Sunteți pe pagina 1din 47

Niciodata

Un cntec nu-i nimic n lumea asta Mai bine s-l zdrobeti i apoi s taci Cnd el cu o iluzie nu umple Ghiozdanele copiilor sraci. Destul cu-attea gti aristocrate Ce caut i-n cntece ctig Un cntec nu-i nimic dac nu face Mai cald n casele n care-i frig. Niciodat, niciodat S nu uitm de cei mai triti ca noi. Dezmoteniii-i caut o cale Nenorociii trec cu paii grei Nu ne putem nchide-n cabinete Fcnd uor abstracie de ei. Mizeria exist pn-n oase Popoare mor i indivizi decad Nu-i cntec pe pmnt s nu miroas A foc, a ndueal i a iad. i dac toate cntecele noastre Nimic nu snt i chiar nimic nu pot Noi pentru cei sraci i fr anse Sntem mereu datori s facem tot. Mcar att din toate s rmn

Din tot ce-am ptimit la focul mic Un vers, o spovedanie, un cntec De partea celor care n-au nimc.

Cheia Mari poeti, de-a lungul vremii, au asemanat femeia Cu o floare, cu un soare, c-o zeita, cu scanteie, cu o apa, c-o papusa Eu, cum nu-s poet prea mare, zic ca seamana c-o usa. Usa catre fericire, usa catre mangaiere Usa ce spre taine duce galopand... luna de miere. Usa catre inrobire, usa jugului etern Usa care-ti deschide perspectiva spre infern. De, dar ca s-ajungi sa intri, e-o problema delicata Fiindca mai intai de toate, usa trebuie descuiata. Si treaba se face bine si devine fericita Nu cu cheia la-ntamplare, ci cu cheia potrivita, Cheia ei originala, orice usa-n lumea asta Dupa nunta si traditie are cheia ei si... basta! Dar de iei un gen de usa, simpla, dubla sau de tei Si-ai sa vezi ca merg la dansa doua sau mai multe chei Stai, n-o sparge cu toporul, nu tipa, nu fa scandal Ia-ti mai bine portofelul si te du la tribunal. Ca sa-ti iei o alta usa, liber trebuie sa fii Si-asta costa, dupa leafa, de la 3 la 7 mii! Cand alegi o usa noua, trebuie s-o faci cu arta Sa n-aiba, Doamne fereste, broasca defecta, sparta... Ca broasca atat e buna pana n-a scapat la chei, Ca pe urma n-o mai fereci, nici cu doua nici cu trei E asemeni cu ulciorul, care dus prea des la apa Te trezesti ca-i sare smaltul, ori se sparge, ori se crapa Usa este ca gaina, ca abia cand e batrana Mai matura si mai coapta, face supa cea mai buna. Da, dar care om in viata nu si-a spus in gandul lui: "Da-o dracului de supa, vreau un piciorus de pui"? Usa este ca un loto, zice pustiului un tata Nu e nici o diferenta - dai un ban mai tragi odata insa, dragul tatii, afla, nu tine cat vesnicia, Ca exagerand cu joaca, ti se strica jucaria. Am vazut o usa care a trait in viata toata Ca o sfanta cuvioasa, si-a murit nedescuiata A urlat la dansa cerul, cu o voce ca de crai: Hei, stafie ingalbenita, poate vrei sa intri-n rai? Mars la iad, acolo-i locul pentru-o scandura uscata Ai trait degeaba-n lume si-ai ramas tot incuiata. Ce te temi mereu de usa! o sa-mi spuneti cu temei!

Habar n-am: Bun! Perfect! Aveti dreptate, sa vorbim atunci de chei. Fiindca principalu-n lume, nu e gandul, nici ideea Nu e focul si nici roata, principalul este cheia. Si exista chei... O groaza, cati barbati, atatea chei, Ca de cand e lumea lume, cheile le tin la ei. Unele sunt lungi si groase, sau subtiri ca un siret Altele mici, delicate, ce deschid si un fiset. Principalul nu-i marimea, important - la orice usa E sa se lovesca cheia si sa fie... jucausa. Sa nu se-ndoaie-n broasca si sa tina la-nvartit. Chei de lacate, valize, de casete, frigidere, De camari, de manastire, pivnite sau sifoniere, Ar mai fi cheia franceza, cheia la casa de bani, Cheia de la TURNUL LONDREI sau facuta de tigani, Dara, ce te faci amice, ca din sute de modele Tu te chinui toata viata cu o cheie de... sardele! Merge ea cat merge bine, dar apoi prinde rugina Si-atunci nici Gerovitalul n-o mai scoate la lumina! Poti sa-i dai cu glaspapirul, smirghel, pile, ciocolata, Tot ce-ncerci este zadarnic, ti-a iesit din uz si gata! Geaba-ncerci, geaba te zbuciumi si degeaba-ti iesi din fire. Nu te mai vaita la lume, nu e vina nimanui, Leaga-o cu-n siret sau funda, fa-i un nod si pune-o-n cui! Sunt atitea chei pe lume, cheia "SOL " si cheia " FA ", Dar asta nu te-ncalzeste daca n-ai tu cheia ta. Si... zicand cum zic batranii... la o tinerete noua, Zici... privindu-ti... amintirea... "AH, DE-AS FI AVUT EU DOUA! "

ubire silnica pe viata Eu o iubesc. Duios. Nebun. Potrivnic. Pe viata si pe moarte. Fara frica, Compatimesc pe cei care abdica, Dar eu raman cu mine insumi, schivnic. Si de s-ar da si lumea pe din doua, Cum harti politice-o mai arata, Eu tot voi adora aceasta fata, Cazuta sub catusele de roua. Eu o iubesc. Vitralii de cenusa, Spre a ne desparti, se-ntemeiaza, Si cheia singura se-nvarte-n usa Singuratate spre a-i da si groaza.

M-au condamnat juratii mei de gheata La o iubire silnica, pe viata.

S ne iubim pe rmul Mrii Negre S ne iubim pe rmul Mrii Negre Ca dou fragede fierbini statui S fim ntia clasica pereche A omenirii noi ce nc nu-i. S ne iubim ct ne ntreab valul Ce e cu noi, ce suntem i ce vrem Noi s-i rspundem cufundai cu malul Ceva-ntre rugciune i blestem. Ca un barbar ce ine o tanagr Aa suntem pe-acest nisip noi doi i stelele ce cad n Marea Neagr Ridic valul sngelui din noi. S ne iubim hipnotizai de lun Cutreierai de-al vaselor tangaj i s ne viscoleasc mpreun Ninsorile de sare pe obraji. S ne iubim, pgna mea atee Iubito, marea seamn cu noi Suntem un Dumnezeu i-o Dumnezee Chemai s-nceap lumea de la doi. S ne iubim pe rmul Mrii Negre Pe unde trec epavele clri S curm ntreaga lume veche n fluxul i refluxul noii mri. S ne iubim etern, noi, provizorii, Cum niciodat, valul nu va sta Eu spun c ngenunchi n faa mrii S nu spun c-ngenunch n faa ta. Cu noi e Dumnezeu Azi lumina din lumina Pamantu-n trupuri ne e greu, Dar e usor cand se inchina:

Cu noi e Dumnezeu. Am ostenit de atata noapte Dar vom iesi din defileu Pentru lumina sfintei soapte: Cu noi e Dumnezeu. Nu suntem niste animale Cu suflet amanat mereu In noi e mila si e jale Cu noi, cu noi e Dumnezeu. Luati lumina din lumina Paharuri curg din minereu Credinta noastra e crestina Cu noi e Dumnezeu.

Ce frumoas eti Ce frumoas eti n prag de iarn, Ninge disperat asupra ta, Cerul peste tine se rstoarn, ururii n plete vor suna. Hai s fim doi oameni de zpad Ridicai de brae de copii, Care-n frig i ger mai tiu s cread C se pot iubi, se pot iubi. Ce frumoas eti n prag de var, Cnd miroi a mere ce se coc, Cerul n fiina ta coboar Trupul meu din trupul tu ia foc. Focurile noastre se cunun, Focurile noastre se-neleg, Suntem baza lumii mpreun Suntem vara focului ntreg. Ce frumoas eti n prag de toamn, Ca o zi egal ntre nopi, Cnd iubirea noastr te condamn S ai soarta strugurilor copi. S nvei, iubito, s te bucuri C i-am dat din jertf un destin, i c via asurznd de struguri, Va tri definitiv n vin. Ce frumoas eti n primvar, Cea mai minunat-ntre femei, Iezii pasc nframa ta uoar,

Tu, cu muguri, bluza i-o nchei. Sigilat de taine neptrunse Cerul bate drumul tu ngust, Trupul tu de muguri i de frunze De la cine s nv s-l gust? Si totusi vine toamna E inca verde iarba pe coline Si zilele nu s-au scurtat de tot Si cineva cu-n sac in spate vine De sus din munti ca de la un complot. Porumbul are inca dinti de lapte Albinele se-ngreuneaza-n zbor Varatec ploua in fiecare noapte Si greierii mai canta pana mor. Cojoacele n-au coborat din poduri Iubirile n-au coborat din vis Se coc gutui in foarte multe moduri A le musca e inca interzis. In clai de fan miroase a foc de floare Cerboaicele nu cauta mascul In aburii de vifor cerul moare Mai este pana la nunta timp destul. Si Si Si Si totusi vine toamna,si totusi vine toamna tu o stii si o ingani totusi vine toamna, si totusi vine toamna vai: suntem batrani.

