Sunteți pe pagina 1din 10

Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă Suport de curs

Realizarea ansamblurilor de piese


Un amsamblu poate fi creat folosind metoda de proiectare “de jos în sus”, atunci
când se realizează toate piesele componente ca şi entităţi individuale, fără legături directe
între ele, metoda de proiectare “de sus în jos”, atunci când se începe cu proiectarea
ansamblului şi piesele componente se realizează în contextul acestuia, sau o metodă de
proiectare combinată, când o parte din componentele ansamblului sunt realizate ca
elemente separate, iar celelalte sunt proiectate în contextul ansamblului. Elementele
componente ale unui ansamblu pot fi atât piese individuale, numite pe scurt componente,
cât şi alte ansambluri realizate anterior, numite în acest caz subansambluri. Pentru cele mai
multe dintre operaţiile care se efectuează în cadrul unui ansamblu, cele două tipuri de
elemente sunt tratate identic.
Un document SolidWorks de tip ansamblu are extensia .sldasm, iar în cadrul
acestuia elementele componente sunt doar referite. Cu alte cuvinte, atunci când se
realizează un ansamblu, în cadrul acestuia se definesc doar relaţiile între componente, iar
orice modificare ce se operează asupra unui component va fi înregistrată în fişierul acelui
element. In acest fel modificările se vor reflecta în toate ansamblurile care apelează
elementul modificat.
O fereastră “ansamblu” tipică este prezentată în figura următoare:

Arborele de definire a ansamblului conţine următoarele elemente:


- numele ansamblului (primul articol din arbore);
- planele implicite(Plane1, Plane2 şi Plane3) şi originea ansamblului (Origin);
- repertoarele Lighting şi Annotations;

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra TCM 65


Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă Suport de curs

- elementele componente ale ansamblului (piese individuale şi subansambluri);


- relaţiile dintre componentele ansamblului MateGroup;
- blocurile grafice de construcţie realizate în ansamblu ( găuri şi elemente de tip
îndepărtare de material) şi elementele obţinute prin copiere multiplă.
In cadrul unui ansamblu, un element poate fi inserat de mai multe ori. Fiecare
componentă are un sufix <n>, iar pentru fiecare instanţă, numărul n este incrementat cu o
unitate. In arborele de definire a ansamblului, numele elementelor componente pot fi
precedate de simboluri ce indică starea elementului respectiv (absenţa prefixului indică
faptul că poziţia elementului este complet definită):
- (-) underdefined (poziţia elementului în cadrul ansamblului nu este complet
definită, acesta putându-se mişca liber în limita gradelor de libertate neanulate);
- (+) overdefined (poziţia elementului este supradefinită);
- (f) fixed (elementul este fixat într-o anumită poziţie. De regulă, în cadrul unui
ansamblu, un singur element ar trebui să posede acest prefix);
- (?) not solved (poziţia elementului nu poate fi determinată de către sistem).

Adăugarea elementelor componente în cadrul unui ansamblu

Atunci când se inserează un element într-un ansamblu, se stabileşte o legătură între


documentul de tip ansamblu şi documentul (fişierul) elementului inserat. Deşi elementul
apare în cadrul ansamblului, datele care îl definesc rămân în fisierul original. Orice
modificare survenită în acest fişier se va reflecta în ansamblu.

Pentru inserarea unui element utilizând articolele de meniu;


•= In cadrul unui document de tip ansamblu, din meniul bară principal se alege
articolul de meniu Insert, apoi subarticolul Component şi opţiunea From File. In
urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog Insert Component.

•= Se selectează numele fişierului ce conţine componenta care urmează a fi inserată


(piesă sau ansamblu);
•= Se activează opţiunea Preview, dacă se doreşte vizualizarea elementului înainte de
a fi inserat;
•= Se apasă butonul Open din caseta de dialog Insert Component;

66 Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra TCM


Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă Suport de curs

•= Se inserează elementul în cadrul ansamblului prin efectuarea unui clic în zona


grafică.

