P. 1
Tipuri de Lasere

Tipuri de Lasere

|Views: 129|Likes:
Published by bordianolea

More info:

Published by: bordianolea on Apr 07, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/14/2013

pdf

text

original

CUPRINS

:

Introducere …………………………………………2

Principiul funcţionării laserului ..............................3

Clasificarea laserilor ......................................... 4

Eficienta si puterea laserelor ………………….9

APLICATIILE LASERILOR IN MEDICINA ………….10

2

Introducere

Laserul a intrat in viata noastra cotidiana, fiind intalnit la tot pasul: de la sistemul de citire a informatiei de pe un compact disc, la spectacolele de lumina ce insotesc concertele in aer liber, la indicatoarele pe ecranele retroproiectoarelor.Unul dintre cele mai noi procedee utilizate in industria constructoare de masini este cel bazat pe ,,amplificarea luminii prin stimularea emisiei de radiati" procedeu cunoscut sintetic sub denumirea de LASER (,,Light Amplification by Stimulated Emision of Radiation"). In fapt, procedeul este o dezvoltare a amplificarii de microunde prin emisie stimulata a radiatiei MASER (,,Mierowave Amplification by Stimulate Emision of Radiation"). Laserii sunt dispozitive pentru amplificarea sau generarea undelor electromagnetice din domeniul optic pe baza efectului de emisiune fortata a sistemelor atomice care permite o concentrare a energiei corespunzatoare unei temperaturi de zeci de mii de grade. In anii 1916 si 1917, Albert Einstein si-a continuat studiile asupra fizicii luminii aratînd ca moleculele energizate corespunzator emit lumină de o singura culoare, monocromatica. In 1951 Charles Townes si-a propus sa produca microunde mai puternice cu ajutorul unui oscilator foarte mic. Lui Townes i-a venit ideea ca moleculele de amoniac ar avea dimensiunile corespunzatoare pentru a vibra cu viteza necesara. El a construit primul dispozitiv care amplifica microundele prin emisie stimulata de radiatie si anumea acest dispozitiv MASER dupa initialele procesului (Microwave Amplification by Stimulated Emission of Radiation.) Atit Townes cit si alti oameni de stiinta s-au gindit ca acelasi principiu putea fi utilizat si la amplificarea luminii, desi problemele de ordin tehnic erau mai dificile. Biroul de brevete a acordat un credit pentru conceperea unui dispozitiv de amplificare a luminii prin emisie stimulata de radiatie, unui student licentiat de la Universitatea Columbia, Gordon Gould, care a prezentat proiectul unui LASER pe 11 nov. 1957. In ciuda brevetului primit, se considera ca primul laser utilizabil a fost construit de Theodore Harold Maiman, in mai 1960 (laser cu rubin ). Laserii sunt dispozitive cuantice de emisie si amplificare a radiatiei in regiunile optica si cea a microundelor ce isi bazeaza functionarea pe interactiunea a doua sisteme fizice: campul electromagnetic dintr-o cavitate rezonanta si mediul activ situat in aceeasi cavitate rezonanta, format din atomi, ioni, molecule etc. Prin excitarea mediului printr-un procedeu oarecare (ciocniri electronice, transfer rezonant de energie, reactii chimice, campuri electrice si magnetice) in mediul excitat se acumuleaza o mare cantitate de energie electromagnetica, care in anumite conditii poate fi eliberata prin emisie stimulata, sub forma radiatiei laser

