Sunteți pe pagina 1din 61

Afecţiunile Vasculare

Cerebrale şi VERTIJUL

Concepţii actuale despre

patogenie şi tratament

M. Gavriliuc

Ameţeală. Vertij. Lipotimie. Leşin.

Sincopă.

3-4% din toate adresările

10% din adresările la neurolog

din toate adresările • 10% din adresările la neurolog • Se numeşte VERTIJ senzaţia pe care

Se numeşte VERTIJ

senzaţia pe care o are bolnavul că lumea

înconjurătoare se

învârteşte în jurul lui

sau că însuşi corpul lui

se deplasează în spaţiu.

Simptomatologia vertijului (n=10355)
Simptomatologia vertijului (n=10355)

Senzaţia de legănare

39%

Senzaţia de rotaţie

36%

Instabilitate

36%

Greţuri

30%

Tendinţă spre cădere

20%

Întuneric în faţa ochilor

20%

Vomă

15%

Colaps

6%

Senzaţia de salt

5%

Oosterveld, 1999

Factorii etiologici principali care conduc la

VERTIJ:
VERTIJ:

Maladiile urechii interne sau medii;

Bolile sistemului nervos central;

• Leziuni ale gâtului, inclusiv cele degenerative-

distrofice;

• Modificări ale coloanei cervicale;

Cauze metabolice sau hematologice;

• Dereglări induse de droguri;

• Boli infecţioase;

• Tulburări cardiogene;

etc.

Vertijul ca problemă socială

La vertij nu se poate acomoda nimeni
La vertij nu se poate acomoda
nimeni

Tulburări severe de ortostaţiune şi coordinaţie, inclusiv

căderi bruşte în asociere cu tulburări vegetative şi vome

repetate, car nu ameliorează starea bolnavului, tulburarea

progresivă a acuităţii auditive. Toate aceste modificări îl

lipsesc pe pacient de a avea un mod obişnuit de viaţă şi de aşi îndeplini calitativ obligaţiile de serviciu, ceia ce îl impune

deseori să-şi schimbe profesia, sau este cauza invalidizării. Pacienţii, care suferă de vertij nu pot lucra în producere unde

este sporit nivelul de gălăgie, vibraţiune, la înălţime, nu pot

face serviciul în aviaţie sau la marină.

ORIENTAREA SPAŢIALĂ ŞI POSTURA. VERTIJUL FIZIOLOGIC.
ORIENTAREA SPAŢIALĂ ŞI POSTURA.
VERTIJUL FIZIOLOGIC.

1. SISTEMUL SOMATOSENZORIAL

2. SISTEMUL VIZUAL

3. SISTEMUL VESTIBULAR

Vertijul fiziologic este o atare

disfuncţionalitate între aceste trei sisteme şi explică răul de mare, răul de

maşină, vertijul de “vid”, vertijul vizual (cinema), răul de spaţiu, vertijul de

înălţime.

VERTIJUL PATOLOGIC
VERTIJUL PATOLOGIC

rezultă din leziunile sistemului vizual, somatosenzorial sau vestibular.

Un vertij vizual este provocat de ochelari noi sau

nepotriviţi sau de o pareză brutală a unui muşchi ocular cu diplopie; în asemenea circumstanţe sistemul nervos central compensează rapid efectele vertijului.

VERTIJUL PATOLOGIC
VERTIJUL PATOLOGIC

rezultă din leziunile sistemului vizual, somatosenzorial sau vestibular.

Un vertij somatosenzorial, rar izolat, este în

general dat de o neuropatie periferică ce diminuă aferenţele senzoriale necesare compensării centrale, în caz de alterare a sistemului vizual sau centrale.

VERTIJUL PATOLOGIC
VERTIJUL PATOLOGIC

rezultă din leziunile sistemului vizual, somatosenzorial sau vestibular.

Cauza cea mai fecventă de vertij patologic este

disfuncţionarea vestibulară.

