17 mai 2005 17 mai 2005

8 literar ¿i artistic 9
Dr. Lauren¡iu Teodorescu

Biografie
Annick de Souzenelle

Calea Dragonului - Ioan Ladea

medalion Ioan Ladea

medalion Ioan Ladea

Doctorul Ioan Ladea s-a nåscut la 18
februarie 1935 (declarat în acte cu o zi mai
devreme), la Zårne¿ti-Bra¿ov, ca unic fiu al
unei familii de arti¿ti: tatål, Romulus Ladea
(1901-1970), cunoscut sculptor bånå¡ean, iar
mama, Lucia Ladea, nåscutå Piso (1915-1971),
pictori¡å. Copilåria ¿i-a petrecut-o la Timi¿oara,
Cluj ¿i Zårne¿ti. În 1949, este arestat, anchetat
într-un proces ce incrimina cuiburile legionare
¿i închis la Târg¿or, pentru reeducare, de¿i nu
împlinise încå 14 ani. Eliberat dupå un timp,
din lipså de probe, este retras de la ¿coalå de
tatål såu, în dorin¡a de a-l feri de alte provocåri
¿i influen¡e dåunåtoare. Astfel, va urma liceul
la cursurile fårå frecven¡å, citind avid în
biblioteca de acaså, iar în restul timpului,
muncind cot la cot cu ¡åranii care, ca ¿i cei din
familia sa, trudeau din greu, fiind considera¡i
chiaburi, så dea cotele enorme impuse de noul
regim popular.
În 1953, intrå prin concurs la Facultatea de
Medicinå din Cluj, pe care înså nu apucå så o
termine, în anul V fiind din nou arestat,
anchetat bestial ¿i închis, de aceastå datå, la
Aiud, timp de trei ani. Precum mul¡i al¡i
întemni¡a¡i din acele timpuri, Ioan Ladea a
considerat toatå via¡a cå, intrând atunci în
închisoare, a på¿it pragul raiului ¿i cå acei trei
ani au echivalat „cursurile” unei Înalte
Academii Morale. Dupå ie¿irea din deten¡ie,
în 1962, a urmat o ¿coalå tehnicå medicalå,
pentru a se putea angaja ca asistent medical.
În 1965, profitând de acel început de dezghe¡,
se reînscrie în anul V al Facultå¡ii de Medicinå
Generalå din Bucure¿ti, pe care o absolvå dupå
doi ani. Fiind înscris în acela¿i timp ¿i la
Facultatea de Matematicå (vis ce-l mo¿tenise
de la bunicul dinspre mamå, ajuns preot, dar
mare pasionat de tainele cifrelor), este trimis
la un curs de anali¿ti-programatori, iar dupå
absolvire, recomandat ca instructor-colaborator
extern la CEPECA. În aceastå institu¡ie, se
împrietene¿te cu directorul Jony Niculescu care
îi pune la dispozi¡ie o serie de cår¡i de chinezå
veche, limbå de care se va îndrågosti ¿i prin
care va påtrunde în zone nebånuite pânå atunci.
În anul în care CEPECA a fost trecutå în
subordinea Universitå¡ii „ªtefan Gheorghiu”,
Ioan Ladea, Jony Niculescu ¿i mul¡i al¡ii au
fost da¡i afarå, ca indezirabili. Dupå un timp a
fost înså „recuperat” de Mircea Mali¡a ¿i
angajat într-un laborator de modele matematice
de prognozå, din munca de cercetare din acea
perioadå rezultând primele cursuri de
informaticå din ¡ara noastrå. Descoperit de
profesorul Nae Teodorescu, este angajat o
perioadå la catedra de ecua¡ii ¿i la centrul de
calcul al Universitå¡ii din Bucure¿ti. Lini¿tea
nu va dura înså prea mult. Format la ¿coala
lipsei de compromis a închisorilor, nu poate så
råmânå nepåsåtor la ceea ce se întâmplå în jur
¿i, nemairåbdând situa¡ia politicå devenitå din
ce în ce mai apåsåtoare, se alåturå în 1977
mi¿cårii de protest ini¡iate de Paul Goma. Au
urmat, cum era firesc, o nouå arestare, anchete,
perchezi¡ii, desfacerea contractului de muncå…
În lipsa oricårui alt venit, se întoarce la
medicinå, recuperarea ¿i între¡inerea sportivilor
pårându-i-se cea mai inofensivå op¡iune. În
aceastå perioadå începe så aplice cuno¿tin¡ele
de acupuncturå dobândite în urma lecturilor
„chineze”. Au loc recuperåri miraculoase ¿i
vindecåri ce îi aduc în scurt timp o mul¡ime de
pacien¡i, dintre care unii grav bolnavi, fårå nici
o ¿anså din punctul de vedere al medicinii
alopate. Uimit la început, convins apoi de
practicå ¿i mul¡umind lui Dumnezeu pentru
acest dar, se va dedica cu toatå fiin¡a sa, pânå
la sfâr¿itul vie¡ii, acestei „arte” a vindecårii
prin acupuncturå.
