Standardul Internaţional

de Contabilitate 17

Leasing

Această versiune cuprinde amendamentele care rezultă din IFRS noi şi cele amendate
emise până la data de 31 martie 2004. Secţiunea “Modificări în ediţia de faţă” de la
începutul acestui volum prevede datele de aplicare ale IFRS noi şi amendate şi de
asemenea identifică IFRS curente neincluse în acest volum.
IAS 17

Cuprins
paragrafe
INTRODUCTIONINTRODUCERE IN1-IN17

International Accounting Standard 17

LeasesStandardul Internaţional
de Contabilitate 17

OBJECTIVEOBIECTIV 1
ARIE DE APLICABILITATE 2-3
DEFINITIONSDEFINIŢII 4-6
CLASIFICAREA OPERAŢIUNILOR DE LEASING 7-19
OPERAŢIUNI DE LEASING REFLECTATE
ÎN SITUAŢIILE FINANCIARE ALE LOCATARILOR 20-35
Finance LeasesLeasing financiar 20-32
Initial RecognitionRecunoaştere iniţială 20-24
Subsequent MeasurementEvaluare ulterioară 25-32
Operating LeasesLeasing operaţional 33-35
OPERAŢIUNI DE LEASING REFLECTATE
ÎN SITUAŢIILE FINANCIARE ALE LOCATORILOR 36-57
Finance LeasesLeasing financiar 36-48
Initial RecognitionRecunoaştere iniţială 36-38
Subsequent MeasurementEvaluare ulterioară 39-48
Operating LeasesLeasing operaţional 49-57
SALE AND LEASEBACK TRANSACTIONSTRANZACŢII DE
VÂNZARE ŞI DE LEASEBACK 58-66
TRANSITIONAL PROVISIONSPREVEDERI TRANZITORII 67-68
DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE 69
WITHDRAWAL OF IAS 17 (revised 1997)RETRAGEREA IAS 17
(revizuit 1997) 70

APPENDIX:ANEXA
Amendments to Other Pronouncements Amendamente aduse la alte
norme

APPROVAL OF IAS 17 BY THE BOARDAPROBAREA IAS 17 DE

CĂTRE CONSILIU

2 © IASCF
 IAS 17

BASIS FOR CONCLUSIONSBAZĂ PENTRU CONCLUZII

IMPLEMENTATION GUIDANCE:GHID DE IMPLEMENTARE

Exemple ilustrative de tranzacţii de vânzare şi de leaseback
ce au ca rezultat tranzacţii de leasing operaţional

TABLE OF CONCORDANCE TABEL DE CONCORDANŢĂ

© IASCF 3
IAS 17

Standardul Internaţional de Contabilitate 17 Leasing (IAS 17) cuprinde paragrafele 1 – 70

şi Anexa. Toate paragrafele au autoritate egală dar păstrează formatul IASC al
Standardului din momentul adoptării acestuia de IASB. IAS 17 trebuie citit în contextul
obiectivului său şi Bazei pentru concluzii, al Prefaţei la Standardele Internaţionale de
Raportare Financiară şi al Cadrului general pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor
financiare. IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile şi erori oferă o
bază pentru selectarea şi aplicarea politicilor contabile în absenţa unor recomandări
explicite.

4 © IASCF
 IAS 17

Introducere
IN 1 Standardul Internaţional de Contabilitate Leasing (IAS 17) înlocuieşte IAS 17
Leasing (revizuit 1997) şi se aplică perioadelor anuale care încep la sau după 1
ianuarie 2005. Aplicarea anterioară este încurajată.

Motive pentru revizuirea IAS 17

IN 2 Consiliul pentru Standardele Internaţionale de Contabilitate a elaborat prezentul
IAS 17 revizuit ca parte a proiectului său de îmbunătăţire a Standardelor
Internaţionale de Contabilitate. Proiectul a fost întreprins în lumina problemelor şi
criticilor ridicate în legătură cu standardele de către organismele de reglementare a
valorilor mobiliare, contabilii profesionişti şi alte părţi interesate. Obiectivul
proiectului a fost reducerea sau eliminarea alternativelor, redundanţelor şi
conflictelor din cadrul standardelor, tratarea anumitor probleme de convergenţă şi
efectuarea altor îmbunătăţiri.

IN 3 Pentru IAS 17, obiectivul principal al IAS 17 a fost revizuirea limitată pentru a
clarifica clasificarea leasing-ului de terenuri şi clădiri şi pentru a elimina
alternativele contabile pentru costurile directe iniţiale în situaţiile financiare ale
locatorului.

IN4. Întrucât agenda de lucru a Consiliului include un proiect pe leasing, Consiliul nu a

reconsiderat abordarea fundamentală faţă de contabilitatea leasingului din IAS 17.
Din acelaşi motiv, Consiliul a hotărât să nu încorporeze în IAS 17 interpretările SIC
relevante.

Principalele modificări

Arie de aplicabilitate

IN5. Deşi IAS 40 Investiţii imobiliare prescrie modelele de evaluare care pot fi aplicate
investiţiilor imobiliare deţinute, acesta cere ca metodologia de contabilitate a
leasingului financiar din acest standard să fie folosită pentru proprietăţile imobiliare
deţinute în regim de leasing.

Definiţii

Costuri directe iniţiale

IN6. Costurile directe iniţiale sunt costurile marginale direct atribuibile negocierii şi
încheierii contractului de leasing. Definiţia ratei dobânzii implicite din leasing a

© IASCF 5
IAS 17

fost amendată pentru a clarifica faptul că rata de actualizare este cea care face ca
valoarea actualizată a plăţilor minime de leasing şi a valorii reziduale negarantate
să fie egală cu valoarea justă a activului în leasing plus costurile directe iniţiale ale
locatorului.

Încheierea contractului de leasing/începerea duratei leasingului

IN7. Acest standard face distincţie între încheierea contractului (când leasingul este
clasificat) şi începerea duratei leasingului (când are loc recunoaşterea).

Venituri financiare nerealizate/investiţie netă în leasing

IN8. Definiţiile acestor termeni au fost simplificate şi articulate mai explicit pentru a
complementa modificările referitoare la costurile directe iniţiale menţionate la
paragrafele IN10-IN12 şi modificarea definiţiei ratei dobânzii implicite din leasing
menţionate la paragraful IN6.