2

Principiul funcţionării laserului
Laserul este un dispozitiv complex ce utilizează un mediu activ laser, ce poate fi solid, lichid sau gazos, şi o cavitate optică rezonantă. Mediul activ, cu o compoziţie şi parametri determinaţi, primeşte energie din exterior prin ceea ce se numeşte pompare. Pomparea se poate realiza electric sau optic, folosind o sursă de lumină (flash, alt laser etc.) şi duce la excitarea atomilor din mediul activ, adică aducerea unora din electronii din atomii mediului pe niveluri de energie superioare. Faţă de un mediu aflat în echilibru termic, acest mediu pompat ajunge să aibă mai mulţi electroni pe stările de energie superioare, fenomen numit inversie de populaţie. Un fascicul de lumină care trece prin acest mediu activat va fi amplificat prin dezexcitarea stimulată a atomilor, proces în care un foton care interacţionează cu un atom excitat determină emisia unui nou foton, de aceeaşi direcţie, lungime de undă, fază şi stare de polarizare. Astfel este posibil ca pornind de la un singur foton, generat prin emisie spontană, să se obţină un fascicul cu un număr imens de fotoni, toţi avînd aceleaşi caracteristici cu fotonul iniţial. Acest fapt determină caracteristica de coerenţă a fasciculelor laser. Rolul cavităţii optice rezonante, formată de obicei din două oglinzi concave aflate la capetele mediului activ, este acela de a selecta fotonii generaţi pe o anumită direcţie (axa optică a cavităţii) şi de a-i recircula numai pe aceştia de cît mai multe ori prin mediul activ. Trecerea fotonilor prin mediul activ are ca efect dezexcitarea atomilor şi deci micşorarea factorului de amplificare optică a mediului. Se ajunge astfel la un echilibru activ, în care numărul atomilor excitaţi prin pompare este egal cu numărul atomilor dezexcitaţi prin emisie stimulată, punct în care laserul ajunge la o intensitate constantă. Avînd în vedere că în mediul activ şi în cavitatea optică există pierderi prin absorbţie, reflexie parţială, împrăştiere, difracţie, există un nivel minim, de prag, al energiei care trebuie furnizată mediului activ pentru a se obţine efectul laser. În funcţie de tipul mediului activ şi de modul în care se realizează pomparea acestuia laserul poate funcţiona în undă continuă sau în impulsuri. Primul maser şi primul laser funcţionau în regim de impulsuri.

2

Clasificarea laserilor
1) 2) 3) 4)

se poate face după:

natura mediului activ (solid, lichid, gazos); puterea emisă; domeniul de lungimi de undă al radiaţiei emise; modul de funcţionare(continuă sau în impulsuri).

Cele mai comune lasere au la originea lor fibrele de cristale de rubin si neodim. Mănunchiul de fibre este fasonat la capete, prin suprafeţe paralele si acoperite cu o pelicula nemetalică reflectantă.

Laserul cu microunde
Acest laser a fost inventat de Townes si Shawlow in 1954. Raza de amoniac trece printr-un concentrator electrostatic pentru a separa moleculele aflate pe nivele energetice superioare. Nu este o coincidenta ca efectul laser a fost aplicat pentru prima oara in regiunea microundelor. Emisiile spontane sunt proportionale cu cubul frecventei de tranzitie, fiind mici in aceasta portiune a spectrului, si putand fi neglijate, in comparatie cu alte procese ca emisiile stimulate si absorptia. Din acest motiv inversia populatiilor sunt obtinute usor cu o energie mica. Prima inversie a populatiilor a fost obtinuta in molecula de amoniac (NH3). Inversia populatiilor in moleculele de amoniac se obtine prin separarea fizica a particulelor aflate pe nivele energetice superioare de cele aflate pe nivele energetice inferioare.

Laserul optic
Dupa publicarea lucrarii in care Shawlow si Townes aratau posibilitatea actiunii laserului si in spectrul infrarosu si chiar si in spectrul vizibil nu a trecut mult si multi cercetatori au inceput sa ia in considerare crearea unor astfel de aparate. Multi experti credeau ca primele aparate de acest tip vor folosi un gaz. Insa a fost o mare surpriza cand Maiman, in 1960, a creat un aparat ce folosea rubinul pentru a producea efectul laser in spectrul vizibil. La inceput s-a crezut ca pompajul optic va fi ineficient, insa aceasta se intampla numai pentru ioni cu rezonanta mica, ca cei din gaze sau plasma. In ceea ce priveste ionii

