PSIHOLOGIA RELAIILOR DE CUPLU I A FAMILIEI Titular disciplin: Lect. univ. dr.

MONICA MORARU Anul: III Semestrul: VI Numr de ore: - Curs 28 ore - Seminarii 14 ore - Total 42 ore Forma de evaluare final: examen Credite: 5 Facultatea de Psihologie i tiinele Educaiei Domeniul fundamental : tiine Sociale i Politice Domeniul de licen : Psihologie Specializare: Psihologie Tip disciplin: de specialitate obligatorie I. OBIECTIVELE DISCIPLINEI: 5 6 Sensibilizarea studenilor fa de complexitatea i actualitatea integrrii factorului uman n microstructura de baz a societii, viaa de familie. Antrenarea studenilor n promovarea resurselor calitativ-progresive ale vieii de familie.

II. CONINUTUL TEMATIC DE BAZ

A. CURS

Delimitri conceptuale cuplu, cstorie, familie functiile familiei Dinamica structurilor familiale 9 poligamia i monogamia forme de organizare a vietii familiale 10 familia extins i familia nuclear

3. Familia restructurata. Experiente neofamiliale 11 familia restructurata: concubinajul, celibatul, cuplul fr descendeni, familia monoparentala, familia mixta 12 experiente neofamiliale: semi-csnicia, pseudo-csnicia, uniunile homosexuale, grupul comunitar sexual, swingers

4. Paradigme explicative cu privire la cuplu i familie 13 teoria dezvoltrii (ciclurilor vieii) 14 teoria structural (dinamica rolurilor i a puterii) 15 teoria funcional (procesual): abordarea comunicaional, abordarea interacionist-simbolic, abordarea din perspectiva conflictului, abordarea social a schimbului 16 teoria sistemic (holist) 17 teoria istorist (intergeneraional) 5. Alegerea partenerului conjugal 18 motivaia alegerii in societatea traditionala/moderna 19 criterii de alegere a partenerului conjugal 6. Rolurile conjugal-parentale. Disfunctii de rol 20 conceptele de rol, rol conjugal-parental ; sex-rol si gen-rol; teorii asupra formrii identitii sexuale 21 stereotipii de gen-rol 22 disfuncii de rol 7. Stiluri maritale. Stiluri parentale 23 stiluri/tipologii maritale 24 parentalitate; stiluri parentale; competente si responsabilitati parentale; 25 consilierea parintilor 26 anexe 8. Calitatea vieii familiale 27 indicatori obiectivi i subiectivi ai calitii vieii familiale 28 rolul serviciilor de asisten, consiliere i terapie familial 29 educaia profamilial
B. SEMINAR

30 Familia in Romania contemporana. Criza familiei. O perspectiva sociodemografica asupra familiei: nuptialitatea, natalitatea, divortialitatea 31 Parteneriatul afectiv suport al cunoasterii si interdezvoltarii cuplului (eseu despre IUBIRE) 32 Factori favorizanti si de risc ai disfunctionalitatii maritale. Consecintele divortialitatii asupra copiilor 33 Violenta in familie un fenomen cu impact psiho-social 34 Fenomenul copiilor ai caror parinti muncesc in strainatate 35 Educabilitatea comportamentului parental 36 Aspecte ale parteneriatului scoala - familie C. Bibliografie

37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56 57 58 59 60 61 62 63 64 65 66 67 68 69

Adler, A. (1996). Cunoasterea omului. Bucuresti: Editura IRI. Aries, P., Duby, G., Istoria vietii private, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1994. Baran-Pescaru, A., Familia azi. O perspective sociopedagogica, 2004. Banton, M., Discriminarea, Ed. Dy Style, Bucuresti, 1999. Birch, A., Psihologia dezvoltarii, Ed. Tehnica, Bucuresti, 2000. Bruckner, P., Finkielkrant, A., Noua dezordine amoroasa, Editura Trei, Bucuresti, 2005 Bulgaru, M. (2003), Aspecte teoretice si practice ale asistentei sociale (suport de curs), UMS, Chisinau. Cosnier, J., Introducere in psihologia emotiilor si a sentimentelor, Ed. Polirom, 2002. Duck, S., Relatiile interpersonale, Ed. Polirom, Iasi, 2000. Ducici I., Fericire, Iubire, Femeie, Ed. Niculescu, Bucureti, 1994. Dobson J., Armonia n familie, Ed. Noua Speran, Timioara, 1994. Dumitru, I. Al., Consiliere psihopedagogica, Polirom, 2008 Gouti, D., Kokkinou, M. (coord.), Criza familiei, Editura Sophia, 2011 Enache, R. (2003). O perspectiva psihologica asupra maternitatii. Bucuresti: Ed. SPER Enache, R. Asistenta sociala a copilului si familiei, Ovidius University Press, Constanta, 2011 Enachescu, C., Tratat de psihosexologie, Polirom, 2003 Fratiman, Livica. (2003). Notiuni de psihosociologia familiei si planning familial. Constanta: Ed. Fundatiei Andrei Saguna. Fromm, E. (1995). Arta de a iubi. Bucuresti: Ed. Anima Fukuyamo, F., Marea ruptura, Humanitas, Bucuresti, 2002 Hardyment, C. (2000). Viitorul familiei. Bucuresti: Ed. Stiintifica. Jose Ortega y Gasset, Studii despre iubire, Ed. Humanitas, 2002. Mihailescu, I., Familia in societatile europene, Editura Universitatii din Bucuresti, 1999. Ilut, P., Familia. Cunoastere si asistenta, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 1995. Ilut, P., Sociopsihologia si antropologia familiei, Polirom, 2005 Jung, C.G. Casatoria ca relatie psihologica, in vol. Puterea sufletului, a treia parte, ed. Anima, Buc, 1994 MECT, Sa construim impreuna cei 7 ani...de-acasa, Bucuresti, 2008 Mihailescu, I. (1995). Politici sociale in domeniul populatiei si familiei. In Politici sociale. Romania in context european. Bucuresti: Ed. Alternative. Mihailescu, I. (1999). Familia in societatile europene, Bucuresti: Editura Universitatii din Bucuresti. Mircea, T., Familia de la fantasma la nebunie, Ed. Marineasa, Timisoara, 1994. Miroiu M., Despre natur, femei i moral, Ed. Alternative, 1996; Mitrofan, I., Cuplul conjugal. Armonie si dizarmonie, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1989. Mitrofan I., Mitrofan N., Familia de la A ... la Z. Mic dictionar al vietii de familie. Ed. tiinific, Bucureti, 1991. Mitrofan, I., Mitrofan, N., Elemente de psihologie a cuplului, Ed. Sansa, Bucuresti, 1994.

70 Mitrofan I., Ciuperc C., Psihologia relaiilor dintre sexe - Mutaii i alternative, Editura Alternative, Bucureti, 1997. 71 Mitrofan I., Ciuperc C., Incursiune n psihosociologia i psihosexologia familiei, Edit. Press Mihaela, Bucureti, 1998. 72 Mitrofan, I., Vasile, D., Terapii de familie, Ed. Sper, Bucureti, 2001; 73 Mitrofan I., Ciuperca C., Psihologia vietii de cuplu, Ed. SPER, 2002. 74 Neculau, A., Ferreol, Gilles. (2003) Violenta. Aspecte psihosociale. Iasi: Ed. Polirom 75 Nicolaescu, M. (coord.) (1996). Cine suntem noi? Despre identitatea femeilor din Romania moderna. Bucuresti: Ed. Anima. 76 Nuta, A., Inocenta si inchipuire. Psihologia relatiei de cuplu, Editura SPER, 2000 77 Pascal, M. N. (2001). Arta de a fi mereu impreuna. Bucuresti: Ed. Axel Springer 78 Radulescu, S. (1997). Sociologia si istoria comportamentului sexual deviant. Bucuresti: Ed. Nemira. 79 Scutaru, Anca, (2006), Familia monoparentala de la vulnerabilitate la autocontrol. Iasi: Ed. Lumen. 80 Stanciulescu, E., Sociologia educatiei familiale, vol. I, II, Ed. Polirom, 1997, 1998. 81 Stekel, W. (1995). Recomandari psihanalitice pentru mame. Bucuresti: Ed. Trei 82 Serban, Elena Petronela (2005), Asistenta sociala a mamelor adolescente. Iasi: Ed. Lumen. 83 Stefan, Cristina, (2001), Familia monoparentala. Aspecte privind protectia sociala. Bucuresti: Ed. Arefana. 84 Tocqueville, A., Despre democratie in America, vol. II, 1995 85 Voinea, M., Psihosociologia familiei, Bucuresti: T.U.B., 1993 86 Voinea, M. (1996). Aspecte psihosociale ale modelelor familiale ale tranzitiei in Romania: accelerarea tranzitiei. Bucuresti: Ed. I. N. I. 87 Vrasmas, E. (2008). Interventia socio-educationala ca sprijin pentru parinti. Bucuresti: Ed. Aramis. 88 Zapodeanu, Monica, 2005, Terapii familiale si asistenta sociala a familiei. Iasi: Ed. Lumen. STABILIREA NOTEI FINALE: Examen: 60%; Seminarii: 15% Teste pe parcurs: 10%; Teme de control: 15%

FAMILIE F FIDELITATE A ARMONIE M MULTUMIRE I IUBIRE L LINISTE I IZBANDA E - EGALITATE

INTRODUCERE Iubirea imbogateste, pentru ca primeste si daruieste la nesfarsit, pe cand ura saraceste, caci nu da si nu primeste nimic. (Parintele Dumitru Staniloaie) Studiul familiei s-a impus cu necesitate in epoca moderna, desi preocuparile sunt foarte vechi. Initial, metodele de cercetare a familiei au fost filologice, etnologice si istorice. Abea in ultimele patru decenii ale secolul XX concepandu-se abordari teoretice si metodologice de pe pozitii complementare si interdisciplinare, intre care cele de psihologie sociala, sociologie, pedagogie a adultului si psihologie a copilului, psihopatologie si psihiatrie sociala, psihoterapie si antropologie detin pozitii prioritare. Importana familiei ca instituie, ca microsistem social, este confirmat si de apariia unor domenii conexe ca: planing familial, educaia prinilor, design ambiental, dreptul familie etc. Numerosi autori au intreprins studii comparative si transculturale privind structurile

si tipurile familiale, dinamica relatiilor conjugal-parentale, a structurilor rolurilor familiale, fenomenele de psihosociologia si psihosexologia familiei

CURSUL 1 DELIMITARI CONCEPTUALE

1. Cuplul este definit ca o structura bipolara, de tip biopsihosocial, bazata pe interdeterminism mutual partenerii, barbat si femeie, se sustin, se dezvolta, se stimuleaza, se satisfac, se realizeaza ca individualitati biologice, afective si sociale, unul prin intermediul celuilalt (I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998).
Cuplul conjugal reprezinta nucleul generativ al microgrupului familial, exprimand structural si functional modul in care doua persoane de sex opus se intemeiaza creator, dezvoltandu-se, motivandu-se si determinandu-se mutual prin interacomodare si interasimilare, simultan in plan biologic, psihologic si social (I. Mitrofan, N. Mitrofan, 1991, p. 89).

Cuplul poate fi armonic, satisfacator, stabilizator, avand mari sanse de a se transforma intr-o casatorie, sau, din contra, dizarmonic, nesatisfacator, distorsionant, tinzand la disociere/dizolvare. 2. Casatoria Din punct de vedere juridic, casatoria reprezinta uniunea liber consimtita dintre un barbat si o femeie, incheiata cu respectarea dispozitiilor legale, in scopul intemeierii unei familii. Din punct de vedere psihologic, casatoria este o relatie psihologica intre doi

oameni constienti, o constructie complicata, alcatuita dintr-o serie intreaga de date subiective si obiective, avand o natura foarte eterogena (C.G. Jung, Casatoria ca relatie psihologica, in vol. Puterea sufletului, a treia parte, Editura Anima, Bucuresti, 1994) ; este un proces interpersonal al definirii si maturizarii noastre ca personalitati, de autocunoastere prin intercunoastere ; este o experienta traita si care nu poate fi inteleasa decat din interiorul trairii (I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998). Din perspectiva sociologica, actul casatoriei semnifica unirea a doua neamuri intre care nu exista legaturi de consangvinitate. Aceasta unire poate fi endogamica partenerul este ales din acelasi grup, comunitate, rasa, religie etc. sau exogamica partenerul este ales din afara grupului. Pe de alta parte, casatoria poate fi : patrilocala, neolocala sau matrilocala.
Patrilocalitatea implica stabilirea resedintei noilor soti impreuna sau in apropierea parintilor sotului. Neolocalitatea implica o resedinta neutra. Matrilocalitatea inseamna stabilirea domiciliului impreuna sau in apropierea parintilor sotiei. In prezent, arata I. Mihailescu (1993), domina casatoriile matrilocale si, indeosebi, cele neolocale.

Din perspectiva religioasa, vorbim despre taina casatoriei (a cununiei), ce implica relatia de comuniune responsabila dintre barbat si femeie; o legatura naturala de dragoste si ajutor reciproc, bucurie de celalalt si rabdare a lui (D. Staniloaie); o legatura pe viata intre cei doi soti alcatuind unitatea completa (barbat-femeie).
Parintele Dumitru Staniloaie: Adam a fost totdeauna Adam-Eva. Aceste doua aspecte (masculin si feminin) ale omului sunt in asa masura inseparabile in iubirea lui Dumnezeu, incat o fiinta umana, luata izolat si considerata in sine, nu e om deplin...Nu este decat o jumatate de om, intr-o existenta izolata de complementarul sau, care s-ar iubi numai pe sine. Cei doi se iubesc pentru ca se completeaza si nu sunt uniformi. Iubirea nu se naste intre doua suflete care suna la fel, ci in cele care suna armonic, spune Schiller. Iubirea imbogateste pe fiecare, pentru ca primeste si daruieste la nesfarsit, pe cand ura saraceste, caci nu da si nu primeste nimic. Casatoria ca legatura naturala si monogama a fost slabita si desfigurata de poligamie/poliandrie. Omul nu se mai realizeaza ca persoana. El devine un fel de individ-specie, lipsit de o adevarata comuniune personala. In el se dezvolta mai mult pasiunea speciei dereglate de pacat, decat trasaturile unei persoane cu caractere spirituale reliefate in mod propriu.

3. Familia reprezinta ultimul element al triadei: cuplu-casatorie-familie. Din punct de vedere juridic, familia reprezinta grupul de persoane intre care exista drepturi si obligatii, avandu-si originea in acte juridice precum: casatorie, rudenie, adoptie.

Din perspectiva sociologica, familia este elementul natural si fundamental al societatii (I. Mitrofan, N. Mitrofan, 1991); reprezinta una dintre constructiile sociale cele mai vechi si mai specifice in asigurarea continuitatii si afirmarii speciei umane, fiind conditionata si determinata in organizarea si evolutia sa de modul in care este organizata societatea pe care o reflecta. Familia este nucleul organizarii umane, molecula/microstructura (grup social unic) care realizeaza, in mic, totalitatea functiilor societatii, ca mare sistem: reproducerea si asigurarea continuitatii biologice a speciei umane, producerea mijloacelor de subzistenta, educarea si socializarea nou-nascutilor si, prin aceasta, asigurarea continuitatii moralspirituale a societatii (I. Mitrofan, 1989).
G. P. Murdock (1949): familia este un grup social caracterizat printr-o locuinta comuna, cooperare economica si reproducere; include adulti de ambele sexe, ..., si unul sau mai multi copii, proprii sau adoptati. W. Stephens (1963): familia este o uniune sexuala legitimata social; presupune un contract de casatorie, mai mult sau mai putin explicit, care specifica drepturi si obligatii reciproce intre soti si viitorii lor copii. C. Levi-Strauss: familia este un grup social ce isi are originea in casatorie, constand din sot, sotie si copii sau alte rude, grup unit prin drepturi si obligatii morale, juridice, economice, religioase si sociale, incluzandu-le pe cele sexuale.

Maria Voinea (1978) defineste familia ca fiind o forma complexa de relatii biologice, sociale, materiale si spirituale intre oameni legati prin casatorie, sange sau adoptiune. Fiind un fenomen social, se dezvolta odata cu dezvoltarea societatii si se modifica in raport cu aceasta (apud. Rodica Enache, 2011). O definitie interesanta ne este oferita de Adina Baran-Pescaru (2004, p. 14): Familia este un grup social, care poate sau nu sa include adulti de ambele sexe (ex. familiile cu un singur parinte), poate sau nu include unul sau mai multi copii (ex. cuplurile fara copii), care pot sau nu sa fie nascuti din casatoria lor (ex. copiii adoptati sau copiii unui partener dintr-o casatorie anterioara. Relatia dintre adulti poate sau nu sa aiba originea in casatorie (de ex., cuplurile care coabiteaza), ei pot sau nu sa imparta o locuinta comuna (de ex., cuplurile care fac naveta). Adultii pot sau nu sa coabiteze sexual, iar relatia poate sau nu sa implice sentimente valorizate social, cum sunt: dragostea, atractia, respectful fata de parinti si admiratia . Din perspectiva psiho-sociala, familia reprezint o unitate de interaciuni

i intercomunicri personale, cuprinznd rolurile sociale de so, soie, tat, mam, fiu i fiic, frate i sor, constituit n i prin afeciune (I. Mitrofan, 1989). Caracteristici ale familiei (I. Mitrofan, N. Mitrofan, Familia de la A la Z, 1991): a) existenta unui numar de persoane; b) reunirea lor ca urmare a unui act civil (actul de casatorie) ; c) intre membrii grupului familial exista un ansamblu de drepturi si obligatii garantate juridic; d) relatii interpersonala de ordin biologic, psihologic si moral ; e) climat/atmosfera psiho-sociala; f) ansamblu de norme si reguli privind conduita membrilor grupului familial; g) organizarea structurala, cu o anumita distributie a rolurilor si sarcinilor familiale; h) indeplinirea unor functii in raport cu societatea. Institutul canadian pentru familie Vanier (apud. Adina Baran-Pescaru, Familia azi. O perspectiva socio-pedagogica, 2004): familia reprezinta orice combinatie de doua sau mai multe persoane, care relationeaza in timp prin legaturi de acord reciproc, nastere si/sau adoptie sau plasament si care isi asuma impreuna responsabilitati : a) sustinere fizica si grija fata de membrii grupului ; b) adaugarea de noi membri prin procreatie si adoptie ; c) socializarea copiilor ; d) controlul social al copiilor ; e) producere, consum si distribuire a bunurilor si serviciilor ; f) hrana afectiva dragoste . Ecaterina Vrasmas (2008) defineste familia ca fiind unicul grup social caracterizat de determinarile naturale si biologice, singurul in care legaturile de dragoste si consanguinitate capata o importanta primordiala prin interactiunile multiple si determinante intre toti membrii ei. In acest creuzet de relatii, valori si sentimente copilul primeste forta si imboldul principal al dezvoltarii sale (apud. Rodica Enache, 2011). Din punct de vedere religios, familia reprezinta unirea conjugala dintre cei doi soti

in vederea nasterii de copii. Functionalitatea familiei depinde de exista mai multor factori: starea generala a societatii, regimul politic, nivelul de dezvoltare economica, tehnologica, nivelul general de instructie, educatie si civilizatie, tipul, dimensiunea, structura familiei, diviziunea rolurilor si autoritatii in familie, traditii, obiceiuri, norme morale, valori spirituale etc. 2. Functiile familiei Exista mai multi factori care influenteaza, pozitiv sau negativ, functionalitatea unei familii: starea generala a societatii, regimul politic, nivelul de dezvoltare economica, tehnologica, nivelul general de instructie, educatie si civilizatie, tipul, dimensiunea, structura familiei, diviziunea rolurilor si autoritatii in familie, traditii, obiceiuri, norme morale etc. I. Mitrofan si C. Ciuperca (1998, p. 168) aduc in discutie patru functii fundamentale ale familiei (mai ales pentru societatile traditionale) : economica, socializatoare, de solidaritate si sexual/reproductiva. Modernitatea redimensioneaza drastic functiile familiei, mergand pana la ignorarea unora dintre ele in cadrul unor variate configuratii familiale. 89 Functia economica - familia trebuie sa-si asigure venituri suficiente pentru satisfacerea nevoilor de baza. Daca reuseste acest lucru, familia se poate concentra mai mult asupra realizarii celorlalte functii. In caz contrar, se pune in pericol insasi existenta familiei ca institutie sociala. Functia economica cuprinde 3 dimensiuni : 1. componenta productiva producerea bunurilor si serviciilor necesare traiului familiei ; In societatea moderna, familia nu mai este o unitate productiva autosuficienta, membrii ei fiind dependenti de veniturile castigate in afara gospodariei (P. Ilut, 1995). Principala functie economica a familiei moderne este cea de consum. Cu cat veniturile familiei sunt mai mici, cu atat se manifesta mai multe dispute familiale. 2. componenta profesionala transmiterea ocupatiilor de la parinti la copii ;

3. componenta financiara administrarea unui buget de venituri si cheltuieli - astazi, asistam la un buget dezechilibrat, datorita surselor sporadice de venit si/ sau cheltuieli exagerate intr-o anumita directie (cheltuieli referitoare la subzistenta).
Cunoscuta lege a lui Engel afirma existenta unei relatii direct proportionale intre nivelul de saracie al unei familii si volumul cheltuielilor necesare asigurarii subzistentei fizice : cu cat veniturile sunt mai mici, cu atat ponderea cheltuielilor pentru subzistenta este mai mare.

90 Functia de socializare
Socializarea = proces de transmitere-asimilare a atitudinilor, valorilor, conceptiilor, modelelor de comportament specifice unui grup, in vederea formarii, adaptarii si integrarii sociale a unei persoane (C. Zamfir, L. Vlasceanu, Dictionar de sociologie).

Familia este prima instanta de socializare; aici copilul deprinde primele notiuni morale, modele de conduita, atitudini si sentimente intelectuale, morale, religioase, estetice etc. Subfunctii (I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998) : 1. integral-formativa copiii primesc informatii despre mediu, obiecte, persoane ; se formeaza o serie de deprinderi, priceperi, atitudini ; 2. psiho-morala modelele de conduita oferite de parinti exercita o mare influenta asupra copiilor ; de asemenea, este important climatul educativ in care se exercita influenta educativa ; 3. social-integrativa nivelul de adaptare si integrare sociala este direct dependent de achizitiile realizate in cadrul grupului familial de apartenenta ; 4. cultural-formativa formarea si cultivarea atitudinilor si sentimentelor estetice, a spiritului critic in receptarea unor produse artistice ; dezvoltarea unor capacitati creatoare ; cultivarea atitudinilor si sentimentelor religioase etc. Din aceasta perspectiva, se poate vorbi de familii inalt educogene sprijina educarea copiilor si realizeaza o legatura stransa cu scoala ; familii satisfacator educogene asigura copiilor conditii de educatie familiala, dar nu organizeaza si controleaza sistemul activitatilor in aceasta directie ; familii slab educogene lipsa educatiei familiale si a controlului parental (M. Voinea, 1993). 91 Functia de solidaritate/de suport emotional, spiritual, moral este o functie complexa.