Clasificarea operaţiunilor de leasing

IN9. Atunci când clasifică o operaţiune de leasing de terenuri şi clădiri, entitatea de

regulă are în vedere elementele de teren şi clădiri separat. Plăţile minime de
leasing sunt alocate între elementele de terenuri şi clădiri proporţional cu valoarea
justă relativă a intereselor de leasing din elementele de terenuri şi clădiri ale
leasingului. Elementul de terenuri este de regulă clasificat ca leasing operaţional
dacă titlul nu se transmite locatarului la sfârşitul duratei leasingului. Elementul de
clădiri este clasificat ca leasing operaţional sau financiar prin aplicarea criteriilor de
clasificare din standard.

Costuri directe iniţiale

IN 10 Locatorii include în evaluarea iniţială a creanţelor din leasingul financiar costul

direct iniţial suportat la negocierea leasingului. Acest tratament nu se aplică
locatorilor producători sau dealeri. Locatorii producători sau dealeri recunosc
costurile de acest tip ca cheltuială atunci când este recunoscut profitul din vânzare.

IN 11 Costurile directe iniţiale întâmpinate de locatori la negocierea unui leasing

operaţional se adaugă la valoarea contabilă a activului în leasing şi recunoscute de-
a lungul duratei leasingului pe aceeaşi bază ca şi veniturile din leasing.

IN 12 Standardul nu permite trecerea pe cheltuieli a costurilor directe iniţiale ale

locatorului pe măsura întâmpinării lor.

Prevederi tranzitorii

IN 13 Aşa cum s-a discutat la paragraful 68 al standardului , entitatea care a aplicat

anterior IAS 17 (revizuit 1997) trebuie să aplice amendamentele la acest standard

6 © IASCF
 IAS 17

retroactiv pentru toate operaţiunile de leasing, sau dacă IAS 17 (revizuit 1997) nu a
fost aplicat retroactiv, pentru toate operaţiunile încheiate de la prima aplicare a
acestui standard.

© IASCF 7
IAS 17

Standardul Internaţional
de Contabilitate 17

Leasing

Obiectiv
1. Obiectivul acestui Standard este de a stabili, pentru locatari şi locatori, politicile
contabile corespunzătoare şi elementele ce trebuie evidenţiate cu privire la leasing.

Arie de aplicabilitate
2. Acest Standard trebuie aplicat în contabilizarea tuturor tranzacţiilor de leasing,
cu excepţia celor de mai jos:
(a) acorduri de leasing privind explorarea sau exploatarea minereurilor, a
ţiţeiului, gazelor naturale şi a altor resurse neregenerabile similare; şi
(b) contracte de acordare a licenţei pentru bunuri ca: filme cinematografice,
înregistrări video, piese de teatru, manuscrise, brevete şi drepturi de autor.
Totuşi, acest standard nu se va aplica ca bază pentru evaluarea:
(a) proprietăţii deţinute de locatari care este contabilizată ca investiţie
imobiliară (vezi IAS 40);
(b) proprietăţii-investiţie imobiliară oferită de locator în regim de leasing
operaţional (vezi IAS 40);
(c) activelor biologice deţinute de către locatari în baza unui contract de
leasing financiar (a se vedea IAS 41, Agricultura); sau
(d) activelor biologice oferite de locator în regim de leasing operaţional (vezi
IAS 41);

3. Prezentul Standard se aplică acelor contracte care transferă dreptul de utilizare a

bunurilor, chiar dacă, pentru utilizarea sau întreţinerea respectivelor bunuri,
locatorului i se poate cere efectuarea unor servicii substanţiale. Acest Standard nu
se aplică în cazul contractelor de servicii care nu implică transferul dreptului de
utilizare a bunurilor între părţile contractante.

Definiţii
4. Următorii termeni se folosesc în acest Standard cu înţelesul specificat în
continuare:

8 © IASCF
 IAS 17

Leasingul este un acord prin care locatorul cedează locatarului, în schimbul

unei plăţi sau serii de plăţi, dreptul de a utiliza un bun pentru o perioadă
convenită de timp.
Leasingul financiar este operaţiunea de leasing care transferă, în mare măsură,
toate riscurile şi avantajele aferente dreptului de proprietate asupra bunului.
Titlul de proprietate poate fi transferat, în cele din urmă, sau nu.
Leasingul operaţional este operaţiunea de leasing ce nu intră în categoria
leasingului financiar.
Leasingul irevocabil reprezintă operaţiunea de leasing care este revocabilă doar:
(a) dacă survine un eveniment contingent a cărui producere era puţin
probabilă;
(b) cu permisiunea locatorului;
(c) în cazul în care locatarul contractează cu acelaşi locator un nou leasing
privind acelaşi bun sau unul echivalent; sau
(d) în momentul plătirii, de către locatar, a unei sume suplimentare, astfel
încât, la începutul contractului de leasing, continuarea lui este certă, într-o
măsură rezonabilă.
Începutul contractului de leasing reprezintă cea dintâi dată dintre data
contractului de leasing şi data angajamentului părţilor de a respecta principalele
prevederi ale leasingului. L această dată:
(a) leasingul este clasificat ca fie operaţional fie financiar; şi
(b) în cazul unui leasing financiar, valorile ce trebuie recunoscute la începerea
duratei leasingului sunt determinate.
Începerea duratei leasingului reprezintă data de la care locatarul este îndreptăţit
să exercite dreptul de a utiliza bunul luat în leasing. aceasta este data
recunoaşterii iniţiale a leasingului (adică recunoaşterea activelor, datoriilor,
veniturilor şi cheltuielilor din leasing, după caz).
Durata contractului de leasing reprezintă perioada de timp irevocabilă pentru
care locatarul a contractat bunul în leasing şi orice alte termene suplimentare
pentru care locatarul are opţiunea de a continua utilizarea bunului în regim de
leasing, cu sau fără plată suplimentară, opţiune a cărei exercitare de către
locatar este certă, într-o măsură rezonabilă, la începutul contractului de leasing.
Plăţile minime de leasing sunt acele plăţi de-a lungul duratei contractului de
leasing pe care locatarul trebuie sau poate fi obligat să le efectueze, excluzând
chiria contingentă, costurile serviciilor şi impozitele pe care locatorul le va plăti
şi care se vor rambursa acestuia, împreună cu:
(a) pentru locatar, sumele garantate de locatar sau de un terţ afiliat al acestuia;
sau
(b) pentru locator, valoarea reziduală garantată locatorului, de către:
(i) locatar;