Ultima zi Daca vei voi Cea din urma zi Sa o traim macar pe ea frumos. Sa plecam in munti Unde nu sunt punti Unde merg si vulturii pe jos. Sa avem niste vin Sa dormim putin Sub anestezii de cavernet Eu sa te ascult Si tu sa taci mult

Sa ne depanam viata incet. Dupa atata timp Nu pot sa ma schimb Totusi trebuia sa ma cunosti Si la cap de zi Pentru a sfarsi Plangem amandoi ca niste prosti. Poate ca-s naiv Dar te mai cultiv In Antichitati de sentiment Piesa noastra in doi Va avea apoi Un tarziu zadarnic happy-end. Eram numai doi Zilnic numai noi Drum nici inainte nici `napoi Cum s-a intamplat De s-a adunat Si e toata lumea intre noi. Rani atatea am Ca un cal in ham Care trage greu un car de spini Si am sa merg la targ Si am sa imi vand cu sarg Toate ranile la cap de timp. Ne mintim mereu Unul tu sau eu Are in mana ultimul atu. Trec la suferinzi Murmur in oglinzi La adio la adio tu. Nu se mai aud Pasari de la sud Un curent polar le strabatu Ca-ntr-un trist halou Iti rostesc din nou La adio la adio tu. Ce a fost a fost Ce va fi va fi Uite ca a venit Ultima zi .

Parastas pentru iubirea care a murit Sa-i facem parastas cum se cuvine Iubirii noastre care a murit,

In apogeul ei nelamurit, Mai lacrimand,de tine si de mine. S-o asezam la locul de verdeata, In care se ducea,pe cand traia, Din cand in cand,sa trecem pe la ea, Considerand ca inca e in viata. Aici,acum,s-a stins iubirea noastra, Si moarta va ramane-n veci de veci, Te vad si-acum,parca stiind ca pleci, Cu mana fluturand la o fereastra. Dar hai sa dam groparilor oferte Si sa-l rugam pe D-zeu s-o ierte.

Iertrile Tu s m ieri de tot ce mi se-ntampl, C ochii mei sunt cnd senini, cnd verzi, C port ninsori sau port noroi pe tmpl, Ai s m ieri, altfel ai s m pierzi. Vd lumea prin lunete mritoare i vd grdini cu arme mari de foc, Sub mna mea deja planeta moare i n urechi am continentul rock. Ai s m ieri c sunt labilitate C trec peste extreme fulgernd, Ai s m ieri preablnda mea de toate, Eu sunt nemuritorul tu de rnd. Ai s m ieri c nu pot fr tine i dac n-ai s poi i n-ai s poi Mie pierzndu-te-mi va fi mai bine Eu tristul cel mai liber dintre toi. i cum se-ntampl moartea s le spele Pe toate-nobilndu-le fictiv, Ai s te-apleci deasupra morii mele i tot ai s m ieri definitiv. Ai s m ieri n fiecare noapte i-am s te mint n fiecare zi i ct putea-va sufletul s rabde Cu ct i voi grei te voi iubi.

Singur, fara nimeni

Fereasca Dumnezeu, daca mai poate, Pe fiecare, de singuratate, acesta-mi pare lucrul cel mai greu, fereasca-ma de mine Dumnezeu. Fereasca-ma noroiul de noroaie, fereasca-ma plouandul nor - de ploaie, fereasca-ma singuratatea mea ca singur sa ma narui pe podea. Si gura sa-mi aud cum mila cere, vreunor pasi din vreo apropiere, si, fara nimeni, sa ma sting in glas, pe lume cat de singur am ramas. Atat de singur sunt pe-acest pamant, ca nimeni nu va sti daca mai sunt.

Singular Incerc un gest, un jalnic inceput, De la persoana-a doua sa te mut, As vrea sa te transfer si sa dispar Catre persoana-a treia singular. Caci eu cu tine nu mai pot vorbi, S-au adunat prea multe ineptii, A-ti mai rosti porecla nu mai pot, De azi esti ea, te-ai departa de tot. Si niste explicatii tuturor: Eu pentru ea as fi putut sa mor, Pe unde merg, imi amintesc de ea, Nu pot s-o uit, orice s-ar intampla. N-am dreptul sa o strig plangand "Ramai!", Cat sunt de singur la persoana-ntai.

Lacrimi pentru tatal invins Unde va duceti, puteri parintesti Si va tot stingeti mereu, Tata, ce faci si de ce-mbatranesti, Frate mai mare al meu? Cand eu eram mai tanar si tata era tanar

Jucandu-se cu mine, ca-n basme si minuni El ma purta pe brate si m-arunca pe umar Sau ne tranteam prin iarba ca doi prieteni buni. Era barbat puternic, intra cu sacu-n moara, Nu-l speria nimica, avea puterea sa Si ma-nvingea la lupta in fiecare vara Si protector si tandru spre mine suradea. Dar a venit o toamna cu mult porumb de lapte, Dar a venit o toamna cum n-as mai vrea sa vad, In mine era ziua, in tata era noapte Si-a inceput al varstei neinfranat prapad. Noi ne jucam de-a tranta stand umar langa umar Si l-am simtit ca pica sub umarul meu stang Si-am inteles ca tata, de-atunci nu mai e tanar Si-nvingator in lupta, am inceput sa plang. Ca un copil sub mine voia sa se agate De-un umar mai puternic ca sa nu-i fie greu Si imi venea sa urlu si-apoi sa-l port pe brate, Tu, iarta-ma de toate, parinte bun al meu. A fost cea mai cumplita si cea din urma tranta, Latrau in departare si-n sangele meu caini, Am ajutat faptura parintelui meu sfanta Si lacrimi de iertare imi siroiau pe maini. As vrea sa se intoarca iar vremea minunata Cand tu in batalie ma invingeai usor, Mai bate-ma o data si fii puternic, tata, Ca tu crescand in varsta si eu incep sa mor. Indreapta catre ceruri puternicul tau umar, Tu, care-n biruinta mai cald ma ocrotesti, Invinge-ma in lupta, sa cred ca mai esti tanar, Asaza-ma sub bratul tutelei parintesti.

Nebun de alb Acum sunt mai pustiu ca totdeauna, De cnd m simt tot mai bogat, de tine, i-mi stau pe tmple soarele i luna, Acum mi-e cel mai ru i cel mai bine.

M-a jelui n fel de fel de jalbe n care nici n-a spune cum te cheam, Ptrate negre i ptrate albe mi covresc grdina i mi-e team. i, uite, n-are cine s ne-ajute, Abia-i mai ine lumea ale sale i-ntr-un perete alb de muze mute Nebunii negri caut o cale. Prin gri descreierate - accidente, Mrfare triste vin, n miezul verii, Iar eu sunt plin de gesturi imprudente, Ca s te-apropii i ca s te sperii. Jur-mprejur, priveliti aberante, Copii fragili ducnd prinii-n spate, Btrni cu snii gri de os pe pante i albatroi venind spre zri uscate. Mi-e dor de tine i i caut chipul n fiecare margine a firii, n podul palmei, dac iau nisipul, Simt un inel jucndu-se de-a mirii. Te-aud n btlii din vreme-n vreme, Ostaii grzii tale i se-nchin, Iubita mea cu foarte mari probleme, Cu chip slavon i nume de regin. Fiorul rece prin spinare-mi trece, Cnd mi-amintesc cu gene-nlcrimate C tu, de la etajul treisprezece, Voiai s te arunci, s scapi de toate. Dar tu-nelegi, de fapt, c nu se cade S-i pui n cumpn ntreaga via, C nu-s n joc abstractele rocade, Ci sngele ce fierbe sau nghea. Neputincioas, trist i frigid, Aa ai fost i apreai senin, Dar cel care-a tiut s te deschid Nu-i fericit, ci mbtat de vin. De te lucram srguincios cu dalta, De te fceam din carnea mea, iubito, Nu deveneai, cum astzi eti, o alta, Pe care la cldur am trezit-o.

