Introducere n orice condiii de timp i spaiu, activitatea economic implic n mod obiectiv factorul munc menit s valorizeze sistematic

resursele n interesul su. Ca i ceilali factori de producie, el se obine prin intermediul pieei, care se constituie ntr-un subsistem al economiei de pia concurenial. Tranzaciile pe aceast pia au ca obiect munca sau fora de munc. Dac fora de munc o nelegem ca totalitate a aptitudinilor fizice i intelectuale ce exist n personalitatea vie a omului i pe care le pune n funciune atunci cnd creeaz bunuri economice, nseamn c munca reprezint cheltuirea contient a forei de munc. Ele formeaz un tot coerent, astfel c folosirea sinonim a celor dou expresii, n teoria i practica economic, este benefic pentru managementul resursele umane, care decide asupra planificrii, organizrii utilizrii i evalurii rezultatelor muncii ntr-un anumit circuit economic. Piaa muncii s-a format i funcioneaz n corelaie cu rolul determinat al muncii n dezvoltarea economico-social i cu exigenele generale ale teoriei pieei i preului. Aceast pia relev un complex de relaii n care se regsesc, n cea mai mare parte, raporturile dintre oameni i evoluia lor n timp i spaiu, punndu-i amprenta pe tipul de civilizaie. Omul este mai mult dect o marf, astfel c piaa muncii are un loc deosebit n teoria i practica economic, fiind o pia derivat i cea mai reglementat. Ea este eterogen, cuprinznd mai multe segmente delimitate pe genuri de activiti, pe zone economice, pe profesii sau meserii, pe categorii i niveluri de calificare, pe sexe i vrste etc. Ca pia derivat, ea primete influenele celorlalte piee i, totodat, genereaz efecte ce se regsesc n toate sectoarele economico-sociale. Piaa muncii se comport, pe de o parte, ca orice pia i, pe de alt parte, are caracteristici proprii, determinate de specificul uman al obiectului cu care opereaz i de cel al serviciilor generate de acesta i pe care ntreprinztorii le cumpr. Experiena istoric arat c, n esen, piaa muncii implic ntotdeauna stabilirea de raporturi ntre purttorii ofertei i cei ai cererii de munc. Aceasta determin anumite specificiti referitoare la ajustarea ofertei i cererii, la formarea preului muncii, la existena unui sistem de norme i valori sociale, precum i de instituii specializate. Piaa muncii are un rol esenial n cadrul interdependenelor care asigur dinamismul economiei. Dar nu trebuie absolutizat aceast relaie, deoarece nu ntotdeauna i peste tot
1

exist o corelaie strns, liniar, ntre factorul munc i creterea economic. Unele resurse de munc nu se manifest pe piaa muncii ca atare, chiar dac ele sunt creatoare de bunuri economice. Exigenele juridico-sociale, ca i cele privind ocuparea i protecia social nu soluioneaz automat nici problemele pieei i nici pe cele cu care se confrunt dezvoltarea economiei. Munca este un atribut numai al omului, constituind un consum de energie fizic i intelectual ntr-un scop concretizat, de obicei, n bunuri economice. Aspectele demogarfice, de pregtire, de educaie determin valoarea forei de munc la un moment dat. Modalitatea prin care se realizeaz unirea ntre fora de munc i celelalte elemente ale unei activiti economice este caracteristic fiecrui sistem real al economiei. n condiiile economiei cu pia concurenial-funcional se folosete, n acest scop, mecanismul specific al pieei muncii, adic negocierea concretizat n angajarea omului ca salariat. Dar pe piaa muncii nu se negociaz ntregul potenial de munc al unei ri, deoarece persoanele care au n posesie i ceilali factori de producie i combin pe toi n mod direct fr a apela la mecanismul pieei muncii. Actualitatea temei cercetate rezida in insasi importanta acestei tematici la etapa actual de dezvoltare a Republicii Moldova. In capitolul I al lucrarii Salariul.Teorii cu privire la salariu se evidentiaza principalele teorii economice referitor la aparitia, necesitatea si rolul salariului atit pe piata muncii cit si in economie cit se face un studio amplu referitor la cererea si oferta de locuri de munca. Capitolul II Formele salariului caracterizeaza principalele forme ale salariului , adica salariul real sic el nominal. Capitolul III Piata muncii in Republica Moldova reliefeaza particularitatile pietei muncii la nivel national, cit si problem cu care se confrunta la etapa actual.

Capitolul I Salariul.Teorii cu privire la salariu n contextul unei economii de piata forta de munca reprezinta o marfa ca oricare alta. Spre deosebire nsa, de toate celelalte marfi, vnzarea si cumpararea fortei de munca se desfasoara pe o piata specifica, cu trasaturi proprii cunoscuta n teoria economica generala sub denumirea de piata muncii. Ca domeniu distinct al circulatiei marfurilor, piata muncii face parte integranta din piata factorilor de productie, a caror prezenta este absolut necesara n orice proces productiv. Printre functiile esentiale pe care un sistem economic bazat pe economia de piata este chemat sa le asume, pe lnga productia de bunuri si servicii, este acela cu privire la modul n care produsele muncii sunt distribuite ntre cei ce au luat parte la procesul productiv. n cadrul proprietatii individuale simple, unde producatorul, are integral n proprietate mijloacele de productie de care dispune, nu poate exista dect o singura categorie de venit. n schimb, ntr-o ntreprindere mare, puternica, organizata pe principiile unei societati comerciale pe actiuni, poate fi urmarit modul de distribuire a veniturilor n raport cu functia economica ndeplinita de fiecare dintre factorii de productie implicati n procesul de productie. Vorbim, astfel, de distribuirea functionala a veniturilor ntre principalii factori de productie si anume: munca, pamntul, capitalul mprumutat si capitalul n functiune investit de ntreprinzator. Pretul de piata al factorului munca l reprezinta tocmai salariul, al folosirii terenurilor-renta, al capitalului lichid luat sub forma de mprumut-dobnda, iar al capitalului n functiuneprofitul. n felul acesta, fiecare factor de productie trebuie sa primeasca din veniturile realizate o parte determinata n raport cu contributia sa la obtinerea productiei-marfa. Desigur, pna la urma, fiecare forma de venit poate fi redusa direct sau indirect, la veniturile realizate din munca. Chiar si profitul este o compensatie a unei activitati lucrative aceea a ntreprinzatorului care coordoneaza ntreaga activitate si suporta, n definitiv, toate riscurile. La fel si dobnda care apare ca renumerare a capitalului mprumutat. La rndul sau, acesta provine din economiile acumulate din veniturile produse prin munca n stadiile anterioare ale productiei. De-a lungul timpului, multi oameni de stiinta au ncercat sa explice natura salariului, precum si marimea acestuia. Printre primii care au ntreprins cercetari n acest domeniu a fost Robert Thomas Malthus (1766-1834). El a plecat de la ideea potrivit careia populatia creste ntotdeauna mai repede dect mijloacele de subzistenta. Productia bunurilor materiale - arata
3

Malthus - creste n proportie aritmetica, pe cnd populatia sporeste n progresie geometrica. Pornind de la aceasta constatare, el recomanda o continua austeritate pe planul salarizarii. Inspirndu-se din lucrarile lui R.T. Malthus, alti cercetatori precum J.B. Say (1767-1832) si Ferdinand Lasalle (1825-1864) au ajuns la concluzia ca salariul nu poate depasi limita minimului de mijloace de subzistenta necesare ntretinerii muncitorului. Demonstratia era relativ simpla. Daca forta de munca este o marfa ca oricare alta, atunci ea va fi vnduta la valoarea ei. Dar, de cine este data valoarea normala a acestei marfi? Raspunsul nu poate fi dect unul singur si anume de ceea ce este necesar pentru producerea acestei marfi, adica de ceea ce este necesar pentru a mentine forta de munca n stare normala de functionare si de a o reproduce. Drept urmare, salariile, ca pret al fortei de munca, vor trebui sa oscileze n jurul acestei valori. n consecinta, daca populatia tinde sa creasca n progresie geometrica, atunci ne vom confrunta cu tendinta de a avea n permanenta o oferta de forta de munca nelimitata, cu o elasticitate perfecta, adica deplina. n aceste conditii, pretul fortei de munca nu se va putea ridica niciodata deasupra costului ei minim, reprezentnd mijloacele de subzistenta necesare mentinerii ei n stare de activitate. Acest nivel minim a fost definit de catre economistii amintiti ca fiind nivelul natural al salariului. Drept urmare, daca salariul va scadea sub acest nivel, populatia se va confrunta cu o crestere a morbiditatii si mortalitatii. Se va nregistra, totodata, o reducere a natalitatii, spontana sau voluntara, ceea ce va determina scaderea ofertei de forta de munca. Daca, dimpotriva, salariul va depasi nivelul natural se va nregistra o crestere a ofertei de forta de munca datorita cresterii populatiei, oferta care va depasi cererea, situatie n care salariul va manifesta tendinta de a reveni la cotele initiale. Dezbateri aprinse s-au purtat n literatura economica tocmai n jurul acestui minim de trai sau minim social cum l-au numit unii. Nici pna astazi economistii nu au reusit sa si formeze un punct de vedere comun asupra nivelului minim de trai. Parerile difera si acum, de la o tara la alta, n functie de conditiile concrete, specifice fiecareia. Cei mai multi sunt de acord cu faptul ca acest minim trebuie sa includa, n primul rnd, trebuintele de baza (hrana, mbracaminte, locuinta, sanatate) care sa asigure reproductia fiziologica normala a fortei de munca. Dar, dincolo de acestea, salariul mai mare si o dimensiune sociala mai ampla, el trebuind sa includa si o serie de cheltuieli cum sunt cele necesare ntretinerii copiilor inapti de munca, pentru calificare n cazul n care ea nu este gratuita, unele cheltuieli culturale s.a. Corobornd toate aceste elemente, n literatura economica s-a conturat tot mai
4