ANATOMIA URECHII INTERNE
ANATOMIA URECHII INTERNE

Urechea internă se află în interiorul unui complex sofisticat de cavităţi comunicante din interiorul

osului temporal, care formează labirintul osos. Tot sistemul este umplut cu perilimfă un lichid apos,

transparent. În perilimfă este suspendat labirintul

membranos, umplut cu endolimfă (calitativ se

deosebeşte de perilimfă), care prin mişcarea sa

produce excitarea elementelor receptoare ale

urechii interne. În mod normal comunicarea dintre

lichidul perilimfatic şi endolifatic lipseşte.

SISTEMUL VESTIBULAR. Labirintul osos.
SISTEMUL VESTIBULAR.
Labirintul osos.
LABIRINT OSOS ANATOMIA URECHII INTERNE Ductus Vestibulum Cohlea semicirculares Foramen ovale Foramen rotundum
LABIRINT OSOS
ANATOMIA URECHII INTERNE
Ductus
Vestibulum
Cohlea
semicirculares
Foramen ovale
Foramen rotundum
Mişcare
Utriculum
rectilinie şi
Ductus
poziţie
Sacculum
semicirculares
ghj
(mişcare de rotaţie)
Endolimfa
o
Sacculus endolymphaticus
Ductus
df cohlearis
LABIRINT MEMBRANOS
ANATOMIA URECHII INTERNE
ANATOMIA URECHII INTERNE

Urechea internă conţine structuri responsabile de funcţia susţinerii echilibrului şi de acuitate auditivă.

Funcţia de echilibru:

1. Vestibulum (utriculus + sacculus). Mişcarea endolimfei.

2. Ductus semicirculares cu ampulae. Forţa de greutate.

Funcţia de acuitate auditivă:

3. Cohlea. Vibraţii acustice.

SISTEMUL VESTIBULAR
SISTEMUL VESTIBULAR

Utricculus (macula sacculi) et Sacculus

(macula utriculi) sunt

responsabili de

recepţionarea

informaţiei

referitoare la

modificarea

poziţiei capului în câmpul de

gravitate şi acceleraţii

rectiliniare

(înainte-înapoi,

la stânga - la

dreapta).

poziţiei capului în câmpul de gravitate şi acceleraţii rectiliniare (înainte - înapoi, la stânga - la
SISTEMUL VESTIBULAR
SISTEMUL VESTIBULAR
SISTEMUL VESTIBULAR Canalele semicirculare sunt responsabile de informaţia referitoare la rotaţia capului în orice plan

Canalele semicirculare

sunt responsabile de

informaţia referitoare

la rotaţia capului în

orice plan al spaţiului.

Mişcarea endolimfei

determină excitarea celulelor ciliate cu

generare de impuls

bioelectric.

SISTEMUL VESTIBULAR NUCLEII VESTIBULARI: 1. Superior (Bechterew) 2. Lateral (Deiters) 3. Medial (triunghiular,
SISTEMUL VESTIBULAR
NUCLEII VESTIBULARI:
1. Superior (Bechterew)
2. Lateral (Deiters)
3. Medial (triunghiular,
Schwalbe)
4. Nucleul rădăcinii
descendente Roller.
SISTEMUL VESTIBULAR
SISTEMUL VESTIBULAR

SISTEMUL VESTIBULAR

1 calea vestibulo-spinală; 2 – canalele

semicirculare; 3 ganglionul vestibular; 4- rădăcina vestibulară; 5 - nucleul vestibular

inferior; 6 nucleul vestibular medial; 7

nucleul vestibular lateral; 8 nucleul vestibular superior; 9 nucleus cerebellaris

fastigius; 10 – nucleul cerebelos dinţat; 11 –

fasciculul longitudinal medial; 12 nucleul nervului abducens; 13 – formaţia reticulată;

14 pedunculul cerebelos superior; 15

nucleul roşu; 16 – nucleul nervului oculomotor comun; 17 nucleul fasciculului

longitudinal medial; 18 nucleul lentiform;

