Urciorul de aur

Semnificaia titlului
Titlul face referire la un obiect fantastic, magic, ce apare n textul basmului drept o punte de legtur ntre realitatea uman, mediocr i trmul fantastic ce ine
de imaginaia poetic.Astfel, urciorul de aur poate simboliza absolutul ctre care tinde poetul, n a crei ipostaz se vaafla i personajul principal. . De asemenea,
acesta este un element esenial al povetii ntruct doar n prezena acestuia poate avea loc uniunea dintre Anselmus i Serpentina, prin care eroul se desvrete
spiritual.Ca simbol alchimic, urciorul poate reprezenta piatra filosofal, o substan mistic avnd puterea de a vindeca toate bolile, de a prelungi viaa ori de a
transmuta metalele ordinare n aur.Cu alte cuvinte, titlul anticipeaz transformrile spirituale pe care le va suferi eroul, drumul su iniiatic, sugernd totodat
capacitatea creatorului, a poetului de a transpune realitatea, de a o metamorfoza n fantastic i de a accede astfel la un plan superior al existenei.
Structur i compoziie
Opera este structurat n doisprezece capitole, fiecrui capitol anticipndu-i-se coninutul prin propoziii scurte, uneori eliptice de subiect sau predicat, de forma unor mottouri.Ca tehnici narative se ntlnesc preponderent nlnuirea i alternana.
Relaia incipit-final
R e l a i a i n c i p i t - f i n a l s e c a r a c t e r i z e a z p r i n o p o z i i a d a t d e f e l u l n c a r e e s t e c o n t u r a t personajul la nceput, respectiv la sfrit. Astfel, n
deschiderea operei, Anselmus apare ca uninadaptat, ca o persoan urmrit de ghinion, de care semenii rd. El este doar un simplu student,fr experien de via,
srac, nendemnatic, al crui unic talent este caligrafia frumoas. Infinal ns, acesta devine din copist poet desvrit, dintr-un neiniiat ajunge s
cunoasc tainele vieii, s perceap existena ntr-un mod primordial, unic. Eroul trece de la dezndejde la fericirea absolut, pur, atins n urma maturizrii sufleteti,
proces n care nobleea sa spiritual joac un rol crucial.Relaia de opoziie dintre incipitul de tip ex-abrupto i final mai este evideniat i prindescrierea spaiului. n acest
mod, opera se deschide prin prezentarea oraului german Dresda, loc caracterizat prin banalitate, prin comun, n timp ce n final se contureaz un trm
fantastic, prielnic pentru dezvoltarea imaginaiei poetice i n care comuniunea om-natur poate avea loc.
Personajele
A n s e l m u s e s t e p e r s o n a j u l p r i n c i p a l a l o p e r e i . P r i n i n t e r m e d i u l c a r a c t e r i z r i i d i r e c t e , naratorul afirm despre acesta c este un tnr student
cu chip armonios, mai expresiv datorit pasiunii strnite de mnie, cu statur zvelt. Hainele lui ns erau n afara oricrei mode. Fracul lui verzui era, ntradevr, astfel tiat, ca i cum croitorul care-l croise ar fi cunoscut tietura modern numai din auzite, iar pantalonii din atlas negru, bine pstrai, ddeau
ntregului costumu n s t i l p r o f e s o r a l c u c a r e n s m e r s u l i i n u t a n u s e p o t r i v e a u d e l o c . Ti n u t a a c e s t u i a p o a t e reflecta de asemenea inadaptarea
tnrului la societatea respectiv, el nsui caracterizndu-se ca f i i n d n s c u t n u m a i p e n t r u n e n o r o c i r i , d e z n d e j d e a s a c o n c e n t r n d u - s e n
i n t e r o g a i a retoric:Dar nu-i oare o fatalitate cumplit c, atunci cnd am ajuns i eu n sfrit student, a trebuit s fiu i s rmn un biet prlit?.Cu
toate acestea, registratorul Heerbrand afirm:tiu c scrii foarte frumos i n acelai timp desenezi foarte bine cu penia, anticipnd astfel talentul creator al
studentului, prin care acesta se difereniaz de ceilali. Prin intermediul caracterizrii indirecte ns se reliefeaz o a doua identitate a lui Anselmus.
Astfel, el este, la propriu, une r o u m a r c a t , o f i i n s p e c i a l : n e n d e m n a r e a s a n s o c i e t a t e a c a m l i m i t a t a D r e s d e i s e articuleaz pe
capacitatea de a percepe o alt lume, paralel, populat de fiine magice, precum arhivarul Lindhorst i fiica sa, erpoaica verde, Serpentina. De-a lungul
ntmplrilor se remarc c a p a c i t a t e a p r o t a g o n i s t u l u i d e a v e d e a c o r e c t , d e a i n t u i d i m e n s i u n e a a s c u n s a l u c r u r i l o r i f i i n e l o r c a r e - l
n c o n j o a r , c e e a c e l a j u t s t r e a c p r o b e l e l a c a r e e s t e s u p u s p e n t r u a - i demonstra dragostea fa de fiica arhivarului. Ca un adevrat
erou de basm, acesta parcurge un drum iniiatic, de desvrire spiritual i este ajutat de creaturi cu puteri supranaturale, precum Serpentina.Personaj
romantic, Anselmus poate ntruchipa omul de geniu, superior fa de semeni, prin capacitatea sa creatoare de a transpune realitatea, prin imaginaia nermurit
care-l ajut svad, dar i s creeze un alt univers cu preul, n schimb, de a deveni neneles, inadaptat propriei lumi.
Lindhorst