Pentru inserarea unui element utilizând tehnica “Drag and Drop” (trage şi lasă)
atunci când este deschis fişierul piesei (subansamblului):
•= Se deschide fişierul ansamblului de destinaţie şi fişierul sursei (dacă acesta nu este
deja deschis);
•= Din meniul bară principal se selectează articolul de meniu Window şi apoi se alege
opţiunea Tile Horizontally (sau Tile Vertically);
•= Din arborele de definire a modelului (fişierul sursă), se selectează pictograma
elementului care urmează a fi inserat în ansamblu (primul element din arbore), se
deplasează cursorul mouse-ului în zona grafică a documentului ansamblu şi se
eliberează butonul din stânga al mouse-ului. Dacă se inserează o piesă individuală
(nu un subansamblu), aceasta poate fi selectată din zona grafică a ferestrei
documentului sursă.

Pentru inserarea unui element utilizând tehnica “Drag and Drop” din Windows
Explorer:
•= Se deschide fişierul ansamblului de destinaţie;
•= Se deschide Windows Explorer-ul;
•= Se selectează pictograma fişierului ce
conţine elementul care urmează a fi inserat
în ansamblu, se deplasează cursorul mouse-
ului în zona grafică a documentului
ansamblu şi se eliberează butonul din
stânga al mouse-ului. Dacă piesa are mai
multe configuraţii, se deschide caseta de
dialog Select a configuration. In acest caz
se alege configuraţia dorită şi apoi se apasă
butonul OK.

Poziţionarea aproximativă a componentelor în cadrul unui ansamblu

După ce elementele componente ale ansamblului au fost inserate, acestea pot fi


deplasate, rotite sau fixate într-o anumită poziţie. Poziţionarea aproximativă se foloseşte
pentru a uşura munca atunci când se stabilesc relaţiile de asamblare (poziţionarea precisă a
componentelor prin împerecherea acestora). Atâta timp cât poziţia unui element în cadrul
unui ansamblu nu este complet definită (elementul nu are toate cele şase grade de libertate
anulate), acesta poate fi mişcat în limita gradelor de libertate neanulate, în acest fel
putându-se simula funcţionarea mecanismelor.

Pentru a fixa un element într-o anumită poziţie:


•= Se selectează elementul dorit din arborele de definire a
ansamblului sau din zona grafică;
•= Se apasă butonul din dreapta al mouse-ului şi din meniul
cursor se alege opţiunea Fix.

Pentru a reda unui element gradele de libertate anulate prin


fixarea sa într-o anumită poziţie:

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra TCM 67


Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă Suport de curs

•= Se selectează elementul vizat din arborele de definire a ansamblului sau din zona
grafică;
•= Se apasă butonul din dreapta al mouse-ului şi din meniul cursor se alege opţiunea
Float.

Atunci când se mişcă un component în cadrul unui ansamblu, acesta păstrează toate
legăturile care au fost stabilite prin relaţii de asamblare între el şi celelalte elemente ale
ansamblului. Mişcarea se poate face numai în limita gradelor de libertate neanulate (nu se
pot mişca acele elemente a căror poziţie este complet definită prin relaţii de asamblare, sau
elementele fixate).

Pentru deplasarea uni element în cadrul unui ansamblu:


•= Se apasă butonul Move Component din caseta cu instrumente Assembly, sau
Tools, Component, Move;
•= Se selectează elementul dorit (din zona grafică
sau din arborele de definire a ansamblului);
•= Prin tragere cu mouse-ul se deplasează în poziţia
dorită.

Pentru rotirea liberă a unui component:


•= Se apasă butonul Rotate Component Around Centerpoint din caseta cu
instrumente Assembly, sau Tools, Component,
Rotate;
•= Se selectează elementul dorit (din zona grafică sau
din arborele de definire a ansamblului);
•= Prin tragere cu mouse-ul se roteşte elementul până ajunge în poziţia dorită.
(Selectarea butonului Rotate View din caseta cu instrumente View, roteşte întregul
ansamblu).