19

tuberculul optic; 20 – scoarţa parietală;

21

– scoarţa temporală.

lentiform; 19 – tuberculul optic; 20 – scoarţa parietală; 21 – scoarţa temporală. 14 10 9

14

10

9

4

3

2

SISTEMUL VESTIBULAR
SISTEMUL VESTIBULAR

Are conexiuni funcţionale importante

cu sistemul:

- OCULOMOTOR

- COHLEAR

- SPINOCEREBELOS

SISTEMUL VESTIBULAR
SISTEMUL VESTIBULAR

Tipurile de reflexe:

1. VESTIBULO-OCULAR

Fixarea privirii asupra obiectelor urmărite, realizează imaginea

permanentă pe retină.

2. VESTIBULO-SPINAL

Determină poziţia capului şi trunchiului

corpului, necesare pentru realizarea

mişcărilor coordonate şi menţinerea

poziţiei verticale.

VERTIJUL VESTIBULAR
VERTIJUL VESTIBULAR

Este determinat de suferinţa sistemului vestibular:

- Central

- De conducere

- Periferic

Se manifestă prin senzaţia iluzorie de deplasare a

corpului propriu sau a obiectelor din jur.

Patogenia vertijului este determinată de afectarea părţii periferice şi / sau centrale a analizatorului vestibular
Patogenia vertijului este determinată de afectarea
părţii periferice şi / sau centrale a analizatorului
vestibular
Zonele de lezare,
responsabile de vertijul
vestibular de conducere
Sediul leziunilor ce
provoacă vertij vestibular
de tip periferic

Zonele de lezare, ce

provoacă

vestibular de tip

central

vertij

VERTIJUL VESTIBULAR
VERTIJUL VESTIBULAR

Pacientul are senzaţia de:

- Rotaţie

- Cădere

- Înclinare

- Clătinare (Legănare)

VERTIJUL VESTIBULAR
VERTIJUL VESTIBULAR

În stările acute se asociază cu:

- Dereglări vegetative (greţuri, vomă, transpiraţii)

- Anxietate

- Dereglări de echilibru

- Nistagmus

VERTIJUL VESTIBULAR
VERTIJUL VESTIBULAR

Examenul clinic cuprinde:

1.

Nistagmusul.

2.

Probele de coordonare (indice-nas, călcâi-genunchi,

indice-ciocănaş, etc.).

2.

Proba Romberg.

3.

Proba Bárány.

4. Proba Babinski-Weil.

5. Proba Unterberg.

6. Mersul pe linie dreaptă cu ochii deschişi şi închişi.

Proba ROMBERG

Pacientul este invitat

să stea în poziţie verticală, cu picioarele alipite. După ce se constată

că îşi poate menţine

această poziţie,

pacientul este invitat

să închidă ochii. În mod normal pacientul nu oscilează.

poate menţine această poziţie, pacientul este invitat să închidă ochii. În mod normal pacientul nu oscilează.

Proba BÁRÁNY

Pacientul este invitat să se aşeze pe un scaun, cu spatele bine rezemat şi să întindă înainte şi paralel braţele.

Examinatorul se aşează în faţa

bolnavului, marcând poziţia degetelor indicatoare ale acestuia cu propriile sale

degete, fixate în prelungirea celor ale pacientului, fără însă a le atinge. După închiderea

ochilor, se menţine poziţia

braţelor. În sindroamele vestibulare se observă o deviere

tonică a braţelor, de obicei spre

partea bolnavă, prin acţiunea fasciculului vestibulospinal.

se observă o deviere tonică a braţelor, de obicei spre partea bolnavă, prin acţiunea fasciculului vestibulospinal.