Ca multe alte personaje din opera lui Hoffmann, arhivarul Lindhorst este nzestrat cu duble identiti, uneori aprnd ca un btrnel excentric, iar alteori ca o
salamandr fermecat de
sorginte alchimic, capabil s se transforme ntr-un vultur. Caracter autoritar, el pare n acelaitimp prietenos i sever pn la ameninare fa de tnrul student. La nivel
simbolic, arhivarul l reprezint pe cel Drept care, n mijlocul necazurilor nu-i pierde pacea sufletului i ncrederea n Dumnezeu. De asemenea, este un simbol al perecepiei
directe a realitii ultime, a spiritului, dar i al regenerrii ori al paternitii.
Alte personaje:-baba urcioas- este btrna doic a Veronici care se dovedete a fi vrjitoare, simbolal ruluiSerpentina- este erpoaica de aur verzui, cu ochii albatri, fiica cea mic a arhivarului;de ea se ndragostete AnselmusPhosphorus-este prinul duhurilor, tatl arhivarului-directorul Paulmann-este prieten al lui Anselmus-Veronica-este fiica cea mare a directorului, care, ndrgostit de
Anselmus va cuta ca, prin intermediul vrjitoarei, s-l fac s o iubeasc-registratorul
Heerbrand-este prieten cu directorul i cu Anselmus
Concluzii
In concluzie, opera Urciorul de aur este de fapt o alegorie a creaiei poetice, transpus artistic prin raportarea la estetica romantismului. Astfel, se pune n
prim-plan comuniunea omuluicu natura prin schiarea unei lumi fantastice, dar nzestrate cu o existen obiectiv, la care are acces doar omul de geniu, poetul,
superior prin simire, prin sensibilitate, prin spirit

Urciorul de aur
I. Context istoric: romantismul
a) Sfarsitul secolului XVIII, inceputul secolului XIX. Epoca marilor miscari revolutionare din Europa, care au dus la revolutiile burgheze de la 1848. Multi dintre scriitorii romantici au
fost inflacarati sustinatori ai ideilor revolutionare, in special a ideii de libertate, promovata de burghezie in lupta ei pentru ascensiune politica si sociala. Consecinta acestui fenomen in plan
literar e aparitia unei literaturi angajate politic si social, pusa in slujba idealurilor revolutionare.
b) Epoca in care se afirma in Europa ideea nationala, ideea dreptului fiecarei natiuni de a-si hotari soarta, destinul. Aceasta idee a dus mai tarziu la formarea statelor nationale. Literatura
romantica reflecta din plin aceasta idee si contribuie esential la formarea constiintei nationale, prin opere literare care creeaza mitologii nationale: prezinta evenimente si personalitati exemplare
care intrupeaza valori sau trasaturi considerate reprezentative pentru o comunitate nationala. Consecinta in plan literar este descoperirea temei istoriei si valorificarea folclorului, a traditiilor.
c) Epoca post-revolutionara aduce si un sentiment al deceptiei, al dezamagirii, reflectat in plan literar prin evadarea din cotidian, predispozitia spre melancolie, sentimentalism, etc.
II. Intre povestire si nuvela
Este o naratiune destul de ampla in care sunt reunite trasaturile celor 2 specii.