mult punctul de vedere dupa care minimul de trai este egal cu acel nivel al salariului care permite fiecarei persoane ncadrate n munca sa duca o existenta demna. O definitie, trebuie sa recunoastem, destul de vaga. Un punct de vedere oarecum diferit de cel expus mai sus, a fost exprimat de John Stuart Mill (1806-1873) care n lucrarea sa Principii de economie politica publicata n anul 1848 a lansat ideea fondului de salarii. Potrivit acestei teze, ntr-o anumita perioada, cantitatea de bani care poate fi platita sub forma de salarii (deci, fondul de salarii) este data. Datorita acestui fapt, nivelul salariului pentru fiecare individ va fi egal cu raportul dintre masa de bani destinata platii salariilor si numarul de salariati. Aceasta nseamna ca, daca numarul de angajati ramne constant, salariul individual creste sau scade o data cu cresterea sau scaderea fondului de salarii. Desi aceasta idee a fost preluata n linii mari de o serie de alti economisti precum J.R. Hicks n lucrarea sa Theory of Wages (1932) si A.C. Pigou n lucrarea Theory of unemployment (1933), ea a ntrunit si numeroase critici. Printre altele s-a aratat ca, potrivit enuntului acestei teorii, salariile ar trebui sa fie cu att mai mare cu ct avutia acumulata a unei tari ar fi mai mare - punct de vedere prea banal pentru a reprezenta interes stiintific. Mai mult dect att, cererea de forta de munca este legata n buna parte de sperantele economice ale ntreprinzatorilor de a investi si de a obtine profit si mai putin de sumele de capital pe care le au n seiful bancilor. Cum era de asteptat, teoriile cu privire la natura si marimea salariului nu puteau sa se limiteze doar la aceste teze aparent simple prin argumentele aduse n discutie. Facnd parte din lumea marfurilor, cu toate particularitatile sale, forta de munca nu poate sa nu se supuna acelorasi legi ale pietei sub incidenta carora se gasesc toate celelalte produse care iau drumul vnzariicumpararii. Or, cea mai importanta dintre aceste legi ramne tot legea cererii si ofertei. Relatia dintre cerere si oferta exprima, n ultima instanta, situatia pietei fortei de munca pe unul sau mai multe segmente ale ei, respectiv lipsa, raritatea sau abundenta ei. Primul care a analizat temeinic aceasta problema a fost cunoscutul economist englez John Maynard Keynes (1883-1946). n lucrarea sa teoria generala a folosirii minii de lucru, a dobnzii si a banilor (1936) el a plecat de la urmatoarele ecuatii de echilibru:

Y=C+I E=Y-C I=E unde: Y = produsul intern brut; C = consumul neproductiv; I = volumul investitiilor; E = economiile sau acumularea de capital. Daca investitiile sunt egale cu acumularea de capital, atunci, spune J.M. Keynes, cererea si oferta de forta de munca se echilibreaza tocmai pentru ca investindu-se toate economiile, somajul dispare. Dimpotriva, daca volumul investitiilor este mai mic dect acumularea de capital, atunci nseamna ca a crescut dobnda pentru capitalurile depuse n banci, ntreprinzatorii prefernd sa le tina acolo n loc sa le investeasca. n orice caz, rata somajului va creste. Dar Keynes a adus n dezbatere nca un aspect. El a observat ca salariul nu este doar un simplu element de cost, ci, n egala masura, si de venit. n acest context, el arata ca daca se reduc prea mult salariile, atunci se reduce si cererea efectiva de bunuri si servicii. Aceasta nseamna reducerea investitiilor, ceea ce va conduce la somaj si mai mare, la reducerea cifrei de afaceri, deci, pna la urma, a veniturilor, respectiv a profiturilor ntreprinzatorilor. Contributia lui Keynes asupra naturii si mai ales asupra marimii salariului nu a trecut neobservata n teoria economica. Dimpotriva, ea a lasat si n acest compartiment al cercetarii urme adnci. nainte de toate, pentru ca Keynes a tratat forta de munca n modelele sale ca un simplu factor de productie. Drept urmare, fiecare factor de productie, deci si forta de munca, va primi din totalul veniturilor realizate o parte proportionala cu productivitatea sa marginala calculata ca raport ntre cresterea productiei si cresterea cantitatii de munca, n perioada curenta fata de cea precedenta. Se relua astfel, o idee mai veche exprimata pentru prima oara de economistul american Francis Walker n cartea sa The Wages Questions (1876) potrivit careia, daca fiecare unitate noua dintr-un factor de productie, adaugata peste cea pe care o posedam aduce o utilitate descrescnda, pna la limita cnd scade la zero, atunci n aceiasi termeni se pune si
6

problema fortei de munca. Amintim n acest context ca problema productivitatii descrescnde, inclusiv a fortei de munca a mai fost tratata de J. von Thunen (1780-1850) n cartea sa Letat isole (1826) si dupa F.Walker de John Bates Clark n lucrarea Distribution of wealth (1897). Deci fiecare lucrator nou angajat pentru exercitarea unei lucrari determinate aduce un concurs de utilitate descrescnda, adica o productivitate din ce n ce mai mica. Tinnd seama de aceasta realitate, nivelul minim al salariului tuturor muncitorilor unei ntreprinderi se va stabili n functie de productivitatea celui din urma angajat. Deci, productivitatea marginala cea mai slaba, regleaza salariul tuturor celorlalti lucratori. Dar, de ce se procedeaza asa? Pentru ca, daca salariul ar fi reglat de productivitatea maxima sau medie, lucratorul marginal ar ncasa un salariu superior produsului muncii sale si atunci ntreprinzatorul (dupa caz managerul) s-ar grabi sa-l concedieze pe acest lucrator care l-ar costa mai mult dect i aduce. Dar, de ce ceilalti muncitori care au produs mai mult dect ultimul angajat nu primesc mai mult? ntr-adevar, daca s-ar renunta la o parte din lucratori, productivitatea ar fi mai mare si ar putea primi mai mult. Nerenuntndu-se, ei trebuie sa se multumeasca cu mai putin. Cu alte cuvinte, problema se pune n felul urmator: sau i angajam pe toti si fiecare primim mai putin, sau renuntam la uni si primim mai mult. Pe de alta parte, pe piata, marfa forta de munca nu poate avea dect un singur pret, ca orice alta marfa, fireste nelund n considerare diferentele de instruire si de calificare. Din cele aratate mai sus rezulta ca, daca forta de munca este platita n raport cu productivitatea sa marginala, dispare acea legatura necesara ntre salariu si acel nivel minim de subzistenta sustinut de catre unii economisti. Aceasta, deoarece ntr-o economie avansata, care a depasit faza procesului de industrializare, productivitatea marginala a muncii trebuie cel putin sa egalizeze nivelul minim de subzistenta. Dupa cum se vede, aplicarea teoriei productivitatii marginale n plata fortei de munca satisface doua principii fundamentale si anume: cel al eficientei, dat fiind faptul ca este exclus ca resurse neproductive sa ia parte la distribuirea veniturilor si cel al echitatii, din momentul n care, din punct de vedere etic, este legitim ca fiecare sa primeasca n raport cu ct a contribuit la obtinerea productiei. n aceeasi ordine de idei, trebuie sa mai remarcam ca adoptarea programului marginalist prezinta avantajul de a putea fi corelat cu studiul pietei factorilor de productie. Astfel, n perspectiva marginalista, problema distribuirii veniturilor
7

nu poate fi desprinsa de teoria cererii si ofertei factorilor de productie, att de simetrica teoriei cererii si ofertei oricarei alte marfi. Rezultatul final al schimbului ce are loc la nivelul pietei, ntre indivizi rationali si virtualmente egali, trebuie sa fie reciproc avantajos. 1.1Cererea de forta de munca Dupa cum se stie, forta de munca n calitatea ei de factor de productie este solicitata de ntreprinderi al caror obiectiv final consta n maximizarea profitului. n aceste conditii, de cine va depinde decizia unei firme de a angaja o unitate, n plus sau n minus? Pentru a raspunde la aceasta ntrebare sa delimitam mai nti sensul a doua concepte de maxima importanta n stabilirea nivelului salariului si descifrarea mecanismului actiunii legii cererii si ofertei pe piata muncii. Este vorba, n primul rnd, de productivitatea marginala fizica a muncii si de productivitatea marginala valorica a muncii. Asupra primului concept am mai avut prilejul sa ne oprim, el fiind definit ca sporul de productie (output) ce rezulta ca urmare a folosirii a unei unitati aditionale de munca. Ct priveste cel de al doilea concept si anume productivitatea marginala valorica a muncii, se considera a fi sporul de venit prin vnzarea pe piata a cresterii de productie realizata n urma angajarii de catre firma a unei unitati aditionale de munca. Sa notam, asadar,

productivitatea marginala fizica; adica productia obtinuta n expresie fizica ..Wmf productivitatea marginala valorica ....................................................Wmv pretul de vnzare a marfii .....p

Folosindu-ne de simbolurile de mai sus putem considera ca: Wmv = Wmf x p Rezulta ca productivitatea marginala valorica nu reprezinta altceva dect venitul marginal pe care ntreprinderea l obtine atunci cnd se decide sa angajeze o unitate de munca n plus. La rndul ei, decizia firmei de a angaja o unitate de munca n plus va depinde de costul marginal al acestei unitati care nu este altceva dect salariul platit pentru o ora de munca (S). prin urmare, decizia de a angaja sau nu o unitate de munca depinde tocmai de diferenta dintre productivitatea marginala si costul marginal al acesteia, adica salariul ce i se cuvine. Tinnd seama de aceasta constatare ne vom gasi n fata a cel putin doua situatii concrete: 1. daca Wmv >S, adica o unitate suplimentara de munca adauga la venitul total al ntreprinderii o valoare mai mare dect costul ei exprimat prin intermediul salariului,

atunci firma va proceda la angajarea de nou muncitori. Va continua n acest mod pna cnd Wmv=S; 2. daca Wmv<S, ntreprinderea va decide reducerea numarului de angajati pentru ca, procednd astfel, costul sau de productie va cobor sub nivelul veniturilor realizate din vnzari si nu va obtine profit. Sa urmarim aceste relatii cu ajutorul unui grafic.

Graficul nr.1 Dupa cum se poate observa din graficul nr.1, daca pretul fortei de munca (adica nivelul salariului) preponderent pe piata muncii este egala cu S1; ntreprinderea va putea sa-si maximizeze profitul angajnd L1 unitati de munca. Aceasta, deoarece numai n punctul E se verifica egalitatea Wmv=S. Daca, nsa, nivelul salariului va creste la S2, atunci cererea fortei de munca va scadea la L2. Cu toate acestea punctul L2 nu reprezinta posibilitatile maxime de angajare. Se poate observa cu usurinta ca, mentinnd nivelul salarului S2 constant pe o anumita perioada de timp, ntreprinderea poate angaja un numar mai mare de salariati, ceea ce i va permite sa obtina un profit mai mare. Iata de ce, la un salariu egal cu S2 adevaratul nivel al angajarii fortei de munca l reprezinta L2. Daca salariul ar depasi nivelul S2 devenind S3 atunci firma nu va mai angaja pe nimeni, prefernd sa-si nchida portile din motive de nerentabilitate (rata salariilor depasind cu mult rata productivitatii marginale valorice). Invers, daca, prin absurd, salariile ar fi egale cu zero, adica forta de munca ar fi absolut gratuita, atunci dispare orice limita cantitativa n angajarea fortei de munca, mutndune ct dorim pe axa orizontala. Din cele aratate pna aici, rezulta ca partea descendenta a curbei productivitatii marginale valorice nu este altceva dect reprezentarea grafica a curbei cererii de forta de munca din partea ntreprinderilor. Se confirma astfel teza dupa care, pe masura ce angajam un numar
9

mai mare de salariati, productivitatea marginala valorica scade, ceea ce va conduce inevitabil la reducerea salariatilor. Asa se explica de ce nivelul salariului va fi determinat de productivitatea marginala valorica a ultimului salariat angajat. Ce se ntmpla nsa cu cererea de munca atunci cnd pretul produsului adus pe piata de o ntreprindere creste? Raspunsul nu poate fi dect unul singur: cresterea pretului (p) va produce deplasarea spre dreapta a curbei productivitatii marginale valorice, de la pozitia initiala HK la noua sa pozitie MN, asa cum se poate vedea din graficul nr.2.