Proba BABINSKI-WEIL

Pacientul este solicitat să meargă câte 5 paşi înainte şi înapoi (fără să

se întoarcă), cu ochii

închişi. În suferinţele vestibulare, bolnavul

deviază (în mersul înainte

de partea labirintului lezat iar înapoi, de partea

opusă), astfel încât liniile

mişcărilor a

realizează o formă de

stea, motiv pentru care această probă se mai

numeşte şi “proba

mersului în stea”.

7-8 excursii

o fo r mă de stea, motiv pentru care această probă se mai numeşte şi “proba

Proba UNTERBERG

Pacientul stă cu ochii

închişi şi întinde mâinile înainte orizontal. Apoi execută un mers pe

loc cu ridicare

maximă a

genunchilor. În cazul

unei suferinţe vestibulare pacientul efectuează rotaţii în jurul axei proprii.

maximă a genunchilor. În cazul unei suferinţe vestibulare pacientul efectuează rotaţii în jurul axei proprii.
Metodele complementare de examinare:
Metodele complementare de examinare:

• Stabilografia computerizată;

Electronistagmografia;

• Audiometria computerizată;

• Emisia otoacustică;

• Rezonanţa Magnetică Cerebrală;

• Rezonanţa Magnetică Cervicală;

Ultrasonografia Doppler a vaselor Magistrale Cervico-Cerebrale.

VERTIJUL VESTIBULAR
VERTIJUL VESTIBULAR

Maladiile:

1. Neuronită Vestibulară

2. Vertij Poziţional Benign.

3.

Vertij Posttraumatic.

4.

Boală (Sindrom) Ménière.

5.

Labirintită.

6.

Ischemie de trunchi cerebral.

7.

Ictus cerebelos.

8.

Disfuncţie vestibulară cronică.

NEURONITA VESTIBULARĂ (vestibulopatie periferică acută, neurită vestibulară)

Acuze şi anamnestic.

Acces de lungă durată de vertij cu greţuri, vomă, dereglări de echilibru şi anxietate. Simptomele se intensifică la mişcarea capului sau la schimbarea poziţiei capului. Bolnavul stă la pat.

Manifestări clinice.

NISTAGMUS. Spontan. Componenta lentă este orientată spre urechea bolnavă.

TINNITUS. Acuitatea auditivă nu suferă.

NEURONITA VESTIBULARĂ

(vestibulopatie periferică acută, neurită vestibulară)

TRATAMENT

H 1 -BLOCATORI

Dimenhidrinat, diphenhidrinat, meclozin, ciclizin. Efect secundar: sedare, somnolenţă, uscăciunea cavităţii

bucale, dereglări de acomodare.

ANTICOLINERGICE Scopolamină (plasture). Efectele

secundare şi contraindicaţiile corespund M-

colinoblocatoarelor. !!! La vârstnici poate provoca

psihoză sau retenţie acută de urină.

NEURONITA VESTIBULARĂ

(vestibulopatie periferică acută, neurită vestibulară)

TRATAMENT

FENOTIAZINE Clorpromazin, proclorperazin, prometazin.

secundar: tulburări extrapiramidale, somnolenţă.

Efect

SIMPATOMIMETICI Amfetamine

(În combinaţie cu scopolamina sunt utilizate în

profilaxia vertijului şi stării de rău la cosmonauţi).

Provoacă dependenţă medicamentoasă rapidă. Efedrina potenţează acţiunea altor droguri vestibulolitice. Posedă efect psihostimulator.

NEURONITA VESTIBULARĂ

(vestibulopatie periferică acută, neurită vestibulară)

TRATAMENT

TRANCHILIZANTE Efect anxiolitic în combinaţie cu acţiunie

antihistaminică.

DURATA TRATAMENTULUI

Medicaţia se sistează îndată ce vertijul diminuează sau

dispare. În cazul când unul din medicamente nu este

efectiv, se indică altul. Nici unul din vestibulolitice nu are acţiune suficientă, se caută combinaţii (de exemplu

colinoblocator şi simpatomimetic).