Pentru rotirea unui component în jurul unei axe:


•= Se selectează o axă, o muchie liniară sau un segment de dreaptă dintr-o schiţă;
•= Se apasă tasta Ctrl şi se selectează elementul care
urmează a fi rotit;
•= Se apasă butonul Rotate Component Around Axis
din caseta cu instrumente Assembly;
•= Prin tragere cu mouse-ul se roteşte elementul până ajunge în poziţia dorită.

Poziţionarea precisă a elementelor componente din cadrul unui ansamblu

Poziţionarea precisă a elementelor în cadrul unui ansamblu se realizează prin


intermediul constrângerilor geometrice de tipul: coincidenţă, tangenţă, paralelism,
perpendicularitate, etc. Aceste constrângeri se numesc relaţii de asamblare sau relaţii de
împerechere a elementelor. Fiecare relaţie de asamblare este specifică pentru o anumită
combinaţie de elemente geometrice.
Când se crează un nou ansamblu, în arborele de definire a acestuia apare în mod
automat un grup de relaţii geometrice, iniţial gol şi cu numele implicit MateGroup1.
Fiecare relaţie de asamblare care se stabileşte între elementele ansamblului va fi adăugată
acestui grup. Pentru vizualizarea relaţiilor de asamblare stabilite în cadrul ansamblului se

68 Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra TCM


Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă Suport de curs

efectuează un clic de mouse pe semnul +, semn ce precede numele grupului de relaţii.


Fiecare relaţie din cadrul grupului are ataşate numele elementelor între care s-a stabilt acea
relaţie geometrică.
Toate relaţiile geometrice din cadrul unui grup de relaţii sunt rezolvate împreună,
ordinea în care acestea apar neavând nici o importanţă.

Pentru stabilirea relaţiilor de asamblare între componentele unui ansamblu:


•= Se apasă butonul Mate (agrafa) din caseta cu instrumente Assembly, sau Insert,
Mate. In urma aceste acţiuni se deschide
caseta de dialog Assembly Mating.
•= Dacă se doreşte stabilirea mai multor
relaţii de asamblare înainte de închiderea
casetei de dialog, se apasă butonul din
stânga sus a acesteia;
•= Se selectează feţele, muchiile, vârfurile
sau planele dorite. Acestea vor fi listate
în caseta Items Selected.
•= Se selectează tipul de relaţie care
urmează a fi stabilit între elementele
selectate (în zona Mate Types a casetei
de dialog). Sunt disponibile pentru
selecţie numai relaţiile valide. Dacă s-a
selectat opţiunea Distance sau Angle, se
va introduce şi valoarea numerică dorită.
•= Se selectează o condiţie de aliniere din
zona Alignment Condition a casetei de dialog:
Aligned (normalele la suprafeţele selectate vor avea acelaşi sens);
Anti-aligned (normalele la suprafeţele selectate vor avea sensuri opuse);
Closest (componentele vor fi Aligned sau Anti-aligned, în funcţie de numărul
minim de mişcări pe care trebuie să îl execute piesele atunci când se stabileşte
relaţia de asamblare);
•= In zona Workbench a casetei de dialog se apasă butonul Preview pentru a vedea
cum arată ansamblul atunci când va fi aplicată relaţia de asamblare;
•= Dacă este necesară schimbarea sensului de măsurare a distanţei sau a unghiului
atunci când s-a ales Distance sau Angle, se activează opţiunea Flip Dimension to
Other Side.
•= Dacă în urma apăsării butonului Preview se constată că nu s-a ales corespunzător
condiţia de aliniere, se apasă butonul Undo, se modifică opţiunea şi se apasă din
nou butonul Preview;
•= Dacă se doreşte stabilirea mai multor relaţii de asamblare şi aplicarea simultană a
lor, se activează opţiunea Defer Mate. Sistemul va aplica relaţiile de asamblare fie
în momentul în care se închide caseta de dialog Assembly Mating, fie atunci când
se dezactivează opţiunea Defer Mate.
•= Se apasă butonul Apply.