Lsnd ambiiile de o parte, Ne aruncm n marea nemiloas i-mpreunai, ca filele-ntr-o carte, Ne facem, din sudoare, sfnt cas. Pe urm, vin ceilali s ne-o distrug i ochii ti m caut ntruna i eu nal nefericit rug, Purtnd pe tmple soarele i luna. i te iubesc cu mil i cu groaz, Tot ce-i al tu mi se cuvine mie, Ca un nebun de alb ce captureaz Regina neagr, pentru venicie.

Ruga pentru jertfa Ma simt vinovat pentru ploaia ce urmele noastre le spala, as crede ca totul ramane o biata si trista gresala. Dar ierbii cand ploua-i e bine si vitele-n somn se ridica mugind sa intampine ploaia, crezand ca e inca prea mica. Din somnul cetos te chemasem sa-mi vii sa-mi ajuti la zidire, si ploaia aceasta te-ncearca si porti o jacheta subtire. Desigur, e seceta mare intregul pamant e o rana, si cad in genunchi catre tine, intoarce-te, -ntoarce-te, Ana. Ma simt vinovat pentru ploaie, ma simt vinovat pentru tine, mai grabnic vreau moartea prin foame, decat pe femeia ce vine. Ce cauti prin ploaie, nebuno, vrei pantecul sa se deschida, tu nu vezi ca ploua amarnic, tu nu vezi ca esti o gravida?

Noi te vom inchide in ziduri, noi te vom supune-n perete, mai bine intoarce-te-acasa, oricum pot veni alte fete. Pe mine eu nu am curajul de a ma inchide in zidire, pe tine te rog fugi de-aicea, ca ai o jacheta subtire. Te rog du-te-acasa, femeie, si-mbraca-te mai de isprava, si maica-ta poate o sa iti spuna: ramai, ca esti foarte bolnava. Eu nu te cunosc, esti o alta si nu stiu ce-i farsa aceasta, dar domnilor, stati cumsecade, ea nu-mi este mie nevasta. E una ce nu stie bine, ca baiguie vrute, nevrute, ci vezi-ti de drum, mai femeie, din preajma bisericii, du-te. Va rog sa ma credeti, prieteni, ce grea si adanca mi-e rana, de sapte biserici sunt vaduv, aceasta de-aici nu e Ana. Pe Ana, de fapt am zidit-o, de mult, intr-o alta zidire, purtase copilul in pantec si-avea o jacheta subtire. Voi nu va nascuseti atuncea, eu sunt prea batran sa tin minte, sunt vaduv de sapte biserici, sunt vaduv de sapte morminte. Da du-te de-aicea, femeie, ce cauti, cand nu ai nici o vina, prieteni, feriti-va, totusi, de-aceasta femeie straina. Si daca vedeti ca nu vine nici una, nici alta din ele,

mai stati inc-o ziua cu soare, mai stati inc-o noapte cu stele. Si maine, bagati-ma-n ziduri sa fiu manastirea aceea in care zidarul e jertfa si nu-si mai zideste femeia.

Nimeni nu e singur pe pmnt Nimeni nu e singur pe pmnt, Cineva n grija lui l are, Nici cei singuri - singuri nu mai sunt Dac are umbr fiecare. Singur stai n cas i gndeti C eti singur fr mntuire, Dar n pragul casei printeti Se aude-un greierat subire. O scrisoare-i fonete-n mini, Un pota la ua ta mai bate, Latr-n deprtare nite cini, N-ai s mai cunoti singurtate. Asta este boala cea mai grea, Dar de ea instantaneu se scap, Cnd n plnsa sete, cineva i aduce un pahar cu ap. Umbre jos i norii sus pe cer, Cai pscnd i soarele n scapt, Om stingher n drum spre om stingher Nimeni nu e singur pan' la capt. mi pas Mi-e dor de tine i nu-mi ajung celelalte Uite c un surogat Pentru puritate Nu s-a gsit. Mi-e dor de tine Mi-e tine de tine Mi-e nluntrul meu de tine Mi-e nu tiu cum, Mi-e nu tiu ce, Mi-e dor de tine ca de acas. mi pas!

Lume, lume De la mine pn' la tine Numai fluturi i albine, De la tine pn' la mine, Numai ru i nici un bine. De la mine pn' la ea, Numai lan i numai za, Unde-i ea i unde-s eu, Numai piese de muzeu. De la noi pn la lume, Numai fiare fr nume, De la lume pn' acas, Numai vreme friguroas. De la mine pn' la ei, Numai lupte i scntei, Ei acolo, eu aici, i-ntre noi e-un fel de bici. De la voi la oarecine, Numai guteri i ruine, Din nean la dumneavoastr, Numai gratii la fereastr. De la noi pn la noi, Numai ei, din doi n doi, Invers, de la noi la noi, Numai stare de rzboi. De la toate pn' la toate, Numai tu, singurtate, Numai tu i eu i plnsu-mi, De la eu pn la nsumi.

Durerea femeiasc V-am tot iertat, v-am tot acoperit, i, s mai amnm, nu-i nelept, Ar fi, s recunoatem, n sfrit, Femeia, n-are, totui, nici un drept. Muncim, ca nite sclave, zi de zi, Frumoase-am fost, pe cel dinti traseu, i condamnarea de-a ne uri, Chiar voi, ce ne iubii, ne-o dai, mereu. Stm n picioare, nc de cu zori,

i v mirai c nu mai sunt subiri, Dar voi, care v credei tot feciori, De ce nu artai ca nite miri? Pe unde ne dai dreptul de-a munci, Lucrm istovitor, cu voi n rnd, Din cnd n cnd, n buri ne dai copii, Iar voi plecai la altele, rznd, Cnd suferii, ne cerei lng voi, Ori v-mbtai, ori ai trudit prea mult, V plngem, cnd v ducei la rzboi, Sau cnd v speriai, la vreun consult. Eroic v-am iubit nelegitim, i legitim, eroic v-am iubit, Ne batei, ne-nelai i noi o tim, Ba, alteori, intrm n circuit. Iar cele care, azi, pe termen scurt, V fur amintirile de ieri, i vor plti plcerea unui furt, Fatal, cu furtu-aceleiai plceri. i, uneori, pctuim curat, Creznd, prin lacrimi mari, de ochi atei, C nsui Dumnezeu este brbat i nu le nelege pe femei. Dar, vai, a fost odat prea frumos, Ca-n filmele de dragoste a fost, i-acum, ne omorm srguincios i zilnic ne distrugem fr rost. Ne-nvinge viaa fr orizont i voi ne-nvingei, ntr-un mod cinesc, Trim ca nite vduve de front i minile mereu ni se aspresc. Acum, cnd auzii acest repro, Privii, fr privire, napoi, ncuvinai din cap, mrinimoi, i credei c nu-i vorba despre voi. i, totui, e vorba despre toi Suntei la fel de ri i de flmnzi, Durerea femeiasc pentru soi, E-un credit fr giruri i dobnzi. V e urt cu noi, v e urt, i ne-ai ucide, dragilor brbai, Aa c v rugm numai att: Putei s ne jignii, s ne-njurai, Dar facei-o cu tonul cobort i pn-adorm copiii, ateptai.

Simpla scrisoare de dragoste La miezul noptii ma gandesc la tine

Si stelelor ma rog sa-ti fie bine, Din somn sa te trezeasca dintr-o data, Sa nu-ntelegi de ce esti tulburata. Si i-am lasat un tremurat de jale Copacului din fata casei tale. La usa ta am indrugat cuvinte, Sa nu te-atingi de clanta ca-i fierbinte. Si mai ales, cand noaptea e la usa Ca sa-mi aseze peste timp cenusa, La tine ma gandesc si nu am stare Si fostul foc imi arde sub picioare. Cu lucrurile vreau sa ma amestec, Ma simt o fiara suspinand domestic, Dar da-mi un loc de ultima greseala Sa-ntarzii in cutia ta postala.

Mi-e imposibil fr tine Nici nu mai stiu daca erai frumoasa Si nici in ce culori iti sta ma bine, Stiu doar ca amintirea nu ma lasa Si ca mi-e imposibil fara tine Vizionez femei nenumarate, Femei interesante ma mai suna, Dar rece si strain ma simt de toate Si nu ma vad cu ele impreuna. Nu pot nici sa-mi explic intreaga drama, Care-a decurs din intalnirea noastra, Dar vechiul loc al dragostei ma cheama Si tu imi faci cu mana la fereastra, Subtile explicatii cui i-as cere ? Tot prostul face pe interesantul Si-n condamnarea asta la tacere, Mai conversesz de-a surda,cu neantul. Si cum sa transformam iubirea-n ura, De ce nu noi,ci solii sa lucreze, Si sa patam simtirea cea mai pura, Punand incendiul tot in paranteze ?

