Sunteți pe pagina 1din 12

Viata lui Socrate

Mareste imaginea.

Filosofia presocratica se indeletnicea cu problema lui "arhe" si cu problema materiei, cu problema formei si a raportului dintre forma si materie cit si cu problema prefacerilor materiei; asadar, cu problema universului. Sofistii incheie aceasta epoca prin descompunerea naturalismului, reducand lumea la senzatiile simturilor si punind-o in dependenta de cunoasterea omului si prin aceasta ei fixeaza o noua problema filozofica. ar prin luminismul ei, ce sfirseste in scepticism, relativism si nihilism, sofistica ameninta insasi temeiurile comunitatii de viata ale poporului grec.

In opozitie cu conceptia sofistilor, care ingropa orice ordine morala si generalvalabilitatea legilor, Socrate isi fundamenteaza viziunea lui despre om, lume si viata pe temeiurile solide ale stiintei. De aceea el nici nu se mai ocupa cu probleme epistemologice, nici cu filozofia naturii sau cu probleme metafizice, ci problema care-l chinuia pe marele atenian era problema edificarii existentei omenesti pe temeiurile Logosului celui etern. Socrate privea totul din punctul de vedere al imperativelor etice si accentua raportul pe care omul il are cu toate lucrurile. Prin aceasta el face din om problema centrala a filozofiei. De aceea cu Socrate se incepe in istoria filozofiei perioada antropologica. Scopul filozofarii acestuia era ca sa trezeasca constiinta morala a poporului grec, care suferise mult sub influenta nefasta a sofistilor si sa intareasca entuziasmul tineretului pentru ceea ce este mai inalt si mai nobil: pentru Logos. Viata lui Socrate Imaginea lui Socrate, care a fost descrisa in decursul timpului foarte diferit, depinde de puterea pe care o avem de a ne insusi adevaruri si realitati existentiale. In tot cazul izvoarele ce ne stau la dispozitie, pentru a cunoaste personalitatea asa de interesanta a lui Socrate, sint precare. Socrate n-a scris nici un sistem filozofic. l obisnuia sa discute cu tineretul in gimnazii si palestre! el cauta pe meseriasi in atelierele lor si discuta cu artistii si conducatorii treburilor publice, a caror datorie era sa traduca in realitate frumosul si

binele, pentru a-i lamuri pe acestia asupra datoriei pe care o au ei de a sta in slu"ba acestor valori. De aceea noi nu ne putem adresa decit acelora care au scris despre Socrate. ste vorba despre #enofon, Platon, $ristotel si, poate, dusmanul lui Socrate, $ristofanes. De o mai mare impor- tanta sint in aceasta privinta relatarile lui Platon si #enofon. Dar nici datele acestora nu sint in deplina concordanta. De aceea in istoria filozofiei s-a nascut o disputa in "urul problemei, care dintre acestia il prezinta pe Socrate cel adevarat. %ei mai multi dintre istoricii filozofiei, care s-au ocupat cu aceasta problema, au a"uns la concluzia ca nu se poate pune mare greutate pe ceea ce spune #enofon despre Socrate, fiindca acesta era militar si de aceea el a inteles problema Socrate mai mult dinspre o conceptie practica despre lume si viata si de aceea este indoielnic daca #enofon a fost in stare sa priceapa corect ideea socratica. ste drept ca de ex. &ouillee si Doring sint de parere ca #enofon reda mai credincios viziunea despre lume si viata a lui Socrate. 'eller cauta sa tina calea de mi"loc, accentuind atit importanta lui Platon cit si a lui #enofon, in timp ce (oel nu accepta decit datele putine pe care ni le furnizeaza $ristotel despre Socrate. Dar cercetarile mai noi a-u facut dovada indubitabila ca, pentru a intelege pe Socrate, este mult mai sigur sa intrebuintam izvorul platonic si sa ne spri"inim pe expunerea congeniala a lui Platon decit pe aceea a lui #enofon. ste adevarat ca si acesta din urma a scris - in )$mintiri despre Socrate) in $pologie - cu multa iubire despre maestrul sau, dar, desi iubirea inseamna mult pentru intelegere, ea nu este totul! pentru a intelege ceva este necesara si ratiunea. #enofon era prea neintelegator in ale filozofiei, ca sa inteleaga figura uriasa a lui Socrate, pe cind Platon reda intr-un chip genial figura si viziunea despre lume si viata a lui Socrate. De aceea cel mai sigur izvor este )$pologia) platonica. a a fost elaborata sub influenta procesului si a mortii lui Socrate, si, datorita scopului pentru care a fost scrisa - "ustificarea lui Socrate - reda realitatea istorica cu privire la personalitatea marelui intelept. $pologia are un temei istoric: figura lui Socrate este prezentata in ea asemenea unui portret al unui genial pictor. De asemenea si dialogurile platonice : &aidon, %riton, Laches, %harmides, Protagoras si L*sis contribuie la intelegerea figurii marelui atenian, desi continutul filozofic al acestora este platonic. Datele acestea pot fi completate si cu relatarile lui #enofon si cu descrierile lui Diogene Laertius. Socrate, cel mai intelept si cel mai virtuos dintre elini, s-a nascut la $tena, in primele luni ale anului +,- - i..r. in al patrulea an al /limpiadei a ,,-a. 0atal sau a fost sculptorul Sofroniscos, iar mama sa moasa &aianarete, ceea ce l-a facut pe Socrate sa considere