Familia sanatoasa asigura unitatea, intimitatea, coeziunea, securitatea emotionala, fizica si materiala a membrilor ei, unitatea acesteia, dezvoltarea personalitatii umane in cadrul unui climat/mediu familial centrat pe valori precum: iubire neconditionata, daruire, munca, respect mutual, sinceritate, incredere, fidelitate etc. Aceasta functie a cunoscut o diminuare in timp, datorita mobilitatii sociale, a diviziunii moderne a rolurilor in cadrul familiei, a contradictiilor dintre generatii (P. Ilut) etc. 92 Functia sexuala si reproductiva Asistam astazi la o exacerbare a acestei functii, la o explozie a sexualitatii in societatea contemporana. Maximalizarea sexualitatii si minimizarea fertilitatii/realizarea cu dificultati !!! La nivelul societatii, fertilitatea poate fi influentata de factori economici, demografici, legislativi etc. P. Ilut (2005, pp. 67-68) discuta despre functiile sociale ale familiei in interactiune cu cele biologice, psihologice etc. (Tischler et al., 1986): 93 regularizarea comportamentului sexual nu se permit relatii sexuale intamplatoare nicaieri in lume, practicandu-se tabuul incestului, care interzice relatii sexuale intre rudele apropiate ( parinti-copii, frati-surori, bunici-nepoti, unchi-nepoti, verisori de gradul I, II, III in unele tari) ; daca mariajul poate fi supravegheat, nu acelasi lucru se intampla, insa, cu raporturile sexuale efective ; 94 reglementarea modelelor reproducerii permitand/interzicand anumite forme de mariaj (ex., mai multe sotii/mai multi soti), promovand o anumita conceptie despre divort si recasatorire ; se incurajeaza sau nu reproductia ; 95 organizarea productiei si a consumului (functia economica) ; 96 functia de socializare a copiilor asigurarea conditiilor necesare pentru insusirea valorilor pe care le promoveaza ; 97 functia de solidaritate psihoafectiva familia asigura securitate afectiva, ajutor, confort psihospiritual ; din acest motiv, familia reprezinta si astazi fundalul socioafectiv cel mai relevant pentru majoritatea indivizilor ; 98 familia este factorul cel mai important in acordarea directa, nemijlocita a

statutului social individul, prin faptul ca s-a nascut intr-o familie, mosteneste bunuri materiale si o pozitie sociala recunoscuta : clasa sociala, grup etnic, blazon ; familia ofera statut social si indirect, prin scolarizare.

*** Aplicatii: 1. Realizati un eseu cu tema Criza familiei in Romania contemporana, pornind de la urmatoarele afirmatii: 99 ...Familia este o realitate vie, care fara a-si pierde sensul fundamental sacru, este supusa cu violenta dezordinii cotidiene a profanului, traversand o criza fara precedent...INCOTRO? (I. Mitrofan, C. Ciuperca, Psihologia vietii de cuplu, 2002). 100 Ritmul de viata trepidant, stresul de suprasolicitare, nevoia de adaptare la nou, mirajul modelelor extravagante, alienarea spirituala, probleme existentiale grave, eul individual/colectiv depersonalizat au modificat fundamentul familiei, conferindu-i noi roluri si destinatii(Idem). 101 Ar putea familia sa mai fie o oaza, in mijlocul unei societati agresive si nevrotice? (...) Sau asa cum nimeni nu poate fi fericit intr-o lume nefericita, sotii ar urma sa-si verse, in interiorul

celulei conjugale, toata ura, oboseala, spaima sau indiferenta pe care le inmagazineaza in lumea de afara?...(Pascal Bruckner, A. Finkielkrant, Noua dezordine amoroasa, 1995, pp. 136-137). 102 Noua dezordine amoroasa se naste intr-o lume ce nu mai este indragostita, dar care este influentata de o serie de fenomene (revolta femeilor, a minoritatilor sexuale) ce au o mare capacitate de perturbare in sfera socio-politica. Si daca dezordinea este o stare generala, aparitia si accentuarea acesteia in domeniul cuplului nu este decat o reflectare si o consecinta a haosului in care se misca lumea contemporana (Idem). 103 ...Familia va deveni o simpla coabitare accidentala a femeii si barbatului, caminul devenind un adapost al relatiilor sexuale (Sorokin, 1940, apud M. Voinea, 1993). 104 ...desi cuplurile pastreaza nostalgia unei solidaritati afective si sociale definitive,viseaza si actioneaza in spiritul pastrarii unei disponibilitati permanente(I. Mitrofan, Elemente de psihologia a cuplului, 1994). 105 ...oamenii isi sunt suficienti lor insisi. Ei nu (mai) datoreaza nimic nimanui si nu asteapta nimic de la nimeni. Se obisnuiesc sa se considere intotdeauna izolati si isi imagineaza cu usurinta ca tin in maini intregul lor destin. Modernitatea ameninta sa il inchida pe om in singuratatea propriei sale inimi. (...). Ii uitam cu usurinta pe cei care ne-au precedat si nu avem nici o e despre cei care ne vor urma(A. Tocqueville, Despre democratie in America, vol. II, 1995). 106 Incotro se indreapta familia si care sunt sansele sale de evolutie este intrebarea la care sociologii si psihologii sunt din ce in ce mai tentati sa formuleze raspunsuri. Dar oricum s-ar numi noile forme familiale pe care societatea industriala le prolifereaza sau le-ar mai putea prolifera (familii comunitare, familii poligame, familii-agregat, familii geriatrice, nefamilisti cu copii), este o certitudine faptul ca familia conjugala va continua sa existe ca cea mai importanta veriga a dezvoltarii societatii, a supravietuirii sale, purtatoarea cea mai fidela a stafetei vietii pasnice si creatoare de la o generatie la alta (R. Enache, Asistenta sociala a copilului si a familiei, 2011). 2. Realizati o analiza critica a principalelor simptome familiale care indica criza familiei in Romania: 107 sntimentul acut al insecuritatii economico-sociale, cu cresterea anxietatii de relatie; 108 diminuarea masiva a ratei demografice cresterea ingrijoratoare a avorturilor, a divortului, scaderea nr. de casatorii; 109 agresivitate si violenta domestica; 110 diminuarea functiei educativ-valorice a familiei frecvente tulburari de relationare si comunicare dintre parinti, parinti-copii; 111 ateizarea populatiei (fractura spirituala);

112 destabilizarea valorilor spirituale, moral-religioase, transmisibile de la o generatie la alta de sute de ani; 113 Diminuarea autocontrolului vietii instinctuale: viol, abuz sexual, datorate si cresterii impactului resurselor de informatie pornografica; 114 Neintelegeri crescute in cuplurile tinere, durata acestora fiind in scadere; 115 Optiunea in crestere a tinerilor pentru forme de convietuire nelegiferate; 116 Abandonul batranilor, dificultati materiale si emotionale ale familiei varstnice

CURS 2 DINAMICA STRUCTURILOR FAMILIALE Motto: Atunci cand omenirea s-ar stinge, ultimul barbat isi va petrece ultimele lui ore in

cautarea nevestei si a copiilor (Linton, 1949) 1. Originea grupului familial Originea familiei si a tipurilor de mariaj se pierde in timp. Ca si in alte cazuri cand e vorba de reconstituiri ale unui fragment de timp atat de indepartat, e greu sa obtii un film precis si convingator pe tema aparitiei familiei, arata P. Ilut. (...) este probabil ca familia sa fi aparut, prin incercari derulate pe o lunga perioada de timp, ca strategia institutionala optima (in termeni de costuri si beneficii) sa raspunda diferitelor cerinte legate de supravietuirea si dezvoltarea grupurilor umane (P. Ilut, 2005, p. 71).
Aparitia familiei este explicata prin nevoia de a reglementa relatiile sexuale dintre membrii unui grup (comunitati) in vederea reducerii competitiei sexuale. Atata vreme cat o mare parte din energia unui grup este cheltuita pe competitii si conflicte interne, grupul respectiv este mai vulnerabil fata de amenintarile din afara. Reducerea tensiunilor inseamna cresterea puterii grupului. (...). Necesitatea de a reduce conflictele interne din grupul largit (trib) a condus la aparitia familiei, iar necesitatea de a le reduce in interiorul familiei a dus la tabuul incestului. In acest context se inscrie si principiul legitimitatii, elaborat de B. Malinowski (1926), potrivit caruia functia mariajului si a familiei este de a identifica barbatul responsabil pentru protectia femeii si a copiilor si pentru plasamentul acestora in societate. Prin tata, biologic sau doar social, se asigura pozitia copilului in sistemul de rudenie in societate, iar prin familie in general, reproductia valorilor, a normelor, cunostintelor (Idem, p. 70).

Pentru perioada timpurie a umanitatii, s-a emis ipoteza promiscuitatii absenta casatoriei, relatii sexuale nerestrictive, neguvernate de reguli culturale. De asemenea, primii antropologi (Frazer, Morgan, Westmarch, Briffault) semnaleaza ca cea mai veche forma a familiei casatoria in grup (poliginandria) mai multi barbati si mai multe femei au mai multi soti / mai multe sotii. Totusi, este vorba mai degraba de un construct teoretic, decat de o forma matrimoniala institutionalizata. In istoria formelor de mariaj si organizare a familiei, variatia geografica a cutumelor, moralei, factorilor religiosi, socio-culturali explica existenta unor practici maritale sau forme de mariaj diferite.
Un exemplu deosebit de mariaj, studiat de K. Gough (1952), il constituie cazul Nayar (P. Ilut, 2005, pp77-78). In India, la o casta superioara din regiunea Nayar, fetele pubescente trec printr-o ceremonie de patru zile, in timpul careia se casatoresc cu un barbat numit de Gough sot de ritual. Ceremonia este

obligatorie pentru ca fetele sa isi inceapa cariera sexuala si de reproducere. Dupa consumarea ritualului, ele sunt libere sa aiba relatii sexuale cu cati barbati vor, cu conditia sa nu incalce restrictiile de casta si incest. Barbatii cu care se cupleaza se numesc soti vizitatori. Ei nu petrec mai mult de o noapte la rezidenta fetei in cauza. Daca nevestele din Nayar nu pot dovedi paternitatea copiilor, sunt pedepsite. Cazul Nayar arata institutionalizarea culturala a situatiei de (posibila) diferenta dintre tatal biologic si tatal social, precum si nevoia ca acesta din urma sa existe; ritualul de casatorie are loc tocmai in vederea acreditarii sociale a unui tata (sotul de ritual).

2. Tipuri de mariaj. Poligamie si monogamie Ca pondere a tipurilor de mariaj in sanul populatiei de pe intreaga planeta, avem in ordine descrescatoare: monogamia, poliginia, poliandria si foarte rar casatoria in grup. Distinctia monogama-poligama are drept criteriu structura familiala la un moment dat, care implica functia economica si reproductiva (P. Ilut, 2005). Poligamia (casatoria multipla) reprezinta un principiu acceptat de unele popoare, conform caruia casatoria se poate realiza intre un partener de un sex si mai multi parteneri ai celuilalt sex. Poligamia este puternic corelata cu factorii economici, demografici, geografici. Din acest punct de vedere, studiile de antropologie si etnografie disociaza intre poligamia elitista si poligamia populara. Prima este practicata de persoane ce au resurse sa intretina mai multi parteneri conjugali, casatoria multipla fiind un lux; a doua reprezinta o uniune intre persoane pentru maximizarea beneficiului economic (mai multe sotii lucreaza mai mult) si eficientizarea cresterii si ingrijirii copiilor.
In unele societati, cuplului nu ii este permis sa aiba relatii sexuale cel putin un an de la nasterea copilului - tabuul sexual postnatal (postpartum sex taboo). Aceasta interdictie se datoreaza faptului ca mama trebuie sa alapteze copilul 1-2 ani. Daca relatiile sexuale nu ar fi restrictionate, mamele ar putea avea copii la intervale de un an si nu i-ar putea hrani corespunzator, ceea ce ar provoca boli si moartea copiilor. La populatiile care traiesc din fructe si radacini (proteinele sunt reduse in alimentatie), poliginia este foarte frecventa. Aceasta intrucat barbatilor le-ar fi greu sa se abtina sexual ani la rand. Solutia: poliginia, ca raspuns cultural la o problema de supravietuire (apud. P. Ilut, 2005, p. 83).

Poligamia imbraca doua forme: poliginia si poliandria. 1. Poliginia un barbat este casatorit concomitent cu mai multe femei. Este un tip de mariaj foarte raspandit in tarile islamice, la multe populatii africane, la indigenii australieni si la unii indieni din SUA. Pentru a putea supravietui, o familie poliginica

trebuie sa functioneze dupa reguli foarte stricte si clare, in care afectiunea sa fie egal distribuita din partea sotului. Poliginia poate fi sororala - sororal polygyny barbatul se casatoreste cu toate sau unele dintre surorile sotiei, si non-sororala, cand aceasta regula nu este impusa. In mod similar, exista si o practica prin care un barbat este obligat sa se casatoreasca cu vaduva fratelui sau decedat levirate. 2. Poliandria femeia are in acelasi timp mai multi soti. Poliandria este destul de rara, fiind asociata cu conditiile grele ale existentei; este intalnita in regiuni restranse din India, Nepal, Sri Lanka, Polinezia, populatii din Africa Centrala. Poliandria este asociata, in unele regiuni (zonele de podis inalt din India, de ex.) cu infanticidul feminin. Se considera ca barbatii sunt mult mai eficienti, mai valorosi, datorita fortei fizice si a rezistentei. Imbraca doua forme: fraternala si nonfraternala (P. Ilut, 2005, pp. 81-83). Consecinte ale poligamiei: tensiuni marcate de gelozie si rivalitatea dintre fati proveniti din mame/tati diferiti (ex. familiile extinse poligame din Africa frati care locuiesc impreuna, fiecare avand 2-3 sotii, dar si baieti adulti, casatoriti la randul lor cu una sau mai multe femei); sunt inregistrate si beneficii economice. Monogamia reprezinta forma de mariaj in care pe un timp dat o persoana este casatorita cu o singura alta persoana (este cea mai raspandita in lume). Se discuta despre 2 tipuri de monogamie: 1. Monogamia seriala (pe perioada vietii) casatoria dintre un barbat si o femeie, permitand recasatorirea dupa divort sau disolutie; in societatile traditionale, monogamia seriala ia cateodata forma sororatului (una dintre surori se casatoreste cu barbatul surorii sale ramas vaduv) sau a leviratului (fratele se casatoreste cu vaduva fratelui sau) sunt avute in vedere variabile ca integritatea gospodariei (proprietatii), capitalul marital (material si psihosocial). 2. Monogamia stricta casatoria unui singur barbat cu o singura femeie pana la vaduvie, sau chiar mai restrictiva, nepermitand recasatorirea dupa moartea unuia dintre soti. Familiile monogame cele mai cunoscute si care au avut ponderea cea mai

importanta de-a lungul timpului sunt familia extinsa (caracteristica societatii traditionale) si familia nucleara (specifica societatii moderne). 3. Familia extins si familia nucleara Familia extins (largita/compusa) se pierde ca debut i existen n memoria timpului i are n unele locuri i ri diferite variante. Familia extinsa reunete mai multe generaii (de regula trei) cuprinde pe langa nucleul familial si alte rude: parintii sotului/sotiei, fratii si surorile sotului si/sau ale sotiei cu sotii/sotiile, copiii lor, unchi/matusi ai cuplului conjugal. O varianta intalnita adesea este familia tulpina - parintii/unul din parinti ramas vaduv locuiesc cu un fiu/fiica cu familia sa (P. Ilut, 2005).
Reprezentarea grafica a familiei extinse (familia tulpina)

Legenda:

Familia extinsa subordoneaza familia nucleara si dispune de un sistem de reguli si norme de convietuire care se perpetueaza de la o generatie la alta. Caracteristica ei esentiala este conservatorismul, pastrarea traditiilor, obiceiurilor si stilului familial dominant. Alegerea partenerului este fcut de prini, se bazeaz pe respectarea unor norme privind proveniena, poziia social si economica a acestuia. Familia extins promoveaz un coeficient de integrare, siguran i de apartenen destul de ridicat. Sistemul valorilor etico-religioase, culturale are un grad mai mare de transmisibilitate. Patternurile educationale sunt mai rigide, iar asteptarile intregii familii fata de fiecare membru al sau mai uniforme, mai previzibile. Sunt afectate insa, relaiile familiale intime, ntruct evoluia lor se subordoneaz modelului, filonului parental, autocratic i autoritar (autoritatea este detinuta de cel mai varstnic membru al familiei).

Funcia esenial a acestui tip de familie este reproducerea grupului social i nu dezvoltarea personalitii partenerilor. Desi se produc numeroase conflicte intra si intergenerationale, familia extinsa ridica bariere psihologice de netrecut in calea destramarii nucleelor familiale (I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998). Pe parcursul secolului XX, familia extinsa a scazut ca preponderenta. Aceasta schimbare este asociata cu cresterea mobilitatii, cu diminuarea responsabilitatilor financiare ale copiilor fata de parintii care imbatranesc. Familia nucleara (conjugala, simpla) este unitatea compusa dintr-o pereche maritala (sot-sotie) si copiii dependenti de ea, necstorii, proprii sau adoptai, care locuiesc si gospodaresc impreuna, impart toate responsabilitatile emotionale, economice si sociale; este nucleul familiei extinse.
Reprezentare grafica a familiei nucleare

Este considerata familie nucleara intacta, autentica, familia care nu a trecut prin divort, separare, moartea unui partener si care realizeaza plenar functiile care ii sunt atribuite: economica, de socializare si sustinere, sexuala si reproductiva. Familia nuclear este familia reprezentativ pentru societatea prezent, fr a fi i cea mai des ntlnit (dup studiile lui O. Pocs, n multe ri, doar una din 3 familii este de acest fel, n unele societi ea nu reprezint dect 7-10% din totalul structurilor familiale). Spre deosebire de familia extinsa, conservatoare, autocratica, motivata de interese economice de cele mai multe ori, familia nucleara, in variantele ei sanatoase, armonioase, este o structura democratica, bazata, intr-o mai mare masura pe afectiune, consens, egalitate si complementaritate a rolurilor conjugal-parentale. Din punct de vedere psihologic, familia nucleara are o posibilitate crescuta de a asigura suportul emotional, satisfacerea nevoilor de protectie si apartenenta, a nevoilor de

comunicare si dezvoltare, a intimitatii si creativitatii interpersonale. Alegerea partenerului este motivata de afectiune mutuala si de libertatea optiunii, scopul sau fiind fericirea ambilor soti si a copiilor lor. Este insa mai expusa instabilitatii, divortului emotional si legal.
Cuplul modern este profund marcat de libertatea alegerii si de exercitarea dreptului la autodezvoltare, iar cand sentimentul iubirii dispare, cuplul isi pierde ratiunea de a fi si, de cele mai multe ori, se separa. Exist nc destule persoane care se angajeaz n viaa de familie dar nu contientizeaz dac sunt pregtite sau dac sunt apte pentru a fi so, soie, printe. De aici apar dezamgirile, conflictele i chiar fracturile ntre vis, proiecie i realitate (I. Mitrofan).

ncepnd cu anii 1970, familia nuclear cunoate un regres accentuat, mai ales in tarile puternic industrializate. Din numeroasele explicaii posibile ale acestui fenomen se impun dou: 117Schimbrile creterea din mediul de social: creterea independenei social i economice a femeilor, extinderea metodelor contraceptive, nivelului educaie, mobilitatea demografic; s-a produs o slbire a dependenei tinerilor de presiunea conveniilor familiei i a comunitii de provenien. 118Cultivarea individualismului si autonomiei.. Pe acest fond, s-a extins ideea c familia nuclear ar avea un caracter opresiv, ca nu dezvolta personalitatea si ngrdeste evoluia sinelui (ex. ideologia promovata de miscarile feministe, anii 60-70 ai sec. XX). In 1994, Institutul pentru familie Vanier (apud. Ecaterina Vrasmas, 2008) a descris urmatoarele tipuri de familie: a) b) c) familia nucleara compusa din doi parinti si unul sau mai multi copii biologici sau adoptati, care locuiesc impreuna; familia extinsa compusa din parinti, copii, unchi, bunici si alte rude de sange care locuiesc impreuna; familia amestecata/recombinata/reconstituita compusa din parinti care au divortat, s-au recasatorit si au format o noua familie, care include copiii din prima casatorie a unuia sau a

ambilor parteneri si/sau din aceasta casatorie; d) e) f) familia fara copii, reprezentata de un cuplu; familia cu un singur parinte, compusa dintr-un singur parinte (adesea mama) si unul sau mai multi copii; cupluri care coabiteaza / casatorii conventionale aranjamente familiale care se aseamana altor forme, dar nu legalizeaza mariajul. Din 1972 acest Institut recunoaste cuplurile cu parteneri de acelasi sex, ca familii. Maria Bulgaru (2003) (apud. Rodica Enache, 2011, pp. 10-11) realizeaza o clasificare a structurilor familiale, dupa urmatoarele criterii: 119in functie de numarul de generatii: 120familia nucleara, restransa sau conjugala; 121familia extinsa sau largita. 122in functie de criteriul locuintei: 123familii de rezidenta; 124familii de interactiune. 125in functie de pozitia pe care o ocupa o persoana in cadrul familiei: 126familia de origine (de orientare/consangvina) este familia in care te nasti si cresti; 127familia proprie (de procreare/conjugala) este aceea constituita prin propria casatorie. 128in functie de criteriul normalitatii: 129familii normale (in sensul de ceea ce este permisibil social); 130familii anormale (din care lipsesc copiii sau din care lipseste unul din parteneri). I. Mihailescu (1993) subliniaza ca, dupa modul de exercitare a autoritatii, sistemele familiale pot fi: patriarhale, matriarhale sau egalitare. In sistemul patriarhal, autoritatea in cadrul familiei este detinuta de barbatul cel mai in varsta (familia extinsa) sau de sot (familia nucleara). In sistemele matriarhale, autoritatea in cadrul familiei este detinuta de femeia cea mai in varsta sau de sotie. In prezent, este foarte raspandit sistemul egalitar, puterea si autoritatea fiind relativ egal distribuite intre sot si sotie.

Alte tipuri: 131famili sarace/ familii bogate; 132familii tinere/familii batrane; 133familii agrare/nonagrare/mixte.

*** Aplicatii: Realizati o analiza comparativa a caracteristicilor familiei in societatea traditionala si in societatea moderna, avand acces la modelul oferit de P. Ilut in lucrarea Sociopsihologia si antropologia familiei (2005).

Familia in societatile traditionale si in societatile moderne (P. Ilut, 2005. p. 88) Criterii de diferentiere Numar de parteneri conjugali concomitenti Alegerea partenerului/partenerilor Rezidenta Relatia de putere in cuplu Relatia parinti-copii Functiile familiei Societati traditionale Unul (monogamie) Mai multi (poligamie) Este facuta de parinti sau rude pentru a intari puterea familiei consangvine, a neamului, a clanului Patrilocala, matrilocala, neolocala Diferite grade de dominatie a barbatului (patriarhat) Autoritate si dominanta parinteasca Concentrarea pe protectia grupului de rudenie ca intreg (neam) Structura Grad de stabilitate Ponderea in ansamblul societal Extinsa Ridicat Foarte mare Societati moderne Unul (monogamie) Alegerea este relativ libera, facuta de parteneri neolocala O mai mare apropiere de putere barbatfemeie Mai mare toleranta si egalitate parinticopii Specializate in a oferi un mediu de siguranta cresterii copiilor si suport emotional membrilor familiei conjugale Nucleara Mult mai scazut, creste semnificativ divortialitatea Se practica alternative nonmaritale

(coabitare, celibat etc.)

CURSUL 3 FAMILIA RESTRUCTURATA. EXPERIENTE NEOFAMILIALE

1. Familia restructurata Societatea contemporan cunoaste o serie de modificri de structur a familiei care reprezint noi tipuri de convieuire sau forme derivate ale acesteia. Aceste forme sunt reunite sub denumirea de familie restructurat, data de o mulime de configuraii familiale, tot mai des intalnite astazi: concubinaje, cstorii deschise, cupluri fr descendeni, familii reconstituite, celibatul, familii monoparentale etc. La baza lor se afl opiunea individual i capacitatea de modelare a rolurilor n funcie de context i structura de personalitate a individului. Aceste configuratii desi foarte diferite au un punct comun: nici una nu indeplineste toate functiile atribuite in mod clasic institutiei familiale. Mai mult, fiecare configuratie tinde sa accentueze unele functii (celibatul functie economica, casatoria deschisa functie sexuala etc.) si sa minimalizeze altele sau chiar sa le ignore (cuplurile fara descendenti functia de socializare, familia monoparentala functia sexuala etc.) (I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998, p. 48).
Tranzitia catre Noua Era (New Age/Epoca Varsatorului/Era Solara sau Halonomica) aduce cu sine proliferarea fara precedent a stilurilor de viata nenucleare, a neo-formatiilor familiare, substitute maritale sau simulacre, anticipand un viitor din ce in ce mai incert, o perspectiva din ce in ce mai haotica. Putem fi casatoriti, divortati, vaduvi, celibatari, putem trai impreuna cu cineva, pe langa cineva sau printre relatiile cuiva (Idem, pp. 47-48).