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS AL VERTIJULUI

VESTIBULAR

 

Durata

 

Expresia

Alte căi de administrare

Medicamentul

acţiunii,

Doza pentru maturi, per os

efectului

ore

sedativ

Ciclizin

4

- 6

 

50

mg fiecare 6 ore

+

i/m

Dimenhidrinat

4

- 6

25

- 50 mg fiecare 6 ore

++

Rectal, i/m,

/ dedalon

 

i/v

Difenhidramin

       

/ dimedrol

4

- 6

25

- 50 mg fiecare 6 ore

++

i/m, i/v

Meclozin /

 

12,5 25 mg fiecare 12 24 ore

   

emetostop

12 - 24

+

Prometazin /

4

- 6

 

25

mg fiecare 6 ore

++

Rectal, i/m,

pipolfen

   

i/v

 

72

     

Scopolamin

(plasture)

 

0,5 mg (plasture)

+

Per os, i/v

Hidroxizin /

4

- 6

25-100 mg 3 ori/24 ore

++

i/m

atarax

 

Efedrină

4

- 6

 

25

mg fiecare 6 ore

-

i/m

NEURONITA VESTIBULARĂ

(vestibulopatie periferică acută, neurită vestibulară)

TRATAMENT

REGIMUL de pat timp de 1-2 zile într-o cameră întunecoasă.

FIXAREA PRIVIRII pe un obiect din apropiere.

Este mai eficientă decât ochii ţinuţi închişi.

RELAXAREA PSIHOLOGICĂ

NEURONITA VESTIBULARĂ

(vestibulopatie periferică acută, neurită vestibulară)

TRATAMENT

INFUZII intravenoase de soluţii în cazul vomelor repetate cu scopul prevenirii deshidratării.

GIMNASTICĂ VESTIBULARĂ

1. Exerciţii de dezvoltare a adaptării vestibulare. Se

repetă acele poziţii şi mişcări, care provoacă vertijul.

2. Exerciţii de antrenare a echilibrului.

VERTIJ POZIŢIONAL BENIGN
VERTIJ POZIŢIONAL BENIGN

Date generale.

Este cea mai frecventă tulburare vestibulară. Se manifestă

exclusiv la mişcarea capului, în special înainte-înapoi. Durează câteva secunde.

Etiologie.

- Traumatism cranio-cerebral

- Infecţii virale

- Otită medie sau stapedectomie

- Intoxicaţii (alcool, barbiturate)

Idiopatic (cupulolitiază: proces degenerescent cu depuneri otoconiale în cupula canalului semicircular frontal)

-

VERTIJ POZIŢIONAL BENIGN
VERTIJ POZIŢIONAL BENIGN

Examen clinic.

Proba Nilen Barany:

Pacientului aflat în poziţie

şezând i se înclină înapoi capul la 45 0 , după ce el este lăsat pe spate. Proba se

repetă rotind capul înclinat

spre dreapta, apoi spre stânga. Rezultatul se

apreciază în conformitate cu

apariţia nistagmusului şi vertijului. Importanţă de

diagnostic are perioada de

latenţă, durata, direcţia şi

istovirea nistagmusului.

şi vertijului. Importanţă de diagnostic are perioada de latenţă, durata, direcţia şi istovirea nistagmusului.
Proba Nilen-Barany în nistagmusul poziţional Leziunea urechii interne Leziunea trunchiului cerebral Perioada de
Proba Nilen-Barany în nistagmusul poziţional
Leziunea urechii interne
Leziunea trunchiului
cerebral
Perioada de latenţă a
nistagmusului
2-20 s
Lipseşte
Durata nistagmusului
< 30 s
> 30 s
Istovirea nistagmusului
Dispare la repetarea probei
Se menţine la repetarea
probei
Direcţionarea nistagmusului
Aceiaşi
Se poate modifica
în poziţia respectivă a
capului
Intensitatea vertijului
Gravă
Uşoară sau lipseşte
Poziţia capului
Vertijul e prezent doar într-o
anumită poziţie a capului
Poate să apară în orice
poziţie a capului
Exemple clinice
Vertij poziţional benign
Şvanomul de nerv cohleo-
vestibular, ischemie
tranzitorie de trunchi
cerebral, scleroză multiplă
VERTIJ POZIŢIONAL BENIGN EVOLUŢIE
VERTIJ POZIŢIONAL BENIGN
EVOLUŢIE

Poate fi foarte variată.

