Sunteți pe pagina 1din 142

Universitatea Petre Andrei din Iasi Facultatea de Drept

CRIMINALISTICA Suport curs

Capitolul I :Tehnica criminalistica

1.NoNiuni introductive

1.1. DefiniNia criminalisticii Scopul procesului penal este cel al constatarii la timp si în mod complet a faptel or care constituie infracNiuni, astfel ca orice persoana care a savârsit o infracNiune sa fie pedepsita potrivit vinovaNiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala (art. 1 C.proc.pen).In desfasurarea procesului penal, trebuie sa se asigure aflarea adevarului cu privire la faptele si împrejurarile cauzei, precum si cu privire la persoana faptuitorului (a rt. 3 C.proc.pen.).

Pentru aflarea adevarului, organele judiciare sunt obligate sa lamureasca cauza sub toate aspectele, pe baza de probe, adica orice elemente de fapt constatate prin mijloace de proba.

EvoluNia în timp a probaNiunii penale a cunoscut perioade în care constatarea elemen telor defapt se facea prin intermediul superstiNiilor, obiceiurilor sau interesului ce lui mai puternic social, iar adevarul era departe de a fi unul obiectiv.

Progresele facute în domeniul cercetarii stiinNifice nu au putut fi ignorate de ca tre juristii preocupaNide gasirea unor criterii de obiectivizare a adevarului, dar drumul sti inNei pusa în slujba justiNiei a fost deosebit de lung si dificil si adesea extrem de sinuos. Utiliza rea cunostinNelor stiinNifice de catre organele judiciare în efortul lor de aflare a adevarului a av ut drept consecinNa, alaturi de perfecNionarea sistemului probator, si o specializare a unor metode s i mijloace destinate acestui scop, iar, în timp, apariNia unor ramuri sau chiar a unor stiinNe cu acest obiect. Printre aceste stiinte, care se mai numesc si stiinNe judiciare, se numara si criminalistica.

Denumirea de criminalistica" a fost folosita pentru prima data în literatura juridica de catre Hans Gross, în anul 1893, în Manualul judecatorului de instrucNie, unde este d efinita ca o stiinNa

a starilor de fapt în procesul penal".

Pentru ca

mijloacele si procedeele criminalistice au fost folosite în special de catre organele de poliNie, criminalistica a fost cunoscuta

pâna

la sfârsitul celui de-al Doilea Razboi

Mondial si sub denumirea de poliNie tehnica" sau poliNie stiinNifica", respectivel

e denumiri vizând

numai componenNa sa tehnica, nu si pe cea tacticasi metodologica.

Un alt termen care tinde sa se extinda ca un neologism în toate limbile este cel de

forensic sciences" care se traduce prin stiinNe legale" siacarui definiNie este oa recum echivalenta cu cea a tehnicii criminalistice, dar nu exclude nici componenNa stiinNifica

a investigaNiei penale.

In literatura juridica din Narasi strainatate, s-au purtat discuNii vizând caracterul de stiinNa

de sine statatoare a criminalisticii, astazi existând un consens asupra faptului c

a

aceasta are un obiect propriu de studiu si un domeniu de cercetare bine delimitat, folosind, în a cest sens, metode specifice.

Daca

asupra caracterului de stiinNa

autonoma

a

criminalisticii exista

o

unitate de opinii,

nu acelasi lucru putem sa-1 afirmam cu privire la modul în care ea a fost definita

de catre diferiNi autori, desi diferenNele sub acest aspect nu vizeaza esenNialul.

Criminalistica este o stiinNa al carei obiect consta în elaborarea metodelor si procedeelor tehnico-stiinNifice si tactice de descoperire, ridicare, fixare si examinare a u rmelor infracNiunii, precum si de descoperire si identificare a autorilor. Ea are, de asemenea, ca ob iect si elaborarea unor masuri de prevenire a infracNiunilor.

1.2. Structura criminalisticii

Criminalistica se subdivide în trei ramuri, respectiv tehnica criminalistica, tact

ica

criminalisticasi metodologia criminalistica.

Tehnica criminalistica

elaboreaza

metode si mijloace tehnice necesare cautarii, descoperirii, relevarii, fixarii, ridicarii, conservarii, examinarii si interpre tarii urmelor, efectuarii constatarilor tehnico-stiinNifice si a expertizelor.

In tehnica criminalistica sunt cuprinse:

-fotografia judiciara;

-dactiloscopia (identificarea persoanelor dupa amprentele digitale, palmare si plantare);

-traseologia judiciara ( foloseste în identificarea persoanelor, animalelor sau obiectelor urmele lasate de catre acestea);

-grafoscopia judiciara (având ca obiect identificarea persoanelor dupa scris)

-examenul tehnic al documentelor sau expertiza tehnica

a documentelor (care are ca scop

stabilirea autenticitaNii acestora, a metodelor folosite pentru falsificare, a c

onNinutului

documentelor deteriorate precum si examinarea materialelor de scris);

-portretul vorbit (identificarea persoanelor sau a cadavrelor dupa semnalmente);

-balistica judiciara (elaboreaza metode si mijloace tehnico-stiinNifice de studiere a armelor de foc de mâna, a muniNiilor acestora si a urmelor împuscaturii, în vederea identificarii crimei cu care s-a tras;

Tactica criminalistica

reprezinta

un sistem de reguli si procedee stiinNifice prin care se

asigura

efectuarea planificata, organizata, operativasi oportuna

a activitaNilor de urmarire penala. Tactica criminalistica

reprezinta

suportul stiinNific care sta la baza realizarii activitaNilor de investigare sau procedurale (ascultarea persoanelor, efectuarea cercetarii locul ui faptei, a percheziNiei, prezentarii pentru recunoastere sau reconstituirii, luarea masuril or asiguratorii etc.).

Metodologia criminalistica are ca obiect elaborarea si aplicarea regulilor de cercetare a

diferitelor genuri de infracNiuni, bazate pe respectarea stricta

a prevederilor legale si pe experienNa

pozitiva

a organelor de urmarire penala. Metodologia stabileste care sunt activitaNile pr

ocedurale

care trebuie desfasurate cu ocazia investigarii criminalistice a unei anumite in fracNiuni, precum si ordinea logica

în care acestea vor fi întreprinse, constituind un ghid stiinNific al investigarii u

nei

infracNiuni determinate.

1.3. Criminalistica -stiinNa de sine statatoare ExistenNa unei stiinNe este condiNionata de un obiect propriu de cercetare si de metodele si mijloacele stiinNifice de investigare utilizate.

O examinare a definiNiei generale ne permite sa cunoastem obiectul si direcNiile de acNiune ale acestei stiinNe:

-elaboreaza

sau adopta mijloace tehnice si metode stiinNifice necesare descoperirii, fixarii, ridicarii, examinarii si interpretarii urmelor si a altor mijloace materiale de proba, efectuarii expertizelor si constatarilor tehni-co-stiinNifice;

-elaboreaza

metodologiile de investigare a diferitelor genuri de infracNiuni Ninând cont de practica judiciara

specifica, precum si de regulile generale ale tehnicii si tacticii criminalistic

e;

-elaboreaza

metode si mijloace de prevenire a infracNiunilor, precum si de identificare a autorilor.

Criminalistica trebuie sa respecte principiile cu caracter general valabile funcNionarii oricarui

stat de drept izvorâte din prevederile ConstituNiei, ale Codului penal si de proce

dura

penala, cum sunt cel al legalitaNii, al prezumNiei de nevinovaNie sau cel al aflarii adevaru lui.

Alaturi de principiile cu aplicare generala, în elaborarea metodelor de cercetare, criminalistica porneste de laurmatoarele principii proprii:

-orice activitate infracNionala lasa urme si se consuma în timp si spaNiu;

-consumarea unui fenomen legat de infracNiune produce, în aceleasi condiNii, acele asi efecte;

-examinarea în criminalistica se realizeaza, în principal, prin comparaNie;

-orice persoana care a comis o infracNiune sau orice obiect ce a fost utilizat la savârsirea ei poate fi asemanator cu altele, dar nu poate fi identic decât cu el însusi;

-exista un raport invers proporNional între timpul scurs de la data savârsirii faptei si san sele de descoperire a autorului.

Criminalistica foloseste atât metode specifice (de exemplu, descoperirea, fixarea si interpretarea urmelor si a mijloacelor materiale de proba, examinarea comparativ a, identificarea persoanelor si a cadavrelor dupa semnalmentele exterioare, cercetarea falsului în acte, etc.), cât si metode specifice altor stiinNe adaptate scopului propus( de ex. Cele de analiza fizico-chimica pentru urme si microurme, metode biologice de examinare a urmelor caracteristice corpului uman, metode antropologice, etc.)

Criminalisticii, ca stiinNa, îi sunt specifice urmatoarele caractere:

A. Caracterul judiciar, impus de legatura pe care o are criminalistica

cu activitatea de urmarire penalasi cea de judecata. Desi activitatea de investi gare criminalistica se desfasoara în stricta conformitate cu respectarea regulilor de drept, acestei stiinNe nu i se poate

atribui un caracter juridic, dat fiind obiectivul sau specific care se înscrie în ac Niunea tehnicotactica de investigare a faptelor antisociale.

B. Caracterul autonom, subzista

în faptul ca nici o altastiinNa din cadrul celor juridice sau judiciare nu are acelasi obiect, adica cel de elaborare de metode si mijloace tehnico-stiinNifice de descoperire, ridicare si examinare a urmelor infracNiunii sau de identificare a autorilor si nici cel de a prelua sau adopta procedee sau metode folosite de alte stiinNe pentru a fi fol osite în vederea clarificarii împrejurarilor de fapt în care s-a comis actul ilicit ori pentru preven

irea infracNiunilor.

C. Caracterul unitar. Desi complexitatea actului infracNional a determinat struc

turarea

criminalisticii în cele trei ramuri, ele se condiNioneaza reciproc în realizarea principalului obiectiv

de

aflare a adevarului urmarit ca finalitate.

D.

Caracterul pluridisciplinar.Criminalistica reprezinta

o punte de legatura

între stiinNele naturii

si stiinNele juridice.

1.4. Legatura criminalisticii cu alte stiinNe Criminalistica este strâns legata

de dreptul procesual penal, investigarea criminalistica

servind realizarea scopului procesului penal prin descoperirea si punerea la dis poziNie a probelor necesare aflarii adevarului.

Normele de drept procesual penal reprezinta cadrul legal, limitele în interiorul carora pot fi

utilizate metodele si mijloacele de cercetare criminalistica. Prin norme procesu

al penale sunt

stabilite probele si mijloacele de proba criminalistica, criminalistica reglementând, la rândul ei, regulile dupa care primele trebuie descoperite, studiate, fixate, ridicate, transportate si ex aminate,

precum si modul în care ele trebuie administrate pentru a fi ulterior administrate

.

Criminalistica este legata, în acelasi timp, si de dreptul penal, întrucât ea serveste la clarificarea sau conturarea elementelor constitutive ale infracNiunilor, respect

iv ale obiectului,

subiectului, laturii obiective si a celei subiective.

Criminologia si criminalistica se completeaza reciproc, prima studiind starea si dinamica

fenomenului infracNional, cauzele care îl genereaza, propunând masuri de prevenire corespunzatoare, în timp ce criminalistica se ocupa

de infracNiuni concrete, le cunoaste în

complexitatea lor, elaborând totodata masuri specifice de prevenire.

Metode sau procedee din criminalistica sunt utilizate si în alte ramuri de drept, cum sunt:

identificarea în baza desenului papilar sau amprentei genetice (ADN) pentru stabil irea filiaNiei în dreptul familiei sau analiza scrisului sau a semnaturii în scopul stabilirii exist enNei sau inexistenNei unor raporturi juridice de drept civil sau comercial.

Criminalistica are strânse legaturi si cu alte stiinNe judiciare, în special cu medi cina legala în domeniul cercetarii infracNiunilor contra persoanei, a cercetarii urmelor biolo gice etc. În cercetarea stiinNificasi învaNamântul românesc criminalistica a fost iniNial abordata ca parte a medicinii legale.

Legaturile psihologiei judiciare cu criminalistica se manifesta în special în domeniul tacticii ascultarii persoanelor (martor, învinuit sau inculpat, persoana vatamata), precum si a psihologiei altor activitaNi de tactica criminalistica, cum sunt cercetarea locului faptei, percheziNia, prezentarea pentru recunoastere sau reconstituirea.

CunostinNele din domeniul psihiatriei judiciare îsi au de asemenea aplicaNii în criminalistica, în special cele care vizeaza bolile care reduc sau anihileaza capacitatea de raNiune si

voinNa

a omului, stabilindu-se în raport de acestea conduita pe care organul judiciar tre buie sa

o

adopte cu ocazia desfasurarii investigaNiei criminalistice.

Criminalistica este strâns legata de unele stiinNe ale naturii prin preluarea de metode si mijloace de cercetare din fizica (fotografia, analiza microscopica, spectrala, fonica, atomica) din chimie(analiza suportului si a mijloacelor la fals, analiza diferitelor substanN e, medicamente, stupefiante etc.) ori biologie (analiza secreNiilor sau a urmelor de natura organica, a solului s.a.).

2. Identificarea criminalistica 2.1. Definitie si clasificare Identificarea este activitatea prin care se cauta stabilirea însusirilor comune ale obiectelor, fiinNelor sau fenomenelor precum si a însusirilor care le deosebesc unele de altel e, pentru ordonarea lor în tipuri, grupe si subgrupe în vederea deosebirii fiecareia în parte de toate celelalte cu care are asemanari.

Identificarea criminalistica se poate clasifica in:

a. Identificarea dupa memorie este modalitatea cu eficienNa cea mai mica pentru aflarea adevarului în procesul penal si este folosita

când nu se dispune de alte posibilitaNi de identificare.

b. Identificarea dupa

descrierea trasaturilor esenNiale ale obiectelor sau fiinNelor. Este folosita în

cazul furtului, pierderii sau dispariNiei unor obiecte sau fiinNe. Descrierea tr ebuie privita cu multe rezerve pentru ca se pot scapa detalii, iar uneori se fac denaturari intenNionate.

c. Identificarea dupa

urmele lasate la locul faptei de obiecte sau fiinNe. Este modalitatea cea mai frecvent folositasi mai preferata deoarece urmele gasite la locul

faptei constituie probe obiective care, în principiu, nu pot fi modificate sau den

aturate.

2.2. Etapele identificarii Identificarea criminalistica se realizeaza treptat, de la general la particular. Trasaturile caracteristice ale obiectelor si fiinNelor sunt selectate prin determinarea genu lui, speciei, grupei, subgrupei, tipului, modelului etc. pâna când se ajunge la individualizare, scopul final al oricarei cercetari criminalistice. Corespunzator acestei treceri gradate, procesul de ide ntificare parcurge doua mari etape: determinarea apartenenNei generice si identificarea individuala. Amb ele etape trebuie privite ca parNi componente ale procesului unic de identificare criminal istica, prima constituind premisa logica a celei de a doua.

În practica de expertiza, exista cazuri în care nu sunt parcurse cele doua etape ale expertizei. Astfel, atunci când din examenul comparativ rezulta deosebiri categorice în ceea ce priveste genul, concluzia va fi de excludere a identitaNii si, ca atare, cerceta rea se opreste la prima

etapa. In acelasi stadiu se ramâne si atunci când caracteristicile individualizatoar

e sunt insuficiente,

urma este defectuos imprimata, obiectul creator a suferit modificari, de unde ab

senNa

particularitaNilor necesare identificarii individuale.

Nici apartenenNa generica nu apare în toate cazurile ca o etapa distincta. Atunci când ea este evidenta, neridicând probleme deosebite, ea este absorbita de faza a doua, cea a identificarii individuale. În fapt, identificarea apartenenNei generice se realizeaza prin stabilirea trasaturilor esenNiale comune mai multor obiecte, fiinNe si fenomene, excluzându-se acelea care nu îndeplinesc criteriul si restrângându-se astfel sfera cautarilor.

Atunci când obiectul mijloc prezinta suficiente detalii individuale, se trece la etapa

identificarii individuale când caracteristicile de detaliu ale obiectului scop sun

t comparate cu cele

ale obiectului mijloc. Numarul mai mare al caracteristicilor identificate va spo ri precizia identificarii.

Metoda folosita

în procesul identificarii consta în examinarea comparativa

a obiectului

scop cu fiecare din obiectele mijloc.

3. Studiul urmelor NoNiunea de urma are un sens mai larg si un sens mai retrâns. În sens larg , urmele constituie rezultatul modificarilor intervenite în mediul înconjurator prin acNiunea omului, iar în

sens restrâns , urmele sunt numai acele modificari produse în mediul înconjurator în tim

pul

savârsirii unor fapte prevazute de legea penala. Aceste modificari trebuie cerceta te atât pe

obiectele asupra carora s-a exercitat acNiunea omului, cât si pe corpul sau îmbracam

intea

persoanelor implicate în savârsirea faptelor prevazute de legea penala.

În criminalistica, noNiunea de urma

cuprinde toate modificarile care au loc în lumea

materiala

prin acNiunea omului si care prezinta interes pentru stabilirea existenNei unei fapte prevazute de lega penala, a mijloacelor folosite, a împrejurarilor în care s-a produ s, cât si pentru identificarea faatuitorului.

3.1. Clasificarea urmelor Intr-o opinie mai veche, promovata de criminalistii francezi, clasificarea era facuta în amprente (digitale, corporale, de îmbracaminte, de animale etc), între care amprente le papilare ale corpului uman ocupau o poziNie privilegiatasi, în urme, extrem de variate (obiecte lasate de infractor, instrumente de spargere, fire de par etc.).

In literatura noastra de specialitate, urmele sunt împarNite în doua mari categorii: urme formate prin reproducerea construcNiei exterioare a obiectelor (urme de mâini, pic ioare, îmbracaminte, instrumente de spargere) si urme formate ca resturi de obiecte si de materii organice si anorganice (resturi de îmbracaminte, de lente, de fumat, de vopsea, pete organi ce etc.).

Într-o lucrare destinata specialistilor poliNiei, criteriile de clasificare a urmelor se ridica la cinci: factorul creator (om, animale s.a.), esenNa lor (urme forma, materie , po ziNionale), marimea (macro-si microurme), posibilitaNile de identificare (urme care servesc la lamur irea unor împrejurari ale faptei, la stabilirea apartenenNei de gen si urme care permit iden tificarea factorului creator de urma).

AlNi autori, raportându-se la criteriul valorii de identificare , le clasifica în urme indeterminante si urme determinante. Primele pot fi de natura chimica, de origine biologica sau nebiologica(sol, vopsea, metale etc.) si se caracterizeaza prin aceea ca nu indica relaNia cu autorul. Spre deosebire de aceasta categorie, urmele determinante, de natura fizica, produse prin apasare, frecare sau smulgere, conserva relaNia cu omul si obiectul caruia îi aparNin, permiNând astfel identificarea.

Clasificarea urmelor dupa diferite criterii are drept scop cresterea gradului de precizie si claritate al formularii concluziilor cercetarilor criminalistice în soluNionarea c auzelor penale, parchetele si instanNele de judecata fiind chemate sa vegheze la realizarea acestui deziderat.

Factorul creator de urma. Raportat la acest prim criteriu, factorii care au dete rminat apariNia urmei pot fi diversi: corpul omului, obiecte sau instrumente, animale, fenomene ca incendiul, explozia. Alaturat acestui factor, în literatura de specialitate se mai întâlneste sio clasificare în funcNie de factorul primitor de urme (om, obiect, animal s.a.).

Tipul sau natura urmei. In funcNie de acest al doilea criteriu general, clasific area poate fi realizata în funcNie de mai multe repere:

-Urme care reproduc forma suprafeNei de contact a obiectului creator, ca de exem plu, urmele de mâini, de picioare, urmele instrumentelor de spargere, ale mijloacelor de transpor t etc. -Urme sub forma de pete sau resturi de materii organice si anorganice, inclusiv resturi sau fragmente de obiecte (petele de sânge, firul de par, praful, ciobul, pilitura, pel icula de vopsea, resturile vegetale etc.), denumite generic si urme materie. -Urme sonore (vocea, vorbirea, zgomotele obiectelor) si urme olfactive (mirosul specific al persoanelor si obiectelor), ele formând o categorie aparte de urme, în care primele sunt condiNionate de prezenNa la locul faptei a unui mijloc de înregistrare (sau a unui martor , capabil sa reNina anumite caracteristici ale vocii sau ale modului de vorbire, dar atunci nu mai p utem vorbi de urme). -Urme vizibile si urme latente, ultimele invizibile cu ochiul liber sau foarte p uNin vizibile, ceea ce impune revelarea lor prin diverse metode si mijloace tehnico-stiinNifice, cum se procedeaza, de

pilda, în cazul urmelor de mâini.

-Macro si microurmele. Din prima categorie fac parte majoritatea urmelor, asa cu

m se cunosc, iar

din a doua urmele formate din particule sau resturi foarte mici de obiecte, subs tanNe, practic invizibile cu ochiul liber si greu de evitat de catre infractor. De exemplu, pra ful sau scamele de pe covor, care se iau, din miscare, pe încalNaminte si pantalon. Descoperirea si exam inarea acestei categorii de urme presupune metode microanalitice.

Modul de formare a urmelor. Acest criteriu are în vedere, pe de o parte, raportul de miscare în care se afla la un moment dat obiectul creator si obiectul primitor de urma, iar, pe de alta parte, locul în care se fixeaza urma pe obiectul primitor (la suprafaNa sau în adâncime). Astfel, întâlnim:

-Urme statice, create prin atingere, apasare sau lovire, fara ca suprafeNele de contact sa se afle în miscare una faNa de alta în momentul contactului. Aceasta categorie de urme este preNioasa, prin caracterul lor determinant, întrucât redau elemente caracteristice, utile identifica rii, cum este cazul urmelor de mâini, de buze, de picioare s.a. -Urme dinamice, formate ca rezultat al miscarii de translaNie, de alunecare a un ei suprafeNe peste alta. Un exemplu tipic îl constituie urma de frânare a unui autovehicul.

-Urme de suprafaNa, ce se pot prezenta în doua variante: urme de stratificare, formate prin depunerea unui strat de substanNa (grasime, transpiraNie, sânge, praf) pe suprafaNa primitoare a

urmei si urme de destratificare, formate prin ridicarea substanNei aflate iniNia

l pe suport (de

exemplu, atingerea cu mâna a unei suprafeNe prafuite).

-Urme de adâncime, specifice suporturilor sau obiectelor primitoare de urma cu un anumit grad de plasticitate, în care se imprima suprafaNa obiectului ce a format urma (de exemplu, urma de picior în pamânt moale).