134Concubinajul (coabitarea consensuala, uniunea libera) este o alternativa la familia nucleara/conjugala, alctuit din persoane de sex opus ntre

care nu exist relaii de cstorie; autonomia personala reprezinta cea mai importanata valoare pentru cuplu; realizeaz majoritatea funciilor ntlnite la familia nuclear i traverseaz aceleai probleme ca i aceasta. Coabitarea consensual are semnificaii diferite: - poate fi doar o coabitare premarital care precede cstoria, neleas ca o variant de a spori ansele de alegere a partenerului cel mai indicat; - poate fi un stil de via bazat pe o opiune reciproc adoptat pe termen lung sau chiar pentru ntreaga via.
Concubinajul este expresia unui protest subtil, refuzul mascat al unei societati constrangatoare, incerte, deceptionate (I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998, p. 57).

Avantaje (J. Coleman, M., Rotrin): - satisfacerea trebuintelor sexuale la un nivel superior; - posibilitate crescuta de realizare a compatibilitati; - dezvoltarea deprinderilor interpersonale; - un nivel economic ridicat, rezultat din asocierea resurselor economice; - propaga regula fidelitatii liber consimtite; - partenerul nu are aceleasi responsabilitati fata de copiii ce nu sunt ai lui. P. Ilut (2005, p. 2005): coabitarea apare oarecum ca o forma oficializata social a sexualitatii nonmaritale, dar ea indeplineste si alte functii decat cele erotice, insemnand o serie de avantaje psihologice, sociale si economice, fara a fi supusa constrangerilor maritale. Dezavantaje (Coleman, 1988): - limitarea prematura a experientei intalnirilor; - perpetuarea rolului traditional al femeii (asigurarea sarcinilor domestice); - investire emotionala inegala; - reducerea numarului de prieteni; - complicatii legale; - dezinteres fata de functia reproductiva; P. Ilut (2005): coabitarea este stigmatizata daca exista copii; nerecunoasterea de

catre diferite institutii a drepturilor de cuplu oficial (asigurari medicale, imprumuturi bancare, mosteniri, impartirea bunurilor la despartire etc.). 135Celibatul reprezinta un model de menaj in care individualitatea se afirma in deplina libertate. Se opteaza pentru o cariera profesionala in locul vietii de familie, cariera procurand un stil de viata mai independent - timp liber, calatorii, cheltuieli personale etc.. Celibatul atinge cote alarmante astazi, mai ales in S.U.A., Germania, Franta etc. Si in Romania este vizibila aceasta tendinta. Explicatii: ponderea vaduviei, marirea varstei medii la casatorie etc. Dupa 35 de ani, arata specialistii in domeniu, sansele statistice de a deveni celibatar sunt mai mari, desi trebuie analizate diferentiat: mai scazute pentru barbatii cu studii superioare decat pentru muncitori, mai mari pentru femeile cu studii decat pentru cele fara studii.
F. Sigly considera ca barbatii evita femeile prea instruite deoarece se tem de pierderea unei parti din puterea lor in cadrul cuplului, in timp ce femeile intelectuale evita casatoria deoarece le ingreuiaza continuarea carierei profesionale (apud. I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998, p. 52). L. Roussel (1989) considera ca barbatii divortati sunt mai dispusi sa-si transforme celibatul intro casatorie, dar recasatorirea femeii divortate ramane mai putin frecventa decat cea a barbatilor.

I. Mitrofan si C. Ciuperca (1998) arata ca, in general, cauzele extinderii fenomenului de celibat sunt atat de natura obiectiva, cat si subiectiva . Cauze obiective: 136de ordin sexual (impotenta sexuala, infantilism genital etc.); 137cauze de ordin psiho-relational (lipsa unor aptitudini pentru parteneriat, stari depresive, complexe de inferioritate, sociofobie etc.); 138cauze de ordin material (constrangeri economice, lipsa locuintei etc.). Cauze subiective: 139existenta unei imagini deformate asupra familiei si functiilor ei; 140lipsa de curaj in asumarea responsabilitatilor familiale si parentale; 141psihotraume, datorate conflictelor conjugale grave din familia de origine (consangvina) etc. Aceasta nu inseamna ca celibatul inseamna frustrare, neimplinire, cel putin pentru

persoanele care il accepta deliberat si care nu au trait experienta mariajului. Totusi, celibatarul se confrunta si cu o serie de probleme de ordin psiho-social: 142sentiment de frustrare in raport cu rude, cunoscuti, prieteni, colegi care isi au familiile lor; 143sentimentul de culpabilitate fata de sine si fata de societate; 144sentimentul izolarii si abandonului; 145sentimentul de insecuritate sociala, cu cat se inainteaza in varsta. Consecintele celibatului: 146se diminueaza nuptialitatea si natalitatea, antrenand dezechilibre demografice pe termen lung; 147sunt maximalizate functiile economica si sexuala; 148functia de socializare lipseste (acest model de menaj se caracterizeaza prin lipsa urmasilor).
In 1982 s-a realizat un studiu care sa arate cat este realitate si cat este mit in judecatile populare despre persoanele singure (Cargan, Melko, apud Ilut, 2005, pp. 195-196). S-au dovedit a fi false reprezentari (mituri) urmatoarele: 149 persoanele singure sunt mai legate afectiv de parinti si de rude nu s-au constatat diferente semnificative; 150 persoanele singure sunt mai egocentrice dimpotriva, valorizeaza mai mult prieteniile si sunt mai implicati in treburile obstesti; 151 cei singuri au mai multi bani decat cei casatoriti - fals; 152 persoanele singure sunt mai fericite de fapt, barbatii singuri sunt mai nefericiti. Perceptii apropiate de realitate: 153 persoanele singure nu se apropie prea mult de societatea celor casatoriti; 154 cei singuri au mai mult timp, oportunitati de loisir; 155 sunt insingurati (resimt mai intens singuratatea psihosociala)

De fapt, numarul celibatarilor inraiti este mic, marea majoritate tanjind dupa o legatura afectiva sigura si de durata!!! 156Cuplul fara descendenti / (familia fara copii) reprezinta un model de mariaj centrat pe adulti, spre care se orienteaza o parte semnificativa a populatiei tinere (in tarile dezvoltate, intre 10/20% din populatia adulta casatorita). Ponderea cea mai mare este intalnita la cuplurile urbane si la cele in care sotia

urmeaza o cariera profesionala (Mihailescu, 1993). In societatile traditionale, cuplurile fara copii erau putin frecvente si chiar dezaprobate, mai ales cand nu doreau copii. In societatea moderna, copiii nu mai reprezinta, din pacate, axul central al vietii de familie (cuplul sot-sotie este mult mai mult valorizat). Se marcheaza, astfel, mutatia de la familia axata pe copii la familia axata pe adulti (I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998, p. 55). Motive invocate de parteneri: 157restrangerea sferei activitatii profesionale si de loisir; 158responsabilitati parentale; 159emanciparea femeii (libertatea de a fi mama a fost inteleasa ca o obligatie impusa); 160dificultati economice; 161lipsa unei politici sociale de incurajare si sprijin a tinerilor casatoriti. Consecinte la nivel social (M. Voinea, 1996): 162nu asigura reproducerea biologica si, ca urmare, nu realizeaza functia de socializare consecinte demografice; 163se maximizeaza functia economica si cea sexuala Lipsa copiilor va fi regretata mai tarziu!!! 164Familia monoparental este o structur familial asimetric, alctuit dintr-un singur printe i copiii si n urma unui deces, divor, abandon, adopiune, convingere celibatar.
Este un tip frecvent mai ales n SUA - domin simitor numrul femeilor care ofer o asemenea experien de prini singuri. Societatea tradiional, dominat de familia extins a dezaprobat monoparentalitatea i a stimulat comportamentele sociale care ntr-o form sau alta i se opuneau. n schimb, n societatea modern, centrat pe familia nuclear, constituit din cei doi prini i copiii lor, mentalitatea asupra acestui tip de convieuire s-a modificat.

n cadrul acestui tip de familie are loc o dilatare a rolului parental - preluarea unor patternuri autoritare , care pot declana nenelegeri, conflicte, impas sau devian de rol. Mai ales mamele cu posibiliti economice modeste intampina

dificulti, nempliniri privind: supravegeherea permanent a copilului, ngrijirea n caz de boal, organizarea vacanelor etc.
Cercetrile lui James Wilson i Richard Hernstein privind relaia dintre criminalitate i copiii provenii din familii destrmate au subliniat c majoritatea brbailor din nchisori proveneau din asemenea familii, dar aveau i prini care comiseser diferite infraciuni, i acetia provenind din medii vulnerabile. Pentru copiii proveni i din acest tip de familie, efectele psihologice sunt mai puternice, mai dureroase asupra bieilor, asupra fetelor o inciden mai mare avand-o efectele materiale. n aceste cazuri, cstoriile fetelor sunt mai puin stabile dect ale bieilor.

I. Mihailescu (1993) prezinta o serie de consecinte ale monoparentalitatii: 165parintele ramas cu copiii nu mai poate realiza la un nivel optim functiile pe care societatea le atribuie institutiei familiale; 166functia sexuala si cea reproductiva sunt minimizate; 167menajele monoparentale se confrunta cu dificultati economice si socializatoare mai mari (mai ales pentru femei); 168exista diferentieri si in functie de sexul copiilor proveniti din familii monoparentale baietii prezinta o rata mai mare la comportamente deviante decat fetele; casatoria fetelor are o stabilitate mai redusa. Totusi, cercetri recente psihosociologice subliniaz c este mai indicat pentru copil o familie monoparental dect una bntuit de certuri i probleme (C. Ciuperc). Mai mult chiar, suport unele modificri i ipoteza conform creia copiii provenii din familii dezorganizate sunt mult mai expui riscului de a fi poteniali delincveni. *** Problematica monoparentalitatii este foarte complexa, greutatile fiind cu atat mai mari cu cat varsta parintilor este mai mica. O categorie aparte este constituita de parintii-adolescenti . Majoritatea mamelor adolescente provin din mediul urban, 43,9%, conform unui studiu realizat la Spitalul de Obstretica si Ginecologie Ploiesti (1994-1998) (Dr. Lucia Balea, Dr. Georgeta Lupu, Dr. Roxana Cilianu). Cauze ale fenomenului: 169mediatizarea erotismului;

170migrarea tinerilor din zonele rurale in cele urbane in cautare de lucru si nivel de viata crescut; 171ruperea relatiilor directe cu familia si cu obiceiurile traditionale; 172abuz de alcool si droguri; 173saracie; 174presiune sociala; 175abuz sexual anterior Consecinte ale parentalitatii la adolescenti: 176abandon scolar sindrom al nereusitei - cu cat varsta este mai mica la nasterea copilului, cu atat sansa de a relua studiile scade; de aici, slujbe cu prestigiu social scazut, venituri mici, satisfactie scazuta in munca; 177lipsa de perspectiva; 178dezvoltarea unor sindroame depresive; 179ideatie suicidara; 180casatorie instabila datorita imaturitatii psihosociale; 181relatia parinte-copil deficitara nerabdare, insensibilitate, inclinatia de a folosi pedeapsa fizica drept mijloc de educatie (lipsa maturitatii psihice a parintelui este un factor de risc important in dezvoltarea personalitatii copilului); copiii sunt abuzati, neglijati in cele mai multe situatii; 182copilul parintilor adolescenti este expus unor riscuri biologice si psihologice foarte mari rata mortalitatii la copiii nascuti de adolescente o depaseste pe cea a copiilor mamelor de peste 20 de ani; cu cat varsta este mai mica (sub 15 ani) si se asociaza cu provenienta din medii sarace, cu atat riscul de a avea un copil subponderal, cu retard intelectual, diabet, handicapuri fizice, malformatii congenitale asociate este mai mare; 183copii predispusi la delincventa juvenila In 2004, in Romania, s-au inregistrat 883,37 avorturi raportate la 1000 nascuti vii, ceea ce plaseaza tara noastra pe locul I in UE. Doar 51% dintre adolescente vor pastra copilul! Solutii?!? 184ore de educatie sexuala prin continutul transmis nu incurajeaza

cumva debutul relatiilor sexuale la varsta foarte tanara??? Un studiu realizat de specialisti americani ai unui Centru National de Medicina familiei se incheie cu urmatoarea afirmatie: Proba copleseste! A continua sugestia de a folosi contraceptive deoarece va proteja complet America, este o prescriptie care duce la dezastru! 185amanarea momentului de debut al vietii sexuale; 186abstinenta sexuala; 187diminuarea mediatizarii erotismului; 188actiuni de consiliere si educatie familiala, cu accent pe comunicarea in familie; 189asistenta sociala acordata mamelor adolescente; 190reintoarcere la valorile promovate de societatea traditionala (nu aproba libertatea sexuala a tinerilor!). Hedonismul inlocuieste incet, dar sigur, orice urma de sentimente sacre din educatia copiilor! 191Familia mixt ( reconstituita, reorganizata) reprezint o structur creat prin cstoria a doi prini singuri sau divorai fiecare cu sau fr copii i, eventual, cu copii comuni. Familia mixt prezint urmtoarele caracteristici specifice: -coabitarea comun n acelai spaiu; -relaii de alianta ntre copii i prini vitregi; -relaii afective de tip mixt (oferte i cereri), recompense i sanciuni. Familia reconstituita necesit, insa, depirea unui numr mare de dificulti ca: adaptarea printelui vitreg la cerintele copilului, diferene de opinie, conduite neacceptate ale noul so (soie) ca tat (mama) vitreg(a) privind ofertele i cererile propuse copiilor; condiii materiale etc. 192Experiente neofamiliale: semi-casnicia, pseudo-casnicia, uniunile

homosexuale, grupul comunitar sexual, swingers I. Mitrofan (1989) le considera forme ale unei patologii interactionale maritale,

forme simptomatice ale crizei familiei nucleare.

A. Toffler (Al treilea val, 1983, p. 289) descrie familia in care tatal si mama locuiesc si lucreza in doua orase diferite, casatoriile in serie, casatoriile pe baza de contract, casatoriile homosexuale, comune, grupuri de persoane mai in varsta care se intalnesc pentru a imparti cheltuielile etc.

193Semi-casnicia sau falsa casnicie, are ca scop prelunigirea casatoriei din punct de vedere legal, in ciuda modificarilor si alterarilor de esenta, a degradarii relatiilor maritale. Se intalneste frecvent in cuplurile cu relatii tensionale, conflictuale cronice si consta in adoptarea si exercitarea incompleta a rolurilor maritale de catre unul sau ambii soti. Ex.: unul din soti poate fi doar partial implicat in viata de familie, atat ca sot, cat si ca parinte, si simultan intr-o relatie adulterina. Ca urmare, evita/abuzeaza partenerul conjugal, isi exercita partial functiile parentale de ex., asigura suport financiar, dar nu si emotional etc..
Un studiu realizat de I. Mitrofan in 1989 descrie cateva variante ale semi-casniciei: 194 formula casa si copiii impreuna, sexul separat; 195 formula sexul impreuna, casa si copiii mai mult tu, distractiile separat; 196 formula sexul, partial impreuna, casa numai tu, distractiile partial impreuna, copii, mai ales tu, banii, mai ales eu.

Se constata in aceste formule maritale numeroase conflicte, rivalitati, violente cu impact negativ in socializarea copiilor; acestea sunt asociate frecvent cu alcoolismul, gelozia in contextul infidelitatii, lipsurile financiare, dezordinea in programul de viata. 197Pseudo-casnicia (vietile paralele)/casatoria de convenienta reprezinta forma cea mai grava a psihosociopatologiei maritale. Consta in adoptarea si exercitarea inautentica (falsa, aparenta) a rolului conjugal-parental, ca urmare a unor aranjamente familiale, pe criterii economice si sociale. Asadar, nu poate fi vorba de afectiune mutuala, ci doar de un sistem de interese reciproce. De multe ori, partenerii sunt implicati socio-afectiv si sexual in relatii extraconjugale, dar isi mentin statutul oficial datorita bunurilor materiale, copiilor etc. Pentru copii, efectele sunt extrem de nocive: ofera modele comportamentale

pseudomaritale, cu consecinte in constituirea atitudinilor antifamiliale. 198Uniunile homosexuale Functia sexuala reprezinta motivatia existentei uniunilor homosexuale relatiile sexuale: nota definitorie a convietuirii dintre doua persoane de acelasi sex.
Homosexualitatea este un fenomen socio-cultural. Legatura directa dintre nivelul hormonal si comportamentul homosexual nu s-a evidentiat. Atat la barbati, cat si la femei, homosexualitatea rezulta din complexe inconstiente (Adler vorbeste despre sentimentul de inferioritate, teama de esec). Sillamy (1996) arata ca la barbati, homosexualitatea este adesea o consecinta a unei educatii deficitare, iar la femei, rezultat al unei deceptii din copilarie, legate de descoperirea sexuala. Spre deosebire de lesbiene, barbatii homosexuali sunt mai putin orientati spre cuplu. In SUA, peste 25 mil., aprox. 10% din totalul populatiei, il reprezinta homosexualii; cca 4 mil de cupluri au in ingrijire cca 14 mil. de copii proveniti din adoptie, relatii heterosexuale anterioare etc.

Exista o atitudine ostila a populatiei majoritare heterosexuale fata de homosexualii care cresc copii, ca urmare a unor probleme pe care le ridica acest fapt: maturizarea psihologica a copilului ca adult, identificarea de sex si gen (ce se intampla cu un baietel crescut de un cuplu de lesbiene?), determinarea asupra orientarii sexuale (un baiat crescut de doi barbati are toate sansele sa devina homosexual?). Parintii nu isi pot indeplini diferentiat rolul de mama si de tata (cum poate fi un barbat o mama duioasa sau o femeie un tata ferm?); copiii se vor simti complexati in societate, incercand sa ascunda statutul parintilor lor (bunul-simt s-a pierdut la varsta adulta???) Coleman (1988) arata riscul crecut de adoptare a unor atitudini rejective fata de sexul opus, datorita modelului socio-educational si cultural prezentat. Argumente ale celor ce sustin legiferarea casatoriilor intre persoane de acelasi sex si posibilitatea cresterii copiilor (Bryjak, Soroka, 2001, p. 210): reducerea promiscuitatii existente in astfel de comunitati; limitarea raspandirii diferitelor boli sexuale, SIDA; posibilitatea de a creste copiii intr-o atmosfera pozitiva de familie; reducerea numarului de copii abandonati sau care traiesc in familii monoparentale sarace; diminuarea fenomenului de falsi heterosexuali; cresterea tolerantei fata de minoritati ( nu cumva acesta este adevaratul motiv???). 199Grupul comunitar sexual (ia amploare in anii 60-70 ai sec. XX) replica si

o formula de protest la adresa restrictiilor impuse de familia strict monogama (fidelitatea, spre ex.). Se propun expectane amoroase multiple, infidelitile fiind considerate remedii ale monotoniei vieii casnice. Grupul comunitar sexual se pronun pentru o legtura de tip alian, care s aib caracterul unui angajament supus rennoirii. Forme derivate: familile comunitare, familiile hippy. Nu au un numitor comun, dar arbornd deviza iubirii, solidaritii cu toi, practic viaa sexual sub forma mariajului n grup. n colectivitile respective, fiecare brbat este soul tuturor femeilor i fiecare femeie soia tuturor brbailor. Cei ce se remarc prin abiliti amoroase deosebite ocup poziii de frunte n structura colectivitii. Triesc o competiie devoratoare, susinut i de libertatea consumului de droguri, participri la acte de violen etc.
La San Francisco exista un mic grup de tineri (Kerista Village) (P. Hauck, 1991), format din 5 femei si 3 barbati; au relatii libere, nu sunt gelosi (sunt impreuna de 9 ani); pentru ca un strain sa intre in grup se cere consimtamantul tuturor membrilor; acesta trebuie sa fie apreciat pozitiv.

200Swingers (swinging = leganat, oscilant, ritmat) este un schimb voluntar si temporar intre perechi, in scop sexual; in mod ocazional, poate fi inclusa si o persoana fara partener (cel mai adesea femeie); combinatiile au loc cu acordul tuturor partilor implicate. Cuplurile din aceasta categorie se considera o avangarda a sexualitatii. Swingers devin treptat un grup secret; sunt discreti, prudenti, nu-si publica activitatea (exista foarte putine studii). De fapt, cine sunt acesti oameni??? Studiile arata ca swingers provin din clase sociale medii si inalte ale societatii americane, cu un nivel de educatie in general mediu; sunt predominant de rasa alba, au diferite varste, dar mai ales intre 35-45 de ani (R. Jenks, 1985). De regula, cei care initiaza aceste experiente sunt barbatii. S-a constatat ca au legaturi slabe cu parintii (familia de provenienta), cu religia, cu comunitatea. Studiile lui Duckworth si Levitt (1985) arata ca majoritatea sunt neadaptati, tulburati emotional in diferite grade, au probleme sexuale, sunt toxicomani, bantuiti

frecvent de sentimentul culpabilitatii, de pierderea increderii in sine, teama de a fi respinsi de alte cupluri, uzura emotionala in cautarile nesfarsite de noi parteneri etc.

Aplicatii: Comentati afirmatia de mai jos: Exista o tendinta neta la proliferarea unor noi modele sau pseudo-modele familiale, care poarta pecetea unei tranzitii psiho-sociale, anuntand disfunctii ce pot periclita echilibrul psihic si implicit social al consortilor, fals-consortilor, ex-consortilor, dar mai ales al copiilor acesti viitori adulti plutesc in confuzia modelelor parentale multiple, succesive, incomplete, frustrati de caldura si comunicare afectiva, de coerenta si competenta modelelor de rol masculin si feminin, dar si parentale. Programati la imaturitate socio-afectiva, ei vor fi tentati sa nege valorile convietuirii familiale cautand noi formule de viata, mai putin frustrante, incorsetante si amenintatoare (I. Mitrofan, N. Mitrofan, 1994, pp. 182-183).