Graficul nr.2 Deoarece cresterea pretului de vnzare a unui produs va stimula interesul ntreprinderii de a-l produce n cantitati mai mari, ea va decide angajarea unui numar mai mare de muncitori. Astfel, n conditiile n care salariul ramne neschimbat, ntreprinderea va folosi un numar mai mare de salariati (L2) n loc de L1 ct angajase anterior. Dar ce se va ntmpla daca nivelul salariului scade? Si n acest caz, ntreprinderea va proceda la angajarea unui numar suplimentar de salariati (L2 n loc de L1). Aceasta va conduce, la cresterea ofertei pe piata a produsului respectiv, ceea ce, n conditiile unei cereri constante, va provoca scaderea pretului lui. n continuare, vom nregistra si o scadere a productivitatii marginale valorice.

10

Graficul nr.3 Deoarece curba care marcheaza productivitatea marginala valorica nu este altceva dect tocmai curba cererii de forta de munca, vom asista la o deplasare a acesteia spre stnga (sudvest). Din aceasta cauza, cu toata scaderea salariului de la S1 la S2 ntreprinderea nu va angaja L2 muncitori, ci numai L2. n concluzie, cererea de munca este direct influentata de evolutia a cel putin patru parametrii economici si anume: 1. nivelul salariului; 2. nivelul preturilor de vnzare al produselor; 3. nivelul productivitatii marginale fizice; 4. nivelul productivitatii marginale valorice. Desigur, ntr-o economie de piata concurentiala cei patru factori se influenteaza reciproc, ei aflndu-se n relatii de strnsa interdependenta. 1.2 Oferta de forta de munca n mod normal, oferta de forta de munca este direct influentata de urmatorii factori:

numarul populatiei; ponderea populatiei active n totalul populatiei; durata saptamnii de lucru; calitatea fortei de munca determinata la rndul ei de nivelul de calificare si instruire.

Fara a diminua cu ceva importanta acestor factori trebuie sa mai mentionam un fapt care, prin semnificatia sa, nu poate trece neobservat. De regula, un individ va refuza o oferta de serviciu daca un alt loc de munca i garanteaza un salariu mai mare pentru acelasi numar de ore lucrate, sau acelasi salariu pentru un numar de ore de munca mai mic. Termenii alegerii pe care o face un salariat sunt relativ simpli si anume: fie un venit mai mare, dar mai putin timp
11

liber, fie mai mult timp liber si un venit mai mic. Ne gasim astfel, n fata unei probleme de alegere din partea unui individ care este pus sa opteze, asa cum am aratat mai sus, fie ntre un venit mai mare si mai putin timp liber, sau ntre un venit mai mic si mai multe ore libere. Pentru a ntelege mai bine aceasta situatie vom lua un exemplu pe care vom ncerca sa-l reprezentam si grafic. n acest scop, sa admitem ca un individ poate sa lucreze 16 ore pe zi, cu un salariu de trei dolari pe ora, sau sa stea 16 ore, adica sa nu faca nimic (presupunnd ca 8 ore i sunt necesare pentru somn). n acest context, el poate alege, deci ntre un venit egal cu 48$ zilnic si 0 ore timp liber.

Graficul nr.4 Combinarea posibila ntre venit si timp liber este reprezentata n graficul nr.4 prin dreapta AB. Sa presupunem n continuare, un venit de 24 de dolari zilnic si 8 ore timp liber. n acest caz, punctul C proiectat pe abscisa va indica tocmai durata timpului de lucru. Sa admitem ca salariul orar creste la 4$ pe ora fata de 3 dolari ct fusese nainte. n aceasta situatie, individul va decide fie sa lucreze tot 16 ore ca nainte, obtinnd un venit total zilnic de 64 de $, sau numai 8 ore cu un venit de 32 $, dar cu mai mult timp liber. S-ar putea ca el sa se hotarasca sa lucreze 14 ore cu un venit total de 56 de $ pe zi, cstignd n felul acesta un venit mai mare si totodata si 2 ore n plus de timp liber. Tinnd seama de observatiile de mai sus, constatam ca, odata cu marirea salariului, se produc doua efecte si anume: a)efectul de substituire si b) efectul de venit. n ce constau ele? n primul rnd, prin marirea salariului orar, muncitorul va fi tentat sa lucreze un numar mai mare de ore, pentru ca acum fiecare ora de munca este mai bine platita. Dar, n acelasi timp, fiecare ora de timp liber devine mai scumpa, asa nct, angajatul va dori sa substituie o ora de munca suplimentara (socotind tot ce este peste 8 ore normale de lucru) pentru a cstiga o ora de timp liber.
12

Spre deosebire de efectul de substituire, efectul de venit actioneaza n sens opus. O data cu cresterea salariului orar, muncitorul devine efectiv mai bogat. Devenind mai bogat, el va dori sa-si procure mai multa mbracaminte, mai multe alimente, si de calitate mai buna. Dar, dispunnd de toate acestea el va dori si mai mult timp liber (sa aiba un week-end, o vacanta de iarna, un concediu ct mai lung vara, s.a.m.d.). Punerea n evidenta a acestor doua efecte prezinta o mare importanta pentru a determina oferta de forta de munca. Atta timp ct salariul se mentine sub un anumit nivel, dar se afla totusi n crestere, efectul de substituire domina efectul de venit, iar oferta de forta de munca manifesta tendinta de crestere. n acest caz, subiectul economic adica cel ce doreste sa se angajeze ntr-o activitate utila, este destul de sarac si nu-si poate permite prea mult timp liber. Din momentul n care salariul orar depaseste un anumit nivel, efectul de venit tinde sa devina predominant fata de cel de substituire si oferta de forta de munca va scadea.

Graficul nr.5 Dupa cum se poate observa din graficul nr.5, n intervalul cuprins ntre O si S, interval care corespunde unei cresteri a salariului, curba ofertei fortei de munca este ascendenta de la stnga la dreapta, avnd o panta pozitiva, efectul de substituire fiind mai puternic. Cei care nu dispun de venituri prea mari se vor decide sa sacrifice o parte din timpul lor liber pentru un salariu mai mare. Din momentul n care acestia ajung sa dispuna de o crestere substantiala a veniturilor (pe grafic dincolo de nivelul S) ei se vor multumi cu o crestere mai mica a veniturilor, dar cu o marja mai mare de timp liber. n acest interval oferta de forta de munca scade tocmai pentru ca efectul de venit devine mai puternic iar curba ofertei capata o forma noua, ndreptndu-se spre interior.

13

Din cele relatate mai sus, rezulta ca timpul liber devine un bun normal si se comporta ca atare. Numai efectul de venit determina o diminuare a timpului de lucru si cresterea timpului liber. Din acest punct de vedere, putem spune ca un salariu mai mare nseamna un cost mai mare al timpului liber. Cu alte cuvinte, costul timpului liber este masurat n cazul de fata prin marimea salariului la care muncitorul, sau oricare alt angajat, renunta. Asa cum am mai aratat, cresterea salariului dincolo de anumite limite face ca timpul liber sa devina un bun relativ scump. Dupa cum datorita efectului de substituire, o crestere a salariului nseamna mai putin timp liber si mai multa munca. Cele doua efecte opereaza n directii opuse. Ele pot sa se afle si n echilibru. n acest caz, curba ofertei va avea o verticalitate mai pronuntata, dovedind o elasticitate aproape rigida.

Graficul nr.6 Este clar ca atunci cnd salariul este mic, timpul liber, n mod particular nu este prea atragator, efectul de substituire fiind dominant. De aceea, atunci cnd se porneste cu un salariu mic, cresterile acestuia determina n mod treptat o mai multa munca si mai putin timp liber. Pe de alta parte, cnd salariul este destul de mare, timpul liber devine un factor mult mai atragator, efectul de venit devenind precumpanitor. Desigur, exista si alti factori care pot influenta oferta economica. Unul dintre acestia l reprezinta impozitul pe venit. Cnd impozitele sunt prea mari ele vor reduce stimularea oamenilor de a munci, timpul liber fiind preferat muncii. Reducerea impozitelor asupra veniturilor salariatilor ar avea drept consecinta o crestere a ofertei de munca si o stimulare generala a muncii. Ca si n cazul celorlalte piete n cadrul carora actiona legea cererii si ofertei, la fel si pe piata muncii trebuie sa existe un punct unde acestea se gasesc n echilibru.

