Efectul acetilcolinei se produce pe doua tipuri de receptori:

- receptori muscarinici actionati specific de un alcaloid toxic -muscarina, acesti receptori sunt de
patru subtipuri:
M1 situati in sistemul nervos central si la nivelul unor ganglioni simpatici (exp. in celulele
glandulare gastrice),
M2 situati pe membrana postsinaptica a celulelor din periferie (miocard, muschi netezi, unele
glande),
M3 in musculatura neteda si M4 asemanatori cu M2.
- receptori nicotinici actionati specific de un alt alcaloid vegetal toxic -nicotina, ei apartin la doua
subtipuri:
receptori N1 situati la nivelul neuronilor ganglionari vegetativi (simpatici si parasimpatici) si in
celulele medulosuprarenale
receptori N2 situati la nivelul placii terminale motorii (pe membrana postsinaptica a celulelor
musculare striate). In afara acestor localizari receptorii nicotinici se mai gasesc in SNC si la
nivelul glomusului carotidian.
Acetilcolina care se elibereaza in fanta sinaptica actioneaza pe receptorii colinergici din membrana
postsinaptica. Ea este scindata (in milisecunde) in acetat si colina de catre acetilcolinesteraza. Asa se
explica durata foarte scurta a actiunii asupra receptorilor.
Dupa localizarea diferitelor tipuri de receptori colinergici si din punct de vedere al modului de actiune,
medicamentele actionand in domeniul colinergic pot fi clasificate in patru grupe:
1. Parasimpatomimetice
2. Parasimpatolitice
3. Substante cu actiune ganglionara
4. Blocantii transmisiei neuromusculare curarizante
1. Parasimpatomimetice
Aceasta grupa cuprinde substantele care actioneaza agonist la nivelul sinapselor
parasimpatice terminale, stimuland direct receptorii muscarinici si provocand consecutiv
efecte asemanatoare celor ale excitarii nervilor parasimpatici. Aceste efecte constau in:
- stimularea secretiei glandelor exocrine: salivara, secretia gastrica acida si de mucina, intestinala,
pancreatica, nazala, bronsica, lacrimala si sudorala.
- stimularea musculaturii netede viscerale, foarte evidenta la nivelul tubului digestiv cu cresterea
tonusului si peristaltismului gastrointestinal cu exceptia sfincterelor, cresterea tonusului musculaturii
parietale a vezicii urinare, dar cu relaxarea sfincterului, cresterea tonusului si peristaltismului uterin,
pot apare contractii spastice ale miometrului, contractia cailor biliare, se produce bronhoconstrictie cu
dispnee expiratorie.

- la nivelul ochiului se produce ingustarea pupilei (mioza)

- efecte la nivelul aparatului cardiovascular: la nivelul cordului efectul este inhibitor si se
manifesta prin scaderea frecventei cardiace (bradicardie), deprimarea conducerii atrioventriculare ca
urmare a incetinirii depolarizarii diastolice spontane in fibrele 'pace-maker', scaderea fortei
contractiilor miocardului, ceea ce determina scaderea debitului cardiac ce poate sa duca la oprirea
inimii in diastola. La nivelul vaselor se produce vasodilatatie periferica prin relaxarea musculaturii
netede din vase. Acest efect impreuna cu scaderea debitului cardiac determina scaderea tensiunii
arteriale.
- efecte centrale prezente la substantele cu liposolubilitate corespunzatoare capabile de a patrunde
in nevrax: greata, voma, tremuraturi si tulburari psihice.
Clasificarea:
In functie de mecanismul de actiune parasimpatomimeticele se clasifica in doua grupe:
1. Parasimpatomimetice directe
2. Parasimpatomimetice indirecte (inhibitori ai colinesterazei)

1. Parasimpatomimetice directe isi exercita efectul si asupra organelor denervate,

dupa degenerarea terminatiilor nervoase si disparitia depozitelor de acetilcolina. De exp. provoaca
mioza si dupa sectionarea nervului oculomotor. Celulele glandulare si fibrele musculare netede
denervate prezinta chiar o sensibilitate crescuta fata de parasimpatomimeticele directe.
Acetilcolina
Carbaminoilcolina (Carbacol) utilizata in atonii gastrointestinale, pareze vezicale, ileus paralitic
si in oftalmologie in glaucom.
Contraindicatii :
- astmul bronsic;
-afectiuni cardiace: insufucienta cardiaca, tulburari de conducere, bradicardii excesive, boala
coronariana, hipotensiune;
- afectiuni gastrointestinale: ulcer gastric, ileus mecanic;
Pilocarpina Stimuleaza intens secretia salivara, sudorala, gastrica, traheobronsica, si nazala. Aplicata
in picaturi oculare produce mioza si scade presiunea intraoculara. Principala utilizare terapeutica este
in glaucom. Fiind o substanta foarte toxica se foloseste pe cale sistemica numai ca antidot in intoxicatii
acute cu atropina.
2. Parasimpatomimetice indirecte anticolinesterazice