N-as vrea sa te-ndarjesc sau sa te sperii, Nici sa te fac sa te-ndoiesti de tine, Dar eu te-am adorat fara criterii, Este bolnav,al patimii depline. De dragul tau,am fost cu lumea-n lupta, Te-am aparat de barfe si de crivat, Si dupa toata veghea ne-ntrerupta, Cedez numai in lupta impotriva-ti. Si,totusi,tu ai fost cea mai frumoasa, La mine-n brate iti fusese bine, Obsesia iubirii nu ma lasa Si-mi este imposibil fara tine. Ca tara sa nu-ti moara Tu linistit te-ai frant, Si tot colinzi prin tara, Ion fara de mormant. Asa a fost destinul tau, Sa mori precum te-ai si nascut Ca un erou necunoscut Intr-un mormant necunoscut. Ioane fara de mormant, Te plang si te ingan, Ca tu ai fost si eu mai sunt, Ion, soldat roman. Dar undee mormantul tau, In care rau sau deal, Te bat parerile de rau, Soldat si general. In fata mortii neclintit, N-aveai ce o ruga, Ai lacrimat si i-ai zambit Ca si la nunta ta. Dusmanii tai si azi se tem De-ngrozitoarea zi Cand vom iesi de sub blestem Si tte vom regasi. Ioane, fara de mormant, Cuvant fara coperti,

Din locul tragic un` te-au frant Incearca sa ne ierti. Asa, a fost, va fi mereu, Te cautam cu dor Ion esti tu, Ion sunt eu, Ion e un popor.

Condamnarea la toamna Nu e toamna cum esti tu, vara mea de suflet, nu, pe pamant, vara decazu. Daca padurea ne condamna la nostalgie, fara rost, e toamna, vara mea, e toamna, asa cum poate n-a mai fost. Atatea taine nepatrunse ne cad in brate la un semn si suntem imbracati in frunze si captusiti c-un fel de lemn. In rau sunt doua lazi de bere, pe foc s-a pus un ultim vreasc, trec cerbi frumosi, bolnavi de fiere, catre cerboaice care nasc. Si ziua e atat de mica incat n-ai vreme de-un salut, si-un fum noptatec o complica si saptamana a trecut. Mai e in tot un pic de vara, dar paturi aspre ne-nsotesc, la orice drum mai lung afara prin clai de aburi nefiresc. Mai am senzatia ca toate pot fi si altfel decat sunt, dar muntii-mi pun poveri in spate si simt ca port pe talpi pamant. Acum si fiarelor li-i foame

si ies lunatice la drum, padurea este numai drame si-o mai salvam cu cate-un fum. Dar ea, deodata, ne condamna la nostalgii si la pacat, e toamna, vara mea, e toamna, si-atat de singur m-ai lasat.

Proiect al primului capitol din testamentul lui A.P Pe aer testamentul cu buzele mi-l scriu, ct nc nu-s n com, ct nc mi-este bine, doresc s se mpart ntre copii i tine, ntreaga amintire de cnd eram om viu. Averii mele brute mai grabnic dai-i foc, vedei c-i infectat de-un fel de gust al ciumii, dup sfritul nostru vine sfritul lumii, noi, ptimit, poetul de moarte i noroc. Mai scriu aici ca banii gsii prin buzunare s-i ngropai cu mine ca semn c i detest i ca un ultim, tragic, orgolios protest al celui care suntem, n locul de uitare, s m-aezai n groap cu spatele spre est, cu tot pmntu-n fa, cu lumea n spinare.

Oameni de zpad Ninge sfnt i pgn Numai ochii ne rmn Desprirea s-o mai vad C, n rest, noi ne-am stins i-am ajuns de-atta nins Nite oameni de zpad. Ninge fr mil, ninge i ne doare, ninge cu frme albe de pian, ninge cu tristee i cu felinare ninge ca la moartea nc unui an. Ci au fost de gard voie cer s doarm ci au fost cu somnul rtcesc pe strzi, ne aflm n lume ca n evi de arm

cnd sugrum lupii fragedele przi. Ninge fr mil, cu vinovie, ca o inculpare, ca un martor mut, ninge cu o nunt, ninge i sfie, se frmieaz ultimul salut vai de noi, femeie, ninge-a desprire, vom pleca departe, unde-avem de mers, ninge s despart ghea i iubire, oarbe felinare cad din univers. Ninge ca pe piatr peste carnea noastr, ninge ca pe munte, ninge ca pe mort, ninge incurabil, molim albastr, ninge pe vaporul scufundat n port. Ninge peste buze, ninge peste pleoape, ninge peste ngeri, ninge peste vi, ninge peste clopot, ninge peste ape, ninge incredibil peste ochii ti. Ninge n netire, otova, aiurea, ninge ca-n porecle, ninge ca-n blestem ninge ca un trsnet, ninge ca pdurea, ninge s se sting vocea cnd te chem. Ninge ca-n Esenin i-n poema rus, ninge fantomatic i bacovian, ninge c snt rece, ninge c eti dus, ninge ca la moartea ultimului an.

Avertisment De mult vreme ocolesc trecutul, Din mil fa de contemporani, S nu strnesc cu mna mea vulcani, Mai bine zac ntre coperi, ca mutul. Dar, vai, toi cei iertai mi sunt dumani, Vor sabia, nu vor s fie scutul, Pe Blaga l-ar ucide iar Rutu C-o ceat de cosmopolii golani. O, timp pgn n multe ale tale, Te-ar vinde ei samsarului strin Cei care poart dou capitale

Pe-acelai amrt de buletin. V-avertizez, sinistre haimanale, c ori intrai n pensie, ori vin.

Iluzia unei insule Disear-i plecarea n insula mea, trsura de nuc te ateapt la scar, ia-i haine mai groase i nu-ntrzia, cci cini-poliiti s-ar putea s apar. Nu-i face probleme, birjarul e mort i caii snt mori i trsura e moart, fugim fr martori n nu tiu ce port, n insula mea la cinci capete spart. Acolo, vom crete copii monstruoi, la chei de metal i de mzg vor rde, cu veti ne-o ticsi de la moi i stramoi, tic-tac, telegraful cadavrelor ude. Vom trage trei filme color, de deochi, i le vom trimite n lume de-a rndul, ca-n sticle bgndu-le n cte-un ochi, Al Patrulea Ochi pentru cas pstrndu-l. i ziua ntreag, noi goi, fr tiv, pe snii de foc vom zbura ntr-o vale, iar eu, gospodarul voiesc s cultiv gru dulce i lene, pe coapsele tale. Te-atept deocamdat. E mijlocul verii, e mijlocul iernii, ciudat poveste; iar cnd vei urca, e-n zadar s te sperii, trsura ca moartea prndu-i c este. E numai iluzie, dincolo-s eu, te-atept cu fclii, patru mii ase sute, zadarnic te sperii c ninge mereu, c strjile drumului fumeg mute. Hai vino i urc i spune ceva, birjarul e mort, are snge de crje; te-atept fr martori n insula mea, port haide de nuc, sunt aproape o birj.

Iar dac nu-mi vezi faa ce mi-am gsit-o, s tii c, n insula mea, totui snt, eu, movila celui mai proaspt mormnt, ntinde piciorul i calc, iubito! i asta e totul. Plecarea-i disear. Fantoma trsurii ateapt la scar.

Ne mor prietenii Ne mor prietenii, ne mor, Murim i noi n moartea lor, C-ntrzie ngrozitor, ntr-una, primul ajutor, Chemat la patul tuturor, Mereu, e de ales: or-or! Se rupe aa pe mosor, Tuesc segmentele-n motor, Ne mor prietenii, ne mor Murim i noi n moartea lor, i amintirile ne dor, Ne mor prietenii, ne mor.

mi esti nevroz Pedeapsa mea va fi uitarea,ingenuncheat ti-o pregatesc, Va fi suprema mea jignire,fata de tine,adorato, Silit sa imi retrag iubirea ce zi de zi ti-am acordat-o, Iti voi plati si aroganta si tot capriciul tau prostesc. Ma pregatesc de lupta surda ,ce eu cu mine o voi da, Nu pot sa ma comport cu tine,de parca nu ai nici o vina, Cand tu te joci de-a viata noastra si-o calci in talpi ca o straina, Cel mai cumplit o sa te doara,cand va veni uitarea mea. Cu capu-n pumni,croiesc proiecte si uit instantaneu proiecte, Ma otraveste amintirea si mor cu fiecare doza, Acum,probabil,despartirea iti pare o paranteza roza Si toate-aceste insistente,tu le califici ca abjecte. Eu dau porunca mintii mele,sa uite-aceste subiecte, Dar,vai,tu-mi esti zidita-n creier,neiertator ca o nevroza.

