Cltoria n timp

Cltoria n timp este conceptul de micare ntre diferite momente de timp ntr-un mod analog cu micarea unui corp ntre diferite puncte n spaiu, fie prin trimiterea de corpuri (sau, n unele cazuri, doar informaii) napoi n timp ntr-un moment anterior prezentului, fie prin trimiterea de obiecte nainte n timp, din prezent spre viitor, fr a fi nevoie de trirea experienei n intervalul de timp care survine (cel puin nu ntr-un ritm normal). Dei cltoria ntr-un singur sens n viitor este argumentat ca fiind posibil datorit att fenomenului de dilatare temporal din teoria relativitii restrnse (exemplificat prin paradoxul gemenilor), ct i fenomenului de dilatare temporal gravitaional din teoria relativitii generale, momentan nu se tie dac legile fizicii permit cltoria napoi n timp. Cu toate acestea, cltoria n timp a consituit intriga multor scenarii n ficiune nc de la nceputul secolului al 19-lea. Unele interpretri ale cltoriei n timp demonstreaz cltoria napoi n timp ca fiind o cltorie ntr-un univers paralel al crui trecut ar putea fi similar cu cel al universului din care cltorul a sosit n trecut.

Originile conceptului

Anii 700 .Hr. - Anii 300 d.Hr. - Mahabharata Anii 200 - Anii 400 - Talmud 720 - "Urashima Tar" 1733 - Samuel Madden - Memoirs of the Twentieth Century 1771 - Louis-Sbastien Mercier - L'An 2440, rve s'il en ft jamais 1819 - Washington Irving - "Rip Van Winkle" 1836 - Alexander Veltman - Predki Kalimerosa 1838 - Missing One's Coach: An Anachronism 1843 - Charles Dickens - A Christmas Carol 1861 - Pierre Boitard - Paris avant les hommes 1881 - Edward Page Mitchell - The Clock That Went Backward 1887 - Enrique Gaspar y Rimbau - El anacronpete 1888 - H. G. Wells - The Chronic Argonauts 1889 - Mark Twain - A Connecticut Yankee in King Arthur's Court 1895 - H. G. Wells - The Time Machine

Nu exist un acord general cu privire la care scriere ar trebui s fie recunoscut ca cel mai vechi exemplu al unei povestiri despre cltoria n timp, deoarece o serie de lucrri timpurii conin elemente ambigue care sugereaz cltoria n timp. Folclorul antic i unele mituri conin uneori ceva asemntor cu deplasarea nainte n timp, de exemplu, n mitologia hindus, Mahabharata menioneaz povestea regelui Revaita, care cltorete n cer pentru a se ntlni cu creatorul Brahma i este ocat s afle c muli ani au trecut la

ntoarcerea sa pe Pmnt. O alt povestire veche cunoscut despre cltoria nainte n timp, ntr-un viitor ndeprtat, este o poveste japonez denumit Urashima Tar, descris pentru prima oar n Nihongi (720). Este vorba despre un pescar tnr pe nume Urashima Taro, care viziteaz un palat subacvatic i rmne acolo timp de trei zile. Cnd se ntoarce acas n satul su, el ajunge de fapt cu trei sute de ani n viitor, amintirea lui este uitat, casa lui n ruine i familia sa demult moart.

Cltoria n trecut
Stephen Hawking crede c aceast cltorie este imposibil datorit paradoxurilor care apar. Unul dintre paradoxuri este cel n care un cltor n timp se ntoarce n trecutul su i i omoar bunicul nainte ca acesta s aib copii (paradoxul bunicului). Ce se ntmpl mai departe? Rspunsurile sunt diferite. Un rspuns ar fi c nepotul dispare i el. Alt rspuns spune c nu se va ntmpla nimic pentru c bunicul lui a fost cu totul altcineva fa de ceea ce tia cltorul n timp. Un alt rspuns spune c nepotul va cltori ntr-un univers paralel i dup ce va ucide bunicul, va dispare nepotul din universul paralel. Dac cltoria n timp a fost inventat undeva n viitorul omenirii, de ce nu observm urmele aceste invenii? De ce un cltor nu ncearc s salveze Titanicul de la scufundare? La fel, sunt mai multe rspunsuri. Poate c un cltor a ncercat s avertizeze cpitanul Titanicului, dar a fost ignorat (principiul auto-consistenei al lui Novikov). Sau poate tocmai cltorul n trecut este cauza scufundrii Titanicului. Sau, la fel ca rspunsul de mai sus, cltorul n timp s-a ntors pe un Titanic aflat ntr-un univers paralel, nu n universul nostru. Un alt rspuns (la ntrebarea c de ce nu observm efectele cltoriei n timp dac ea a fost inventat undeva n viitor) ar fi c o cltorie n trecut este posibil numai din viitor napoi pn n momentul cnd s-a inventat dispozitivul cltoriei n timp.