2

metalici, acestia pot absorbi radiatii de lungimi de unda aflate intr-o banda mai larga. Radiatiile cu lungimi de unda de 550 nm. sunt absobite de o populatie de ioni de Cr 3+ aflata intr-un cristal de corindon (care contine Cr203 si Al203 in raport de masa 1:2000), apoi se face o tranzitie rapida, fara modificari de temperatura, spre un nivel inferior metastabil de 5 milisecunde. Daca energia de pompare depaseste o anumita valoare, se poate face o inversie a populatiilor, care sa treaca de la o stare neutra la acest nivel metastabil. Performantele laserului cresc mult daca se afla in interiorul unui rezonator optic. Primul laser optic, construit de Maiman in 1960, era un laser cu pulsatie, din motive de disipare a caldurii si a necesitatii unei energii mari de pompare. Nelson si Boyle au creat in 1962 primul laser continuu cu rubin, inlocuind sursa (o lampa-blit) cu o lampa cu arc. La putin timp dupa ce a fost anuntat prima reusita a laserului optic, alte laboratoare de cercetare au inceput si ele, cu succes, sa faca experimente cu lasere optice care in loc de Cr aveau alte metale rare ca Nd, Pr, Tm, Ho, Er, Yb, Gd si chiar U, iar in locul cristalului de corindon s-a incercat folosirea unei combinatii de Ytriu-Aluminiu-Garnet, CaF2, sau sticla (care era si mai usor de fabricat). Aceste lasere si-au gasit, odata cu imbunatatirea metodelor de fabricatie, si aplicatii practice.

Laserul cu rubin
Laserul cu rubin este alcatuit, in principal, dintrun cristal cilindric de rubin, doua oglinzi paralele, argintate sau aurite si un tub de descarcare, in forma de spirala, umplut cu un gaz nobil si conectat la un condensator de mare capacitate . Dupa cum se stie, rubinul este un oxid de aluminiu care contine mici cantitati de ioni de crom. Cilindrul de rubin utilizat are lungimea de cativa centimetri si diametrul de cativa milimetri. Cele doua oglinzi plane si paralele, slefuite cu mare grija, sunt argintate sau aurite in asa fel incat una dintre ele este complet opaca, iar cealalta partial transparenta, ca sa poata permite razelor laser sa paraseasca instalatia. Ele sunt asezate la capetele cilindrului de rubin, uneori se metalizeaza chiar capetele cilindrului. Tubul de descarcare, in forma de spirala, umplut cu neon, xenon sau amestecuri de neon si cripton este conectat la un condensator si functioneaza asemenea blitz-urilor de la aparatele fotografice. Tubul de descarcare emite intr-un timp foarte scurt, de ordinul miimilor de secunda, o lumina obisnuita, dar intensa, care provoaca inversiunea populatiilor in cristalul de rubin. In desfasurarea acestui proces o importanta deosebita il au impuritatile de crom inglobate in cristalul de rubin. Ionii de crom au trei nivele energetice pe care le vom reprezenta simplificat ca in figura 2. in stare normala, ionii de crom au energia E1 corespunzatoare nivelului inferior.

2

Studiu nivelelor energetice ale cromului arata ca daca se iradiaza , produsaµcristalul de rubin cu lumina verde cu lungimea de unda egala cu 0,560 de tubul de descarcare, o parte din ionii de crom din starea normala isi vor mari energia datorita absorbtiei radiatiei verzi, trecand intr-o stare energetica superioara E3. In acest caz ionii de crom de pe nivelul E1 pot trece prin pompaj optic pe nivelul E3. Laserul cu rubin, laserul cu patru nivele si laserul cu sticla dopata cu neodim lucreză оn general оn impulsuri de ordinul milisecundelor eliberвnd energii cuprinse оntre 0,1 şi 100 J. Laserii cu mediu activ solid pot fi folosiţi pentru obţinerea impulsurilor optice ultrascurte, cu intensitate de milioane de waţi pe durate de ordinul nanosecundelor.

Laserul semiconductor
Sunt cele mai compacte lasere, care sunt formate din joncţiuni intre semiconductoare cu propietăţi electrice diferite. Arsenidiu de galiu este cel mai comun semiconductor folosit. Mediul semiconductoarelor este excitat prin aplicarea directă de-a lungul joncţiunii. Aceste tipuri de laser, oferă cea mai mare putere la ieşire in impulsuri de lumina (cu durata 12 X 10 15 secunde) si sunt folosite in studiul fenomenelor fizice de durata scurtă. Excitarea atomilor din mediul laser solid se face prin descărcări electrice in tub cu xenon, arcuri electrice sau lămpi cu vapori de metal. Gama de frecventa a lumini laserului, trece de la infraroşu la violet. La aplicarea unei tensiuni electrice pe o joncţiune p-n, are loc injecţia de purtători оn joncţiune,recombinarea electronilor cu golurile făcвndu-se cu emisie de fotoni. Mediile active cele mai folosite pentru laserii cu semiconductori sunt: GaAs, GaAlAs, GaP, InSb. Liniile emise de diferiţii laseri cu semiconductori se оntind оntre 0,3-30 micrometri.