Pentru modificarea relaţiilor de asamblare existente:


•= Se expandează grupul de relaţii (MateGroup) din arborele de definire a
ansamblului;
•= Se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra relaţiei care urmează a fi modificată;

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra TCM 69


Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă Suport de curs

•= Se apasă butonul din dreapta al mouse-ului şi din meniul cursor se alege opţiunea
Edit Definition;
•= In caseta de dialog Assembly Mating se face modificarea dorită. Nu se poate
schimba tipul relaţiei de asamblare.
•= Se apasă butonul Apply.

In figurile următoare sunt prezentate efectele


modificării condiţiilor de aliniere pentru
constrângerile de tipul Coincident şi Distance, şi al
schimbării sensului de măsurare pentru constrângerea
de tipul Distance.
In toate exemplele s-au folosit aceleaşi
suprafeţe la stabilirea relaţiilor de asamblare, iar
pentru o mai bună vizualizare, piesele s-au
reprezentat secţionate. Suprafeţele selectate

Pentru ştergerea unei relaţii de asamblare:


•= Se selectează, din arborele de definire a asamblului, relaţia care urmează a fi
ştearsă;
•= Se apasă tasta Delete, sau din meniul bară principal se alege articolul de meniu
Edit şi apoi Delete;
•= Se apasă butonul Yes pentru a confirma ştergerea relaţiei. Aceasta va fi ştearsă din
toate configuraţiile ansamblului.

70 Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra TCM


Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă Suport de curs

Reprezentări ale ansamblului cu componentele separate (vederi explodate)

Deseori, pentru a se putea înţelege mai bine cum a fost construit un ansamblu sau
pentru a genera documentaţia 2D necesară la montaj, este utilă reprezentarea ansamblului
cu componentele separate (reprezentare în explozie). In SolidWorks este posibilă realizarea
unei singure vederi explodate pentru fiecare configuraţie a ansamblului.
O vedere explodată poate fi generată automat, cu ajutorul opţiunii AutoExplode (se
recomandă utilizarea acestei opţiuni atunci când ansamblul are puţine elemente), sau
manual prin definirea individuală a fiecărui pas de explozie (această variantă se utilizează
de regulă la ansambluri cu număr mare de componente).

Pentru generarea unei reprezentări a ansamblului cu componentele separate, utilizând


AutoExplode:
•= Din meniul bară principal se alege articolul de meniu Insert şi apoi Exploded
View. In urma acestei acţiuni se deschide caseta de dialog Assembly Exploder.
•= In caseta de dialog Assembly Exploder se apasă butonul AutoExplode şi apoi
butonul OK.

•= Pentru generarea pe cale manuală a unei vederi explodate:


•= Din meniul bară principal se alege articolul de meniu Insert şi apoi Exploded
View. In urma acestei acţiuni se deschide
caseta de dialog Assembly Exploder.
•= Se apasă butonul New din zona Step
Editing Tools. In urma apăsării acestui
buton, caseta de dialog se extinde şi
fiecare zonă a acesteia se activează în
ordinea necesară realizării unui pas în
cadrul vederii explodate.
•= Se selectează o faţă sau o muchie care
este paralelă cu direcţia în care se doreşte
deplasarea elementului vizat. In zona
grafică a ferestrei ansamblului apare o
săgeată care indică direcţia şi sensul de
deplasare, iar elementul selectat apare în
caseta Direction to explode along.
•= Se selectează, din arborele de definire a ansamblului sau din zona grafică, unul sau
mai multe elemente care urmează a fi deplasate de-a
lungul direcţiei stabilite la pasul anterior. Numele acestor
elemente va fi listate în caseta Components to explode.
•= Se apasă butonul Apply din zona Step Editing Tools a
casetei de dialog. Componentele selectate vor fi deplasate
de-a lungul direcţiei stabilite, în acelaşi timp apărând pe
ecran şi un element de control (mâner) sub forma unui
triunghi.
•= Cu ajutorul mouse-ului, prin tragere de mâner, se aduc
elementele în poziţia dorită;
•= Se apasă butonul Apply, pentru confirmarea acestui pas.
•= Dacă se doreşte deplasarea elementelor cu o anumită valoare, se introduce această
valoare în caseta Distance, iar dacă sensul de deplasare nu este cel corespunzător,
se activează opţiunea Reverse direction.