Cilindrul Tipler
Un cilindru Tipler, numit, de asemenea, o main a timpului Tipler, este un obiect ipotetic care face posibil cltoria n trecut (teoretic). Aceast abordare este conceput s funcioneze pe baza cunotinelor noastre curente din fizic, n special teoria relativitii generale. Dar rezultatele de mai trziu au artat c un cilindru Tipler ar putea permite cltoria n timp numai dac lungimea lui este infinit. Cilindru Tipler a fost descoperit ca o soluie la ecuaiile relativitii generale de Willem Jacob van Stockum n 1936 i Kornel Lanczos n 1924, dar n-a fost recunoscut c ar fi o curb temporal nchis dect dup o analiz realizat de Frank Tipler n 1974 i publicat n lucrarea "Rotating Cylinders and the Possibility of Global Causality Violation". Stephen Hawking consider c se poate construi o main a timpului finit numai dac se utilizeaz energie negativ

Cltoria n viitor

Stephen Hawking afirm c este, teoretic, posibil. Obiectele cu mas uria ncetinesc timpul n apropierea lor. Aadar o nav spaial care ar orbita o gaur neagr ar cltori n viitor deoarece timpul la bord se scurge mult mai ncet. O alt metod este cltoria n viitor prin atingerea unei viteze apropiate de viteza luminii. Un ipotetic tren care ar atinge 99,99% din viteza luminii i ar nconjura Terra de mai multe ori pe secund ar fi o main a timpului. Pasagerii de la bord, datorit scurgerii timpului mult mai ncet la bord ar cltori n viitor. Un pasager care ar alerga nu ar putea s depeasc viteza luminii tocmai datorit ncetinirii timpului, care ar fi aadar un mecanism al universului de a mpiedica depirea barierei vitezei luminii. (Ciocnirile cu particulele elementare care lovesc vehiculul la viteze comparabile cu viteza luminii ar transforma orice vehicul - tren, nav spaial - ntr-un terci, deoarece masa relativist a acestor particule - mas relativ la vehicul - tinde ctre infinit pe msur ce viteza vehiculului tinde ctre viteza luminii.) Gurile de vierme ar putea n mod teoretic face legtura ntre diverse puncte din spaiutimp, aflate n momente foarte diferite (trecut, viitor).

Ideea calatoriei in timp aduce cu sine o serie de dificultati conceptuale. Urmatorul paradox este de pilda bine cunoscut: Cum ar fi sa te duci in trecut si sa-ti omori tatal inainte ca el sa se intalneasca cu mama ta? Atunci, tu nu ai mai fi nascut. Insa daca tu ai iesit din calcule, cine l-a omorat pe potentialul tau tata? Asemenea scenarii ipotetice par sa sugereze ca nu este posibila calatoria in timp. Cu toate acestea, teoria generala a relativitatii permite diferite deformari ale spatiu-timpului, iar Kurt Gdel, celebrul matematician, a reusit sa demonstreze ca, in conformitate cu aceasta teorie, calatoria in timp ar putea in principiu sa existe (vezi imaginea de mai jos a unei "gauri de vierme"). Nici mecanica cuantica nu spune in mod explicit ca nu ar fi posibila calatoria in timp. Dimpotriva, simtul cauzalitatii este mai degraba bulversat de ea. Unii scriitori de stiintifico-fantastic au incercat sa ocoleasca paradoxurile calatoriei in timp folosind ideea de universuri paralele. Atunci cand cineva ar merge in trecut si ar schimba ceva, universul ar continua pe o cale diferita. Insa universul original din care a provenit calatorul va continua sa existe neafectat, in paralel. Prin urmare, acel Oedip care calatoreste in timp vine dintr-un univers si isi omoara tatal in alt univers. Studiind aceasta idee stiintifico-fantastica cu ajutorul mecanicii cuantice, trei fizicieni, Daniel M. Greenberger si Karl Svozil pe de o parte si David T. Pegg pe de alta parte, au ajuns la aceeasi concluzie in mod independent. Ideea in mecanica cuantica este ca toate posibilitatile exista in mod simultan intr-un anumit fel abstract, insa nu in paralel, ci influentandu-se unele pe celelalte. Ceea ce se observa in realitate este rezultatul unui anumit proces de mediere peste toate aceste posibilitati - toate universurile posibile interfereaza unul cu altul, iar universul real este rezultatul care apare. In acest fel, pot fi luate in considerare inclusiv universuri in care timpul curge dinspre viitor spre trecut - de aceea mecanica cuantica nu este in mod explicit impotriva ideii de calatorie in timp. Cu toate acestea, Greenberger, Svozil si Pegg au constatat ca, pe masura ce timpul curge, universurile alternative care ar fi putut sa se intample insa nu s-au intamplat, se sterg aceste universuri alternative se anuleaza unul pe celalalt. Prin urmare, daca cineva ar reusi, cine stie cum, sa calatoreasca inapoi in trecut, el nu ar regasi universul asa cum a fost, ci va gasi un univers simplificat, in care nu se mai poate intampla decat ceea ce chiar s-a intamplat. Mark Buchanan de la New Scientist explica teoria folosind perspectiva ondulatorie (ceea