De cele mai dese ori vertijul se rezolvă desinestătător, recidivând peste luni şi ani.

Uneori accesul de vertij poziţional benign se poate întâmpla doar o singură dată în viaţă.

Foarte rar are evoluţie cronică.

VERTIJ POZIŢIONAL BENIGN TRATAMENT
VERTIJ POZIŢIONAL BENIGN
TRATAMENT

MEDICAŢIA simptomatică este identică cu cea prezentată pentru neuronită vestibulară.

GIMNASTICĂ VESTIBULARĂ

Exerciţii de dezvoltare a adaptării vestibulare. Se repetă

acele poziţii şi mişcări, care provoacă vertijul.

Bolnavilor li se recomandă să menţină capul timp de 30 secunde în acea poziţie care provoacă vertijul, repetând

manevra de 5 ori fiecare câteva ore. PSIHOTERAPIE

VERTIJ POSTTRAUMATIC
VERTIJ POSTTRAUMATIC

Date generale.

În pofida faptului că labirintul este protejat de învelişul

osos, membranele lui sunt foarte sensibile la acţiunea agentului traumatic.

1. Vertij posttraumatic acut. Greaţă, vomă, îndată după

traumatism ca rezultat al “deconectării” unuia din

labirintele semicirculare (comoţie de labirint). Vertijul

poartă caracter permanent. Nistagmus cu fază latentă îndreptată spre partea lezată. Simptomatologia creşte la mişcarea capului, atunci când labirintul lezat se află în poziţie inferioară.

VERTIJ POSTTRAUMATIC ACUT
VERTIJ POSTTRAUMATIC ACUT

TRATAMENT

Medicaţie vestibulolitică.

Scopolamina s-a dovedit a fi cea mai efectivă în faza acută.

Meclozin şi dimenhidrinat sunt indicate pentru tratamentul

de lungă durată. Ameliorarea spontană survine în primele

zile. Apoi are loc o încetinire a procesului de însănătoşire cu

vindecare completă în decurs de 1-3 luni.

BOALA (sindromul) MÉNIÈRE
BOALA (sindromul) MÉNIÈRE

Émile-Antoine Ménière l-a descris încă din 1861 sub denumirea de vertij labirintic .

Accese de vertij labirintic sever exprimat cu durată de la

câteva minute până la câteva ore.

Triada clinică:

1. Vertij.

2. Tinnitus.

3. Surditate.

BOALA (sindromul) MÉNIÈRE
BOALA (sindromul) MÉNIÈRE

Patogenie. Se modifică cantitatea şi calitatea endolimfei. Hidrops labirintic (hidropizia labirintică).

Sacula creşte în dimensiuni vertij.

Membrana Reisner se întinde, au loc perforări ale ei.

Endolimfa şi perilimfa se amestecă, celulele receptoare îşi pierd capacitatea de funcţionare normală.

Au loc modificări ireversibile în structura otoliţilor şi organul Corti.

BOALA (sindromul) MÉNIÈRE
BOALA (sindromul) MÉNIÈRE
BOALA (sindromul) MÉNIÈRE A. Otoliţi normali. B. Otoliţi în boala Ménière .
BOALA (sindromul) MÉNIÈRE A. Otoliţi normali. B. Otoliţi în boala Ménière .

A. Otoliţi normali.

B. Otoliţi în boala Ménière.

BOALA (sindromul) MÉNIÈRE
BOALA (sindromul) MÉNIÈRE

Debutul crizei este brutal, iar vertijul se însoţeşte de

puternice manifestări vegetative, constând din greţuri, vărsături, transpiraţie, tulburări vasomotorii.