3.2. Urmele de mâini

ImportanNa desenului papilar pentru identificarea persoanei decurge din propriet

aNile

acestuia: unicitatea (posibilitatea de a întâlni doua desene papilare identice aparNinând unor personae diferite este foarte redusa, pâna în present nesemnalându-se un asemenea caz ), fixitatea (de-a lungul vieNii unei persoane nu intervin modificari în detaliile desenului pa pilar), inalterabilitatea (presupune ca în mod normal un desen papilar nu poate fi modificat sau înlaturat) si longevitatea (desenul papilar are o durata mai lunga decât viaNa persoanei-detaliile sale apar din luna a sasea a vieNii intrauterine a fatului si dureaza mult timp dupa moarte, in funcNie de locul unde se afla cadavrul, pâna la putrefacNie totala.).

3.2.1.

Clasificare

Dupa

modul de formare se disting urme dinamice-care pot contribui cel mult la stabili

rea

apartenenNei de gen si urme statice-care prezinta

o importanNa

deosebita, putând servi la identificare.

Dupa

valoarea lor se împart în urme vizibile-care au o valoare de identificare mai redusa

si

urme invizibile sau latente -care se formeaza

prin depunerea unui strat foarte subNire de substanNa,

apta

sa

redea cu fidelitate detaliile caracteristice ale desenului papilar .

3.2.2. Fixarea si ridicarea urmelor de mâini

Fixarea reprezinta conservarea urmelor în vederea valorificarii lor în cursul cercetarilor ulterioare în laborator sau efectuarii expertizei. Prinipalele mijloace de fixare constau în descrierea urmelor în procesul verbal de cercetare la faNa locului si fotografierea acestora.

Ridicarea urmelor de mâini reprezinta ultimul moment al cercetarii criminalistice a acestor

urme. Sunt cunoscute mai multe procedee: fotografierea-se foloseste numai daca obiectele nu pot fi transferate la laborator, transferarea pe pelicula adeziva-sev realizeaza

simple, dar care impun respectarea cu stricteNe a regulilor recomandate de pract ica criminalistica, folosirea mulajelor din parafina, ceara, etc.

Obiectele purtatoare de urme se ridica atunci când sunt usor de transportat. Ele vor fi manipulate cu grijasi ambalate, pentru a se evita degradarea urmelor în timpul tra nsportului.

3.2.3. Topografia si detaliile desenului papilar FaNa palmara a mâinii se împarte în trei zone: digitala, digito -palmarasi palmara. Zona digitala cuprinde cele cinci degete. Zona digito palmara este cuprinsa între baza degetelor si palma. Zona palmara este cuprinsa între sanNul flexoral al palmei si încheietura pumnului.

3.2.4.

Clasificarea desenului papilar

Sunt cunoscute trei grupe de desene papilare: adeltice, deltice si amorfe. Desenele adeltice sunt acelea la care lipsesc formaNiunile asemanatoare literei delta.

Desenele deltice sunt cele la care crestele papilare descriu formaNiuni asemanat oare literei delta si

dupa

numarul lor întâlnit pe un singur degete pot fi: monodeltice, bideltice, trideltice.

Desenele amorfe(excepNionale) se numesc astfel pentru ca nu pot fi constatate pe ele formaNiuni asemanatoare triunghiului (deltei) si nici alte figuri geometrice.

3.2.5. Sisteme automate de identificare a amprentelor si a urmelor digitale

Examenul comparativ al urmelor si impresiunilor impune folosirea unei aparaturi

diverse,

de tipul lupei dactiloscopice, al lupei binoculare de cap, al aparatelor de proi ecNie de tip Faurot sau

Zeiss. în prezent, pentru efectuarea examenelor dactiloscopice comparative se apel

eaza

la tehnica si sistemele AFRS (Automatic Fingerprint Recognition System) sau AFIS (Automatic Fingerprint

Identification System) cunoscute si sub denumirea de MORPHO Systems, utilizate în

FranNa,

Austria, Spania, SUA, Japonia, Indonezia, Hong-Kong.

Pentru stabilirea identitaNii este necesar ca examenul comparativ sa

scoata

evidenNa

un

numar minim de detalii sau puncte caracteristice, capabil sa

conduca

la o concluzie certa

de

identificare. Cu toate ca nu exista

o regula

generala

privind numarul acestor detalii, el variind pe plan mondial între 8 si 17, la noi în Nara s-a impus în practica asa-numita regula

a celor 12 puncte coincidente".

Atât în literatura de specialitate, cât si în practica, s-a demonstrat ca

identitatea

dactiloscopica nu trebuie sa se bazeze în exclusivitate pe determinari cantitative, ci pe determinari calitative, nefiind absolut obligatorie stabilirea a 12 puncte coincidente.

3.3. Urmele de picioare Cercetarea criminalistica

a urmelor de picioare este o activitate complexa, ce are ca scop principal identificarea persoanei.

Talpa cuprinde patru regiuni: metatarso-falangiana, metatarsiana, tarsianasiacal câiului.

Pentru fixarea urmelor de picioare se folosesc tehnicile cunoscute în criminalisti

ca

pentru

toate categoriile de urme:

-descrierea în procesul-verbal de cercetare la faNa locului-are în vedere locul unde s-au format, numarul lor, natura lor, modul în care au fost create, -fotografierea se realizeaza prin folosirea unor tehnici simple sau prin folosirea unor tehnici speciale. Alaturi de urma se aseaza

o linie gradata

sau un alt sistem de masurare

-copierea cu pelicule adezive se foloseste în cazul urmelor de suprafaNa, când acest ea prezinta detalii importante (detalii ale desenului papilar, detalii de uzura

a încalNamintei)

-folosirea mulajelor pentru urmele de adâncime.

Cararea de urme

La cercetarea la faNa locului se observa, uneori, o însiruire uniforma de urme create de piciorul încalNat sau descalNat al aceleiasi persoane, care poarta denumirea de carare de urme (de pasi).

Pentru descrierea cararii de urme sunt examinate urmatoarele elemente: direcNia de miscare, linia mersului, lungimea pasului, laNimea pasului si unghiul pasului (unghiul de mers).

a. DirecNia de miscare este apreciata

dupa

poziNia degetelor de la piciorul descalNat si vârful încalNamintei de la piciorul încalNat. b.Linia mersului este o linie frânta

ce uneste aceleasi puncte ale urmelor consecutive lasate de piciorul stâng si respectiv de piciorul drept. c.Lungimea pasului se masoara de la partea din spate (toc, calcâi dupa caz) a urmei unui picior

pâna

la partea din spate a urmei imediat urmatoare a celuilalt picior. d.LaNimea pasului se masoara între laturile interioare ale tocului (calcâiului), de la urma piciorului stâng pâna la urma piciorului drept.

e.Unghiul pasului este dat de locul de întâlnire a liniei imaginare ce trece prin di

ametrul

longitudinal al urmei cu linia mersului. 3.4.Urmele instrumentelor de spargere

Prin denumirea de instrumente includem toate uneltele, sculele, aparatele sau or ice alte obiecte care pot fi utilizate la savârsirea unei infracNiuni. Datorita varietaNii instrumentelor care

pot fi folosite în savârsirea unei infracNiuni si a urmelor pe care acestea se pot f orma, a fost

necesara

o clasificare a acestora dupa

modul de acNionare în urme de lovire, apasare, taiere,

înNepare, frecare-alunecare, prin detasarea unor fragmente din instrumente, fiecar

e categorie având

trasaturi generale si caracteristici individuale.

a) urmele de taiere se formeaza

prin apasare, alunecare, frecare si despicare asupra unui obiect sau corp, urma reproducând microrelieful exterior al taisului si al parNilor later ale.

Plasticitatea obiectului primitor al urmei va influenNa calitatea urmei si posib

ilitaNile

valorificarii acesteia prin examinarea criminalistica.

Variante ale urmelor de taiere o constituie urmele lasate de ferestraie si burgh ie unde, alaturi de urmele lasate în materialul primitor, pot fi valorificate criminalistic si detasarile din conNinutul acestuia.

Prin examinarea urmelor de taiere, pot fi obNinute date despre natura instrument ului utilizat,

direcNia în care s-a acNionat, lungimea, laNimea sau diametru instrumentului, iar în situaNia unei urme care a pastrat striaNiile taisului, exista posibilitatea identificarii obiectului creator.

b) urmele formate prin apasare, denumite si de forNare", sunt cel mai frecvent întâln

ite la faNa locului atât pe caile de acces, cât si în interiorul locului faptei. Ele se formeaza pe corpul uman sau pe diferite obiecte, cu condiNia ca materialul din care este confecNionat obiect

ul

primitor sa

nu

fie

mai dur decât materialul din care este confecNionat instrumentul de spargere, când u rma de impregnare sau alunecare nu se formeaza.

Urmele de apasare reproduc, de obicei, construcNia exterioara a instrumentului utilizat în

zona în care acesta a intrat în contact nemijlocit cu obiectul primitor, iar în cazul imprimarii unor caracteristici individuale, exista posibilitatea identificarii instrumentului utilizat.

c)

urmele formate prin lovire cu un anumit instrument lasa

pe

obiectul primitor o urma

de

adâncime a instrumentului (aceasta imprimându-si toata suprafaNa sau fragmente ale acesteia sau o urma

de suprafaNa. Prin urmele create în acest fel, se pot obNine date cu privire la mo

dul lor de

formare, a naturii si caracteristicilor de grup, iar daca s-au imprimat si detalii individuale ale instrumentului, acestea pot duce pâna

la

identificarea lui.

d)

urmele formate prin înNepare sunt urme de adâncime care nu redau suficiente detal

ii

care sa

ajute la identificarea instrumentului creator.

e) urmele materie create prin detasarea unor fragmente din instrumente se formea

za prin desprinderea cu ocazia operaNiunilor de lovire, apasare, alunecare, frecare, tai ere, înNepare a unor fragmente de diferite forme sau dimensiuni. Aceste fragmente sunt gasite în zona în care

instrumentul a fost folosit si pot duce la stabilirea apartenenNei de gen a obie ctului creator si chiar la identificarea acestuia.

f) urmele formate prin frecare-alunecare pot avea importanNa

în identificarea individuala

datorita

striaNiilor caracteristice pastrate. Acest gen de urme sunt tipice forNarii sist emelor de închidere cu chei potrivite sau speciale.

Cautarea urmelor instrumentelor se face atât pe corpul uman (al victimei sau faptu

itorului),

cât si pe obiectele care poarta mecanisme de închidere, prin observarea cu ochiul liber sau cu ajutorul unor mijloace optice, folosind, daca este cazul, surse de iluminare.

Prin interpretarea acestor urme, se pot obNine date privind instrumentul utiliza

t si acNiunile

întreprinse la locul faptei de catre faptuitor. Pentru a obNine modele de comparaN ie, se vor utiliza instrumentele ce se presupun a fi fost folosite cu ocazia savârsirii infracNiunii si suporturi asemanatoare cu cele pe care s-au gasit urmele la faNa locului.

Cu ocazia dispunerii constatarii tehnico-stiinNifice sau expertizei, specialistu lui i se pot adresa întrebari de genul:

a) Când se prezinta

numai urma sau obiectul purtator de urma:

-daca

obiectul prezentat poarta urme formate cu vreun instrument;

-care este felul instrumentului care a creat urma; -care este mecanismul de formare a urmei;

-daca

urmele prezentate sau câte dintre acestea au fost create cu acelasi instrument; -de la ce fel de instrumente provin fragmentele gasite la faNa locului; -care sunt natura si compoziNia chimica ale urmelor materie descoperite la faNa locului.

b) Când se prezinta

urma si modelele de comparaNie:

-daca

urmele au fost create de acelasi instrument cu care s-au realizat modelele pentr

u

comparaNie;

-daca

deteriorarile de pe instrumentul prezentat s-au produs în timpul utilizarii sale l

a faNa locului

sau ulterior;

-daca

fragmentul descoperit la faNa locului a facut corp comun cu instrumentul prezent at spre examinare.

3.5. Urmele de incendii

Dupa

cauzele care le determina, incendiile se împart în: naturale, accidentale si produse

intenNionat.

Incendiile provocate de cauze naturale prezinta un interes mai redus deoarece nu se pune problema raspunderii penale a unor persoane. Ele sunt cercetate pentru a le deos ebi de cele accidentale si cele intenNionate. Incendiile naturale pot fi provocate de descar cari electrice atmosferice , de raze solare, de electricitatea statica, etc.

Incendiile accidentale se produc de cele mai multe ori din cauza neglijenNei în ma nipularea surselor de foc. Alteori sunt provocate de scurt-circuitele electrice, din cauza unor defecNiuni tehnice de pe reNea sau a defecNiunilor aparatelor de uz gospodaresc, datorate p rocesului de fabricaNie sau uzurii.

Incendiile intenNionate sunt rar întâlnite în practica organelor judiciare si a experN ilor criminalisti. Acestea sunt cercetate pentru a le deosebi de cele accidentale si pentru ca produc daune materiale importante sau chiar pierderi de vieNi omenesti.

Dupa modul în care sunt declansate, incendiile din aceasta categorie se clasifica în incendii cu aprindere imediatasi cu aprindere întârziata.

Incendiile cu aprindere imediata sunt usor de cercetat deoarece, de cele mai multe ori,

persoanele care au pus sursa de foc nu au când parasi locul unde se afla obiectivul incendiat si le gasim în apropiere, motivând ca au încercat sa

stinga

incendiul.

Cele cu aprindere întârziata pot fi produse prin diferite procedee din care cele mai cunoscute sunt: folosirea lumânarilor, folosirea unor fitile si folosirea dispozit ivelor cu cronometru.

În toate cele trei ipoteze atribuNiile de cercetare revin în principal specialistilo

r de la

pompierii militari, care întocmesc acte de constatare proprie si depun un exemplar de pe acestea la organele de urmarire penala care au participat la cercetarea faptei.

Cercetarea urmelor de incendiu

Inainte de a se deplasa la faNa locului, echipa trebuie sa

cunoasca

date despre locul incendiului, obiectele prezente , stadiul în care a ajuns focul.

Activitatea de cautare a urmelor cuprinde atât obiectivul distrus, cât si împrejurimil

e sale.

Trebuie sa se stabileasca punctul de declansare a incendiului. Cercetarile facute se consemneaza într-un proces verbal de cercetare la faNa locului, urmele gasite se fotografiaza. Se ridica probe de funingine si cenusa din mai multe parNi ale locului incendiului.

3.6. Urmele biologice de natura

umana

3.6.1.Urmele de sânge

La faNa locului, urmele de sânge pot fi prezente ca urmare a vatamarii persoanelor si pot fi gasite pe diferite obiecte, pe instrumentele folosite, pe sol, pe drumul parcurs de catre persoane cu

leziuni sângerânde, pe corpul si îmbracamintea personala, sub forma de picaturi, balNi

, împroscari,

cruste, mânjituri, în funcNie de mecanismul de formare.

Forma urmelor de sânge este influenNata de înalNimea de la care acesta a cazut, de unghiul de incidenNa, de vechime, regiunea anatomica din care provine, de influenNa factorilor de mediu exterior, de suportul pe care a cazut.

In general, urmele de sânge sunt observabile cu ochiul liber, utilizân-du-se când se

apreciaza ca necesar surse puternice de lumina, cu menNiunea ca, în funcNie de factorii exte rni si de vechime, culoarea sângelui poate evolua de la rosu la cenusiu, brun închis si chiar negru.

Mai dificila este cautarea urmelor de sânge în cazul în care s-a încercat îndepartarea lor prin spalare, dar si în acest caz ele pot fi puse în evidenNa folosind metode clasice sau substanNe relevante (luminol).

Urmele de sânge pot fi gasite pe îmbracamintea victimei sau faptuitorului (suspectul ui), la locul unde s-a savârsit infracNiunea si în cel în care se gaseste victima pe traseul u rmat de catre victima sau autor, pe obiectul vulnerant etc.

Sângele lichid se recolteaza cu ajutorul unei pipete sau seringi, dupa care se introduce în

recipiente curate si închise ermetic. In cazul în care urma se gaseste pe obiecte de mici

dimensiuni, acestea se ridica împreuna cu urma.

Sângele uscat se ridica prin razuire sau solubilizare cu ajutorul unei hârtii filtru, tifon, vata îmbibate în apasi trebuie examinat cât mai repede posibil, deoarece se altereaza foarte repede.

In urma examinarii urmelor de sânte, se pot formula ipoteze cu privire la:

-numarul faptuitorilor, contribuNia fiecaruia la crearea leziunilor;

-obiectul creator, felul, natura, numarul, gradul de ascuNire a instrumentelor u tilizate, forma obiectelor contondente, direcNia din care s-a tras cu arma de foc, locul unde sa

gasea faptuitorul;

-vechimea urmei;

-determinarea înalNimii si a unghiului de scurgere a poziNiei victimei în raport cu cea a agresorului si a altor acNiuni întreprinse;

-traseul parcurs de persoana care sângereaza;

-acNiuni de stergere, razuire, spalare etc.

Pentru obNinerea modelelor pentru comparaNie, recoltarea probelor de sânge se efec tueaza de catre medicul legist sau un alt cadru de specialitate.

La dispunerea constatarilor tehnico-stiinNifice sau expertizelor, specialistii v or putea raspunde la întrebari de genul: a) Când se prezinta numai urme de sânge:

-care este grupa sanguinasi, eventual, sexul persoanei de la care provine;

-care este regiunea anatomica ce a sângerat si starea de sanatate a persoanei ;

-care este vechimea probabila a urmei de sânge;

-care era poziNia corpului persoanei care a sângerat în momentul crearii urmei de sâng e;

b) Când se prezinta urma de sânge si modele pentru comparaNie:

-daca urma de sânge ridicata de la faNa locului are aceeasi grupa sanguina cu proba de sânge luata pentru comparaNie (de la victima,faptuitor sau persoana suspecta);

-daca exista alte indicii de asemanare între urmasi proba de sânge.

3. 6. 2. Urmele de saliva Prin urma de saliva se înNelege lichidul de secreNie a glandelor salivare depus pe diferite suporturi, în procesul savârsirii infracNiunii sau în legatura cu acesta.

Descoperirea urmelor se face, dupa caz, prin examinarea cu ochiul liber, prin folosirea unor mijloace optice (lupa, radiaNiile ultraviolete etc.) sau prin ridicarea obi ectelor pe care se presupune ca exista urma de salivasi trimiterea lor la laborator în vederea descoperirii si examinarii.

Prin interpretarea urmelor de saliva la faNa locului, se pot obNine informaNii cu privire la modul în care au fost create, numarul de persoane de la care provin urmele, vechim e, starea de sanatate a persoanei care le-a creat, daca este fumator, unele obiceiuri ale acesteia (folosirea scobitorilor, bautul direct din sticla,bautul din farfurie).

Pentru obNinerea modelelor de comparaNie se va apela la medicul legist, mai puNi n pentru mucurile de Nigara care pot fi recoltate prin fumatul în prezenNa organului de cercetare penala. Cu ocazia examinarii de catre specialist a urmelor de saliva, acestuia i se vor putea adresa întrebari de genul:

a) Când se prezinta

numai urma de saliva sau obiectul pe care se presupune ca exista aceasta

urma:

-daca pe obiectul prezentat exista sau nu urme de saliva;

-daca urma de saliva este de natura umana;

-daca exista indicii care ofera posibilitatea sa se stabileasca <Iu urma de saliva, starea de sanatate a persoanei care a creat-o, eveut tratamente medicamentoase, unele vici i, mediul profesional al persn creatoare si vechime urmei.

b) Când se prezinta

urme de salivasi modelele pentru comparaNie:

-daca urma de saliva are aceeasi grupa sanguina cu cea a persoanei la care s-au recoltat modelele pentru comparaNie; -daca exista indicii de asemanare între urma de salivasi model luate pentru comparaNie.

3.6.3.Urmele de natura piloasa

Prin urma

de natura piloasa se înNelege firul de par provenit de pe corpul uman în procesul savârsirii unei infracNiuni sau în legatura cu aceasta.Caracteristicile firului de par sunt diferite în

raport cu regiunea corpului, sexul persoanei, starea de sanatate a persoanei (ex istenNa unor substanNe toxice în organism).

Prin cantitatea, starea si locul unele sunt descoperite, raportul lor cu alte ur me aflate la faNa locului urmele de natura piloasa pot furniza informaNii asupra modului în care a fost savârsita infracNiunea si uneori a identitaNii persoanei de la care provin.

La faNa locului, urmele de natura piloasa sunt relativ greu de descoperit, datorita dimensiunilor reduse, a formei si culorii lor, a posibilitaNii de a le confunda cu obiectele pe care se aflasi dificil de fixat din aceeasi motive.

Cu ochiul liber sau utilizând mijloacele tehnice aflate în trusa criminalistica, urm ele de natura piloasa vor fi cautate pe corpul uman, obiectele de îmbracaminte si lenjerie, pe locul în ca re se afla victima si pe obiectele din apropierea acesteia, pe obiectele corp delict.

Prin interpretarea urmelor de natura piloasa, se pot obNine date privind regiunea corporala de provenienNa, culoarea si daca aceasta este naturala, vârsta, sexul si mediul profesional al persoanei, gradul de igiena corporala, unele stari de boala, timpul aproximativ ce s-a scurs de la crearea urmei, instrumentul taietor folosit.

Pentru a obNine modele de comparaNie firele de par se recolteaza, în laboratoarele de medicina legala, prin smulgere sau taiere din aceeasi regiune a corpului cu cea din care provine urma ridicata dela faNa locului.

In urma examinarii criminalistice a firelor de par în laboratoarele de medicina legala sau criminalistice, specialistul va putea raspunde la întrebari cum sunt:

a)Când se prezinta numai urma:

-daca firele de par prezentate sunt de natura umana; -daca firele de par sunt vopsite si care este culoarea lor naturala', -care este zona sau partea din corp de unde provine firul de par;

-daca firul de par prezinta distrugeri, alteraNii patologice, urme de sânge sau de paraziNi;

-care este modul de detasare a firului de par; -care este sexul persoanei; -care este vârsta probabila

a persoanei;

-ce substanNe sunt atasate pe firele de par. b)Când se prezinta urma si modelul pentru comparaNie, daca firul de par descoperit la faNa locului prezinta aceleasi caracteristici generale si individuale cu firul de par ridicat pentru comparaNie.

Urmele de sânge, de sperma,parul cu radacina (folicul), de salivasi urina (cu celule nucleate) de oase si de Nesuturi ridicate de la locul faptei sunt apte de izolar ea si analizarea ADNului.

