Ghita Pristanda Personajele lui Caragiale,dupa afirmatia lui G,Ibraileanu,"ies din opera,fac concurenta starii civile",sunt eterne intr-o

Tara a miticilor,in care scopul scuza mijloacele,iar Marea Trancaneala este fascinanta fara sa fie terapeutica.Intre tipurile umane memorabile se afla Ghita Pristanda,tipul oportunistului,unealta servila a puterii,in acelasi timp profitor si subordonat obedient de care se profita. Personaj ubicuu,el deschide si inchide opera cu o energie simulata pentru ca este"scrofulos la datorie".Din prima scena se muleaza pe situatie in relatie cu Tipatescu,admitand toate aformatiile acestuia,pe care le preia masinal si ipocrit. Se preface ca nu intelege sensul cuvantului"vampir",accentueaza conotatia lui negativa:"Dumneata sugi sangele poporului...Aoleu! Curat misel! Curat murdar!" Incult,nu intelege sensul cuvintelor.dar din infatuare le foloseste gresit in ticuri verbale comice sau ridicole. Cand este acuzat ca"a tras frumusel condeiul" se disculpa cu vehementa"ce condei..care condei?" si se umple de ridicol numarand"patruzeci si patru in cap...poate unul , doua sa le fi dat jos.." Relatia cu prefectul este complice,cata vreme acesta il primeste neanuntat si i iarta"mica ciupeala":"mie-mi place sa ma slujeasca functionarul cu tragere de inima..cand e om de credinta" POlitaiul isi declina calitatea de subordonat,el este om de credinta al tuturor,asemenea oportunistului,si nu se jeneaza cand profita de toti.Felul cum povesteste,ca cei din opozitie se afla in posesia unei arme de santaj este savuros"insista pe fiecare gest,vizualizeaza actiunea pentru a da greutate felului cum isi face datoria. o aduce in discutie si pe sotia lui al carei principiu de viata il accepta:"Ghita..Ghita..pupa-l in bot si-i papa tot,ca satului nu crede la al flamand" Daca eroul este diligent la nivel declarativ,in ceea ce priveste realitatea el isi acuza superiorii,urmarindu-si propriul interes. Separat isi exprima indignarea fata de Zoe pe care o acuza de ingratitudine"Ce-i pasa prefectului..mosia mosie,fonctia fonctie,coana Zoitica..Coana Zoitica.." Memorabila este scena intalnirii cu Nae Catavencu,dupa ce ii violase"domitiliul' la porunca lui Tipatescu:il toarna la hardaul li Petrache,dar isi cere iertare cu umilinta celui pe care il admira,asigurandu-si,in orice situatie politica,simpatie"Trebuia sa-l fi citit,..eu gazeta dumneavoastra o citesc ca Evanghelia totdeauna....dar de! n-am ce-i face:famelia mare,renumeratie mica.." Relatia dintre Ghita si Catavencu pune in evidenta imoralitatea intr-un stat constitutional legata de politicieni verosi,ipocriti,fara scrupule. LImbajul reprezinta o modalitate de caracterizare indirecta,expresia a ignorantei,a crasei inculturi:el deformeaza cuvinte"bampir""fonctie""domitiliu""misia""patzsopt""catrindala" Confunda termenii prin atractie paronimica,si prin etimologie populara:scrofulos/scrupulos,renumeratie/remuneratie;pleonasme" ce-mi da in gand ideea";ticul verbal "curat misel""curat condei" pana la oximoronul "curat murdar" completeaza portretul eroului. Cu exces de zel,cu o energie formidabila,Ghita ii slujeste pe toti,recunoscand""al dumitale coane Fanica,si al lui conu Zaharia si al coanii Zoitichii" Caracterizat cu precadere indirect,Ghita este simpatic daca ne oprim la aparente si daca n-am lua in considerare pericolul reprezentqat de lumea oportunistilor.Ghita isi urmareste doar interesul,se lamenteaza permanent ca are famelie mare,noua sau 11 suflete,si renumeratie mica,dupa buget. Tot el inchide opera cu frenezie,striga "Muzica",fericit de rezultatele alegerii,de binefacerile unui

sistem constitutional. Ca in orice comedie,realismul critic se justifica prin obiectivitatea dramaturgului,care intervine in text numai la nivelul didascaliilor,facand precizari stricte,fara detalii inutile,privind gestica,mimica,mijloacele paraverbale si recuzita.Lui Ghita ii urmareste indeosebi pozitia scenica,gesturile si tonul:"intra gafaind,intr-un suflet prin fund" "e putin miscat""cu respect". IN concluzie,Ghita este tipul oportunistului,caracterizat cu precadere indirect prin limbaj,atitudine,dar si direct de catre Tipatescu, ori prin autocaracterizare"Al dumitale..." ii completeaza profilul moral/imoral insusi caragiale in didascalii.