metoda sa de a invata ca un fel de arta a )mositului) spiritual, prin care el aducea la lumina adevarul. Despre educatia lui Socrate stim numai ca tatal sau i-a pus la indemina mi"loacele de a se instrui. Probabil ca si Socrate a fost educat in felul cum se obisnuia atunci, primind cele dintii notiuni in contact cu opera unui .omer, .esiod, Solon, schil, Sofocle si uripide. Dar de mare importanta pentru evolutia si educatia spirituala a lui Socrate a fost fara indoiala mediul spiritual splendid si atmosfera stralucitoare in care el a trait in $tena. 1nde ar fi putut fi mai puternic influentat un tinar decit in $tena in zilele lui Pericle si in zilele in care au trait un &idias, 'euris si 2*ron 3 Dealtfel, Socrate a si recunoscut acest lucru. %aci tinarul Socrate nu trebuia decit sa priveasca in "urul sau si sasi incinte privirile cu operele geniului inaripat al poporului sau. Procesiuni sarbatoresti, recitarile in pietele publice ale versurilor lui .omer, cladirile monumentale cladite de I4tinos si %alli4ratos, statuile unui &idias, Pol*4let si 2*ron, tablourile unui Polignot si $pollodor i-au fascinat privirile tinarului Socrate. 0atal sau l-a pregatit ca sa devina sculptor, si se pare ca, "udecat dupa opera sa ce reprezinta cele trei gratii, Socrate a a"uns departe in aceasta arta. De asemenea nici despre pregatirea filozofica a lui Socrate nu stim multe lucruri. Platon crede ca, dupa moartea tatalui sau, Socrate a facut cunostinta cu nobilul atenian %riton, care intrevazind genialitatea lui Socrate, l-ar fi introdus in cercul inteleptilor din acea vreme, pentru a cunoaste frumusetea unei ordini mai inalte. $rta l-a deprins pe Socrate sa imite viata, in ceea ce este lipsit de viata, sa faca piatra asemenea omului! intelepciunea, dimpotriva, il invata sa imite 5emarginitul in marginit si sa aduca sufletul atit de aproape de frumusetea si desavirsirea originara cit este posibil in aceasta viata. In cercul acestor intelepti se crede ca Socrate ar fi gustat o initiere in toate artele si stiintele. Platon vorbeste chiar despre o perioada naturalista in evolutia lui Socrate. 6elatarea aceasta a lui Platon nu este insa verosimila. 5ici ca Socrate ar fi avut profesori nu este sigur. Sigur este numai ca el a cunoscut scrierile filozofilor antesocratici - mai ales pe acelea ale lui .eraclit si $naxagora. Dar impulsul cel mai puternic spre filozofie Socrate l-a primit din partea sofistilor. Sofistii stiau ca constitutiile democratice pretuiau nespus de mult elocventa, ca un om liber asculta bucuros fanfaronadele politice si ca setea dupa stiinta a unor tineri dornici de a parveni poate fi usor astimparata cu povesti. De aceea ei nu pierdeau nici o ocazie, sa se impuna printr-o elocventa sforaitoare si sa impleteasca teorii false cu fabule pline de naivitate, asa ca sa ameteasca poporul, care ii asculta plin de entuziasm si-i rasplatea imparateste. Principiul fundamental al acestora era, dupa cum am aratat, ca totul poate fi dovedit si in acelasi timp si respins ca