Alte materiale biologice ce pot fi ridicate de la faNa locului cum sunt transpir aNia, lacrimile sau serul, sunt materiale fara celule nucleate si nu pot fi supuse analizei ADN. Principalul avantaj

al determinarii profilului ADN îl constituie posibilitatea identificarii persoanei care a creat urma

fara

a mai fi nevoie de alte date despre aceasta, similar cu identificarea persoanei în baza amprentei digitale. Pe lânga aceasta, mai existasi alte avantaje, concretizate în posibilitatea pastrarii si analizei urmelor dupa

o perioada

îndelungata

de timp de la formare sau ridicare (si peste 10 ani), rezistenNa lor în timp, cantitatea necesara pentru analiza foarte redusasi gama larga

a urmelor apte

unor asemenea determinari (inclusiv cele digitale).

Pentru ca o urma

gasita

la locul faptei sa

poata

fi utilizata

pentru determinarea profilului ADN, ea nu trebuie sa fi fost contaminata, adica

amestecata

cu alt ADN provenit dintr-o alta sursa. Contaminarea urmei se poate produce înainte de descoperirea urmei dar si pe parcur sul cercetarii locului faptei cu ocazia recoltarii si ambalarii armei sau pe parcursul transpor tului ori a conservarii urmei (depozitarii).

3.7. Urme create de vehicule cu tracNiune mecanica Urmele create de vehiculele cu tracNiune mecanica fac parte din urmele mijloacelor de transport prin care se înNeleg totalitatea transformarilor materiale produse de mi jloacele de transport ori parNi componente ale acestora ce apar pe unele obiecte si corpuri sau în mediul înconjurator, pe timpul savârsirii unei infracNiuni sau în legatura cu aceasta.

Aceasta

categorie de urme se formeaza diferit, în raport cu natura mijlocului de transport , precum si a naturii suportului. In general, la urma mijlocului de transport pute m observa elemente

generale de identificare, cum sunt lungimea, laNimea, grosimea, forma, culoarea, tipul si modelul parNilor rulante, dar si specifice, privind uzura, gauri, taieturi, adaugiri s.a

.

La faNa locului, pot fi identificate ansambluri sau subansambluri ale mijlocului de transport sau/si urme lasate de sistemul de iluminare si de sticlasi alte urme specifice m ijlocului de transport. In general, descoperirea acestor urme la faNa locului nu ridica probleme deosebite.

Prin interpretarea urmelor create de mijloacele de transport, se pot stabili o s erie de date si indicii cu privire la tipul, modelul, culoarea, marca, viteza si direcNia de cir culaNie ale acestora, unele elemente ale mecanismului de producere a accidentelor si altele.

In cazul constatarii tehnico-stiinNifice sau expertizei, specialistul va putea r aspunde la întrebari cum sunt:

a) Când se prezinta

numai urmele:

-care este tipul, modelul, marca si culoarea vehiculului; -care porNiune a autovehiculului a creat urme;

-care a fost direcNia de deplasare si viteza de circulaNie ale vehiculului în mome ntul crearii urmei;

-daca

frânele au acNionat asupra tuturor roNilor;

-daca

vehiculul prezinta defecNiuni si ce anume;

-care a fost mecanismul crearii urmelor pe corpul victimei.

b) Când se prezinta

urmele si modelele pentru comparaNie:

-daca

urma si modelul pentru comparaNie au fost create de acelasi vehicul sau parte co

mponenta

a

sa;

-daca

leziunile victimei au fost create de vehiculul prezentat pentru comparaNie sau d

e

componentele sale.

3.8. Urmele create prin folosirea armelor de foc Balistica judiciara este o ramura a criminalisticii care elaboreaza metodele si mijloacele tehnico-stiinNifice de studiere a armelor de foc de mâna, a muniNiilor acestora si a urmelor împuscaturii, în vederea identificarii armei cu care s-a tras.

Armele de foc sunt clasificate dupa diferite criterii dupa cum urmeaza:

-dupa destinaNie, sunt arme militare, arme de aparare, arme de vânatoare, arme sportive si arme cu destinaNii speciale (pistoale de semnalizare, alarma, start, cu gaze lacrimogene ); -dupa modul de funcNionare, sunt arme simple (neautomate), semiautomate si automate; -dupa canalul Nevii, sunt arme cu Neava lisasi cu Neava ghintuita; -dupa calibru, sunt arme de calibru mic, mijlociu si mare; -dupa lungimea Nevii, sunt arme cu Neava lunga (pusti, carabine), mijlocie (pistoale mitraliere) si scurta (pistoale, revolvere); -dupa modul de fabricaNie, sunt industriale sau artizanale (de construcNie proprie sau modificate);

-arme atipice (mascate) de tip special, disimulate (stilouri, bastoane, brichete

, umbrele, aparate de filmat etc.).

Urmele armelor de foc sunt acele elemente materiale care apar pe corpul omenesc sau pe diferite obiecte componente ale mediului, rezultate în urma producerii împuscaturii cu ocazia savârsirii unei infracNiuni.

La crearea acestei categorii de urme participa în mod necesar arma de foc, muniNia si diferite suporturi (Ninte).

Armele de foc sunt construite cu ajutorul a trei componente principale: Neava, m ecanismul

de tragere si patul sau mânerul (care, sub aspect criminalistic, poate prezenta in teres din punctul de vedere a urmelor papilare). Lungimea Nevii asigura precizia si distanNa de tragere, Neava putând fi prevazuta cu ghinturi (sanNuri care asigura glonNului o miscare de rotaNie în jurul propriei axe si care se imprima viteza glonNului) sau lisa. Tot o caracteristica

a Nevii este calibrul sau diametrul canalului Nevii .

In interiorul mecanismului de tragere, se introduce cartusul, asigurându-se plecar ea glonNului si scoaterea tubului ramas cu ajutorul componentelor sale -închizator, p ercutor, camera de explozie, ejector, gheara extrac-toare si fereastra de iesire.

Toate aceste componente vor lasa urme caracteristice pe tuburile cartuselor. Cartusele au caracteristici diferite, în raport cu Neava (ghintuita sau lisa) armei si cu calibrul acesteia. Pentru armele cu Neava ghintuita, cartusele sunt compuse din glonN (care, prin proiectare, realizeaza destinaNia armei), tubul (cu o rozeta la capatul opus gloanNelor), capsa (conNinând o substanNa exploziva), pulberea sau praful de pusca (care, prin explozie, proiecteaza glonNul). Cartusele destinate armelor cu Neava lisa au aceleasiparNi componente si, în plus, bura si rondela . Deplasarea glonNului de la iesirea din Neava pâna la Ninta se face în linie curba (datorita gravitaNiei) si se numeste traiectorie.

Prin folosirea armelor de foc, se creeaza doua categorii de urme: urme forma si urme

materie, care dupa

importanNa pe care o pot avea în procesul de identificare pot fi:

a) urme principale:

-proiectilele, tuburile si capsele, precum si urmele armei de foc create pe aces tea ; -urmele de patrundere si iesire ale proiectilului; -urmele de ricosare.

b) urme secundare:

-urme rezultate din acNiunea flacarii care se formeaza dupa iesirea glonNului daca distanNa dintre orificiul Nevii si Ninta este micasi nu în cazul armelor moderne; -urme rezultate din acNiunea gazelor care se formeaza tot în cazul tragerilor de la mica distanNa sau cu Neava lipita; -urme de funingine care ramân mai mult sau mai puNin pronunNate, care se formeaza în jurul orificiului de intrare a glonNului; -urme ale particulelor de pulbere nearsa; -inelul de metalizare format tot în jurul orificiului de intrare; -urmele de unsoare.

Si la tragerile cu arme de foc cu alice si mitralii întâlnim atât urme ale proiectilel or, cât si ale factorilor suplimentari, acestea fiind diferite faNa de cele formate de armele de foc cu glonN datorita marimii proiectilului, modului diferit de acNiune si capacitaNii reduse de penet rare.

In cadrul activitaNilor de cercetare a locului faptei, eforturile echipei se vor îndrepta spre:

-gasirea armelor de foc si a urmelor de pe acestea; -descoperirea tuburilor si proiectilelor; -descoperirea urmelor secundare de pe corpul si hainele tragatorului, daca acesta a fost identificat; -descoperirea urmelor secundare de pe hainele/si corpul victimei , dar si a urme lor de patrundere si iesire ale proiectilului (cu ocazia autopsiei cadavrului sau examinarii medic o-legale).

Prin interpretarea urmelor principale ale împuscaturii, se pot stabili urmatoarele date:

-direcNia si unghiul de tragere; -locul si distanNa de unde s-a tras; -determinarea tipului, marcii, modelului si calibrului armei.

Prin interpretarea urmelor secundare ale împuscaturii, se pot stabili:

-distanNa de la care s-a tras; -identificarea persoanei care a utilizat o arma de foc.

Modelele de comparaNie pentru examinarile în laborator se obNinde catre expert pri

n trageri

experimentale, specialistului putându-i-se adresa întrebari cum sunt:

a) Când se prezinta

arma, urmele principale si secundare ale împuscaturii si obiectele purtatoare:

-care sunt tipul, marca, modelul, seria si calibrul armei; -care este starea tehnica

a armei;

-daca

arma poate declansa o împuscatura

fara

sa

se acNioneze pe tragaci si în ce condiNii; -care este direcNia din care s-a tras;

-care sunt distanNa de la care s-a tras, numarul si ordinea împuscaturilor; -care este vechimea aproximativa

a împuscaturii;

-daca

pe mâinile si hainele victimei sau ale suspectului exista urme lasate prin acNiunea factorilor suplimentari ai împuscaturii si ce fel de urme;

-ce poziNie aveau tragatorul si victima în timpul împuscaturii;

-daca

pe arma, glonN

sau tubse gasesc amprente digitale sau urme materie.

b) Când se prezinta

urma si modelele pentru comparaNie:

-daca

proiectilul sau tubul descoperit la faNa locului a fost tras cu arma cu care s-a

u executat

modelele pentru comparaNie;

-daca

alicele sau burele descoperite la faNa locului au aceeasi compoziNie cu modelele ridicate de la suspecNi.

Pentru a putea valorifica urmele ridicate de la faNa locului în cosul armelor si m

uniNiilor,

trebuie luate câteva precauNii specifice: Armele gasite si ridicate se descarca, f iind interzis transportul si trimiterea lor la laborator încarcate. Nu se trage si nu se curaNa arma înainte de a fi

examinata

de catre specialist în laborator si nu se introduc în gura Nevii obiecte pentru a pr

oteja

urmele. Arma nu se dezmembreaza, ci se plaseaza în suporturi specifice, în cutii de carton, bine împachetata, pentru a se preveni miscarea acesteia pe timpul transportului. In caz ul în care pe arma

sunt descoperite urme de sânge, urme de mâini sau alte urme, acestea se ridica cu ocazia cercetarii locului faptei sau arma va fi învelita în hârtie curata sigilata pentru a se preveni miscarea armei si alterarea urmelor pe timpul transportului la laborator.

Capitolul II : Tactica criminalistica

1. Constatarea tehnico-stiinNificasi expertiza 1.1.GeneralitaNi privind constatarea tehnico-stiinNificasi expertiza

Constatarea tehnico-stiinNifica se efectueaza, de regula, decatre specialisti sau tehnicieni care funcNioneaza în cadrul ori pe lânga instituNia de care aparNine organul de urmarire penala, dar poate fi efectuatasi de specialisti sau tehnicieni care funcNioneaza în cadrul altor organe. Astfel, în cadrul Ministerului Public, funcNioneaza serviciul de Criminalistica din cadrul SecNiei de Urmarire Penalasi Criminalistica a Parchetului General de pe lânga înalta Curte de CasaNie si JustiNie. La nivelul Parchetelor de pe lânga CurNile de Apel si Tribunalele judeNene, îsi desfasoara activitatea cabinete de criminalistica, încadrate cu procurori si tehnicieni criminalisti, dar care nu desfasoara activitaNi în domeniul constatarii tehnico-stiinNifice si expertizei.

In cadrul Ministerului Internelor si Reformei Administrative, îsi desfasoara activitatea Institutul de Criminalistica din structura Inspectoratului General al PoliNiei. Si la nivelul inspectoratelor judeNene de poliNie funcNioneaza laboratoare de criminalistica încadrate cu experNi criminalisti care desfasoara activitaNi în domeniul constatarii tehnico-stiinNifice si expertizei în funcNie de specializarea pe care o au poliNistii si de dotarea laboratoarelor.

Pentru efectuarea constatarii medico-legale, organul judiciar trebuie sa se adreseze unuia dintre cabinetele medico-legale din reNeaua Institutului de Medicina Legala Prof. dr. Mina Minovici" din Bucuresti. In centrele medicale universitare Cluj-Napoca, Iasi, Ti misoara, TârguMuressi Craiova funcNioneaza institute zonale de medicina legala sau laboratoare exterioare la nivelul municipiilor resedinNa de judeN servicii de medicina legala iar în 11 municipii funcNioneaza cabinete de medicina legala.

Expertizele se dispun când, pentru lamurirea unor fapte sau împrejurari ale cauzei, în

vederea aflarii adevarului, sunt necesare cunostinNele unui expert si când legea o

prevede (art. 117 C.proc.pen.). Spre deosebire de constatarea tehnico-stiinNifica, la dispunerea e xpertizei organul judiciar este obligat sa cheme parNile si expertul, parNile putând face observaNii cu privire la

întrebari, în sensul modificarii sau completarii lor. ParNile pot cere numirea unui expert recomandat

de fiecare dintre ele care sa

participe la efectuarea expertizei si pot participa la efectuarea expertizei daca organul judiciar o dispune. In structura Ministerului JustiNiei, funcNioneaza Institutul NaNional de Expertize Criminalistice care, în plan teritorial, îsi desfas oara activitatea prin laboratoarele interjudeNene de Expertize Criminalistice Bucuresti, Cluj-Napoca, Iasi si Timisoara.

1. 2. Dispunerea constatarilor tehnico-stiinNifice si expertizelor

Dispunerea constatarilor tehnico-stiinNifice si a expertizelor reprezinta finalul unui proces

de

apreciere a probelor existente în cauzasi a utilitaNii expertizei sau constatar

ii

tehnico-stiinNifice

în

cauza concret cercetata.

Oportunitatea unei constatari tehnico-stiinNifice sau a unei expertize trebuie a preciata Ninând cont si de timpul necesar efectuarii ei si a costurilor pe care aceasta le presupune.

Obiectul expertizei trebuie precis delimitat la mijloacele de proba sau situaNiile de fapt ori a faptelor sau împrejurarilor cauzei care trebuie lamurite cu ajutorul cunostinNelor specialistului sau expertului.

Organul judiciar trebuie sa fie constient ca

expertiza sau constatarea tehnico-stiinNifica

este

unul dintre mijloacele de proba

prevazute de lege cu valoare probanta

egala

cu a celorlalte, chiar

daca

impactul constatarilor tehnico-stiinNifice si al expertizelor, dar si credibilit atea lor pare mai puternica, în cadrul aprecieri generale a probatoriului.

Odata

stabilit obiectul expertizei, organul judiciar trebuie sa formuleze întrebarile la care specialistul va trebui sa

raspunda

prin raportul de constatare tehnico-stiinNifica sau de expertiza. La stabilirea întrebarilor, se recomanda colaborarea dintre organul judiciar si specialist pentru a se evita formularea gresita

a întrebarilor sau formularea de întrebari la care în mod obiectiv nu se poate da un raspuns.

Organul de urmarire trebuie sa

puna

la dispoziNia specialistului materialele si datele necesare efectuarii constatarii tehnico-stiinNifice sau expertizei sau scriptele de comparaNie (la infracNiunile de falsuri în înscrisuri) în cantitate suficientasi corespunzatoare cali tativ.

Dupa

aceste operaNiuni, organul judiciar va întocmi actul prin care dispune efectuarea expertizei sau a constatarii tehnico-stiinNifice si care, indiferent de denumire

, va avea în conNinut:

-o parte introductiva ce cuprinde denumirea organului judiciar, numarul cauzei, denumirea laboratorului de expertiza sau numele si prenumele expertului numit;

-o parte descriptiva, conNinând desc rierea faptei pe scurt, a materialelor puse l

a dispoziNia

expertului, menNionându-se data descoperirii, condiNiile ridicarii, ce schimbari a suferit din momentul ridicarii pâna la momentul înaintarii spre examinare; -o parte dispozitiva, cuprinzând întrebarile la care specialistul va trebui sa raspunda, precum si termenul de depunere a raportului.

Actul de dispunere a constatarii tehnico-stiinNifice sau expertizei se înainteaza

împreuna

cu

tot materialul stabilit specialistului.

1. 3. Aprecierea concluziilor specialistului Activitatea desfasurata

de expert, specialist sau tehnician se va materializa într-un raport de expertiza sau de constatare tehnico-stiinNifica cu urmatoarea structura:

-în partea introductiva se menNioneaza date despre data si organul care a dispus efectuarea constatarii tehnico-stiinNifice sau expertizei, numele si prenumele expertului, data si locul executarii lucrarii, data întocmirii raportului, obiectul si întrebarile la care au fost dispuse, materialele puse la dispoziNie si daca parNile sau expertul numit de acestea a participat la efectuarea activitaNilor si cum; -în partea descriptiva sunt descrise mijloacele si metodele de lucru folosite, analiza obiecNiilor sau explicaNiilor date de parNi; -în final sunt prezentate concluziile specialistului prin raspunsul la întrebarile s tabilite, precum si aprecieri ale expertului referitoare la obiectul expertizei. Concluziile pot fi:

-categorice sau certe care, la rândul lor, pot fi pozitive sau negative; -de probabilitate (când exista un anumit grad de incertitudine); -de imposibilitate a rezolvarii problemei, de formulare a unor concluzii.

In aprecierea raportului, organul judiciar va parcurge doua etape, constând în verificarea respectarii prevederilor legale referitoare la expertiza (verificarea formala) si verificarea conNinutului stiinNific a raportului de expertiza (verificarea de fond sau substanNiala).

In prima etapa vor fi analizate urmatoarele:

-daca au fost respectate condiNiile legale de numire a specialistului si daca exista eventuale motive de recuzare a acestuia, invocate de parNi; -daca au fost formulate raspunsuri clare si complete la toate întrebarile din actul proc edural;

-daca

au fost respectate condiNiile de citare a parNilor si daca s-au dat lamuririle necesare, atât specialistului, cât siparNilor; -participarea la expertiza

a expertului numit de parNi;

-daca

raportul a fost datat si semnat potrivit regulilor procedurale;

In etapa a doua se va analiza:

-daca

expertul a examinat întregul material pus la dispoziNie;

-logica raNionamentului si concordanNa dintre concluzii si conNinutul raportului de expertiza;

-daca

metodele si mijloacele tehnico-stiinNifice de investigare au fost cele mai adecv ate.

In cazul în care în urma analizei raportului exista neclaritaNi sau aparente inadvertenNe, se

vor solicita lamuriri suplimentare specialistului care, în funcNie de natura lor, va putea da explicaNii orale, prin ascultare sau scrise, sub forma unor precizari la raportul de expert iza. Daca

expertiza

este incompleta, organul judiciar va dispune efectuarea unui supliment de expert iza, conform art. 124 alin. (1) C.proc.pen.

O expertiza

poate fi apreciata ca incompleta când, spre exemplu, organul judiciar nu a formulat întrebarile cu suficienta claritate ori nu a pus la dispoziNia expertului toate materialele

necesare, parNile nu au dat expertului toate lamuririle care se impuneau, expert ul a omis sa

verifice

sau sa se pronunNe asupra uneia dintre problemele dispuse sau le-a verificat parNial.

In mod obisnuit, suplimentul de expertiza va fi efectuat de catre expertul care a efectuat expertiza. Daca organul judiciar are îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de

expertiza

sau la cererea întemeiata

aparNilor, se va dispune, în cazul constatarilor tehnicostiinNifice,

o expertiza, iar în cazul expertizei, o noua

expertiza. Noua expertiza va fi efectuata, în cazul structurilor instituNionalizate, la structura ierarhic superioara celei care a efectuat prima expertiza, iar în cazul experNilor judiciar, de catre alNi experNi recomandaNi.

2. Cercetarea la faNa locului 2.1. GeneralitaNi privind cercetarea la faNa locului

Cercetarea la faNa locului se efectueaza atunci când este necesar sa se faca constatari cu privire la situaNia locului savârsirii infracNiunii, sa se descopere sisa se fixeze urmele infracNiunii, sa se stabileasca poziNia si starea mijloacelor materiale de probasi împrejurarile în care infracNiunea a fost comisa.

Deci, prin aceasta activitate, organul de urmarire penala sau instanNa de judecata urmareste:

-sa constate situaNia locului savârsirii infracNiunii; -sa descopere sisa fixeze urmele infracNiunii; -sa stabileasca poziNia si starea mijloacelor materiale de proba; -sa stabileasca împrejurarile în care infracNiunea a fost comisa.

Cercetarea la faNa locului este, de regula, o activitate de debut a urmaririi pe nale si cuprinde masurile pregatitoare ce se întreprind, dupa sesizarea savârsirii faptei penale, la sediul organului de urmarire penalasi la faNa locului, activitatea de cercetare propriu-zisa, interp retarea urmelor si întocmirea actelor procedurale.

Prin loc al faptei se înNelege perimetrul în limitele caruia sa afla probele materiale create cu ocazia savârsirii infracNiunii.

Pe tot parcursul procesului de cercetare la faNa locului, îsi au aplicabilitatea u nele reguli, de natura sa asigure organizarea si desfasurarea acestei activitaNi, în conformitate cu princip iile generale de tactica criminalistica:

a) Delimitarea anticipata, în timp, a duratei cercetarii la faNa locului. Limitarea anticipata a duratei acesteia este de natura sa prejudicieze calitatea, minuNiozitatea si obiectivitatea cercetarii la faNa locului, deoarece graba sau lipsa de timp dete rmina superficialitatea

în cercetare, formularea unor concluzii pripite, tratarea cu indiferenNa ori trecerea cu usurinNa peste unele stari de fapt cu valoare probatorie. Schimbul de informaNii dintre partici panNii la cercetare poate asigura calitatea si operativitatea cercetarii la faNa locului. b)Efectuarea cercetarii complete la faNa locului, independent de orice ipoteza preconceputa sau alte anticipari. Chiar daca, aparent, nu a fost savârsita infracNiunea sesizata sau înca de la începutul cercetarii s-au obNinut probe suficiente pentru dovedirea existenNei infracNiuni i si stabilirea identitaNii autorilor, activitatea va fi efectuata complet, pe întregul câmp infracNional. c)Caracterul organizat al executarii sarcinilor de catre participanNii la cercet are. Acesta consta în repartizarea sarcinilor înca de la începutul cercetarii si schimbul de informaNii pe tot parcursul acesteia cu privire la modul în care au fost executate. d)Utilizarea aparaturii si tehnicii criminalistice în raport cu natura si particul aritaNile locului faptei. e)Consemnarea în cursul efectuarii cercetarii la faNa locului a tuturor constatari lor facute sia celorlalte elemente ce prezinta interes în cauza. Toate constatarile facute trebuie consemnate în momentul constatarii, de catre fiecare participant, pentru ca, la final, acestea sa poata fi utilizate la întocmirea procesului-verbal. f) Observarea comportamentului faptuitorului prezent la cercetarea la faNa locul ui.