Bolnavul stă culcat şi nemişcat, deoarece cea mai mică

deplasare a capului activează vertijul şi fenomenele

vegetative. Fenomenele vertiginoase pot fi rotatorii în cele

trei ale spaţiului sau liniare, în plan orizontal sau vertical

(senzaţie de ascensor). Examinările clinice şi suplimentare otovestibulare sunt totdeauna pozitive.

BOALA (sindromul) MÉNIÈRE TRATAMENTUL
BOALA (sindromul) MÉNIÈRE
TRATAMENTUL

Dietă cu conţinut scăzut de natriu, în asociere cu diuretice.

Tranchilizante, neuroleptice, săruri de litiu, blocada

ganglionului stelat, vasoactive (acid nicotinic,izoxuprin,

papaverină, infuzie i/v de histamină) ineficient.

Eficienţă de tratament a demonstrat doar BETAHISTINA, care contribuie la prevenirea acceselor.

BOALA (sindromul) MÉNIÈRE TRATAMENTUL

Tratament chirurgical:

- şuntarea sacului endolimfatic (reduce vertijul în 70%

cazuri, la 45% bolnavi, totuşi, continuă să crească

surditatea);

- introducerea intratimpanică sau parenterală de

medicamente ototoxice (gentamicină sau streptomicină)

stopează accesele de vertij, dar conduce spre o tulburare

permanentă a echilibrului şi surditate;

- operaţii destructive (întreruperea selectivă transtemporală

a integrităţii porţiunii vestibulare a nervului

vestibulocohlear, labirintectomia vestibuloectomia

translabirintică) se indică în cazul vertijului violent şi

surditate unilaterală severă).

BOALA (sindromul) MÉNIÈRE Diagnosticul diferenţial Tumoră de unghi ponto-cerebelos acufene, diminuarea acuităţii
BOALA (sindromul) MÉNIÈRE
Diagnosticul diferenţial
Tumoră de unghi ponto-cerebelos
acufene, diminuarea acuităţii auditive,
dereglări de echilibru şi extrem de rar –
accese de vertij
Labirintită infecţioasă, fistulă
perilimfatică, sindromul Kogan,
sindromul viscozităţii sanguine crescute
Sifilisul congenital. Se manifestă în
vârsta medie şi poate imita sindromul
Ménière. T. Pallidum provoacă o
inflamaţie cronică, care conduce la
hidrops şi degenerare labirintică. Toţi
bolnavii cu simptomatologie de sindrom
Ménière bilateral necesită a fi
investigaţi serologic în vederea unei

forme latente de sifilis.

LABIRINTITĂ
LABIRINTITĂ

1. Labirintită virală.

Afectarea organului auditiv şi vestibular are loc într-un şir

de infecţii virale:

- Gripă

- Herpes

- Rujeolă

- Parotită epidemică

- Hepatită virală

- Rubeolă

- Virusul Epstein-Barr

Majoritatea bolnavilor se vindecă spontan.

ISCHEMIA TRANZITORIE A TRUNCHIULUI CEREBRAL
ISCHEMIA TRANZITORIE A TRUNCHIULUI
CEREBRAL

Manifestări clinice

Vertij vestibular, tulburări de echilibru

+

Diplopie, Disartrie, Dereglări de sensibilitate pe faţă sau extremităţi, Ataxie, Hemipareză, sindrom Horner, Strabism uşor exprimat, Oftalmoplegie internucleară, Nistagmus

central, altern sau vertical, Nistagmus poziţional.

Proba NILEN - BÁRÁNY are importanţă de diagnostic.