Miros de coasa E amurg si mai raman Langa foc si amintire, Ma adun din risipire, Si incep sa cant pagan. A fi fire si nefire, Nu mai stiu ce mai ingan, Umbla cineva la fan, Simt venind miros subtire. Taie cineva lucena, Cu o coasa veche, grea, Ca si cand si-ar repeta Ca doar moartea e eterna. Parca-as sta, parca as pleca Parca sunt altcineva.

Abia acum Rnit la piept de crivul cinesc, Ce-mi bandajeaz rnile cu luna, Abia acum ncep s te iubesc Cnd simt c te-am pierdut pe totdeauna. i rnile mereu m vor durea, Slvind ntmpinarea ta trzie i-abia acum i spun iubita mea, Cnd nici nu-i tiu adresa spre a-i scrie. Deodat, apa lumii te-a-nghiit, Deodat am rmas rnit de criv, Gesticulnd spre minus infinit i construind delicte mpotriv-i Atunci cnd totul se-ntmpla firesc Ne-mpotriveam ca soarele i luna, i-abia acum ncep s te iubesc Cnd simt c te-am pierdut pe totdeauna. Deodat ce spun eu i ce spui tu Snt dou ngheate limbi strine i la hotarul dintre da i nu Un martor mut mi-ar tot vorbi de tne.

Spune-mi ceva! Dac-am s te chem D-mi mcar un semn Fie i-un blestem Din partea ta. Totui nu tiu cum Pentru-atta drum Ce-a-nceput acum Spune-mi ceva. n noaptea despririi dintre noi Copacii cad pe drum din doi n doi, n ochi m bate viscolul cinesc i am venit s-i spun c te iubesc. Probabil drumul meu va duce-n iad M-mpiedic de o lacrim i cad i iar adorm i iar mi-e dat un vis C biata cifr doi s-a sinucis. i de atta viscol vestitor Nu ochii mei, ci ochii ti m dor, C tineri am intrat i cu ce rost i ce btrni ieim din tot ce-a fost. Nici aripile zboruri nu mai pot, E numai desprire peste tot i se aude c va fi mai greu Dect vom fi departe tu i eu. Dar nu pentru a-i spune c e ru Am dat cu bulgri mari n geamul tu, Ci ca s tii, n viscolul cinesc, C plec i mor i plng i te iubesc. i vreau s-i dau cu acte napoi Dezastrul mpririlor la doi, Ca s-nelegi i tu ce-i cuplul frnt i cum e s fii singur pe pmnt.

Singuratate Va propun un tratament urgent

Si s-aveti incredere va rog Cand nu e un alt medicament Luati singuratatea ca pe un drog. Ceaiul abureste trist pe masa Un tacam servetul il apasa N-am nevoie nici de doua linguri Doamne, cina oamenilor singuri. Gust si eu in clipe lungi de veghe Noaptea pernei fara de pereche Suna telefonu-n casa goala Doamna ma iertati dar e greseala. Cat de draga-mi esti singuratate Tu mi-esti ceam ma draga dintre toate Lacrima in ochiul dintre ape Caci nici umbra mea nu mai incape. Tu singuratatea mea curata Totu`ncepe cu a fost o data Cu durerea ta imi este bine Nu stiu ce m-as face fara tine. Cu tristete le traiesc pe toate Dar mai draga-mi esti singuratate Cat de necesara imi esti tu mie Nu te-as da pe nici o sindrofie. Doar atat din toate ma omoara Izolarea meselor de seara Si macar la una dintre cine Dumnezeu sa bea un ceai cu mine.

Primat estetic Acum daca tu esti departe cu mine-i parerea de rau dar ea este arta-ntre arte in numele numelui tau. Si iata-ntre noi sunt hotare, sunt vamesi si sunt graniceri, se naste, se plange, se moare, se cauta ziua de ieri.

Dar buzele mele ingheata, de ras este numele meu ca viata mea parca nu-i viata cand suna frumos tot ce-i greu. Acum, cand te plang de departe, un vers cara-ntregul meu plans, si iata-ne iar printre arte cand viata era de ajuns. Ruga de bine si de rau Te-as lua de par sa te tarasc la vale, Pe pietre te-as tranti sa te iubesc, Dar trebuie sa ma comport domnesc, Captiv al starii mele sociale. Acum as scoate de prin grajduri biciul, Sa te insangerez razbunator, Dar trebuie sa fiu actorul lor, Sa ma complac in panica si viciu. Intraga mea iubire ilegala Si nebunia mea fara noroc In frigul nostru au facut un foc, Si v-am facut mai oameni, din greseala, Si totusi, ma rog, la tine, Doamne, Opreste mana mea sa o condamne. Noapte bun, Mou, i adio Buletin de tiri sub semn de doliu, Umbrele pe scen se adun, Ai plecat din rolurile vieii, Pentru rolul morii. Noapte bun! ntr-o via excepional, Le fceai n felul tu pe toate i-a venit tr la tine moartea, Contrapunctul de banalitate. naintemergtor n via, naintemergtor n arte, Pentru ce motiv s fii, de astzi, naintemergtor n moarte? De la care band de ngeri tragici Ar putea un plnset s porneasc,

Dac nii Beatleii i Stoneii Gust nc pinea pmnteasc? Fr zgomot i-ai trit sfritul, Fr speculaii, fr jale, Ai plecat din rolurile vieii, Ca s intri-n rolul morii tale. Ultimul popas, la tine-n teatru, Unde ai venit la tineree, Doliul tu ni s-a urcat pe tmple, De lumina ta s ne dezvee. O furtun s-a strnit n scen, Straniu turbion al vetii rele, Cineva, care produce noapte, Sufl-n reflectoare i n stele. Clipa despririi e aproape, Pleci, ntr-o tcere suferind, Parc mor, i eu, puin, cu tine i mi pierd imaginea-n oglind. Freamt prin ar veti cumplite i noroiul ne-a cuprins cu brio, S nu uii s-l vizitezi pe Shakespeare, Piesa-i gata i ai tras oblonul, Noapte bun, Mou, i adio.

Pacient Eu n-am s m fac bine niciodat, Mereu voi suferi de-o boal grea, Simindu-mi contiina vinovat, C nu e totul bine-n ara mea. Putei s m-ntrebai: - Ce vrei, biete? n treburile mari de ce te bagi? Am s rspund milos i pe-ndelete: - Eu tiu c mi sunt dragi cei ce-mi sunt dragi. Mi-am investit i nervi i timp i via, n drumul care m-a ademenit i-am acceptat s dorm pe copci de ghea i s triesc pe muche de cuit.

Puteam s-mi fac n alte pri avere, Puteam s fiu un bun european, Puteam s m nscriu la mamifere, Ins metabolic de la an la an. Puteam s am un os, cum au toi servii, S-l rod meschin i fr de idei, Dar epocii eu i-am cedat toi nervii i ea nu-mi d nici drogurile ei. Eu sunt bolnav de Dumneavoastr, ar, Eu sunt bolnav de Dumneavoastr, Neam, Nu e-nuntru hiba, ci afar, Triam un veac, labil dac eram. N-am dreptul la o mare suferin? Nu-mi dai cartel nici pentru prpd? Ei, bine-atunci, n mine ia fiin Un neam pe care voie am s-l vd. i n-am s pot s-ngdui niciodat, Acestui trup nelegiuit, al meu, S-nvee nebunia blestemat De-a-i fi uor cnd rii i e greu. Ca fluturele prsind omida, Cnd vine peste toi o clip grea, Sunt un atlant murind cu Atlantida, Dei putea zbura, dac voia. N-avei la dumneavoastr-n farmacie, Medicamente, boala s-mi luai, Un singur leac mi trebuiete mie: S-i pot vedea pe ceilali vindecai. Aceast boal e o boal rar, Aceast boal e o boal grea, Aceast boal se numete ar i leacul este ea i numai ea.

Romni prin Europa Pe aceast u, Astfel scriu stpnii: Interzis s intre Cinii i romnii.