Povestire

implicarea subiectiva a naratorului in prezentarea faptelor si a personajelor (uneori, naratorul isi exprima simpatia sau antipatia fata de personaje)

semnificative accentele ironice ale naratorului

fragmente in care naratorul se adreseaza cititorului

Nuvela

- exista un conflict. La un prim nivel al interpretarii, conflictul se stabileste intre 2 personaje, arhivarul Lindhorst si vrajitoarea Rauerin. Toate intamplarile fantastice si evolutia
personajului principal deriva din infruntarea celor 2 forte, vrajitoarea fiind agresorul iar arhivarul fiind victima. Conflictul se incheie prin infrangerea vrajitoarei.
III. Continutul epic

Dresda, zi de sarbatoare. Studentul Anselmus rastoarna cosul unei precupete, o baba, care il blestema sa cada in cristal. Urmeaza intalnirea lui Anselmus cu cele 3 serpoaice si fascinatia
fata de ochii Serpentinei. Anselmus se angajeaza copist la arhivarul Lindhorst. In casa arhivarului se intampla lucruri neobisnuite. Veronica, fiica directorului Paulmann, se indragosteste de
Anselmus. Anselmus este indecis, confuz in aceasta relatie. Actiunea continua urmarind in paralel relatia cu Veronica si relatia cu Serpentina. De la Serpentina el afla istoria fantastica a familiei
arhivarului, care ar fi o salamandra, urmarit de dusmania babei, o vrajitoare cu chip de sfecla. Veronica ajunge la baba pentru a-si afla viitorul. Baba ii propune un ritual in noaptea echinoxului
de toamna, pentru a-l lega pe Anselmus de ea. Anselmus e atras de Veronica si incepe sa se indoiasca de existenta Serpentinei, considerand ca totul nu e decat o nalucire. Se implineste blestemul
babei: drept pedeapsa ca a patat un manuscris, e inchis de arhivar in cristal. Are loc infruntarea dintre arhivar si baba. Baba este invinsa. Veronica se casatoreste cu Heerbrand si isi gaseste
fericirea. Anselmus si Serpentina traiesc intr-o lume minunata.
IV. Tema fantasticului
Fantastic - ceea ce contrazice realitatea si legile ei, asa cum le cunoastem. In 'Urciorul de aur', astfel de evenimente sunt foarte frecvente si au un caracter spectaculos. Nuvela evidentiaza
fantasticul-romantic. Actiunea nuvelei corespunde definitiei fantasticului ca ezitare intre straniu si miraculos. Pana la sfarsitul naratiunii, nu se raspunde la intrebarea daca tot ce s-a intamplat sau
povestit e rezultatul visului, al delirului, al nebuniei sau daca nu cumva magia babei este la originea evenimentelor. E semnificativa discutia dintre Paulmann, Veronica si Heerbrand. Paulmann
considera ca fiica lui a innebunit si ca totul e o halucinatie a mintii ei bolnave. Veronica califica si ea totul ca 'un vis nerod'. Insa Heerbrand ii contrazice, atragandu-le atentia ca exista 'intradevar, mestesuguri oculte', plasand deci evenimentele in sfera miraculosului. Naratiunea se incheie sub semnul acestei incertitudini.
V. Personajul principal
a) Anselmus este un personaj romantic. Portretul lui: 'din pricina chipului lui armonios, mai expresiv datorita pasiunii starnite de manie si a staturii lui zvelte, femeile ii iertau tanarului
neindemanarea si hainele lui care erau in afara oricarei mode'. Aceste haine 'dadeau intregului costum un stil profesoral cu care, insa, mersul si tinuta nu se potriveau deloc'. Acest portret succint
sugereaza caracterul inadaptat al personajului. El nu stie sa fie la moda. In plus, il prezinta ca pe un personaj bizar, ciudat, aflat intr-o contradictie cu sine insusi, sugerand si o contradictie intre
adevarata lui natura si aparenta afisata.
b) protagonist al unor evenimente exceptionale (de povestit)
c) sensibilitatea iesita din comun asociata cu predispozitia spre visare si cu dorinta de evadare din realitatea cotidiana. E vorba de o sensibilitate excesiva, pana la limita labilitatii
psihice. De mai multe ori, el insusi sau alte personaje interpreteaza reactiile lui drept rezultatul unor crize 'toti il credeau intr-adevar bolnav de nervi'. Cat priveste caracterul inadaptat si tendinta
spre evadare, e semnificativ un fragment precum 'placerea lui cea mai mare era atunci cand putea sa rataceasca singur prin lunci si prin paduri (.) putea sa se gaseasca oarecum pe sine insusi
numai in contemplarea imaginilor de tot felul, care se inaltau in sufletul lui'.
d) ca erou romantic, traieste o poveste de iubire cu totul iesita din comun, replicile lui arata aspiratia catre o iubire absoluta 'numai o data uitati-va la mine, voi, ochi adanci si albastri,
numai o data si dupa aceea pot sa mor de durere si de dor'[motivul orei de iubire]