CURS 4 PARADIGME EXPLICATIVE CU PRIVIRE LA CUPLU SI FAMILIE In ultimele decenii s-au dezvoltat o serie de paradigme explicative cu privire la familie, avand la baza studii de psihologie sociala, sociologie, antropologie, psihoterapie si psihopatologie. In prezentarea acestei teme, am optat pentru clasificarea realizata de I. Mitrofan si C. Ciuperca (1998, pp. 143-163), dar informatiile au la baza mai multe surse (Mendras, 1997, Strong, De Vault, Sayad, 1998, I. Mitrofan, 1989, P. Ilut, 2005 s.a.). 1. Teoria dezvoltarii sau a ciclurilor vietii are la baza asertiunea conform careia, familia traverseaza mai multe stadii sau cicluri in evolutia sa, fiecare cu caracteristici proprii. Sunt analizate schimbarile la care se pot astepta membrii familiei pe parcursul existentei lor. R. Hill (1970) este cel care realizeaza schema ciclurilor vietii in care precizeaza intervalele de timp in care se produc schimbari in dezvoltarea familiei (apud I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998, p. 144): 201stadiul familiei fara copii familia este dominata de dorinta de intretinere a intimitatii si a confortului afectiv; 202stadiul familiei cu copii prescolari - stadiul in care se (re)stabilesc regulile de baza ale vietii conjugale, responsabilitati legate de cresterea copiilor; 203stadiul familiei cu copii scolari - stadiul in care rolul de parinte al fiecarui partener devine mai dificil datorita intrarii copiilor in scoala; este o perioada favorabila crizelor in cadrul relatiilor de cuplu, crize care se pot solda chiar cu inevitabila destramare a familiei; 204stadiul familiei parasita de copiii deveniti adulti rolul parental devine mai complex prin plecarea copiilor din casa parinteasca; asistam, de multe ori, si la o criza a identitatii profesionale datorata dezagregarii rolului profesional; in general, aceasta perioada este caracterizata fie prin tensiune (nervozitate, anxietate a mamei, ca urmare a menopauzei), fie prin liniste sufleteasca (reinstalandu-se, la un nivel mai inalt, iubirea si tandretea, pentru a infrange

singuratatea si batranetea); 205stadiul familiei omului singur (vaduvia) apar probleme noi legate de pierderea sotului/sotiei; in schimb, aparitia nepotilor reface echilibrul vietii. P. Ilut (2005) prezinta in capitolul Ciclul vietii familiale (pp. 153-156) un traseu complet al indivizilor in societatea contemporana referitor la casatorie si familie: intalnirea, perioada de curte, coabitarea premaritala, casatoria, divortul, recasatorirea, vaduvia. Este interesanta opinia autorului, conform careia, aceasta traiectorie este urmata integral de tot mai multe persoane. Cei mai multi, insa, traverseaza doar unele etape. Astfel, de la oficializarea casatoriei pana la vaduvie, familia traverseaza opt stadii: 1. inceputul vietii de familie caracterizeaza cuplul conjugal fara copii; este o etapa importanta de cunoastere, de adaptare reciproca, mai ales pentru cei care nu au convietuit premarital; se continua (se amplifica) sindromul dragostei romantice (P. Ilut); reteaua de prieteni e mai densa, puseurile de gelozie mai frecvente; probabilitatea despartirii este mai mica / mai mare (depinde!?!); 2. aparitia copiilor venirea pe lume a primului copil reclama (re)definirea de roluri conjugal-parentale; veniturile familiei scad, datorita intreruperii pentru o perioada de timp a activitatii profesionale de catre mama in general; se diminueaza timpul dedicat intretinerii unor relatii cu anturajul; se intensifica relatia cu familia consangvinaa a ambilor parteneri;
Copilul in cuplul conjugal produce o noua situatie. De aceea putem intelege transformarile radicale care survin de foarte multe ori in relatiile dintre cei doi si stingerea marii iubiri. (...) la nivelul constiintei comune, oamenii raman de multe ori nedumeriti de cei doi tineri care s-au inteles atat de bine inainte de casatorie si de a avea copii au ajuns dupa aceea aproape sa se urasca. O explicatie traditionala era ca nu s-au cunoscut suficient, mai ales in detaliile de intimitate. Astazi insa, multi tineri nu numai ca se stiu sub aspectul vietii sexuale, dar coabiteaza premarital un timp suficient. Interpretarea ca daca s-ar cunoaste in profunzime, nu s-ar casatori, sau daca s-ar casatori, s-ar intelege foarte bine are in vedere determinantii comportamentali prin trasaturi stabile de personalitate. (...). Un lucru insa pare evident: situatia de a face curte sau cea a unei casatorii fara copii sunt semnificativ diferite decat cea in care, cu tot ajutorul parintilor sau al altor apropiati, partenerilor le revin de rezolvat si impartit sarcini mult mai putin placute decat cele ale perioadei de dragoste romantica (Idem, pp. 153-154).

3. familia cu copii prescolari; 4. familia cu copii scolari; 5. familia cu adolescenti;

6. familia ca centru de lansare - copiii deveniti adulti se casatoresc, se angajeaza si-si stabilesc propria resedinta; 7. familia de varsta mijlocie /stadiul de cuib gol (empty nest) revenirea familiei la cuplul conjugal singur, prin plecarea copiilor; redesoperire ca femeie si barbat a celor doi parteneri; atasament intens fata de viata publica si profesie; uneori depresie si criza de identitate; risc crescut pentru divort.
....In Romania viitorului nu prea vor ramane cuiburi goale, din cauza lipsei de locuinte si a crizei economice in general (Idem, p. 155).

9. familia in varsta proeminente sunt pensionarea si vaduvia (mai multe femei vaduve decat barbati vaduvi). La recensamantul din 2002, in Romania, la populatia de peste 15 ani, 10,6% erau vaduvi, dintre care marea majoritate femei. Situatia economica a varstnicilor este dificila pensii mici, venituri putine, necesitati mari legate de sanatate. Pensionarea reprezinta pentru cei mai multi o sursa suplimentara de agravare a precaritatii materiale si psihospirituale, arata P. Ilut in studiul citat, desi sunt si investigatii care infirma aceasta realitate (in America, Europa occidentala exista foarte multe programe sociale destinate varstncilor). O formula raspandita in mediile mai modeste ca posibilitati materiale este familia extinsa intermitenta. Strong, De Vault, Sayad, 1998, trateaza pe larg aceste aspecte in lucrarea The Mariage and the Family Experience: Intimate Relationships in a Changing Society. 2. Teoria structurala sau a dinamicii rolurilor si a puterii dezbate problema schimbarilor care intervin in interiorul cuplului, cu deosebire, problematica rolurilor fiecarui partener in cuplu ( rolul = comportamentele pe care ceilalti le asteapta de la individul care ocupa o pozitie sociala determinanta, un statut social Stoetzel, 1963).
Tranzitia cuplului de la structura de tip traditional la cea de tip modern a adus o serie de schimbari in ceea ce priveste factorul afectiv. Familia traditionala accentueaza functia economica si de reproducere, de transmitere a proprietatilor si a rangului social din generatie in generatie. Familia moderna accentueaza, din contra, functia de sustinere afectiva. Barbatii si femeile cauta acum intimitatea iubirii, considerata extrem de importanta, esentiala pentru supravietuirea emotionala. Cand intimitatea esueaza, personalitatea este pusa in pericol. In spatele lui te iubesc arata A. Nuta (1998, p. 89) se afla niste mize si asteptari care dovedesc ca relatia de dragoste nu este simpla. A trai in cuplu este adesea in imaginea multora, o posibilitate de a-ti gasi fericirea, de a-ti realiza propria identitate, de a cauta veritabilul sens al vietii care sa

nu fie egoist. Viata in doi trebuie sa compenseze, astfel, toate frustrarile vietii, fiind locul unde omul se intareste afectiv, unde recastiga forte si unde gaseste echilibrul.

Se remarca astazi, in familia moderna (europeana si americana), tendinta unei slabe diviziuni a rolurilor conjugal-parentale, mai ales datorita integrarii femeii in viata profesionala, dar si ca urmare a obtinerii unui nivel superior instructional si cultural al partenerilor.
Intrebari: In ce masura cuplul cu dubla cariera, in care atat femeia cat si barbatul au slujbe ce presupun o inalta calificare si un nivel de responsabilitate comparabil, gaseste modalitati de a impaca exigentele profesionale cu cele domestice? Ce fel de compromisuri si strategii trebuie sa adopte partenerii pentru a colabora cat mai bine? Ce beneficii/pierderi risca cei doi? Dar copiii lor? Exista riscul unei supraincari de rol?

Cuplul conjugal contemporan se caracterizeaza printr-o accentuata flexibilitate a structurii de autoritate si putere. Nu mai exista un model unic, dominant, in care barbatul decide si femeia actioneaza in ceea ce priveste viata conjugala, relatia parentala, asa cum se intampla in familia traditionala. Relatia moderna surprinde reciprocitatea puterii si autoritatii, in contextul mai general al unui egalitarism afirmat din ce in ce mai frecvent. Cu ct tendina de egalizare a rspunderilor celor doi soi este mai apropiat, cu att gradul de satisfacie este mai mare.
Partea negativa a ideologiei egalitariste a societatii noastre rezida, insa, din faptul ca orice diferenta este vazuta ca o sursa de inegalitate, ceea ce ar putea crea impresia eronata ca toate sarcinile, toate rolurile pot fi indeplinite atat de femeie, cat si de barbat (Mendras, 1997).

Studiile susin c familia se ndreapt catre noi modele culturale de rol familial, respectiv parental i filial (vezi studiul realizat de Duvall, 1971, in scopul relevarii
conceptiilor despre rolul de mama buna si copil bun, evidentiind existenta a doua modele de rol: traditional si modern, in I. Mitrofan, N. Mitrofan, 1989, pp. 36-40).

Astfel, modelul mamei moderne acord ntietate asigurrii suportului afectiv, crerii unui climat tonic de ncredere care s susin creterea i dezvoltarea copilului. Fr a neglija rolul menajer, ea este preocupat de dimensiunea instructiv-formativ a copilului, de pregtirea sa pentru viaa profesional. Modelul tatlui modern - asigur suportul economic, privete

paternitatea ca pe un privilegiu pe care i-l asum cu rspundere, se implic n creterea i educarea copiilor, fa de care manifest i severitate i nelegere, se implic n problemele casnice. Modelul copilului modern - ii iubete prinii, dornic s nvee, are iniiativ, se adapteaz afectiv, prezint competen relaional. 3. Teoria functionala (procesuala) pleaca de la premisa ca familia (cuplul) trebuie sa realizeze anumite functii. In raport cu realizarea/nerealizarea acestor functii, familiile au fost clasificate in familii functionale si familii disfunctionale. Clasificarea este relativa, avand in vedere ca anumite configuratii familiale maximizeaza anumite functii si minimizeaza altele. Paradigma functionala are implicatii asupra a 4 abordari (acestea se raporteaza la functionalism, dar ar putea sa aiba si o existenta de sine-statatoare), si anume: a) abordarea comunicationala; b) abordarea interactionist-simbolica; c) abordarea din perspectiva conflictului; d) abordarea sociala a schimbului. 206Abordarea comunicationala In cadrul paradigmei comunicationale sunt elucidate tipurile, cantitatea si calitatea intercomunicarilor maritale (I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998, pp. 153-155). Tipurile de intercomunicare sunt legate de tipurile de interactiuni specifice cuplului: senzual-senzitive / erotico-afective, de petrecere a timpului liber, socioeducationale, decizionale, practic-menajere si de planificare a bugetului. Cantitatea intercomunicarii face referire la frecventa mesajelor emise si receptate pe diverse canale simultane si succesiv, in conformitate cu trebuintele si disponibilitatle individuale de relationare. Calitatea intercomunicarii face apel la invatarea deprinderilor de a comunica. De modul in care se comunica depinde functionalitatea familiei sa stii ce, cand si cum sa comunici in situatia de parteneriat, constituie o disponibilitate esentiala pentru continuarea vietii in cuplu.

207Abordarea interactionist-simbolica
Interactionismul simbolic a fost inspirat de pragmatismul filosofic. G. H. Mead, principalul sustinator al acestei abordari, considera, la inceputul sec. XX, ca oamenii se sprijina pe simboluri impartasite pentru a se adapta la mediu.

E. Burgess (1926) este primul care aplica punctul de vedere interactionist la studiul familiei, ca unitate de personalitati aflate in interactiune. Viata de cuplu este rezultatul acestei mereu construite si reconstruite realitati simbolice (I. Mitrofan, 1989). Dup Sullivan, mecanismul funcional al cuplului l reprezint sistemul de imagini pe care fiecare partener i-l construieste despre cellalt, i mai ales modul n care se combin aceste imagini, sistemul eu si ea cu sistemul eu si el. Dac se combin sistemele de reprezentari compatibile, relaiile pot sau nu pot fi agreabile. Dac se combin prin hazard, consecinele sunt foarte grave (ex.: un cuplu ce provine din etnii/religii diferite descopera ca simbolurile pot fi nu doar diferite, ci si structural opuse; in acest sens, simbolurile pot ridica mari dificultati in relationarea de cuplu). Imaginea despre cellalt este instrumentul care dirijeaz i controleaz viaa de cuplu, relaia dintre parteneri. 208Abordarea din perspectiva conflictului
Aceasta isi are originea in filosofia politica a lui Thomas Hobbes, in filosofia lui Hegel, in istoriografia dialectica a lui Marx si Engels si in sociologia lui Georg Simmel.

Teoriile conflictului pornesc de la premisa ca acesta este normal in cadrul grupului, dar si intre grupurile sociale, pentru ca lipsa resurselor face ca interesul unei persoane sau al unui grup sa se ciocneasca cu al altora. Conflictul depinde de structura grupului (marime si compozitie), precum si de resurse, care incurajeaza fie competitia, fie cooperarea (cf. A. Baran-Pescaru, p. 50).
Se iau in discutie mai multe variante ale teoriei conflictului. De exemplu, teoriile structurale ale conflictului (Simmel) se centreaza pe modul in care conflictul este afectat de marimea si compozitia grupului. Teoria microsistemelor a lui Scanzoni explica cum poate aparea conflictul marital dintr-un schimb de resurse initial echitabil, pentru ca partenerii isi reduc sau sporesc contributiile nonreciproc (de pilda, sotul care nu mai contribuie financiar sau sotia care ofera mai mult financiar, dar nu-l poate

determina pe sot sa participe mai mult in gospodarie) (Idem, p. 50).

P. Ilut (2005. p. 23-24) aduce in discutie 2 variante ale teoriei conflictului: a) una de sorginte marxista si care sustine ca familia este micromediul ce reflecta proeminent exploatarea omului si conflictul inerent prezent in societatile bazate pe clase cu interese opuse. Femeile sunt exploatate de catre barbati si copiii de catre parinti. In aceasta viziune, femeia este dublu victimizata: daca este casnica, lucreaza pana la epuizare, fara ca munca ei sa fie platita, iar cand intra in campul muncii, castiga mult mai putin decat barbatul, chiar daca are aceeasi pregatire si experienta; b) varianta amarxista si apolitica, larg impartasita de aproape toti cei ce analizeaza si asista familia, este ca intre membrii familiei apar tensiuni inevitabile. Participantii la viata de familie au profiluri psihocomportamentale diferite, aspiratii nonconsensuale, interese opse, uneori, mai mult sau mai putin majore. In societatea patriarhal-autoritara, resursele celorlalti membri, in afara de tata, erau limitate, astazi insa, pe langa legitimitate si bani specifice parintilor si mai ales tatalui conteaza si alte resurse de putere: inocenta copiilor, puterea data de dragoste, calitatile psihointelectuale deosebite etc. Se apreciaza ca o cauza majora a disolutiei maritale este perceptia unei inegalitati profunde in raporturile familiale. Conflictul conjugal reprezinta o stare de disfunctionalitate in viata si activitatea conjugala, ce poate avea intensitati diferite si se poate intinde pe diverse perioade de timp. Formele de manifestare sunt variate, de la certuri, contraziceri, pana la agresivitate sau refuzul asumarii unor obligatii de rol. Conflictul conjugal patogen se caracterizeaza prin capacitate distructiva la nivelul personalitatii partenerilor, dezorganizand reactiile, impiedicand realizarea functiilor firesti ale familiei.
Analizand conflictul conjugal din perspectiva delimitarii dintre normal-dinamogen si patogendezorganizator, Iolanda Mitrofan (1998, pp. 286-289) realizeaza o tipologie a conflictualitatii conjugale in functie de 3 parametri, mai precis, in functie de combinatiile existente intre acest parametri: a) gradul de tensiune generat de conflictul marital (ridicat, moderat, scazut); b) forma de manifestare predominanta a conflictului in cuplu (manifesta, latenta); c) durata conflictualitatii (continua, intermitenta). Tipuri de conflict conjugal: 1. cupluri cu conflictualitate majora de aspect manifest, continuu, cu tensiune crescuta prezinta

mare potential dizolvant si psihopatogen pentru unul sau ambii parteneri; 95% din subiectii divortati (mai ales femei) si 31,2% din subiectii casatoriti cu reactii si dezvoltari nevrotice reactive psihotraumelor conjugale, provin din cupluri caracterizate prin acest tip de conflictualitate; 2. cupluri cu conflictualitate manifesta, intermitenta, cu tensiune crescuta prezinta potential dizolvant semnificativ, care nu intotdeauna se finalizeaza cu separarea sotilor, dar faciliteaza dezvoltarea dizarmonica a relatiilor conjugale, cu efecte psihopatologice individuale si de grup conjugal; abandonul, alcoolismul, sustragerea de la indatoririle materiale, infidelitatea, conflictele cu socrii sunt frecvent cauze si efecte ale acestui tip de conflictualitate; 3. cupluri cu conflictualitate manifesta, continua, cu tensiune moderata aceste cupluri au o evolutie instabila, cu tendinta la deteriorarea esentei conjugale, dar cu mentinerea structurii de cuplu, intr-o formula de pseudoconjugalitate, in care conduitele de evadare si substitutie (adulterul, alcoolismul compensator, supravietuirea profesionala) coexista cu mentinerea partiala a exercitarii rolului conjugal; 4. cupluri cu conflictualitate manifesta, intermitenta, cu tensiune moderata nu au fost relevate in cazul subiectilor cu tulburari psihice; acest tip de conflict este destul de frecvent la cupluri in perioada de preacomodare si acomodare interpersonala; poate facilita cunoasterea interpersonala; 5. cupluri cu conflictualitate submanifesta, continua, cu tensiune moderata sunt frecvente intre normali cu disponibilitati de adaptare mai scazute; in aceste cupluri, conflictualitatea preseaza asupra relatiei ca o continua virtualitate; 6. cupluri cu conflictualitate submanifesta, continua, cu tensiune scazuta acest tip de conflictualitate favorizeaza efortul de acomodare reciproca, producand corectii permanente ale conduitelor interactionale; 7. cupluri cu conflictualitate submanifesta, intermitenta, cu tensiune moderata au o evolutie armonioasa, in cadrul careia acest tip de conflictualitate faciliteaza acomodarea interpersonala (ironia, persiflarea, comportamentul pseudoludic verbal, ca supapa de descarcare a unor tendinte agresive); 8. cupluri cu conflictualitate submanifesta, continua, cu tensiune scazuta cupluri care evolueaza rapid si stabil catre asimilare interpersonala; dezacordurile nu au un caracter frustrant, ci de facilitare, partenerii preluand reciproc puncte de vedere diferite.

Teoriile conflictului sprijina interventiile asistenta sociala, terapie si consiliere familiala indreptate catre rezolvarea conflictului si imbunatatirea abilitatilor de negociere, precum si actiunile de diminuare a inechitatilor sociale existente. 209Abordarea sociala a schimbului
Isi are originea in utilitarismul filosofic si psihologic. Cel mai cunoscut teoretician al schimbului este sociologul Ivan Nye. Oamenii formeaza grupuri sociale, doar pentru ca este in interesul lor sa procedeze astfel. Indivizii sunt motivati de propriul interes; sunt calculatoare rationale ale recompenselor si costurilor.

In ceea ce priveste familia, se porneste de la premisa ca relatia interpersonala dintre parteneri se formeaza in scopul intalnirii propriilor nevoi individuale. Relatia intima este redusa la o situatie tranzactionala in care costurile sunt contrabalansate de beneficii.
In viata cotidiana, dupa aceasta teorie functioneaza legea reciprocitatii (ti-am dat ma astept sa-mi dai; ochi pentru ochi si dinte pentru dinte; cat dai, atat primesti etc.).

Un exemplu de aplicare a teoriei schimbului este analiza maximizarii profitului in deciziile de divort. Probabilitatea de divort descreste odata cu acumularea de capital marital specific, cum ar fi proprietatea si copiii, a caror valoare ar descreste daca familia s-ar dizolva (P. Ilut, 2005, p. 26). Aceste teorii furmizeaza un cadru pentru terapeutii familiali, care pot sa-i determine pe parteneri sa transforme relatia in una mai recompensatoare si mai putin costisitoare pentru fiecare dintre ei. Totusi, accentuarea rationalitatii in detrimentul emotiilor, ca baza pentru constituirea grupului familial, a condus la numeroase critici. 4. Teoria sistemica (holista) isi are originea in organicismul lui H. Spencer, precum si in teoria moderna a informatiei.
Perspectiva sistemelor a aparut in studiile despre familie initial prin terapeutii de familie, cum ar fi Gregory Bateson si Don Jackson, iar mai tarziu a aparut in formulari mult mai teoretice, cum ar fi functionalismul lui Parsons si teoria generala a sistemelor a lui Buckley.

Din perspectiva teoriei sistemelor, cuplul reprezinta un sistem alcatuit din doua personalitati care interactioneaza, avand la baza o structura, o functionalitate, o serie de proprietati si caracteristici. Din punct de vedere al functionalitatii, se au in vedere efectele comunicarii, calitatea si stabilitatea relatiei maritale. Satisfacerea necesitatilor Eul-ui in cadrul familiei este recunoscuta ca o functie de baza a familiei si devine argument important de combatere a teoriei disparitiei familiei (R. Bell). Familia presupune, in acest sens, schimbul afectiv ntre so i soie, ntre prini i copii, empatia avand un impact foarte puternic n funcionarea relaiilor interpersonale de tip afectiv. Din perspectiva campului de proprietati si caracteristici, paradigma sistemica se canalizeaza pe efectele mediului extern asupra relatiei conjugale, pe factorii economici, sociali, politici, culturali, de mediu fizic care alctuiesc contextul situaional al familiei. Sunt cercetate probleme privind: separarea ndelungat a soilor (condiii de

rzboi, de deplasare profesional, naveta pe distane mari etc.) si efectele acesteia.

Mc. Cubbin, Dahl, Hunter (1976, 1979) analizeaz fenomenul de separere a soilor si consecinele lor disfunctionale in sanul familiei : manifestari depresive ale sotiei, anxietate, devitalizare, acte deviante, tulburri psihosomatice.

Capacitatea familiei de a face fata, de a se mobiliza, depasi si apara de agentii stresori (cutremure, inundaii, pierderea neateptat a bunurilor, mbolnvirea irecuperabila a unuia din membrii grupului familial etc.) a fost analizata prin prisma teoriei stresului familial (Mc.Cubbin, 1979). Burr (1973) prezint familia dintr-o perspectiv dubl: reactor la stres i agent de focalizare a resurselor interioare pentru adaptare, combatere i depire a stresului. Se dezvolta, arata autorul, strategii de adaptare si aparare la stres cum ar fi: cresterea coeziunii intrafamiliale, cresterea tranzactiilor si legaturilor cu comunitatea. 5. Teoria istorista (intergenerationala) are ca specific folosirea metodei longitudinale, metoda ce se concentreaza asupra microistoriei si genealogiei familiei. Arborele genealogic reprezinta instrumentul cu ajutorul caruia se pot elabora ipoteze privind comportamentul si atitudinile generatiilor mai tinere prin raportarea la ascendentii lor (pe larg in P. Ilut, 2005).