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra TCM 71


Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă Suport de curs

•= Se definesc în mod asemănător toţi paşii, iar când rezultatul este cel scontat, se
apasă butonul OK al casetei de dialog.

Pentru modificarea unei vederi explodate:


•= In ConfigurationManager, se expandează configuraţia ansamblului (prin
efectuarea unui clic de mouse pe semnul + din stânga numelui configuraţiei), astfel
încât să poată fi selectat elementul ExplView;
•= Se expandează elementul ExplView pentru a vedea paşii definiţi la realizarea
vederii explodate;
•= Se poziţionează cursorul mouse-ului deasupra numelui pasului care urmează a fi
modificat (Explode Step#) sau easupra elementului ExplView, se apasă butonul
din dreapta şi se alege opţiunea Edit Definition;
•= In caseta de dialog Assembly Exploder se utilizează butoanele Next Step şi
Previous Step pentru a trece de la un pas la altul;
•= Se fac modificările dorite în cadrul fiecărui pas, după care se apasă butonul Apply;
•= Când rezultatul modificărilor este cel corespunzător, se apasă butonul OK al casetei
de dialog.

Detectarea zonelor de interferenţă dintre elementele componente ale unui ansamblu

In ansamblurile complexe, cu număr mare de componente, poate fi dificil sau


uneori chiar imposibil de determinat pe cale vizuală dacă între elemente există zone de
interferenţă. Programul SolidWorks pune la dispoziţia utilizatorului instrumente
specializate cu ajutorul cărora se pot identifica şi vizualiza zonele de interferenţă dintre
piese.

Pentru determinarea zonelor de interferenţă dintre componentele unui ansamblu:


•= Din meniul bară principal, se selectează
articolul de meniu Tools şi apoi
Interference Detection. In urma
acestei acţiuni se deschide caseta de
dialog Interference Volumes.
•= Se selectează două sau mai multe
componente. Acestea vor fi afişate în
caseta Selected components. Dacă se
selectează numele ansamblului din
arborele de definire (top-level
assembly), vor fi luate în considerare
toate componentele ansamblului.
•= Se activează opţiunea Treat

72 Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra TCM


Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă Suport de curs

coincidence as interference dacă se doreşte ca elementele coincidente (feţe ale


pieselor, muchii sau vârfuri care se ating sau se suprapun) să fie raportate ca
interferenţe.
•= Se apasă butonul Check. Dacă există interferenţe între elementele selectate acestea
vor fi listate în caseta Interference
results (este raportată câte o interferenţă
pentru fiecare pereche de elemente care
se suprapun sau vin în contact). Când se
selectează un articol din această listă, în
zona grafică apare paralelipipedul de
dimensiuni minime care înglobează
volumul de interferenţă, iar în caseta de
dialog sunt listate numele celor două
componente care interferează.
•= Cu caseta de dialog deschisă, se pot
selecta alte elemente pentru determinarea interferenţei. Se poziţionează cursorul
mouse-ului în zona grafică, se apasă butonul din dreapta, se alege opţiunea Clear
Selections, se selectează noile componente pentru care se doreşte verificarea
interferenţei şi se apasă butonul Check.
•= Pentru părăsirea casetei de dialog Interference Volumes se apasă butonul Close.