Pe lângå cursurile de informaticå amintite
mai sus, pe lângå teza de doctorat în ¿tiin¡e
medicale ¿i cår¡i din aceea¿i sferå (douå volume
de Acupuncturå, din cele opt proiectate,
Holocaustul medicinii alopate), Ioan Ladea,
ca un veritabil spirit renascentist, a fost atras
¿i de artå. Era un meloman, admirator pânå la
venera¡ie al lui Bach, Wagner ¿i Chopin, ale
cåror biografii le ¿tia în detaliu, cunoscåtor
ºie, Doamne
14 mai 1997
ºie, Doamne e o închinare pe care am
a¿ternut-o ca pe o parafå pe toate scrierile
mele, dar ceea ce a urmat n-a fost demn de
închinat Domnului. Domnul se mânie atunci
când i se aduc ca jertfå vite betege sau
schiloade. De data asta va trebui så veghez
så nu adaug încå un påcat celor fåcute pânå
acum din negrijå sau din ispitå. Acum nu
mai trebiue så fac concesii oamenilor,
presårând scrierea cu efecte sau demersuri
didactice, nu mai trebuie så dovedesc nimica
prin citate, prin mårturii din vechime sau din
ilu¿tri. Jurnalul acesta e doar un omagiu sau
mai curând o tandre¡e notatå, adresatå
påmântului, întâmplårilor de aici, un fel de
jurnal de cålåtorie, care încearcå så
prelungeascå – fie ¿i numai pe hârtie – faptele
care trec. Mi-a fost ¿i încå mi-e drag
påmântul cu via¡a pe care o suportå deasupra
nedreptå¡ilor ¿i suferin¡elor. Vina lui cea mare
este cå îngåduie moartea. Îngåduie
schimbarea într-atât, încât o privire istea¡å
sau o mângâiere sunt retezate ¿i transformate
în putreziciune. Dacå mi-e drag påmântul,
via¡a, lumea, înseamnå cå mi-e drag ªi omul
lumesc, dar nu atotputernic ¿i dezlån¡uit, ci
împåcat cu omul ceresc, supus lui, în
a¿teptarea acelei vie¡i fårå sfâr¿it. ªi
picioarele se supun capului – aici pe påmânt.
ªi omul lumesc trebuie så se supunå celui
ceresc tot aici. În rest, voia Domnului!
Supu¿enie pânå la moarte, ca fratele nostru
uns Domn ¿i înål¡at la Dumnezeu, Iisus
Christos. Deci gânduri spontane, imagini,
întâmplåri cu tâlc sau cu urmåri, figuri,
prieteni, du¿mani. De mult, tare de mult, îmi
doream un astfel de jurnal, dar poate cå
Dumnezeu n-a vrut så îl încep pânå acum.
Ieri m-a sunat Kespi. Câtå bucurie!
Credeam cå a murit, cå a på¡it ceva råu,
mi-era teamå. Cople¿it de propriile groaze
pe care Dumnezeu le-a îngåduit så se
înghesuie deasupra necredin¡ei mele, am uitat
så må rog pentru el. Må gândeam mereu la
maestru, dar nu îl includeam în rugåciunile
mele. Prin telefon mi-a mul¡umit pentru
rugåciunile pe care nu le fåcusem! Câtå
ru¿ine! Acum må rog, ¿tiind cå rugåciunea e
în afarå de timp, deci are ¿i efect retroactiv.