a) Inhibitori reversibili ai acetilcolinesterazei

b) Inhibitori ireversibili ai acetilcolinesterazei

a) Inhibitori reversibili
Fizostigmina Este utilizata in oftalmologie in aplicatii locale, pentru tratamentul glaucomului, in
solutii oftalmice.Are efect miotic mai intens si mai durabil decat pilocarpina, insa poate irita mucoasa
conjunctivala. Fiind o substanta toxica nu poate fi folosita pe cale generala decat in intoxicatia cu
atropina. Chiar si la doze mici produce efecte centrale: greata, voma,
Neostigmina ,Prostigmina, Neoezerina (Miostin) Terapeutic se utilizeaza pentru stimularea
musculaturii netede gastrointestinale si vezicale, stimuland puternic tonusul si peristaltismul intestinal.
Este indicata in atonii gastrointestinale, ileus paralitic, pareza vezicala. In al doilea rand are efecte
importante la nivelul placii terminale motorii, unde pe langa, acumularea acetilcolinei produce si
stimularea directa a colinoreceptorilor. Datorita actiunii asupra musculaturii striate, neostigmina este
utila in tratamentul bolii miastenia gravis.
b)Inhibitorii ireversibili: compusi organofosforici care se fixeaza de centrul esterazic al
acetilcolinesterazei, prin legaturi covalente. Aceste legaturi pot fi desfacute numai in primele momente
de la realizarea lor, cu trecerea timpului ele imbatranesc si devin ireversibile. Activitatea enzimei se
reia numai dupa sinteze de noi molecule. Compusii organofosforici sunt foarte toxici si datorita faptului
ca patrund in SNC unde mediatorul are functii importante. De aceea folosirea lor terapeutica este
foarte limitata.
In general se folosesc ca pesticide si insecticide. Un numar mic de medicamente organofosforice se
utilizeaza in aplicare locala, pentru tratamentul glaucomului, avand avantajul unei durate mai lungi de
actiune. Efectul lor toxic se manifesta prin 'criza colinergica', ce insumeaza toate efectele muscarinice
si nicotinice, de la toate nivelele, inclusiv central. La aceste efecte se adauga o actiune demielinizanta
care determina sechele de lunga durata (polinevrite, tulburari psihice, depresii, etc.). Unii compusi sunt
substante toxice de lupta extrem de periculoase.
Paraoxonul (Mintacol) pentru combaterea si prevenirea crizelor glaucomatoase.
Alti compusi organofosforici ca Parationul, Malationul sunt utilizati ca insecticide in agricultura.
Intoxicatia: compusii organo-fosforici pot cauza accidente toxice periculoase. Fiind volatili si foarte
solubili se pot absorbi usor nu numai din tubul digestiv, ci si respirator si prin pielea intacta.
Simptomele se incadreaza in asa numita criza colinergicacuprinzand fenomene muscarinice,
nicotinice, si central - nervoase, precum si unele efecte celulare directe. Clinic: se observa
tulburari respiratorii, circulatorii, digestive, neuropsihice si neuromusculare ca: greata, voma, diaree,
colici, sialoree, mioza, bronhosnstrictie si bronhoree, hipotensiune, bradicardie, edem pulmonar,
slabiciune musculara si contractii fasciculare, eventual paralizii, ataxie, tremuraturi, convulsii,
anxietate, coma. Moartea survine de obicei prin asfixie, datorita paraliziei centrului si muschilor
respiratori, ca si bronhoconstrictiei. In caz de supravietuire pot persista timp mai indelungat simptome
reziduale: oboseala, scaderea memoriei, iritabilitate, depresie, polineuropatie, leziuni hepatice.
Tratamentul consta in administrarea cat mai urgenta a: substantelor reactivatoare de colinesteraza,
injectarea imediata a unor doze mari de atropina
Reactivatorii de colinesteraza
Obidoxima (Toxogonin, Pirangyt )
Oximele antagonizeaza cel mai eficient efectele motorii ale compusilor organo-fosforici, apoi actiunile
lor muscarinice si mai slab efectele centrale. De aceea, ele se asociaza intotdeauna cu atropina.
Pralidoxima este un derivat de piridin-aldoxima. Are un efect reactivator mai slab decat Obidoxima.
2. Parasimpatolitice

Sunt substante anticolinergice care inhiba transmisia impulsurilor de la terminatiile fibrelor

parasimpatice la celulele efectoare, impiedicand si efectele muscarinice ale substantelor
parasimpatomimetice.