Umblm prin Europa ca bezmetici, N-avem de lucru, n-avem bani de pine, n vremurile cnd nu mai conteaz Deosebirea dintre om i cine. Acesta e i continentul nostru, Plutim incestuos din ar-n ar, Copiii-nva multilingv, ceritul, Cum pot i omor i s i moar. i nimeni nu ne mai ntinde mna, Dect cu viclenia jucu, De-a ne o prinde i de-a o nchide, Cu minimum de riscuri, n ctu. Noi suntem infractorii de serviciu Ai Europei, care st la pnd, Aa cum e cu alii ierttoare Ea ca pe sclavi ncearc s ne vnd. Prinii i copiii mor, prin ar, i noi de noi ne-strinm cu toii, Purtnd pe umerii trudii i grbovi Cmaa rece a strintii. n plin degradare, zi i noapte, Invidia i dorul ne apas, Ne lenevim, ne pervertim, ne ducem, C n-avem loc i rost la noi acas. Umblm prin Europa fr int, Ca nite zilieri, de azi pe mine, Furm i siluim, mai i ucidem, Romni la rangul dintre romi i cine.
Castelul Fcut-am castelul acesta Frm legnd de frm i-acum cnd e gata, prieteni Privii-l ce trist se drm. Castel pentru numai o noapte Iluzie care se sparge i viaa aceasta ce trece i pururea nu se ntoarce. Luai fiecare o parte Din marea cetate uzat Ascundei cu toii castelul C poate-l refacem vreodat

Artitii se duc s se culce n scurta lor via faimoas Luminile scenei coboar i toi v-ndreptai spre cas. Iar scena acum vi se-nclin Scldat de ultimul brio i ca s fim siguri v spunem i "La revedere" i "Adio"! Adnc mulumind pentru vremea Trit frumos mpreun Castelul n ndri se sparge Plecai i plecm. Noapte buna! i totui, cenaclul exist. i va exista vreme bun!".

Un stingher, Alt stingher Nu pot face doi. Geru-i ger, Leru-i ler, Fr noi. Ninge s despart cifrele i mirii, unu i cu unu nu se mai fac doi, tabla adunrii, tabla nmulirii ne trimit acas, singuri amndoi. i vor fi consilii de juris-pruden i vom duce-n brae cositor topit. i voi scrie-o carte numai decaden ale crei titluri au i-ncrunit. Trec pe lng tine iptoare trenuri botezate-n templul prfuitei gri i de fiecare te-ndoieti i tremuri i la geamul negru speriat sri. Cte brazde tulburi pasul meu rstoarn n mpotrivire venic s m scald dar acum, c totul a intrat n iarn, vreau s-i fie bine, vreau s-i fie cald. M-ai uitat cu totul, nu te mai in minte, n-am avut rbdare, n-ai avut noroc, ntre noi, femeie, nu au loc cuvinte, felinarul nostru a fost pus pe foc.

Tu, mblnzitoarea strilor de lun, tu, zmislitoarea strilor de gri, cum supori ntreaga linite comun, cnd erai nscut spre a m iubi. Unul i cu unu nu mai vor s fac, nu mai vor s fac niciodat doi, tabla adunrii tremur srac, s-a mutat ntreaga lume ntre noi... Umbre fr forme s-au urcat pe ringuri, vnturile iernii caut rspuns, unu minus unu fac doi oameni singuri, unu minus unu, asta am ajuns.

Ana lui Manole Voi ziditi in jurul meu Dar aici in zid sunt eu, Dar aici in zid sunt eu,sunt eu Hai, Manole, pune zid Sa nu pot sa-l mai deschid, Hai imbraca-ma in zid, zid greu. R: Turla-mi soarbe capu-n ea, In altar sta fruntea mea, Ochii in feresti vor sta spre cer... Voi lucrati si va e greu Insa de murit mor eu Jertfa voastra sunt chiar eu, eu pier Pe oriunde sunt zidiri Omul meu, sa nu te miri, Le-au intruchipat doi miri de rand Dara tu de-a pururi pleci, Eu raman aici pe veci Prada caramizii reci plangand. Sangele mi-i inca viu, Voi nu stiti ca si eu stiu C-am sa mor dintr-un pariu stupid Hai Manole fii mai demn, Cum sa-ti faci aripi de lemn ? Mi se face-a moarte semn din zid Sa te-nchini cand vei pleca

Sa nu, sa nu uiti cumva Ca-nauntru-i Ana ta, om crud. Mila cum nu poti sa ai Voi plecati catre alt Rai, Eu din zid de-abia va mai aud

Presimtamantul Va veni iarna,miroase a fulg,Taranii pun lemne-n soproane, Si sfintii din mistice taine se smulg Si incaruntesc in icoane. Va veni iarna, la munte fac foc Muntenii uitati de guverne, Ei care nu au nici salarii, nici loc, Ci doar existente eterne. Va veni iarna si apele curg Tragand dupa sine obarsii Si-n scurtele zile cu vanat amurg La geamuri de case bat ursii. Va veni iarna curat si rapid, Un rug pe sub brume se stinge Si gura spre cer daca vreau s-o deschid As spune, dar gura mea ninge. Va veni iarna, iubito, e frig, Un frig ce spre cerga nu mana, Atata mai pot sa te rog si sa strig, Da-mi aspra manusa de lana. Va veni iarna, ba nu, a venit, Caldura eu n-o voi gasi-o, Ci trist am sa plec, garbovit, ostenit, Prin muntii ce canta : Adio !

n munte S stm n munte i s fie sear, s ne strbat aer ca de templu, pe-un peisaj de verde s contemplu ntunecimea ta elementar,

s-mi fie foame i s-mi fie sete, s-i fie cald, s-i fie sntate, s stm n munte, s vorbim de toate, pe relieful tragicei planete i s plecm aproape-n somn din via pe-un drum fr lumin, peste munte, s-mi coi cu tine aripile frnte, sngele tu s-mi fie fir i a. i eu s cad cnd stelele-ncep s cnte urlnd de dor n umbra ta mrea.

Veac de tacere Am s fug cu tine-n munte s uitm cuvntul dac Am s fug cu tine-n munte s uitm cuvntul nu Hai s conjugm ninsoarea i uitarea eu i tu Timpul pe deasupra noastr ca o sanie s treac. Am s fug cu tine-n munte s uitm cuvntul ns Am s fug cu tine-n munte s uitm cuvntul hai Vai, vom face repetiii pentru iad i pentru rai. De ecouri mari de piatr vei fi rs, vei fi plns. Am s fug cu tine-n munte s uitm cuvntul pleac Am s fug cu tine-n munte s uitm cuvntultaci Prin albastrele troiene s fim liberi i sraci, S uitm ce-nseamn totui, s uitm ce-nseamn dac. S uitm academia, tribunalul, primria, Veverie fr nume ne predea curate legi, Cnd se va rsti furtuna vorba mea s-o nelegi Cnd vor susura izvoare afl c-a murit mnia. i de unde pn unde s uitm ce mai nseamn S rmnem ai naturii, botezai n necuprins, La sfritul toamnei lumii s ne apucm de nins De Crciun ne fie iari dor de var i de toamn. Vai, snt ruri pe aicea care merg spre noi cuminte Vino, s splm n ele pata lumii de noroi, Ca ntr-un trziu i munii s nvee de la noi, Darul de-a tri mai liber fr a rosti cuvinte. Snt stul de vorbe, vorbe, a nimic aductoare,

Vino s uitm cuvinte i s nvm a fi, De cuvinte fr noim, de sonoriti pustii, S splm ntrega fire, s trim cu-ndurerare. S uitm ce-nseamn lume, i avere, i putere S uitm cuvntul dac, s uitm cuvntul da, i-ntr-un veac fr cuvinte, ca doi cai fr de a S trim tcnd iubirea, fiindc totul e tcere.

Fosta iubire Nici amintirea nu te mai pstreaz De-a vrea s-i cnt m-a poticni afon Ai fost o nebunie i o raz Rmi un numar vechi de telefon. A vrea s te mai vd, dar nu se poate Am auzit c te-am vzut cndva Dar ca prin geam cu marginile mate Priveam prin fosta drag fiina ta. Mai vine cineva i mai mi spune Cte ceva de bine sau de ru, Dar noi n-avem nici amintiri comune Te-ai dus lund tot ce era al tu. Cndva te presimeam pe-o flfire tiam apropierea s i-o gust. Acum chiar s m tai tot nu am tire C-mi e aproape pasul tu ngust. A fost iubire? Sau minciun lung? Te rog d voie gndului curat Din deprtarea mea s te ajung La orice nume azi te-ai fi mutat. Un telefon uitat i o adres... Aud c suferi i trieti urt i-i curei zilnic cuvenita les i tu, cu mna ta, i-o pui la gt. E greu s-i spun, dar viaa mpreun Orict de scurt, m-a trimis s-i spun Un adevr mai grav ca o minciun, Mai trist, mai inflamabil, mai nebun. Nu mai exiti, eti trsnetul de var Ce mi-a lsat n creier cer topit Dar cnd te-am aruncat pe u-afar. Eu cel mai mult atuncea te-am iubit. S-i spun s te ntorci? Astepi zadarnic, Rmi i-mbrac-i viaa n vopsea, Mrit-te mai bine c-un paharnic, S aib dromaderii ce s bea.
M-ai condamnat sa nu mai stiu de tine