Dumnezeu så må ierte. Omul trupesc din
mine så se desfete cu dimine¡ile de varå, cu
pâinea, cu apa, dar o desfåtare cuviincioaså,
supuså Omului Ceresc, un soi de popas de
odihnå spre Via¡a Ve¿nicå. Sunå a epitaf
jurnalul meu, a¿a ¿i este, o scriere råmaså ¿i
dupå ce faptele au trecut, ¿i dupå cel ce le-a
asistat a adormit.
De mâine s-ar putea så încep lucrul.
ªomajul e ca o vacan¡å luatå din motive de
deces. ªi datoriile cresc; lumea te vrea
contribuabil. Acum îi în¡eleg pe anahore¡i,
retra¿i nu din la¿itate, ci pentru a nu mai
contribui la ceea ce eu numesc batjocura pe
care au fåcut-o oamenii din via¡a de pe
påmânt. ªi asta de când n-au mai ascultat
Cerul, ci propriul împårat, propriul cap,
supus trupului ¿i nu supunând trupul.
„Împårat dintre ai no¿tri ¿i pentru noi.“
Jalnic. Împårat e unul singur, în Cer; chiar
dacå a fost „dintre ai no¿tri“, a ascultat de
Dumnezeu; a venit så ne împace cu
15 mai '997
Toatå ziua sunt bântuit de felurite ispite.
Le-a¿ descrie, dacå n-ar avea un caracter
intim, dacå nu s-ar deforma pânå într-atât,
încât så fie de nerecunoscut atunci când se
scot din adâncuri, atunci când sunt ridicate
în luminå. Seara, când må apropii de
rugåciune, din pricina lor, am o nelini¿te, o
stare de îndoialå, de remu¿care, care îmi
întunecå seninåtatea atât de trebuincioaså
mul¡umirilor care ocupå cea mai mare parte
din încercarea de a ne apropia de Dumnezeu.
Cuvântul citit ne stârne¿te deznådejdile – care
pentru mine sunt doar întâmplåtoare ¿i
întotdeauna pricinuite de îndoieli -;
mul¡umirile sunt partea frumoaså a
rugåciunii. Poate un om, dåruit nu numai cu
Via¡å, ci ¿i cu bucurii, fie ¿i mårunte (dar nu
sunt mårunte, sunt doar împrå¿tiate în stropi
peste întreaga zi), ferit de necazuri care sfâ¿ie
sau uzeazå, un astfel de om poate mul¡umi,
când ¿tie cå a cochetat cu ispita, chiar dacå
nu s-a låsat împins pânå la a fåptui påcatul?
ªi nu doar nelini¿te ¿i îndoialå, ci ¿i ru¿ine
cå, în fiecare searå, må hotåråsc så alung
ispita îndatå ce se apropie, cer ajutor pentru
asta ¿i, a doua zi, când ea se apropie pe
furi¿, amestecatå cu umbre, pitindu-se dupå
falduri, råsfå¡ându-se cå se face cå nu ¿tie cå
e sim¡itå, poate chiar a¿teptatå, eu må feresc
de mine, må fac viteaz cå nu må tem de ea,
tocmai pentru a nu o alunga pe datå ce o
simt, pentru a o låsa så se apropie, pentru a
schimba måcar o vorbå-douå cu ea,
fåcându-må cå nu ¿tiu cine e. Apoi, supårat
de lunecare, o alung, a¿teptând-o iar så se
apropie. Nu ¿tiu bine ce e fårådelegea. Cred
cå dacå trupul mi-a fost dat, îmi e îngåduit
så må bucur de el. Cred cå fårådelegea începe
acolo unde încep så må bucur peste måsurå
de mult, adicå acolo unde nu sesizez bucuria
Cred cå nu trebuie så cåutåm nici plåcerea,
dar nici chinul. Pentru chin, prilejurile apar
de la sine. Plåcerea trebuie cåutatå în
rugåciune, în gândurile înål¡ate Domnului.
Deci în Via¡å, ca ¿i în forma care înso¡e¿te
opera de artå, FRUMOSUL: necesar e ¿i
suficient! Nici mai mult, nici mai pu¡in!
Doamne, ajutå pe toatå lumea! ªi fie ca
umezeala bel¿ugului ¿i cåldura dragostei lui
Dumnezeu så încol¡eascå în noi ¿i så creascå
mlådi¡a mântuirii. Cåci mântuirea este ¿i un
fapt, dar este ¿i un sim¡åmânt. Nenea Mitu
Pabat må întreba: „Te sim¡i mântuit?“ sau
„e¿ti mântuit?“. Nu în toatå vremea, nu
mereu. Oare asta e ¿ovåire pe calea mântuirii?