neintemeiat si ca trebuie sa se traga din nebunia si prostia altora si din superioritatea proprie atitea folosea cte sint posibile. 2orala pe care acesti )negustori de intelepciune) o predicau poporului era tot asa de distrugatoare de inimi omenesti ca si politica lor pentru legi si pentru libertatea si fericirea genului uman. $cesti sofisti se aflau in calea lui Socrate, in clipa in care el se hotari sa raspindeasca virtutea si intelepciunea printre oameni. l )a trebuit pe de o parte sa invinga pre"udecatile educatiei proprii, nestiinta altora s-o lumineze, sa surpe sofistica, sa reziste rautatii, invidiei, defaimarilor si insultelor dusmanilor sai, sa poarte cu demnitate saracia, sa combata puterea ce nu era intemeiata pe drepturi morale si, ceea ce era si mai greu, sa imprastie grozaviile superstitiilor. Iar pe de alta parte sa crute si sa mena"eze cugetele slabe ale concetatenilor sai, sa ocoleasca scandalurile si sa nu ironizeze influenta buna, pe care o are si cea mai naiva religie asupra moravurilor celor simpli). 0oate aceste greutati Socrate le invinge )cu a"utorul unei intelepciuni ce caracterizeaza pe filozoful autentic, cu rabdarea unui sfint, cu hotarirea unui erou si cu pretul pierderii tuturor bunurilor pamintesti si a tuturor placerilor terestre). 6elativismului ucigator de suflete al sofistilor Socrate ii opune nestramutata credinta intr-un Logos etern, ca singurul fundament al existentei veritabile, pentru realizarea careia el a "ertfit totul si sanatate si putere, comoditate, linistea vietii si, la sfirsit, chiar viata. Dar prin felul cum a inteles Socrate sa se puna in slu"ba acestui Logos, el a ranit de moarte si a demascat sofistica tuturor veacurilor. %um a facut el acest lucru, vom arata mai departe. 7iata lui Socrate se afla intr-o deplina concordanta cu principiile pe care el le reprezenta, caci pentru el a filozofa insemna, in ultima analiza, a imbina ideea cu viata, teoria cu practica. $ceasta se vede si din faptul ca Socrate a avut o atitudine demna de cetatean, caci el a luat parte la trei razboaie peloponeze, dovedindu-se a fi un soldat destoinic si viteaz. In lupta de la Potideia el i-a salvat, printr-o fapta eroica, viata lui $lcibiade. 0oate descrierile il prezita pe Socrate ca pe un barbat de o mare forta fizica si spirituala! o natura tare si tenace, sever fata de sine si lipsit de pretentii, cura"os in lupta, rezistind greutatilor si incercarilor. Stapinirea de sine nu era linistea unei naturi in care nu era nimic de stapinit, ci dimpotriva forta unui spirit mare, care isi stapineste senzualitatea vulcanica si un temperament plin de pasiune. 7iata sa era o pilda de cumpatare si sobrietate. Se spune ca in asediul orasului Potideia, care s-a facut pe un ger grozav, singur Socrate nu se sinchisea de asprimea gerului, ci umbla descult si dezbracat prin zapada, in lagar a izbucnit molima si, dupa relatarile lui Diogene Laertius, singurul care a ramas neatins a fost Socrate, ceea ce dovedeste ca acesta reusise sa-si oteleasca trupul prin

exercitii si cumpatare. l nu negli"ase nici sufletul, caci se mai spune ca Socrate era vazut ore intregi in aceeasi pozitie meditativa, adncit in reflexiuni filozofice, ca si cind spiritul sau n-ar fi in corp, cum zice $ulus 8elius. Dupa terminarea campaniilor militare Socrate se intoarce la $tena. %e curios trebuie sa fi impresionat pe atenieni aparitia acestei personalitati uriase, care nu pretuia bunurile materiale ale vietii, ci era mereu miscat de nazuinta neistovita de a descoperi adevarul si de o iubire nemarginita pentru cele spirituale. 8indirea lui Socrate era indreptata spre lumea interioara a omului si de aceea pe el il interesa lumea externa numai in masura in care aceasta trebuie sa fie stapinita de gindire. Dar acest lucru nu insemna ca Socrate era strain de lume si viata cotidiana a omului. 5u, dimpotriva, intreaga lui viata s-a petrecut in raporturile cele mai strinse cu concetatenii sai. %ind si datorita cui si-descoperit el profesiunea sa de filozof nu stim nimic sigur. Sigur este numai ca activitatea sa incepe in +9+ i..r. cind este cunoscut in in treaga $tena, dupa cum ne relateaza )5orii) lui $ristofan, in care se arata ca este numit pe nedrept )metereolog), ceea ce inseamna sofist si ateu. Piesa lui $ristofan - prezentata in a. +9: i..r. - dusmanul lui So crate, a "ucat un rol funest in procesul intentat filozofului de $n*tos 2eletos si L*con. %aci in aceasta piesa Socrate este prezentat ca locuim o )casa a gindirii). 1n atenian cinstit vine la Socrate pentru a invata cum sa faca dovada in fata "udecatorilor ca el nu este vinovat, desi este vinovat. $tenianul intrind in locuinta lui Socrate il vede pe acesta agatat de tavan, intr-un cos, privind la soare, ce nu mai este o fiinta divina, ci numai un glob incandescent. Socrate n-a scris nimic. l obisnuia, dupa cum am mai amintit, sa innoade convorbiri cu concetatenii sai prin pietele publice, prin palestre si mai ales cu tinerii prin gimnazii, cu scopul vadit de a le cerceta cunostintele, a le dezvalui ignoranta lor si a-i deprinde la activitatea proprie si la o cultivare proprie. In felul acesta, fara sa aiba raporturi de educator cu cineva si fara sa pretinda de la cineva un onorar, asa cum faceau sofistii, Socrate devine totusi un conducator iubit al unui cerc de elevi, care apartineau mai ales clasei avute din $tena. Din acest motiv unii dintre cercetatorii vietii acestui filozof il considera a fi un fel de )profet) religios. $ceasta fiindca Socrate cauta ca, in filozofia sa, sa imbine ideea cu viata si existenta omului. Pentru Socrate rostul ultim al filosofiei era edificarea si zidirea intru adevar a existentei omului. Din acest motiv, ceea ce misca gindirea si dialectica lui