14

Graficul nr.7 Dupa cum rezulta din graficul nr.7, n cazul actiunii concomitente a cererii si ofertei de munca, nregistram doua momente de echilibru E0 si E1. Punctul de echilibru E0 corespunde unui nivel al salariului (al unui salariu de echilibru de data aceasta) egal cu S0, careia i corespunde un nivel de ocupare a fortei de munca egal cu L0. Spre deosebire de acesta, punctului E1 i corespund valorile de echilibru S1 si L1. Care este diferenta dintre cele doua puncte de echilibru? Ea consta n faptul ca punctul E0 este stabil, pe cnd punctul E1 este instabil. Pentru ca, daca am presupune ca nivelul salariului ar fi inferior lui S0, sa spunem S, atunci cererea de forta de munca ar depasi oferta de forta de munca. Rezultatul poate fi anticipat usor: pentru a-si asigura manopera, ntreprinderile vor trebui sa ofere cresteri de salarii. n acest fel, salariul curent se misca spre salariul de echilibru S0. Sa admitem acum ca nivelul salariului s-ar situa la S. dupa cum se poate vedea din grafic, oferta de munca depaseste cererea avnd drept consecinta decizia ntreprinderii de a reduce fara alte calcule suplimentare salariul. Drept urmare, salariul curent va manifesta tendinta de a se deplasa din punctul de echilibru E1 instabil spre punctul E0 mult mai stabil. n fine o ultima observatie. Am urmarit pna aici curbele cererii si ofertei de forta de munca pornind de la premisa ca preturile tuturor celorlalte bunuri si servicii ramn, cel putin pe un interval de timp, constante. Aceasta nseamna ca nivelurile salariului pe care l-am luat n calcul pot fi considerate reale. Atunci cnd salariul nominal si preturile se modifica n acelasi sens si n aceeasi proportie, salariul real al muncitorului, mai exact, puterea sa de cumparare, ramne neschimbata, astfel nct, el nu are motive sa-si modifice oferta sa de forta de munca, exceptnd cazul cnd el nu este victima unei iluzii monetare. Pe de alta parte, daca salariile si preturile se modifica n raport direct proportional, productivitatea marginala valorica si costul marginal al fortei de munca se schimba si ele n aceeasi proportie, astfel nct, ntreprinderea nu are motive sa-si schimbe cererea pentru forta de munca. De aici se poate desprinde
15

concluzia potrivit careia, n absenta unei iluzii monetare, cererea si oferta de munca se modifica numai daca intervin schimbari n nivelul salariului real. Capitolul II Formele salariului 2.1 Salariul nominal si real Pentru munca prestata n conditiile stabilite prin contractul individual de munca, fiecare persoana are dreptul la un salariu n bani sau n natura, platit de persoana fizica sau ntreprinderea (firma cu care s-a ncheiat contractul). De regula, plata pentru forta de munca adica salariul cuprinde doua parti distincte si anume: salariul tarifar si adaosurile la acesta, platite angajatilor sub diferite forme. Toate aceste drepturi se stabilesc n raport cu forma de organizare a ntreprinderilor si caracterul activitatii lor. Astfel, n cadrul societatilor comerciale salariile se stabilesc prin negocieri ntre parti care fac apoi obiectul unor contracte colective. Nivelul salariilor tarifare stabilite prin contractele colective nu poate fi mai mic dect salariul tarifar minim pe tara care se aproba prin hotarre guvernamentala. De altfel, negocierile pornesc tocmai de la aceasta baza sub care, n mod normal, nu pot cobor. Desigur, n anumite situatii, pentru frnarea procesului inflationist, se stabilesc si niveluri maxime pna la care partenerii sociali pot negocia marimea salariilor. n intervalul cuprins ntre minim si maxim se nregistreaza o suita ntreaga de posibilitati, fiecare din ele depinznd n mod direct de situatia economica a firmei sau ntreprinderii n cauza. ntr-un mod aproximativ asemanator se procedeaza si n cazul regiilor autonome, cu singura mentiune ca pentru cele care au un specific deosebit, guvernul poate stabili unele norme proprii. Ct priveste unitatile bugetare cum ar fi nvatamntul, sanatatea, cercetarea fundamentala, administratia de stat s.a., salariile sunt stabilite prin statute speciale, care tin seama de specificul institutiilor respective. Fireste, n toate tarile cu economie de piata, concomitent cu aprobarea unor legi prin intermediul carora sunt retinute o serie de principii de baza privind reglementarea acestui important domeniu de activitate, se stabileste un sistem adecvat de indexare a salariilor tarifare, n scopul amortizarii efectului nefavorabil al cresterii preturilor si tarifelor. Suma de bani pe care un salariat o primeste de la o firma potrivit celor stabilite n contactul de munca ncheiat fie individual, fie n nume colectiv, poarta denumirea de salariu nominal. Nivelul lui, dincolo de limita minima, depinde nemijlocit de jocul cererii si ofertei de pe piata fortei de munca.
16

Graficul nr.8 Totusi, analiza cerere-oferta ne poate spune totul sau nimic despre nivelul concret al salariului ntr-o anumita ramura. n spatele cererii si ofertei de munca se poate ascunde, uneori, influenta multor factori care trebuie analizata cu atentie. Analiza globala a cererii si ofertei ignora diferentele dintre diferite tipuri de munca. n realitate, pe piata fortei de munca exista tot attea piete cte tipuri de munca nregistram. Fiecare dintre acestea se caracterizeaza printr-o cerere si oferta proprie, pentru ca se deosebesc prin abilitatea de care dispun cei ce lucreaza n nsusirea mai multor meserii, experienta dobndita de-a lungul anilor, intensitatea muncii (diferite grade de efort), productivitatea fizica a muncii. n multe sectoare de activitate, productivitatea fizica a muncii este puternic influentata de nzestrarea tehnica a muncii, de gradul de dotare cu resurse naturale si documentatie tehnica. Trebuie apoi, avut n vedere ca exista unele munci mai placute, dupa cum altele sunt ct este cu putinta evitate. Acestea din urma se desfasoara ntr-un mediu puternic poluant, comporta o mare doza de stres, risc, periculozitate, sau, dimpotriva, sunt plictisitoare, comporta un prestigiu social mai redus, au un caracter sezonier, sau, dupa caz, presupun o durata mai scurta a vietii active. n toate aceste cazuri, atractivitatea monetara nu actioneaza si pentru a stimula oferta de forta de munca salariul tarifar trebuie completat cu unele sporuri. Ele au rolul de a compensa tocmai aceste diferente de conditii de munca, astfel nct, sa nu se nregistreze o migrare prea mare a fortei de munca dintr-un sector n altul, dintr-o ramura n alta. Asadar, lund n considerare toate aceste diferente existente n mod real pe piata fortei de munca, este normal ca salariul nominal sa difere de la un sector de activitate la altul. Salariile nominale se vor gasi n echilibru n cazul n care este mult prea costisitor sau imposibil pentru purtatorii fortei de munca de a-si transfera oferta lor de la un tip de ocupatie la alta. Or, costul de transfer l reprezinta tocmai costul de instruire, de dobndire a unei anumite
17

calificari, costuri necesare pentru acumularea asa-numitului capital uman. Din aceasta cauza, ajustarile pe piata muncii ntre cerere si oferta sunt mai lente n comparatie cu pietele altor factori de productie. Asa se explica de ce pe piata muncii echilibrul dureaza o perioada mai lunga de timp. Alaturi de salariul nominal, teoria si practica economica foloseste si conceptul de salariu real. Prin acesta se ntelege cantitatea de bunuri si servicii care pot fi procurate pe baza salariului nominal, n perioada curenta comparativ cu perioada de baza. El este determinat, n primul rnd de marimea salariului nominal si de indicele preturilor bunurilor de consum si al tarifelor, care, n fond, nu este altceva dect costul vietii Salariul real = f(Sn,Ip) unde Sn = salariul nominal; Ip = indicele preturilor si tarifelor. n consecinta, salariul real creste atunci cnd salariul nominal se mareste, iar preturile si impozitele se micsoreaza sau ramn neschimbate. Indicele preturilor caracterizeaza modificarea n timp a preturilor fie a unor marfuri bunuri de consum luate izolat, fie a unor grupe de marfuri selectate n functie de caracterul lor reprezentativ. Lista acestora formeaza asa-zisa cosnita. Ca indice individual calculul se face dupa formula:

Astfel, n ipoteza n care pretul unei marfi era n perioada de baza de 0,80 dolari, iar n perioada curenta este de 1,05 dolari, atunci, indicele individual a pretului a crescut cu: It/0(p)=100*1,05/0.80=118,75=18,75% Daca vom considera o grupa de marfuri, care luate mpreuna, ar putea alcatui acea cosnita mentionata mai sus, atunci trebuie sa calculam un indice agregat al preturilor, adica:

n realitate, pentru a reflecta ct mai bine modificarile salariului real (fireste, considernd nivelul salariului nominal ca fiind dat), n economie trebuie sa calculam o modificare medie a pretului la mai multe grupe de marfuri. Marimea acestuia ofera o imagine mai clara asupra
18

costului vietii, tocmai pentru ca ne arata puterea de cumparare a salariului nominal, marimea lui fiind corelata cu indicii individuali ai preturilor diferitelor bunuri de consum. Relatia de calcul al unui asemenea indice va fi urmatoarea:

unde: I = indicele costului vietii; p1 = preturile marfurilor n perioada curenta; q1 = cantitatile de marfa cumparate n perioada curenta; i = indicii individuali ai preturilor si tarifelor diferitelor grupe de marfuri si servicii. Indicele costului vietii este o marime foarte dinamica. Pentru a nu se deteriora salariul real n economie poate fi aplicata metoda indexarii salariilor. n general, prin aceasta metoda marimea nominala a unui capital sau a unui venit este pusa n legatura cu evolutia unei alte variabile de referinta cum ar fi pretul, productia, productivitatea. n majoritatea cazurilor, indexarea salariilor se utilizeaza mpotriva deprecierii banilor. n acest context, indexarea salariilor face ca marimea nominala a acestora sa urmeze evolutia preturilor de vnzare a bunurilor de consum sau a ceea ce am numit mai sus costul vietii. Indexarea salariilor poate fi aplicata n trei variante: a) prin ajustarea automata a salariilor la fiecare crestere a preturilor bunurilor de consum si a tarifelor la servicii; b) prin ajustarea salariilor la date fixe n functie de modificarea indicelui preturilor; c) prin ajustarea salariilor n momentul n care indicele ales a depasit un anumit prag convenit anterior (de pilda dupa o crestere de 5%). Desigur, fiecare varianta urmeaza sa fie utilizata n functie de conditiile concrete ivite pe piata muncii si pe piata bunurilor si serviciilor. Privite laolalta, procedeele de mai sus sunt cunoscute si sub denumirea de scara mobila a salariilor. Metoda indexarii prezinta unele avantaje care nu pot fi trecute cu vederea. Asa cum rezulta din cele aratate mai nainte ea urmareste, n principal, sa nlature efectele negative ale inflatiei. Astfel, potrivit opiniei unor economisti, indexarea salariului, daca nu este facuta cu grija, n loc sa constituie un remediu al inflatiei, se transforma ntr-un stimulent, ntr-o cauza a ei, deoarece, alimenteaza spirala costuri-preturi-salarii. Pentru a nu se ajunge aici indexarea
19