Oare nu întorc mereu capul cu nostalgie spre
cele lume¿ti? Christos spune cå cei ce se
uitå îndåråt nu sunt destoinici pentru
Împårå¡ia lui Dumnezeu. Trag nådejde cå voi
primi ¿i eu banul de trecere în rai, cu toate
cå am venit mai târziu. Må tem înså så nu fi
întârziat într-adins, pentru a mai zåbovi în
påcat! Am mare nevoie de ajutorul lui
Dumnezeu care så må întåreascå ¿i împingå
spre cale, cu o convingere care så nu îngåduie
uitatul îndåråt. Acum, de multe ori, må
socotesc „cåldicel“ ¿i îmi e teamå. Må voi
ruga så capåt puterea!
16 mai '997
E clar cå råul nu vine din noi. Ispitele nu
sunt nici dorin¡e, nici plåceri, sunt pur ¿i
simplu îndemnuri de a ie¿i din ordinea lui
Dumnezeu pentru care suntem fåcu¡i. La
marginile mele stå haosul care må hår¡uie¿te.
Poate ¿i pe dinlåuntru sunt gol ¿i acolo s-a
furi¿at neantul cu Hundunul1 lui. Sunt asaltat
¿i doar la¿itatea sau curiozitatea, orgoliul care
må face så cred cå l-a¿ putea birui, nu ¿tiu!
Asta voiau ¿i daoi¿tii, så råmânem în natura
noastrå. Cåci noi n-am fost zåmisli¡i în
mare, care ridicå numai apa de la [supra]fa¡å,
în timp ce în adânc se pot petrece lucruri
care se pot împlini ca påcate. Acolo, în
structura mea din adânc, din care se
alcåtuie¿te con¿tientul ¿i subcon¿tientul meu
pe care nu-l pot vedea decât într-o oglindå –
care este închipuire - a¿a precum nu-mi pot
vedea propriul iris! M-am speriat,
bånuindu-må de întrebuin¡area dragostei fa¡å
de Dumnezeu ca de un acoperi¿ sub care
mi¿unå påcate încå neîmplinite, cresc în
umbrå, î¿i a¿teaptå rândul. Am în¡eles cå în
rugåciune trebuie så må a¿tern lini¿tit, så fiu
sigur cå Domnul va påtrunde în adâncul meu,
så Îl rog så nu må påråseascå, så Îl rog în
¿oaptå, fårå zbuciume ¿i exaltåri care s-au
aprins ¿i în alte rânduri, în alte fåpturi…
Mântuirea, sfin¡irea fiin¡ei noastre, nu se
dobânde¿te, oricât ne-am for¡a, oricât ne-am
exalta sufletul. Totul vine doar de la
Dumnezeu ¿i numai prin U¿a Christos prin
care intru, låsându-må purtat. Dau cu nåvala
spre cer, dar puterea mea de a nåvåli nici nu
poate urni fiin¡a mea îmbibatå ¿i îngreuiatå
de atâtea påcate. Eu våd mântuirea ca venind
ea spre mine ¿i aflându-må lini¿tit în speran¡a
mea. Må va curå¡a Christosul, må va purta
pe bra¡e prin El Însu¿i, må va trece prin El,
må va oferi Tatålui. Eu nu pot face nimic.
Sunt prea ticålos. Ticålosule!
29 mai
Începe så-mi fie drag caietul åsta, co¿ul
åsta în care îmi a¿tern gândurile care îmi
bântuie mintea ¿i sufletul. Nu pe toate; sunt
multe care abia må adie, apoi pier:
fragmente de amintiri, solu¡ii la probleme
care au fost de mult consumate de via¡å,
vise, închipuiri, poate dragoni råtåci¡i sau
doar stafiile lor, buimaci, care tråiesc în alte
lumi ¿i din neaten¡ie nimeresc peste mintea
mea care se înal¡å ca o antenå så prindå
mesaje ori så se ofere påsårilor ostenite de
plutire. Pe câte unul din aceste gânduri îl
prind, îl sortesc iscodirii de seara, îl descos,
îl råstignesc aici pe hârtie, pentru a-l reciti
cândva sau a-l låsa întâmplårii de a fi gåsit
de vreun urma¿, care så se scalde cu
curiozitate ¿i voluptate în intimitatea
înainta¿ului din care, poate, a mo¿tenit ceva.