Si am primit umil sentinta ta Si-acum, cand nici o veste nu mai vine, Ma tem de totce s-ar putea intampla. Ma tem de ape care iau cabane Si de pierdutii calatori prin munti, Ma tem de lacrimarea din icoane Si de secrete pregatiri de nunti. Eu care ti-am vegheat, si zi, si noapte, Itregul mers discret prin Univers, Cum i-as putea permite inimii sa rabde Acest umil accident pervers ? E inutil sa-ti mai aduc elogii, Cand tu ai hotarat ca nu mai esti, Dar eu conspir cu meteorologii Si cu desenul zatului din cesti. Astept sa treaca tragica betie, Si tu sa te intorci dintre straini, Ingenunchiati, eu tie si tu mie, Sa pot sa ma inchin si sa te inchini. Sa ne iubim in noaptea de pe urma, Ca punct final intregii nebunii Apoi ai dreptul, sa te-ntorci in turma, Ca linistit sa pot si eu muri. Din gar n gar Cea mai urt faim ne omoar n Europa ultimelor tiri, Suntem romni, fugim din gar-n gar, Din patria strmoilor martiri. Vom pustii de tot aceast ar, n contul unei lente prbuiri, i vom preface-n muzic uoar Vechi voievozi cu degete subiri. Iar pe aceia care nc ar, Iar pe acei ce nc fac zidiri, i vom lsa n jalea milenar i-n focul tnguitei lor uniri. Noi emigrm tr, din gar-n gar, La granie bocim ca musafiri

i facem Romnia s tresar, Ca vagabonzi la ultimele tiri. Furm i pclim cu-o art rar, Europenii ne i zic fachiri, C nici nu tii, n fiecare sear, De la romni ce-i bine s admiri. Oricum, ni-i, cteodat, dor de ar i-n lacrimi gust srat de amintiri i-apoi murim i noi, din gar-n gar, Srmani romni, la ultimele tiri.

Paradox si Greseala Mai intelept ca totdeauna Si tot atat de idiot, Acum pricep ca e totuna, Sa n-ai nimic sau sa ai tot. Si paradoxul ma omoara Si sunt nebun sa mi-l explic, Ca totu-a fost pana aseara Si astazi nu mai e nimic. Sunt sclavul presimtirii sumbre, Pe care mi-o-nsusesc intim, Ca vietuim ca niste umbre Si ca si umbrele murim. Si, cum nu-i nimeni sa te-acuze, De stratageme si de masti, Cum au putut aceste buze, S-ascunda faptul ca urasti ? Un clopot bate intr-un munte, Cu neintelesul lui bing-bang, Minunea dragostei infrante Si-a suferintei dupa rang.

Trei minus unu Strain mi-e pe veci orice fel de confort, Din oricare bomba m-atinge o schija, Vai, sangele meu amurgeste de grija,

Coroana de lacrimi pe fruntea mea port. Parerea de bine-i parere de rau Si voie nu dau mintii mele sa spere, Albinele-aduc si otrava si miere, Cu Ea plang tristetea destinului Tau. Cu Tine vorbesc hohotind despre EA, Sintem mioriticul, tragicul trio. Cu tine fiind, pe ea n-o voi privi-o, Dar fi-va de-a pururi in inima mea. Si poate ca eu mai curand as cadea Bolnav Cavaler de Neant si Adio.

Trg de sclavi Hai, vino lume, vino s vezi, vino s cumperi, vino s vinzi titluri, poveti i btrni suferinzi, aur, biciuti, biciclete, cirezi. i, mai ales, vino lume cu srg, privind cu mil copiii suavi, haidei cu toii la comerul de sclavi i onorai al copiilor trg. Aici sunt mame ce vnd copii, mame detepte cu minile reci, care n cinicul veac douzeci se pricopsesc, nu s-ar mai pricopsi, negustorind pn-n veacul de veci, ca-ntr-un obor pentru vite, copii. Daca ninge Daca ninge cumplit Peste-ntregul cuprins Este semn de belsug Pentru fiece ins. Dar si semn de-nfloriri In gradini ingeresti Si ca sunt de venit Dinspre cer niste vesti.

Este iarna de har Candse-ntampla minuni Si vin desertaciuni Peste desertaciuni. Este vestea de har Ca in ieslea de jos, Fiu al Sfantului Duh Ni se naste Hristos. Rasarire de magi Si paganii se tem Si pamantul intreg E-un enorm Bethleem. Si prin oameni e zvon Si e fapt ireal, Dumnezeu va veni De Craciun in Ardeal.

Iubito, vine toamna! Iubito, vine toamna peste toate Bacovia reintr n portrete Cad frunze picurnd singurtate i tu ai gesturi parc mai ncete. i te iubesc la echinox i dup Iubito, vine toamna s decline S macine, s nruie, s rup Al lumii apogeu de feminine. Cum tu rmi la rmure de mare Eu plec s-atept i criv i omturi i s m-mbt la mese singulare Cu umbra lui Bacovia alturi. Iubito, vine toamna dinspre munte Cu ghilotine i anestezie Tot omul e un snop de amnunte Care amenin esena vie. Cu hachie i mofturi i-alte alea mi eti pedeapsa, dar mi eti i doamna. De pomi sinucigai se umple valea

Iubito, te iubesc i vine toamna. Natura se nchide ca un templu Cu lacte de fosfor i rugin Eu morii mele te voi da exemplu Ct eti de disperat i senin. Iubito, vine toamna pn-n oase O simt n mna care i se-ntinde Privete, ies fumuri peste case Iubito, dup toamn vin colnde.

A iubi, toamna, e-un biet pleonasm, O poarta in cer se-nvirteste, neunsa, Cad, iata, imperii de tulbure frunza Si totusi se aude si ultimul basm. A iubi, toamna, e oglinda-n oglinzi, Halouri ciudate pe lucruri danseaza, Insecte damnate fac cuiburi in raza, Speranta renaste in cei suferinzi. A iubi, toamna, neant si refren, Vin pluguri pamantul spre cer sa-l rastoarne Si ultimul fulger, semnat ambigen, E parc` - un altoi pentru sange si carne. Si tipa a pierdere tren dupa tren Si mieii duc iarba uscata pe coarne. Dumnezeul Salvarii nchide fereastra, perdeaua o las, D zgomotul mrii afar din cas, D-mi voie s-aez fruntea mea pe-al tu pantec, S-ascult al rodirii i-al tainelor cntec, S fiu tot o ran, s fii tot o ran, Materia-n fierberea ei grosolan, S trecem n moarte din cauze varii, Cu marea venind ctre noi ca barbarii. Eu las adevrul acesta s steie, Eti cea mai fierbinte i dulce femeie, La noapte, plngnd lng tot ce m doare,

Pe ochi desena-te-voi, straniu, cu sare. D marea afar din cas i vino, Nestinso, neblndo i iar nestrino, Pereche de umbra noptatec pune n contul durerii c eti slbiciune, C inima-mi pic din piept i m cheam, C sufletul meu te consider mam, C norii se-adun i vremea se stric i eu, stnd sub grij, te in ca pe-o fiic, Dar tu dintre toate mai nou, mai vechea, mi eti dulcea umbr, mpasul, perechea, Tu, drama cu mii de soluii greite, Te plng pn ochii mi ies din orbite. Fii azi rztoare, fii azi optimist, Soluia bun e-n noi i exist i dac, iubito, femeie visat, Ar fi s ne stingem curnd, nu odat, Din dragostea noastr nebun i bun, Cu marea n cas, i-n pat ari de lun, Eu tiu c s-or nate sub cinice astre Ali doi s repete-ntrebrile noastre. i-ai nate copilul, i-a nate copila, n pumni de olar ar surde argila i daca nu e Dumnezeu s aud Ce lupt dm astzi cu moartea cea crud, Din dragostea noastr, prin timpul prea greu S-ar nate el, vindector Dumnezeul, Pe tronuri srace suindu-i fiina Ar face s cnte prin noi suferina. Iubito, amn secunda fatal, S dm alor notri i dram i boal, Copiilor notri s dm s nving Prin ei tragedia cu chip de sering. D zgomotul mrii afar din cas, Vreau linite, linite, marea m-apas. Vreau moartea s vin s lupte cu mine, Eu sunt cineva, moartea e oarecine.