trebuie aplicata n strnsa corelatie nu numai cu evolutia preturilor, dar si a productivitatii muncii. 2.2 Corelatia dintre cresterea salariilor si a productivitatii. Dupa cum am vazut, productivitatea marginala valorica nu reprezinta altceva dect venitul marginal care ntreprinderea l obtine atunci cnd se hotaraste sa angajeze o unitate suplimentara de forta de munca. Decizia, nsa, de a mai angaja sau nu salariati, depinde de costul marginal care, n interpretarea data mai nainte, era tocmai salariul platit. Se contura astfel, una dintre cele mai importante corelatii ce se stabilesc la nivel microeconomic si anume cea dintre venitul marginal si costul marginal, n sensul ca primul, adica venitul marginal, ntr-o situatie considerata ca normala, trebuie sa fie ntotdeauna mai mare sau cel mult egal cu costul marginal. n cazul n care venitul marginal ar fi depasit de cresterea costului marginal, adica de salariu, ntreprinderea sau firma ar fi pusa n dificultate financiara, si n scurt timp si-ar nceta activitatea Dar, din relatiile de mai sus se mai desprinde nca o concluzie. Datorita faptului ca productivitatea marginala valorica era direct influentata de nivelul productivitati marginale fizice si marimea pretului de vnzare, nseamna ca, n conditiile n care am considera pe acesta din urma ca fiind dat si relativ constant pentru o anumita perioada de timp, ritmul de crestere a productivitatii marginale fizice trebuie sa devanseze ritmul de crestere a salariilor, adica: rWmf>rS Este limpede ca inversarea acestei corelatii ar atrage dupa sine diminuarea venitului marginal al ntreprinderii n raport cu cresterea salariului (a costului marginal, al fortei de munca). Pe de alta parte nici un decalaj prea mare ntre productivitate si salariu nu este recomandabil pentru ca ar afecta interesul salariatilor fata de munca si de cresterea calificarii lor. Din aceste motive trebuie gasita o solutie optima, care sa nu contravina nici interesului ntreprinzatorului, nici salariatilor. O analiza mai atenta a acestei corelatii ne dezvaluie faptul ca avem si aici de-a face cu contributia a doi factori de productie si anume: forta de munca si capitalul. Nivelul productivitatii muncii depinde nu numai de cantitatea si calitatea fortei de munca, ci si de nivelul tehnic a productiei. Astfel, daca unii factori de crestere a productivitatii muncii exprima contributia nemijlocita a salariatilor la obtinerea unui anumit spor al productiei, n
20

perioada curenta fata de perioada de baza (ridicarea calificarii, folosirea mai buna a timpului de munca, nivelul intensitatii muncii), altii cum ar fi achizitionarea unor masini si utilaje de un nalt nivel tehnic, aplicarea n productie a unor tehnologii avansate, folosirea integrala a capacitatilor de productie, cresterea gradului de specializare si cooperare etc., reflecta contributia factorului de productie capital. n strnsa dependenta de intensitatea actiunii acestor factori, n diferite perioade poate fi stabilita si marimea decalajului dintre ritmul cresterii productivitatii si cel al salariului. De regula, atunci cnd cresterea productivitatii marginale fizice are loc n deosebi pe seama factorilor care tin de contributia capitalului, deci nu depinde n mod nemijlocit de cea a salariatilor, diferenta dintre cele doua ritmuri trebuie sa fie mai mare (fireste n favoarea productivitatii). Dimpotriva, atunci cnd asupra productivitatii au o actiune mai puternica factorii din prima categorie, legati direct de activitatea salariatilor, este normal ca discrepanta sa fie mai mica, ritmurile de crestere a celor doua variabile manifestnd tendinta de apropiere. Cu toate acestea, att n teoria ct si n practica economica aceste decalaje au doar o functie ipotetica. n realitate, indiferent de ponderea factorilor din prima categorie, ntotdeauna este necesar ca productivitatea marginala fizica sa devanseze costul marginal orar, adica salariul. Daca nu s-ar respecta aceasta corelatie, n afara scaderii venitului marginal la scara ntreprinderii s-ar nregistra si alte consecinte. Pentru salariati, aceasta ar avea drept rezultat imposibilitatea formarii fondurilor pentru asigurari sociale necesare pentru pensii, spitalizare s.a. Pentru ntreprinzatori, cresterea mai rapida a salariilor dect a productivitatii muncii s-ar solda cu marirea costurilor de productie ceea ce, n continuare, ar nsemna competitivitatii produselor, micsorarea profiturilor, reducerea volumului investitiilor, scaderea cererii pentru forta de munca si, drept urmare, scaderea salariului. Asadar, pentru a realiza reducerea costului pe unitatea de produs este necesar ca IW/S > 1 La scara macroeconomica, nerespectarea acestei relatii ar conduce treptat la rasturnarea uneia dintre cele mai importante corelatii si anume cea dintre productie si consum. nsumndu-se efectul nefavorabil la scara ntregii tari s-ar ajunge n situatia paradoxala n care s-ar consuma mai mult dect s-ar produce. Acest lucru nu numai ca este extrem de daunator, dar, din punct de vedere practic este imposibil.

21

Dincolo de aceasta constatare, mai este nca un fapt care merita sa fie mentionat. Pe plan macroeconomic, datorita modificarii permanente a preturilor si tarifelor, salariul real sufera numeroase transformari. Din aceasta cauza, corelatia de care ne-am ocupat mai sus si modifica ntructva continutul n sensul ca va trebui sa urmarim relatia ce se stabileste ntre cresterea productivitatii la scara ntregii economii si evolutia salariului real. n acest context, considerentele teoretice si practice care stau la baza stabilirii proportiei dintre productivitatea marginala fizica si salariul nominal impun si n cazul de fata necesitatea cresterii mai rapide a productivitatii la scara ntregii economi n raport cu cea a salariului real. Prin respectarea acestei corelatii se asigura echilibrul dintre veniturile populatiei si fondul de marfuri de pe piata, sporirea capacitatii de cumparare a banilor si ntarirea cursului monedei nationale n raport cu alte valute. n caz contrar, ar avea loc o crestere a masei banesti fara acoperire materiala n marfuri, devalorizarea banilor, cresterea artificiala a cheltuielilor cu manopera marirea costurilor si, n final, a preturilor de vnzare. De aici si pna la inflatie nu mai este de facut dect un pas. Simpla comparare a indicelui productivitatii muncii cu cel al salariului nominal sau real, fara a releva amplitudinea legaturii dintre cei doi indicatori, nu este edificatoare si nici nu permite estimarea consecintelor nerespectarii corelatiei de care ne ocupam. n scopul rezolvarii acestei probleme, teoria economica a pus n evidenta mai multe metode prin intermediul carora putem stabili ntr-o oarecare masura amplitudinea legaturii dintre variabilele amintite. Una dintre aceste metode este cea a sporului dupa care corelatia se determina prin compararea productivitatii pentru o perioada data cu sporul salariului nominal, adica

n acest caz, respectarea corelatiei se mai considera a avea loc numai daca Ic>1. unde: Ic = indicele de corelatie; Iwmf = indicele productivitatii marginale fizice; Isn = indicele salariului nominal. O alta metoda este cea a diferentelor, corelatia determinndu-se n acest caz ca diferenta ntre indicele productivitatii si cel al salariului nominal: Ic = Iwmf - Isn n acest caz, corelatia este reprezentata daca rezultatul este pozitiv.
22

n fine, mai poate fi folosita si metoda cresterii, apreciata ca fiind cea mai exacta, cnd se raporteaza indicele cresterii salariilor la indicele de crestere a productivitatii: Ic = Isn/Iwmf Ic<1. Capitolul III Piata muncii in Republica Moldova 3.1Particularitatile pietei muncii Piata muncii in Republica Moldova este in formare .Au loc dezechilibre care se manifesta prin cresterea somajului, prin utilizarea ineficienta a fortei de munca prin descresterea productivitatii muncii si in consecinta reducerea salariilor reale. O mare parte a populatiei apte de munca nu e prezenta pe piata muncii. Cele mai recente date indica ca rata somajului in Moldova (raportul intre numarul somerilor si populatia activa) a constituit in primul trimestru al anului 2004 7, 9 la suta. Potrivit datelor Biroului International al Muncii, numarul somerilor in Moldova a constituit peste 117 mii persoane. La populatia economica activa a RM se refera 1 mil. 474 mii persoane. Printre someri 9,6 la suta constituie barbati, 6,4 la suta femei. Se mentine un decalaj considerabil intre rata somajului in orasele republicii (12,2 la suta) si localitatea rurala (4,5 la suta) Potrivit datelor Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca, la 1 aprilie 2004 numarul somerilor inregistrati oficial a constituit circa 29 mii persoane, fiecare al saselea a fost concediat in urma reducerii personalului scriptic. Doar fiecare al 19-a somer inregistrat in Moldova primeste indemnizatie de somer, a carei valoare medie constituie 393 lei (33,3 dolari). Pentru un loc vacant anuntat de intreprinderile in Moldova pretind in medie 6 someri. Problemele principale cu care se confrunta actualmente piata fortei de munca sunt: 1. Lipsa unei analize profunde a proceselor pe piata muncii, care ar sta la baza elaborarii politicilor de formare profesionala si ocupare a fortei de munca. 2. Numarul mic de locuri de munca libere in economia nationala. 3. Salariile mici disponibile si cerintele mari inaintate de catre agentii economici pentru ocuparea locurilor de munca. 4. Nivelul de calificare al persoanelor aflate in somaj nu corespunde cererii pe piata fortei de munca. 5. Posibilitatile reduse de angajare in campul muncii pentru femei, tineret, absolventi ai institutiilor de invatamant.
23

n acest caz, corelatia dintre W si S se considera ca a fost respectata daca

6. Sporirea numarului persoanelor ocupate in sectorul neformal si exploatarea fortei de munca de catre agentii economici. Fiind angajate neoficial, persoanele mai ales cele tinere, lucreaza o luna sau doua, dupa care sunt concediate fara a fi remunerate. Odata cu crearea de la 01.01.2002 a Inspectiei Muncii, care deja si-a inceput activitatea, acest fenomen negativ va disparea. 7. Rolul scazut al patronatului si sindicatelor in realizarea politicilor pe piata fortei de munca. 8. Tendinta de reducere a fortei de munca. Scaderea numarului populatiei economic active si a populatiei ocupate in economie este un fenomen relativ normal in conditiile substituirii unui sistem economic cu altul. Populatia economic activa s-a redus in anul 2001 cu 54 mii persoane fata de anul 1997, iar populatia ocupata in economia nationala - cu 147 mii persoane. 9. Utilizarea insuficienta a potentialului uman in perioada actuala este conditionata de scaderea cererii de forta de munca de calificare inalta, motivata de schimbari structurale in economie, de nivelul scazut al salariilor, lipsa locurilor de munca s.a. Actualmente nu se poate estima numarul persoanelor aflate peste hotare in scopul muncii la ora actuala , datorita caracterului clandestin al multora aflati peste hotare la ora actuala. Studiile existente la ora actuala ne ofera o informatie foarte diferentiata si controversata. Oficial 340,000. Neoficial 500,000- 600,000. Cifra de 1 milion este eronata. Principalele cauze a plecarii lor sint :lipsa de oportunitati de angajre la munci bine remunerate, somajul, anumite sectoare desi ofera posturi de munca, cetatenii nu le accepta din cauza salariilor mici, or prestind aceleasi munci peste hotare, acestia pot obtine venituri mult mai mari. Conform studiului realizat de catre Alinata Microfinantare realizat prin suportul Fundatiei SOROS si a OIM pe un esantion de circa 10.000 migranti aproape o treime din migranti nu aveau inainte de plecare o ocupatie stabila aducatoare de venituri. Altii 32 erau angajati in sectorul bugetar in calitate de medici, invatatori, functionari ai institutiilor publice , jumatate avind studii superioare. Aproape un sfert din totalul migrantilor erau angajati nebugetari. 26 % din migranti au avut resurse personale pentru acoperirea costurilor legate de emigrare. Altii 26% au imprumutat bani de la camatari sau din alte surse , platind dobinzile corespunzatoare. Cea mai mare parte din cei care au avut in Moldova locuri de munca in sectorul bugetar
24