ce in acest caz este poate mai clar): "Constrangerea apare datorita capacitatii obiectelor cuantice de a se comporta ca unde. Obiectele cuantice isi separa existenta intr-o serie de unde, fiecare dintre ele urmand o cale distincta prin spatiu-timp. In cele din urma, obiectul este cel mai probabil sa ajunga acolo unde undele se recombina sau 'interfereaza' constructiv, cu varful unei unde nimerindu-se peste varful altei unde. Obiectul este putin probabil sa ajunga in acele locuri in care undele interfereaza destructiv, si se anuleaza una pe cealalta. Mecanica cuantica permite calatoria in timp pentru ca nu exista nimic care sa impiedice o unda sa mearga inapoi in timp. Atunci cand Greenberger si Svozil au analizat ceea ce se intampla cu aceste unde care merg spre trecut, au descoperit ca paradoxurile care ar fi implicate de ecuatiile lui Einstein nu apar. Undele care calatoresc inapoi in timp interfereaza distructiv una cu cealalta si impiedica deci sa se intample altceva decat ceea ce s-a intamplat deja." Greenberger si Svozil scriu: "In conformitate cu modelul nostru, daca in mecanica cuantica ceva calatoreste in timp, nu gaseste decat alternativele consistente cu lumea pe care a lasat-o in urma, in viitor. Cu alte cuvinte, cu toate ca poti sa afli trecutul, nu-l poti schimba. Nu conteaza cat de putin probabile sunt evenimentele care au putut sa conduca catre situatia actuala, ele nu pot fi schimbate. Calatoria in trecut ar trimite rezonante care sunt compatibile numai cu viitorul care deja s-a intamplat." Ei mai adauga: "Modelul are anumite consecinte si asupra interpretarii lumilor multiple a mecanicii cuantice. Lumea poate sa para ca se separa in posibilitati in ceea ce priveste viitorul. Insa odata ce o masuratoare a fost facuta, care confirma deci lumea in care traim, ar fi imposibil sa ajungem la alte lumi." Aceste studii de natura teoretica au semnificatii mai largi si pentru intrebari precum "De ce curge timpul?" sau "Ce este timpul?". Davit T. Pegg a argumentat ca intreaga curgere a timpului este un efect al mecanicii cuantice. El a argumentat ca toate procesele posibile, in ambele directii ale timpului, interfereaza unul cu altul in asa fel incat, macroscopic, numai procesele intr-o singura directie raman cu o probabilitate demna de luat in considerare

