AUTISM

In limba greaca descoperim ca autos inseamna insusi sau eul propriu. E.Bleuler
este cel care a creat acest termen si l defineste ca "detasare de realitate nsotita de o
predominare a vietii interioare".
Aceasta nchidere n sine se poate apropia de introversiunea descrisa de C.G. Jung.
Diagnosticarea unei persoane ca avand autism este insa un lucru foarte dificil de realizat.
Incapacitatea de relationare sociala, dificultatile de comunicare, stereotipiile (leganatul
inainte si inapoi, repetarea unui anumit sunet), autoagresiunea, atasamentul neobisnuit
fata de obiecte, reactia intarziata la auzul numelui, reactiile disproportionate fata de
situatiile inconjuratoare, sunt doar cateva elemente care pot conduce la diagnosticul de
autism.
In ceea ce priveste cauzele care duc la aparitia autismului, lucrurile se complica si mai
mult din cauza faptului ca, pana acum, nu s-a descoperit nici o teorie care sa explice pe
deplin aceasta inchidere in sine. Astfel avem de-a face cu teorii ce postuleaza ca
autismul ar avea drept punct de plecare fie comportamente invatatate, fie dezechilibre
organice, fie incapacitatea de adaptare psihologica la un mediu ostil.
De asemenea, unele cazuri de autism au fost asociate cu boli contagioase, cu anomalii ale
creierului, cu traumatisme intrauterine sau traumatisme ale nasterii. Si, in sfarsit, in
ultimii ani s-a vehiculat ideea potrivit careia autismul este o boala a sistemului imunitar,
aceasta deoarece in urma unor cercetari s-a demostrat ca cei mai multi copii cu autism au
alergie la lapte si la grau, iar majoritatea parintilor lor au avut sau au probleme legate de
imunitate (ex. anumite tipuri de alergii, probleme cu tiroida etc.).
Dupa cum se vede, sunt foarte multe ipoteze dar, din pacate, nu exista un raspuns clar.
Din aceasta cauza, prevenirea autismului este cel putin deocamdata, un lucru imposibil.
In ceea ce priveste tratamentul acestei afectiuni, trebuie sa spunem ca se bazeaza
indeosebi pe o educatie individualizata, deoarece fiecare persoana are nevoile, dorintele
si capacitatile proprii. Un lucru foarte important de care nu trebuie sa uitam este ca
tratamentul precoce poate diminua efectele autismului. Astfel cu cat copilul este mai
repede diagnosticat si inclus in programe educationale cu atat i se ofera mai multe sanse
de a progresa, de a putea trai o viata multumitoare. Dintre tratamentele cele mai
cunoscute amintim aici :programul TEACCH (Treatment and Education of Autistic and
Communication Handicapped Children), programul ABA (Applied Behavioral Analysis),
Sistemul PECS (Picture Exchange Communication). Se mai poate vorbi aici si despre
terapia prin muzica si arta, terapia prin dans precum si terapia ocupationala.
Cat despre eventuale tratametele medicamentose, important de retinut este faptul ca nu
exista medicamente care sa vindece autismul. Unele dintre medicamente pot fi de ajutor

in mentinerea unor stari non-agresive, precum si in controlarea stereotipiilor, anxietatii

etc, insa majoritatea medicamentelor de acest gen au efecte secundare.
In colncluzie, repetam faptul ca diagnosticarea si interventia din timp, precum si aplicarea
unui tratament individualizat, pot face ca persoanele afectate de autism sa aiba foarte
multe sanse de recuperare.
Autistul se nchide n angoasele si imaginatia sa ceea ce determina atitudini nentelese.
Autismul se observa n schizofrenie printr-un caracter excesiv si discordant, bolnavul
fiind ntr-un izolationism cvasitotal. Autismul este prezent si la copiii mici datorita
incoerentei cunoasterii lumii sinelui.
La persoanele vrstnice este ntretinut de marginalizarea sociala si de constientizarea
nesigurantei, de statutul social si de distanta de conceptie a generatiilor. n afara unor
forme de autism ca simptom n diferite maladii psihice, Leon Kanner descrie sindromul
comportamental de autism evidentiind printre caracteristicile acestuia:
dificultatile de limbaj (accentund nedezvoltarea acestuia si tulburarile sale),
discontinuitatile n dezvoltare (de exemplu, autistul poate efectua operatii de nmultire,
dar nu poate numara pna la zece),
dificultati perceptuale (nu reactioneaza la un zgomot puternic, dar poate deveni violent la
caderea unei gume de pe masa),
dificultati de relationare (priveste ore n sir un obiect stralucitor sau se poate atasa
nejustificat de altul),
dificultati ale mobilitatii (leganatul nainte si napoi, frecarea cu mna a unei urechi,
privirea nencetata a degetelor, emiterea unui sunet ore n sir).
n plan comportamental se produc fenomene mai deosebite:
automutilarea sau autodistrugerea (autolovirea, lovirea capului de obiecte dure)
autostimularea ce poate fi chinestezica (leganatul nainte si napoi), tactila (lovirea
coapsei cu dosul palmei), vizuala (nvrtirea unui obiect n fata ochilor) si auditiva
(plesnitul din limba).
M. Rutter mentioneaza ca trasaturi esentiale pentru autism incpacitatea de relationare
sociala, ntrzieri n dezvoltarea limbajului, incapacitatea folosirii pronumelui la persoana
I si existenta formelor rituale.
In autismul de tip Kanner retragerea n sine si izolarea se produc chiar din primii ani de
viata, fapt pentru care acesti copii au fost numiti "fara contact". Chiar termenul de autism
provine de la grecescul "autos" care nseamna nsusi sau Eul proriu. In autism
comportamentul caracteristic ncepe imediat dupa nastere sau n primii 2, 3 ani.
Statisticele arata ca baietii sunt mai afectati de autism n proportie de 4 la 1 fata de fete.
Autismul de tip Kanner, ca sindrom definitoriu, prezinta si o serie de manifestari
secundare, dar caracteristice unor boli psihice. Procesul recuperativ este anevoios, de
lunga durata si nlaturarea simptomatologiei nu poate fi totala, n stadiul actual al stiintei.