Socrate nu este pasiunea pentru teorie si speculatia abstracta, ci nelinistita nazuinta de a sili pe om, ca acesta sa-si transforme viata si existenta intr-o continua marturie a adevarului descoperit! de a sili, deci, pe om, ca acesta sa-si transforme viata si existenta prin imbinarea ideii cu fapta sa. De aceea Socrate nu comunica niciodata interlocutorilor sai adevaruri de-a gata, ci, dupa cum am mai amintit, prin strazile si pietele $tenei, prin atelierele artistilor, prin casele particulare, unde el era invitat, ori unde intilnea oameni, Socrate ii oprea si-i provoca la discutii asupra problemelor : ceea ce este drept si nedrept, bine si rau, sfint si nedemn ! care este cea mai buna forma statala, ce este evlavia si virtutea 3 Si Socrate nu facea acest lucru teoretizind, asadar comunicind interlocutorilor sai parerea lui, pe care acestia s-o accepte, ci el pleca de la parerile curente ale acestora, ce nu erau pe nimic intemeiate, pentru ca, prin discutie, sa le combata si sa indice astfel drumul spre adevar. Smerit asculta Socrate pe vestitii sofisti, cum acestia entuziasmau poporul cu elocventa lor orbitoare si cu frazeologia lor sforaitoare si eronata. La sfirsitul cuvintarii sofistului, ascultatorii aplauda. 1nul singur nu aplauda : Socrate. Se pare ca acesta n-a inteles ceea ce a spus maestrul sofist si de aceea indrazneste sa-i puna acestuia o intrebare. Sofistul ii raspunde prompt. Socrate pune insa o alta intrebare, care arata clar ca raspunsul sofistului nu este predicatul corect al intrebarii, care sa completeze intrebarea pusa. 6aspunsul sofistului este mai nesigur. Socrate intreaba mereu si mereu si raspunsurile sofistului sint tot mai nesigure si mai ezitante, pina cind, zapacit de logica nemiloasa a lui Socrate, este silit sa recunoasca : )Sigur, Socrate, tu ai dreptate, asa nu poate fi). Dar atunci, insista Socrate, cum este 3 )$tunci, raspunde sofistul, eu nu stiu aceasta) ; )7ezi, zice Socrate, si mie mi se pare ca amndoi nu stim care este adevarul) si pleca mai departe. Prin aceasta metoda, asupra careia vom mai reveni, Socrate combate cu succes deplin pe sofisti si spoiala stiintifica a timpului sau, pe care acestia o favorizau si o cultivau. 2arturisirea ironica pe care o facea Socrate la sfirsitul discutiei cu sofistii si anume : )eu stiu ca nu stiu nimic), este de fapt o declaratie de razboi impotriva luciferismului sofistilor si a spoielii de cultura a timpului sau. a este o arma cu care inteleptul a combatut frivolitatea sofistilor, care, dupa cum am amintit, nu erau entuziasmati de adevar, ci numai de succesul lor practic si gloria pe care le-o aducea o pseudo-stiinta. &rivolitatea ii ducea pe sofisti la o vanitate nemasurata, care-i facea sa creada ca ei erau gata pentru orice intrebare cu un raspuns definitiv. Socrate opune acestei frivolitati smerenia in fata adevarului. Despre lucrurile care depaseau orizontul stiintei sale el admitea ca nu stie nimic, dar recunostea ca este chinuit de nazuinta de a le cunoaste. $sa se face ca oracolul de la Delfi il numeste )cel mai intelept dintre muritori). )Intelept este