Urciorul de aur, naratiune fantastica, apartine ciclului Fantezii n maniera lui Callot si cuprinde iubirea studentului Anselmus pentru frumoasa Serpentina. Numeroasele
situatii fantastice, ncercari prin care trece eroul, amintesc de basmele din literatura noastra. Naratiunea aduce in prim-plan unul dintre conflictele clasice ale romantismului:
cel dintre realitatea restrictiva si mediocra si imaginatia poetica, inzestrata cu o nelimitata capacitate creativa. Anselmus este un student cu o fire poetica si visatoare, dar si cu
un ghinion iesit din comun, ce-l impinge spre visare, spre izolarea de lumea reala. Neindemanarea sa in societatea Dresdei provine din capacitatea sa de a percepe lumea
populata de fiinte magice, cum ar fi arhivarul Lindhorst si fiica sa, serpoaica verde Serpentina. Anselmus intuieste existenta acestei lumi fantastice in urma altercatiei cu o
precupeata, in ziua Inaltarii Domnului. Ramas fara banii de buzunar, el se duce pe malul Elbei, de unde aude un clinchet de cristal. Apropiindu-se de socul din care se auzea
sunetul, a zarit trei serpoaice de aur verde si s-a indragostit de cea cu ochii albastri. La propunerea directorului Paulmann, Anselmus s-a dus la arhivarul Lindhorst, care l-a
angajat sa-i copieze manuscrise rare. Veronica, fiica lui Paulmann, fiind indragostita de Anselmus, a apelat la o vrajitoare pentru a o ajuta sa dobandeasca dragostea acestuia.
Vrajitoarea era doica din copilarie a fetei, vrajmasa lui Lindhorst, dar si precupeata cu care Anselmus s-a certat in piata in ziua Inaltarii. Cele doua s-au dus intr-o noapte la o
rascruce de drumuri si, rostind un descantec malefic, au creat o oglinda cu ajutorul careia fata il putea face pe alesul inimii sale sa se gandeasca la ea. Anselmus traducea
textele intr-o camera, dupa ce arhivarul ii prezentase casa in intregime si dupa ce zarise intr-o incapere albastra un urcior de aur. Studentul nu trebuia sa greseasca in copierea
manuscriselor si sa nu scape, sub nici o forma, vreo picatura de cerneala pe originale. Cand a primit manuscrisul intitulat Despre casatoria salamandrei cu serpoaica verde,
Serpentina, cea cu ochi albastri, i s-a infatisat si i-a povestit despre ce era vorba. Salamandra era Lindhorst iar serpoaica verde era mama ei si a celor doua surori ale sale,
asupra carora fusese rostita o vraja. Fiecare dintre ele trebuia sa vrajeasca pe cineva astfel incat sa se indragosteasca de ele si fiecare avea cate un urcior. Serpentina il avea pe
cel de aur. Desi parea sa fie indragostit de serpoaica de aur verde, studentului i-a tresaltat inima la vederea Veronicai si toate lucrurile care, mai inainte, pareau minunate in
casa arhivarului, acum ii pareau fade. Anselmus a sfarsit copierea manuscrisului, iar Lindhorst i-a dat altul, insa pe acesta, studentul a picurat cerneala din greseala si a sfarsit
inchis intr-o sticla, pe un raft, unde a descoperit ca nu era singur, ci erau langa el mai multi studenti inchisi din acelasi motiv. Dintr-un ceainic a aparut, dintr-o data,
vrajitoarea, care a ras de nenorocirea lui; insa, dupa o lupta crancena cu Lindhorst, acum sub identitatea Salamandrei, vrajitoarea a fost ucisa iar Anselmus a sarit din sticla cel tinea captiv direct in bratele Serpentinei. Desi Veronica era atrasa de student, ea a acceptat cererea in casatorie a noului consilier aulic, domnul Heerbrand si le-a povestit,
atat lui, cat si lui Paulmann, tatal sau, tot adevarul despre Lindhorst, vrajitoare si oglinda fermecata. Ca proaspat ginere al arhivarului, Anselmus s-a mutat, impreuna cu
Serpentina, la mosia acestora din Atlantida simbolul perfect al universului romantic: o lume imaginara, dar inzestrata cu o existenta obiectiva.