© IASCF 9
IAS 17

(ii) o parte afiliată locatarului; sau

(iii) un terţ neafiliat al locatorului care este financiar apt să execute
obligaţiile garantate.
Totuşi, dacă locatarul are o opţiune de a cumpăra bunul la un preţ estimat a fi
suficient de scăzut faţă de valoarea justă la data la care opţiunea devine
exercitabilă, pentru a fi certă în mod rezonabil, la începutul contractului de
leasing, că opţiunea va fi exercitată, atunci plăţile minime de leasing includ
plăţile minime plătibile pe durata contractului de leasing până la data aşteptată
de exercitare a opţiunii de cumpărare şi plata necesară pentru exercitarea acestei
opţiuni de cumpărare.
Valoarea justă este suma la care poate fi tranzacţionat un activ sau decontată o
datorie, de bunăvoie, între părţi aflate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei
tranzacţii în care preţul este determinat obiectiv.
Durata de viaţă economică este fie:
(a) perioada de-a lungul căreia se estimează că un bun este utilizabil economic
de către unul sau mai mulţi utilizatori; fie
(b) numărul unităţilor de producţie sau al unităţilor similare care se estimează
a se obţine prin utilizarea bunului de către unul sau mai mulţi utilizatori.
Durata de viaţă utilă este perioada estimată care rămâne, de la începutul duratei
contractului de leasing, fără a fi limitată la acesta, pe parcursul căreia se
aşteaptă ca beneficiile economice încorporate în bun să fie consumate de către
entitate.
Valoarea reziduală garantată este:
(a) în cazul locatarului, acea parte a valorii reziduale ce este garantată de
locatar sau de o parte afiliată acestuia (valoarea garanţiei constituind
valoarea maximă ce devine plătibilă, în orice situaţie); şi
(b) în cazul locatorului, acea parte a valorii reziduale ce este garantată de
locatar sau de o terţă parte neafiliată locatorului ce este capabilă, din punct
de vedere financiar, să onoreze obligaţiile asumate prin garanţie.
Valoarea reziduală negarantată reprezintă acea parte din valoarea reziduală a
bunului în regim de leasing, a cărei realizare, de către locator, nu este sigură sau
este garantată numai de o parte afiliată locatorului.
Costurile directe iniţiale sunt costurile marginale direct atribuibile negocierii şi
încheierii unui contract de leasing, cu excepţia costurilor suportate de locatorul
producător sau dealer.
Investiţia brută în leasing este suma dintre:
(a) plăţile minime de leasing de încasat de locator în temeiul leasingului
financiar, şi
(b) valoarea reziduală negarantată acumulată în favoarea locatorului.
Investiţia netă în leasing este investiţia brută actualizată la rata dobânzii
implicită din leasing.

10 © IASCF
 IAS 17

Venitul financiar nerealizat reprezintă diferenţa dintre:

(a) investiţia brută în leasing, şi
(b) investiţia netă în leasing.
Rata implicită a dobânzii din contractul de leasing este rata de actualizare care,
la începutul contractului de leasing, determină ca valoarea actualizată cumulată
(a) a plăţilor minime de leasing şi (b) a valorii reziduale negarantate să fie egală
cu suma dintre (I) valoarea justă a bunului în regim de leasing şi (ii) costurile
directe iniţiale pentru locator.
Rata dobânzii marginale a locatarului este rata dobânzii pe care locatarul ar
trebui să o plătească pentru un leasing similar sau, dacă aceasta nu este
determinabilă, rata pe care, la începutul contractului de leasing, locatarul ar
trebui să o suporte pentru a împrumuta, pentru aceeaşi perioadă, şi cu o garanţie
similară, fondurile necesare pentru achiziţionarea bunului.
Chiria contingentă este acea parte a plăţilor de leasing care nu are o valoare
determinată, dar este stabilită în funcţie de valoarea viitoare a unui factor care se
modifică altfel decât în funcţie de trecerea timpului (de exemplu, un procentaj
din vânzările viitoare, gradul de utilizare viitoare, indici de preţuri viitoare, ratele
dobânzilor practicate în viitor pe piaţă).

5. Un contract sau angajament de leasing poate include o prevedere de ajustare a

plăţilor de leasing în funcţie de modificarea costului de construcţie sau achiziţie al
bunului în leasing sau de modificarea altor indicatori de cost sau valoare, cum ar fi
nvelul preţului general, ori a costurilor de finanţare a leasingului pentru locator, în
cursul perioadei dintre încheierea contractului şi începerea duratei. Dacă da,
efectul unor astfel de modificări se va considera că a avut loc la încheierea
contractului, în sensul acestui standard.

6. Definiţia leasingului include contractele de închiriere a unui bun ce cuprind o

clauză care oferă locatarului opţiunea de a deveni proprietarul bunului la
îndeplinirea condiţiilor convenite. Aceste contracte sunt denumite uneori contracte
de închiriere cu opţiune de cumpărare.

Clasificarea operaţiunilor de leasing

7. Clasificarea operaţiunilor de leasing adoptată în acest Standard se bazează pe
măsura în care riscurile şi avantajele aferente titlului de proprietate a unui bun în
regim de leasing revin locatorului sau locatarului. Riscurile includ posibilitatea de
a se înregistra pierderi, ca urmare a unui grad scăzut de utilizare a bunului sau a
uzurii morale şi a unor variaţii ale venitului datorate modificării condiţiilor
economice. Avantajele pot fi reprezentate de estimarea unei activităţi profitabile pe
durata de viaţă economică a bunului şi a unor câştiguri rezultate din creşterea
valorii sau din realizarea valorii reziduale.

© IASCF 11
IAS 17

8. O operaţiune de leasing este considerată ca fiind leasing financiar, dacă

transferă, în mare măsură, toate riscurile şi avantajele aferente titlului de
proprietate. O operaţiune de leasing este considerată leasing operaţional, dacă
nu transferă, în mare măsură, toate riscurile şi avantajele aferente titlului de
proprietate.

9. Întrucât tranzacţia dintre locator şi locatar se bazează pe un contract de leasing

încheiat de acestea, este necesară utilizarea unor definiţii consecvente. Aplicarea
acestor definiţii în circumstanţe diferite celor două părţi determină ca acelaşi
leasing să fie clasificat în mod diferit de locator şi, respectiv, de locatar. De
exemplu, poate fi cazul dacă locatorul beneficiază de o garanţie privind valoarea
reziduală oferită de un terţ neafiliat al locatarului.