Sofocle, mai intelept este uripide, dar cel mai intelept dintre oameni este Socrate) a spus Ph*tia. Desi prin aceasta afirmatie Ph*tia voia sa-l linguseasca pe Socrate, totusi ea cuprinde un mare adevar. $uzind despre aceasta Socrate a raspuns plin de smerenie : )Stiti pentru ce $pollon m-a proclamat cel mai intelept dintre oameni3 &iindca ceilalti cred ca stiu ceva, ceea ce de fapt ei nu stiu! eu insa vad si admit, ca tot ceea ce stiu se reduce la ceea ce eu nu stiu). 8loria lui Socrate s-a raspindit in intreaga 8recie. Se spune ca cei mai invatati oameni ai vremii veneau la $tena, ca sa-l asculte pe acest genial intelept. 1nii dintre ei si-au expus chiar viata numai sa poata fi citeva clipe in apropierea lui Socrate. $tenienii au interzis cu pedeapsa capitala megarenilor de a calca pamintul orasului lor. uclide din 2egara, un elev si prieten al lui Socrate, nu s-a lasat impresionat de aceasta pedeapsa, ci noaptea, travestit in femeie, parcurgea 9< de mii de pasi din 2egara la $tena, ca sa-l asculte pe Socrate, iar la revarsatul zorilor se intorcea acasa. Inca odata Socrate a fost nevoit sa ia parte la o campanie impotriva =eotienilor. $tenienii pierdura lupta la Delium si au trebuit sa se retraga in graba. Socrate s-a purtat si de data aceasta nespus de vite"este, ceea ce l-a facut pe Laches sa spuna : )Daca toti si-ar fi facut datoria, asa cum si-a facut-o Socrate, aceasta zi n-ar fi fost atit de nefericita). Preotii pagini, oamenii politici si mai ales sofistii, in ochii carora Socrate era asemenea unui spin, se folosira de lipsa lui Socrate, pentru ca sa ridice poporul impotriva acestuia. $sa se face ca la intoarcerea sa in $tena, Socrate gaseste un partid, care-i "urase moartea si care folosea orice mi"loc ca sa-l defaimeze. $ceia care formau acest partid l-au platit pe $ristofan, poet si scriitor de comedii, ca acesta sa scrie o comedie in care eroul principal sa fie Socrate, un erou care sa trezeasca dispretul si risul publicului. $ristofan a si scris aceasta comedie, despre care am amintit mai sus, si care purta titlul )5orii). Socrate era asa de preocupat de lumea lui interioara si de problemele mari ale vietii morale, incit isi negli"a cu totul exteriorul sau. l umbla descult si imbracat cu o manta uzata. &aptul acesta "oaca un rol foarte important in comedia lui $ristofan, fiindca prezentarea lui Socrate in aceasta stare exterioara il punea pe acesta in contrast cu nazuintele poporului atenian, care punea mare pret pe frumusetea si pompa exterioara. Dar nu numai atit, ci, dupa cum am mai amintit, $ristofan ii punea in gura lui Socrate si idei pe care acesta nu le-a afirmat niciodata, ci erau ale lui Diogene din $pollonia si ale lui $naxagora prezentindu-l pe inteleptul antic ca fiind un sofist. Piesa lui $ristofan tindea sa-l faca pe Socrate de risul publicului, caci ea il prezenta ca pe un filozof ridicul, care pluteste cu gindurile lui in nori si nu pe pamint! o idee ce-si are originea in credinta, raspindita de

influenta sofistilor, ca un astfel de om, care sa iubeasca adevarul, fara sa se gindeasca la foloasele personale, nu poate exista. Socrate nu frecventa teatrul decit atunci cind se reprezentau piesele lui uripide. Dar in ziua in care s-a reprezentat comedia )5orii), Socrate se gasea in teatru. l se aseza ostentativ in mi"locul teatrului, ca sa poata fi vazut de toata lumea si sa fie comparat cu eroul din piesa, in acest loc el a ramas pina la sfirsitul piesei. $titudinea lui Socrate a trezit admiratie si respect si prin aceasta rezultatul scontat de dusmani a fost nul. Dar acestia n-au dezarmat, ci au cautat sa-l urmareasca pe Socrate, pina cind au si reusit sa-l rapuna, fara sa observe, cum asa de frumos se exprima >in4el, ca, cu distrugerea lui Socrate, ei distrug totodata cea mai nobila parte a existentei lor. /cazia aceasta s-a ivit in :?? i..r., cind dramaturgul 2eletos in unire cu politicianul $n*tos si cu L*con l-au acuzat pe Socrate ca a introdus zei straini si ca a sedus tineretul, indemnindu-- la rau. In actul de acuzare Socrate este invinuit - dupa relatarile lui Platon ca el face, prin metoda lui, ca lucrul sau sa apara a fi bun, asadar ca el este un sofist si ca actioneaza impotriva legilor statului si ca, dupa cum am amintit, invata tineretul sa nu respecte zeii orasului, fiindca el vorbeste despre un zeu nou. $cuzatia de )asebie) a fost cea mai grava. Din aceasta pricina acestia cer ca Socrate sa fie condamnat la moarte. $rchonul =asileus, care reprezenta in toate chestiunile religioase statul, s-a sesizat de acuzatia pe care cei trei o aduceau lui Socrate si-l chema pe acesta in fata celor @<< de "urati, care formau tribunalul ce trebuia sa-l "udece pe filozof. $pararea lui Socrate in fata acestui tribunal este cea mai mareata marturie a unui spirit mare despre o putere, care diri"eaza lumea si destinul oamenilor : despre Logos. Probabil ca acuzatorii au crezut ca, prin acuzatia lor, ei isi vor realiza scopul A probabil ca le-a trecut prin gind presupunerea ca Socrate nici nu va apare in fata "udecatorilor, ci ca el va urma exemplul de altadata al lui $naxagora si Protagoras si prin fuga se va sustrage "udecatii, caci, dupa legile ateniene, Socrate avea posibilitatea sa faca acest lucru si printr-o exilare de bunavoie sa se sustraga condamnarii. Dar Socrate apare in fata "uratilor cu intentia sa solutioneze acest conflict. $stazi noi nu cunoastem precis cum s-a desfasurat procesul si nici, cuvint cu cuvint, cum s-a aparat Socrate in fata "udecatorilor sai. %eea ce stim despre acest proces, cunoastem din relatarile lui Platon si #enofon. Din aceste relatari stim ca, chiar de la inceputul procesului, Socrate a avut o atitudine dirza si demna. ra obiceiul la grecii antici ca acuzatii -

