COMUNICAREA ASERTIVA

Asertivitatea este cea mai eficienta modalitate de solutionare a problemelor

interpersonale. Comunicarea directa, deschisa si sincera permite receptionarea mesajelor
fara blocaje si distorsiuni, ceea ce mentine si imbunatateste relatiile cu ceilalti.
Capacitatea de a comunica in mod asertiv sentimentele, emotiile si gandurile fara a leza
integritatea celorlati, reprezinta un mod eficient de comunicare.

Comunicarea asertiva inseamna sa ne exprimam nevoile in mod direct, deschis si onest,

clarificandu-i celuilalt asteptarile pe care le avem.

Sa fii asertiv inseamna sa iti spui punctul de vedere tinand cont in acelasi timp de punctul
de vedere al celorlalti. In concluzie, asertivitatea este punctul minunat de echilibru intre
a fi prea agresiv si a fi prea pasiv in comunicare.

Comunicarea asertivă nu este facilă, pentru că ea presupune un echilibru foarte fin

între combativitate și abandon, între a fi activ și a fi pasiv. Solicită un nivel
considerabil de conștiență, flexibilitate internă, curaj, asumare, încredere în tine și în
celălalt, o bună înțelegere a contextului.

Când te exprimi asertiv, îți afirmi direct nevoile, percepțiile, trăirile, gândurile și
aspirațiile, rămânând permanent deschis la ceea ce interlocutorul simte și dorește.
Acționezi pentru drepturile tale, ținând cont și de drepturile lui. Atitudinea asertivă
transmite mesajul următor:„Există suficient loc pentru amândoi. Mă simt confortabil pe
teritoriul meu. Nu vreau să te invadez și nici să mă invadezi”. Mai concret voi reda un
exemplu de comunicare care, din forma unei critici sau a unui reproș (prin care
etichetăm), poate deveni asertivă:

-Ești o persoană nepăsătoare, mereu îți lași hainele în dezordine!

(asertiv)-Simt disconfort atunci când îți lași hainele la întâmplare. Aș aprecia dacă
le-ai pune ordonate, la locul lor.

-Mereu ajungi târziu acasă, mă exasperează nesimțirea ta!

(asertiv)-Mă întristează faptul că ajungi târziu acasă. Mi-ar face plăcere să încerci să
vii mai devreme.

-Mă enervezi cu tăcerea ta!

(asertiv) –M-aș simți mai confortabil, dacă mi-ai vorbi. Mă simt nesigură, neștiind ce
simți tu.

-Ești insensibil. Niciodată nu îmi aduci flori.

(asertiv)-Mă emoționează gestul dăruirii unei flori. Mi-ar face plăcere dacă mi-ai

oferi una din când în când.

Sunt doar câteva exemple prin care se observă că exprimarea asertivă se bazează pe
mesajele de tip „EU” , având o calități evidente: evită critica, nu face etichetări asupra
celuilalt, ne ajută să-i comunicăm celuilalt trăirile noastre în raport cu situația. Nu
criticăm persoana, ci evidențiem acțiunea cu care nu suntem de acord. Nu lezăm
individul, ci analizăm comportamentul acestuia.

Asertivul vorbește, dar și ascultă, negociază și acceptă greșeala ca fiind corectibilă.

Atunci când acesta comunică ceea ce simte și dorește, o face cu demnitate și respect. Cel
care primește mesajul asertiv simte libertatea de alegere, nu mai simte impunere, critică și
reproș. Adeseori, în cuplu a cere înseamnă a pretinde, a emite pretenții. Atunci când
ceri impunând sau reproșând, aștepți ca celălalt să se ridice la nivelul așteptărilor tale,
neținând cont dacă poate sau nu poate, vrea sau nu vrea. Nu uita: poți cere orice, dar nu
pretinde nimic! În relația de cuplu, ca și în orice interacțiune umană semnificativă, există
numeroase momente în care „dansul cererii” lipsite de pretenții și al ofertei
necondiționate creează și recreează misterul iubirii. Relațiile dintre cei doi parteneri
sau dintre un părinte și un copil caracterizate nu de răspunsuri libere, ci de oferte
condiționate, ca și cereri înghițite de pretenții, deși oferă gratificații, ratează acest mister.
Persoanele cu echilibru interior, cu o bună sensibilitate afectivă, sunt atente la trăirile
celuilalt și le identifică corect. Dar, uneori, și ele, în situații de încordare emoțională și
stres, nu au acuratețe în interpretare. De aceea, este mult mai eficient să dialoghezi spre o
soluție sau o zonă mai liniștită, să nu mizezi pe faptul că celălalt va ghici cum te simti,
ci să exprimi trăirea. Nu există niciun motiv pentru a fi agresat, contrazis sau
desconsiderat dacă îți exprimi o trăire personală.„Mi-e teamă”, „sunt trist”, „mă
bucur”, „îmi place”, „sunt fericită” sunt dezvăluiri oneste ale fluxului emoțional
dinăuntrul tău. De ce ai fi pedepsit(ă) sau nerespectat(ă) pentru ele?

Înlocuiți cuvântul „trebuie” cu : „vreau”,„ mi-ar plăcea”, „aș prefera”, „am

nevoie”…

Fiți politicoși, dar fermi! Îmbunătățiți-vă viața prin asertivitate!