10. Clasificarea unei operaţiuni de leasing ca leasing financiar sau operaţional depinde
mai curând de fondul tranzacţiei decât de forma contractului.1 Exemple de situaţii,
individuale sau combinate, în care o operaţiune de leasing este clasificată, în mod
normal, ca leasing financiar sunt:
(a) leasingul transferă locatarului titlul de proprietate asupra bunului până la
sfârşitul duratei contractului de leasing;
(b) locatarul are opţiunea de a cumpăra bunul la un preţ estimat a fi suficient de
mic faţă de valoarea justă la data la care opţiunea devine exercitabilă, astfel
încât, la începutul contractului de leasing, există în mod rezonabil certitudinea
că opţiunea va fi exercitată;
(c) durata contractului de leasing acoperă, în cea mai mare parte, durata de viaţă
economică a bunului, chiar dacă titlul de proprietate nu este transferat;
(d) la începutul contractului de leasing, valoarea actualizată a plăţilor minime de
leasing este cel puţin egală cu aproape întreaga valoare justă a bunului în
regim de leasing; şi
(e) bunurile ce constituie obiectul contractului de leasing sunt de natură specială,
astfel încât numai locatarul le poate utiliza fără efectuarea unor modificări
majore.

11. Aspecte care să indice situaţii care, în mod individual sau în combinaţie, pot, de
asemenea, să conducă la clasificarea unei operaţiuni de leasing ca fiind leasing
financiar sunt:
(a) în cazul în care locatarul poate rezilia contractul de leasing, pierderile
locatorului generate de rezilierea contractului revin locatarului;
(b) câştigurile sau pierderile rezultate din variaţia valorii juste reziduale se
acumulează în favoarea locatarului (de exemplu, sub forma unei reduceri a
chiriei echivalentă cu cea mai mare parte a încasărilor din vânzări la sfârşitul
contractului de leasing); şi

1fn

12 © IASCF
 IAS 17

(c) locatarul are capacitatea de a continua leasingul pentru o a doua perioadă, la o

chirie substanţial mai redusă decât chiria pieţei.

12. Exemplele şi indicatorii din paragrafele 10 şi 11 nu sunt întotdeauna concludente.

Dacă este evident din alte caracteristici că leasingul nu transferă substanţial toate
riscurile şi beneficiile aferente proprietăţii, acesta este clasificat ca leasing
operaţional. De exemplu, poate fi cazul dacă proprietatea asupra unui bun se
transferă la sfârşitul leasingului contra unei plăţi variabile egale cu valoarea justă de
la acel moment, sau dacă există chirii contingente, şi drept consecinţă locatarul nu
posedă substanţial toate acele riscuri şi beneficii.

13. Clasificarea operaţiunii de leasing se realizează la începutul contractului de leasing.

Dacă locatarul şi locatorul convin, în orice moment, să modifice clauzele
contractului de leasing fără a reînnoi contractul, determinând astfel o altă clasificare
în conformitate cu criteriile stipulate în paragrafele 7-12 – în ipoteza în care noile
prevederi ar fi existat la începutul contractului de leasing – contractul revizuit este
considerat un contract nou în afară de durata sa. Totuşi, modificările elementelor
previzionate (de exemplu, modificări ale duratei de viaţă economică estimate sau
ale valorii reziduale a bunului ce constituie obiectul leasingului) sau modificările de
circumstanţe (de exemplu, neîndeplinirea angajamentelor de către locatar) nu
determină o nouă clasificare a leasingului din punct de vedere contabil.

14. Operaţiunile de leasing care au ca obiect terenuri şi clădiri sunt clasificate ca

leasing operaţional sau financiar, ca şi operaţiunile de leasing care au ca obiect alte
bunuri. Totuşi, o caracteristică a terenurilor este că acestea au, în mod normal, o
durată de viaţă economică nedeterminată şi, dacă nu se estimează că locatarului îi
va fi transferat titlul de proprietate până la sfârşitul duratei contractului de leasing,
atunci locatarului nu-i revin, de regulă, în mare măsură, toate riscurile şi avantajele
aferente titlului de proprietate caz în care leasingul asupra terenului va fi
operaţional. O plată efectuată la încheierea sau preluarea unui contract de leasing
care este contabilizat ca leasing operaţional reprezintă plăţi de leasing anticipate
care sunt amortizate de-a lungul duratei leasinguluiîn conformitate cu modelul
beneficiilor conferite.

15. Elementele de terenuri şi clădiri ale unui leasing sunt considerate separat în vederea
clasificării leasingului. Dacă titlul asupra ambelor elemente se aşteaptă să fie
transmis locatarului până la sfârşitul duratei leasingului, ambele elemente sunt
clasificate ca leasing financiar, fie că este analizat ca un leasing singular sau mai
multe operaţiuni, dacă nu reiese din alte caracteristici că leasingul nu transferă
substanţial toate riscurile şi beneficiile aferente proprietăţii asupra unuia sau
ambelor elemente. Dacă terenul are o durată economică nedefinită, elementul de
terenuri este de obicei clasificat ca leasing operaţional dacă titlul nu se aşteaptă să
fie transferat locatarului până la finele duratei leasingului, confom paragrafului 14.
Elementul de clădiri este clasificat ca leasing financiar sau operaţional conform
paragrafelor 7-13.

© IASCF 13
IAS 17

16. De fiecare dată când este necesară clasificarea şi contabilizarea unui leasing de
terenuri şi clădiri, plăţile minime de leasing (inclusiv plăţile în avans) sunt alocate
între elementele de terenuri şi clădiri proporţional cu valoarea justă relativă a
intereselor de leasing din elementul de terenuri şi elementul de clădiri ale
leasingului la încheierea contractului. Dacă plăţile de leasing nu pot fi alocate
credibil între aceste două elemente, întreg leasingul este clasificat ca leasing
financiar, dacă nu este evident că ambele elemente constituie leasing operaţional,
caz în care întreg leasingul este clasificat ca leasing operaţional.

17. Pentru un leasing de terenuri şi clădiri în care valoarea ce ar fi recunoscută iniţial

pentru elementul de terenuri, conform paragrafului 20, este nesemnificativă,
terenurile şi clădirile pot fi tratate ca o unitate singulară în vederea clasificării
leasingului şi clasificate ca leasing financiar sau operaţional în conformitate cu
paragrafele 7-13. Într-un astfel de caz, durata economică a clădirilor este privită ca
durată economică a întregului bun în leasing.

18. Evaluarea separată a elementelor de terenuri şi clădiri nu este necesară atunci când
interesul locatarului în terenuri şi clădiri este clasificat ca investiţie imobiliară în
conformitate cu IAS 40 şi este adoptat modelul valorii juste. Pentru această
evaluare sunt necesare calcule detaliate doar dacă clasificarea unuia sau mai multor
elemente este altfel incertă.