i mut din tine n mine durerea, C tot i-o voi lua folosind mngierea Te-nchin i crede, n mine te mut, Cu jale cu tot i cu clipa temut. i dac se-ngduie fapta aceasta, Cu pumnii aprini mergi i sparge fereastra, S intre barbara i tulburea mare Prin noi n pmntul pe care nu-l doare, S intre sratele zbateri i unde Sub toi cei ce n-au simminte profunde, S-mi spele armura, sa-i treac de coaps, Cci marea e singura lumii pedeaps, S rup, n val, antinele de veghe, Cci marea e singura morii pereche, S vina fatal, consfinnd cu toi solii Mutarea n mine a dramei i bolii, S vin s sting cu tot vicleugul i lampa din cas i ochii i rugul i-apoi s m duc departe, departe, Stulul de via, bolnavul de moarte, S-i scriu cri potale pe piele de ceg Din Marea Nipon, din Marea Norveg, Din Marea de Flcri ce plnge sub mare, Iubito, pedeapsa, iubito, mirare, Iubito de neguri, iubito de lun, Iubito de tain i jale-mpreun, Iubito de carne, iubito de oapte, Suav miazzi i brutal miaznoapte, Dar stea sunt simple i bune cuvinte, Sunt legile care fac viei i morminte, Dar stea nimic nu nseamn cnd vine O grij la mine i moartea la tine. Apleac-i fiina prin ceaa albastr S natem salvarea din dragostea noastr i roag-te fiului tu ce e-n tine, S vin mai repede, s-i fie bine. S vin s urle c mama i tatl i sunt dui la moarte; el ovie, iat-l,

D sngele tu, pur i tnr, s-l creasc n ritm fr pauz neomeneasc, D pantecul tu, rodniciei, seminei, Fii gazd nu bolii, ci vietii, fiinei, Tu merii pmntul s-ti stea sub picioare, Regin prea blnd i nemuritoare, Din mare s-i bat mtnii catargul, Cum buzele tale i tnguie arcul, Cum inima mea te-a gsit i te tie i eti bucurie, i eti tragedie. Hai, vino, n linitea mea neguroas, D zgomotul mrii afar din cas i-n larmele lumii i-n templele mrii S nati Dumnezeul cinstit al salvrii.

Dor de fior Dac-ar fi sa-nteleg, cand e clipa sa mor, M-as ruga la ninsori pentr-un ultim fior, M-as ruga de ninsori sa ma ninga fatal Si sa pot sa ajung acest fel de final. Tot mai dor mi-e, acum, de esente de frig, Peste-un rau inghetat, catre lume sa strig Si sa cad in zapezi ca-ntr-o moara de foc Si nemernicul ger sa ma arda pe loc. Desentatele veri sunt prea triste si dulci, Am nevoie de frig, am nevoie de fulgi, Am nevoie sa pot potoli cu ceva, Un incendiu pornit dinspre inima mea. Ma-nsotesc, prin oras, c-un ghetar invalid Si calduri vor veni sa ne puna la zid, Dar eu nu mai suport nici femele fierbinti, Nici pavaje ce duc la iesirea din minti. Am vazut despartiri, decorate urat, Cu satanice ploi ce plangeau si atat Si-am vazut si caderi pe o panta de schi, Unde totu-i frumos si se poatte muri. Despre mine nu stiu, cand o fi sa si mor,

Dar ma rog de ninsori, pentr-un ultim fior, Sa-ti dea dreptul sa stii, sa n-ai cum sa ma vezi Si sa mor arogant in eterne zapezi.

Anomalii Sufletul meu, copil tembel, cunoate, Inima mea de bivol tnr tie C pe al lumii pat absurd de broate Iubirea este o anomalie. S mai iubeti cnd visul un nego e, S mai iubeti cnd prea puini au ale, Cnd ne clocesc de-un veac prudente cloe, Acestea toate nu snt stri normale. Eu cnt la o vioar care doare, Eu cnt la un pian bolnav de cium, Cu voioie i cu disperare Eu cnt un cntec care m consum. Nu-i profitabil s iubeti cnd este Mai profitabil s te faci c sngeri, Dar pe robotul meu cade-o poveste, Robotul meu e-nduioat de ngeri. Normal rmne numai restul lumii Care s se abin bine tie, Vioara cald i pianul ciumii Nu snt dect acea anomalie La care pururi sufletul mai sper Pentru c ea s-ar mai putea numi iubire Jos, n prudenta lume mamifer, i sus, pe unde gndul meu e mire.

Ruga pentru neam Doamne, Dumnezeul nostru, D-ne nou iari rostul, D-ne linite i mil, Duh n trupul de argil. D-ne ara iar n ar, D-ne dreptul s ne doar,

D-ne mam, d-ne tat, C ni s-au furat odat. D-ne frate, d-ne sor, Ce din lanuri Te implor i, ntr-o blndee nou, Viaa noastr d-ne-o nou.

Mi-e frig de frigul Mi-e frig de frigul celui ce-o sa plece i nu va mai veni-napoi, n veci, i haina din cuier devine rece i mnecile la camai mi-s reci. Mi-e frig de frigul omului pe care, ndata ce n glorie s-a frnt, Familia l-a dus la-nmormntare i l-a lasat acolo, n pamnt. Mi-e frig de frigul lui, acum, c ploua si-n cimitir e apa cu prisos, n timp ce viata ne e data noua, El zace n sicriu acolo, jos. Mi-e frig de frigul nopilor de iarna, Cnd respirnd prin viscole, postum, Nameii vor ncepe sa se-atearna si el, sarmanul, se preface-n scrum. Mi-e frig de frigul ururilor care Vor atrna plngnd de crucea sa, Cnd lacrimile noastre funerare, n cinic sczmnt, se vor usca. Mi-e frig de frigul cerului pe unde i joaca rolul ultim i-i e greu, Ca l priveste nsui Dumnezeu, i dintr-odata, prin schimbari profunde, Mi-e frig de frigul lui. Mi-e frig de frigul meu.

V mulumesc (versuri de ecou la Cuvntarea tovarului Nicolae Ceauescu din 6 februarie 1986)

ntreg, al dumneavoastr, aa m simt din nou C de minciuni i falsuri fiina mi-e stul, V mulumesc de toate, Cinstit i Bun Erou, Renate-n mine nsumi i ultima celul. Parc triam exilul himeric n pustiu i fapta dumneavoastr avu deodat-n mine Efectul formidabil al unui trznet viu Lovind n ce e putred ca-n rest s fac bine. Suntei att de tnr i-att de curajos, Ai deteptat ntreag sperana romneasc, V-au dat strlimpezime durerile de jos i-ai dobort minciuna ca pe-o cumplit masc. Necazuri sunt destule, n viaa tuturor, i fiecare-i vede nti pe ale sale, Dar oamenii suport necazul mai uor Cnd adevrul totui e cea mai dreapt cale. Acest popor dorete ntregul adevr i-acum cnd grea e iarna i iari sunt probleme Nevoie e de oameni, "nu de justificri", i, dac va fi astfel, n-avem de ce ne teme. V vd apoteotic, ca pe un Voievod, Ce tie s aplece urechea spre Ion Roat, i se-adreseaz rii n cel mai simplu mod Ca-n '72, in minte: "Acum ori niciodat!" De-aici, din umilina la care sunt constrns, Chiar dac nu am dreptul propriei mele arte, Bolnav, hulit i singur, cu ochii ari de plns Am s v fiu ostaul cinstit pn la moarte. Februarie patetic! Vrem veti, nu vrem poveti, i ateptm ca Geniul acestei patrii bune S-nceap primvara contiinei romneti i tot ce e valoare n juru-i s adune. Ce radicalitate n felul omenesc De-a spune adevrul, de-a-l transforma n tor, Ce, de va fi nevoie, din mori s m trezesc, De m-ai chema vreodat, mai am n mine for. n vremurile grele pe care le trim Cnd o planet-ntreag se plnge c o doare, Dezamorsnd minciuna, Eroule sublim, Suntei Brbatul rii i Unica Salvare.

Noi, s v fie bine, oriunde-am fi, veghem, Dar v rugm sfielnic s fii cu luare-aminte S nu-nnoii doar oameni, ci i acest sistem Care prin sine nsui falsific i minte. Amprenta dumneavoastr s tuteleze, ea, Nu nite reparaii la vise iluzorii, Ci radicalizarea luntric i grea, Sub semnul Competenei, Iubirii i Valorii. S vin primvara contiinei romneti, Renaterea naturii, speranei i a muncii, Exemplu de-nnoire pornind din Bucureti: Un neam care-i iubete i pe btrni, i pruncii. ndoliat de rele, acum m nasc din nou, Slujindu-mi cu credin, dup putere, ara, V mulumesc de toate, Cinstit i Bun Erou, Din Geniul dumneavoastr, ca un fertil ecou, S vin Adevrul, s vin Primvara.