Ideea de a calatori in timp, in trecut sau in viitor, a constituit un subiect obisnuit atat pentru scriitorii de sience fiction, cat si o tema uzuala in shaw-urile de televiziune sau filme. Tentatia de a incalca granitele cotidianului este foarte mare deocarece ne ofera posibilitatea sa descoperim adevarul istoriei umanitatii, sa intelegem evolutia propriei noastre specii si, de ce nu, sa ne autodepasim prin autocunoastere. Calatoria in viitor este oarecum mai riscanta, pentru ca ea ne va dezvalui si minunile tehnologice, dar si ororile civilizatiei care va veni. Voiajul in timp este fascinant si pentru oamenii de stiinta. Majoritatea fizicienilor sunt de parere ca a calatori in timp este posibil in teorie, chiar daca pana acum nu exista nicio marturie a cuiva care traia in viitor si s-a intors sa ne viziteze pe noi, cei din ziua de astazi. Cel mai simplu argument este dat de ufologisti. Acestia sustin ca extraterestrii sunt de fapt locuitori ai Pamantului care calatoresc in timp. Credeti sau nu, unii au reusit sa isi indeplineasca visul. Convinsi ca experienta traita nu a fost doar un rod al imaginatiei lor, iata cateva dintre sutele de marturii ale asa-zisilor pelerine in timp. 1. Ceasul care opreste timpul in loc John Bajak a inventat, a schematizat un circuit care are proprietatea de a opri timpul. Prin el se creeaza o puternica legatura intre subiect si persoana sau lucrul cu care vrea sa intre in contact. Acest circuit de forma unui ceas va oscila intre trecut si viitor. Am remarcat faptul ca timpul se contracta din ce in ce mai mult pana ce aproape ca se opreste si isi schimba radical traiectoria. Schema ceasornicului magic a fost publicata in mai multe reviste de profil. Proiectul a fost privit cu entuziasm doar de o mica parte dintre specialisti. Cand Bajak a povestit despre experimentele efectuate acasa cu frigiderul sau televizorul care au bubuit,lumea a inceput sa se intrebe daca tanarul este in toate mintile sau nu. 2. Calatorul involuntar in trecut Exista cineva care afirma ca a calatorit in timp involuntar, din intamplare. Desi refuza sa isi dezvaluie ientitatea, sustine ca etse membru al Emanon Inventoris Association, o asociatie stiintifica a carui scop constra in cercetarea limitelor timpului reversibil. Tanarul, care se crede un adevarar erou in oraselul lui natal, povesteste ca in timp ce se chinuia sa puna cap la cap diferite piese pentru a construe un radio cu frecventa scurta, deodata buzz!!! S-a simtit scuturat de un soc puternic si s-a trezit in trecut. Prietenul acestuia spune: Desi era aproape 4 dimineata, nu terminasem de asamblat toate piesele. Verficam tensiunea, cand amicul meu s-a zguduit brusc pe scaun. Putea fi o descarcare de curent electric. In jurul lui s-a format un camp electric spiralat. Inlemnisem. Nu-mi venea sac red ce vad. Vartejul cetos a durat cam sase-sapte minute dupa care a disparut brusc. Din toata intamplarea asta ciudat etse faptul ca dup ace campul electric a disparut, toate ceasurile din apartament indicau ora 3:55 dupaamiaza, in loc de 4 dimineata. In plus pe strada era soare si forfota ca in orice zi de lucru normala, desi cu cateva minute mai devreme orasul dormea in intunericul greu al iernii. Pentru asta nu este decat o explicatie: timpul fusese dat cu o zi in urma.

3. Calatoria in timp cu ajutorul Rezonatorului Hiperdimensional Steven Gibbs declara ca a descoperit pasiunea pentru calatoriile in timp de la varsta de 15 ani. Se pare ca a primit chiar Eul sau, reincarcat de data asta intr-o tara Africana. Gibbs a inventat un aparat de transport interdimensional pe care l-a botezat Rezonator Hiperdimensional. Iata ce declara inventatorul: Cu ajutorul Rezonatorului Hiperdimensional se poate calatori fizic in timp. Masinaria a fost cumparata de numerosi clienti . toti au fost multumiti de performantele aparatului. Am auzit ca unii dintre ei au ramas in cealalta dimensiune; au refuzat sa mai revina in secolul nostru. Exista totusi un risc. Cei care voiajeaza fizic prea departe si ajung in a cincea dimensiune temporala nu au certitudinea ca mai pot reveni in viata. Pentru ca in momentul in care depaseste pragul limita, calatorul este aruncat din universul pozitiv in cel negative, fara a mai exista vreo posibilitate de reactie din partea lui. 4. Alunecarile in timp o punte intre present si alte dimensiuni temporale Alunecarile in timp creeaza o punte intre prezent si alte dimensiuni temporale. Prin alunecarile in timp o persoana poate intra involuntary sau nu in contact cu rudele sale din trecut sau din viitor. Acest tip de incident este de scurta durata, probabil doar cateva minute, dupa care totul revine la normal ca si cum nimic neobisnuit nu s-ar fi intamplat. Eroina unei astfel de intamplari a fost si Lorraine Parry. Pe cand se plimba intr-o suburbie din cartierul Wembley, in nordul Londrei, a simtit deodata cum imprejurimile capata un aspect bizar: M-am trezit brusc in mijlocul unui desert, povesteste Lorraine, stand langa un lac imens. Imi simteam pielea umeda de la racoarea noptii. Privind spre cer, am vazut un avion. Avea forma alungita, iar metalul argintiu arunca in jur straluciri stranii. Puteam vedea la ferestrele avionului ochi ce erau atintiti asupra mea. Putea fi orice. Dintr-o data, fara niciun avertisment, am revenit pe strazile londoneze. Mieunatul unor pisicute m-a trezit din visul pe care-l traisem cu cateva clipe mai devreme.

Tudora Patricia Cls a XII-a B