Laserul cu gaz
Funcţie de natura chimică a mediului activ, laserii cu gaz se оmpart оn trei categorii: 1. Laserii atomici au ca mediu activ gaze оn stare atomică provenite din substanţe monoatomice sau poliatomice prin disociere (laserul

2

cu heliu-neon, cu oxigen, cu azot). Aceşti laseri emit linii situate оn infraroşu şi vizibil. 2. Laserii ionici оşi bazează funcţionarea pe tranziţiile electronice dintre nivelele ionice ale substanţelor ionizate (laserul cu argon ionizat, cu hologeni, cu azot, etc.). Aceşti laseri emit linii оn principal оn vizibil şi ultraviolet. 3. Laserii moleculari au ca mediu activ un gaz оn stare moleculară sau vapori: HCl ,CO, H 2 O, CO2 , N 2 , HCN . Liniile emise de aceşti laseri se găsesc оn majoritate оn infraroşu dar sunt cunoscute şi оn vizibil.

Laserul cu lichid
Laserii cu lichid cei mai cunoscuţi sunt cei cu chelaţi organici şi cei cu coloranţi. Mediul activ pentru laserii cu coloranţi este format de o substanţă fluorescentă dizolvată оntr-un solvent (alcool). Lărgimea spectrală a radiaţiei emise este de ordinul sutelor de angstromi, putоnd fi selectată lungimea de undă dorită, deci laserul este acordabil оntr-o bandă largă.

Laserul cu raze X
Cilindrul de plasma (rosu) este creat de impactul unui laser cu pulsatie de mare putere (albastru).Nu sunt folosite oglinzi, in schimb emisiile spontane sunt amplificate si raza este trimisa in ambele sensuri.A fost creat pentru prima oara de cercetatorii Matthews si Rosen la Lawrence Livermore National Laboratory, in 1985. Tinta este dintr-o foita subtire de seleniu sau un alt element cu numar atomic mare, dispusa pe un substrat de vinil pentru a-i da rigiditate. Aceasta tinta este iradiata din ambele parti de lasere cu pulsatie de mare putere al carei focar are o lungime de cateva sute de ori mai mare decat latimea. Cand raza loveste foita, aceasta “explodeaza”, producand o plasma formata din ioni de seleniu ce au cu 24 de electroni mai putin. In prezent eficienta acestor lasere este foarte scazuta datorita necesitatii unei puteri si frecvente mari a laserului-sursa. O eficienta mai mare s-ar putea obtine printr-o racire rapida, ceea ce duce la trei re-pompari a plasmei puternic ionizate. Insa un hibrid intre racirea la contact si

2

expansiunea adiabatica pare sa fie cel mai promitator. O alta posibilitate promitatoare se bazeaza pe transparenta indusa electromagnetic, pentru o reducere drastica a puterii de pompare necesara si pentru obtinerea mult mai eficientului efect laser fara inversie (cunoscut si sub numele de fazere).

Laser cu plasma
Praful si gazul circumstelar reci se acumauleaza constant in jurul stelelor, care lanseaza jeturi de plasma. Racirea rapida a plasmei cand intalneste aceasta coaja poate mari semnificativ efectul de dezechilibru al expansiunii adiabate. Contactul cu gazul este atat de eficient in racirea rapida incat Oda et al. (1987) au creat un laser cu plasma ce lucreaza in lungimi de unda din extremul ultraviolet folosind numai acest mecanism, fara sa foloseasca expansiunea: Laser cu racire a plasmei la contactul cu gazul (TPDI): plasma de heliu mentinuta