Deci fårå preten¡ii literare, fårå morgå sau
grijå de prezentare. Astå searå, o veche
obsesie care a båtut la u¿å, surprinzându-må
prin insisten¡a cu care revine: omul între
Cer ¿i Påmânt ¿i urma lui. Cåci, dupå ce a
fost Centru, loc prin care Cerul se confrunta
cu Påmântul, sfâr¿e¿te prin a se retrage, ce
e de sorginte terestrå în ¡årânå, ce e suflu
Divin, în Cer. O moarte seamånå cu o
despår¡ire între Cer ¿i Påmânt, unite pânå
atunci în omul care moare ¿i care nu mai
este un loc în care cele douå – Cerul ¿i
Påmântul – se întâlnesc. Locul råmâne „va-
cant“, dar pentru pu¡inå vreme, cåci e repede
ocupat. Ca ¿i Timpul. ªi totu¿i, acolo, atât
Påmântul, cât ¿i Cerul dobândesc o ranå. O
ranå care se vindecå printr-o cicatrice care
nu se poate ¿terge. E plin Cerul de cicatrici,
e plin Påmântul de morminte. S-au a¿ternut
straturi de morminte, pânå la adâncimi mari,
¿i uneori nu se mai ¿tie cum a fost cel care
tråia înainte de a provoca rana ¿i apoi
cicatricea. Råmân doar semnele durerii, cåci
orice ranå doare. Durerea „trece“, dar
Lui Ioan El a fost primul de la noi din ¡arå care a
Mereu credincios giuvaerului din sufletul tåu, l-ai regåsit. ¥n timpul unui sabat te-ai pornit de la text, de la analiza ideogramelor.
retras în prezen¡a unei absen¡e, trasând mai departe o dârå de luminå în întunericul vie¡ilor A fost primul care a refuzat så citeze textul
noastre. “Tu ai intrat în via¡å”. Noi, care încå mai suntem ie¿i¡i din ea, am primit de la pentru cå pânå atunci foarte multe idei luate
tine, care ai atins mereu esen¡ialul, când împår¡eai cu noi lumea, senza¡ia acestui esen¡ial de la un autor la altul, la a treia mânå
(perioada anilor '80, chiar ¿coala fran¡uzeascå
care este deja via¡a prin care îi hråneai pe ai tåi ¿i pe studen¡i, sau îi vindecai pe bolnavii
care veneau la tine... avea acest mod de a reinventa acupunctura).
Or, el s-a dus direct pe text pentru a se dumiri
Tu e¿ti cel care mi-a scris pentru a må invita în România. Ne-am întâlnit, într-o clipå
ce-au vrut de fapt så spunå chinezii într-un
în care fremåta ve¿nicia, una dintre acele clipe care nu mai apar¡in acestui timp ¿i care
anumit context. A ¿tiut så aprofundeze foarte
ne adunå iar la un loc pe to¡i, aståzi, în jurul tåu. ¥n ciuda faptului cå nu a¿ putea så serios cultura chinezå ¿i så introducå textul
le fiu alåturi tuturor alor tåi ¿i cå spa¡iul må desparte de ei, sunt acolo, pentru cå aceastå chinez medical în spa¡iul cultural al unei
clipå de ve¿nicie transcende spa¡iile lumii. Tu e¿ti acolo ¿i a¿ dori så confirm ceea ce- epoci. De aici a reu¿it så identifice sensuri
¡i spuneam în prefa¡a pe care mi-o ceruse¿i pentru “Acupuncturå”: Ai cântat în casa deosebite care så clarifice, så lumineze asupra
lumii ¿i acum, când tu ai plecat, bârnele ¿i cåpriorii casei continuå så cânte. unei bucå¡ele de text criptatå adeseori.
