Dai-mi un trup, voi munilor

Numai pe tine te am, trectorul meu trup,

i totui
flori albe i roii eu nu-i pun pe frunte i-n plete,
cci lutul tu slab
mi-e prea strmt pentru stranicul suflet
ce-l port.
Dai-mi un trup,
voi munilor,
mrilor,
dai-mi alt trup s-mi descarc nebunia
n plin!
Pmntule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei nprasnice inimi,
pref-te-n lcaul furtunilor cari m strivesc,
fii amfora eului meu ndrtnic!
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea mreii mei pai
i-a apare nvalnic i liber
cum sunt,
pmntule sfnt.
Cnd as iubi,
mi-a ntinde spre cer toate mrile
ca nite vnjoase, slbatice brae fierbini,
spre cer,
s-l cuprind,
mijlocul s-i frng,
s-i srut sclipitoarele stele.

Cnd a ur,
a zdrobi sub picioarele mele de stnc
biei sori
cltori
i poate-a zmbi.
Dar numai pe tine te am, trectorul meu trup.