2.2. Pregatirea cercetarii la faNa locului 2.2.1. Pregatirea la sediul organului judiciar Imediat dupa sesizarea organului de urmarire penala cu savârsirea unei infracNiuni, acesta trebuie sa ia masurile necesare asigurarii bunei desfasurari a cercetarii locului faptei. A ceste masuri organizatorice vor avea o amploare diferita în raport cu natura faptei sesizate, specificul locului unde aceasta a fost savârsita, posibilitaNile concrete ale organului judic iar de a asigura mijloacele tehnico-stiinNifice si specialisti capabili sa soluNioneze la nivelul cerinNelor evenimentul cu care se confrunta.

Organul de urmarire penala trebuie sa deNina date cât mai complete cu privire la fapta, loc si timpul când aceasta s-a produs, fapt pentru care iau masuri de anunNare a celei

mai apropiate unitaNi sau echipaj de poliNie în scopul verificarii informaNiilor de prima sesizare, dar si pentru a asigura prezenNa la faNa locului în vederea luarii primelor masuri.

Aceste prime masuri trebuie luate de urgenNa de catre primul organ de cercetare penala sosit la faNa locului sau de primul reprezentant ala foiNelor de ordine si const au în:

-luarea masurilor necesare pentru salvarea victimelor aflate la locul faptei;

-identificarea si luarea masurilor necesare pentru înlaturarea pericolelor iminent

e.

-luarea masurilor necesare pentru conservarea urmelor aflate la locul faptei pri

n împiedicarea

patrunderii în respectivul perimetru a oricarei persoane, inclusiv a sa; -identificarea martorilor oculari si a altor persoane ce se gasesc la faNa locul ui si dialogarea cu acestea în vederea stabilirii cât mai multor date cu privire la faptasi autori.

In acelasi timp, la sediul organului de urmarire penala sunt stabilite:

-componenNa echipei care va efectua cercetarea la faNa locului; -dotarea tehnica

necesara

în sensul utilizarii trusei criminalistice sau a laboratorului criminalistic ori a altor dotari;

-stabilirea mijlocului (mijloacelor) de transport si deplasarea spre locul fapte

i.

O

menNiune este necesara

cu privire la prioritatea echipelor de la salvare si descarcerare în

cazul în care prezenNa lor la locul faptei este necesara, organizarea cercetarii l

a faNa locului urmând

a se efectua doar dupa

încheierea activitaNii acestora.

2.2.2. Masuri pregatitoare luate la faNa locului

Ajunsa

la faNa locului, echipa, prin seful ei, se va informa asupra modului în care au fo

st

luate primele masuri, modificarile aduse locului faptei, existenNa martorilor oc ulari si ce se

cunoaste despre autori. Sunt selecNionaNi martorii asistenNi, explicându-le ce se urmareste prin activitatea ce urmeaza

a fi desfasuratasica

au dreptul de a cere explicaNii si de a face observaNii care vor fi consemnate în procesul-verbal de cercetare la faNa locului.

Dupa

vizualizarea generala

a locului faptei, seful echipei repartizeaza

sarcinile echipei:

-în cazul în care mai exista victime la locul faptei, medicul legist va verifica starea acestora, luând

masurile necesare; în cazul decesului victimei, medicul legist va stabili cauza mo rNii în baza examinarii urmelor aparente existente la cadavru; ridica urmele de natura

biologica

în scopul examinarii în laborator;

-ofiNerii de poliNie judiciara

asculta

martorii oculari, identifica victima si efectueaza investigaNii în zona locului faptei în scopul identificarii altor martori oculari si a autorului;

-specialistii criminalisti vor intra în perimetrul locului faptei, efectuând toate o peraNiunile de cautare, relevare, fixare, ridicare si transport a urmelor gasite cu ocazia cerc etarii. împreuna

cu

ceilalNi participanNi la cercetare, specialistii criminalisti vor interpreta urm ele descoperite;

-în cazul în care la faNa locului participasi alNi specialisti, acestia vor interven

i atunci când seful

echipei îi va solicita, dând explicaNiile necesare corespunzator specialitaNii lor.

Pe parcursul cercetarii locului faptei, seful echipei va fi în permanenNa informat cu rezultatele obNinute de catre toNi participanNii, luând masurile corespunzatoare s ituaNiei concrete.

2.3. Reguli privind activitaNile de cercetare la fata locului Activitatea de cercetare propriu-zisa

a locului savârsirii infracNiunii se desfasoara în doua faze: faza staticasi faza dinamica.

1. Faza statica

are ca obiect constatarea starilor de fapt, a urmelor si mijloacelor materiale d

e

proba,fara

a se proceda la atingerea sau schimbarea poziNiei în care acestea au fost descoper ite. În faza statica, vor fi întreprinse urmatoarele activitaNi:

a) Orientarea de ansamblu care are ca scop delimitarea locului faptei, stabilire

a metodelor si

procedeelor tactice si tehnice ce se vor adopta, precum si a modului de desfasur are efectiva

a

cercetarii.

b) Stabilirea si marcarea drumului de acces în locul savârsirii infracNiunii.

Odata

stabilit drumul de acces, locul faptei va fi fotografiat din afara lui, dupa care drumul va fi marcat cu jetoane, rulete sau benzi din material plastic sau alt material.

c) Sectorizarea locului faptei este necesara

atunci când un imobil are mai multe încaperi sau

suprafaNa de cercetat este mare. Echipa va cerceta fiecare sector, în ordinea stab ilitasi nu se va desparNi ca fiecare membru sa cerceteze de unul singur anumite sectoare, deoarece doar în echipa se va avea o viziune de ansamblu asupra întregului loc al faptei.

d) Examinarea cu prioritate a urmelor si obiectelor care prezinta

un pericol iminent de

modificare sau dispariNie.

e)

Descoperirea si fixarea prin fotografiere a poziNiei obiectelor corp delict s

i

a urmelor;

f)

Interpretarea urmelor în aceasta

faza

se face pe masura ce ele sunt descoperite, în vederea

stabilirii eventualelor corelaNii cu alte urme care ar trebui sa existe, urmând a fi cautate.

g) Ridicarea topografica

a caracteristicilor de relief ale terenului în vederea efectuarii schiNei locului faptei . 2. În faza dinamica se procedeaza la examinarea amanunNitasi în miscare a fiecarei urme sau a altui mijloc material de proba prin folosirea mijloacelor tehnice adecvate, dupa cum urmeaza:

a)Excluderea, prin compararea la faNa locului, a urmelor ce aparNin victimei sau altor persoane,

daca

este posibil; b)Inaintarea urgenta

a urmelor la cartotecile (fisierele) criminalistice pentru identificarea

faptuitorului si a unor obiecte; c)Ridicarea si ambalarea obiectelor si urmelor în vederea trimiterii lor la labora torul de expertiza criminalistica.

2.4. Redactarea procesului-verbal

Cuprinsul si forma procesului-verbal sunt menNionate la art. 91 C.proc.pen., iar pentru cel întocmit cu ocazia cercetarii la faNa locului, trebuie menNionate urmatoarele:

-de regula, procesul-verbal va fi întocmit la faNa locului sau la sediul organului judiciar, imediat

dupa

terminarea cercetarii; -în conNinutul sau se consemneaza doar constatarile fara

concluziile, ipotezele sau parerile

formulate;

-în procesul-verbal se consemneaza toate activitaNile desfasurate, în ordinea desfasurarii, facânduse menNiuni cu privire la ora începerii si terminarii cercetarii, a condiNiilor meteo si de luminozitate, precum si la parametrii tehnici ai aparaturii folosite; -descrierea va fi detaliata, completa, clara, explicita, organizatasi exacta.

La procesul-verbal, se vor anexa planse cuprinzând fotografiile judiciare executat

e la faNa

locului, schiNele sau desenele întocmite, precum si procesul-verbal si schiNa tras eului urmat de câinele de urma.

3. Ascultarea persoanelor

3.1. Ascultarea persoanei vatamate

3.1.1. GeneralitaNi privind ascultarea persoanelor

Ascultarea parNilor si persoanelor în procesul penal atât în faza de urmarire penala, cât si în cea a judecaNii constituie un proces complex si delicat. ExperienNa practicienil or generalizata

prin

reguli tactice de ascultare a persoanelor care participa în procesul penal în calitate de învinuiNi, inculpaNi, persoane vatamate, parNi civile sau civilmente responsabile, martori experNi sau alte persoane nu a putut da o soluNie unica, matematica, în temeiul careia o persoana care va fi abordata într-o anumita modalitate, ne va spune un anumit lucru.

Se spune ca cel care efectueaza

activitaNile de urmarire penala trebuie sa

aiba

înNelepciunea regelui Solomon, rabdarea lui Hristos, logica lui Aristotel si inventivitatea lu i Edison, sau altfel spus, sa fie un bun cunoscator al legislaNiei penale, sa aiba capacitatea de a folosi oricare dintre tehnicile si tacticile tradiNionale, dar si a celor mai moderne integrate în criminalistica, la momentul propice, dar si o conduita morala impecabila atât pe timpul exercitarii atribuNiilor de serviciu, dar si în afara lui.

In general, pentru a putea desfasura activitaNile de tactica

criminalistica

cu un bun randament, se impun aptitudini cum sunt: perspicacitatea de a sesiza realul de i maginar, a ceea ce este relevant de ceea ce nu este folositor în cercetare, o memorie care sa îi poata permite reNinerea informaNiilor utile cauzei, o stare de sanatate generalasi senzoriala corespunzatoare nevoii unei bune percepNii, echilibru emoNional, rezistenNa fizicasi psihica la desfasurarea unor activitaNi prelungite în condiNii de stres ridicat.

Contactul zilnic pe care cel ce efectueaza urmarirea penala îl are cu diferite persoane

participante la procesul penal îsi va pune amprenta asupra personalitaNii sale, de

zvoltându-i

calitaNile si formându-i un anumit stil" care, pe masura ce va fi perfecNionat, ne va putea permite încadrarea sa într-o anumita tipologie a anchetatorului.

Astfel, avem tipul temperat, caracterizat printr-un comportament firesc, care îsi va asculta cu atenNie si interes interlocutorul, rabdator, calm, analitic. Intervine oportu

n si eficient, cu tactul

corespunzator situaNiei.

Cel amabil, care manifesta

o anumita

transparenNa

si jovialitate în relaNia cu persoana ascultatasi nu ezita

sa

îsi trateze interlocutorul cu o cafea sau o Nigara. Daca amabilitatea sa nu este

o constanta, echilibrul anchetei se poate rupe, producându-se inhibarea persoanei si compromiterea ascultarii. Stilul autoritar, particularizat printr-o atitudine rigida, grava, cu accent de

solemnitate,

impunându-si voinNa în faNa interlocutorului. Nu studiaza persoana aflata în faNa sa si, din aceasta

cauza, nu gaseste modalitaNile optime de a stimula pozitiv convorbirea. Mizeaza mai mult pe intimidarea persoanei decât pe stimularea psihologica

a acesteia spre cooperare.

VorbareNul este un tip complexat de necesitatea afirmarii sau cea de a se descar ca de o tensiune afectiva, iar logoreea este modalitatea de a se elibera de aceste stari . Din aceste cauze, el intervine inoportun si este lipsit de eficienNa, compromiNând cercetarea.

Tipul cabotin este cel care exagereaza utilizarea procedeelor actoricesti, extravaganNele sale putând prejudicia cercetarea prin crearea unor stari improprii desfasurarii aceste ia.

Cel patern adopta un comportament blând, manifestând uneori compasiune pentru cel din faNa sa, chiar daca este învinuit sau inculpat, atitudine ce va putea fi fructificata de catre persoanele mai abile, cum ar fi recidivistii.

Trebuie evocat si tipul violent, brutal care, în nici un caz, nu este de dorit într- un sistem judiciar modern.

Având în vedere paleta larga

a infracNiunilor cercetate de organele de urmarire penala, se

pune problema folosirii unor persoane cu calitaNi deosebite pentru activitatea d

e ascultare si în ce

masura

sexul persoanei care o desfasoara va influenNa rezultatul final al acestei activitaNi.

Problema folosirii femeilor în activitatea de urmarire penala s-a pus în special în ultimii ani

cu referire la cercetarea agresiunilor sexuale din toate categoriile. Autori de prestigiu considera

ca

victima va putea fi mai usor determinata

sa

faca

declaraNii sincere daca va fi audiata de un anchetator femeie în cazul cercetarii infracNiunilor la viaNa sexuala.

Intr-un studiu al unui ofiNer femeie cu o experienNa de 25 de ani în cercetarea infracNiunilor

la viaNa sexualasi a agresiunilor femeilor, se afirma

ca

femeile pregatite pentru munca de tratare

delicata

a femeilor victime pot da un randament superior faNa de colegii lor barbaNi.

Ca argumente ale acestei afirmaNii, autoarea remarca

ca

brutalizarea fizica aduce cu sine si

lezarea demnitaNii umane a victimei, declansând reacNii de debusolare, fricasi, ma

i ales, inhibiNie.

Victima are reNineri în a alerta poliNia la miez de noapte si datorita faptului ca, pe lânga

leziunile

suferite, ea mai este în stare de oboseala profundasi nu o data sub influenNa alcoolului sau a vreunui drog. In cazul unui viol, pe lânga cele enumerate, femeia se teme de o eventuala

sarcina, iar o prima ascultare efectuata de un ofiNer barbat adesea lasa sa se întrevada ca însasi victima poarta o parte din vina.

Un alt argument pentru folosirea anchetatorilor femei în cazul infracNiunilor la v iaNa sexuala este ca, de obicei, barbatul este cel care brutalizeaza femeia, ajungându-se prin infracNiunea de viol

la un apogeu al acestei agresiuni. AutoritaNile cu care victima va intra ulterio r în contact (medicale sau judiciare) sunt, de obicei, reprezentate tot de barbaNi, faNa de care femeia are o neîncredere aproape instinctivasi numai în cazul unei disperari fara margini ea se va confesa în faNa acestora. Un studiu facut pe aceasta tema arata ca 75% din femeile victime ale violurilor prefera sa discute cu femei poliNist despre infracNiunea pe care au reclamat-o, fara ca aceasta preferinNa sa aiba alte explicaNii decât cele de ordin emoNional, deoarece, prin acelasi studiu, se demons treaza ca este mai important comportamentul poliNistului decât sexul.

EficienNa ascultarii încrucisate este apreciata de catre unii autori, dar si contestata de alNii. Consideramca ideea de echipa este cea care trebuie avuta în vedere ca o soluNie care se impune în cazul ascultarilor, echipa care poate fi formata din barbaNi, femei sau mixta. Echipa formata din doua persoane, cu condiNiadea funcNiona ca o unitate, poate, dupa parerea noastra,sa evolueze, în general, în investigaNia criminalistica cu un randament superior prestaNiei unui singur organ de urmarire penala. Munca în echipa este mai eficienta în raport cu cea desfasurata individual, randament pe deplin dovedit în timp.

Ca opNiune în problema analizata, avantajul unei echipe bine constituite si experi mentate, poate fi tocmai posibilitatea pe care aceasta o are în crearea atmosferei necesare pentru obNinerea unor declaraNii cât mai apropiate de adevar de la persoana vatamata.

Doua persoane de sexe si de vârste diferite prezinta un plus de încredere în raport cu cel pe care îl poate prezenta, în mod obisnuit, o singura persoana, cu implicaNii imediate asupra modului

în care partea vatamata îsi va relata declaraNia.

PrezenNa unei echipe încredinNeaza persoana ascultata asupra faptului ca

infracNiunea

cercetata

este asumata

cu toata

seriozitatea de catre organul de urmarire penala dându-i-se o

importanNa

majorasi, în acelasi timp, ca

i

se ofera

o

garanNie împotriva unui eventual abuz verbal

sau de interpretare îndreptat împotriva ei, în legatura cu faptele care urmeaza

sa

le relateze. Pe timpul ascultarii, unul dintre membrii echipei va putea purta dialogul cu per soana, acordându-i

întreaga atenNie, celalalt având astfel disponibilitatea de a reNine si nota informa Niile necesare consemnarii declaraNiei, a problemelor care urmeaza

a mai fi lamurite, dar sisa îi observe comportamentul.

1.2. Pregatirea ascultarii Studierea cauzei care se cerceteaza

Succesul oricarei activitaNi depinde întotdeauna de modul în care respectivul demers a fost pregatit. A miza pe intervenNia hazardului sau pe inspiraNia de moment în obNinere

a rezultatului

dorit nu constituie o greseala, dar cel care o face trebuie sa îsi asume de la început riscul insuccesului. În domeniul ascultarii persoanelor, se impune ca orice audiere sa fie minuNios pregatita, oricât de simpla ar parea la prima vedere.

Se vor desfasura activitaNi în sensul cunoasterii temeinice a cauzei care se cerce

teaza,a

persoanei care urmeaza

sa

fie ascultata, sub toate aspectele, precum si a stabilirii strategiei de ascultare a respectivei persoane.

Organul de urmarire penala cunoaste în urma studierii plângerii prealabile sau a actului de sesizare datele necesare privind timpul, locul si condiNiile în care fapta a fost savârsita, existenNa unor persoane care au perceput fapta si, uneori, identitatea faptuitorului sau a participanNilor.

Cunoasterea personalitaNii persoanei

In stadiul cercetarilor, organul de urmarire penala va continua activitatea de pregatire prin culegerea de informaNii privind personalitatea persoanei care urmeaza sa fie ascultata. Având în vedere principiul operativitaNii urmaririi penale, aceste verificari necesita urgenNa în efectuare si finalizare, realizându-se concomitent în mai multe direcNii.

Prima, la îndemâna organului de urmarire penala, consta în consultarea propriilor evidenNe si

anume:

-evidenNa dosarelor cu autori cunoscuNi si cea a autorilor neidentificaNi, în scop ul de a verifica

daca

persoana a mai reclamat o astfel de infracNiune si, în caz pozitiv, se va studia u rma dosarului

aflata

la evidenNa operativa

a organului judiciar.

-evidenNa cazierului judiciar, în cazul în care persoana a mai fost condamnata, cont

inuându-se,

daca

se apreciaza

ca util, cu studierea dosarului de penitenciar, prin intermediul caruia se vor p

utea

obNine date privind comportarea pe timpul executarii pedepsei, persoanele care a

u vizitat-o,

eventuale conflicte si cu cine etc. -evidenNa informatizata

a persoanei care ne va putea furniza datele de stare civila, existenNa

dreptului de a conduce autoturisme pe drumurile publice si proprietatea asupra a cestora, existenNa pasaportului, eventuale interdicNii si cauza acestora.

In afara evidenNelor aratate, mai pot fi verificate si altele stocate la diferit

e instituNii, cum

sunt cea a debitelor de la secNiile financiare de pe lânga consiliile locale, a cauzelor civile de la

instanNe, ale achitarii impozitelor si taxelor de la direcNiile teritoriale fina nciare si asociaNiile de proprietari, ale spitalelor cu profil neuro-psihiatric sau dermatologic, bilanNu

l societaNii comerciale

de la registrul comerNului, precum si altele în raport de informaNiile culese daca

acestea se impun.

O alta

direcNie de desfasurare a investigaNiilor având ca scop cunoasterea persoanei este cea

a locului în care aceasta îsi desfasoara activitatea scolara sau profesionala, daca acestea exista, si/sau unde si le-a desfasurat anterior comiterii infracNiunii.

In cazul în care aceste locuri nu pot fi investigate, fiind situate în alte localita Ni, se vor stabili locurile pe care le frecventeaza, precum si anturajul pe care îl are, inve stigaNiile efectuânduse în locul si mediile respective si având ca obiect cunoasterea personalitaNii persoan ei.

InvestigaNiile efectuate la domiciliul sau resedinNa persoanei, extinse si la me diul ei familial, vor putea fi edificatoare în ceea ce priveste cunoasterea personalitaNii sale, deoarece, de

regula, persoana este cel mai bine cunoscuta de catre apropiaNii din familie, dar si de vecinii sai, având în vedere timpul petrecut de persoana la domiciliu.

Referiri asupra locului în care se desfasoara

ascultarea

Majoritatea autorilor au facut referiri la importanNa locului în care se desfasoar

a

ascultarea

si la condiNiile generale pe care acesta trebuie sa le îndeplineasca, recomandând inclusiv dotarea materialasi tehnica

minima

necesara, tocmai în dorinNa de a sensibiliza organele de urmarire

penala

cu privire la importanNa acestui detaliu".

In ultimul deceniu, dupa

modelul american, dar si în urma înNelegerii necesitaNii efectuarii ascultarilor în camere special destinate, cu dotarea tehnica corespunzatoare si vizualizate din exterior (farastiinNa celui care asculta sau a persoanei ascultate), s-a manifestat o preocupare

sporita

în sensul amenajarii si folosirii unor astfel de încaperi.

Desi literatura de specialitate, în abordarea problemei locului în care se desfasoar

a

ascultarea, se refera exclusiv la cea a martorilor, învinuiNilor, inculpaNilor, consideramcasi victimele infracNiunilor, în special, a celor la viaNa sexuala trebuie sa beneficieze de acelasi regim, având în vedere natura faptelor pe care acestea sunt nevoite sa le relateze si importanNa respectivelor declaraNii în cauza care se cerceteaza.

Tactica ascultarii persoanelor, în general, s-a concentrat în stabilirea regulilor d

e audiere

mai ales asupra învinuiNilor, inculpaNilor si martorilor si la sediul organului ju diciar, deoarece codul de procedura

penala

nu face nici un fel de precizare cu privire la locul în care trebuie sa

se

desfasoare aceasta activitate.

Practica criminalistica

a stabilit ca

rezultatele ascultarii sunt superioare atunci când locul de

desfasurare a acestor activitaNi este sediul organului de urmarire penala, recom

andându-se,

totodata, ascultarea persoanelor la locul savârsirii faptei în cazul unor infracNiun

Fara

a dori sa

insistam asupra posibilelor dotari necesare unor spaNii special amenajate pentru

activitaNile de ascultare a persoanelor sau asupra modului de amenajare generala

a

acestora, trebuie

sa

remarcam faptul ca

încaperea în care se face ascultarea Nine de autoritatea si prestanNa organului judiciar si modul în care acesta se prezinta poate sau nu sa

impuna

respect persoanelor

ascultate. Un spaNiu sobru, bine întreNinut si curat modeleaza comportamentul persoanei care

urmeaza

sa

fie ascultata, pregatind-o, implicit, în vederea acestei activitaNi. Din contra, o încapere neglijata, cu mobilierul si zugraveala scorojite, în care biroul apasat de tot fel ul de documente si corpuri delicte în cutii sau la vedere va constitui un handicap pentru organul de urmarire penala, distrugându-i prestanNa.