CURSUL 5 ALEGEREA PARTENERULUI CONJUGAL 210Motivaia alegerii in societatea traditionala/moderna Alegerea partenerului pentru casatorie este un moment cu implicatii deosebite pentru evolutia ulterioara a cuplului, fiind o premisa esentiala a implinirii conjugale, a comuniunii bio-psiho-sociale. Alegerea partenerului conjugal difera de la o societate la alta, de la o cultura la alta. n cadrul societatilor traditionale, dominate de criterii economico-sociale, normele instituionale sunt cele care reglementeaz functiile familiei, precum si formarea acesteia. Astfel, normele institutionale prescriu: 211cine se poate cstori sau cine trebuie sa se casatoreasca si cu cine (L. Roussel, 1989); 212sarcinile prinilor pentru realizarea unei cstorii avantajoase a copiilor lor, din punct de vedere socio-economic; 213necesitatea i rolul unor intermediari (petitori) pentru sprijinirea prinilor i tinerilor n adoptarea unei decizii maritale satisfacatoare;

214centrarea pe sexualitatea de tip procreativ. In prezent sunt multe culturi n care apartenena la o cast, statutul economic, descendena etnic si rasial primeaz. In societatea modern, actuala, dominata de criterii socio-afective, specifica culturii europene, tinerii se cstoresc din cu totul alte motive. Familia moderna aseaza pe primul plan valorile intimitatii, afectiunii si realizarii maritale, satisfactia sexuala, socializarea si educarea copiilor etc. Copiii nu mai reprezinta scopul fundamental al familiei moderne, iar numarul in crestere al femeilor angajate profesional desfiinteaza argumentul economic in alegerea partenerului. Astfel, femeile si-au schimbat radical expectatiile si ratiunile pentru casatorie - asteapta iubire, implinire, prietenie, respect, putere decizionala, implicare profesionala si succes in cariera. Asadar, de la casatoriile aranjate de parinti si rude s-a trecut la casatoriile construite pe alegeri libere, personale. Familia nucleara intemeiata pe sentimente pozitive este formula maritala cea mai dezirabila. *** La intrebarea de ce se casatoresc/nu se casatoresc oamenii, J. C. Coleman (1988) indica: a) compatibilitate sexual, b) teama de singurtate, c) nevoia de prieten (companion), d) sigurana financiar, e) fuga de restriciile parentale, f) dorina de a fi important pentru cineva. Raiuni pentru care oamenii nu se cstoresc : a) precauie fa de modelul tradiional al familiei, b) nencredere n sexul opus, c) frica i chiar refuzul de intimitate. *** Intr-o cercetare pe populaia romneasc (1995), Oana Iugulescu a identificat 5 tipuri de motivaii maritale: 215dorina comuna de a-si continua viaa ntr-un mod satisfacator (51,5%); 216conformism social i familial (36,3%); 217depirea situaiei prezente (6,0%);

218satisfacia actual (3,0%); 219sigurana unui viitor (3,0%). Este interesant diferena dintre sexe in motivatia pentru casatorie: astfel, brbaii n procent de 52,9% apreciaz ca determinant pentru decizia marital conformismul social, pe cand femeile il mentioneaza doar in proportie de 18,7%. In proportie apropiata, pe sexe, este ales motivul evadarii din situatia actuala nesatisfacatoare. In ceea ce priveste motivaia de meninere a cuplului, au fost mentionate: prezena copiilor, realizrile comune, obligaia, dorina comun de a-i continua evoluia n sens pozitiv, teama de schimbare, starea de fericire prezent i sperana unor viitoare schimbri cu implicaii pozitive. i n acest caz sunt diferene semnificative pe sexe. La brbati, motivul realizrilor comune este susinut de 76,4%, n timp ce femeile doar 25% l susin. Trifonas Zahariadis, intr-un studiu intitulat Cine pe cine educa emotional (2011, p. 65), publicat in lucrarea Criza familiei (coord. de Dimitra Gouti si Maria D. Kokkinou) afirma ca alegerea partenerului presupune dorinte inconstiente prestabilite. Ceva ce este cunoscut din contactul parintilor si mai ales din contactul cu parintele de celalalt sex ne aduce alaturi de partenerul ales. Prapastiile ce s-au mentinut sau le-am inmagazinat din drama parinteasca se deschid din nou, in legatura cu partenerul ales, si isi cer solutionarea. Casatoria si cladirea familiei ajuta rescrierea legaturii cu parintii nostri. Retrairea conditiilor din copilarie ofera ocazia indreptarii, imbunatatirii actiunilor sau, dimpotriva, a refacerii greselilor. 220Criterii de alegere a partenerului conjugal Pentru a decide alegerea partenerului, persoana trebuie s-i clarifice mai intai dorinele, s tie ce dorete de la cel/cea cu care intentioneaza s se cstoreasc. J. C. Coleman (1998): ca s poi alege trebuie s tii ce doreti. In acest sens, ar fi utila realizarea unei liste care sa cuprinda cateva aspecte ale potentialului partener (Z. Wanderer si E. Fabian, 1979): 1. aspectul exterior (nlime, ochi, pr etc.)

2. trsturi de personalitate umor, optimism, incredere etc. 3. potenial economic carier, moteniri 4. credine i valori 5. interese speciale i abilitati. Raspunsurile s-ar putea grupa in 2 categorii : 221trebuie - cuprinde aspecte la care nu putem tolera nici o abatere; 222este bine i - cuprinde aspecte, particulariti la care putem s renunm. P. Ilut (2005, pp. 102-109) identifica mai multe criterii de alegere a partenerului conjugal: varsta, statutul socioprofesional, rasa, etnie, religie. Mariajele sunt, la scara statistica, puternic homogamice se casatoresc proportional mai mult intre ei cei de aceeasi etnie, clasa sociala, varsta etc. Heterogamia, casatoriile intre personae cu statut socio-demografic, cultural, educational, religios, etnic, rasial diferit, este statistic mai redusa. a) varsta in cultura euro-americana, oamenii se casatoresc, in general, cu parteneri de aceeasi varsta sau de varsta apropiata. La nivel national, in Romania anului 2000, varsta medie la prima casatorie era de 23,6 la femei si 26,9 la barbate, reprezentand valori foarte apropiate de media din tarile Europei Centrale si de Est, dar in continuare mai mici decat media din tarile Uniunii Europene (in jur de 25 de ani la femei si 28 de ani la barbati). b) statutul socio-profesional Homogamia socio-profesionala trebuie inteleasa in sensul ca indivizii tind sa se grupeze marital intre ei in acord cu clasa, statutul socio-profesional, gradul de scolaritate. S. Chelcea si A. Chelcea au constatat experimental ca alegerea partenerului pe baza criteriului profesional prezinta cel mai indicat indice de endogrupare. Homogamia opereaza nu numai pentru statutul socio-profesional al partenerilor, ci si pentru cel al parintilor lor. c) rasa, etnia si religia Homogamia este mult mai vizibila si mai pronuntata atunci cand este vorba de rasa si etnie (ex.: in SUA, proportia casatoriilor intre persoane de culoare diferita este destul de rara).

Apartenenta religioasa este in mare masura asociata cu cea rasiala si etnica. Evreii si catolicii sunt mult mai intoleranti decat protestantii. Datele cercetarilor nu confirma o legatura simpla intre homogamia religioasa si stabilitatea mariajului. Cele mai multe cercetri susin c alegerea partenerului se bazeaz pe o operaie de filtrare, adic pe o selecie la nivelul mai multor criterii: proximitate, similaritate-complementaritate, atracie personala, compatibilitate. 223Criteriul/filtrul proximitatii In mediul rural, in comunitatile mai izolate, partenerii se aleg pe temeiul vecintii, apropierii. In mediul urban, partenerul este gasit la coal, printre colegi, la locul de munc (40% dintr-un eantion de 1800 de persoane din Philadephia, cercetat n 1981 de J. Erikson se afl n aceast ultim situaie, iar 13%, dup acelai psiholog au crescut mpreun i s-au cstorit dup ce au mplinit vrsta permis; ultimii au cea mai sczut rat de divor dintre toate categoriile). In sprijinul acestor afirmatii, P. Ilut (2005, pp. 109-110) arata ca proximitatea spatiala are o mare valoare in incheierea unei casatorii, deoarece ea cumuleaza si alte criterii homogamice: etnie, statut socioprofesional, religie, varsta. Ea este intim asociata cu proximitatea si similaritatea culturala. 224Criteriul/filtrul similaritate-complementaritate Similaritatea exprim proverbul cine se aseamana se adun, din punct de vedere al varstei, rasei, religiei, clasei sociale, intereselor comune, valorilor, educatiei, studiilor, pe cand complementaritatea, exprima conceptia populara conform careia, contrariile se atrag. nc din 1902, Pearson remarc similaritile morfologice ca factor de alegere maritala: persoanele cu talie ridicat sau sczut se cstoresc ntre ele n procent mai mare dect aleator; la fel n privina formei, mrimii mainilor, culorii ochilor, parului, pigmentaiei pielii. Nielson menioneaz cstoriile asortative ntre persoane cu tulburri psihice, cu acelai tip de deficiene etc. Complementaritatea este fenomenul psiho-social opus, n care alegerea partenerului se bazeaz pe aprecierea n cellalt a elementelor pe care nu le posed alegtorul.

R. Winch, autorul teoriei nevoilor complementare (1958, 1967), apreciaz c operm preferenial n baza unor patternuri de natur s ne asigure sigurana, confortul, ataamentul ( ex.: respectuoii, timizii, supuii sunt atrai de persoanele dominatoare, puternice). I. Mitrofan (1989) apreciaza ca alegerile si cstoriile bazate pe similaritate psihologic, marcate de tendina identificrii sunt supuse devitalizrii, uniformizrii, pe cand cele bazate pe complementaritate sunt cupluri deschise, evolutive, chiar dac viaa lor este mai tumultoas. Aici, raportul dintre aria cognoscibil i aria incognoscibil, a surprizei, a misterului, a imprevizibilului, este mult mai mare dect n cstoriile fondate pe similaritate. A. Kerckoff (1974) a propus o integrare a similaritatii si complementaritatii in descrierea si explicarea alegerii partenerului. Intr-o prima etapa, similaritatea de valori si atitudini actioneaza ca un filtru pentru a continua sau nu relatia de pilda, daca se constata o disimilaritate cu privire la valori si atitudini fata de familie, sunt foarte mari sanse ca drumul spre casnicie sa se intrerupa pentru ca, mai tarziu, complementaritatea sa devina dominanta. 225Criteriul/filtrul atraciei personale i al compatibilitii Atractivitatea fizica este un factor important in selectiile noastre de iubire si casatorie, indiferent daca recunoastem sau nu acest lucru. Atracia pentru cellalt poate fi provocat de modaliti erotice de expresie comportamentala si de comunicare nonverbala: culoarea ochilor, privirea, conturul buzelor, gestica, intuirea dorinelor, ateptrilor celuilalt etc. Dar sunt si alti factori ce pot pune in plan secundar frumusetea fizica: inteligenta, caracterul, comportamentul (frumusetea sufleteasca). De asemenea, este importanta compatibilitatea emotionala in alegerea partenerului conjugal. Cel care a teoretizat acest concept prin asa-numitul sindrom al dragostei romantice este W. Goode (1959) (idealizarea celui iubit, conceptia de unul (una) si numai unul (una), dragostea le invinge pe toate, lasarea in voia emotiilor personale). Dragostea romantica este asociata cu dragostea la prima vedere. Fara dragoste (romantica), casatoria este goala, uscata (P. Ilut, 2005, p. 100). Anchetele transculturale arata ca in aprox. 88% dintre societatile din intreaga lume figureaza indicii (cantece de

dragoste, suferinte declarate etc.) ale dragostei romantice si pasionale (Ember, Ember, 2002). In multe alte culturi, insa, casatoriile sunt aranjate si in rare cazuri negocierile familiei sau ale clanului au in vedere perechea de indragostiti. Inclusiv in Europa, multa vreme, pana in perioada moderna, casatoria din dragoste era o exceptie (A. Giddens, 2000). Concluzii: Contientizarea motivelor alegerii partenerului conduce la: 226ntrirea valoririzrii celuilalt, 227apariia unor noi trebuine de mai bun cunoatere i comunicare interpersonala, 228diminuarea tensiunii emoional-cognitive.

CURSUL 6

ROLURILE CONJUGAL-PARENTALE. DISFUNCTII DE ROL 1. Conceptele de rol, rol conjugal-parental, sex-rol si gen-rol; teorii asupra formarii identitatii sexuale Rolul reprezint ansamblul de conduite pe care societatea il ateapt de la un individ care ocup o anumit poziie sau funcie ntr-un sistem.
Primul care a prezentat sistematic notiunea de rol a fost G. H. Mead (1934), care considera ca rolurile sociale se invata, iar invatarea acestora asigura functionarea colectivitatilor umane.

In psihosociologie, notiunea de rol social este, adesea, pusa in legatura cu conceptul de status social, acesta din urma reprezentand pozitia ocupata de o persoana in societate, precum si drepturile si obligatiile ce deriva din aceea pozitie (G. Allport, 1961). Rolul conjugal-parental reprezint un ansamblu de reacii, comportamente, atitudini, comunicri verbale/nonverbale ateptate reciproc de ctre membrii familiei, orientate spre asigurarea, consolidarea si dezvoltarea relatiilor familiale.
Ex. ntr-o familie din ara noastr este de ateptat ca tatl s plece dimineata la locul unde presteaz o anumit profesiune, s asigure securitatea familiei, s disciplineze copiii i s le orienteze pregtirea colar, s se ocupe de timpul liber al familiei, s susin n diferite moduri preocuprile mamei (vezi familia traditionala). M. Newcomb, studiind rolurile mamei, distinge: conduite impuse sau prescrise, esen iale (hrnirea copiilor), conduite permise sau indiferente (a spune poveti), conduite interzise, valabile si pentru tata (incestul).

Rolurile conjugal-parentale se preiau prin imitatia modelelor de rol din familia de provenienta. De obicei, soia preia si imita, mai mult sau mai putin constient, conduite de rol practicate de mama sa, le interiorizeaz si le selecteaz n funcie de specificul personalitii sale. Similar, soul va reproduce mai ales conduite, atitudini, modaliti relaionale preluate din modelul de rol conjugal-parental al tatlui su (I. Mitrofan,1989, pp. 85-86). Practicarea rolului conjugal i, ulterior, a rolului parental, nu este uoar, ridic destule tensiuni, mai ales n societatea contemporana, marcata de o bulversare a rolurilor, o perceptie ambigua a acestora si o negociere continua a drepturilor si obligatiilor masculine si feminine (I. Mitrofan, C. Ciuperca, 2002, p. 236).
Se consider c n perioada 0-5 ani de la cstorie intr n joc nu att personalitile celor doi parteneri, ct adeziunea lor fa de modelele preluate din

familiile de provenien. De aceea sunt frecvente comparaiile, transferurile, frustraiile exprimate n formule de tipul n familia mea mama niciodat nu a trebuit s fac..., sau la noi tata era cel care s-a ocupat tot timpul de..... Dac se persevereaz excesiv n apel la modelul de rol din familia de apartenen , se poate ajunge usor la disonan cognitiv-afectiv, la conflict si, in ultima instanta, la disolutie maritala. Tiberiu Mircea (1994, pp. 26-37) precizeaz c, n funcie de felul cum se realizeaz asimilarea/ndeplinirea rolurilor conjugal-parentale, se disting 8 tipuri de structuri psihologice (tipuri de indivizi):

229Disforicul (disforia - tulburare a dispoziiei manifestat printr-o stare de tristee i fric,

nsoit uneori de iritabilitate extrem si de agresivitate) - realizarea rolurilor conjugalparentale sta sub semnul inconsecvenei, al nesiguranei, al abandonului temporar din viaa familial.

230Anxiosul este dominat de dorina de a fi perfect. 231Anancastul (anancastic - stare in care cineva se simte fortat sa gandeasca, sa actioneze sau sa
simta impotriva vointei sale; acest sentiment insoteste indeosebi oboselile, compulsiile si fobiile) este o personalitate hiperexact care se identific excesiv cu rolul, este dominat de ordine excesiv, conformism ritualic; afectivitate foarte redus.

232Psihastenul - adopt mai multe roluri pe care le abadoneaz rnd pe rnd,

ntruct este mcinat de nencredere, de lips de coeren, de unitate; apar manifestri duplicitare.

233Apaticul - lipsit de energie, nu se implic n rol pentru partener, ci mai ales pentru
imaginea pe care i-a construit-o el despre acesta; practic, rolul rmne o perspectiv, o fata morgana, fa de care nu ajunge s se apropie, dei n sinea sa dorete acest lucru.

234Explozivul - rolul conjugal-parental se deruleaz ntr-un climat de nelinite,

dominare, agresivitate, for, reacii neprevzute de ctre ceilali. Este refuzat, ocolit, evitat de familie, ceea ce de fapt i accenteuaz reactivitatea i dorina de a se impune prin for.

235Histrionicul (comportament teatral i excesiv, observat n isterie) - nu isi asum rolul,

vrea s par mai mult dect este, se iubete pe sine, nu are deschidere fa de ceilali. Rolul i-l creeaz i exerseaz dup unele repere pe care le consider a fi apreciate ca bune de ctre ceilali, ntruct este animat de dorina evidenierii.

236Paranoicul - refuz dialogul, sugestiile, impune categoric rolul. Este convins c

este infailibil. Are o structur rigid, egoist i rolul se asimileaz n aceti parametri.

Adler, examinand relatia dintre rol si personalitate, vorbeste despre rolul prescris (rolul dat social), rolul perceput (cum isi imagineaza fiecare individ rolul cerut de societate), rolul asumat (rolul perceput la care se adauga componenta evaluativ-afectiva) si rolul performat (rolul efectiv jucat). Sex-rolul semnifica acele comportamente determinate de sexul biologic (ejaculare, erectie, ciclu menstrual). Gen-rolul semnifica expectaiile societii privind comportamentele masculine sau feminine (ex.: a fi insarcinata este un sex-rol feminin, dar a creste copiii este un gen-rol) (Richmond-Abbrott, 1992). Identitatea sexuala / de gen (masc./fem.) este determinata genetic (cromozomii XY - masculin si XX - feminin) si hormonal (testosteron, barbati, estrogen si progesteron, femei), dar si social, printr-un proces de socializare sexuala, particularizat de la individ la individ. Identitatea sexuala este o componenta structurala, atat a Eului corporal, cat si a Eului psihologic, facand parte din constiinta de sine si avand o determinare sociala importanta (I. Mitrofan, 1998, p. 201).
Dupa max. 14 zile de la nastere, daca exista dubii, in conformitate cu aparenta si conformatia organelor genitale, se declara sexul legal (baiat/fata) al copilului, care se inscrie in certificatul de nastere. Uneori natura comite erori: 237 Barbati cu formula cromozomiala incluzand un X suplimentar (XXY) ceea ce le confera o infatisare feminina, testicole de volum redus, incapabile de a produce sperma; 238 Femei cu formula cromozomiala lipsita de un cromozon X, ceea ce determina absenta ovarelor si o redusa dezvoltare a organelor sexuale externe. Ele sunt din punct de vedere genetic doar partial femei; 239 Hermafroditii, in cazul carora apare imposibilitatea determinarii cu precizie a sexului; sexul se distinge abia dupa primele 3 luni ale evolutiei postnatale.

Diferentele cromozomiale si hormonale influenteaza fondul genetic care determina masculinitatea si feminitatea.
Un experiment de manipulare hormonala realizat pe sobolani (s-au injectat hormoni specifici sexului opus) arata dezvoltarea unor comportamente specifice sexului opus. Modificari de comportament sau observat si la persoanele care din diferite motive au dezvoltat stari hormonale anormale. De ex., daca o femeie insarcinata primeste injectii cu hormoni, din ratiuni medicale, risca nasterea unor copii cu malformatii ale organelor genitale.

Identitatea Eului sexual, corporal, incepe sa se contureze dupa varsta de 2 ani, cand

copilul isi recunoaste sexul (baiat/fetita), dar constiinta adevaratei identitati sexuale se realizeaza la pubertate, cand este deja realizat suportul neuro-endocrin-metabolic. Aceasta genereaza baza pentru manifestarea propriilor pulsiuni si experiente. Foarte multe teorii arata ca factorii educationali, psiho-sociali si culturali remodeleaza si clarifica in perioada adolescentei identitatea si orientarea sexuala. Teoria invatarii sociale (Social learning theory) arata rolul deosebit de important al familiei, al parintilor, al educatorilor, ca modele in dezvoltarea personalitatii copilului, a identitatii sexuale, a atitudinilor si comportamentelor specifice de gen-rol. Conform acestei teorii, copiii se identifica cu parintele de acelasi sex si sunt incurajati de catre acesta. De ex., baietii vor primi aprobare pentru comportamentul agresiv, in timp ce fetele vor fi penalizate pentru acelasi comportament (Fagot, 1978, apud Birch, 1988). Aceasta teorie suporta anumite critici. Nu intotdeauna copiii imita adultii de acelasi sex. Cu toate ca parintii isi trateaza copiii intrucatva diferit (baietii fata de fetite), diferenta nu este semnificativa. Multi parinti cred ca nu este rau ca baietii sa se joace cu papusi sau fetitele sa se joace cu masinute. De pilda, aderarea la sex-rolurile traditionale pare a se micsora in clasa mijlocie si este strans corelata cu nivelul de educatie. Cu cat este mai inalt nivelul de educatie al parintilor, cu atat i se permite fetei, spre ex., sa participe la activitati specific masculine. Teoria dezvoltarii cognitive (Cognitive developmental theory) (Lawrence Kohlberg, 1966) arata ca cel mai important factor in formarea identitatii de gen este dezvoltarea cognitiva a copilului. Eticheta atribuita de baiat sau fata conduce la perceptia copilului despre sine ca masculin sau feminin. De asemenea, se considera ca deosebirile de comportament intre copiii de sex opus survin dupa constientizarea permanentei sexului/constanta genului (chiar daca se imbraca cu haine specifice sexului opus) (4-5 ani). Totusi, deseori copiii se comporta intr-o maniera adecvata sexului propriu, prin invatare sociala, inainte de a putea constientiza permanenta sexului. Gender Schema Theory (S. Bem, 1983) contine elemente atat din teoria dezvoltarii cognitive, cat si din cea a invatarii sociale; se bazeaza pe conceptul de genderschema (schema de gen), inteles ca model de comportament organizat mental / categorie cognitiva ce ajuta copilul sa stocheze si sa ordoneze informatii. Astfel, copiii extrag din mediul inconjurator definitii stereotipe ale masculinitatii si feminitatii, le incorporeaza in

scheme de gen M/F si, in functie de acestea, isi directioneaza propriile comportamente. S. Bem susine, de asemenea, c atat caracteristicile masculine cat i cele feminine se pot dezvolta la acelai individ (ex.: o persoan poate manifesta impulsivitate, specifica masculinitii, dar i sensibilitate fa de ceilali, specifica feminitii). Cei care posed caracteristici pentru ambele sexe au fost denumii androgini.
S-au realizat cercetarile care au urmrit sa identifice dac androginii sunt mai sntoi i dac au o mai bun adaptare. S-au obinut scoruri mai mari dect la cei care prezint o strict masculinitate sau feminitate.

2. Stereotipii de gen-rol Expectatiile culturale asociate cu genul sunt exprimate sub forma stereotipurilor de gen-rol. Acestea, in funcie de ras, naionalitate, grup etnic au o mare for asupra oamenilor. Sunt credine puternic nrdcinate n tiparele culturale privind caracteristicile psiho-comportamentale ale brbailor i femeilor.
Spence i colab. (1975) au investigat acest aspect cu ajutorul unui instrument, Chestionarul atributelor personale aplicat pe eantioane mari de studeni. Principalele caracteristici atribuite b/f au fost: Brbai Independent Dorin de impunere Agresiv Dominant Prefer matematica i tiina Aptitudini mecanice Femei Emotiva Cald Creativ Excitabil Sensibila Nevoia de aprobare

Reprezentrile

stereotipe

de

gen

scot

eviden

deosebiri

semnificative intre barbati si femei, att n privina capacitilor intelectuale ct i a trsturilor psiho-comportamentale: Stereotipurile de gen aduc inconveniente, mai ales femeilor, in plan domestic / casnico-gospodaresc, unde lucreaz mult mai mult n comparaie cu brbaii, n viaa public si profesionala - mai puine funcii de decizie, roluri, bani etc. In aproape fiecare cultura, rolurile si pozitiile sociale detinute de barbati sunt considerate mai valoroase decat cele detinute de femei.