mai ales aceia carora li se aduceau acuzatii grave - sa caute ca, prin rugaminti si plinsete, sa inmoaie inima "udecatorilor. 1nii mergeau chiar atit de departe, incit aduceau in fata "udecatorilor si copiii si rudeniile lor, pentru ca tinguielile acestora sa induioseze si sa influenteze pe "urati. Socrate refuza sa faca acest lucru, nu din pricina ca el ar fi ignorat pe "udecatorii sai, ci pentru ca el socotea ca o asemenea purtare ar fi nedemna pentru el si orasul sau. Intreaga sa viata Socrate a pus-o in slu"ba adevarului si a virtutii, fara sa-i pese de urmari si acum, aproape de granita vietii - el implinise ,< de ani - sa-si paraseasca postul sau 3 Socrate nu pretinde de la "udecatorii sai indurare, ci dreptate ; Prietenii si elevii lui i-au pregatit apararea, pe care insa Socrate o refuza. La intrebarea daca el si-a pregatit apararea, Socrate a raspuns : %ea mai buna aparare a mea, pe care o pot face, este aceea ca eu n-am facut in viata mea nimanui ceva nedrept; Dar prin aceasta atitudine demna si dirza Socrate a infuriat pe "udecatorii sai si astfel el si-a pecetluit soarta. l a fost condamnat la moarte, nu atit pentru ca "udecatorii l-ar fi gasit vinovat, cit mai ales pentru demnitatea si dirzenia cu care si-a dovedit nevinovatia. %aci inteleptul a avut convingerea nestramutata ca el si-ar distruge vesnica idee a existentei sale daca s-ar cobori sa faca fapte ce i-ar terfeli demnitatea. La proces acela - care a sustinut mai intii acuzarea a fost 2eletos. In $pologia platonica Socrate ii raspunde acestuia asa de logic incit il impinge pe 2eletos intr-o infundatura fara nade"de de iesire. ste posibil ca, daca ar fi vorbit impotriva lui Socrate numai 2eletos acesta sa fi fost declarat nevinovat. Dar dupa acesta s-a ridicat si a vorbit $n*tos, un vorbitor de talent si un politician de mina intii. $cesta a vorbit scurt, dar foarte elocvent, cernd ca procesul sa se termine cu condamnarea lui Socrate. Socrate - asa cum relateaza $pologia platonica - a inceput sa vorbeasca aparindu-se, rar si sigur, senin si convingator, in tumultul si tulburarea "uratilor. l isi incepe apararea citind afirmatia P*thiei care l-a declarat a fi cel mai intelept barbat. In ceea ce priveste acuzatia care i se aducea, ca el strica tineretul, Socrate aduce argumentul ca, daca el ar fi facut un asemenea lucru, si-ar fi facut siesi rau, ceea ce este o contrazicere, fiindca numai oamenii rai fac rau omului. In acest caz, ar fi contribuit la propagarea raului prin inmultirea oamenilor rai. Socrate insa numeste tinerii, care au stat in "urul sau si dintre care nici unul nu s-a dovedit a fi rau. P*thia l-a numit cel mai intelept dintre muritori si aceasta intelepciune consta, zice Socrate, in examinarea sa proprie si a altora ! in lamurirea problemelor adevaratei existari in comunitatea istorica a statului. 2ereu si mereu accentueaza Socrate ca aceasta este menirea sa divina. Socrate ii lamureste pe atenieni adresindu-se acestora : ) u v-am ascultat, atenieni, in razboi pina la moarte - asa