Pentru victimele care sunt traumatizate psihic de infracNiunea al carui subiect pasiv au fost,

o astfel de atmosfera

constituie un motiv în plus de dezamagire care se va repercuta prin neîncredere si, implicit, va afecta legatura psihologica cu persoana care efectueaza ascultarea si rezultatul acestei activitaNi. Un spaNiu care este alaturat altor birouri, în care se desfasoara activitaNi concomitente cu

ascultarea si care pot fi auzite de catre persoana constituie, de asemenea, o al egere neinspirata, starea de încordare a persoanei aflata în sediul organului judiciar materializându-se printr-o crestere

a atenNiei si dirijare a acesteia spre ceea ce se întâmpla în jur , ca expresie a instinctului de conservare, dialogul cu organul de urmarire penala fiind puternic distorsionat.

Mai mult, prezenNa unor obiecte corp delict care Nin de alte dosare instrumentat

e de acelasi

organ de urmarire penala sau colegul sau de birou, care pot fi periculoase în cazul ascultarii învinuiNilor sau inculpaNilor, sunt inhibitorii pentru victime sau martori carora le distrage atenNia.

Posibila asigurare în camera de ascultare a aparaturii de înregistrare video va cons titui un avantaj pentru organul judiciar, în sensul ca va avea posibilitatea analizei ulterioare a ascultarii sia sesizarii în condiNii de calm a gesturilor si mimicii persoanei ascultate în context cu cele relatate de

aceasta. De asemenea, înregistrarea vocii si analiza stresului din vocea persoanei suspecte care ascunde adevarul vor oferi organului judiciar indicii asupra tacticilor de ascul tare care urmeaza

sa

le foloseasca în urmatoarele etape ale cercetarii.

1.3 Ascultarea primara DiscuNiile prealabile

Organul de urmarire penala sau echipa care urmeaza

sa

instrumenteze cazul, având

condiNiile de ascultare ideale în camera special destinata, va trebui sa desfasoare aceasta

activitate

atingând concomitent doua

obiective: rapiditate si calitate, dar, în nici un caz, unul în detrimentul

celuilalt.

O depoziNie folositoare cercetarii nu se poate obNine în vitezasi este nevoie de c

rearea

atmosferei propice colaborarii si de ascultarea persoanei cu multe precauNiuni, aratându-i-se mereu

înNelegere si încredere, singura cale prin care se poate ajunge la lamurirea cazului

.

În faNa organului de urmarire penala se va afla o persoana în stare de surescitare si inhibiNie, urmare a socului nervos post agresiune suferit, în cazul victimei, sau la care a asistat, în cazul martorilor oculari, persoana acarei capacitate de verbalizare este diminuata.

PrezenNa unei persoane la sediul unui organ de urmarire penala, indiferent daca este pentru prima data sau o relativa

obisnuinNa

(în cazul recidivistilor) creeaza

o stare de stres care nu este

propice unei discuNii libere si sincere între doi necunoscuNi, stare care trebuie

diminuata

de catre

persoana care desfasoara

ascultarea.

Pentru a crea atmosfera necesara, organul de urmarire penala va trebui sa îsi stapâneasca nerabdarea specifica celui care urmeaza

sa

îi fie încredinNata cercetarea unui caz si a urgenNei care îl preseaza în stabilirea si executarea activitaNilor de urmarire penala, prezentându-se în faNa

persoanei vatamate de un calm imperturbabil".

Astfel, dupa prezentarea si legitimarea persoanei, se vor iniNia discuNii cu totul colaterale

infracNiunii care face obiectul ascultarii, care se pot referi la locul de munca

sau de învaNamânt, condiNiile în care locuieste, relaNiile cu familia, colegii, prietenii, pasiuni s. a., facându-se legatura

între rezultatele investigaNiilor întreprinse în scopul cunoasterii personalitaNii sal

e si subiectele puse

în discuNie.Aceste discuNii au un dublu scop, cel de cunoastere a personalitaNii p rin propriile simNuri si de completare sau de precizare a celor cunoscute deja si altul de stabilire a raportului psihologic organ de urmarire penala

-persoana

ascultata, în sensul crearii unei baze de colaborare pentru

activitatea care se va desfasura. Abordarea persoanei în privinNa temelor care vor fi puse în discuNie va fi dependenta de vârsta persoanei, nivelul de educaNie, pasiuni, starea de sanatate anterioara

sau

posterioara

infracNiunii.

Cu ocazia discuNiilor prealabile, trebuie stabilit cu precizie daca persoana poate fi ascultata în sensul ca este apta din punct de vedere fizic si psihic pentru desfasurarea acestei activitaNi în condiNii bune, în caz contrar, ascultarea fiind amânata. Oboseala sub toate formele este fatala pentru memorie, producând consecinNe atât cu ocazia percepNiilor care ramân nefixate, cât si cu ocazia reproducerii care devine chinuitoare si, adesea, imposibila. In condiNii normale, memoria revine si persoana va putea fi ascultata ulterior.

Consumarea anterior ascultarii a unor medicamente din gama tranchilizantelor, a

alcoolului, stupefiantelor sau altor substanNe toxice face, pe moment, persoana

inapta

pentru

aceasta

activitate, motiv pentru care se recomanda

sa

fie amânata.

In situaNia în care persoana este suferinda, în special în cazul starilor febrile se v

a aprecia

daca

exista

posibilitatea amânarii ascultarii sau aceasta va fi efectuata cu riscul strecurarii unor inexactitaNi în declaraNia luata în aceste condiNii.

Se mai pune problema duratei acestei faze a ascultarii care, bineînNeles, va fi ra

portata

la starea de emotivitate a persoanei care urmeaza sa fie ascultata. Persoana hiperemotiva sau emotiva, în faNa autoritaNii reprezentata de organul de urmarire penala, poate face blocajul de memorie care este posibil sa fie evitat printr-o inspirata alegere a subiectelor care se discuta în timpul fazei pregatitoare, în caz contrar, existând riscul repetarii ascultarii.

Relatarea libera

Discutând liber cu persoana, organul de urmarire penala sesizeaza ca atmosfera este propice pentru a se putea trece la obiectul ascultarii. Persoana este relaxata, a fost deja capabila sa atinga subiecte care Nin de viaNa sa sociala, are încredere în interlocutor sau, în cazul par ticiparii unei echipe, si-a manifestat deja preferinNa pentru unul dintre membrii ei.

Trecerea spre faza relatarii libere trebuie sa fie facuta aproape pe nesimNite, pastrându-se atmosfera creata în faza discuNiilor prealabile, printr-o întrebare de direcNionare a discuNiei spre ceea ce s-a întâmplat în ziua producerii faptei.

Daca în aceasta faza intervenNia organului de urmarire penala pe parcursul relatarilor persoanei este nerecomandata, totusi, în anumite cazuri, ea se impune.

Este cazul persoanelor care nu pot furniza date cu privire la desfasurarea activ itaNii infracNionale si pentru care relatarea libera trebuie redirijata spre ceea ce pot furniza.

In aceeasi situaNie se afla minorii care, în general, nu au capacitatea de verbalizare necesara povestirii evenimentului de la un capat la altul fara intervenNia celui care îi asculta, prin întrebari ajutatoare.

DificultaNi în faza relatarii libere pot sa aparasi în cazul ascultarii persoanelor vatamate în vârsta, care vor fi redirecNionate spre eveniment ori de câte ori se îndeparteaza de la subiect.

Întrebarile folosite în aceasta

faza

a ascultarii trebuie sa

asigure derularea corecta

a

relatarii, nu sa

lamureasca

situaNiile sau afirmaNiile controversate sau anumite detalii, situaNie în care relatarea s-ar fragmenta.

Pe parcursul relatarii libere atenNia organului de urmarire penala este din plin solicitata, atât pentru observarea mimicii si gesturilor care însoNesc declaraNia persoanei, dar si pentru a sesiza problemele care se impun a fi lamurite ulterior expunerii care se face.

La ascultarea minorilor, trebuie saNina seama de faptul ca acestia sunt maestri în a minNi,

sofistica

adevarul din proprie pornire, fie sub influenNa unei sugestii directe (lecNia înva Nata) ori indirecte (repercusiunea psihica

a unei întâmplari la care au fost martor sau numai au aflat din

auzite ori din citite). Minciuna copilului poate avea cauze care trebuie identif icate pe parcursul ascultarii si care pot fi: ascunderea unei greseli , razbunare pe o persoana, mi nte din placerea de a mistifica, de a deveni centrul atenNiei prin întâmplarea povestita, s.a.

De asemenea, cu ocazia ascultarii minorilor, organul de urmarire penala va trebui saNina seama de sugestibilitatea marcata

a copiilor care adera

cu usurinNa la relatarile celor interesaNi într-o stare conflictuala

oarecare. Astfel, deseori, subiecNii interesaNi în soluNionarea favorabila

a

unor conflicte familiale instruiesc amanunNit copiii, în scopul de a furniza anche tei elemente convingatoare în sprijinul unor afirmaNii.

Examenul psihologic sau psihiatric al minorului este câteodata necesar, raportul specialistului fiind un instrument de valoare în mâna organului de urmarire penala pentru alegerea unei tactici de ascultare corespunzatoare cazului pe care îl instrumenteaza.

ExistenNa si folosirea unei camere de ascultare special destinate si amenajata

corespunzator

va da posibilitatea parintelui, în caz ca se apreciaza ca necesar, sa vizioneze modul de desfasurare al ascultarii din camera alaturata,fara

a fi vazut sau auzit de catre subiectul ascultat.

Câteodata, aspectele relatate de catre minor vor avea explicaNia în relaNiile dintre parinNi sau dintre acestia si alte persoane, fapt care va determina si declansarea unor activitaNi de cunoastere a acestora si de identificare în concret a evenimentului care a declansat aceasta luare de poziNie a minorului.

La ascultarea minorilor, organul de urmarire penala trebuie sa

aiba

în vedere

particularitaNile psihocomportamentale specifice vârstei, concretizate în lipsa posi bilitaNilor fizice si psihice de aparare, capacitatea redusa de anticipare a unor acte comportamentale proprii sau ale altora, în special ale adulNilor, capacitate redusa de înNelegere a efectelor, a consecinNelor unor acNiuni proprii sau ale altor persoane, capacitate redusa empatic, imposibilitatea lor de a discerne între intenNiile bune si rele a altor persoane, nivelul înalt de sugestibilitate si al credulitaNii, sinceritatea si puritatea sentimentelor, gândurilor si intenNiilor lor.

Minorii pot fi manevraNi, minNiNi, determinaNisa comita acte ale caror consecinNe negative pentru ei sau pentru alNii le ignora, în special de catre persoanele adulte care l e inspira încredere si securitate emoNionala, iar sarcina celui care asculta devine, astfel, mai dificila.

Starea de stres post traumatic în cazul victimelor minori este mult accentuata în raport cu cea suferita de majori. Aceasta stare se manifesta prin vise înspaimântatoare, fara vreun conNinut exact, treziri bruste în timpul nopNii. Victima are impresia ca agresiunea ar putea avea loc din nou, mai ales în urma unui stimulent exterior sau ideatic (de exemplu, un film violent sau un zgomot venit pe neasteptate), ea va evita situaNiile care îi amintesc în vreun fel de agres iune.

În cazul minorilor, o ascultare repetata nu ar face decât sa îi agraveze aceste stari care pot avea consecinNe în viaNa viitorului adult, iar confruntarea victimei cu autorul de vine total nerecomandata.

Pentru a evita interogatoriile repetate despre care s-a dovedit ca ar avea un grad ridicat de sugestibilitate înregistrarea video a ascultarii se apreciaza ca ar trebui sa duca la progresul tehnicii interogatoriilor si ameliorarea performanNelor experNilor si ale ofiNerilor de p oliNie însarcinaNi cu aceste anchete.

Întrebarile pentru minori trebuie saNina seama de faptul ca acestia sunt mai puNin capabili sa îsi aduca aminte în mod spontan evenimentele traite, iar evaluatorul trebuie sa puna

întrebari pertinente, dar nesugestive. Nu trebuie în nici un caz sa fie puse întrebari care se refera la un

agresor, la un act sau un detaliu particular, decât dupa ce copilul a marturisit spontan si trebuie evitate întrebarile al caror raspuns este afirmativ sau negativ.

In raport cu vârsta minorului, organul de urmarire penala va putea cere concursul unui psiholog care sa îl asiste la ascultare si prin intermediulcaruia sa

treaca

mai usor peste dificultaNile de verbalizare pe care le are minorul. Pe lânga ajutorul pe care îl poate oferi psihologul cu ocazia ascultarii, în sensul clarificarii unor afirmaNii facute de minor, acesta va putea indica si un tratament pe care victima va trebui sa îl urmeze pentru depasirea consecinNelor pe care actul infracNional l-ar putea avea asupra dezvoltarii viitoare a personalitaNii sale.

O caracteristica

a starii infracNionale din ultimii ani este o crestere a victimelor în vârsta. De remarcat este faptul ca nu exista întotdeauna o concordanNa între vârsta cronologicasi cea psihologica, procesul de îmbatrânire fiind puternic individualizat. BatrâneNea se caracterizeaza prin predominarea proceselor involutive, prin reducerea treptata

a

potenNialului energetic si a capacitaNii vitale, adaptative, diminuarea capacita Nii de efort fizic, a rezistenNei la suprasolicitare si la acNiunea factorilor perturbatori din mediul extern, accentuarea fenomenelor de sclerozare, scaderea labilitaNii funcNionale a organelor de simNs

i a sistemului

nervos, a mobilitaNii si rapiditaNii miscarilor.

Din punct de vedere psihologic se produc mutaNii în concentrarea si stabilitatea a

tenNiei,

vivacitatea si spontaneitatea imaginaNiei, flexibilitatea gândirii, stabilitatea e moNionala, rezistenNa la stres etc.

Persoanele în vârsta au un puternic sentiment de insecuritate, în special când locuiesc singure, dublat adesea de neglijenNa, uitare, confuzie, caracteristici care le f ac victime facile atât

pentru cei din jurul lor , dar si pentru cele îndepartate, infractorii. Ascultarea persoanelor din

aceasta

categorie va trebui sa se faca de catre un organ de urmarire penala cu experienNa, având în vedere tendinNa persoanei vatamate de a raporta evenimentele din prezent la expe rienNele pe care

le-a avut acaror relatare va prelungi durata ascultarilor, iar aducerea la probl

ema

nu este întotdeauna efectiva. Vârsta psihologica

a persoanei va fi determinanta în privinNa tacticii care se

va adopta, dar si în privinNa informaNiilor pe care le va furniza. Se vor evita într ebarile de precizare în situaNiile în care se apreciaza

ca

percepNia este relativa

, ascultarea limitându-se la cadrul general care poate fi prezentat.

AtenNia sporitasirabdarea organului de urmarire penala vor putea constitui un avantaj în obNinerea unor declaraNii complete si reale.

Relatarea libera sau spontana ca faza

obligatorie a ascultarii persoanei prezinta

urmatoarele

avantaje:

-evidenNiaza

limitele cunostinNelor persoanei sau a informaNiilor pe care aceasta este dispus

a

sa

le

ofere cu privire la împrejurarile cauzei si participanNi;

-reduce considerabil influenNa pe care organul judiciar care întreprinde ascultare

a o poate exercita

asupra persoanei ascultate;

-evidenNiaza

posibilitaNile de ascultare ale persoanei, expresiile particulare folosite, into

naNia,

gestica, evaluare care poate fi ulterior folosita în timpul ascultarii si în procesul aprecierii

declaraNiilor;

-organul judiciar are astfel posibilitatea de a face aprecieri asupra nivelului de dezvoltare a proceselor psihice, temperament, stare de emotivitate, grad de cultura ale persoanei ascultate.

Intrebari siraspunsuri

Planul de ascultare a persoanei în cazul în care s-a apreciat ca oportuna întocmirea lui,

conNine un set de întrebari prestabilite a i se adresa, întrebari destinate sa

lamureasca

problemele

neclare care au rezultat din studiul dosarului de urmarire penala, dar si a inve stigaNiilor efectuate

pentru cunoasterea personalitaNii acesteia. La aceste întrebari mai pot fi adaugat

e cele formulate pe

parcursul relatarii libere a persoanei, întrebari de verificare a unor situaNii sa

u afirmaNii ale persoanei.

Faza întrebarilor siraspunsurilor poate sa

lipseasca

în situaNia în care persoana vatamata

a

facut declaraNii complete, dar si în cazul în care s-a folosit în ascultare procedeul progresiv prin punctarea relatarii libere din loc în loc cu întrebariale caror raspunsuri au lamuri

t toate aspectele.

Trecerea la aceasta

faza

necesita

din partea organului de urmarire penala, o buna

experienNa

profesionala, dar si o totala detasare si obiectivitate în raport cu persoana ascultatasi evenimentul neplacut pe care aceasta 1-a suferit, deoarece persoana vatamata va putea fi destul de usor sugestionata.

Sugestibilitatea ca tendinNa de acceptare necritica

a unor idei, cerinNe, relatari, este specifica minorilor în vârsta de sub 10 ani, când se dezvolta spiritul critic, dar si adulNilor mai puNin

inteligenNi sau dependenNi ca personalitate de alNi adulNi, conformisti. Aceasta se manifesta

în

raportul autoritate-persoana

mai frecvent într-un asa-numit interogatoriu decât într-o relatare libera

a

persoanei, la persoane cu un nivel socio-cultural scazut, care considera

ca

tot ce spun cei de sus

este valabil si accepta

fara

rezerve aceste spuse. Sugestibilitatea se poate manifesta mult mai

elocvent prin întrebarile care îi pot fi adresate persoanei vatamate, mai precis pri

n modul în care

acestea sunt concepute, obligând la un anumit raspuns sau la alegerea unei variant

e din doua,

dintre care una falsa în mod mai mult sau mai puNin evident.

O alta

forma

de sugestibilitate poate fi considerata presiunea efectuata de organul de urmarire penala asupra victimei când, mai mult sau mai puNin constient si dupa ce si-a facut o

parere asupra cazului pe care îl cerceteaza, acesta emite concluzii ferme. In acea

sta

situaNie, o

victima

conformista

va face depoziNia în direcNia dorita de cel care o asculta, declaraNie care, ulterior, în faNa instanNei de judecata

nu va mai fi susNinuta pe motiv ca asa i s-a spus sa declare de catre organul de urmarire penala, iar cele susNinute nu au corespondent în realita tea infracNiunii. Intrebarea în sine da posibilitatea persoanei vatamate sa previzioneze existenNa unor variante de raspuns, si daca în faza relatarii libere a afirmat fara echivoc o idee, în momentul punerii întrebarii, certitudinea dispare imediat. în aceasta situaNie este foarte probabila alegerea raspunsului presupus ca dorit de organul de urmarire penala în defavoarea adevarului afirmat anterior.

In cazul persoanei prezente la comiterea infracNiunii (victima, învinuit, inculpat

, martori

oculari), întrebarile care i se pot pune cuprind o arie mai vasta de probleme care pot fi

sistematizate în trei grupe, vizând ceea ce s-a întâmplat înainte de momentul comiterii in

fracNiunii,

procesul comiterii infracNiunii si ceea ce s-a produs dupa aceea.

In aceasta faza, pentru lamurirea unor aspecte ale cauzei, dar si pentru împrospatarea memoriei persoanei, se pot folosi planse foto, prezentarea unor obiecte, urme ga site la faNa locului, albume foto etc.

În cadrul fazei de întrebari siraspunsuri, în cazul autorilor neidentificaNi, organul

de

urmarire penala va putea aprecia daca partea vatamata

sau martorii sunt capabili sa

recunoasca

autorul sau sa

contribuie la întocmirea unui portret computerizat al acestuia. În acest context, lo

r li

se vor prezenta albumele cu infractori aflaNi în libertate care corespund principa lelor referinNe din descriere (vârsta, înalNime, conformaNie, particularitaNi etc.) sau va fi predata specialistului criminalist care se ocupa cu întocmirea portretului vorbit. Imediat dupa terminarea ascultarii este momentul tactic cel mai propice pentru întocmirea portretului robot sau prezentarea albumelor, deoarece, prin ascultare, persoana

vatamata

a fost pusa

în situaNia de a rememora trasaturile autorului si, prin redare, activitatea care

urmeaza

sa

se

desfasoare are sansa unui grad mai ridicat de precizie.

În ciuda discuNiilor privind eventuala sugestibilitate a întrebarilor care se adrese aza persoanei ascultate, aceasta nu are decât foarte rar nivelul de educaNie necesara producerii evenimentului cu maxima precizie sifara lacune, faza întrebarilor siraspunsurilor se impune ca necesara.

In cadrul unor amnezii datorate surprizei, socului psihic suferit de victima în urma acNiunii autorului, a unor eventuale leziuni etc, faza întrebarilor siraspunsurilor se parc urge chiar putând fi concomitenta cu relatarea libera.

Câteva concluzii rezultate din evaluarea ascultarilor au aratat erori cu ocazia ef

ectuarii

acestora, dupa cum urmeaza:

-în general, iniNiativa pe parcursul ascultarilor s-a constatat a fi de partea org anului de urmarire

penala, în scopul vadit de aobNine raspunsuri cât mai precise la întrebarile formulate de acesta; -nu în toate ascultarile a fost parcursa faza discuNiilor prealabile; -daca, în general, în faza discuNiilor prealabile s-a conturat strategia ascultarii, în faza relatarii libere si a întrebarilor siraspunsurilor s-au creionat elementele care vor fi cons

emnate;

-iniNiativa generala în ascultare a organului de urmarire penala se pierde în cazul victimelor care sunt capabile sa

îsi formuleze singure declaraNiile, constatându-se si o nesiguranNa

a primului, în acest caz.

3.1.4. Ascultarea în afara sediului organului de urmarire penala

Daca

urgenNa ascultarii martorilor, în cazul infracNiunilor grave, la locul savârsirii infracNiunii este impusa de însasi gravitatea faptei si de necesitatea stabilirii cât mai clare si în timp

minim a ceea ce s-a întâmplat, ascultarea victimei acolo unde aceasta se gaseste est

e determinatasi

în baza altor argumente. Astfel, gândindu-ne la infracNiuni grave ne referim, în sensu

l prevederilor

legii, la omor, tentativa la omor, loviri cauzatoare de moarte, dar si la infrac Niunile care au avut sau pot sa

aiba

ca rezultat moartea victimei, cum sunt cele de tâlharie sau viol. Pe lânga

acestea,

trebuie avuta

în vedere si posibilitatea sinuciderii victimei ca urmare a savârsirii infracNiunii, act care poate sa

reuseasca

sau nu.