Asadar, ceea ce indivizii dintr-o anumita cultura asteapta din partea unui barbat sau femei, de la un tata sau de la o mama, se confunda, in mare masura, cu stereotipiile de gen, care, de multe ori se dovedesc a fi afirmatii false, dar care la nivelul constiintei comune circula cu valoare de adevar. P. Ilut (1995) formuleaza cateva concluzii pe baza unor cercetari de specialitate cu privire la validitatea stereotipurilor de gen: a) nu s-au inregistrat diferente semnificative intre sexe in I.Q si creativitate; datele de laborator nu arata multe diferente nici intre trasaturile de personalitate, cum ar fi: dependenta, ascultarea, inclinatia de a-i ajuta pe ceilalti; b) cele mai multe caracteristici de personalitate atribuite prin stereotipuri sunt induse prin mecanisme psihosociale.
Cercetarile lui Money si Enhard (1972) au aratat ca, in cazul hermafroditilor, unde unii dintre indicatorii de sex (de ex., organele genitale externe) sunt biologic neconcludenti, acestia se dezvolta ca baieti sau fete in functie de sexul care le-a fost desemnat inainte de a implini 18 luni. Odata ce i-a fost atribuit un anumit gen (masculin sau feminin) si a fost educat in acord cu cerintele legate de el, individul a devenit ceea ce a fost programat sa fie.

c) stereotipurile de gen au serioase consecinte directe si indirecte asupra vietii de cuplu: ignorarea de catre partener a nevoilor personale de dezvoltare a partenerei si impunerea unui stil de viata traditional; afectarea comunicarii intrafamiliale; perpetuarea dificultatilor de afirmare a femeii in plan profesional, dar si in plan relational etc. 3. Disfunctii de rol Din perspectiva indeplinirii rolurilor, se disting: 1. familii in care rolurile conjugal-parentale sunt asumate corespunzator; 2. familii in care rolurile conjugale sunt realizate partial si nesatisfacator, pe fondul unor stari de tensiune si indiferenta. In aceste familii, relationarea interpersonala este deficitara si disfunctionala, antrenand conflicte si/sau manifestari violente ale caror efecte se resimt in viata sociala si profesionala a partenerilor (M. Voinea, 1993, p. 40). I. Mitrofan (1989, pp. 91-117) realizeaza o cercetare asupra distorsiunilor de rol conjugal pe un set de 123 de cupluri, in urma careia a rezultat o tipologie a disfunctiilor globale si a disfunctiilor specifice: 240Disfunctii globale:

1. Adoptarea si exercitarea inadecvata a rolului specific sexului: a) dilatarea, exagerarea / diminuarea rolului masculin / feminin este generat de tendina unuia dintre parteneri de a considera c rolul su este cel mai important pentru viaa familiei (ex.: soul tiran, dominator, suportat uneori de sotia marcata de ambiguiti, nehotrre, dependen decizional, cu unele tendine masochiste). Incomod este i hipertrofierea rolului matern care recurge la conduite duplicitare, de acoperire a greelilor, hiperprotecie privind ndeplinirea unor ndatoriri igienico-sanitare, colare ale copilului (mama ntocmete referatele colare). b) inversarea rolurilor specifice sexelor sau travestiul psihosocial marital - rolul femeii este preluat de brbat i invers; aceasta substitutie are efecte distructive atat la nivelul vieii de cuplu, ct mai ales asupra evoluiei personalitii copiilor. c) desincronizarea rolului de sex in diada conjugala. Partenerii, desi isi asuma corespunzator rolul de sex, nu si-l exercita oportun conform asteptarilor. Formula acestor cupluri ar fi: desi esti, poti si stii sa fii si sa faci ceea ce vreau, nu esti si nu te manifesti atunci cand imi este necesar, atunci cand trebuie. Sunt persoane care amana, care actioneaza de obicei prea tarziu sau prea repede, care tensioneaza partenerul prin lentoare/precipitare. Decid impreuna abia cand unul dintre ei ajunge la epuizare psihica prin asteptarea opiniei celuilalt. Reprosul este maniera comunicationala cel mai frecvent intalnita in astfel de cupluri. 2. Adoptarea si exercitarea incompleta a rolului conjugal a) Semicsnicia - caracterizata de partialitate si evaziune psihosociala; unul dintre soi se implic doar parial in viata de familie, pentru c n paralel dezvolt relaii extraconjugale, refuz s exercite o parte din ndatoririle de rol revenite. Poate lua forma exercitrii n comun a menajului, a administrrii bugetului, dar cu exercitarea autonom a funciei sexual-afective de ctre unul sau de ctre ambii parteneri ntr-un cadru de infidelitate conjugal unilateral sau bilateral; o alt variant se consum pe desfurarea n comun a vieii sexual-afective dar pe exercitarea redus a

funciilor administrativ-organizatorice de ctre so (de obicei) si pe realizarea autonom a funciei de loisir tot de ctre so, femeia neavnd acces la grupul de prieteni, la programul personal al acestuia (vezi Cursul 3). b) Cuplurile imatur-dependente sau cupluri-copil tutelate de prini, de socri. Locuind mpreun cu acetia, apar fenomene de reticen, inhibiie, nemulumire, dei ajutorul celor vrstnici poate fi substanial. Cuplulcopil este impiedicat, practic, in autodezvoltarea sa ca entitate independenta, ca unitate de decizie si actiune. 3. Adoptarea si exercitarea inautentica a rolului conjugal Pseudocasnicia sau vietile paralele forma de manifestare cea mai grava a psihosociopatologiei maritale, consta in adoptarea si exercitarea inautentica (falsa, aparenta) a rolului conjugal-parental. Daca in celelalte tipuri de disfunctii sentimentul iubirii persista in forme dramatice, ambivalente, imature, in pseudocasnicie nu este vorba de afectiune mutuala, ci doar de un sistem de interese reciproce, de obicei economice si sociale (vezi Cursul 3). 241Disfunctii specifice ale rolului conjugal 1. Disfuncii ale comportamentului sexual: frigiditate (69 femei din 123), ejaculare precoce (47 barbati din 123), impotenta psihogena (7 cazuri din 123); ejaculare tardiva si anejaculare (9 cazuri din 123), fie datorit unor factori organici, morfologici, fie unor defecte interacionale n cuplu. Comunicarea verbal i nonverbal sincer, cu ncrctur emoional reprezint cheia psihologic a unei sexualiti tonice, sntoase, echilibrate. 2. Disfunctii ale comportamentului erotic: absenta comunicarii erotice si senzitive in general si in special in preludiu, pe parcursul actului si in postludiu (63 de cazuri din 123), dar si in afara actului sexual; lipsa de imaginatie si spontaneitate in exprimarea tandretei, a sentimentelor si emotiilor, pudoarea, inhibitia, absenta initiativei sexuale; educatie sexuala deficitara; conduita erotica anxioasa, rigida.

CURSUL 7 STILURI MARITALE. STILURI PARENTALE 1. Stiluri / tipologii maritale In functie de anumite criterii general-definitorii ale vietii de familie: coeziune, stabilitate, tensiune, conflictualitate, capacitate de adaptare, integrare si dezvoltare, climat socio-afectiv se pot identifica diferite stiluri / tipologii maritale.

De exemplu, F. Kunkel (1947) formuleaza urmatoarea tipologie maritala (apud I. Mitrofan, 1989):

242tipul casniciei furtunoase oscilatii afective, consum psiho-emotional, tensiune crescuta,

frustrari; aceste cupluri nu au forta sa schimbe cursul casniciei in sens pozitiv sau negativ;

243tipul casniciei molatice supraaprecieri si cedari menite sa evite crizele dar, practic, pastrand
distanta afectiv-cognitiva intre parteneri; unitatea cuplului este iluzorie; fiecare partener trece greutatile vietii pe umerii celuilalt, fara a le purta raspunderea;

244tipul casniciei dure comportament relational rigid; comunicarea este redusa; partenerii se
percep si se valorizeaza ca potentiali agresori la integritatea celuilalt, ceea ce ascunde fragilitate interioara si frica de angajare in parteneriat, cu riscul unei modificari a propriei personalitati; partenerii sunt impotriva duiosiei si intimitatii, se cunosc foarte putin, casnicia devenind arena in care cercul razbunarilor reciproce se repeta la infinit. O tipologie mai completa o realizeaza I. F. Cuber (1965, 1971):

245tipul casniciei celor obisnuiti cu conflictele se remarca frecventa conflictelor, rareori ascunse
copiilor, dar putin exteriorizate fata de prieteni, rude, vecini; conflictul este oricand potential si atmosfera de tensiune prezenta; pare sa functioneze regula dupa care nici un conflict nu trebuie rezolvat cu adevarat; cuplul ajunge rar la disolutie, dupa trecerea crizei totul reintrand in normal;

246tipul casniciei devitalizate relatiile de armonie, comunicare si iubire se devitalizeaza treptat,

ajungand sa contrasteze sensibil cu imaginea primilor ani; partenerii petrec mai putin timp impreuna, relatiile sexuale sunt mai putin satisfacatoare, interesele si activitatile sunt mai putin impartite; ii mai leaga inca interesul comun pentru cresterea si educarea copiilor, pentru evolutia profesionala a celuilalt; perechea devine apatica, fara viata, un vid dureros, cu o stare de tensiune latenta; rareori se ajunge la disolutie, ambii parteneri complacandu-se intr-o atmosfera de indiferenta;

247tipul casniciei pasiv-cordiale (binevoitoare) are multe puncte comune cu tipul casniciei
devitalizate, cu deosebirea ca pasivitatea caracterizeaza de la inceput relatia; lipseste tensiunea si conflictualitatea, desi unii admit un reziduum de resentimente si frustrari subtile; angajarea intr-o astfel de relatie se face, de cele mai multe ori, deliberat: persoane ale caror interese vizeaza altceva decat parteneritatea (barbati dedicati carierei, femei dedicate copiilor lor), care fie ca nu vor, fie ca nu pot sa investeasca emotional in relatie;

248tipul casniciei vitale relatie empatica; prezenta partenerului este indispensabila, satisfactia
partenerilor este de a trai unul prin celalalt, nesimtind ca-si pierd in felul acesta identitatea proprie; in anumite situatii ei pot aparea in pozitii de rivalitate/competivitate, conflictualitate chiar, dar numai cand apar dezacorduri pe probleme importante pentru ei si relatia lor;

249tipul casniciei totale asemanator relatiei vitale, cu deosebirea ca toate problemele importante
ale vietii sunt impartite; exista putine zone de tensiune, iar diferentele de opinie se rezolva uneori prin compromis, alteori prin cedarea unuia sau altuia dintre soti, problema principala nefiind cine are dreptate, ci cum poate fi rezolvata mai bine problema fara a strica relatia.

Infidelitatea conjugala poate aparea in toate tipurile de relatie maritala, cu exceptia relatiei totale, poate, dar cauzele care o produc sunt diferite: la cei obisnuiti cu conflictele, infidelitatea este o cale de manifestare a atitudinii oscilante fata de partener, ca simbol al resentimentului fata de acesta, pe cand la pasivii-cordiali, infidelitatea este tipica, in special la barbatul de varsta mijlocie; mai rara la devitalizati si vitali. Divortul si separarea apar la toate cele cinci tipuri, dar motivele sunt variabile (cf. I. Mitrofan, 1989, pp. 53-54).
Sluzki si Beavin elaboreaza o alta tipologie, cuprinzand sapte configuratii de intercomunicare maritala, din care deduc patru grade posibile ale satisfactiei/insatisfactiei in cuplu (cf. I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998, pp. 195-196):

250diade bazate pe simetrie stabila, in cadrul carora ambii parteneri realizeaza un echilibru intre
dorinta de a domina si de a se supune; acest tip de diade induce satisfactie maritala stabila;

251diade bazate pe complementaritate stabila, in care comunicarile dintre parteneri concura la

definirea unuia dintre ei ca dominant si a celuilalt ca supus; acest tip de relatie induce satisfactie maritala stabila;

252diade bazate pe competitie simetrica orientata spre dominare, in care ambii parteneri
doresc, in aceeasi masura, sa domine in viata de cuplu; acest tip de diada induce satisfactie maritala instabila;

253diade bazate pe competitie simetrica orientata spre supunere, in care ambii parteneri doresc,
in aceeasi masura, sa lase pe seama pe celuilalt deciziile ce privesc viata de cuplu; si acest tip de relatie induce satisfactie maritala instabila;

254diade bazate pe competitie asimetrica orientata spre dominare, in care ambii parteneri
doresc, in masuri diferite, sa domine in relatia conjugala; acest tip de diade induce insatisfactie maritala instabila;

255diade bazate pe competitie asimetrica orientata spre supunere, in care ambii parteneri
doresc, in masuri diferite, sa fie dominati in viata de cuplu; si acest tip de diade induce insatisfactie maritala instabila;

256diade fluctuante, in cadrul carora comunicarile dintre parteneri doresc, in masuri diferite, sa
fie dominati in viata de cuplu; acest tip de diada induce insatisfactie maritala stabila.

In functie de natura relatiilor dintre soti, L. Roussel (1989) a identificat trei tipuri de familie (apud. I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998):

257familia fuzionala sotii considera ca uniunea lor este autentica doar atata timp cat au
capacitatea reciproca de a se sustine unul pe celalalt prin empatie si anticipare relationala; are risc crescut de ruptura, insa recasatorirea (intr-o alta formula) este putin probabila;

258familia club - in care sotii sunt mai realisti deoarece isi respecta independenta si isi
fondeaza uniunea pe ratiune, care capata forma unei compatibilitati bazate pe teoria cost/beneficiu; isi recunosc autonomia si puterea, inclusiv cea de a rupe relatia daca li se pare deficitara;

259familia istorie caracterizata prin solidaritate fondata pe amintirea vie a unui trecut fericit
si pe speranta unui viitor mai bun; fidelitatea si increderea reciproca dau sens acestui tip de familie; copiii fac parte din proiectele de viitor.

NOTA: Aceste stiluri de viata familiala, desi au tendinta de stabilitate in timp, pot suferi modificari, un cuplu putand sa-si modifice stilul marital de mai multe ori in cadrul casatoriei. Tipologia maritala defineste in primul rand relatia si nu personalitatile sotilor, o aceeasi persoana putand sa se manifeste intr-o anumita relatie ca fiind vitala, iar in alta ca pasiv-cordiala; este posibil ca o persoana sa treaca intr-o relatie devitalizata sau pasivcordiala cu propriul partener, angajandu-se intr-o relatie vitala extraconjugala sau sa-si exprime vitalitatea in profesie. 2. Parentalitate. Stiluri parentale. Competente si responsabilitati parentale In orice societate familia constituie factorul primordial al formarii si socializarii copilului, este cadrul fundamental in interiorul caruia sunt satisfacute nevoile sale biopsiho-sociale si spirituale. Mediul familial este determinat de conditiile economice, materiale, de nivelul cultural si comportamental, de nivelul de integrare sociala care isi pune amprenta pe existenta si dezvoltarea copilului. Factorii care descriu atmosfera familiala in care se dezvolta un copil: 260nivelul de apropiere si intelegere intre parinti; 261modul in care este perceput copilul; 262modul de exprimare a acordului/dezacordului in diferite probleme;

263modul in care este ascultata opinia copilului; 264comportamente si valori acceptate, sanctiuni utilizate; 265modul de manifestare a autoritatii parentale etc.
Nota: Pentru identificarea caracteristicilor mediului familial, se poate utiliza ca instrument Chestionarul adresat parintilor (Anexa 1), iar consilierul, testul proiectiv Familia, aplicat copiilor, numai daca are acreditare in utilizarea lui de la Colegiul Psihologilor.

In diversitatea familiilor, din punct de vedere al structurii si functionalitatii, se pot identifica variatii in privinta urmatorilor indicatori (MECT, Consilierea in gradinita...start pentru viata, 2008, pp. 40-41): 266autoritate: familii autoritare, care dezvolta initiativele copilului, fermitatea in actiune, curiozitatea epistemica, spiritul obiectiv de autoevaluare; familii reprimatoare, care nu incurajeaza spiritul de independenta al copilului, ii restrictioneaza actiunile, il impiedica sa se autoevalueze obiectiv, sa-si formeze o imagine de sine, o constiinta de sine adecvata. 267Integrarea sociala: familii integrate social (...); familii la limita integrarii (nesigure, inchistate...). 268Activ/pasiv: familii active care au ca principiu autoafirmarea, depasirea dificultatilor, care incurajeaza copiii la dinamism, motivatie a invatarii si muncii, a increderii in sine; familii pasive, care sunt indiferente, genereaza sentimentul de esec, de neincredere in fortele proprii, descurajare. 269Completitudine/incompletitudine: familii in care parintii formeaza miezul familiei, familii in care unul dintre membrii familiei lipseste definitiv sau temporar (deces, divort, separare), familii reconstituite, familii in care bunicii sau alte persoane isi fac prezenta, prin influenta asupra copilului. 270Acord/dezacord conjugal generat de situatii precum: adoptia unui copil de parinti mai varstnici, familii reconstituite din familii divortate cu copii rezultati din casatorii anterioare, implicarea in exercitarea rolurilor parentale si a altor adulti (bunici, matusi, unchi), prezenta mai multor copii si constituirea grupurilor fraterne cu interese diferite, conflicte intre frati, pozitia copilului pe scara varstei, copilul unic si atitudini contrare ale parintilor fata de el. 271Asteptarile fata de copil: familii cu asteptari exagerate care favorizeaza

esecurile

scolare,

provoaca

intoxicatii

intelectuale,

care

genereaza

irascibilitate si agresivitate in raport cu sarcinile de invatare; familii care au cerinte obiective in raport cu particularitatile individuale ale copilului, il motiveaza, il apreciaza si il sustin in activitatile pe care le desfasoara, fara sa ridice la rang de catastrofa nereusitele copilului si familii care subapreciaza competentele copilului, nu acorda atentie disponibilitatilor lui, nu-l incurajeaza si valorizeaza. Parentalitatea, comportamentul parental, este un produs al socializarii si internalizarii (Ralph LaRosa) (apud Bigner, Jerry J., An introduction to parenting, 1995, p. 11). In perioada copilariei timpurii, socializarea are un puternic caracter matern, asociat intr-o anumita masura, cu influenta intensa a tatalui. Mama reprezinta primul model pentru copil. Prin imitatie, copilul preia diferite atitudini si comportamente sociale, convingeri si mentalitati (E. Stanculescu, 2002, pp. 105-107). Stilurile parentale exprima modalitati de relationare cu copiii, in vederea formarii si dezvoltarii personalitatii acestora. Majoritatatea autorilor, combinand controlul parental si suportul parental, identifica urmatarele stiluri (modalitati) de actiune parentala: stilul permisiv, stilul autoritar, stilul democratic (echilibrat), stilul neglijent (de respingere), stilul autoritarist. 272Stilul permisiv prezinta un nivel scazut al controlului parental: copilului ii sunt impuse putine norme de conduita si putine responsabilitati; parintii acorda independenta si libertate copilului, manifesta dragoste ridicata, dar limite scazute; parintii sunt inconsecventi (ex: ora de culcare este 20, intr-o zi si 22, intr-o alta zi); se utilizeaza explicatia si negocierea pentru a obtine acordul copilului; parintele permisiv nu este abuziv sau ineficient, dar datorita inconsecventei, modul sau de abordare nu este eficient pe termen lung copilul invata sa-si manipuleze parintele, iar parintele confunda agresivitatea copilului cu afirmarea sa; parintii nu se valorizeaza suficient. 273Stilul autoritar parintii stabilesc limite si isi controleaza copiii, dar intr-un mod iubitor si afectuos (ex: stii ca n-ar fi trebuit sa faci asta...); stabilesc principii si reguli de conduita morala; transmit valori precum: munca,

autoritate, disciplina, ordine, traditie, bine, iubire etc. 274Stilul democratic (echilibrat) este bazat pe conceptele democratice de egalitate si incredere parintii si copiii sunt egali in termenii nevoii de demnitate si valorizare, responsabilitate si luare a deciziei; parintii manifesta iubire, dar si limite inalte, asteptari, dar nu cereri; parintii incurajeaza, explica, comunica, colaboreaza cu copilul intr-un mod bland, afectuos, empatic. Credinte parentale specifice: nu este acceptata blamarea copilului; copiii au nevoie de incurajare; copiii trebuie sa invete sa rezolve probleme. Regula de aur: sa-i tratezi pe altii asa cum ai fi vrut sa te trateze pe tine. 275Stil neglijent (de respingere) este considerat un stil indiferent, datorita lipsei de comunicare, de control si implicare emotionala in viata copilului; parintii prezinta dragoste si limte scazute; neglijarea copilului este un fenomen specific parintilor imaturi, bolnavi psihic, dependenti, dominatori, agresivi, instabili. 276Stil parental autoritarist (abuziv) limite inalte si dragoste scazuta, cel putin manifest; sunt valorizate supunerea si respectul cu orice pret; parintii nu isi incurajeaza copiii spre rezolvarea problemelor; regulile si treburile casnice nu se negociaza; disciplina este confundata cu pedeapsa (fizica, de cele mai multe ori); lipseste comunicarea autentica si se dezvolta relatii anxiogene (teama, furie, evitare); sentimentul propriei valori si a stimei fata de sine sufera puternic copilul se simte nemerituos si inadaptat. Climatul educativ din familie se organizeaza, asadar, in jurul a doua axe: axa autoritate-libertate sau constrangere-permisivitate si axa dragoste-ostilitate / atasamentrespingere (Elisabeta Stanculescu, 1997).
Pe baza cercetarilor clinice, C. Enachescu (2005) distinge mai multe tipuri parentale: a) tata agresiv, violent, autoritar, intolerant b) tata bland, cald, prietenos c) tata anxios, depresiv, inchis, defetist d) tata iubitor, simpatic Mama este centrul experientelor copilului pe plan fiziologic, psiho-afectiv, intelectual; relatia dintre mama si copil se realizeaza prin voce, hrana, miros, vedere, satisfactie, joc, securitate etc. Tipologii:

a) mama captiva egoism, caracter imperios, vigilent; b) mama abuziva nu poate desprinde dragostea materna de propria persoana; c) mama nesecurizanta cea care priveste copilul ca pe un mijloc; d) mama intelectuala ordine, corectitudine, grija pentru echilibrul alimentar si igienic; e) mama copiilor infirmi hipergrijulie, scrupuloasa, agresiva uneori.

Atitudinile materne nocive pot declansa aparitia unei largi game de boli la copil pe plan somatic, psihic, psiho-somatic. In raport cu tatal, mama are un efect mult mai direct, mai important si imediat asupra dezvoltarii copilului. Efectele negative ale modelului patern se vor manifesta mai tarziu in comportamentele si atitudinile copilului, in modelul personalitatii acestuia, insa efectele negative ale modelului matern se manifesta precoce, mai ales in sfera emotional-afectiva, vegetativa si somatica, arata C. Enachescu in Tratat de psihopatologie (2005).
Caracteristici pentru identificarea tipului de relatie parinte-copil din perspectiva acceptarii/neacceptarii sale (Osterrich, apud Ecaterina Vrasmas, Consilierea si educatia parintilor, 2002): Copilul acceptat -12 este Copilul neacceptat -19 este inchis, necomunicativ -20 manifesta agresivitate, brutalitate, pus pe autonomie, independenta, cearta, se joaca singur -21 partener ineficient de joaca; se supara cand pierde -22 dezordonat, neatent; are stari de anxietate si frustrare; nesigur; -23 cauta simpatia semenilor -24 se cramponeaza de adulti; se teme de parinti (duri, ostili, severi); dereglari de limbaj/comportament -25 se imbolnaveste frecvent; este trist, disperat, sarcastic, pesimist; isi reprezinta viitorul vag si confuz

creativ,

liber,

spontan,

inventiv,

original -13 manifesta deschidere pentru comunicare si relationare cu cei din jurul sau -14 are capacitati de lider -15 este perseverent, curajos -16 poseda autoritate, forta de concentrare, capacitate de autoaparare -17 cauta sa se afirme; prefera jocurile creative -18 prezinta un nivel de aspiratii inalt etc.