ca ar fi o tradare daca eu as parasi - de frica - postul la care m-a asezat 'eul. %aci aceasta este menirea vietii mele, ca sa-mi traiesc viata in cautarea intelepciunii si in autoexaminarea mea si a altora... $sa am procedat cu tineri si batrini, cu prieteni si cetateni, cu straini si mai ales cu voi cetateni, care-mi sinteti mai apropiati. %aci, sa stiti, ca asa mi-a poruncit Divinitatea. Si eu cred ca niciodata statului nu i s-a facut un mai mare bine, ca acest serviciu, pe care eu il fac Divinitatii). Iar cu privire la acuzatia ca el vrea sa introduca un nou zeu, Socrate o combate prin aceea ca el este departe de a nega glasul acelui )Daimonion) si ca cine crede in demoni, trebuie sa creada si in zei, caci si acuzatorii sai recunosc ca demonii sint fiii zeilor. Sensul adinc al acestei afirmatii este urmatorul : indata ce eu sint pe cale sa fac ceva rau, ma avizeaza o voce divina , acela pe care-l conduce prin viata glasul Divinitatii, cum ar putea sa se indoiasca de existenta acesteia 3 In urma apararii sale se crede ca Socrate a fost totusi declarat vinovat cu o ma"oritate de B< de voturi. $cum urma, potrivit obiceiului la $tenieni, ca Socrate sa-si aleaga pedeapsa, pe care o merita. Socrate s-a declarat gata sa plateasca o suma de bani, desi el nu este vinovat, fiindca el n-a facut decit bine concetatenilor sai. La aceasta propunere a lui Socrate "udecatorii sai s-au infuriat si l-au "udecat din nou si l-au condamnat invinuindu-l mai ales de asebie - cu o ma"oritate si mai mare de voturi C:B<D la moarte. $cuzatia de asebie era foarte frecventa in 8recia antica. a era intrebuintata ca un mi"loc prin care erau inlaturati potrivnicii politici. Dupa cum am mai amintit, sofistul Protagoras, $naxagora si alti filozofi antici au fost alungati din $tena fiind urmariti pentru vina de asebie. $ceasta arma a fost intrebuintata si impotriva lui Socrate. $cuzatia a fost foarte iscusit formulata si Socrate a fost condamnat la moarte. In )$pologia) sa Platon ne istoriseste ca, la auzul sentintei, Socrate n-a fost deloc impresionat, ci a tinut sa vorbeasca atit acelora care au votat impotriva lui, pentru condamnare, cit si acelora care au votat pentru achitarea lui. (udecatorilor sai Socrate le-a spus cu hotarire ca ei nu-si vor atinge scopul, condamnindu-l nevinovat la moarte, fiindca el nu se teme de aceasta, ci o considera a fi un bine. Dupa condamnare, Socrate este dus in inchisoare. In drum spre aceasta, el intilneste citiva dintre elevii sai, care erau deznada"duiti de faptul ca Socrate, maestrul lor iubit, a fost condamnat la moarte. )De ce plingeti 3) - ii intreba Socrate - )oare nu m-a condamnat la moarte natura in clipa in care m-am nascut 3) Iar lui $pollodor, care nu putea intelege ca