În alte situaNii, victimele nu sunt transportabile, având în vedere vârsta sau traumatis

mele

fizice suferite, sau nu au putut fi înca transportate pentru a li se acorda îngrijiri medicale de specialitate, aflându-se, dupa caz, în spital sau chiar la locul savârsirii infracNiunii.

În aceste situaNii, organul de urmarire penala este pus în situaNia sa asculte persoana

vatamata

în cu totul alte condiNii decât cele de la sediul sau, denumite condiNii speciale, s ide a aplica o alta abordare tactica

determinata

atât de starea psihofizica

a victimei, cât si de condiNiile

tipice locului în care se va face ascultarea.

Ascultarea parNii vatamate în condiNii speciale este destul de frecventa în cazul infracNiunilor comise cu violenNa si se desfasoara în saloanele spitalelor sau la domiciliul

victimelor sau martorilor, în special în cazul acNiunilor asupra unor persoane în vârsta

, când

locuinNa este si locul savârsirii infracNiunii.

In efectuarea unei astfel de ascultari, organul de urmarire penala trebuie saNina cont de faptul constatat de catre specialisti ca starea de stres post-traumatic aparuta ca urmare a unui act de agresiune poate fi deosebit de intensasica nivelul maxim al acesteia se atinge la puNin timp dupa incident, atenuându-se apoi progresiv.

Aceasta

constatare prezinta interes pentru organul de urmarire penala, deoarece, în cele mai

frecvente cazuri, momentul de maxim stres se suprapune cu momentul ascultarii pe

rsoanei

vatamate în condiNii speciale, putând influenNa negativ relatarile facute de aceasta

.

Daca

persoana vatamata

urmeaza

a fi ascultata

în spital, relatarea pe care o face, va putea fi

influenNata

în plus, de tratamentul medicamentos care i-a fost administrat. In aceste condiNii

, se

impune ca ascultarea sa fie facuta

dupa

ce în prealabil s-a discutat cu medicul îna carui îngrijire se afla

victima, care trebuie informat cu privire la activitatea ce se intenNioneaza

sa

se efectueze si pe care, eventual, sa

o monitorizeze personal. DiscuNiile ulterioare cu medicul vor putea constitui

punctul de plecare al verificarii celor relatate de catre persoana, în special cu privire la implicaNiile pe care le-ar putea avea afecNiunea asupra declaraNiilor facute, precum si a rez ervelor care se impun cu privire la acestea.

Ascultarea în asemenea situaNii se rezuma

la relatari sumare, întrebarile trebuie sa

fie

scurte, concise si puNine la numar, unele cu caracte: general, iar altele nemijl ocit legate de fapta savârsita.

La faNa locului, persoana va putea fi ascultata cu privire la identitaNii faptuitorului, direcNia

de deplasare a acestuia, explicarea dinamicii de formare a unor urme, precum si

a prezenNei unor

obiecte descoperite cu ocazia cercetarii locului faptei etc.

O atenNie cu totul speciala

trebuie sa se acorde declaraNiilor luate persoanelor care au suferit traumatisme grave si este de presupus ca într-un timp relativ scurt va interveni decesul acestora, indiferent de locul în care acestea se afla (la spital sau nu au fost înca transportate).

Consideramca

valoarea unei depoziNii, indiferent de starea sanataNii, vârsta sau a altor criterii care ar putea fi luate în calcul, nu poate fi prestabilitasica organul de urmarire penala

este

obligat sa

o verifice stabilind în cazul concret cercetat daca

aceasta se coroboreaza cu celelalte probe administrate sau o va înlatura ca nerelevanta.

O ultima

situaNie pe care dorim sa

o supunem atenNiei este cea în care victima a decedat

pâna

la sosirea organului de urmarire penala desemnat sa efectueze ascultarea la locul în care se afla persoana vatamata, dar cea din urma

a

discutat în schimb cu alte persoane sau a fost auzita

de

catre acestea.În acest caz, discuNiile avute de catre persoana vatamata sau cele auzite vor fi reconstituite cât mai exact prin ascultarea persoanelor cu care aceasta a ajuns sa

discute sau care au auzit cele spuse.

3.1.5. Folosirea tehnicii poligraf In privinNa depoziNiilor victimelor, este necesar de a sublinia ca acestea trebuie privite cu grija, chiar cu circumspecNie, întrucât ele joaca un rol special, de parte interesata în procesul

judiciar, situaNie care poate duce la ascunderea sau deformarea adevarului. Cred em ca

soluNia

acestei probleme o poate oferi folosirea mijloacelor tehnico-stiinNifice de cons tatare a sinceritaNii sau nesinceritaNii declaraNiilor persoanelor sau testarea tip poligraf.

Desi rezultatul examinarii nu are valoare de proba, el constituie un mijloc de i nvestigare al sinceritaNii persoanei si un indiciu care poate avea importanNa în stabilirea tacticii de abordare ulterioara a subiectului sau în direcNionarea cercetarilor.

In literatura de specialitate, testarea poligraf este recomandata în special în verificarea declaraNiilor învinuiNilor, inculpaNilor si suspecNilor fara referiri speciale cu privire la ascultarea persoanelor vatamate.

Verificarea declaraNiei parNii vatamate prin metoda poligraf se întâlneste în practica

foarte rar, poate si din cauza ca cele concluzionate de catre psiholog nu au valoare de proba ori ca nu întotdeauna aceste concluzii au fost confirmate de cercetarile efectuate ulterior.

In faza de cercetare penala care are ca obiectiv tocmai strângerea probelor, folosirea unor astfel de mijloace poate avea importanNa, cu atât mai mult în momentele de dificulta te. Tehnica poligraf este o tehnica care are la baza implicarea si relaNionarea directa între fiziologic si psihologic. Aparatul în sine recepNioneaza modificarile fiziologice ale persoanei. Aceste modificari apar datorita trairilor subiective ale acesteia, adica ale proceselor si fenomenelor psihice care apar pe parcursul testarii.

Supunerea victimei testului poligraf trebuie sa se faca cu consimNamântul acesteia, consimNamânt care este de presupus ca va fimai usor dat având în vedere ca, în general, victima este iniNiatoarea acNiunii penale. In cazul în care persoana vatamata nu va fi de acord cu folosirea acestui mijloc, credibilitatea ei în faNa organului de cercetare penala va avea din nou de suferit, pentru considerentul ca ar putea ascunde ceva.

In concluzie, ascultarea persoanei vatamate este o activitate obligatorie si nec esara, Ninând cont de bogaNia si precizia informaNiei ce aceasta o poate deNine si care poate avea o contribuNie

importanta

în realizarea scopului procesului penal. întrucât partea vatamata are un anume interes în soluNionarea cauzei penale care poate sa îi diminueze valoarea, apare ca necesara

ascultarea

acesteia în condiNii cât mai bune, care sa îi dea posibilitatea celui care o face sa

obNina

declaraNii de cât mai buna

calitate. Acelasi interes face necesarasi justifica

o verificare a declaraNiei persoanei

vatamate cât mai atenta, folosind toate posibilitaNile pe care ni le ofera cercetarea criminalisticasi nivelul actual al dezvoltarii stiinNelor. Diferitele atitudini ale persoanelor v atamate pe timpul

ascultarii în sensul susNinerii unor variante, conform interesului pe care îl au, nu trebuie sa

abata

pe

cel care face cercetarea de la folosirea tuturor mijloacelor legale pe care le a re la dispoziNie pentru aflarea adevarului, pe care este obligatsa îl demonstreze prin probatoriul administrat, chiar daca,

sub raportul finalitaNii judiciare, eforturile depuse în acest sens par câteodata

ca

nu se justifica.

3.1.6. Ascultarea repetata Reascultarea persoanei este o activitate nerecomandata din punct de vedere tactic, dar, câteodata, necesitaNile cercetarii criminalistice o impun.

Ascultarea repetata

prezinta

câteva inconveniente care trebuie cunoscute de organul de urmarire penala pentru ca acesta sa îsi poata stabili tactica de ascultare în mod corespunzator.

În primul rând, remarcam posibila apariNie a fenomenului de repetiNie prin care info rmaNiile stocate iniNial în memoria de scurta

durata

sunt trecute spre memoria de durata medie sau lunga

prin

realizarea de noi conexiuni si raportari la informaNiile stocate deja la acel ni vel.

Persoana ascultata

cu ocazia primei ascultari efectuate de organul de urmarire penala nu se

afla

de fapt la prima relatare a celor întâmplate. Astfel, dupa producerea evenimentului, ea va

povesti întâmplarea celor care îi sunt apropiaNi în vederea primirii unui sfat. In masur

a în care si

alte persoane au aflat despre comiterea infracNiunii, ele o vor chestiona la rându

l lor, obligând-o la

repetarea relatarii. Si dupa ascultarea de catre organul de urmarire penalasi, mai ales, a întrebarilor acestuia, vizionarea unor obiecte, planse sau materiale ridicate cu ocazia cerce tarilor, acest proces de perfecNionare logicasi completare a declaraNiei va continua.

Reascultarea, dar si contactul prea des al organului de urmarire penala cu persoana, în afara activitaNilor stricte de cercetare criminalistica, sub pretextul de a se afla ce s-a mai facut în cauza, pot duce la asa-numitul fenomen psihologic al schimbarii de rol, manifestat, în sp ecial, în cazul victimelor.

Probabilitatea apariNiei fenomenului este mai mare la persoanele despre care spu nem ca

sunt sterse, traind în anonimat si care, dintr-odata, în urma infracNiunii al caror subiect au fost, devin personaje centrale carora organele de urmarire penala, medici, specialisti criminalisti, psihologi etc. le acorda

toata

atenNia lor.

Prieteni, rude, ziaristi o contacteaza

pentru a se interesa ce s-a întâmplat, cei din jur îi

acorda

o grija

care pâna în momentul evenimentului i-a fost cu totul straina. Soarta autorului este total în mâna ei si va putea dispune conform bunului plac, toNi cei din jur parând a i se supune. Comportamentul procesual al persoanei se va schimba în sensul ca declaraNia iniNiala va fi susNinuta printr-o mai buna conturare a constrângerii la care devine evident ca nu ar fi putut în nici un fel rezista, suferinNele fizice si morale se acutizeaza, atitudinea generala se schimba intrând în rolul victimei traumatizate psihic, cu urme ireparabile pe care toata lumea le poate vedea.

Schimbarea de rol se reflecta în cercetarea criminalistica printr-o reevaluare a probatoriului

administrat în raport cu noua situaNie si redirecNio-narea cercetarilor în sensul de

monstrarii

adevarului obiectiv si, în acelasi timp, a faptului ca noua situaNie care se suprapune este falsa.

O alta

distorsiune la care dorim sa ne oprim cauzata tot de adaugarea prin repetiNie la informaNia iniNiala se refera

la opinii. În reconstrucNia logica a fiecarei etape a savârsirii infracNiunii, în urma repetarii evenimentului, logica savârsirii se completeaza cu propriile judecaNi sau judecaNi apreciate cu valoare a celor cu care se dialogheaza. Amestecul opiniilor cu fapt ele este un fenomen

inconstient, fara

legatura

cu buna-credinNa

a persoanei care, în planul ascultarii, este greu de

diferenNiat, întrucât opiniile vor fi susNinute ca fapte, ceea ce nu este conform cu realitatea.

În cazul posibilitaNii administrarii altor probe referitoare la faptul în sine, orga nul de urmarire penala va putea prin coroborarea acestora sa

traga

concluzii cu privire la ceea ce s-a gândit si nu s-a întâmplat, dar, în lipsa suportului probator, operaNiunea de identifica re a opiniilor va fi aproape imposibila.

Daca

distorsiunile care pot sa

apara

în redarea unor evenimente de catre persoana duc la concluzia ca ascultarea repetata este bine sa fie evitata pe cât posibil, reascultarea minorilor este, de asemenea, nerecomandata dar Ninând cont si de alte argumente.

În general, declaraNiile minorilor sunt privite cu rezerve de organele judiciare,

cu

superioritate de catre învinuiNi si inculpaNi, fara credibilitate de catre ceilalNi participanNi la procesul penal. Totusi, spiritul de observaNie si atenNia pe care minorii si-o îndreapta spre diferite obiecte, întâmplari, de cele mai multe ori neobservate de catre adulNi, pot aduce elemente va loroase în relatarile pe care acestia le fac cu ocazia ascultarii.

Parcurgerea etapelor cercetarii criminalistice prin examinarea medico-legala în atmosfera de spital, a ascultarii sale în atmosfera generala

creata

de activitatea organului de urmarire penala

la sediul sau sediile acestora sunt experienNe care acutizeaza starea psihica

a minorului.

Reascultarea si chiar o reexaminare medicala vor constitui noi motive de reactivare a

întâmplarilor traumatizante pe care le-a suferit, cu posibile consecinNe în dezvoltare

a psihica

ulterioara

a acestuia.

La unrau suferit, reascultarea minorului la poliNie, parchet si apoi la instanNa de judecata

va

avea consecinNe mai mari în agravarea acestuia decât în realizarea scopului procesului penal.

Din cele expuse, s-ar putea trage concluzia ca reascultarea persoanei nu numai ca

trebuie

evitata, ci este total nerecomandata

tactic, ceea ce este fals. Reascultarea persoanei trebuie

considerata

ca admisibila, necesarasi chiar obligatorie odata cu apariNia pe parcursul cercetarilor a unor situaNii care efectiv o impun.

Astfel, persoanele ascultate iniNial sumar datorita situaNiei medicale concrete în care se

gaseau, la spital sau la faNa locului ori în alte împrejurari, vor fi reascultate în m od amanunNit de

îndata

ce starea sanataNii lor o va permite.

ApariNia pe parcursul urmaririi penale a unor împrejurari care nu au fost cunoscut

e iniNial

si care, în mod logic, trebuie lamurite cu persoana ascultata, în vederea stabilirii adevarului în cauza care se cerceteaza, justifica decizia de reascultare a acesteia.

O alta

situaNie care necesita clarificarea prin reascultare este cea a contradicNiei dintre declaraNia persoanei si concluziile care rezulta din probatoriul administrat pâna la un moment dat si chiar în diferenNe de abordare a aceleiasi probleme între doua declaraNii ale persoanei, în cazul în care aceasta a fost reascultata deja.

3.1.7. Fixarea declaraNiilor parNii vatamate Mijloacele de fixare a declaraNiilor persoanei vatamate vor fi diferite în raport cu locul si mijloacele tehnice aflate la dispoziNia organului de urmarire penala.

DeclaraNiile se consemneaza

cuvânt cu cuvânt, nu în sinteza, cu ocazia consemnarii persoana vatamata putând fi ajutata

sa

formuleze fraze scurte, concise si clare.

DepoziNiile unor victime ale brutalizarii în mod obisnuit sunt însoNite de plansete, mimica

agitata

mai deosebita, bâlbâiala

etc., elemente care urmeaza

sa

fie descrise în mod amanunNit în procesul-verbal, deoarece ele sunt, de obicei, autentice si îndeparteaza banuiala de a ne afla în faNa unor false denunNuri.

Recomandarea consemnarii sia starilor persoanelor ascultate pe parcursul asculta rii o apreciem ca utila, desi mai dificil de realizat si cu relevanNa si putere de convingere reduse.

Intrucât procesele-verbale de ascultare sau declaraNiile nu înregistreaza aspectele de comunicare nonverbala, în condiNiile dezvoltarii si perfecNionarii unor evaluari a le proceselor psihofiziologice, consideramca folosirea mijloacelor de înregistrare acusticasi video trebuie sa devina, pe parcursul timpului, o necesitate.

In cunostinNa avantajelor si dezavantajelor create de folosirea acestor mijloace asupra psihologiei persoanei, ele ofera perspectiva de înlocuire în timp a clasicelor dosare mai mult sau mai puNin voluminoase instrumentate de organele judiciare.

Impactul generalizarii folosirii tehnicii de calcul în toate domeniile a început sa fie resimNit, cum era normal, si în activitatea criminalistica

a organelor de urmarire penala. Mai mult, toate activitaNile de tactica

criminalistica

permit video filmarea si transferul imaginii pe suporturi utilizate de computere, fapt care ne face sa ne gândim la o perspectiva întrucâtva revoluNionara. Înregistrarea declaraNiilor, urmata de analiza pluridisciplinara (organ de cercetare penala

-psiholog

-psihiatru etc), alaturi de rezultatele oferite de analizatori tehnici ai reacti vitaNii psihice, vor putea oferi practicilor de ascultare noi dimensiuni si perspective. În concret, depoziNi ile facute de catre persoane cu ocazia ascultarii sale la faNa locului sau când acestea se afla la domiciliu sau internate în spital, cu ocazia cercetarii locului faptei sau dupa faza întrebarilor siraspunsurilor, vor fi consemnate de organul de urmarire penala într-un proces-verbal.

Înregistrarea discuNiilor cu ajutorul unui reportofon va putea fi utilasi pentru a fi folosita

în

fidelizarea consemnarilor din cuprinsul procesului-verbal.

DeclaraNiile luate cu ocazia ascultarii primare se consemneaza pe formularele consacrate si

unitare, aflate în utilizarea organelor de urmarire penala, cu menNiunea ca faza relatarii libere va fi

consemnata

coerent.

Folosirea diferitelor mijloace tehnice de înregistrare a declaraNiei persoanei pre

supune

avizarea acesteia verbala, dar si identificarea organului de urmarire penala sia persoanei care se

asculta

în mod similar cu datele care se înscriu în declaraNia sau procesul-verbal de ascultar

e a

persoanei, cu menNiunea ca

suportul înregistrarii se va anexa la actul de baza al fixarii declaraNiei.

In unele cazuri, este utila menNionarea orei la care a început si s-a sfârsit activitatea, având în vedere calitatea de act autentic al mijloacelor de fixare.

In general, organele de urmarire penala experimentate au tendinNa de a-si face prea repede o

imagine asupra persoanei ascultate si a faptelor pe care urmeaza

sa

le relateze, încercând sa

le

suprapuna

unui anumit tipar, pe care îl vor urma în consemnarea declaraNiei, fara

a mai da

posibilitatea parNii vatamate de a exprima ceea ce s-a întâmplat de fapt, mergându-se pe tipicul cunoscut" si omiNându-se astfel secvenNe din relatare.

3. 2. Ascultarea martorilor 3.2.1. Cadrul general al ascultarii martorilor Elemente specifice psihologiei martorului

Aproape ca

nu exista

cauza

penala

în care declaraNiile martorilor sa nu fie utilizate ca mijloc de proba pentru stabilirea împrejurarilor în care a fost comisa infracNiunea. Desi una dintre

preocuparile infractorilor este clandestinitatea, totusi, rareori o activitate i

nfracNionala

se poate desfasura la adapostul unor nedoriNi spectatori, fapt care explica de ce în procesul penal apare întotdeauna un numar oarecare de martori.

In raport cu persoana vatamata asupra careia se rasfrâng consecinNele savârsirii infracNiunii

sau a autorului angrenat în executarea faptei, în special în cazul celor unde exista contactul direct între victimasi autor, poziNia psihologica

a martorului este favorizata.

Nefiind sub tensiunea psihica

ridicata

datorata

participariila savârsirea infracNiunii, din

punctul de vedere al percepNiei evenimentului ca etapa

a formarii declaraNiilor persoanelor,

martorul, în raport cu parNile, beneficiaza de condiNii mai apropiate de cele considerate optime. AdmiNând faptul casi percepNia evenimentului de catre martor se situeaza în categoria percepNiilor influenNate de stresul produs de savârsirea unei infracNiuni, impactul psihologic al evenimentului asupra martorului va fi mult redus în intensitate si în consecinNele asupra procesel or psihologice de formare a marturiei, comparativ cu cel asupra persoanei vatamate sau autorului.

PoziNia favorabila

a martorului, cel puNin din punct de vedere teoretic, în raport cu persoana

vatamata

sau autorului în perceperea evenimentului justifica frecvenNa utilizarii declaraNiilor martorilor ca mijloc de proba

în cauzele penale, constienNi fiind, totusi, de faptul ca

o marturie

corecta, fidela este o excepNie si nu constituie regula.

Aceasta

rezerva

în aprecierea valorii declaraNiilor martorilor este impusa de faptul ca

erorile

si denaturarile care apar în relatarile subiecNilor martori, învinuiNi sau inculpaNi ori persoane vatamate pot sa fie consecinNafie a unei percepNii eronate sau lacunare, fie a unei atitudini ca

re

poate orienta atât percepNia, cât si reproducerea într-o anumita direcNie, fie a unui interval mai lung de la percepNie la relatare, fie a unor întrebari sugestive sa .

Factori care pot denatura declaraNia martorului

In general, în cercetarea criminalistica

a infracNiunilor, si, în special, a celor pentru care

punerea în miscare a acNiunii penale se face la plângerea prealabila

a persoanei vatamate, aceasta

este prima ascultata, iar învinuitul sau inculpatul dupa ce a fost strâns un minim de probe sau indicii temeinicie necesare începerii urmaririi penale.

Intre aceste momente, sunt identificaNi si ascultaNi martorii care, în mod obisnui t, sunt indicaNi de persoana vatamata cu ocazia depunerii plângerii sau identificaNi din oficiu de catre organul de urmarire penala prin desfasurarea activitaNilor de cercetare sau prin alte mijloace. Identificarea martorilor este o activitate care are continuitate pe tot parcursu

penale, uneori solicitând durate de timp considerabile, iar între momentul identific arii martorului si cel al ascultarii pot exista de asemenea diferenNe de durata.

In aceasta

situaNie, se pune problema influenNei pe care o are trecerea timpului în procesul formarii declaraNiilor martorului si a stabilirii momentului optim al ascultarii

.

Martorii identificaNi cu prilejul cercetarii locului faptei vor fi ascultaNi cu ocazia efectuarii acesteia sau imediat dupa terminare, cei propusi de persoana vatamata prin actul de sesizare sau cu ocazia ascultarii, de îndata ce va fi posibil, iar în cauzele în care învinuiNii se afla sub puterea mandatelor de arestare preventiva provizorii, vor fi ascultaNi de urgenNa.

Ascultarea repetata, dupa

trecerea unui interval de timp de la prima ascultare, constituie o

posibila

soluNie înobNinerea unor declaraNii care pot realiza mai bine scopului urmaririi p

enale.