Vertijul în afecţiunile vasculare cerebrale este determinat atât

de dereglarea circuitului sanguin în nucleii vestibulari, cât şi dereglări ale hemodinamicii urechii interne

(Alekseeva N.S., 2003,

Меlnikov О.А., 2001)

vestibulari , cât şi dereglări ale hemodinamicii urechii interne (Alekseeva N.S., 2003, Ме lnikov О.А., 2001)
SISTEMUL HISTAMINERGIC postsinaptici
SISTEMUL HISTAMINERGIC
postsinaptici

Sunt cunoscute trei tipuri

de receptori ai histaminei:

H 1

H

H 3 - presinaptici

2

HISTAMINERGIC postsinaptici Sunt cunoscute trei tipuri de receptori ai histaminei: H 1 H H 3 -
SISTEMUL HISTAMINERGIC
SISTEMUL HISTAMINERGIC

Efectul histaminei asupra receptorilor H 1 :

- Dilatarea capilarelor

- Spasmul muşchilor netezi ai tractului gastrointestinal şi bronşilor

- Creşterea secreţiei de spută în căile respiratorii

SISTEMUL HISTAMINERGIC
SISTEMUL HISTAMINERGIC

Receptorii H 2 sunt localizaţi în miocard, stomac, uter şi sistem nervos central. Excitarea lor provoacă:

- Hipersecreţie gastrică şi bronşică.

- Creşterea activităţii cardiace.

SISTEMUL HISTAMINERGIC
SISTEMUL HISTAMINERGIC

Receptorii H 3 sunt localizaţi presinaptic. Prezenţa receptorilor H 3 a fost demonstrată în:

- Sistemul nervos central

- Pulmoni

- Tegumente

-Tract gastrointestinal

- Parenchim cerebral.

Histamina în concentraţii mici excită receptorii H 3 , blocând sinteza şi eliminarea histaminei din neuronii

histaminergici, ceia ce conduce la frânarea spasmului

bronşilor, de unde şi denumirea de autoreceptori.

VERTIJUL. Algoritm de diagnostic.

Senzaţia iluzorie de mişcare a

lumii înconjurătoare (vertij vestibular)

Tulburări

vestibulare

înconjurătoare (vertij vestibular) Tulburări vestibulare Senzaţia că este aproape de aşi pierde conştienţa

Senzaţia că este aproape de

aşi pierde conştienţa (stare

presincopală)

Tulburări

cardio-

circulatorii

(stare presincopală) Tulburări cardio- circulatorii Bolnavul acuză vertij Afecţiuni neurologice Dereglări de

Bolnavul acuză vertij

Tulburări cardio- circulatorii Bolnavul acuză vertij Afecţiuni neurologice Dereglări de echilibru Afecţiuni
Tulburări cardio- circulatorii Bolnavul acuză vertij Afecţiuni neurologice Dereglări de echilibru Afecţiuni

Afecţiuni

neurologice

Dereglări de echilibru

Bolnavul acuză vertij Afecţiuni neurologice Dereglări de echilibru Afecţiuni psihice Senzaţia de “rău intern”

Afecţiuni

psihice

Senzaţia de “rău intern”

VERTIJUL. Algoritm de diagnostic.

Senzaţia iluzorie de

mişcare a lumii

înconjurătoare (vertij vestibular)

de mişcare a lumii înconjurătoare (vertij vestibular) Periferice Tulburări vestibulare Centrale Vertij

Periferice

a lumii înconjurătoare (vertij vestibular) Periferice Tulburări vestibulare Centrale Vertij funcţional (stare de
a lumii înconjurătoare (vertij vestibular) Periferice Tulburări vestibulare Centrale Vertij funcţional (stare de

Tulburări

vestibulare

(vertij vestibular) Periferice Tulburări vestibulare Centrale Vertij funcţional (stare de rău) Neuronită

Centrale

vestibular) Periferice Tulburări vestibulare Centrale Vertij funcţional (stare de rău) Neuronită vestibulară

Vertij funcţional (stare de rău)

Neuronită vestibulară Vertij poziţional benign Sindrom Ménière Vertij

posttraumatic

Ischemie de trunchi cerebral Scleroză multiplă

Tumori de fosă craniană

posterioară Migrenă bazilară