Gandacelul

De Emil Garleanu

Cum venise pe lume credea, ca, s-a

trezit dintr-un lung somn si ca este de cand
pamantul. Si mult l-a macinat gandul de
unde este el. Mic cum era iesi de sub frunza
si a cobora din copac. Cu ochisori marunti
se uita in inaltul cerului si credea ca de acolo
a venit. Gandacelul vede lugerul unui crin si
se urca pe el cu speranta de a ajunge sus.
Acesta a facu vreo doua opriri pentru a face
o pauza pentruca era mort de oboseala.
Uitanduse in sus nu-si credea ochilor :zile,
saptamani, luni, avea de umblat. Si cat era
de hotarat si de puternic drumetul, nu-si
putut opri un oftat ,,-Uf! Ca mult mai am de
suit,Doamne!”