A fost cred primul care a atras aten¡ia cå
George Anca putem învå¡a sau cå putem îmbogå¡i o idee
pur poeticå din acupuncturå citind o carte de
Eu îl våd pe Ioan Ladea printre noi. Copiii lui fiind aici, ca ¿i Ana Ladea, istorie chinezå sau chiar de gastronomie
so¡ia... Ladea o så fie din ce în ce mai tânår fa¡å de noi. Aceasta este chinezå. A fost printre primii care au sesizat
o întâlnire „Ioan Ladea printre noi“. ¥l iubim pe Ladea pentru cå ¿i el ne-a cå dacå majoritatea lumii medicale cåuta så
interpreteze acupunctura prin prisma
iubit pe noi. tehnologiei ¿i ideilor noastre medicale de tip
european, chinezii, la origini, au cåutat de
Dr. Gabriela Hering Dr. Drago¿ Marinescu fapt så în¡eleagå universul, så-l exprime
într-un limbaj cu un grad cât mai înalt de
¥mi amintesc de cursurile pe care dr. Ioan Realitatea asta agapicå la care dr. Ladea simbolism, limbajul I Ching-ului exprimat
Ladea le-a ¡inut la Facultatea de Medicinå, ne chema sau în care se dispunea imediat
într-un sistem binar, poate cel mai modern
unde veneam cu entuziasm, puneam ce unul, doi sau trei erau în jurul dânsului
limbaj în care vorbesc aståzi calculatoarele.
întrebåri, iar dânsul ¡inea prelegerile. De este fascinantå. ¥n¡elegem cå e vorba de o Desigur cå ¿i pregåtirea lui matematicå l-a
cele mai multe ori ¿oca prin modul de a se aluzie la citatul biblic. Era evident un fapt ajutat så sesizeze acest lucru; ¿i dupå ce au
exprima, prin modul de a te pune ¿i mai care punea omul (participantul) în fa¡a unei în¡eles legitå¡ile universului le-au aplicat în
mult în dilemå, de a încerca så te punå în råspunderi care nu era cople¿itoare. Era o diferite aspecte particulare, unul dintre
legåturå nu cu informa¡iile asupra råspundere care fåcea din tine încetul cu acestea fiind ¿i cel medical.
încetul så aparå spuse, ziceri, în¡elegeri de
fenomenelor discutate, ci så producå
care nu te credeai în stare pânå atunci. Asta Dr. Radu Pichiu
anumite contradic¡ii ¿i så-¡i focalizeze
înseamnå cå prezen¡a dr. Ladea era
aten¡ia ¿i dorin¡a ca tu så påtrunzi în adânc.
alimentatå de o prezen¡å, de un fundal, de O så vå povestesc ceva destul de banal,
o interioritate care avea o resurså a bogå¡iei dar de care m-am lovit în fiecare zi ¿i
Prof. Dan Sion - Los Angeles
care nu putea fi în nici un fel gâtuitå. Dr. anume necesitatea fiecårui pacient de a
Prin modul în care a tråit, Ioan a reu¿it, în
Ladea gåsise, cu ajutorul lui Dumnezeu, avea lini¿te. ¥n limba chinezå existå mai
mod magnific, så-¿i prelungeascå prezen¡a pornind de la datele privilegiate ale multe categorii de lini¿te, unele pentru noi
indefinit printre noi sub forma Dragonului. nucleului în care s-a format, ale familiei, sunt de-a dreptul hilare, iar altele
¥ntreaga sa via¡å o confirmå ¿i sper så o calitå¡ile extraordinare ale pårin¡ilor înfå¡i¿eazå imaginea unui acoperi¿ sub care
confirmåm ¿i noi cei råma¿i aici. A¿a l-am
dânsului, ale prietenilor de claså, de o se gåse¿te o femeie. Nu ¿tiu... probabil în
cunoscut noi pe Ioan, a fost o confirmare
anvergurå incredibilå, printre care s-a taoism erau alte reguli, odatå ce dacå aveai
vie a Dragonilor, un exponent al Yang-ului
format, pornind de la harul pe care i-l oferise o femeie în caså aveai lini¿te... ¥n zilele
(cite¿te Informa¡ie, Adevår) formator ¿i
Dumnezeu. Gåsise o cale prin care evoca moderne de multe ori se întâmplå invers.
aducåtor de schimbare corectivå. El nu putea, periodic episodul evanghelic în care este
Un alt caracter mi se pare mai aproape de
prin natura sa, så reziste unei erori pe care comparatå ¥mpårå¡ia cu ogorul în care
ceea ce ar însemna lini¿tea unui eventual
så nu o sesizeze, sublinieze ¿i îndrume spre cineva gåse¿te o comoarå, î¿i vinde tot ¿i
pacient, este un caracter chinezesc care
corectare. Maniera în care s-a luptat så ne cumpårå acel ogor. Acea comoarå, acea
clådeascå pe noi cei din jurul såu - cåutând înfå¡i¿eazå un acoperi¿ sub care se gåse¿te
resurså, n-avea nici o cale de a se gâtui.