(preponderent in sistemul educational, medicina sau administratie publica) peste hotare, indeplinesc munci necalificate, cum ar fi menajul casnic si ingrijirea sociala (50,7%), sau la constructii si reparatii (20,1%). Ei isi gasesc locuri de munca preponderent in Europa de Vest, cca 63,7% din ei aflandu-se in acele tari. In acelasi timp, doar 12,9% dintre persoanele ce cauta castig in CSI au studii superioare si doar 21,6% au avut acasa loc de munca in educatie, medicina sau administratie publica. Din cele constatate , putem afirma ca nu cei mai saraci pleaca la munci peste hotare, probabil lumea decide sa plece de frica de deveni saraci, decat de saracie, macar din simplul motiv ca plecare peste hotare la ora actuala inseamna sume enorme de bani platite intermediarilor pentru obtinerea de vize sau pentru facilitarea intrarii in tara de destinatie in conditii ilegale. In cele mai multe cazuri decizia de a pleca peste hotare este legata de un eveniment care trebuie sa se produca in familie si care necesita cheltuieli suplimentare financiare de care majoritatea persoanelor nu sunt pregatite: studiile copiilor, nuntile, reparatiile la case, conditii de trai pentru tinerele familii etc. Faptul ca cetatenii au unele necesitati financiare pana la plecare sunt confirmate si de felul in care cheltuiesc banii. Vezi te rog raspunsul vis-a vis de remitente. Intr-un viitor nu foarte apropiat este forte posibil in mare parte datorita faptului ca nu sunt elaborate politici de motivare pentru cetatenii plecati sa revina si sa investeasca in economia nationala. Toate studiile dovedesc urmatorul lucru, ca daca pe parcursul a trei ani migrantul nu revine acasa, sansele acestuia de a reveni si a se integra scad simtitor. Ori cea ce remarcam mai recent, este ca foarte multe familii tinere plecate citiva ani in urma, dupa legalizare , isi iau si membrii familiilor. Inca un fapt ce trebuie luat in considerare este si sporul negativ al populatiei, care va duce la descresterea numerica a fortei de munca care va intra pe piata fortei de munca. Cu astfel de fenomene s-au confruntat si multe tari europene , spre care se indreapta forta de munca din Moldova, cum ar fin Italia, Grecia, Spania, Portugalia. Din statistica oficiala, prezentata de catre Departamentul Migratiune, aflam despre 6678 persoane angajate legal peste hotarele Moldovei in anii 1993-2003, majoritatea fiind angajata in Israel (de la 11 in 1993 pana la 1.165 persoane pentru anul 2003) . Datele prezentate in urma cercetarilor sociologice efectuate de Departamentul Statistica si Sociologie, pentru anul 2002, arata ca peste hotare muncesc, legal si ilegal, nu mai mult de 234,000 cetateni ai
25

Moldovei. Aceasta cifra cuprinde 11.4 % din populatia activa a Moldovei, barbatii constituind 68.3%, iar lucratorii rurali 69,9% . Datele obtinute de la Departamentul Trupelor de Graniceri privind trecerea frontierei de stat demonstreaza o tendinta stabila pe tot parcursul anului 2003 (cu exceptia a doua luni-mai si decembrie), de prevalare a iesirilor (1848461) din tara a cetatenilor Republicii Moldova fata de intrarea (1753955) lor. Astfel, soldul este negativ: din tara au iesit cu 94506 persoane mai mult decat au intrat. Din numarul total al persoanelor la iesire din tara 837589 (sau 45,31%) sunt femei, pe cand la intrare in tara au fost inregistrate doar 773886 (sau 44,12%), evidentiindu-se clar tendinta de neintoarcere a femeilor plecate. Nu ne pronuntam pentru o alta dimensiune a migratiei fortei de munca: de la exod si contracarare sa trecem usor usor spre reglementare si gestionare. Migratia este un fenomen secular si in foarte multe situatii este chiar benefic pentru anumite societati, fapt pe care l-am explicat foarte detaliat in cadrul altor raspunsuri. Ceea ce trebuie promovat este gestionarea corecta a procesului migratiei fortei de munca, adica cei care doresc sa plece sa o poate face pe cai legale. Este cea mai provocatoare intrebare la ora actuala pentru gestiunea corecta a migratiei fortei de munca: trebuie sau nu trebuie sa stopam emigrarea cetatenilor? Ca sa raspundem la acesta intrebare va trebui sa luam in calcul factorii obiectivi economici si sociali din regiune, despre care am vorbit foarte detaliat mai sunt , in alte intrebari, precum ar fi: globalizarea, imbatrinirea Europei, deficitul de forta de munca din tarile Europene, existenta sectoarelor neformale pe pietele muncii de peste hotare precum si factorii interni care vor stimula in continuare migartia: dreptul constitutional al cetatenilor la libera deplasare si la alegerea locului de munca si de trai precum si a ocupatiei profesionale, presiunea cererii si ofertei, lipsa unor politici de pronosticare a tendintelor pietei muncii in Moldova, surplusul continuu al unor categorii de specialisti, politici salariale inadecvate, imperfectiunea politicilor locative, dat fiind ca probleme locativa este unul din cele mai importante imbolduri pentru care tinerele familii pleaca peste hotare Aceste si multe altele trebuie sa ne duca la gandul ca migratia nu poate fi stopata, dar cea ce trebuie facut si imediat, este instituirea mecanisleor institutionale si legislative de reglementare a proceselor migrationiste. In foarte multe state care se confrunta cu exodul masiv al cetatenilor, statul este cel care
26

intervine pentru a-si proteja cetatenii, in vederea plasarii legale la munca peste hotare. Astfel masurile intreprinse de catre stat sunt multiple, dar deocamdata ineficiente. Piata muncii nationala este buna in proces de formare si nu asigura garantii suficiente, politicile salariale sunt unele care nu mai corespund de multi ani incoace noilor necesitati economice, si multe alte probleme despre care am vorbit mai jos, caracterizand piata muncii in Moldova. Pe de lata parte nici eforturile Departamentului Migratiune nu sunt unele sesizabile deocamdata, desi se depun eforturi pentru a incheia acorduri privind migratia fortei de munca, se monitorizeaza agentiile private de angajare in cimpul muncii, ofertele de plecare legala peste hotare la munci deocamdata sunt foarte modeste. Legalizarea cetatenilor Moldoveni depinde de doi factori: 1.Dialogul dintre statul de origine si cel de destinatie. Statul trimitator de migranti trebuie sa fie apt de a-si proteja proprii cetateni, mentinind un dialog continuu cu omologii de peste hotare. Acest lucru se poate face prin semnarea acordurilor bilaterale, intruniri interministeriale, promovarea imaginii cetatenilor moldoveni prin intermediul consulatelor, crearea in cadrul consulatelor RM a functiei de atasat de munca care s-ar ocupa de problemele migrationale. Republica Moldova a semnat urmatoarele tratate: Conventia intre Guvernul Republicii Moldova si Guvernul Federatiei Ruse cu privire la activitatea de munca si protectia sociala a cetatenilor Republicii Moldova si ai Federatiei Ruse, incadrati in munca in afara hotarelor statelor lor (Hotararea Guvernului Republicii Moldova din 12 octombrie 1993 nr. 635); Conventia intre Guvernul Republicii Moldova si Guvernul Ucrainei cu privire la activitatea de munca si protectia sociala a cetatenilor Republicii Moldova si Ucrainei, incadrati in munca in afara hotarelor statelor lor (Hotararea Guvernului Republicii Moldova din 14 ianuarie 1994 nr. 26); Acordul intre Guvernul Republicii Moldova si Guvernul Republicii Belarus cu privire la activitatea de munca si protectia sociala a cetatenilor Republicii Moldova, incadrati in munca pe teritoriul Republicii Belarus, si a cetatenilor Republicii Belarus, incadrati in munca pe teritoriul Republicii Moldova (Hotararea Guvernului Republicii Moldova din 9 iunie 1994 nr. 402). In anul 2004 a intrat n vigoare Acordul intre Guvernul Republicii Moldova si Guvernul
27

Republicii Italiene in domeniul muncii si Protocolul Executiv anexat. Au inceput negocierile cu alte state unde sunt la ora actuala multi cetateni moldoveni Grecia, Portugalia, Cehia si un sir de alte state ale UE. 1. Legislatia statului de destinatie. Aici deja statul de origine nu are nici o influenta. Cadrul legal al diferitor state prevad conditiile de legalizare a cetatenilor straini cu un statut nereglementat (perioada de sedere neintrerupta, amnistia acestora, dovada anumitor acte etc.). Procedura legalizarii resedintei difera de la o tara la alta si depinde de iscusinta migrantului de a castiga increderea sau de a beneficia de tutelajul unor cetateni binevoitori din tara respectiva. Situatia cea mai avantajoasa este atunci cand migrantul izbuteste sa obtina legalitatea deplina inainte de pasi pe teritoriul tarii-tinta. Probabilitatea unei atare situatii este direct legata de politicile migrationale si acordurile bilaterale intre cele doua tari de origine si de destinatie. Lipsa masurilor interguvernamentale, in acest sens, sau inertia lor alimenteaza amplificarea fenomenului numit migratie ilegala de munca. Intr-o asemenea conjunctura se dezlantuie o adevarata industrie subterana a serviciilor adresate potentialilor migranti, avand numeroase consecinte negative atat in plan economic, cat si social. Astfel, migrantii sunt nevoiti sa suporte cea mai mare parte a riscurilor si costurilor inerente ilegalitatii, profitorii, in acest caz, fiind in exclusivitate firmele si structurile fantome interne si off-shore. Italia este tara in care ponderea celor ce muncesc legal este cea mai mare. In tarile CSI procentul celor ce muncesc la negru este de cca 70 la suta. Acest fenomen poate fi explicat prin gradul inalt de birocratizare al formalitatilor de obtinere a vizei de resedinta si a contractului legal de munca, precum si gradul inalt de coruptie al organelor de ordine publica, care utilizeaza pe larg practica amenzilor mici si frecvente, ce nu descurajeaza muncitorii migranti. De aici, se desprinde concluzia ca migrantii obtin cu dificultate statutul legal, dar lipsa acestuia nu-i impiedica sa-si continue activitatea n pace.De a influenta un stat sau altul pentru legalizarea cetatenior nostri este foate dificil, dat find ca majoritatea tarilor europene se confrunta de probleme de somaj, pe de alta parte procesul de legalizare prin amnestiere ar insemna recunosterea fptului ca exista pieti de munca duble . Un rol primordial in aceste procese de negociere revine misiunilor diplomatice ale Moldovei.
28