Ascultarea martorilor imediat dupa identificarea lor este impusasi de consecinNele pe care fenomenul de repetiNie îl poate avea asupra depoziNiei sale. Martorul ocular schimba impresii, opinii, cu ceilalNi martori oculari, completând propria informaNie

atât cu informaNii percepute de ceilalNi, dar si cu pareri ale acestora, propria p

ersonalitate

interacNionând cu a celorlalNi, care îi pot corecta percepNia iniNiala. InfluenNa fe nomenului de repetiNie poate fi mai evidenta la infracNiunile comise în cadrul comunitaNilor mici unde un astfel de eveniment capata

o amploare deosebita, fiind comentat de catre toNi membrii, situaNie în care, prin

ascultarea martorului, se poate diferenNia cu dificultate ceea ce s-a perceput d

e ceea ce este aflat din zvon public.

Deoarece este puNin probabil ca organul de urmarire penala

sa

fie primul care sa discute cu

martorul pentru a putea aprecia corect cele relatate de catre acesta, cu ocazia ascultarii, se

recomanda

stabilirea amplorii discuNiilor avute, dar si a persoanelor cu care a discutat.

In eventualitatea necesitarii verificarii declaraNiei martorului, stabilirea per soanelor cu care acesta a discutat va fi utila, în special daca acestea nu au fost ele însele martori la eveniment si ascultate deja în aceasta calitate.

Cauze care pot determina marturia de rea-credinNa

Cele mai frecvente motive ar putea fi sintetizate dupa cum urmeaza:

a)

calitatea de martor într-un proces penal produce persoanei care urmeaza

sa

 

aiba

aceasta

calitate

un disconfort psihic datorat, în primul rând, normelor procedurale care îl obliga pe martor sa

se

prezinte ori de câte ori este chemat în faNa organului judiciar care 1-a citat.

În acest sens, desi dupa

logica faptelor el trebuie sa

perceapa

anumite fapte sau împrejurari, martorul le va evita cu tarie, susNinând ca nu le-a sesizat si încercând sa îsi motiveze lipsa informaNiei.

O varianta

a acestei atitudini este cea a martorilor care sunt de acord sa îsi faca

depoziNia,

cu condiNia de a nu fi consemnata, de a nu sti nimeni ca el a declarat respectivele informaNii si de a nu mai fi chemat în faNa altui organ judiciar. b)denaturarea marturiei poate fi urmare a resentimentelor martorului faNa de infracNiunea comisa sau faNa de autorul acesteia si se manifesta prin exagerarea concomitenta cu diminuarea unor

împrejurari care se vor repercuta în mod invers asupra învinuitului sau inculpatului, în sensul ca împrejurarile care i-ar fi favorabile nu vor fi relatate sau vor fi diminuate si i nvers, în privinNa celor defavorabile care vor fi exagerate. In aceasta situaNie, explicarea consecinNelor pe care le poate avea aceasta poziNie asupra însusi martorului si învinuitului sau inculpatului se poate lovi de rezistenNa acestuia, prin apariNia fenomenul de persistenNa în eroare sau de convingerea sa ferma

ca

asa s-au întâmplat lucrurile.

c)

pentru infracNiunile comise în participaNie, în special în faza iniNiala

a

cercetarilor când înca

nu

s-a stabilit cu precizie calitatea fiecarui participant si a persoanelor care nu au participat la

savârsirea infracNiunii, perspectiva calitaNii de învinuit va determina martorul sa prezinte faptele denaturat, diminuându-si propria participare, dar si pe cea a celorlalNi protagoni

sti

d)existenNa unor resentimente ale martorului faNa de organul judiciar sau persoana care îl

reprezinta, datorate unor raporturi anterioare sau altor motive, poate fi o cauz

a

de modificare a depoziNiilor care poate fi surmon-tata cu destula dificultate de catre martor si organul judiciar. în cazul în care organul de urmarire penala, în urma dialogului cu martorul, realizeaza

faptul ca problema nu are perspectiva de a fi depasita, el trebuie sa se retraga urmând a fi înlocuit de un alt

organ judiciar. Una dintre variantele ascultarii încrucisate o constituie ascultar ea succesiva

a

persoanei de catre doua

organe de urmarire penala. Desi nerecomandata, ascultarea succesiva

de

catre doua organe de urmarire penala poate prezenta avantajul ca. în faNa unuia dintre organele de

urmarire penala, martorul poate deveni mai cooperant, inspirându-i mai multa încredere si atenuându-i resentimentele avute faNa de celalalt.

e) sentimentul de teama

al martorului faNa de învinuiNi sau inculpaNi, de familia acestuia, de alNi

participanNi la savârsirea infracNiunii lasaNi în libertate, a propriei familii sau de alte persoane si convingerea sa ca organul judiciar care îi solicita depoziNia nu îi va putea asigura protecNia în viitor constituie o motivaNie serioasa pentru o declaraNie neconforma realitaNii.

f) martorul a fost ori urmeaza

a fi stimulat într-o anumita

modalitate si declara ceea ce i se cere de catre persoana care este interesata de aceasta, în aceasta

situaNie, organul judiciar are în faNa

un

potenNial învinuit pe care, în funcNie de informaNiile ori probatoriul în posesia caru ia se afla sau a personalitaNii martorului, îl va determina la o marturie sincera sau îl va asculta ca atare.

In toate aceste situaNii, utilizarea tacticii ascultarii repetate si a detalieri

putea oferi organului de urmarire penala posibilitaNi largi de obNinere a unor declaraNii sincere, dar si de a verifica susNinerile martorului si a proceda în consecinNa.

Din aceasta

perspectiva, poziNia martorului în procesul penal este total diferita în raport cu cea a învinuitului sau inculpatului care poate sa

recunoasca

fapta savârsita sau sa nu declare nimic ori îsi poate reconsidera punctul de vedere, schimbând cele declarate ori nerecunoscân du-le. Martorul, în schimb, este obligat sa declare tot ceea ce stie, împrejurarile despre care a luat cunostinNa, este ascultat sub prestare de juramânt si, în principiu, nu îsi poate schi mba declaraNiile. Atât persoana vatamata, cât si martorul poarta raspunderea celor declarate sub sancNiunea denunNarii calomnioase si, respectiv, marturiei mincinoase.

Rigoarea tratamentului martorului în procesul penal este justificata de consecinNele pe care

le are depoziNia sa asupra învinuitului, dar si de rolul sau în stabilirea adevarulu

i ca scop al

procesului penal.

3.2.2. Elemente de psihologia marturiei

a) Momentul psihologic al depunerii juramântului. AtenNia de care se bucura martorul în procesul penal este reflectatasi prin reglementarea legala

a ascultarii acestuia, dar si prin crearea prin

procedura penala

a momentului psihologic al depunerii juramântului, act destinat, în primul rând, prevenirii marturiei mincinoase.

Momentul psihologic al depunerii juramântului îndeplineste multiple funcNiuni, dintr

e care

consideram ca principale urmatoarele:

-o funcNie informaNional-cognitiva, în sensul ca martorului i se transmite sa

spuna

adevarul sisa nu ascunda nimic din ceea ce stie, prin aceasta indicându-i-se limitele legale ale marturiei;

-o funcNie de avertizare-prevenire, în sensul ca

neîndeplinirea obligaNiei legalmente datorate este

susceptibila

de pedeapsa corespunzatoare infracNiunii de marturie mincinoasa; -o funcNie juridica, în sensul ca juramântul leaga pe martor de cauza în care acesta a depus

marturia, iar, în calitate de participant la stabilirea adevarului, martorul va fi Ninut sa

raspunda

penal pentru relatarile sale facute cu rea-credinNa care duc la inculparea sau disculparea nedreapta

a

unor persoane implicate într-o cauza penala.

Atitudinea de respect si sobrietate sau de solemnitate a juramântului, adaptat la nivelul de educaNie civica, cultural, religios si al trasaturilor personalitaNii martorului va asigura sau nu eficienNa acestui moment important al declaraNiei martorului. b) Momentul psihologic al citarii persoanei. Un alt moment psihologic reglementa

t de legea

procesual penala, care, de aceasta data, poate fi exploatat nu numai în cazul martorului, dar si în situaNia celorlalte persoane ascultate este cel al citarii persoanei.

IncunostinNarea martorului asupra datei si organului judiciar în faNacaruia acesta urmeaza

sa

se

prezinte declanseaza

o anumita

stare emoNionala, care poate fi accentuata semnificativ prin utilizarea de catre organul de urmarire penala

a mandatului de aducere, în cazul urgenNei ascultarii

si pentru prevenirea schimbului de opinii între martori sau între martor si alte per soane.

Apreciem ca folosirea cu abilitate a celor doua momente psihologice reglementate de lege, în succesiunea lor fireasca, constituie premisele declararii sincere a adevarului de catre martor.

Pregatirea ascultarii martorului, ca etapa

menita

sa

asigure buna desfasurare si rezultatul acesteia, ofera organului de urmarire penala si posibilitatea anticiparii unor momente psihologice pe care le va putea sau nu concepe, în raport cu situaNia în cauza pe care o cercete aza.

În funcNie de cele prevazute în planul de cercetare a cauzei, martorii vor fi chemaN

i în

aceeasi zi sau în mai multe zile, în funcNie de numarul si de urgenNa cu care se imp une ascultarea lor. Totusi, în situaNia în care se apreciaza

ca

în cauza cercetata

prezenNa la organul de urmarire

penala

a mai multor sau a tuturor martorilor ar putea fi oportuna, se va apela la chema rea lor simultana. Chemarea simultana nu înseamna

ca

ascultarea martorilor se va face cu toNi de faNa, ci în mod separat, similar ascultarii învinuitului sau inculpatului.

Un aspect care trebuie avut în vedere este cel al posibilitaNii de contactare a ma

rtorilor

ulterior efectuarii ascultarii când, daca nu s-a cunoscut anterior, se cunosc si se pot întâlni întâmplator sau planificat.

In acest sens, trebuie avut în vedere faptul ca în comunitaNile mici, de obicei, fiecare martor va afla cu usurinNa

ceea ce a declarat celalalt, inclu siv rudele sau chiar învinuitul, iar intervenNi

a în

sprijinul învinuitului familiei sau altor persoane apropiate sau interesate este f acila.

Locul ascultarii martorului poate fi utilizat si el ca element care poate influe nNa psihologic

marturia, din mai multe puncte de vedere. Desi locul ascultarii persoanelor este

, în mod obisnuit, la

sediul organului judiciar, ascultarea martorului într-un loc ales de organul de ur

ma

rire penala poate constitui un avantaj, al surprizei, în cazul în care exista temerea ca martorul este tentat sa

declare mincinos sau, în cazul persoanelor emotive, ca un element în plus în sprijinul stabilirii atmosferei propice ascultarii martorului. Locul ales de organul de urmarire pena

la

poate fi la

domiciliul martorului sau un alt loc în care martorul se simte sigur pe el, în rapor

t cu scopul care se

urmareste prin ascultarea în locul respectiv. Alegerea unui alt loc de ascultare d ecât sediul organului judiciar poate fi utilasi în cazul în care organul de urmarire penala doreste ca martorul respectiv sa nu fie cunoscut, iar declaraNia lui sa fie pastrata în secret pâna în momentul prezentarii materialului de urmarire penala.

3.2.3. Desfasurarea ascultarii

Ascultarea martorului se va desfasura urmând cele trei faze ale ascultarii persoan elor, cu menNiunea necesitaNii stabilirii relaNiilor în care se afla martorul cu învinuiNii sau inculpaNii, dar si cu persoana vatamata. Stabilirea acestor relaNii nu trebuie privita ca o formalitate, întrucât veridicitatea depoziNiei care urmeaza

a fi luata

este dependenta de acestea.

Verificarile care se întreprind cu privire la persoana martorului, în special în cazul unui martor important ale carui declaraNii pot influenNa profund cauza cercetata, vor avea în vedere si cele declarate de catre acesta cu privire la natura eventualelor lor relaNii cu

persoana vatamata ori cu învinuitul sau inculpatul, rezultatul acestora constituind un prim indiciu de s inceritate a martorului.

Atmosfera generala de ascultare a martorului trebuie sa fie una de colaborare, organul de urmarire penala trebuind sa sesizeze momentele si probleme care necesita intervenNia sa în ajutorul unei expuneri cât mai complete a celor percepute.

Tactica ascultarii martorului presupune folosirea unor procedee tactice asemanat oare cu cele utilizate în ascultarea învinuiNilor sau inculpaNilor, cu scopul forNarii capac itaNii de redare a memoriei.

Ascultarea repetata, întâlnirile-surpriza, tactica complexului de vinovaNie, relatar ea unor aspecte de certitudine rezultate din probatoriul administrat si care, în mod logic

, trebuie sesizate si

de martor, constituie opNiuni care vor fi avute în vedere de catre organul de urma rire penala în raport cu personalitatea martorului ascultat.

DepoziNia va urma firul logic si cronologic al faptei pe care a perceput-o, pe p arcursul acesteia putând fi utilizate probele existente la dosar,dar numai în masura în care ac estea pot contribui la reamintirea unor secvenNe.

În faza relatarii libere, martorul nu trebuie limitat cu privire la timpul sau amp loarea declaraNiei, rabdarea organului de urmarire penala fiind uneori recompensata prin volumul si importanNa informaNiilor care i se furnizeaza.

ContradicNiile aparute cu ocazia relatarii vor fi lamurite prin întrebari, în aceeas

i nota

dominata de dorinNa de a lamuri problemele, întrebarile sugestive sau care presupun raspuns uri alternative fiind excluse.

Atmosfera creata cu ocazia discuNiilor prealabile, dorinNa organului de urmarire penala, dar

si a martorului de a lamuri problemele puse în discuNie, importanNa care trebuie s

a

i

se induca

prin

calitatea de martor pe care o are persoana constituie premise în obNinerea unei ma rturii de buna calitate, care sa

lamureasca

aspectele percepute de martor din întregul film al infracNiunii.

Având în vedere importanNa pe care declaraNiile martorilor o au în procesul penal, act

ivitatea

organului de urmarire penala nu trebuie considerata ca încheiata în momentul consemnarii si semnarii declaraNiilor, ci acesta constituie doar cel al trecerii în etapa verific arii depoziNiei martorului.

Verificarea relatarilor martorilor constituie o etapa obligatorie a ascultarii si trebuie

realizata

cu minuNiozitate, în special pentru martorii consideraNi importanNi. Câteodata, depo

ziNiile

se verifica

prin comparaNie si, în cazul fericit, acestea concorda. Alteori, procesul de verif

icare

presupune si alte activitaNi, cum sunt confruntarile, reascultarile sau reconsti tuirile, utilizarea tehnicii de detectare a comportamentului simulat si nu numai, activitaNi care presupun un eori eforturi mai mari decât cele facute de organul de urmarire penala cu ocazia ascultarii.

3.3 Ascultarea învinuitului sau inculpatului 3.3.1. ImportanNa declaraNiei învinuitului sau inculpatului si valoarea ei în proces ul penal PoziNia învinuitului sau inculpatului siaparNii vatamate în procesul penal

Invinuitul sau inculpatul este considerat ca figura centrala, subiectul primar a

l procesului

penal, organele judiciare fiind obligate sa constate temeinic motivat ca acesta a savârsit fapta care

formeaza

obiectul cauzei penale si daca este vinovat pentru acea fapta sau persoana în jurul careia se rasuceste ca o spirala

toata

activitatea de administrare a probelor, ridicându-se treptat pâna ce se ajunge, în cele din urma, la stabilirea adevarului.

Intre calitatea de inculpat si cea de parte vatamata în procesul penal exista un dezechilibru

care este mai vadit în cazul infracNiunilor pentru a caror punere în miscare a acNiu nii penale este

necesara

plângerea prealabila aparNii vatamate, caz în care victima este iniNiatoarea si susNinatoarea procesului penal.

Pedeapsa aplicata

autorului în urma condamnarii lasa victima într-o situaNie mult

defavorabila

în raport cu cea pe care a avut-o înainte de savârsirea infracNiunii, în sensul

cheltuielilor pe care le-a ocazionat procesul si care ramân, în general, nerecuperat e, dar si cu privire la bunul sustras ori costul îngrijirilor medicale necesitate pentru vindec are în urma suportarii infracNiunii, fara

a mai adauga consecinNele morale sau timpul aparent pierdut.

Victima, care, în calitate de contribuabil, trebuie sa constituie obiect al prevenNiei

criminalitaNii desfasurate de stat, devine pe timpul procesului si executarii pe depsei de catre autorul infracNiunii comise asupra sa unul dintre susNinatorii financiari ai judecarii s

i procesului de

reeducare al acestuia. Daca acNiunea civila

a fost disjunsa, în ciuda avantajelor oferite de existenNa unei hotarâri penale, ea trebuie sa

faca

faNa

unor noi eforturi financiare ocazionate de procesul civil pe care îl va putea câstiga, dar hotarârea pronunNata nu va avea niciun efect împotriva unei persoane lipsite de bunuri, argumentele în acest sens putând continua.

ImportanNa declaraNiei învinuitului sau inculpatului

Obiectul ascultarii învinuitului sau inculpatului îl constituie relatarea unor fapte sau împrejurari de fapt referitoare la activitatea infracNionala pe care a desfasurat-o personal. Ascultarea persoanei vatamate sau a martorilor are, în general, acelasi obiect, re spectiv reflectarea faptelor sau a împrejurarilor de fapt referitoare la activitatea desfasurata tot de catre învinuit sau inculpat cu privire la fapta comisa.

Învinuitul este considerat, sinu fara temei, ca gasindu-se în condiNii optime de percepNie si

memorare în raport cu celelalte persoane ascultate în cadrul procesului penal si, în c

onsecinNa,

posibila sursa

a celor mai ample si fidele informaNii cu privire la activitatea desfasurata.

Daca

în privinNa informaNiilor care au precedat sau succedat momentul savârsirii infracNi

unii

aceasta

apreciere este cel mai adesea corecta, asupra momentului savârsirii în sine trebuie

sa

o

privim cu rezerva, din cauza starii psihice în care se afla autorul în timpul savârsirii infracNiunii.

La infracNiunile savârsite în condiNiile premeditarii, exista bune premise pentru reproducerea fidela

a momentelor premergatoare savârsirii faptei, iar în situaNia infracNiunilor

savârsite în mod spontan, sub imperiul impulsului de moment, declaraNiile pot fi lac unare si inexacte si în privinNa acestor momente. Deci, mai apropiate de obiectiv, pot fi r edate în declaraNii doar momentele care au precedat savârsirea infracNiunii si nici aceasta întotdeauna în raport de condiNiile concrete.

Daca

în momentele aratate declaraNiile pot fi influenNate din cauza condiNiilor de perc

epNie

sau posibilitaNilor de memorare, învinuiNii sau inculpaNii pot interveni asupra in formaNiilor pe care le relateaza, constient, prin posibilitatea legala pe care o au dea se apara. In aceste condiNii, declaraNiei învinuitului nu trebuie sa

i se acorde o premisa

de valoare probatorie

superioara

celorlalte declaraNii ale persoanelor ascultate în procesul penal, ele putând avea o

valoare probatorie deosebita numai în masura în care se coroboreaza cu fapte si împrejurari desprinse din ansamblul probelor existente în cauza.

Marturisirea sau recunoasterea, scop al ascultarii învinuitului si inculpatului

Doctrina, ca si legislaNia mai ales din Narile occidentale folosesc expresia de m arturisire a

inculpatului", înNelegând prin aceasta recunoasterea de catre inculpat a vinovaNiei s ale". În sistemul probator inchizitorial, marturisirea, regina

a probelor", era smulsa

prin tortura sau alte violenNe si era mai importanta în valoarea probanta

decât orice evidenNa contrara.

Marturisirea învinuitului sau inculpatului într-o cauza în care probatoriul administrat este

incipient sau prea puNin relevant, iar identitatea autorului este relativ incert

a

va reda încrederea organului judiciar în faNacaruia se afla ca a acNionat în spiritul justiNiei.

Ce poate determina pe un învinuit sau un inculpat sa îsi recunoasca fapta în condiNiile în care în mod obiectiv aceasta marturisire va fi folosita în primul rând împotriva lui si numai probabil ca circumstanNa

atenuanta

în viitoarea hotarâre a unei instanNe de judecata? Câteva variante de raspuns le putem evoca, dupa cum urmeaza:

a)nevoia de a-sigasi pacea sufleteasca

pierduta

din cauza remuscarii, regretului, parerii de rau sau mustrarilor de cuget; b)nevoia de a explica si a se explica, atunci când recunoasterea este facuta în scop defensiv, cu intenNia de a atenua consecinNele faptei; c)marturisirea provocata din raNiuni logice, atunci când infracNiunea savârsita este evident probata, iar nerecunoasterea, pe lânga faptul ca este inutila, ar crea o discrepanNa între probatoriul administrat si atitudinea faptuitorului faNa de fapta comisa; d)marturisirea provocata din considerente strategice sau de aparare a altuia, când unul dintre

participanNi recunoaste savârsirea întregii acNiuni sau inacNiuni a laturii obiectiv e, inclusiv acNiunile celuilalt (celorlalNi) participant, facuta în scopul de a sustrage pe acela de la tragerea la raspundere penala. Aceasta marturisire o întâlnim în special când sentimentele sau raporturile dintre participanNi sunt apropiate din motive de rudenie sau altele, nefiind exclus int eresul ca participantul ramas în libertate sa-1 sprijine material pe timpul executarii pedepsei; e)marturisirea poate fi facutasi din cauza orgoliului sau vanitaNii, când faptuito rul, prin recunoastere, vrea sa îsi puna în valoare personalitatea de profesionist" în domeniu sau pentru ca fapta sa sa

poata

fi cât mai bine mediatizata.

Acceptând ideea ca marturisirea inculpatului este adevaratul si unicul scop al

interogatoriului, trebuie menNionat faptul ca, prin ea însasi, aceasta nu are nici o putere legala decisiva în materie penala. Mai mult, marturisirea facuta înca de la prima ascultare sau pe tot

parcursul urmaririi penale nu obliga instanNa de judecata

sa

ia act de ea, aceasta putând fi

retractata

pe tot parcursul procesului penal, fara ca inculpatul sa fie Ninut sa îsi motiveze în vreun fel schimbarea de atitudine.

Judecatorul va aprecia în mod suveran probatoriul administrat atât în faza de urmarire

penala, cât si în faNa sa cu ocazia judecaNii, putând Nine cont si de marturisirea fac

uta

pe parcursul urmaririi penale. Marturisirea va fi acceptata integral ca având valoare probatorie atunci când întreg conNinutul sau de informaNii esenNiale se coroboreaza cu restul probatoriului ori parNial, în masura în care numai anumite fapte sau împrejurari relatate se coroboreaza cu probatoriul administrat datorita caracterului ei divizibil în raport cu marturisirea reglementata de legislaNia procesual civila.