19. Conform IAS 40, este posibil ca locatarul să clasifice un interes într-o proprietate
deţinut în temeiul unui leasing operaţional ca investiţie imobiliară. Dacă face acest
lucru, interesul este contabilizat ca şi cum ar fi un leasing financiar şi, în plus,
modelul valorii juste este utilizat pentru activul recunoscut. Locatarul va continua
să contabilizeze leasingul ca leasing financiar, chiar dacă un eveniment ulterior
modifică natura interesului locatarului astfel încât acesta să nu mai fie clasificat ca
investiţie imobiliară. Acesta va fi cazul dacă, de exemplu, locatarul:
(a) ocupă proprietatea care este apoi transferată la proprietăţi ocupate de
proprietate la un cost presupus egal cu valoarea justă la data modificării
modalităţii de utilizare; sau
(b) încheie un contract de sub-leasing care transferă substanţial toate riscurile şi
beneficiile aferente proprietăţii asupra interesului către un terţ neafiliat. Un
astfel de contract este contabilizat de locatar ca leasing financiar încheiat cu
terţul deşi poate fi contabilizat ca leasing operaţional de către terţ.

14 © IASCF
 IAS 17

Operaţiuni de leasing reflectate

în situaţiile financiare ale locatarilor

Leasing financiar

Recunoaştere iniţială

20. La începerea duratei leasingului, locatarii vor recunoaşte leasingul financiar ca

activ şi datorie în bilanţ la valori egale cu valoarea justă a proprietăţii în regim
de leasing sau, dacă este mai mică, valoarea actualizată plăţilor minime de
leasing, fiecare determinată la încheierea contractului. Pentru calcularea valorii
actualizate a plăţilor minime de leasing, se consideră ca factor de actualizare
rata implicită a dobânzii din contractul de leasing, dacă aceasta se poate
determina; în caz contrar, trebuie utilizată rata dobânzii marginale a locatarului.
Costurile directe iniţiale ale locatarului se adaugă la valoarea recunoscută ca
activ.

21. Tranzacţiile şi alte evenimente trebuie înregistrate şi reflectate în concordanţă cu

fondul lor şi cu realitatea financiară, şi nu numai cu forma juridică. În timp ce
forma juridică a unui contract de leasing reflectă faptul că locatarul nu poate să
dobândească titlul de proprietate a bunului în regim de leasing, în cazul
operaţiunilor de leasing financiar fondul şi realitatea financiară rezidă în aceea că
locatarul dobândeşte beneficiile economice din utilizarea bunului pe cea mai mare
parte din durata de viaţă economică, în schimbul unei obligaţii de a plăti pentru
acest drept o sumă aproximativ egală, la încheierea contractului, cu valoarea justă a
bunului şi cheltuielile de finanţare aferente.

22. Dacă aceste tranzacţii de leasing nu sunt reflectate în bilanţul locatarului, resursele
economice şi nivelul obligaţiilor unei entităţi sunt subevaluate, distorsionând
indicatorii financiari. De aceea, este potrivit ca leasingul financiar să fie recunoscut
în bilanţul locatarului atât ca activ cât şi ca obligaţie de plată a plăţilor de leasing
viitoare. La începerea duratei leasingului, activul şi datoria pentru plăţile viitoare
de leasing sunt recunoscute în bilanţ la aceeaşi valoare cu excepţia costurilor
directe iniţiale ale locatarului care se adaugă la valoarea recunoscută ca activ.

23. Nu este adecvat ca datoriile pentru bunurile în regim de leasing să fie prezentate în
situaţiile financiare ca o deducere din activele aferente bunurilor în leasing.
Întrucât pentru prezentarea datoriilor în bilanţ datoriile curente sunt evidenţiate
separat de cele pe termen lung, aceeaşi distincţie se va utiliza şi pentru datoriile
generate de leasing.

24. Anumite activităţi specifice aferente leasingului implică, adesea, apariţia unor
costuri directe iniţiale, cum ar fi cele legate de negocierea şi încheierea contractelor

© IASCF 15
IAS 17

de leasing. Costurile identificate ca fiind direct atribuibile activităţilor realizate de

locatar pentru un leasing financiar se adaugă la valoarea recunoscută ca activ.

Evaluare ulterioară

25. Plăţile minime de leasing trebuie împărţite în cheltuieli de finanţare a

leasingului şi reducerea datoriei neachitate. Cheltuielile de finanţare trebuie
alocate pe perioade de-a lungul duratei contractului de leasing, astfel încât să se
obţină o rată periodică constantă a dobânzii la soldul datoriei rămase în fiecare
perioadă. Chiriile contingente vor fi trecute pe cheltuieli în perioadele în care
sunt întâmpinate.

26. În practică, în procesul de alocare a cheltuielilor de finanţare pe perioade de-a

lungul duratei contractului de leasing, se poate folosi de către locatar o formă de
aproximare pentru simplificarea calculelor.

27. Un leasing financiar dă naştere unor cheltuieli cu amortizarea aferentă bunului

amortizabil, precum şi unor cheltuieli financiare, în fiecare perioadă contabilă.
Politica de amortizare pentru bunurile amortizabile în regim de leasing
trebuie să fie consecventă cu cea aplicată activelor amortizabile deţinute în
proprietate, iar amortizarea înregistrată trebuie calculată în baza prevederilor
IAS 16, Imobilizări corporale şi IAS 38, Active necorporale. Dacă nu există în
mod rezonabil certitudinea că locatarul va obţine dreptul de proprietate până la
sfârşitul duratei contractului de leasing, activul trebuie amortizat în totalitate pe
durata cea mai scurtă dintre durata contractului de leasing şi durata de viaţă
utilă a acestuia.

28. Valoarea amortizabilă a bunului în regim de leasing se alocă pe fiecare perioadă

contabilă de-a lungul perioadei estimate de utilizare pe o bază sistematică şi
consecventă cu politica de amortizare adoptată de locatar pentru activele deţinute în
proprietate. Dacă există certitudinea că locatarul va obţine dreptul de proprietate
până la sfârşitul duratei contractului de leasing, perioada estimată de utilizare este
durata de viaţă utilă a activului; altfel, activul se amortizează pe perioada cea mai
scurtă dintre durata contractului de leasing şi durata de viaţă utilă.

29. Suma dintre cheltuielile cu amortizarea aferente activului şi cheltuielile de finanţare

aferente perioadei este rareori egală cu plăţile de leasing datorate aferente perioadei
şi, de aceea, este inadecvată simpla recunoaştere a plăţilor de leasing ca o
cheltuială. Prin urmare, este improbabil ca activul şi datoria aferentă să fie egale ca
valoare după începerea duratei leasingului.