3.2 Modalitati de relansare a pietei muncii prin reducerea migrarii si a traficului de fiinte umane Pentru a stopa fenomenul migratiei ilegale Guvernul ar trebui prin promovarea si adoptarea unei Politici Ocupationale Externe sa: Reduca costurile emigrarii prin minimizarea abuzurilor la etapa de recrutare Stopeaza migratia ilegala si creeaza un proces migrational mai ordonat Sporeste si diversifica tarile de angajare Utilizeaza migratia ca o modalitate de a dobandi noi calificari si know-how Imbunatateste conditiile de angajare a cetatenilor ce lucreaza peste hotare 2. Prin crearea conditiilor reale de angajare in campul munci peste hotare liberalizind domeniul si oferind agentiilor de angajare un rol mult mai activ , dat totodata exercitind o functie de supraveghere si control ale acestora foarte puternice. De ce este important sa avem in vedere mai multe optiuni politice? Pentru ca atunci cand conditiile pietei sunt lasate fara supraveghere, se pot produce prejudicii sociale de proportii pentru cei care nu au aptitudinile necesare de a folosi aceste conditii drept avantaj, asa cum este cazul Moldovei. Astfel, daca nu s-au facut interventiile necesare la timp, migratia fortei de munca este o mare problema pentru noi si nu un avantaj. Pe de alta parte, o abordare politica autocratica si monopolista se poate dovedi a fi prea restrictiva si sa influenteze comportamentul persoanelor si, astfel, sa-i oblige pe multi potentiali migranti sa gaseasca lacunele legale si sa fie tentati de propunerile existente facute de catre intermediari rau intentionti pentru a urma rapid mijloacele ilegale de migrare In vederea elaborarii unei politici migrationale care ar promova crearea cailor legale de migrare, guvernele ar trebui sa-si asume o multitudine de functii si sarcini. Indeplinirea acestor functii ar putea fi criticata de catre unii, deoarece necesita costuri bugetare prea mari. Experienta a demonstrat ca, de fapt, aceste costuri sunt mult mai mici decat resursele umane si financiare implicate in procesele migratorii care au loc la intamplare, anarhic si in conditii nereglementate. Vom specifica doar unele din Functiile guvernamentale la reglementarea fluxurile migrationale Definirea unei politici migrationale. Este necesar sa existe o singura politica migrationala care s-ar reflecta in legislatie. Este necesar sa se imbine principiile si prioritatile politicii de
29

dezvoltare a pietii muncii, inclusiv politicile privind migratia fortei de munca, cu prioritatile politicii structurale si investitionale Introducerea unui mecanism de coordonare pentru facilitarea dialogului dintre institutiile statale care ar aborda aceeasi politica migrationala Elaborarea regulilor si reglementarilor si asigurarea respectarii acestora prin stabilirea standardelor si crearea unui cadru legislativ Promovarea conventiilor si a acordurilor cu autoritatile tarii de destinatie si negocierea prevederilor pe cit de favorabile posibil pentru muncitorii nationali. Negocierea, semnarea si implementarea acordurilor de munca bilaterale care va contine cote egale atat pentru barbati cit si pentru femei. Marketingul pietei straine. Investigarea cererii de pe piata de munca straina, precum si promovarea lucratorilor migranti in tara de origine Crearea unei imagini reputabile a lucratorilor nationali printre angajatorii si guvernul tarii de destinatie. Lansarea si gestionarea campaniilor informationale publice directionate pentru potentialii migranti Organizarea masurilor de sprijin, ajutorare si sustinere a migrantilor in cazuri de urgenta, in tarile de destinatie, functie ce urmeaza a fi incredintata unei retele de atasati de munca angajati in consulatele din tara de destinatie.Acest fapt este deosebit de actual pentru tarile in care sunt inregistrati cei mai multi cetateni moldoveni cum ar fi Italia, Rusia, Spania, Portugalia. In majoritatea tarilor atasatii de munca au o multitudine de functii : solutioneaza conflictele prin mediere sau conciliere, examineaza plangerile depuse in cazurile nerespectarii clauzelor contractuale, semnalizeaza practicile ilicite si criminale, audiaza migrantii care infrunta diferite probleme si incearca sa le solutioneze, incurajeaza crearea organizatiilor si a asociatiilor de migranti, intreprinde masuri urgente si organizeaza repatrierea Monitorizarea si supravegherea intermediarilor privati care se ocupa de recrutarea fortei de munca (nu doar agentiile private dar si agentiile deghizate, indivizi, grupuri de traficanti si contrabandisti) . Monitorizarea recutorilor privati in vederea asigurarii respectarii de catre acestia a legislatiei Returnarea talentelor si a migrantilor calificati. Migrantii intorsi poseda noi aptitudini pe
30

care le-au obtinut peste hotare, in cazul in care au avut un loc de munca decent. Trebuie sa se decida prin ce cai ceilalti cetateni pot beneficia de aceste capacitati ale persoanelor intoarse Organizarea si implementarea de programe de reintegrare pentru migrantii intorsi. Migratia nu stimuleaza la subiectii sai initiativa privata. Mijloacele financiare receptionate in perioada ianuarie-septembrie 2003 de catre familiile cercetate in cadrul studiului realizat de catre Alianta Microfinantare cu suportul financiar al Fundatiei Soros si contributia Organizatiei Internationale a Muncii au demonstrat ca remitentele sau banii cistigati peste hotare au fost repartizate dupa urmatorul model: rambursarea datoriilor 8,3% din fondul total; cheltuieli casnice (alimentatie, imbracaminte, consum curent etc) 21,7%;cheltuieli speciale (achitare studii, cura de tratament, procurare mobilier, animale de casa, reparatii capitale, constructii adaugatoare) 20%, inclusiv 4,2% pentru finantarea migratiei altor membri ai familiei si acordare de ajutor sau imprumuturi rudelor, prietenilor etc investitii pasive (procurare / construire locuinta, procurare autoturism etc), inclusiv sociale (cheltuieli matrimoniale) 22%;economii 20,7%, inclusiv depozite bancare 11,4%; investitii in afaceri 6,5 % din volumul total de remitente. Au investit 13,7% din familiile migrantilor, in mediu cate 1045 USD la sate si 1770 USD in mediul urban. In conditiile reducerii critice a investitiilor straine directe, fluxurile de remitente au devenit sursa cea mai importanta de mijloace financiare. Bunastarea in familiile migrantilor a accentuat saracia la celelalte familii. Remitentele maresc consumul si stimuleaza importurile; In aceste conditii trebuie sa se decida asupra celor mai optime metode prin care emigrantii ar putea sa-si foloseasca castigurile si incurajarea crearii de mici intreprinderi. Stimulate initiativele private si preluarea modele de investire ale migrantilor din alte tari precum este Mexic. Raportul Bancii Mondiale cu privire la Dezvolatare pentru anul 2003 releva ca daca remitentele ar fi investite, ar contibui la cresterea economica, care, in cazul Mexicului, sunt tipice formulei 2 la 1, ceea ce semnifica ca 1 dolar investit din remitente in activitatea economica locala, de fapt semnifica 2 dolari, celalat dolar fiind investit de catre autoritati. Recomandarile privind utilizarea eficienta a remitentelor sunt centrate pe diminuarea costurilor de transfer formal, incurajarea economisirii si investitiilor printre recipientii remitentelor; organizarea unor asociatii ce ar gestiona colectiv remitentele, lansarea unor servicii financiare care ar directiona remitentele spre proiecte de dezvoltare. Mijlocul cel mai eficient de a directiona o parte importanta a remitentelor in investitii
31

productive este crearea unui climat economic transparent, stimulant si favorabil. Tot odata utilizarea productiva a remitentelor trebuie contextualizata, in cadrul unei oportunitat valabile pentru investitii. Ceea ce inseamna ca este rational sa investeasca resursele lor numai atunci cand sunt create conditii pentru investitii productive si viabile si cand exista politici de canalizare a banilor spre investitii Pentru contracararea fenomenului traficului de fiinte umane Guvernul a inreprind urmatoarele actiuni Deoarece TFU a devenit un pericol iminent pentru securitatea nationala a Moldovei, dar si comunitatii internationale, in ultimii ani agentiile de stat si ONG locale au fost nevoite sa gaseasca un sir de raspunsuri la acest fenomen care se mai afla inca in continua dezvoltare. 1. Una din activitatile luate in acest sens in regiune a fost crearea unui grup specializat de actiune pentru solutionarea problemei traficului de femei. Grupul de actiune este parte componenta a Pactului de Stabilitate, in care si Moldova este membru, si care are ca scop intarirea cooperarii regionale de combatere a traficului de fiinte umane din Sud Estul Europei dintre diferiti participanti. 2.Ca raspuns la obligatiile asumate in cadrul Pactului de Stabilitate, Guvernul RM a aprobat, in octombrie 2001, crearea Comitetului National pentru Combaterea Traficului de Persoane la nivel de vice-ministri, coordonator al Comitetului fiind ales Vice Prim Ministrul. Grupul include persoanele de conducere ale ministerelor si departamentelor (la nivel prim ministerial).Comitetul National pentru Combaterea Traficului de Fiinte Umane si cele 3 subgrupe ale sale include urmatoarele agentii: Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justitiei, Serviciul de Stat Migratiune, Procuratura Generala, Departamentul Control Vamal, Departamentul de Combatere a Crimei Organizate si Coruptiei, Deparatamentul Vamal, Departamentul Tehnologii Informationale, Ministerul Educatiei, Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, Ministerul Sanatatii, Agentia Nationala pentru Turism, Departamentul Tineret si Sport, Serviciul de Informatie si Securitate, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Economiei, Cancelaria de Stat, Curtea Suprema de Justitie, Camera de Licentiere, Uniunea Juristilor din Molodva, Departamentul Statistica si Sociologie. Reprezentantele organizatiilor straine si anumite ONG selectate au calitatea de observatori si nu participa activ la lucrarile Comitetului. 3. La initiativa agentiilor internationale, ONG si cateva institutii guvernamentale, au fost
32