så în¡elegem ¿i så împårtå¿im cu el misterul, o inimå ¿i sub aceasta se gåse¿te un vas
Mai mult, oferea în permanen¡å fa¡ete noi,
întrebårile ¿i bucuria unor confirmåri din atât ritual de sacrificiu. Så sacrifici inima
un caleidoscop de minuni ¿i î¡i genera prin într-un spa¡iu delimitat interior este un
de generosul domeniu tradi¡ional chinez -
rezonan¡å încetul cu încetul imaginea drum care duce la lini¿te.
ne-a impregnat ¿i ne-a fost temelia a ceea ce
traseului pe care tu îl ai de fåcut pentru a El rezoneazå foarte bine cu conceptul
suntem ¿i vom fi.
intra în propria-¡i rådåcinå. de bazå folosit în medicina chinezå ¿i
anume echilibrul. Nu po¡i så ai lini¿te dacå
¥mpreunå cu dr. J.-M. Kespi
nu ai echilibru. Nu po¡i så stai în echilibru
dacå nu ai lini¿te. Cât de multå lini¿te
poate så aibå un om în ziua de aståzi?
Destul de pu¡inå. Noi suntem caracteriza¡i
mai mult de a¿a-zisul „vânt al ficatului“
decât de lini¿te. Vechii taoi¿ti asociau
lini¿tea cu contempla¡ia. De multe ori
m-am întrebat ce e contempla¡ia? Este o
capacitate de a recep¡iona semnale din
exterior fårå o implicare personalå sau este
o capacitate de a face parte din lumea
înconjuråtoare modelând-o ¿i prin
semnalele tale? ¥n orice caz, se pare cå
noi o pierdem, a¿a cum pierdem ¿i lini¿tea,
a¿a cum pierdem ¿i echilibrul. Care ar fi
calea de a remedia aceste dezamågiri
interioare ale fiecåruia? Am învå¡at de la
Ioan Ladea cå putem så ne reîntoarcem la
caracterele chineze¿ti: sacrificiul inimii
într-un spa¡iu interior, echilibrul ¿i eventual
o femeie în caså.
Dr. fizician Aurel Salaba¿ - Germania

Un gând despre dragonul perlei

rafinat ¿i mare iubitor de literaturå, printre
prefera¡ii lui numårându-se Pavel Dan, Dino
Buzzati, Flaubert, Ibsen, Villon, Baudelaire,
Rilke, Blaga ¿i iubitul Hölderlin, poe¡i din care
putea recita în române¿te sau în original o searå
întreagå. Pu¡ini ¿tiu înså cå doctorul Ladea a
scris la rândul lui literaturå: jurnale, poezii, o
pieså despre Iov. Un jurnal ¡inut în timpul unei
cålåtorii în America de Sud, Jurnal de Quito,
a fost publicat de George Anca în 1996. Restul
încercårilor sale literare, nåscute dintr-o tråire
autenticå ¿i de aceea bine ferite de ochi
iscoditori ¿i critici, au råmas în manuscris,
amestecate printre miile de foi ¿i fi¿e din vraful
de dosare aflat în biblioteca locuin¡ei de la
Joi¡a.
Carmen Brågaru
Dumnezeu, så ¿teargå din capul nostru
„supu¿enia“ acordatå trupului. Un nou cap,
supus doar Domnului ¿i a¿teptând trecerea
la o altå Via¡å. Cum o fi? N-am nici cea
mai vagå idee. Nu e treaba mea. Oricum ar
fi, så må gåsesc ¿i eu acolo, så nu fi distrus
peste måsurå de mult ¿i de nereparat omul
fåcut de Dumnezeu. Se va ameliora – sper
– pe parcurs. El [jurnalul] doar consemneazå
– cum am zis la început – gânduri curente.
Ei, astea sunt. E drept, l-a¿ fi vrut mai liber,
mai nedeterminat, dar nu må pot descåtu¿a
dintr-odatå de ticurile zilnice. Mul¡umesc,
Doamne, pentru ce-mi oferi! Ajutå-må!
ca pe ceva care face parte din desfå¿urarea
normalå a Vie¡ii, ci o caut, o provoc,
abåtându-må de la calea fireascå. Sunt såtul,
dar våd o mâncare al cårei gust îmi place, ¿i
iau o împunsåturå de furculi¡å. Sau douå.