30. Pentru a determina dacă un activ în leasing s-a depreciat, entitatea aplică IAS 36
Deprecierea activelor.

16 © IASCF
 IAS 17

31. Suplimentar faţă de cerinţele IAS 32, Instrumente financiare: Prezentare şi

descriere, în cazul unui leasing financiar, locatorul trebuie să evidenţieze
următoarele:
(a) pentru fiecare clasă de active, valoarea contabilă netă la data bilanţului;
(b) o reconciliere între totalul plăţilor minime viitoare de leasing – la data
bilanţului – şi valoarea lor actualizată. În plus, entitatea trebuie să prezinte
totalul plăţilor minime de leasing – la data bilanţului – şi valoarea lor
actualizată pentru fiecare din perioadele de mai jos:
(i) până la 1 an;
(ii) între 1 an şi 5 ani;
(iii) peste 5 ani.
(c) chiriile contingente recunoscute ca cheltuială în cursul perioadei.
(d) totalul plăţilor minime aferente subcontractelor de leasing estimate a se
obţine în condiţiile unui subcontract de leasing irevocabil, la data
bilanţului;
(e) o descriere generală a contractelor importante de leasing ale locatarului,
incluzând, dar fără a se limita, la următoarele:
(i) baza determinării chiriilor contingente;
(ii) existenţa şi condiţiile opţiunilor de reînnoire sau cumpărare şi a
clauzelor de escaladare a preţurilor; şi
(iii) restricţiile impuse prin contractele de leasing, cum ar fi cele referitoare
la dividende, datorii suplimentare şi alte operaţiuni de leasing.

32. În plus, cerinţele de prezentare în conformitate cu IAS 16, IAS 36, IAS 38, IAS 40
şi IAS 41 se aplică locatarilor pentru activele luate în leasing financiar.

Leasing operaţional
33. Plăţile de leasing în cazul unui leasing operaţional trebuie recunoscute ca o
cheltuială în contul de profit şi pierdere liniar de-a lungul duratei contractului
de leasing, în cazul în care o altă bază sistematică nu este mai reprezentativă
pentru ritmul beneficiilor utilizatorului1.

34. În cazul leasingului operaţional, plăţile de leasing (excluzând costul serviciilor, cum
ar fi asigurarea şi întreţinerea) sunt recunoscute ca şi cheltuieli în contul de profit şi
pierdere, în mod liniar, cu excepţia situaţiei în care o altă bază sistematică este
reprezentativă pentru ritmul beneficiilor utilizatorului, chiar dacă plăţile nu sunt
efectuate pe aceeaşi bază.

35. Locatarii, în plus faţă de respectarea cerinţelor IAS 32, vor prezenta următoarele
informaţii pentru operaţiunile de leasing operaţional:

1fn

© IASCF 17
IAS 17

(a) totalul plăţilor minime de leasing previzionate a se obţine dintr-un leasing

operaţional irevocabil pentru fiecare dintre perioadele de mai jos:
(i) până la 1 an;
(ii) între 1 an şi 5 ani;
(iii) peste 5 ani.
(b) totalul plăţilor minime aferente subcontractelor de leasing estimate a se
obţine în condiţiile unui subcontract de leasing irevocabil, la data
bilanţului;
(c) plăţile aferente contactului şi subcontractului de leasing înregistrate în
venituri pentru perioada aferentă, cu evidenţierea separată a plăţilor
minime de leasing, chiriilor contingente şi a plăţilor aferente subcon-
tractelor de leasing;
(d) o descriere generală a contractelor importante de leasing ale locatarului,
incluzând, dar fără a se limita, la următoarele:
(i) baza determinării chiriilor contingente;
(ii) existenţa şi condiţiile opţiunilor de reînnoire sau cumpărare şi a
clauzelor de escaladare a preţurilor; şi
(iii) restricţiile impuse prin contractele de leasing, cum ar fi cele referitoare
la dividende, datorii suplimentare şi alte operaţiuni de leasing.

Operaţiuni de leasing reflectate

în situaţiile financiare ale locatorilor

Leasing financiar

Recunoaştere iniţială

36. Locatorii trebuie să recunoască în bilanţ bunurile deţinute în regim de leasing

financiar drept creanţe, la o valoare egală cu investiţia netă în leasing.

37. În cazul unui leasing financiar, locatorul transmite locatarului, în mare măsură,
toate riscurile şi avantajele aferente titlului de proprietate, de aceea, ratele de
încasat se tratează, de către locator, ca rambursare a principalului şi ca venit
financiar aferent, acesta din urmă reprezentând recompensa locatorului pentru
investiţia şi serviciile sale.

38. Costurile directe iniţiale sunt deseori întâmpinate de locatori şi includ comisioane,
onorari legale şi costuri interne care sunt marginale şi direct atribuibile negocierii şi
încheierii unui contract de leasing. Ele exclud costurile fixe generale cum ar fi cele
întâmpinate de echipa de vânzări şi marketing. Pentru operaţiunile de leasing
financiar altele decât cele care implică locatori producători sau dealeri, costurile

18 © IASCF
 IAS 17

directe iniţiale sunt incluse în evaluarea iniţială a creanţei aferente leasingului şi

reduc valoarea venitului recunoscut pe durata leasingului. Rata dobânzii implicită
din contractul de leasing este definită astfel încât costurile directe iniţiale sunt
incluse automat în creanţa aferentă leasingului financiar; nu trebuie adăugate
separat. Costurile întâmpinate de locatorii producători sau dealeri în legătură cu
negocierea şi încheierea unui contract de leasing sunt excluse din definiţia
costurilor directe iniţiale. În consecinţă, ele sunt excluse din investiţia netă în
leasing şi sunt recunoscute ca cheltuieli odată cu recunoaşterea profitului din
vânzare, care pentru un leasing financiar înseamnă de regulă începutul duratei
leasingului.

Evaluare ulterioară

39. Recunoaşterea venitului financiar trebuie să se bazeze pe un model care reflectă

o rată periodică constantă a rentabilităţii aferentă investiţiei totale nete a
locatorului, corespunzătoare leasingului financiar.

40. Locatorul urmăreşte alocarea venitului financiar pe durata contractului de leasing,

pe o bază sistematică şi raţională. Această alocare a venitului se bazează pe un
model care reflectă o rentabilitate periodică constantă a investiţiei nete a
locatorului, corespunzătoare leasingului financiar. Plăţile de leasing aferente
perioadei, excluzând costurile serviciilor, se deduc din investiţia brută în leasing în
vederea diminuării valorii principalului şi a venitului financiar nerealizat.