create in teritoriu Comisii locale de combatere a TFU din care fac parte membrii ai autoritatilor locale, ai directiilor de invatamant, asistenta sociala si familie, politie obligati sa intreprinda actiuni in teritoriu si e sa lucreze impreuna in diferite aspecte ale problemei TFU. Comisiile teritoriale locale sunt ascultate saptamanal la sedintele Comitetului National despre situatia din raza lor de activitate, masurile intreprinse si problemele cu care se confrunta. 4.In noiembrie 2001 Comitetul a adoptat Planul National de Actiune de combatere a traficului de fiinte umane. Da r, trebuie sa mentionez, ca Planul National este foarte general si prevede mai curand un cadru pentru activitati ulterioare decat un plan detaliat de actiuni. Nu se propune nici o data limita pentru implementarea unor sarcini specifice si nu stabileste responsabilitati pentru implementarea de catre anumite institutii aparte, nu este prevazut nici un buget sau careva fonduri alocate pentru implementarea activitatilor propuse. 5. In domeniul constientizarii, prevenirii (cauzelor economice si sociale ale traficului), asistarea victimelor si reintoarcerea si integrarea victimelor, Planul National enumera un sir de responsabilitati care ar trebui initiate si implementate de agentiile guvernamentale , dar toate aceste activitati sunt inca dirijate de catre ONG si organizatii internationale cu o initiativa foarte limitata din partea unor ministere. Un numar de organizatii internationale participa in calitate de parteneri la implementarea Planului National de Actiuni pentru Combaterea Traficului de Fiinte Umane: UNICEF, PNUD, OIM, Ambasada SUA in Moldova, Consiliul Europei, Uniunea Europeana, precum si ONG-uri din Moldova ce activeaza in domeniul combaterii TFU. 6. Pentru a imbunatati lucrul organelor de stat a fost creata o Directie specializata de Combatere a TFU, in cadrul Departamentului General de Combatere a Crimei Organizate a Ministerului Afacerilor Interne . Directia a creat filiale pe teritoriul intregii tari. 7. In cadrul Procuraturii a fost numita o persoana speciala care este responsabila de problemele TFU. 8. Moldova a semnat Conventia ONU privind combaterea crimei organizate, adoptata in cadrul Adunarii Generale din 15.11.2000 si Protocolului aditional de la Palermo Cu privire la prevenire, suprimare si pedepsirea traficului de persoane, in special femei si copii. La 18 aprilie 2002 si la 14 aprilie 2003 Parlamentul a adoptat noul Cod Penal si de Procedura Penala (ambele in vigoare de la 12 iunie 2003). In noul Cod penal traficul de copii este prevazut ca o infractiune separata art. 206, fata de traficul de persoane mature art. 165.
33

9.Cu toate eforturile depuse, traficul de fiinte umane mai este o amenintare a securitatii nationale si regionale. Pentru a imbunatati situatia, actiunile care necesita a fi luate trebuie sa includa cinci nivele, la nivel local si regional: Cadrul institutional Cadrul legal Servicii sociale specializate pentru potentialele victime ale TFU, precum si pentru victimele actuale Instruirea personalului specializat Cooperare international

1. Masurile trebuie sa fie de ordin economic: de a elimina factorii care genereaza TFU. In primul rand, sunt necesare de a fi promovate cat mai urgent politici si masuri statale care ar ridica nivelului de trai al populatiei, ar diminua saracia, in deosebi, a populatiei din zonele rurale, ar stabili politici in domeniul migratiei, ar oferi locuri de munca in tara. Asemenea masuri trebuie intreprinse atat la nivel local, cat si international. 2. Traficul trebuie considerat ca parte a migratiei, proces prin care victimele cad in mainile intermediarilor care le exploateaza. Traficul poate fi combatut prin inlaturarea acestor intermediari, prin crearea de mijloace legale optime si eficiente de angajare peste hotare.Cea mai importanta cale de a preveni traficul de fiinte umane pe care ar trebui s-o utilizeze guvernul este crearea de politici pentru ca fluxurilor migrationale sa se miste legale si in conditii legitime, facilitarea plecarii prin cai legale a migrantilor va asista guvernul sa identifice, separe si sa combata mai eficient practicile deviante. 3. Traficul de fiinte umane este una din cele mai grave forme de violare a drepturilor omului, fapta incriminata atat de legislatia internationala cat si cea nationala. Una din caile de reducere a traficului este sporirea ratei condamnarilor. Pentru a spori rata condamnarilor, trebuie intreprinse urmatoarele masuri: pregatirea profesionalistilor din cadrul politiei, procuraturii, instantelor judecatoresti de a aplica corect legislatia referitoare la TFU, diminuarea conexiunilor dinte TFU si coruptie, renuntarea in tarile de destinatie la practicile de deportare ale victimelor, acordarea asistentei victimei si monitorizarea ei permanenta, dezvoltarea programelor durabile de asitenta a victimei, crearea unui fond de recuperare a prejudiciilor morale si materiale victimelor din partea statului din urma confiscarilor de la
34

traficanti a averii 4.Trebuie intarit cadrul legislativ national. Punctul slab al legislatiei Republicii Moldova este neprotejarea victimelor si a martorilor ii face pe acestia sa le fie frica sa depuna marturii. Persoanele care participa la depistarea, prevenirea, curmarea, cercetarea si descoperirea crimelor, la examinarea judiciara a dosarelor penale pot beneficia de un program de protectie de stat in conditiile Legii din 28.01.98 privind protectia de stat a partii vatamate, a martorilor si a altor persoane care acorda ajutor in procesul penal. Lipsa unor mecanisme procedurale concrete de aplicare a prezentei legi, si in mod special, insuficienta mijloacelor financiare alocate in acest caz nu a dat mari posibilitati politiei pentru a recurge la astfel de masuri in cazurile investigatiilor infractiunii de trafic de copii. 5. Trafciul este o crima transfrontaliera si cooperarea cooperarea internationala in vederea incriminarii TFU devine una prioritara. TFU este foarte complicat de investigat datorita caracterului trans-frontalier. RM nu are incheiate acorduri de asistenta juridica cu foarte multe state de destinatie, acest lucru constituind un impediment major pentru efectuarea investigatiilor necesare. Este necesar de a fi semnate astfel de acorduri intre state, or acestea vor facilita accesul la probe. Este necesar schimbul de informatie dintre state, acorduri bilaterale incheiate intre organele de politie, investigatii comune intre organele de ancheta din tarile de origine si cele de destinatie. Colaborarea internationala in materie de acordare de protectie victimelor a devenit o problema importanta, TFU considerandu-se ca avand un caracter trans-frontalier. Prevenirea eficienta a acestei infractiunii este imposibila fara cooperarea victimei, dar persoanele traficate vor colabora cu organele de drept numai in cazul care li se va oferi cazare si siguranta ca nu vor fi deportate din tara. 6. Trebuiesc dezvoltate programele de reabilitare a victimelor. 7. Elaborarea serviciilor sociale specializate care trebuie sa includa doua aspecte: prevenirea si reabilitarea a) serviciile de prevenire trebuie sa fie oferite pe doua cai: formal, prin introducerea in curricumul scolar a unui pachet vast de cunostinte despre sanatate si viata; si formal, implicarea in aceste activitati a ONG-lor care se ocupa de distribuirea informatiei privind TFU b) serviciile de reabilitare. Victimele necesita forme speciale de asistenta care pot fi oferite de echipe multi-disciplinare de specialisti. 10% dintre femeile care se intorc in Moldova dupa ce
35

au fost traficate nu au abilitati sociale necesare, nu mai au relatii cu familia. Aproape toate femeile nu au nici o aptitudine profesionala sau vreo instruire. Majoritatea vin din mediul rural. Aproape toate au probleme psihologice si mentale. Nu au educatie si nici mijloace de supravietuire, sunt foarte tinere, traumatizate si nu sunt in stare sa ia nici o decizie. 10 % sunt bolnave mental. 8.Intarirea capacitatilor protectioniste de a aplica legislatia si a adresa traficul in modul cuvenit. Necesitatea de a dezvolta un plan comun de instruire pentru toti participantii la actiunile anti-trafic, prin abordarea multi-disciplinara a problemei. Concluzii In Republica Moldova exista un puternic dezechilibru intre cerere si oferta, piata muncii neputind fi tratata separat de mediul economic general, fiind in fapt la randul sau un instrument functional pentru economia de piata. Este o piata cu oferta scazuta si nu foarte diversificata si respectiv cu o cerere mare, concentrata si ea pe citeva segmente. Din cauza decalajului evident intre cerere si oferta(decalaj de altfel vizibil si in situatia statistica ), presiunea care apasa asupra celor implicati in sistem este foarte mare, mecanismul sanatos al concurentei inceteaza sa mai functioneze. In fapt, pe piata apar doar anumite posturi, altele fiind tranzactionate in afara pietei, adica pe o piata neagra paralela. Acest fapt creaza pe termen mediu si lung puternice frustrari si dezechilibre, pentru ca se transmite implicit mesajul ca nu valoarea conteaza, ci accesul preferential la informatii si oportunitati de munca. Deoarece se tranzactioneaza liber in principal posturi mai putin dezirabile, oamenii de valoare invata ca nu este loc pentru ei .Piata muncii se caractearizeaza in principal prin natura produsului vindut, care este munca, o combinatie rara intre timp dedicat activitatii, vointa, inteligenta, educatie si experienta, calitati personale, imaginatie si curaj, sacrificii si neimpliniri, efort si oboseala. Piata muncii depinde foarte mult de mediul economic prin genererea de locuri de munca, regmenentari legale, fiscalitate. Daca acestea sunt mai greu de imbunatatit in timp, macar mentalitatea angajatorilor ar putea suferi transformari pozitive, prin apelul la profesionistii in resurse umane, la agentii specializate si la cursuri de perfectionare. Destul de putini angajatori inteleg exact schimbarea de paradigma pe care o presupune tranzactia de competente, dar nici sistemul oficial nu-i ajuta. Pentru a tranzactiona competente, pe scurt
36

abilitati si capacitati, ar trebui construit un sistem de certificare a acestora, sistem cu ciclu foarte scurt. Exista mari deosebiri intre ocupatie, functie, meserie si profesie. Calificarile tehnice, profesionale, formate de sistemul de invatamint nu mai sunt suficiente. Se cere in plus, practic si pentru pozitii nondecizionale: comunicarea, colaborarea, lucrul in echipa, initiativa, creativitatea, asumarea responsabilitatilor, intelegerea interactiunilor complexe, a sistemelor relationale, utilizarea in activitatea cotidiana in special a calculatorului Bibliografie

37