Adina Baran-Pescaru, in lucrarea Parteneriat in educatie (2004, p.11), apreciaza ca toti parintii (cel putin 99%) vor sa fie parinti buni si evita sa faca ceea ce cred ei ca ar face un parinte rau. Adopta stilurile insusite de la parintii lor, pentru ca nu stiu ce altceva sa

faca si simt ca aceasta este modalitatea corecta de a fi parinte. Nu exista o reteta speciala pentru a fi un bun parinte, dar trebuie sa existe anumite calitati. Parintele trebuie sa fie un model pentru copilul sau, sa il iubeasca neconditionat, sa il accepte asa cum este el, sa stie cand si cum sa spuna NU, sa se faca dispensabil pentru copil. Elemente pentru o relatie autentica parinte-copil: 277caldura si afectiune; 278limite clare si bine precizate; 279reguli clare; 280mesaje scurte, clare si simple centrate pe a face si nu pe a nu face; 281fermitate; 282autoritate afirmata cu dragoste; 283atitudine pozitive, optimism; 284rabdare; 285evitarea etichetarii si a compararii; 286raspuns imediat la nevoile copilului (nevoia de securitate afectiva sau nevoia de atasament, nevoia de diferentiere, de recunoastere a identitatii copilului, nevoia de explorare a mediului etc.); 287 respect si acceptare; 288recunoastere si definire clara a problemei; 289colaborare; 290incurajare; 291implicare si empatie; 292ascultare; 293disciplinare pozitiva a copilului; 294recunoasterea calitatilor si a reusitelor; 295confidentialitate si incredere reciproca; 296relaxare; 297simtul umorului; 298blandete etc. Functii parentale (Killen, Copilul maltratat, 1998):

299capacitatea de a percepe copilul asa cum este el; 300capacitatea de a se angaja emotional pozitiv in viata copilului; 301capacitatea de empatie in relatia cu copilul; 302capacitatea de a avea asteptari realiste in cresterea si supravegherea copilului Repere generale privind relatia parinte-copil (Sursa:MECT, Sa construim impreuna cei 7 ani...de-acasa, 2008, p. 27):
Cunostinte, atitudini si practici parentale privind nutritia 303 Ce obiceiuri alimentare are copilul? 304 De cate ori mananca pe zi copilul? 305 Cum obisnuieste sa serveasca masa? 306 Ce tipuri de lichide bea? Cunostinte, atitudini si practici parentale privind sanatatea copilului 307 Copilul este inscris la medicul de familie? 308 Care este frecventa controalelor medicale preventive? 309 Copilul se imbolnaveste des? 310 Cum reactioneaza copilul in situatii de boala? 311 Cine prescrie medicamentele copilului in aceste situatii? Cunostinte, atitudini si practici parentale privind igiena copilului 312 Copilul stapaneste deprinderile de igiena? 313 Cand se spala pe maini? 314 De cate ori se spala pe dinti? 315 Ce stie despre igiena intima? 316 Cum poarta hainele? 317 Ce tip de haine poarta? Sunt acestea adecvate anotimpului? Cunostinte, atitudini si practici parentale in raport cu dezvoltarea copilului 318 Parintele apreciaza in mod corect gradul de dezvoltare integrala a copilului sau? 319 Cunoaste importanta jocului in dezvoltarea integrala a copilului sau? 320 Care sunt caracteristicile comportamentale ale copilului? 321 Ce jocuri si jucarii il sustin pe copil in dezvoltarea sa? 322 Cine se joaca mai des cu copilul? 323 Ce tip de activitati poate desfasura copilul in mod independent? 324 Care trebuie sa fie implicarea copilului in activitatile casnice? 325 Cine reprezinta autoritatea pentru copil? Sub ce forma se manifesta ea? 326 Ce metode de stimulare utilizeaza in ingrijirea si educarea copilului? 327 Ce impact crede ca are relatia cu adultul asupra copilului?

328 Care sunt metodele de control al comportamentului copilului pe care le utilizeaza? 329 Ce loc are valorizarea copilului in ingrijirea si educatia copilului? 330 Intelege parintele impactul mediului creat in dezvoltarea copilului? 331 Cum gestioneaza adultul mediul social in care traieste copilul? *** Aplicatii: Comentati semnificatiile culturale ale parentalitatii identificate de sociologul american Bigner, Jerry (An introduction to parenting,1995, p. 9), in functie de categoriile redate in tabelul de mai jos:

Categorii moralitate

Tipul ideal al parentalitatii A fi parinte este o obligatie morala

Tipul ideal al non-parentalitatii A nu fi parinte inseamna sa respingi autoritatea divina; a nu avea copii este imoral A nu fi parinte semnifica eludarea responsabilitatii; lipsa copiilor arata iresponsabilitate A nu fi parinte demonstreaza o respingere a genului sexual A nu fi parinte este nenatural A nu fi parinte scade din valoarea mariajului, creste sansele de divort si lasa loc insatisfactiei maritale A nu fi parinte indica subnormalitatea sanatatii mentale; lipsa copiilor indica imaturitate sociala si un slab echilibru emotional

responsabilitate

A fi parinte inseamna a indeplini o obligatie civica, este o directie a responsabilitatii civice A fi parinte demonstreaza acceptarea genului sexual Parentalitatea este instinctiva, a fi parinte este natural Parentalitatea da sens casatoriei, implica satisfactie maritala si previne divortul Parentalitatea mentala,

identitate sexuala si competenta naturalitate casatoria

normalitate si sanatate mentala

indica

sanatate sociala si

maturitate

stabilitate personala

3. Consilierea parintilor Optimizand relatiile dintre parinti si copii, vom da valoare relatiilor din interiorul familiei si parintilor, ca persoane. Un parinte care va sti cum sa raspunda nevoilor copilului, isi va dezvolta increderea in sine si va avea o deschidere mai mare inspre copil (MECT, Sa construim impreuna cei 7 ani...de-acasa, 2008, p. 29). In general, parintii solicita consiliere pentru schimbarea atitudinii si comportamentelor copiilor pe care le considera indezirabile. Isi doresc ca acestia sa detina cunostinte, priceperi, deprinderi, sa se comporte civilizat, sa aiba un limbaj adecvat, sa relationeze cu alti copii de varsta lor, sa se adapteze programului gradinitei/scolii, sa evite comportamentele nepotrivite. Parintii au nevoie de informatii, de exercitiu, de sprijin, de

educatie pentru a contribui la dezvoltarea copiilor sau pentru a preveni unele situatii de risc. Asadar, una din principalele preocupari ale consilierii este aceea de a motiva parintii sa se implice activ in educatia propriilor copii. Sprijinul consilierului vizeaza atat dezvoltarea rolului de parinti, cat si dezvoltarea personala a adultului care se gaseste intr-o situatie problematica. Consilierea parintilor se adreseaza si crizelor parentale sau dificultatilor pe care le au parintii in indeplinirea rolurilor lor. Consilierul sustine persoana in luarea deciziilor, in dezvoltarea capacitatii de autocunoastere, de autointelegere. Orienteaza persoana catre solutii, dar nu le ofera, ajuta la formarea unor deprinderi care sustin functionalitatea rolului de parinti (engl. parenting competencies).
*** Aplicatii: Realizati portretul parintelui implicat!

Este foarte important sa identificam nevoile de consiliere ale parintilor prin intermediul intalnirilor informale, sedinte, interviuri etc. (Anexa 2: Chestionar pentru determinarea nevoii de consiliere a parintilor). Un obiectiv important al consilierii familiei il constituie prevenirea abuzului si neglijarii copilului.
*** Abuz asupra copilului (Legea nr. 272/2004): orice actiune voluntara a unei persoane care se afla intr-o relatie de raspundere, incredere sau de autoritate fata de aceasta, prin care este periclitata viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala/sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica/psihica a copilului. Abuz emotional frica, teroare, insecuritate, durere, nefericire, asteptare; carente afective, atasament slab; copilul nu reuseste sa relationeze adecvat cu mediul fizic si social; expresii utilizate de catre parinti: nu esti in stare de nimic!, m-ai facut de rusine!, niciodata nu reusesti sa...; faci ca mine, ca altfel...; te rog sa taci, nu ai dreptul sa spui nimic, ai gresit! etc. Oare cum s-ar simti parintii daca seful le-ar adresa astfel de expresii??? Abuz fizic loviri, scuturari, batai, ciupituri, muscaturi, aruncari, izolare etc. Neglijare copilul nu beneficiaza de hrana, adapost, imbracaminte, ingrijire medicala; parintele nu ofera copilului sprijin emotional, atentie.

Indicii ale abuzului si neglijarii (Sursa: Rolul si responsabilitatile personalului

didactic in promovarea si protectia drepturilor copilului - Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului, 2006)
Semne ale abuzului fizic Copil Parinte/ingrijitor/bona Prezinta arsuri, vanatai, muscaturi, fracturi, semne de Da explicatii neconvingatoare la ranile, semnele de pe degete, obiecte etc. corpul copilului Este inspaimantat, plange cand trebuie sa plece acasa Il descrie negativ pe copil Se crispeaza la apropierea adultilor A fost abuzat in copilarie Declara ca a fost batut Semne ale abuzului emotional Are comportamente extreme: pasiv sau agresiv Acuza, cearta, minimalizeaza copilul in mod constant Este intarziat in dezvoltarea fizica Respinge copilul in mod evident Semne ale abuzului sexual Are dificultati de mers Este excesiv de protector cu copilul si limiteaza sever Da dovada de cunostinte sau comportamente sexuale contactul acestuia cu alti copii sau adulti Este secretos si izolat

In consilierea parintilor, intervin o serie de dificultati, cum ar fi: 332comunicare dificila, datorita nivelului instructional precar sau unor dizabilitati; 333lipsa de implicare in rezolvarea problemelor; 334asteptari nerealiste; 335experiente negative care au condus la o slaba incredere in serviciile oferite de specialisti etc. Conditii eficiente ale consilierii parintilor (MECT, Consilierea in gradinita...start pentru viata, 2008, pp.41-42):
Pregatim ambiant mediul 1 realizam o ambianta destinsa, prietenoasa; eliminam, pe cat posibil, sursele de zgomot sau alti stimuli perturbatori care pot distrage atentia; 2 ne asezam la aceeasi inaltime cu parintele, la distanta optima care nu ameninta Ascultam cu atentie Reamintim si intelegem pozitia parintelui, stam fata in fata. 1 captam atentia inainte de a incepe discutia, stabilim si mentinem contactul vizual, utilizam numele celui consiliat 2 realizam legatura cu informatiile anterioare: Data trecuta mi-ai spus ca...! 3 repetam instructiunile: Am stabilit impreuna ca nu judecam copilul, ci purtarea lui! 4 Invitam parintele sa reformuleze, folosind cuvintele lui, ceea ce ii spunem: As dori sa ma asigur ca m-am facut inteles!

5 Verificam cuvintele utilizate de parinti: As dori sa-mi spui daca am inteles bine! 6 Divizam activitatile in parti mici: Hai sa vedem care-i primul pas! Ce ne Realizam management comunicarii un bun al propunem? 1 prezentarea noastra sa fie un exemplu pentru parinte. 2 postura corporala este atent controlata deoarece parintele simte tensiunea, trairile noastre. Uneori parintele este descumpanit, nu poate continua ceea ce are de spus, dar daca este incurajat prin comunicare nonverbala si paraverbala (Da, aha), reuseste. 3 parintele se asteapta sa primeasca sfaturi, sa i se spuna cum sa faca sau ce sa nu faca. Consilierul il ajuta sa gaseasca solutii, sa ia decizii.

Primul pas in consilierea parintilor este explorarea problemei, direct sau indirect, prin: intrebari de clarificare, intrebari inchise/deschise, intrebari de sumarizare, tonul vocii, mimica fetei, orientarea privirii, gesturi etc. Urmeaza oferirea de informatii, sugestii si evaluarea procesului.
*** Aplicatii: 1. Creati un pliant despre consiliere, destinat parintilor din gradinita/scoala. 2. Dezvoltati un plan de consiliere pentru parinti: scop, obiective, metode, resurse, durata, activitati/sedinte, evaluare

*** Consilierea parintilor pentru optimizarea relatiei parinte-copil cu probleme sau cu dificultati de comportament (exemplu de program) (Idem, pp. 42-51)
Argument: Scop: dezvoltarea unor practici parentale in vederea disciplinarii pozitive a copiilor. Obiective: 336 sa orienteze in mod constient atentia asupra evenimentelor pozitive din activitatea copilului; 337 sa discute lucrurile placute din viata copiilor; 338 sa formuleze cerinte adaptate la varsta copiilor astfel incat sa poata fi respectate de acestia. Metode: observatia, discutii in grupuri mici, joc de rol, brainstormingul, studiul de caz Resurse: film, povesti, imagini, planse, fise de lucru, hartie, markere, videoproiector, flipchart, coli de flipchart, chestionare de evaluare Grup tinta: parinti, alte persoane care au in grija copilul Durata: cel putin 6 sedinte, in functie de specificul grupului de parinti

Etape anterioare inceperii programului de consiliere: 339 analiza chestionarelor de identificare a nevoilor de consiliere pentru parinti; 340 interviu pe probleme de educare a comportamentului cu educatoarele grupelor in care sunt inscrisi copiii; 341 participare la activitatile grupei pentru a observa comportamentele copiilor, interactiunile cu ceilalti copii si cu educatoarea; 342 interviu cu parintii care doresc consiliere pentru definirea si conceptualizarea problemei. Pe baza analizei de nevoi, vom identifica si vom formula cat mai concret problemele comportamentale. Exemple de formulari concrete, observabile ale problemelor comportamentale ale copiilor: 343 este permanent in miscare si nu este preocupat de o activitate mai mult de 3 minute; 344 respecta, rareori, urmatoarele reguli: spalatul mainilor inainte de masa, aranjarea jucariilor, salutul copiilor si al adultilor; 345 ii supara pe fratele/sora, pe colegi, deseori, astfel incat acestia plang; 346 deranjeaza mereu cand vin musafiri sau in timpul activitatilor de la gradinita; 347 este nelinistit in timpul mesei, se ridica, frecvent tranteste cate ceva; 348 intervine mereu in conversatiile adultilor; 349 tipa daca nu primeste ceva sau nu i se da voie sa faca ceva; 350 arunca obiectele din jurul sau si striga.

Sedinta 1. Definirea dificultatilor comportamentale ale copilului in familie

Scop: descrierea concreta a problemei comportamentale Desfasurarea primei intalniri: parintii vor fi rugati sa relateze evenimentele ce au avut loc recent Discutarea obiectivelor: le spunem parintilor ca in aceasta sedinta dorim sa discutam despre problemele comportamentale ale copilului in familie si ca dorim sa stabilim obiectivele consilierii ce vizeaza aceste probleme Discutarea rezultatelor evaluarii: rezumam rezultatele evaluarii psihologice pe urmatoarele domenii: comportamentul copilului in familie, la gradinita, in timpul situatiei de evaluare; evitam interpretarile sau etichetarile cu scop diagnostic; precizam ca exista sau nu posibilitatea unor abilitati mai slab dezvoltate sau a unor deficite de dezvoltare. Rezumarea dificultatilor comportamentale ale copilului: se descriu, impreuna cu parintii, dificultatile de comportament ale copilului, pe care dorim sa le amelioram sau sa le reducem prin consiliere; se realizeaza o lista cu aceste dificultati.

Grila de observare a comportamentului (exemplu) Aspecte comportamentului zilnic Arunca jucariile altor copii Nu sta asezat la masa Ciupeste copiii in timpul activitatii Tipa atunci cand nu obtine ce vrea uneori rar niciodata 1 2 3 4 5 ale Frecventa Intensitatea

Sedinta 2. Identificarea cauzelor comportamentului sau conceptualizarea

Scopul: Realizarea unei intelegeri comune asupra cauzelor care determina comportamentul copilului vor fi analizate caracteristicile copilului, ale parintilor si problemele familiale ce pot influenta comportamentul copilului; este necesar sa participe toti membrii adulti ai familiei. Desfasurarea sedintei: 351 discutarea evenimentelor ce au avut loc de la ultima sedinta si prelucrarea listei de probleme; 352 discutarea perspectivei parintilor asupra posibilelor cauze ale comportamentului problematic (exemple: copil impulsiv, are probleme de concentrare, probleme ereditare, tulburari de metabolism, alergii la diferite alimente, alte probleme de sanatate, educatie gresita, datorata mamei/tatalui/bunicilor/stiluri de educatie divergente, copilul este rasfatat, este tratat prea sever, parintii sunt prea permisivi, copilul este neglijat de mama/tata; diferite evenimente traumatice moartea unui parinte, divortul parintilor, nasterea unui frate, suprasolicitarea mamei/tatalui din cauza profesiei/problmelor financiare, probleme maritale, rivalitate intre frati etc.); Prezentarea perspectivei consilierului asupra posibilelor cauze ale comportamentului problematic discutam cu parintii in ce masura problemele din familie, insusirile copiilor si cele ale parintilor ajung sa influenteze comportamentul copilului.

Sedinta 3. Obiectivele si planificarea activitatii de consiliere

Scopul: precizarea obiectivelor activitatii de consiliere in vederea reducerii problemelor comportamentale ale copilului in familie Desfasurarea sedintei:

1. Discutarea evenimentelor care au avut loc de la ultima sedinta; se revede lista de probleme. 2. ce vrea). Tema pentru parinti: sa identifice aspecte pozitive in relatia cu copilul. Prezentarea scopului sedintei obiectivele activitatii de consiliere: schimbarea comportamentelor nedorite (ex.: Copilul isi pune jucariile pe raft. Nu mai tipa, atunci cand nu primeste ceea

Sedinta 4. Stimularea interactiunilor si a relatiilor pozitive parinti-copil

Scopul: centrarea atentiei pe calitatile si experientele pozitive ale interactiunii cu copilul. Obiective: realizarea unei liste a experientelor pozitive si negative cu copilul; realizarea unui jurnal al intamplarilor placute, al evenimentelor pozitive comunicate copilului. Desfasurarea sedintei: discutarea evenimentelor care au avut loc dupa ultima sedinta; evaluarea sarcinilor stabilite la ultimele sedinte; analiza interactiunilor copil-parinte, a experientelor negative (certuri, avertizari permanente, critici, pedepse) si pozitive, cu focalizare pe cele pozitive (copilul s-a jucat frumos cu fratiorul, a strans jucariile, a fost politicos cu bunica, a stat linistit la masa, nu a tipat etc.). Tema pentru parinti: identificarea evenimentelor pozitive, notarea lor in jurnal, impartasirea aprecierilor copilului.

Sedinta 5. Construirea interactiunilor pozitive prin intermediul jocului

Scopul: acordarea atentiei copilului in timpul jocului. Obiective: cresterea numarului de interactiuni pozitive intre parinti si copil. Desfasurarea sedintei: 1. Pregatirea listei cu probleme si cu obiective 2. Discutarea evenimentelor care au avut loc de la ultima sedinta si dezbaterea listei cu probleme 3. Evaluarea sarcinilor stabilite la ultima sedinta Jocul cu copilul: se precizeaza parintilor ca jocul cu copilul nu va rezolva toate problemele, dar el ajuta la diminuarea tensiunii dintre parinti si copii; copilul alege jocul; se evita jocurile cu reguli si se opteaza pentru jocurile de constructii, de rol, creative; la programul de joaca nu au voie sa participe alti copii; sunt apreciate aspectele pozitive (ex.: Imi place cand ne jucam atat de frumos impreuna!; Ia uite, ce bine ti-a iesit...!; Grozav...!). Tema pentru parinti: desfasurarea de jocuri, alegerea momentelor potrivite pentru joc, acordarea de feedback pozitiv si insemnari in jurnal.

Sedinta 6. Formularea eficienta a cerintelor

Scopul: Schimbarea modului de formulare a cerintelor fata de copil Obiective: formularea unor cerinte clare Desfasurarea sedintei: discutarea evenimentelor care au avut loc dupa ultima sedinta si revederea listei cu probleme; evaluarea sarcinilor stabilite la ultimele sedinte; deprinderea parintilor de a exprima clar si constient diferite cerinte fata de copil cerintele nu se exprima sub forma unor rugaminti; se formuleaza intotdeauna doar o singura cerinta; copilul este rugat sa repete cerinta; parintele va supraveghea indeplinirea cerintei. Tema pentru parinti: formularea cerintelor eficiente si notarea lor in jurnal; evaluarea programului; chestionar de evaluare

ANEXA 1 Chestionar pentru parinti (Sursa: MECT, Consilierea in gradinita...start pentru viata, 2008, p. 78)
1. Care este gradul de rudenie cu copilul? 2. Din cate persoane este formata familia dumneavoastra? 3. Al catelea este copilul in ordinea nasterilor? 4. Va rugam sa ne oferiti cateva informatii despre fiecare membru al familiei dumneavoastra, in functie de gradul de rudenie cu copilul, conform exemplului. Nr. Crt. Grad rudenie copilul de cu Sex Varsta Ocupatie Studii Etnie/nationalitate

5. Cate ore sta in medie copilul acasa intr-o zi lucratoare? 6. Care dintre parinti se ocupa mai mult de educatia copilului? 7. Mai sunt si alte persoane care se ocupa de educatia copilului? Cine anume? 8. Cum puteti caracteriza relatia copilului cu fiecare dintre frati? 9. Faceti des observatii copilului dv.? Ce va nemultumeste cel mai des? 10. Cum procedati atunci cand copilul greseste? 11. Va suparati atunci cand copilul va contrazice? 12. Cedati usor in fata insistentelor copilului atunci cand el solicita ceva cu care nu sunteti de acord? 13. Considerati benefica exigenta in educatia copilului dv.? 14. Va intelegeti cu sotul/sotia in privinta pedepselor si recompenselor? 15. De care dintre parinti/persoane care il ingrijesc este copilul mai atasat? 16. Care dintre membrii familiei este mai autoritar cu copilul? 17. Care sunt activitatile din afara gradinitei/scolii la care copilul participa cu sprijinul dumneavoastra? 18. In ce situatii povesteste copilul despre activitatea de la gradinita/scoala? 19. care sunt asteptarile dv. fata de copil in acest an? 20. Cum considerati ca s-a integrat copilul dv. in gradinita/scoala? Familia este multumita de el?

ANEXA 2 Chestionar pentru determinarea nevoilor de consiliere a parintilor (Sursa: MECT, Consilierea in gradinita...start pentru viata, 2008, pp. 73-74)

Alegeti varianta potrivita prin bifarea raspunsului, dupa caz. Va rog sa raspundeti tinand cont de situatia reala si de optiunile dv. Nu exista raspunsuri corecte sau incorecte, nimeni n-o sa va judece raspunsurile! Datele vor fi folosite pentru proiectarea activitatilor de consiliere psihopedagogica, fara precizarea situatiei particulare a participantilor.

1. Persoana/persoanele care se ocupa cel mai des de copilul/copiii dv. sunt... Mama Tatal Ambii parinti Bunicii Personalul gradinitei Bona Alte variante si anume...