electromagnetic stationar este racita de contactul cu hidrogenul, producand efectul laser in XUV (164 nm) (Institute of Plasma Physics Nagoya, Japonia). Alt avantaj al atmosferei stelare sunt distantele foarte mari, o inversie a populatiilor redusa producand radiatii a caror intensitate creste exponential in amplitudine pe distante mari pana la un punct in care domina spectrul. Cea mai puternica manifestare a laserelor naturale se produce in cuasari. In laserele cu plasma cercetate in laboratoare totul este redus la o scara mult mai mica. Aceasta este insa compensata in parte de faptul ca se pot pune oglinzi de ambele parti ale mediului, pentru a produce o raza laser ce ar fi foarte lunga intr-o extindere virtuala.

Laser cu electroni liberi
Aceste lasere folosesc electroni neataşaţi de atomi ce sunt excitaţi prin unde magnetice. Studiul acestui tip de laser a fost dezvoltat incă din 1977 si a devenit un important instrument de cercetare. Teoretic astfel de lasere, pot acoperi оntreg spectrul, de la infraroşu la raze X si sunt capabile sa producă raze de putere foarte mare.

2

Eficienta si puterea laserelor
Tipul CO2 CO Holmium Iodine Nd-glass, YAG * Color center * Vibronic (Ti Safir) Rubin He-Ne * Argon ion * OPO N2 * Dye Kr – F Xenon Lungimea de unda (mm) 10.6 5 2.06 1.315 1.06 1-4 0.7 - 0.9 0.6943 0.6328 0.45 - 0.60 0.4 - 9.0 0.3371 0.3 - 1.1 0.26 0.175 Eficien ta 0.01 - 0.02 (pulsed) 0.4 0.03 (lamp) 0.1 (diode) 0.003 0.001 - 0.06 (lamp) > 0.1 (diode) 10-3 > 0.1 ´ hp < 10-3 10-4 10-3 > 0.1 ´ hp 0.001 - 0.05 10-3 0.08 0.02 Puteri existente (W) Pulsatie Continue > 2 ´ 1013 > 105 > 109 > 107 > 1012 ~ 1014 (10 beams) > 106 106 1010 5 ´ 104 106 5 10 - 106 > 106 > 109 > 108 > 100 30 1 - 103 1 1-5 1 1 - 50 ´ 10-3 1 - 20 1-5 140 500 -

*=Surse reglabile; hp=eficienta de pompare a laserului

APLICATIILE LASERILOR IN MEDICINA

Biofotonica (gr. bios - viată) este o ştiinţă multidisciplinară, care foloseşte tehnologia fotonica în proceduri şi produse cu aplicabilitate în medicină şi biologie. Aşadar, biofotonica mai poate fi numita ştiinţa aplicării luminii în slujba vieţii. Terapia bazată pe lumină nu este nouă Vechii egipteni au folosit soarele pentru a iniţia reacţia fotodinamică a unui produs natural din plante, psoralen, în vederea tratării pielii

2

depigmentate. Laserii au fost aplicaţi în medicină imediat după ce primul laser cu rubin a fost pus în funcţiune în anul 1960 (Maiman 1960). Interesul iniţial al medicilor pentru laseri s-a bazat pe abilitatea fasciculelor laser focalizate de a coagula vasele sangvine din retină şi de a secţiona ţesutul. Retina a constituit un candidat serios pentru terapia laser, deoarece celelalte componente ale ochiului sunt transparente pentru radiaţia laserilor ce emit în vizibil. Coagularea vaselor sangvine retiniene a reprezentat prima aplicaţie neinvazivă a laserilor. Multe din încercările iniţiale au fost empirice, cu o înţelegere sumară a mecanismelor de interacţie laser-ţesut. Aplicaţiile medicale ale laserilor au cunoscut o dezvoltare continuă, accelerându-se mai ales în ultimii 10-15 ani. Cercetările continuă cu intensitate şi în prezent, noi metodici şi tehnologii sunt raportate odată cu perfecţionarea instalaţiilor cu laseri şi în special a accesoriilor, care diversifică aplicarea aceluiaşi laser în mai multe specialităţi medicale. Există o serie de motive care justifică utilizarea intensivă a laserilor în medicină,
a) în primul rând, majoritatea aplicaţiilor medicale nu utilizează o proprietate

