Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Romanul este alctuit din caietele pe care le scrie Stiller n nchisoare n timp ce se
investigheaz cazul su si dintr-un epilog redactat de procurorul Rolf, a crui sotie, Sibylle,
fusese amanta sculptorului, putin nainte de misterioasa-i disparitie.
ntr-o bun parte din povestire, nedumerirea confer tensiune actiunii: este Stiller domnul
White, asa cum pretinde politia, sau este vorba de o absurd nentelegere, dup cum afirm
cel arestat? ndoiala este alimentat de contradictii obiective si, mai ales, de categorica
convingere cu care autorul caietelor neag faptul c el ar fi Stiller. Mai trziu ns, cnd dup
propria-i mrturie, adevrul iese la iveal, fiind evident c Stiller si White e una si aceeasi
persoan, o alt nedumerire ia locul celei dinti, mentinnd viu interesul cititorului. Ce se
ntmpl cu sculptorul? De ce fuge de el nsusi si-si respinge trecutul si numele cu aceast
oarb ncptnare? E oare fuga aceasta dictat de remuscare, fiind un mod inconstient de a
fugi de responsabilitatea pe care o are n esecul relatiei sale sentimentale cu Julika? Sau e
ceva mai abstract si mai complex: respingerea unei culturi, a unui fel de a fi si de a tri, care a
fost dintotdeauna incompatibil pentru Stiller cu deplina afirmare a existentei sale?
Spre deosebire de prima nedumerire, romanul nu rezolv acest al doilea mister: sarcina
aceasta i revine cititorului. Cartea se multumeste s-i ofere un material abundent si eterogen,
cu episoade si situatii din viata lui Stiller, astfel nct, confruntndu-le si studiindu-le, fiecare
s trag concluziile ce se impun. Iar documentarea aceasta existential este att de dens si de
subtil nct, ntr-adevr, concluziile ce se pot trage n privinta lui Stiller sunt foarte diverse.
De la aspectul patologic, un simplu caz de schizofrenie, pn la o metafizic a culturii, un
refuz alegoric de "a fi elvetian" pn la imposibilitatea asumrii conditiei umane - fiind
elvetian - n toate acceptiile ei diverse si multiple.
Ce detest Stiller n lumea lui din Zrich? Faptul c totul este att de curat si de ordonat si
c viata este pentru compatriotii si o rutin previzibil, din care au fost excluse excesele si
grandoarea. Compatriotii si au numit mediocritatea "cumptare" si, cum au renuntat la
"ndrzneal", si-au pierdut cu timpul spiritualitatea, murind ncetul cu ncetul si golindu-se
de forta vital: "Atmosfera elvetian n-are viat, n-are spirit, n sensul c omul si pierde
spiritualitatea, nemaiaspirnd la perfectiune". Nici mcar libertatea cu care se laud elvetienii
nu i se mai pare real, ntruct conformismul a eliminat din vietile lor "pericolul ndoielii", iar
aceast atitudine reprezint pentru sculptor prototipul lipsei de libertate.
n aceast atmosfer de "suficient opresiv", tot ce implic un risc sau o ruptur n formele
prestabilite ale existentei tinde s fie reprimat sau evitat si de aceea mediocritatea disimulat
n bunstarea material ptrunde si n relatiile umane, srcindu-le si frustrndu-le, dup cum
dovedesc cele dou povesti de dragoste - dac pot fi astfel numite - ce apar n roman: cea
dintre Julika si Stiller si cea dintre Rolf si Sibylle.
n ciuda izbucnirilor si acceselor nonconformiste ale sculptorului, conflictele sale conjugale
cu Julika, frumoasa balerin bolnav de tuberculoz, pe care o face s sufere si o chinuie
nainte de a o prsi - spre a reveni apoi la ea cnd se-ntoarce n Elvetia - sunt tipic burgheze
(si oarecum plicticoase). Nu-i deloc clar ce i reproseaz Stiller delicatei si rbdtoarei Julika.
Poate delicatetea si rbdarea? Faptul c se resemneaz s fie ceea ce e si s aib ceea ce are,
c "nu iubeste imposibilul" dup conceptia lui Goethe, pe care el si-ar dori s-o transforme n
norm de conduit? Sau poate e teama de a se vedea trt de ea spre viata conventional, spre
aura mediocritas a concettenilor si, cea care-l face pe Stiller s-i repugne aceast femeie pe
care, pe de alt parte, o iubeste cu sigurant. Odat revenit n tar si la identitatea sa, Stiller
ncearc s reconstituie acea iubire frustrat, dar este prea trziu, si o moarte banal - de
foileton - pune capt ncercrii sale.
Povestea sentimental dintre procurorul Rolf si sotia lui, Sibylle, relatat din prisma
aventurii lui Stiller, este poate episodul cel mai reusit din carte, reflectnd cel mai bine
sentimentul de nstrinare n iubire, datorat civilizatiei moderne. Iat cea mai mare acuzatie
Nu trebuie s ne pierdem, deci, speranta: cu putin noroc, limbul elvetian va ajunge poate,
ntr-o bun zi, s fie infernul att de dorit de oameni ca Anatol Stiller.
Barranco, 12 februarie 1988
(din volumul
Adevrul minciunilor)
n romneste de
Luminita Voina Rut