2. Atunci cand ma confrunt cu probleme educarea in cresterea si copilului meu,

Deloc

Foarte rar

Uneori

Des

Foarte des

apelez la sugestiile... Membrilor familiei Prietenilor si cunostintelor care au copii de varsta copilului meu Altor parinti pe forumurile Internetului Medicului de familie si/sau altor specialisti din institutii Specialistilor prin consultarea literaturii de specialitate Specialistilor in emisiunile radio/TV

3. Fata de temele propuse

Foarte

Dezinteresat

Interes mediu

Destul

de

Foarte interesat

pentru a fi abordate impreuna cu alti parinti, cu educatoarea si consilierul ma declar... 0 Cunoasterea propriului copil Drepturile si legislatia privind drepturile copiilor Programul zilnic al copilului Copilul meu are probleme de somn/alimentatie De ce plange copilul meu la gradinita? Copilul neascultator Copilul curios Cum sa ma joc cu copilul meu? Cum stopam agresivitatea copiilor? Cum comunicam cu copilul

dezinteresat

interesat

nostru? Rivalitatea intre frati Sfaturi pentru parintii singuri De ce copilul nostru nu are chef de joaca? De ce copilul meu este rasfatat? Strategii educationale pentru ADHD Copiii cu cerinte educative

speciale Cum se dezvolta copilului stima de sine? Cand si cum imi

recompensez/pedepsesc copilul? Copilul si programele TV Copilul supradotat Are copilul meu nevoie de terapie? Fricile copilului normale? Trucuri pentru parinti Altele... meu sunt

4. Consider ca ar fi util pentru mine ca parinte sa fac schimb de experienta si sa primesc sprijin de la.... Alti parinti care se confrunta cu situatii

Deloc

Foarte rar

Uneori

Des

Foarte des

asemanatoare in cadrul unor inatlniri organizate in gradinita de educatoare si/ sau consilier Educatorul grupei la intalniri destinate tuturor parintilor Educator si consilier, in mod confidential Consilier, in mod confidential Consilier si alte institutii/specialisti autorizati

5. In vederea unei bune colaborari intre gradinita si familie ma consider dispus.... Sa observ propriul copil la activitatile organizate la grupa de copii de catre educatoare/consilier Sa particip la inatlnirile cu ceilalti parinti ai copiilor din grupa Sa particip la activitatile organizate pe teme propuse de consilierul gradinitei Sa activez ca voluntar pentru sprijinirea altor parinti si copii cu dificultati Sa apelez la consiliere individuala sau alaturi de copil Sa accept consilierea copilului meu individuala a

Deloc

Foarte rar

Uneori

Des

Foarte des

Nota: Va rog sa aduceti la cunostinta consilierului decizia dv. ca propriul copil sa beneficieze de sprijin individual si sa semnati acordul de principiu. Date generale despre familie: Nume si prenume copil:............................................................... Data si locul nasterii:.................................................................... Numele si prenumele tatalui:...................................................... Numele si prenumele mamei:..................................................... Grupa din care face parte copilul:............................................. Numele si prenumele educatoarei:............................................

Va multumim pentru sprijinul acordat prin completarea acestui chestionar!

ANEXA 3 Test privind stresul la copii (The Stress Test for Children: David Elkind, 1988) (Sursa: MECT, Consilierea in gradinita...start pentru viata, 2008, p. 76)

Moartea unuia dintre parinti Divortul parintilor Separarea parintilor Parinte care calatoreste ca parte a slujbei Probleme de sanatate ale copilului Recasatorirea parintilor Parinte concediat Parinti care se impaca Mama care are serviciu Schimbari in starea de sanatate a unui membru al familiei Mama care ramane insarcinata Dificultati la scoala

100 73 65 63 53 50 47 45 45 44 40 39

Frati mai mari sau surori care parasesc casa Probleme cu bunicii Realizari personale remarcabile Mutarea intr-un alt oras Mutarea intr-o alta zona a orasului Primirea sau pierderea unui animal de casa Schimbari in obiceiurile personale Probleme cu educatorii Schimbarea orelor petrecute cu bona sau/si la gradinita Mutarea intr-o casa noua Mutarea intr-o scoala noua Schimbari in obiceiurile de joaca

29 29 28 26 26 25 24 24 20 20 20 19

Nasterea unui frate Schimbari la scoala

(educator

nou,

39 39 38 37 36 35 31 30 29

Frecventarea unei tabere de vara Schimbari in obiceiurile de somn Schimbarea componentei familiei Schimbarea obiceiurilor de masa Schimbarea volumului de timp petrecut la TV Sarbatorirea zilei de nastere Pedepsirea pentru ca nu a spus adevarul Vacante petrecute cu familia Schimbarea prietenilor

17 16 15 15 14 12 11 19 18

mutarea in alta clasa) Schimbari in starea financiara a familiei Ranirea sau imbolnavirea unui prieten apropiat Initierea in/ schimbarea activitatii

extracurriculare (lectii de muzica...) Schimbarea numarului sau lupte intre frati Amenintarea cu violenta in scoala Furt al unor bunuri personale Schimbari in responsabilitatile avute acasa

ANEXA 4 CHESTIONAR DE EVALUARE A ATITUDINII FATA DE SINE SI FATA DE FAMILIE Raspundeti prin Da sau Nu la urmatoarele intrebari:
1. Ti s-a intamplat sa te gandesti ca familia este uneori un obstacol in calea afirmarii tale? 2. Cele mai multe din visurile tale le impartasesti prietenilor mai curand decat membrilor familiei? 3. Relatiile cu familia sunt pasnice si armonioase? 4. Te simti adesea ranit/a de cuvintele si actiunile altora? 5. Ai un accentuat sentiment de inferioritate sau o lipsa de incredere in tine pe care incerci sa o ascunzi? 6. Iti schimbi des dispozitia? 7. In familie te simti apreciat/a si apropiat/a la fel ca si in afara ei? 8. In familia ta domneste o ambianta prietenoasa si destinsa? 9. Crezi ca este imposibil sa fii prieten cu parintii? 10. Ai de facut reprosuri parintilor? 11. Te simti adesea vinovat/a? 12. Te consideri o persoana vesela care stie sa se bucure? 13. Te-ai enervat atat de tare incat sa iti pierzi controlul? 14. Te enervezi usor? 15. Te gandesti ca nu ai avut noroc in viata? 16. Te consideri o persoana sociabila? 17. Ti se intampla sa ai cosmaruri? 18. Te simti neglijat/a?

19. Esti fericit/a cand te intorci de la scoala in familie? 20. Simti nevoia sa fii alaturi de oameni care sa te inteleaga si sa te consoleze?

Administrare si cotare: Administrarea chestionarului este individuala. Nu este o limita de timp impusa. In tabelul de mai jos, in dreptul fiecarei variante de raspuns, a fost scris codul aferent acesteia: 1 sau 2. Scorurile sunt insumate prin adunarea punctelor la toti itemii si pot avea valori intre 20 si 40.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 DA - 1 DA - 1 DA - 2 DA -1 DA - 1 DA - 1 DA - 2 DA - 2 DA - 1 DA - 1 DA - 1 DA - 2 DA -1 DA -1 DA - 1 DA - 2 DA - 1 DA - 1 DA - 2 DA - 2 NU - 2 NU - 2 NU - 1 NU - 2 NU - 2 NU - 2 NU - 1 NU - 1 NU - 2 NU - 2 NU - 2 NU - 1 NU - 2 NU - 2 NU - 2 NU -1 NU -2 NU - 2 NU - 1 NU -1

Interpretarea rezultatelor: Intre 20 si 30 de puncte obtinute: persoane vulnerabile, defensive, au un nivel scazut de auto-acceptare, sunt afectate de nivelul scazut al coeziunii familiale. Intre 31 si 34 de puncte obtinute: persoane care desi dezvolta unele sentimente de nesiguranta, sunt sociabile si au o atitudine pozitiva fata de sine si fata de familie. Intre 35 si 40 de puncte obtinute: persoane responsabile, cu o stima de sine ridicata, optimiste, comunicative, dezvolta relatii armonioase cu familia.

CURSUL 8 CALITATEA VIETII FAMILIALE Calitatea vietii familiale circumscrie starea si evolutia familiei, nu numai ca model institutional, consfintit de istoria organizarii sociale, dar mai ales ca model interactional dinamic, viu, deschis, evolutiv.

1. Indicatori obiectivi si subiectivi ai calitatii vietii familiale Calitatea vietii familiale este determinata de: a) factori externi / indicatori obiectivi cadru socio-cultural, nivel de satisfacere a nevoilor materiale (hrana, spatiu locuibil, buget, confort, posibilitati de consum cultural si trai civilizat, starea de sanatate a membrilor familiei) si b) factori interni / indicatori subiectivi, la care nu avem acces decat prin mijlocirea declaratiilor individuale calitatea relatiilor interpersonale, satisfactia si implinirea, fericirea resimtite, climatul socio-afectiv, bunastarea sexuala, autenticitatea si completitudinea comunicarii intre parteneri si copiii lor, sentimentul de apartenenta familiala, capacitatea de transmitere a modelelor spiritual-valorice pozitive etc. De pilda, P. Ilut (2005, p. 148) arata ca exista deosebiri marcante, in ceea ce priveste confortul psihic si satisfactia maritala, intre barbati si femei; intre femeile care lucreaza si cele casnice.
Astfel, unele cercetari realizate in SUA arata ca atat femeile necasatorite, cat si cele casatorite care au un loc de munca sunt mult mai sanatoase decat cele casnice, pe cand barbatii casatoriti sunt mai sanatosi decat cei necasatoriti. Femeile de varsta mijlocie casatorite, dar casnice, sufera in mai mare masura de depresie decat barbatii de aceeasi varsta, in vreme ce femeile de varsta mijlocie necasatorite sau care lucreaza nu prezinta diferente in gradul de depresie fata de barbati. Explicatia: barbatii/femeile care lucreaza au doua surse vitale de satisfactie, familia si locul de munca, astfel incat eventualele dificultati dintr-o parte sunt compensate prin cealalta. Totusi, femeile casatorite casnice declara ca sunt mult mai fericite decat cele care au un loc de munca, casatorite sau nu (Bernard, 1972). De altfel, bunastarea fizica si mentala se datoreaza unui mariaj fericit, dupa cum afirma Glenn (1998). Satisfactia maritala difera mult si pe parcursul ciclului familial. De regula, nasterea primului copil aduce cu sine o serie de dificultati si tulburari emotionale in cuplul tanar. Perioada 6-14 ani a copilului este, de asemenea, una de presiuni economice, psihologice, sociale. Sotul fiind preocupat mai mult de profesie, constrangerile multiple se rasfrang cu deosebire asupra sotiei. Iluzia unei iubiri ce depaseste toate obstacolele se destrama cu o viteza apreciabila dupa nasterea copiilor, iar distantele culturale si educative ies acum pregnant la iveala in activitatile domestice cotidiene (igiena, alimentatie, socializare) (Idem, p. 149).

In perioada 1984-1985, P. Ilut si G. Cordos au realizat o investigatie ce urmarea surprinderea perceptiei cuplurilor conjugale referitoare la sursele satisfactiei si insatisfactiei maritale. Astfel, pe baza aprecierii unor itemi precum: consumul de alcool, intelegerea cu socrii, distribuirea sarcinilor gospodaresti, a rezultat ca motivele

tensiunilor grave si apoi ale disocierii familiei sunt foarte strans legate intre ele, formand un fel de sindrom al incapacitatii de convietuire conjugala normala. La polul opus, arata P. Ilut, constelatia de factori ai reusitei familiale vizeaza: sinceritatea si respectul reciproc, fidelitatea, satisfactia sexuala, existenta unor interese comune, atitudini fata de lume si viata etc. Concluzionand, autorul citat precizeaza ca, statistic vorbind, reusita familiala este asigurata de absenta factorilor tensionali, deplina intelegere erotico-sexuala, un anumit confort material si social si o anume consensualitate cultural-axiologica (valori fundamentale comune) (pp. 150-151). In conditiile in care indicatori obiectivi si subiectivi nu sunt atinsi, vorbim despre consecinte precum: cresterea semnificativa a fenomenului de instabilitate si divortialitate, scaderea numarului de recasatoriri, rata scazuta a nuptialitatii, sociopatologizarea relatiilor dintre soti, a relatiilor dintre parinti si copii, infidelitate, disfunctii sexual-afective, consum de alcool, violenta familiala, tentative de suicid, stare precara de sanatate etc. Aceste fenomene psiho-sociale reflecta, de altfel, criza familiei contemporane, respectiv criza morala a societatii! Precaritatea conditiilor socio-economice sub nivelul satisfacerii nevoilor bazale de siguranta si sanatate biologica si psihica, corelate cu un sistem instructional-educativ incomplet, deficitar, accentueaza, intretine si agraveaza deficitele adaptative socio-familiale. O familie bolnava genereaza o societate bolnava! *** Redau mai jos un fragment din studiul intitulat Criza familiei consecinta a devalorizarii moral-spirituale a societatii contemporane, publicat in Consilierea scolara intre provocari si paradigme (Monica Moraru, 2012).
Nemaitrind n iubire, ne-am schimbat sistemul de valori. Cariera, imaginea, dorina prosperitii cu orice pre, nevoia de adaptare la nou, mirajul modelelor extravagante, alienarea spiritual au modificat fundamentul familiei, au distorsionat relaiile dintre soi, dintre prini i copii, dintre membrii comunitii. Familia a devenit o simpl coabitare accidental a femeii i brbatului, cminul devenind un adpost al relaiilor sexuale, dup cum intuia nc din 1940 Sorokin (apud Voinea, 1993). Acas nu mai este acas, ci un loc fr dialog, fr comuniune, dar plin de obiecte. Multe femei nu vor copii i se druiesc exclusiv carierei, altele nu vor s se cstoreasc i fac deseori un copil n afara cstoriei (31% in Anglia). Independent financiar, femeia modern i controleaz fecunditatea, caut o mai mare libertate sexual i o mai mare satisfacie erotic. Numrul femeilor, ca si al brbailor care au

una sau mai multe legturi extraconjugale a crescut foarte mult n ultimii ani. Paradoxal! ntr-o lume marcat de umanism, de susinerea drepturilor omului exist o atmosfer de suspiciune i de fric, de ipocrizie i de duritate, de mpotrivire i adversitate, de justiie i justiiarism, de competiie i confruntare, de dominare i de stpnire, de rzboi i violen cu consecine grave asupra familiei. Globalizarea i societatea informaional ne ofer multe, dar cresc sentimentul singurtii, n special la cei care triesc n zone urbane mari, n care se afl astzi n jur de 70% din populaia lumii. Oamenii i sunt suficieni lor nii. Ei nu (mai) datoreaz nimic nimnui i nu ateapt nimic de la nimeni. Se obinuiesc s se considere ntotdeauna izolai i i imagineaz cu uurin c in n mini ntregul lor destin. Modernitatea amenin s l nchid pe om n singurtatea propriei sale inimi. (...). i uitm cu uurin pe cei care ne-au precedat i nu avem nici o idee despre cei care ne vor urma (Tocqueville, 1995). Lipsa dezideratelor i a idealurilor sociale, ca urmare a nchiderii n sine i a egocentrismului creeaz o senzaie de pustiu sufletesc. Chinul cel mai mare al omului este s nu-l poat iubi pe cellalt i s se ndoiasc de dragostea celuilalt pentru el i, mai ru, s se ndoiasc de dragostea lui Dumnezeu.( ...). ndeprtarea i nsingurarea prilejuiesc tragedia omului contemporan (Arhim. Makarios Griniezakis, 2011). Singurul loc n care omul mai simte o oarecare siguran este familia. Dar, dei cuplurile pstreaz nostalgia unei solidariti afective i sociale definitive,viseaz i acioneaz n spiritul pstrrii unei disponibiliti permanente (Mitrofan, 1994). Si totusi, in ciuda promov rii libertii sexuale, foarte muli tineri se simt singuri, prezint probleme psiho-sociale (indiferen fa de coal i fa de profesie, indiferen relaional, atracie pentru alcool i droguri) i o mare palet de comportamente deviante. Pe de alt parte, prinii de astzi, cu realizri profesionale deosebite, unii dintre ei, au euat n temele mari ale vieii. Strigte, certuri, rceal, nesiguran, fric, egoism, acreal, iritabilitate, care toate converg n ur i n rutate. O deprtare ca o prpastie de mare, de vreme ce unul doarme n salon i cellalt n dormitor, nfurai n vinovii i dorine. i copiii? Rnii n adnc, copiii care peste zi sparg vitrine, beau, se mbat, se drogheaz, iar noaptea tremur i se tem de ntuneric. Au nevoie de o lumini n camer pentru a putea adormi, cci candela e stins de mult vreme. Copii orfani, cu prini n via. Bani care la nceput s-au cheltuit pe petreceri, pe excursii, pe vacane, pe podoabe, se duc acum pe avocai i pe judeci, pe pensii alimentare i, lucrul cel mai trist, toate au pornit de la scena clasic copiat din filme: Nu pot tri fr tine, te iubesc, viaa mea... (Arhim. Andreas Konakos, 2011). In aceste conditii, mai reuete familia contemporan s rspund nevoilor de

dragoste i ncurajare ale copiilor? Sau ncercm s pltim singurtatea lor, prsirea pe care le-o oferim, cu daruri, cu haine, cu coli scumpe, cu excursii, cu partiu-uri n centre moderne? Mai trziu, i vom certa c sunt nemulumii, c cer din ce n ce mai mult. Dar, cer din ce n ce mai mult, c poate vor reui s acopere marele gol pe care l-am creat noi nluntrul lor. (...).Golul dinluntrul lor se face golul dintre noi (Vamvounakis, 2011).

2. Rolul serviciilor de asistenta, consiliere si psihoterapie familiala Serviciile de asistenta, consiliere si psihoterapie familiala au o vechime de 40-50 de ani in tari precum: Franta, Marea Britanie, Elvetia, SUA etc. Practica terapiilor familiale a aparut intr-o societate cu un nivel economic crescut, in care nevoile emotionale, relationale si de comunicare devin importante. 353Marea Britanie in 1948 se infiinteaza o sectiune de cercetare si rezolvare a situatiilor familiale Family Discussion Bureau, in cadrul Institutului de relatii umane Tavistock din Londra, Organismul Marriage Guidance Council, cu ramificatii in majoritatea tarilor; 354Franta in 1961 se infiinteaza LAsociation Francaise de Centres de Consultations Conjugales; Scoala parintilor sistem de influenta formativa profamiliala initiata de M. A. Isambert (LEcole des Parents et des Educateurs de Paris); 355Elvetia in 1974 se infiinteaza sistemul de consiliere familiala de E. Sordet; 356SUA dupa 1960, programe de psihosexoterapie (W. Masters, V. Johnson, S. Kaplan s.a.), psihoterapie de familie (V. Satir, D. Bloch, D. Jackson, J. Haley, S. Minuchin, J. Perez s.a.). Serviciile de asistenta, consiliere si psihoterapie familiala vizeaza asistenta si protectia sociala a familiei, pentru a preveni instalarea si proliferarea patologiilor familiale: a) asistenta premaritala: examinarea complexa cu caracter medical, realizata de sistemul de consult prenuptial; examinarea cu caracter psihodiagnostic si de predictie a compatibilitatilor de ordin psihologic, relational-educational, pe baza metodelor clinice, a metodei testelor de personalitate si a scalelor de interapreciere; examinarea cu caracter social: posibilitatea asigurarii materiale minime a vietii de cuplu; consilierea premaritala cu caracter formativ: pregatirea pentru viata de familie, exersarea conduitelor de rol premarital

si corectia lor terapeutica, stimularea intercunoasterii si intercomunicarii partenerilor, stimularea maturizarii capacitatii de decizie si actiune premaritala
Un program de consiliere si examinare premaritala realizeaza I. Mitrofan (1989, pp. 200-203): Scop: ajutarea tanarului in identificarea problemelor particulare cu care este confruntat inainte si dupa casatorie; informare, orientare, pregatire, sfat premarital, evaluari psihologice la intervale de 1-3 luni. S-ar putea crea astfel, premisele incheierii unei casatorii durabile, eficiente. Loc: cabinetul de consiliere premaritala (policlinici, cabinete de medicina familiei etc.)

b) asistenta conjugala este o alta strategie de interventie psiho-sociala profilacticoculturala si formativ-educativa, care completeaza asistenta medicala; se adreseaza cuplului in curs de acomodare la viata conjugala, precum si cuplului aflat in dificultate (criza cuplului); Obiective: 357evaluarea gradului de adaptare in cuplu, a compatibilitatilor/incompatibilitatilor intre structurile de personalitate ale celor doi parteneri prin metode clinice, scale de interapreciere, teste de personalitate: testul culorilor Luscher, testul Szondi, testul Roschach etc.; 358initierea cuplului in cunoasterea/autocunoasterea comportamentului de rol marital; 359constientizarea deficitelor de adaptare si comunicare; 360abilitarea cuplului cu noi modalitati de relationare (joc de rol); 361profilaxia divortului, prin analiza conflictelor latente si manifeste; 362ameliorarea relatiilor familiale disfunctionale cu impact patogen. Cheia terapiei familiale, arata Iolanda Mitrofan (1989), este neoferirea de solutii si angrenarea sistemului familial intr-o autorestructurare a pozitiilor, rolurilor, perceptiilor si comportamentelor interpersonale, astfel incat criza sa fie depasita prin resurse proprii. Implica un efort colectiv de negociere si experimentare a fiecaruia cu sine si cu ceilalti, de cooperare responsabila si creativa. Acest efort, insa, este blocat de stereotipii: rufele murdare se spala in familie; problemele dureroase ale familiei trebuie ascunse cu grija, noi stim mai bine de unde vin toate relele, dar nu avem incotro etc. c) asistenta familiala in situatie de divort si postdivort isi propune stimularea unor resurse compensatorii ale relatiei maritale scindate, in sensul unei eventuale reconcilieri, precum si a prevenirii sau ameliorarii unor tulburari psihice reactive situatiei prelungite de

conflict manifest; identificarea unor strategii psihoterapeutice cu scop de reintegrare in viata de familie a unor subiecti divortati. 3. Educatia profamiliala Educatia profamiliala presupune informarea, dar mai ales formarea intereselor, atitudinilor si aptitudinilor profamiliale; este o strategie prioritara si obligatorie pentru prevenirea unor disfunctii familiale ulterioare, care pot prejudicia atat sanatatea fizica si psihica a familiei, cat si finalitatile ei socio-educationale si demografice. Educatia profamiliala se bazeaza pe notiuni de psihologie sociala si educationala, a familiei, de psihosexologie si puericultura, de psihopatologie a cuplului marital. In cadrul orelor de consiliere si orientare, dirigentie, prin intermediul unor metode precum studiul de caz, jocul de rol, se pot analiza si interpreta diferite situatii problematice familiale, se pot dezvolta abilitati de relationare si comunicare adecvate. Obiective: 363formarea unor modele comportamentale de rol marital-parental eficient si adaptat; 364remedierea unor inabilitati relationale maritale; 365formarea unor abilitati si competente pentru parteneritat: cooperare, respect mutual, intrajutorare, capacitatea de recunoastere si valorizare corecta a personalitatii partenerului, generozitate, fidelitate, capacitate de comunicare etc. Iubirea este prin excelenta un fenomen afectiv spontan, dar calitatea, profunzimea si stabilitatea ei pot fi stimulate prin invatare sociala maritala, prin cunoastere, imaginare si exersare a unor conduite de parteneritate si rol conjugal (Idem, p. 198). Concluzii (fragment Monica Moraru, Criza familiei...): In ciuda greutilor i a tulburrilor de astzi, rolul familiei n creterea i educaia copiilor este primordial. Valorile, ateptrile, modelele, motivaiile, oportunitile, ncurajrile, comportamentele, recunoaterea i acceptarea, aprecierea sunt elemente pe care prinii trebuie s le exerseze i s le ofere mai departe copiilor.

Pentru cei mai muli oameni, familia va fi singurul mod de a fi fericii ntr-o lume nefericit, singurul loc n care se vor simti iubii, nelei, ocrotii i valorizai. Cu o condiie, promovarea adevratelor valori moralspirituale: dragoste, cci dac dragoste nu e, nimic nu e (Sf. Apostol Pavel), fidelitate, sinceritate, credin, speran, optimism, buntate. Funcionalitatea familiei depinde, ns, i de existena unor factori, precum: starea general a societii pe care, de altfel, o reflect, regimul politic, nivelul de dezvoltare economic i tehnologic, nivelul general de instrucie, educaie i civilizaie, tradiii, obiceiuri, norme morale, valori religioase etc. Sperana c familia va continua s existe n viitorul apropiat nu trebuie s moar!