Îmbuibarea! Ar trebui tråit la limitå,
neacumulat nimic în plus, fårå abatere fåcutå
doar de dragul satisfac¡iei. Asta în¡eleg. Dar
de ce så chinui corpul, de ce så îl
schingiuiesc? Numai pentru a nu-l låsa
lini¿tit? Sau preventiv, pentru a nu încol¡i
prin ungherele mai întunecate pofta care
zåmisle¿te påcatul! Nu cred în legitimitatea
profilaxiei. E o tâmpenie så sufli în iaurt!
pustiu! Nouå ne-a fost datå ¿i på¿unea din
care så ne hrånim ¿i în care så zburdåm.
Numai så n-o påråsim!
Mâine e ziua lui Ionu¡, împline¿te 33 de
ani. A¿ vrea ca rugåciunile mele så îl ajute,
cåci eu n-am cu ce. Nådejdea mea e la Tine,
Doamne!
23 mai
Astå searå, în timpul rugåciunii, m-a
cuprins un fior de dragoste de Dumnezeu,
cum må cuprinde adesea. M-am gândit, astå
searå pentru întâia oarå, cå acest fior al
sufletului ar putea fi asemenea unui val de
încotro se duce, nu ¿tim. οi însemneazå o
urmå ¿i se „consumå“, piere. A fost un loc
în care Cerul poruncea Påmântului ¿i acesta
se supunea. Poate strâmb ¿i cu ezitåri. S-a
împlinit porunca, Cerul a plecat în alte
locuri, Påmântul s-a odihnit ¿i n-a mai
ascultat. A urmat o ranå, o durere, o cicatrice
peste care s-a a¿ternut un mic pustiu, atâta
cât så încapå în el un alt loc de întâlnire.
Tot între Cer ¿i Påmânt, pentru acelea¿i
porunci ¿i împliniri. Apoi alte dureri.
Asemenea.
1 Hun Dong sau Hundun, haosul
primordial personificat, în mitologia chinezå
Ion era fire de poet ¿i multe vise trebuie så fi avut, dar printre
cele mai apropiate inimii cred cå-i era cel al „crescåtoriei de
dragoni“. Mult timp nu l-am în¡eles; nu l-am în¡eles pentru cå,
pe de o parte, apårea ¿i dispårea iute în efervescen¡a orelor
petrecute lângå Ladea, iar pe de altå parte…. tare multe feluri de
dragoni locuiesc împrejurimile: dragoni påzitori de comori (oh
da! este în¡elepciunea o comoarå!), dragonii de påmânt ståpânind
peste ape, dragonii vremii – ai norilor ¿i vântului, dragonii cu 5
degete ai orânduitoarelor puteri cere¿ti, dragonii perlei ¿i câ¡i or
mai fi…
Pårea Ladea så se în¡eleagå bine cu ei cu to¡i, ¿i am început
atunci så bånuiesc cå Ion ….fiin¡a el însu¿i un dragon. Eu cred
cå era un dragon de-al perlei. Perla adevårului, a vie¡ii ¿i
cunoa¿terii. ¥¿i dore¿te perla sau este de-al perlei? Nu ¿tiu, zboarå
împreunå… Da, da, dar dragonul flåcåri scuipå…. dar nu e focul
lui focul nostru, iar perla adevårului curat se plåmåde¿te. Pe
cåile dragonului, Ladea cobora adevårul în fiecare zi, ¿i o fåcea
domne¿te. Sau poate cå-l ridica din perlele apelor, culcu¿ul
dragonilor…cine ¿tie? Råsfoiesc amintirile acum primåvara ¿i
må cuprinde dorul, iar visul crescåtoriei de dragoni îmi pare ¿i
mai frumos. Cred cå ochii de dragon ne-au privit ¿i ne-au molipsit
cu ceva ¿i nu stiu ce... Se zice cå dragonii pun ouå, cå ouåle sunt
de cinci culori ¿i cå nu e bine så stai lângå ou când iese puiul.
Locuiesc tinerii dragoni 1000 de ani ¿i pe påmântul oamenilor…
Nu gre¿esc dacå spun: Binecuvântate sunt cåile Domnului,
binecuvântate sunt cårårile dragonilor!