41. Valorile reziduale negarantate estimate utilizate în calcularea investiţiei brute în

leasing realizată de locator se revizuiesc periodic. Dacă a avut loc o diminuare a
valorii reziduale negarantate estimate, alocarea venitului de-a lungul duratei
contractului de leasing este revizuită şi orice diminuare a sumelor acumulate se
recunoaşte imediat.

41A. Un activ în leasing financiar care este clasificat ca deţinut în vederea vânzării (sau
inclus într-un grup destinat vânzării care este clasificat ca deţinut în vederea
vânzării) în conformitate cu IFRS 5 va fi contabilizat conform acelui IFRS.

42. Locatorii care sunt producători sau comercianţi trebuie să recunoască profitul sau
pierderea din vânzare în rezultatul perioadei, în conformitate cu politica urmată în
mod normal de entitate în cazul vânzărilor directe. Dacă se stabilesc în mod
artificial rate scăzute ale dobânzii, profitul din vânzare trebuie limitat la cel care
ar rezulta, dacă s-ar aplica o rată de piaţă a dobânzii. Costurile întâmpinate de
locatorii producători sau dealeri în legătură cu negocierea şi contractarea unui
leasing vor fi recunoscute ca cheltuieli odată cu recunoaşterea profitului din
vânzare.

43. Producătorii sau comercianţii oferă adesea clienţilor opţiunea de a cumpăra sau de a
închiria un bun în regim de leasing. Un bun închiriat în regim de leasing financiar
de locatori – producători sau comercianţi – generează două tipuri de venit:

© IASCF 19
IAS 17

(a) profitul sau pierderea echivalentă profitului sau pierderii rezultate din
vânzarea directă a bunului în regim de leasing, la preţuri de vânzare normale,
reflectând orice reduceri comerciale; şi
(b) venitul financiar de-a lungul duratei contractului de leasing.

44. Venitul din vânzare, recunoscut de un locator – producător sau comerciant –, la

începutul duratei contractului de leasing, este valoarea justă a bunului sau, dacă este
mai mică, valoarea actualizată a plăţilor minime de leasing datorate locatorului,
calculată la o rată de piaţă a dobânzii. Costul vânzării, recunoscut la începutul
duratei contractului de leasing, este costul proprietăţii în regim de leasing sau
valoarea contabilă, dacă aceasta diferă de costul bunului, mai puţin valoarea
actualizată a valorii reziduale negarantate. Diferenţa dintre venitul din vânzări şi
costul vânzării este profitul din vânzare, recunoscut în conformitate cu politica
privind vânzările immediate, aplicată de entitate.

45. Uneori, locatorii – producători sau comercianţi – stabilesc în mod artificial rate
scăzute ale dobânzii pentru atragerea clienţilor. Utilizarea unei astfel de rate va
face ca o parte excesivă din venitul total din tranzacţie să fie înregistrat la
momentul vânzării. Dacă se stabilesc în mod artificial rate scăzute ale dobânzii,
profitul din vânzare trebuie limitat la cel care ar rezulta, dacă s-ar aplica o rată de
piaţă a dobânzii.

46. Costurile întâmpinate de un locator producător sau dealer în legătură cu negocierea

şi contractarea unui leasing financiar sunt recunoscute ca cheltuieli la începutul
duratei leasingului pentru că sunt legate în principal de realizarea profitului din
vânzare al producătorului sau dealerului.

47. Locatorii, în plus faţă de respectarea cerinţelor IAS 32, vor prezenta următoarele
informaţii pentru operaţiunile de leasing financiar:
(a) O reconciliere între investiţia brută în leasing – la data bilanţului – şi
valoarea actualizată a plăţilor minime de leasing de încasat la data
bilanţului. În plus, entitatea trebuie să prezinte investiţia brută în leasing şi
valoarea actualizată a plăţilor minime de leasing la data bilanţului, pentru
fiecare dintre perioadele de mai jos:
(i) până la 1 an;
(ii) între 1 an şi 5 ani;
(iii) peste 5 ani.
(b) venitul financiar nerealizat.
(c) valorile reziduale negarantate datorate în favoarea locatorului;
(d) reducerile de valoare cumulate pentru plăţile minime de leasing de primit,
ce nu pot fi încasate;
(e) chiriile contingente recunoscute ca venit în cursul perioadei.
(f) o descriere generală a contractelor importante de leasing ale locatorului.

20 © IASCF
 IAS 17

48. Adesea, ca un indicator de creştere, este utilă evidenţierea investiţiei brute mai
puţin venitul nerealizat corespunzător unei noi activităţi introduse în cadrul
perioadei, după deducerea sumelor relevante aferente contractelor de leasing
revocate.

Leasing operaţional
49. Locatorii trebuie să prezinte bunurile deţinute în regim de leasing operaţional în
bilanţ, în conformitate cu natura acestora.

50. Venitul rezultat din leasingul operaţional trebuie recunoscut ca venit pe o bază
liniară, pe durata contractului de leasing, cu excepţia cazului în care o altă bază
sistematică nu este considerată mai reprezentativă pentru ritmul în care se
diminuează beneficiile generate de utilizarea bunului1.

51. Costurile, inclusiv amortizarea, suportate pentru obţinerea venitului din leasing,
sunt recunoscute drept cheltuieli. Venitul din leasing (exclusiv încasările din
servicii oferite precum asigurarea şi întreţinerea) se recunoaşte pe o bază liniară pe
durata contractului de leasing, chiar dacă încasările nu sunt înregistrate pe această
bază, cu excepţia cazului în care o altă bază sistematică este mai reprezentativă
pentru ritmul în care se diminuează beneficiile generate de utilizarea bunului în
regim de leasing.

52. Costurile directe iniţiale întâmpinate de locatori la negocierea şi contractarea

unui leasing operaţional se adaugă la valoarea contabilă a activului în leasing şi
recunoscute ca cheltuieli de-a lungul duratei leasingului pe aceeaşi bază ca şi
veniturile din leasing.
53. Politica de amortizare pentru activele în leasing amortizabile va fi consecventă
cu politica de amortizare normală a locatorului pentru active similare iar
amortizarea va fi calculată în conformitate cu IAS 16 şi IAS 38.
54. Pentru a determina dacă un activ în leasing s-a depreciat, entitatea aplică IAS 36.

55. În cazul unui leasing operaţional, un locator-producător sau comerciant nu

recunoaşte într-o operaţiune de leasing nici un profit din vânzare, deoarece
tranzacţia de leasing nu este echivalentă cu o vânzare.