Socrate sa moara fiind complet nevinovat, Socrate i-a raspuns zimbind : )$i vrea sa mor mai bine vinovat 3) Platon, genialul elev al lui Socrate, nu ne-a transmis numai modul! in care s-a desfasurat procesul acestuia, ci el ne mai relateaza si felul in care si-a petrecut maestrul sau iubit ultimele zile pina in ceasul mortii. Socrate a mai trait in inchisoare o luna. $ceasta din pricina ca condamnarea lui Socrate a cazut tocmai in timpul sarbatoririi )Deliilor) si o lege interzicea ca in acest timp sa fie executat vreun cetatean. In timpul acesta Socrate a fost cercetat in inchisoare de elevii si prietenii sai, care n-au lasat nimic neincercat, ca sal salveze de la moarte. %riton a mers atit de departe, ca a mituit pe pazitorii inchisorii, asa ca Socrate ar fi putut fugi. 1n singur lucru n-a putut %riton sa induplece la acesta: caracterul moral si convingerea nestramutata ca, daca el ar fugi din inchisoare, ar da dreptate "udecatorilor sai. $ici se vede nespus de clar, ceea ce am amintit si mai sus, ca la Socrate viata si filozofia: erau una, ca, asadar, el filozofa traind si traia filozofind. %aci desi %riton incearca in toate chipurile sa-l determine pe Socrate sa fuga, acesta ramine neinduplecat in convingerea sa, ca trebuie sa respecte legile statului. =a ceva si mai mult. Dupa relatarile lui Platon, Socrate il face atent pe %riton asupra faptului ca, daca el ar da urmare soaptelor prietenilor si ar fugi, nu si-ar distruge el intr-o clipa ioata opera vietii sale 3 $cuzatorii sai l-au invinuit ca el strica tineretul si s-au gindit, desigur, cind i-au aruncat invinuirea aceasta, ca a indemnat tineretul la nesupunere fata de legile statului. Dar el, Socrate, a preamarit mereu dreptatea si cunoasterea de sine ca fiind cele mai inalte virtuti si cum sa nege aceste virtuti prin mituirea paznicilor si prin fuga3 5u ar deveni el necredincios fata de cel dintii principiu al filozofiei sale, dupa care viata buna si dreapta este mai valoroasa decit toate bunurile vietii 3 %a un ultim argument, pe care il aduce %riton, este acela, ca ce va crede posteritatea despre prietenii si elevii sai, care l-au lasat sa moara nevinovat. 6aspunsul pe care-l da Socrate la acest argument al lui %riton este de o maretie fara seaman. l ii aminteste lui %riton ca si aici de mare importanta nu este parerea, ci stiinta, ceea ce inseamna cunoasterea proprie de sine. 2ultimea se inseala si merge pe cai gresite si de aceea parerea acesteia n-are nici o valoare. l, Socrate, a spus multe lucruri despre bine si despre dreptate si de aceea, prin faptul ca ramine credincios celor spuse, nu se teme de "udecata celor nestiutori. %eea ce il intereseaza pe Socrate este gri"a de sufletul sau, de nemurirea acestuia, pe care el nu vrea s-o piarda printr-o fapta nedreapta, pe care ar savrsi-o. $cesta este raspunsul pe care Socrate il da lui %riton. La temelia acestei conceptii se gaseste principiul inalt socratic dupa care a suferi pe nedrept este mai bine decit a faptui raul.

1ltimele zile pe care Socrate le-a petrecut in inchisoare au fost inchinate filozofiei. Problema in "urul careia s-au invirtit toate discutiile filozofice in aceste zile a fost aceea a nemuririi sufletului. &aidon, genialul dialog platonic, ni-l prezinta pe Socrate in mi"locul elevilor sai, filozofind pe aceasta tema importanta. %onceptia lui Socrate despre moarte urmeaza din convingerea ca numai binele si dreptatea au valoare vesnica, ca pentru om este greu, daca nu chiar imposibil, sa a"unga la un concept ultim despre un lucru. Dar pentru Socrate este sigura convingerea ca dreptul nu poate sa sufere o paguba a sufletului. Pentru Socrate moartea isi pierde grozavia, fiindca, dupa afirmatia lui, moartea este ori un somn fara vise, ori o nemurire individuala a sufletului. In oricare dintre aceste cazuri dreptului nu i se poate intimpla nici )dincolo) nici un rau. Socrate vorbeste, zice $pelt, )despre nemurirea sufletului intr-o clipa, in care el se afla in pragul vesniciei... vorbei trebuia sa-i urmeze in curind "ustificarea prin fapta)... Pentru Socrate suprema fericire se afla in cunoasterea de sine si, daca el accepta ideea nemuririi individuale, inseamna ca el va continua sa caute adevarul si in viata de dincolo. $colo, zice el, se va intilni cu inteleptii tuturor veacurilor. 6ezistind, prin marimea sa morala, tuturor ispitelor vietii, Socrate ramine credincios convingerii sale, ca numai intelepciunea este un bun, iar nestiinta un rau. De aceea numai conceptiile rationale sint bune, cele rele sint toate nerationale. Socrate nu asculta, din acest motiv, decit de porunca ratiunii, al carui apologet a fost toata viata si primeste moartea senin si constient, ca prin aceasta implineste fara nici un rest, destinul de a fi un intelept. Daca ratiunea formeaza caracterul omului, atunci el nu trebuie sa se teama nici de zei. 0ragica lui moarte este piatra de temelie a conceptiei sale, ce trebuie inteleasa ca fiind asezata pe doua idei mari : intii ca nazuinta dupa lumina adevarului constituie partea nobila si eterna a sufletului nostru si ca nu exista un alt mod de a marturisi adevarul, decit de a fi martor al adevarului. Prin viata si existenta proprie, el, care i-a invatat pe oameni cum sa traiasca, pentru a merita numele de oameni, a stiut sa-i invete si cum trebuie sa moara, pentru a se impartasi cu nardul vesniciei. &elul in care a murit Socrate inseamna sfirsitul unui intelept, care a avut presimtirea unui adevar etern si anume ca nu moartea este ceva rau, ci viata lipsita de o semnificatie superioara si ca aceasta semnificatie n-o poate in"osi nici o nedreptate, iar moartea pentru ea n-o poate decit innobila.