Modificarea culorii elementelor unui ansamblu

Implicit, elementele care se inserează într-un ansamblu au culoarea specificată în


fişierul de definire. Acest atribut poate fi modificat în cadrul ansamblului, şi, de asemenea,
se pot modifica proprietăţile de material cum ar fi: transparenţa, reflexia, etc. Aceste
modificări operate în documentul de tip ansamblu, nu afectează documentul original de tip
piesă.

Pentru modificarea culorii unui component al ansamblului:


•= Se selectează elementul dorit, din arborele de definire a ansamblului sau din zona
grafică. Dacă se doreşte selectarea mai multor componente se apasă şi se menţine
apăsată în timpul selecţiei tasta Ctrl.
•= Se apasă butonul Edit Color din caseta cu
instrumente Standard;
•= Se alege culoarea dorită din paleta de
culori disponibilă (caseta de dialog Edit
Color), sau se defineşte o nouă culoare
(pentru a se putea face acest lucru, se
apasă butonul Define Custom Colors);
•= Se apasă butonul Apply;
•= Dacă se doreşte atribuirea culorii implicite
a ansamblului se apasă butonul Use
assemby, iar dacă se doreşte utilizarea
culorii stabilite în fişierul în care este
definită piesa, se apasă butonul Remove.
•= Pentru închiderea casetei de dialog Edit Color, se apasă butonul OK sau Close.

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra TCM 73


Utilizarea calculatorului în proiectarea constructivă Suport de curs

Pentru stabilirea culorii implicite a ansamblului:


•= In arborele de definire a ansamblului se selectează primul element (top-level
assembly);
•= Se apasă butonul Edit Color din caseta cu instrumente Standard;
•= Se alege o culoare din paleta de culori sau se defineşte una nouă, după care se apasă
butonul OK. Culoarea selectată este culoarea care va fi atribuită elementelor atunci
când se alege opţiunea Use assembly.

Pentru modificarea culorii şi a proprietăţilor de material a componentelor unui


ansamblu:
•= Se selectează elementul sau elementele dorite, din arborele de definire a
ansamblului sau din zona grafică
(pentru selecţie multiplă se foloseşte
tasta Ctrl);
•= Se apasă butonul din dreapta al
mouse-ului şi din meniul cursor se
alege opţiunea Component
Properties;
•= In caseta de dialog Component
Properties se apasă butonul Color;
•= Din caseta de dialog Assembly
Instance Color se alege una din
opţiunile Use Assembly, Change
Color sau Remove Color;
•= Dacă se doreşte modificarea
proprietăţilor de material, se apasă
butonul Advanced;
•= Se fac modificările dorite în caseta de
dialog Material Properties;
•= Se apasă butonul OK mai întâi în
caseta de dialog Material Properties,
apoi în caseta Assembly Instance
Color şi în final în caseta de dialog
Component Properties.

Pentru modificarea culorii tuturor instanţelor unui component, modificare operată


inclusiv în fişierul de definire a piesei:
•= Se selectează elementul dorit, din zona grafică sau din arborele de definire a
ansamblului;
•= Se apasă butonul din dreapta al mouse-ului şi se alege opţiunea Edit Part din
meniul cursor;
•= Din meniul bară principal se alege articolul de meniu Tools apoi Options şi Color;
•= Din caseta System se alege elementul Shading şi apoi se apasă butonul Edit;
•= Se alege culoarea dorită din caseta Color, se apasă butonul OK pentru a închide
această casetă de dialog, apoi se apasă butonul OK din caseta Options.
•= Se apasă butonul din dreapta al mouse-ului şi din meniul cursor se alege opţiunea
Edit Assembly: Numele Ansamblului.

74 Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Catedra TCM