56. Locatorii, în plus faţă de respectarea cerinţelor IAS 32, vor prezenta următoarele
informaţii pentru operaţiunile de leasing operaţional:
(a) plăţile minime viitoare rezultate din leasing operaţional irevocabil, pe total
şi pentru fiecare dintre perioadele de mai jos:
(i) până la 1 an;
(ii) între 1 an şi 5 ani;

1fn

© IASCF 21
IAS 17

(iii) peste 5 ani.

(b) chiriile contingente totale recunoscute ca venit în cursul perioadei.
(c) o descriere generală a contractelor de leasing ale locatorului.

57. În plus, cerinţele de prezentare în conformitate cu IAS 16, IAS 36, IAS 38, IAS 40
şi IAS 41 se aplică locatorilor pentru activele luate în leasing operaţional.

Tranzacţii de vânzare şi de leaseback

58. O tranzacţie de vânzare şi de leaseback implică vânzarea unui bun de către vânzător
şi închirierea către vânzător a aceluiaşi bun în regim de leasing. Plăţile de leasing
şi preţul de vânzare sunt, de obicei, interdependente, întrucât sunt negociate
împreună. Tratamentul contabil al tranzacţiei de vânzare şi de leaseback depinde
de tipul contractului de leasing.

59. Dacă o tranzacţie de vânzare şi de leaseback are ca rezultat un leasing financiar,

orice surplus reprezentând diferenţa dintre suma rezultată din vânzare şi
valoarea contabilă nu trebuie recunoscut imediat ca venit în situaţiile financiare
ale locatarului-vânzător, ci trebuie amânat şi amortizat pe parcursul duratei
contractului de leasing .

60. În cazul în care tranzacţia de leaseback reprezintă un leasing financiar, tranzacţia

este un mijloc prin care locatorul acordă finanţare locatarului, bunul având rolul de
garanţie. Din acest motiv nu se recomandă să se considere drept venit diferenţa
dintre sumele rezultate din vânzare şi valoarea contabilă. Această diferenţă se
amână şi se amortizează pe parcursul duratei contractului de leasing.

61. Dacă o tranzacţie de vânzare şi de leaseback are ca rezultat un leasing

operaţional şi este evident că tranzacţia se face la valoarea justă, orice profit sau
pierdere trebuie recunoscută imediat. Dacă preţul de vânzare este mai mic decât
valoarea justă, orice profit sau pierdere trebuie recunoscută imediat, cu excepţia
cazului în care pierderea se compensează prin plăţi de leasing viitoare cu o
valoare sub preţul pieţei şi profitul sau pierderea trebuie amânată şi amortizată
proporţional cu plăţile de leasing, pe durata estimată de utilizare a bunului.
Dacă preţul de vânzare este mai mare decât valoarea justă, surplusul
reprezentând diferenţa dintre preţul de vânzare şi valoarea justă trebuie amânat
şi amortizat pe durata estimată de utilizare a bunului.

62. Dacă tranzacţia de leaseback este leasing operaţional, iar plăţile de leasing şi preţul
de vânzare sunt la valoarea justă, a avut loc, de fapt, o tranzacţie normală de
vânzare şi orice profit sau pierdere se recunoaşte imediat.

63. În cazul unui leasing operaţional, dacă valoarea justă, în momentul tranzacţiei
de vânzare şi de leaseback, este mai mică decât valoarea contabilă a bunului,

22 © IASCF
 IAS 17

pierderea egală cu diferenţa dintre valoarea contabilă şi valoarea justă trebuie

înregistrată imediat.

64. În cazul unui leasing financiar, nu este necesară o astfel de ajustare, decât dacă a
avut loc o depreciere a valorii, caz în care valoarea contabilă se reduce până la
valoarea recuperabilă, în conformitate cu IAS 36.

65. Cerinţele legate de prezentarea informaţiilor de către locatari şi locatori se aplică şi

în cazul tranzacţiilor de vânzare şi de leaseback. Descrierea solicitată a
contractelor importante de leasing conduce la evidenţierea unor clauze unice sau
mai puţin obişnuite ale contractului, sau a condiţiilor de realizare a tranzacţiilor de
vânzare şi de leaseback.

66. Tranzacţiile de vânzare şi leaseback pot declanşa aplicarea criteriilor de prezentare

separate din IAS 1.

Prevederi tranzitorii
67. Sub rezerva paragrafului 68, aplicarea retroactivă a acestui standard este
încurajată dar nu obligatorie. În cazul în care Standardul nu este aplicat
retroactiv, soldul oricărei operaţiuni de leasing financiar deja existente se
consideră a fi fost bine determinat de locator şi trebuie contabilizat din momentul
aplicării standardului în conformitate cu prevederile acestuia.

68. Entitatea care a aplicat anterior IAS 17 (revizuit 1997) trebuie să aplice
amendamentele aduse de acest standard retroactiv pentru toate operaţiunile de
leasing, sau dacă IAS 17 (revizuit 1997) nu a fost aplicat retroactiv, pentru toate
operaţiunile încheiate de la prima aplicare a acestui standard.

Data intrării în vigoare

69. Entităţile vor aplica acest standard pentru perioadele anuale care încep la sau
după 1 ianuarie 2005. Aplicarea mai devreme este încurajată. Dacă entitatea
aplică acest standard pentru o perioadă care începe înainte de 1 ianuarie 2005,
ea va prezenta acest fapt.

RETRAGEREA IAS 17 (revizuit 1997)

70. Acest standard înlocuieşte IAS 17 (revizuit 1997).

© IASCF 23
IAS 17

Anexă

Amendamente aduse la alte norme

Amendamentele din această anexă intră în vigoare pentru situaţiile
financiare anuale care acoperă perioadele începând la sau după 1 ianuarie
2005. Dacă entitatea aplică acest IFRS mai devreme, amendamentele intră
în vigoare ca atare.
*****

Amendamentele cuprinse în această anexă la data emiterii standardului în

2003 au fost încorporate în normele relevante publicate în acest volum.

24 © IASCF
 IAS 17

APROBAREA IAS 17 DE CĂTRE CONSILIU

Standardul Internaţional de Contabilitate 17 a fost aprobat de cei 14 membri ai Consiliului
pentru Standardele Internaţionale de Contabilitate.

Sir David Tweedie Preşedinte

Thomas E Jones Vice-preşedinte
Mary E Barth
Hans-Georg Bruns
Anthony T Cope
Robert P Garnett
Gilbert Gélard
James J Leisenring
Warren J McGregor
Patricia L O’Malley
Harry K Schmid
John T Smith
Geoffrey Whittington
Tatsumi Yamada

© IASCF 25