importantă a laserilor, rnonocromaticitatea, şi în consecinţă cerinţele instalaţiilor medicale cu laseri nu sunt atât de stringente ca în cazul spectroscopiei laser, de exemplu. Laserii medicali folosesc cu preponderentă strălucirea intensă a radiaţiei laser, proprietate care poate fi utilizată pentru focalizarea fasciculelor laser şi producerea de intensităţi ridicate, folosite pentru încălzirea locală. Deşi multe dintre aplicaţii nu necesită focalizarea ia limita de difracţie, utilizarea laserilor pentru secţionarea sau perforarea celulelor şi a structurilor lor cu precizie submicronică apelează la capacitatea de focalizare extremă a fasciculelor laser.
b) în al doilea rând, fibrele optice au majorat semnificativ numărul aplicaţiilor

medicale ale laserilor. Posibilitatea de focalizare a radiaţiei laser în medicina este extrem de tentantă pentru tratarea µfibre optice cu diametrul de 100-1000 organelor interne. Mănunchiuri de fibre optice au fost încorporate în sisteme rigide sau flexibile de vizualizare endoscopică, care conferă medicului accesul pe traiectul gastrointestinaî, în plămâni sau alte organe interne. Dacă sistemul de vizualizare endoscopică este combinat cu un sistem de fibre optice pentru ghidarea fasciculului laser, atunci multe organe interne devin accesibile chirurgiei laser. Sistemele laser cu fibre optice sunt folosite de asemenea ca sursă de excitare în studiul fluorescentei unor ţesuturi din interiorul corpului, precum şi pentru transmiterea semnalului de fluorescentă spre sistemele optice şi electronice de analiză. De exemplu, chirurgii specializaţi în bolile cardiovasculare utilizează un sistem de diagnosticare cu fibre optice pentru a distinge segmentele normale de cele bolnave ale arterelor, înainte de a aplica radiaţia laser de putere pentru îndepărtarea plăcii ce obturează arterele.
c) în al treilea rând, laserii permit interacţia fără contact cu ţesutul, ceea ce conferă

un avantaj clinic important. Un exemplu tipic de chirurgie fără contact este în oftalmologie, unde laserii sunt folosiţi în mod curent pentru tratarea cauzelor ce

2

conduc la pierderea vederii: degradarea maculară accentuată de vârstă, boala retiniana indusă de diabet şi glaucomul. Interacţia fără contact iaser-tesut este de asemenea importantă în sistemele optice de diagnosticare. Tehnicile de înregistrare la distantă cu laseri în infraroşu măsoară absorbţia optică a pereţilor arterelor, pielii şi calculilor biliari, în timp ce împrăştierea cvasi-elastică a luminii este utilizată pentru investigarea biologiei formării cataractei. în aplicaţiile medicale, radiaţia laser incidenţă pe ţesut poate suferi patru procese importante: poate fi reflectată de suprafaţă; o parte din radiaţia transmisă poate fi absor¬bită în volumul ţesutului, fie de către apa din ţesut, fie de alţi absorbanţi, cunoscuţi sub denumirea de cromofori, ca de exemplu hemoglobina şi melanină; o altă parte din radiaţia transmisă este împrăştiată în ţesut, putând, în unele cazuri, conduce la distrugeri ale ţesu¬tului în regiuni mult mai îndepărtate decât ne-am aştepta de la o simplă propagare prin ţesut; în sfârşit, o parte din radiaţie poate fi transmisă prin ţesut, în special în cazul unor grosimi mici. Toate aplicaţiile laser biomedicale se bazează pe interacţia radiaţiei cu sistemele biologice. Aceste interacţii cauzează un spectru larg de efecte, care pot fi împărţite în trei grupe principale.: - Prima grupă înglobează efectele laser de mică putere, prin care radiaţia este absorbită, reflectată sau reiradiată (prin fluorescentă) de către substanţă astfel încât nu apar nici un fel de modificări. Aceste interacţii formează baza diagnosticului laser (diagnosticul spectral al moleculelor şi macro-diagnosticul la nivel de ţesut).

2

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->