3.3.2. Pregatirea ascultarii învinuitului sau inculpatului

Întocmirea profilului psihologic al învinuitului sau inculpatului, ca etapa

premergatoare

ascultarii sale, prezinta

avantajul personalizarii trasaturilor caracteristice ale personalitaNii delincventului, la cel care urmeaza

sa

fie ascultat si la pregatirea ascultarii în cunostinNa de cauza de catre organul judiciar care o va efectua.

Este de preferat ca utilizarea metodelor de detectare a comportamentului simulat sa

fie

realizata

în aceasta

etapa, deoarece repetarea declaraNiilor poate avea consecinNe negative. Astfel,

o

prima

evaluare a personalitaNii învinuitului sau inculpatului însoNita de o verificare a declaraNiilor acestuia prin intermediul folosirii metodei de detectare a comportamentului simu lat vor constitui

documente de lucru utile pentru alegerea tacticii care se va folosi în ascultarea persoanei, de

aceasta

data, în condiNii de timp corespunzatoare unei ascultari de calitate.

Pregatirea întrebarilor care vor constitui parte a planului de cercetare penala va fi usurata atât din punct de vedere cantitativ, cât si calitativ, fapt care se va reflecta în con Ninutul declaraNiei,

întrucât la ascultarea învinuitului se cunosc deja problemele care trebuie si pot sa fie lamurite cu ajutorul acestuia.

Ascultarea în sine va fi facilitata prin usurinNa cu care se va opera cu întrebarile, cu procedeele tactice a caror oportunitate de aplicare va fi mai usor de apreciat a vând în vedere experienNa în cercetarea acestui gen de infracNiuni.

Cu respectarea regulilor generale de stabilire si de formulare a acestora, trebu ie subliniata necesitatea simplitaNii lor, în asa fel încât învinuitul sau inculpatul sa le poata înNelege sensul sisa aiba posibilitatea de a raspunde corespunzator.

Trebuie evitate întrebarile capcana sau viclene, al caror mesaj poate fi recepNionat distorsionat de catre învinuit sau inculpat, punându-1 în dificultate, iar redarea eve nimentului este indicat sa fie facuta cu respectarea cronologiei faptelor.

Etapa de pregatire a ascultarii este încheiata dupa ce au fost stabilite problemele esenNiale care trebuie sa rezulte din ascultare, principalele întrebari care vor fi folosite, procedeul tact ic ce va fi utilizat cel puNin iniNial.

3.3.3. Efectuarea ascultarii Pentru reusita ascultarii, este esenNiala crearea atmosferei propice, care va depinde de locul în care aceasta se va desfasura, de Ninuta în care se prezinta organul judiciar, dar, mai ales, modul în care acesta va reusisa atraga pe învinuit sau inculpat la colaborare.

Locul ascultarii. Invinuitul sau inculpatul poate fi ascultat în locul în care acest a se afla, ori de câte ori el se gaseste în imposibilitatea de a se prezenta pentru a fi ascultat în faNa organului de urmarire penala sau instanNei de judecata, cu excepNia cazurilor în care legea prevede altfel (art . 74 C.proc.pen.). Deci, regula în privinNa locului de desfasurare a ascultarii o const ituie sediul

organului judiciar, dar, atunci când învinuitul sau inculpatul se afla în imposibilitate de a se prezenta în respectivul loc, ascultarea se va efectua în locul în care acesta se gases te.

Cu privire la condiNiile pe care trebuie sa le îndeplineasca locul ascultarii, menNionamca acestea sunt identice cu cele prezentate cu ocazia ascultarii persoanei vatamate , opNiunea pentru spaNii special destinate acestei activitaNi fiind menNinute.

Stabilirea cadrului adecvat ascultarii. Referitor la comportarea cu învinuitul sau inculpatul în vederea stabilirii cadrului adecvat discuNiei, pot fi avute în vedere câteva sugest ii:

-organul judiciar care efectueaza ascultarea persoanei întreprinde aceasta activitate în scopul obNinerii unor informaNii cât mai complete cu privire la infracNiunea comisasi, în n ici un caz, în scopul de a trage la raspundere învinuitul sau inculpatul pentru fapta comisa. Sit uarea organului judiciar pe o poziNie superioara învinuitului sau inculpatului pe timpul ascultarii va obstrucNiona transmiterea informaNiei între cei doi, iar ascultarea va avea perspectiva uneia n ereusite; pe parcursul ascultarii, învinuitul sau inculpatul trebuie sa fie cât mai relaxat, sens în care organul de urmarire penala va evita ca prin comportarea sa sa îl intimideze sau sa îl enerveze. -pe timpul ascultarii, organul de urmarire penala trebuie sa evite orice promisiune facuta în scopul de a obNine o recunoastere sau pentru realizarea unor alte obiective ale cercetarii (denunNarea altor participanNi, a locului în care sunt ascunse bunuri sau persoane etc). Daca, totusi, astfel de promisiuni au fost facute, atunci organul de urmarire penala va fi Ninut sa le îndeplineasca. Seriozitatea în realizarea a ceea ce s-a promis este deosebit de importanta atât pentru cazul care se cerceteaza, dar si pentru creditul viitor al organului de urmarire penala în raport cu persoanele care vor avea calitatea de învinuit sau inculpat; -organul de urmarire penala nu trebuie sa se prezinte cu atitudinea celui care stie tot, întrucât, daca este crezut, ascultarea învinuitului sau inculpatului devine fara sens pentru acesta, si pe parcursul ascultarii colaborarea va fi redusa. Pe parcursul ascultarii vor fi pu se întrebari la care raspunsul este cunoscut de organul judiciar, de control si, câteodata, se poate sugera ca la întrebarea

pusa

raspunsul este cunoscut, dar atitudinea care i se induce învinuitului sau inculpat ului ca se stie totul despre el poate fi riscanta în ascultare, deoarece printr-un raspuns eronat acceptat, verificarea

a ceea ce stie este facuta,si centrul de forNa

al ascultarii se deplaseaza pe terenul învinuitului sau inculpatului. în aceasta situaNie, cu un învinuit sau inculpat inteligent, în ciuda unei bune pregatiri a ascultarii, organul de urmarire penala poate ajunge într-o poziNie în care stima interlocutorului sau

va fi vizibil scazutasi o redresare în raportul de forNe va solicita eforturi deos ebite. Trebuie avut în vedere faptul ca,asa cum organul judiciar încearca

sa

cunoasca

cât mai bine personalitatea învinuitului sau inculpatului, si acesta, la rândul lui, face acelasi lucru si o ati tudine impresionanta pentru început, fara suport probator, se va putea transforma, în timp, într-un handicap; -limbajul folosit de catre organul de urmarire penala trebuie sa fie la nivelul celui folosit de învinuit sau de inculpat. Atunci când învinuitul sau inculpatul foloseste termeni de j argon, el va fi întrebat care este semnificaNia pe care o da acestora, chiar daca terminologia îi este cunoscuta organului judiciar.

-organul judiciar este obligat ca înainte de a începe ascultarea învinuitului sau incu lpatului sa

îl

încunostinNeze despre fapta pentru care este cercetat, încadrarea juridica, dreptul de a avea un aparator si de a nu face nicio declaraNie, precum sisa îi atraga atenNia ca ceea ce declara poate fi folosit împotriva sa . Pentru aceasta, organul judiciar trebuie sa explice învinuitului sau inculpatului încadrarea juridica

a faptei, dar si semnificaNia pe care o are declaraNia sa, inclusiv prin prisma circumstanNelor atenuante sau agravante, sisa îi dea posibilitatea de opNiune. Totodata, daca învinuitul sau inculpatul apreciaza

ca

în momentul ascultarii nu îsi poate face apararea, aceasta va fi întrerupta

dupa

ce prima declaraNie scrisa

personal a fost luatasi s-a consemnat împrejurarea

aparuta

cu ocazia ascultarii. In acelasi timp, învinuitul sau inculpatul trebuie sa precizeze durata de timp care îi este necesara pentru pregatirea apararii si data când se va prezenta pentru ascultare.

Întrucât în faza relatarii libere intervenNia în expunerea învinuitului sau inculpatului a

organului judiciar este nesemnificativa, vom aborda câteva aspecte caracteristice fazei întrebarilor siraspunsurilor.

Ascultarea învinuitului sau inculpatului se desfasoara în condiNiile unui interviu luat unei surse incomode sau evazive si ostile, adica unor subiecNi care sunt, în general, intimidaNi de organul

judiciar în faNacaruia se aflasi care îsi fac griji asupra celor pe care le declaras

i a succesiunii în

timp a acestor declaraNii în privinNa consecinNelor

Având în vedere atitudinea de neîncredere si chiar ostila

a învinuiNilor si inculpaNilor,

prima sarcina

a organului judiciar este aceea de a-1 face sa vorbeasca, evitându-se, pe cât posibil, exercitarea dreptului la tacere.

Organul de urmarire penala va fi jovial sau prietenos, adaptându-si comportamentul si

înfaNisarea la personalitatea învinuitului sau inculpatului în scopul de a-1 atrage de partea sa. Se vor angaja discuNii pe subiecte de interes pentru învinuit sau inculpat, subiec te rezultate în urma activitaNii de cunoastere a acestuia . În cazul în care ascultarea nu a putut fi pre

gatita

suficient, se vor pune întrebari biografice, dar manifestând prudenNa cu privire la cele referitoare la relaNiile de familie, aratând interes pentru raspunsurile primite care vor gene ra alte întrebari.

Nu se va trece la ascultare apropriu-zisa

pâna

în momentul în care organul judiciar nu

considera

ca

atmosfera necesara

a fost creata. Aprecierea gresita

a acestui moment sau graba de a

se ajunge la el prin întrebari formale ale caror raspunsuri nu sunt ascultate, con stituie greseli care pot genera din partea învinuitului sau inculpatului atitudini nedorite.

DiscuNia se orienteaza

apoi spre începutul evenimentului sau chiar catre momentele dinaintea lui, învinuitul sau inculpatul fiind invitat sa

povesteasca

fiecare etapa pas cu pas.

Organul de urmarire penala, în urma expunerii facute de catre învinuit sau inculpat, poate reconstitui întregul film al infracNiunii, minut cu minut, caz în care ascultarea se încheie, nemainecesitând întrebari, si declaraNia putând fi consemnata.

Atunci când declaraNia este lacunara sau neclara, ea va fi completata, eventualele neclaritaNi urmând a fi lamurite prin întrebari.

Organul de urmarire penala trebuie sa

puna

atâtea întrebari pâna când întregul film al

infracNiunii a fost reconstituit, fara

a considera ca

prin numarul întrebarilor si solicitarea unor lamuriri si-ar pierde din autoritate sau poziNie, aratând în permanenNa interes pentru faptasi faptuitor.

Daca

exista

dubii cu privire la o împrejurare, organul de urmarire penala trebuie sa

expuna

învinuitului sau inculpatului modul în care a înNeles cele expuse sisa îl lase sa se explice.

Raspunsurile date de învinuit sau inculpat trebuie ascultate pâna la sfârsit, cautându-se semnificaNia pe care o au si doar dupa ce aceasta este clara organul judiciar va pune o alta întrebare.

Faza de întrebari siraspunsuri nu trebuie sa

înceapa

cu întrebarile a caror raspunsuri sunt cele mai importante pentru cauza, ci cu întrebari generale si chiar cu unele la ca re raspunsul este cunoscut, pentru verificarea sinceritaNii.

Convins ca învinuitul sau inculpatul raspunde sincer, organul judiciar va trece la întrebarile de interes, iar la primirea raspunsurilor dorite sau asteptate trebuie sa manifeste o atitudine liniara, de indiferenNa, ca si când aceste raspunsuri le cunostea, dar aasteptat o confirma re din partea acestuia.

O schimbare de atitudine, în sensul manifestarii bucuriei din partea organului jud

iciar, va genera, la rândul sau, o schimbare de atitudine din partea învinuitului sau inculpat ului, care ar putea consta în retractareacelor spuse, ameliorarea raspunsului sau chiar o încetare a colaborarii, întrucât va considera ca s-a predat spunând ceea ce nu trebuie.

In cazul învinuiNilor timizi sau care refuza

sa

dea declaraNii, organul de urmarire penala

va angaja discuNii straine cauzei, menNinând dialogul si sugerându-i învinuitului sau inc ulpatului ca este suficient de documentat, iar declaraNia sa este o simpla formalitate.

Pentru învinuiNii sau inculpaNii în stare de soc, surescitaNi, agitaNi, tulburaNi, o rganul de urmarire penala trebuie sa acNioneze în sensul calmarii lor, dupa care, prin întrebari, sa

ajunga

la

problemele de interes, calmând în permanenNa discursul si încercând sa

obNina

cât mai multe amanunte cu privire la ceea ce s-a întâmplat în fiecare moment .

In cadrul acestui context general, trebuie sa menNionam câteva repere care caracterizeaza psihologia recidivistului în raport cu cea a infractorului primar, pentru a facili ta, într-o oarecare masura, stabilirea unei tactici corespunzatoare în ascultarea sa.

Recidivistul este perceput de membrii societaNii si de organele judiciare ca un

delincvent

deosebit, foarte periculos si adesea irecuperabil social. Ascultarea recidivistilor necesita

o pregatire aparte si experienNa

profesionala

mai bogata, deoarece si unele dintre caracteristicile personalitaNii delincventului recidivist sunt m ai accentuate si mai complex reprezentate.

Nota dominanta

a personalitaNii recidivistului este o accentuata neacceptare a colectivitaNii si percepNia sociala

falsa

a celor din jur, manifestata

prin lipsa de încredere în organele judiciare,

împletita

cu teama faNa de acestea. în mod concret, acestea se manifesta prin tendinNa de a ascunde savârsirea infracNiunii prin abordarea unei atitudini de falsa docilitate.

Atitudinea recidivistilor în confruntarea cu organele judiciare, prezinta

o gama

foarte larga de autoaparari, plecând de la refuzul de a face declaraNii sau de a le semna, la r ecunoasteri fara echivoc, dar care nu au niciun suport în probatoriul administrat, la automutilare sau atacarea organului de urmarire penala.

Spre deosebire de infractorul primar, recidivistul cauta

sa

stabileasca

cu ocazia fiecarei ascultari probatoriul care ar putea fi folosit pentru incriminarea lui, dar si în

ce masura

îl poate

anihila sau îl poate transforma în dubiu, pregatindu-se la rândul lui pentru ascultare

.

Recidivistii sunt, în general, cercetaNi în stare de arest, iar dupa

o perioada

de claustrare, ca orice persoana

în asemenea situaNie, cad în anumite stari de melancolie sau agitaNie, caracteristic

e

psihozei de detenNie.

Pe parcursul ascultarii, recidivistul va evita sa dea raspunsuri clare cu privire la fondul problemelor, insistând în relatare asupra celor care nu au importanNa pentru cercetare, pe care le detaliaza, constient ca vor fi dificil sau imposibil de verificat ulterior. Nu în ultimul rând, infractorii experimentaNi vor provoca organul judiciar prin mani festari de

sfidare, ireverenNioase, încercari de negociere sau chiar de mituire, necesitând o a tenNie sporita

pe

parcursul ascultarii.

Pe parcursul ascultarii, în general, nu se iau notiNe, dar daca totusi aceasta se impune, organul de urmarire penala, dupa ascultarea integrala araspunsului, va preveni învinuitul sau inculpatul ca problema necesita

a fi notata

pentru a fi verificata sau în alt scop, daca este posibil, de interes comun.

Cu ocazia consemnarii declaraNiilor învinuiNilor sau inculpaNilor, raspunsurile da te pe parcursul ascultarii se reverifica, dupa care se consemneazasi se citesc învinuitului.

Aceasta

verificare se face în scopul asigurarii rigurozitaNii consemnarii, dar si pentru a se utiliza în conNinutul declaraNiei, pe cât posibil limbajul folosit de învinuit sau inculpat, as tfel ca fiecare declaraNie sa fie personalizata.

3.3.4. Ascultarea învinuitului sau inculpatului în prezenNa aparatorului

În cursul urmaririi penale, aparatorul învinuitului sau inculpatului are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penalasi poate formula cereri si depune memo rii. Lipsa aparatorului nu împiedica efectuarea actului de urmarire penala

daca

exista

dovada ca aparatorul a fost încunostinNat de data si ora efectuarii actului.

Dreptul de asistenNa al învinuitului sau inculpatului se refera în concret la posibilitatea participarii aparatorului la efectuarea urmatoarelor acte de urmarire penala: as cultarea parNii pe care o apara, cercetarila faNa locului, percheziNii si autopsii, prelungirea dur atei arestarii. Pentru participarea la efectuarea altor acte de urmarire penala, dreptul de a asista al aparatorului este dependent de încuviinNarea data de organul de urmarire penala care trebuie sa aprecieze oportunitatea participarii sale.

Participarea aparatorului din oficiu sau ales la cercetarea locului faptei, desi posibila, este mai puNin probabila, din cauza caracterului iniNial si de urgenNa al acestei activitaNi, la care se adauga împrejurarea ca, în majoritatea cazurilor, ea este efectuata înainte ca autorul sa fi fost identificat si, în consecinNa,sa existe învinuit sau inculpat în cauza.

Dreptul de a-si asista clientul învinuit sau inculpat consta în dreptul de a acNiona în interesul acestuia, de a-1 sfatui, de a pleda pentru el si de a-i susNine cauza. Deci, dre ptul de a asista clientul se limiteaza la doua operaNiuni distincte, consultaNia juridica acordatasi pledoaria în cazul dedus judecaNii.

Pe parcursul urmaririi penale, oferirea consultanNei juridice calificate presupu ne accesul la dosarul cauzei si contactul cu învinuitul sau inculpatul, în privinNa accesului la înt reg materialul cauzei, în masura în care aparatorul a participat la efectuarea tuturor actelor de u rmarire penala la care este îndrituit, nu se vor ridica probleme decât în privinNa actelor la care organ ul de urmarire penala i-a interzis asistarea.

Daca aparatorul nu a participat decât la asistarea învinuitului sau inculpatului, ocazie cu care a putut deduce aspecte ale probatoriului administrat, momentul în care va ave a acces deplin la întregul material administrat va fi cel al prezentarii materialului de urmarire pe nala când si învinuitul sau inculpatul îl va putea accesa.

Aparatorul va avea acces la dosarul cauzei doar deodata

cu

învinuitul sau inculpatul pe care

îl

asista, cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penalasi, apoi, permanen

t

la arhiva

instanNei de judecata.

Totusi, existând dreptul de a formula cereri si de a depune memorii, aparatorul pe

parcursul urmaririi penale poate solicita accesul la unul sau la anumite acte de urmarire penala, chiar înainte de prezentarea materialului, urmând ca organul de urmarire penala

sa

aprecieze

oportunitatea soluNionarii favorabile sau sa

respinga

motivat cererea.

Ca

alegere în aparare, învinuitul sau inculpatul va putea opta la recunoasterea tota

la

a

faptei, la o recunoastere parNiala, la nerecunoasterea învinuirii care i se aduce sau la exercitarea

dreptului de a nu face nicio declaraNie. In condiNiile în care, înainte de a fi ascu ltat, învinuitului trebuie sa

i se asigure posibilitatea pregatirii apararii, consideramca aceasta include si posibilitatea

de

a lua contact cu aparatorul din oficiu sau ales, în vederea stabilirii atitudin

ii

pe care o va avea cu

privire la învinuirea care i se aduce.

Asistarea învinuitului sau inculpatului la activitaNile de urmarire penala

de catre aparatorul

ales sau din oficiu, în afara

de

garanNia suplimentara

ca

activitatea s-a desfasurat în conformitate cu legea si cu respectarea regulilor de tactica criminalistica, poate conferi prin consiliere sio facilitate în desfasurarea acestor activitaNi, cu referire în special la ascultari.

Concluzionând, trebuie sa remarcam faptul ca asistarea aparatorului în activitaNile de urmarire penala constituie o realitate si, probabil, în timp, aceasta va fi din ce în ce mai consist enta.

4. PercheziNia, ridicarea de obiecte si de înscrisuri 4.1. NoNiunea, scopul, clasificarea si importanNa percheziNiei

Prin stricta interpretare a art. 100 alin. (1) C.proc.pen., rezulta

ca

percheziNia se va efectua atunci când exista sau se presupune în mod întemeiat ca ar exista un obiect sau înscris ce poate servi ca mijloc de probasica

acesta s-ar afla în posesia unei persoane fizice sau juridice care, desi

a

fost invitata

sa

le prezinte sau sa

le predea, tagaduieste deNinerea sau posesia acestuia ori refuza

sa

îl predea la cererea organelor judiciare, precum si atunci când pentru descoperirea si strângerea probelor instanNa de judecata

o dispune.

PercheziNia consta în cautarea asupra persoanei, în locuinNa sau locul ei de munca, în

autoturism ori în locurile deschise publicului, a obiectelor, valorilor si înscrisur ilor a caror

existenNa

ori deNinere este tagaduita, în vederea descoperirii si administrarii probelor nec

esare

soluNionarii juste a cauzelor penale.

O alta

definiNie stabileste ca percheziNia este un act procedural constând în cautarea si ridicarea unor obiecte care conNin sau poarta urme ale unor infracNiuni, a corpurilor delicte, a înscrisurilor cunoscute sau necunoscute organului judiciar si care pot servi la af larea adevarului

aceasta facând parte din procedeele de investigaNie, din activitatea de strângere a mijloacelor de

proba

cunoscute si de descoperire a altor mijloace de proba.

PercheziNia constituie un act de urmarire penala prin care se cautasi se ridica, din anumite

locuri sau de la anumite persoane, obiectele care prezinta

importanNa

pentru descoperirea

împrejurarilor infracNiunii sau pentru demascarea infractorului ori o activitate ta

ctica

desfasurata

de organele judiciare în scopul descoperirii si ridicarii obiectelor, documentelor sau a diferitelor valori ce prezinta

importanNa

pentru cauza cercetata, precum si a descoperirii persoanelor care se ascund raspunderii penale".

Vom concluziona ca percheziNia reprezinta

o activitate de urmarire penalasi de tactica

criminalistica, constând în cautarea în locuinNa sau asupra unei persoane, la locul ei de munca

ori

în locurile deschise publicului etc. a obiectelor, valorilor sau înscrisurilor a car or existenNa

sau

deNinere este tagaduita, în vederea descoperirii si administrarii probelor necesar

e unei juste

soluNionari a cauzelor penale.

Ca activitate tactica, percheziNia reprezinta un mijloc eficient de descoperire a obiectelor, valorilor si înscrisurilor de mare importanNa în evidenNierea vinovaNiei infractorului, dar constituie,

în acelasi timp, si o oarecare imixtiune în drepturile fundamentale, constituNionale

, ale cetaNenilor

(inviolabilitatea domicil