82.
Mecanismul lor de actiune consta in blocarea specifica a colinoreceptorilor de tip M din celule, printr-un
mecanism competitiv cu agonistii. Acest antagonism este reciproc, blocajul putand fi combatut prin
acumularea de acetilcolina, dar parasimpatomimeticele (agonistii) combat mai greu efectul blocant al
parasimpatoliticelor, decat invers. Efectul parasimpatoliticelor este foarte selectiv: substantele
respective nu afecteaza decat in doze mult mai mari alte tipuri de sinapse colinergice (exp. la nivelul
ganglionilor vegetativi).
Atropina (Atropini sulfas), este esterul acidului tropic (un acid aromatic) cu tropina (aminoalcool cu
nucleu tropanic).
- efectul relaxant asupra musculaturii netede - actiune antispastica
- efectul antisecretor al atropinei este
gastrointestinale si ale cailor respiratorii

marcat

la

nivelul

glandelor

salivare,

sudoripare,

- la nivelul ochiului se produce dilatarea pupilei - midriaza

- la nivelul cordului atropina creste frecventa, raspunsul tahicardic fiind cu atat mai pronuntat cu cat
tonusul parasimpatic preexistent a fost mai accentuat.
- efectele centrale ale atropinei sunt marcate dupa doze mai mari, avand in parte caracter stimulant,
in parte caracter deprimant. La doze terapeutice este stimulat usor centrul respirator si nucleul vagal.
Atropina exercita o oarecare actiune antivomitiva, in parte centrala, mai ales in raul de miscare. Are
efect antiparkinsonian, atenuand rigiditatea musculara si in mai mica masura tremorul, datorita
actiunii asupra sistemului motor extrapiramidal, influentand si hipersalivatia. In doze toxice provoaca
excitatie psihomotorie si chiar delir.

Indicatii: atropina este utilizata in anesteziologie, in prenarcoza pentru scaderea secretiilor,

prevenirea unor aritmii, a varsaturilor, etc;
-ca agent antispastic si antisecretor in boala ulceroasa; se foloseste ca spasmolitic in colici
intestinale, spasm piloric, colici biliare, tenesme vezicale.
-se poate folosi ca adjuvant pentru prevenirea crizelor de astm bronsic.
-ca antisecretor se poate folosi : inaintea operatiilor in cavitatea bucala ,in caz de
sialoree, in combaterea transpiratiei nocturne a bolnavilor de tuberculoza.
-in oftalmologie ca midriatic in tramentul iritelor, iridociclitelor si cheratitelor, eventual in
examenul fundului de ochi (in acest scop a fost inlocuita cu homatropina).
- este un antidot pretios in intoxicatii cu parasimpatomimetice.
- in distonii vegetative se combina cu simpatolitice si sedative.

Contraindicatii: in glaucom, la prostatici, in caz de retentie urinara, la bolnavii cu atonie

gastrointestinala, in ileusul paralitic.
Scopolamina
Extractum Belladonnae siccum (Extract uscat de matraguna pulbere)
Homatropina (la examinarea fondului de ochi).
Ipratropiu bromura, in combaterea spasmului bronsic.
Scobutil antispastic.
Propantelin actiune antispastica si antisecretorie marcata
Oxifenoniu fect antisecretor si combatand spasmele biliare
Pirenzepin in boala ulceroasa pentru scaderea secretiei gastrice
7.1.3. Substante cu actiune ganglionara
Nicotina
Intoxicatia usoara se manifesta prin ameteala, cefalee, greata, voma, diaree, paloare, palpitatii,
slabiciune, transpiratie, tremor.Forma grava a intoxicatiei are o evolutie rapida, tremuraturi,
convulsii, coma, paralizia respiratiei.
Intoxicatia cronica (tabagismul) prezenta la fumatori se datoreste si substantelor toxice din fumul de
tutun (monoxidul de carbon, amoniac, gudroane, benzpiren, etc.). Se manifesta prin afectiuni
cardiovasculare, central nervoase, respiratorii si digestive. Nicotina favorizeaza aparitia alterarilor
sistemului vascular (spasme arteriale, ateroscleroza, insuficienta coronariana, aritmii, ambliopie).
Lobelina
Citizina
Ganglioplegice
Sunt substante care paralizeaza sinapsele ganglionare fara excitatie prealabila,
intrerupand transmisia impulsurilor de la nivelul fibrelor preganglionare la neuronii postganglionari.
Actiunea lor se datoreste blocarii receptorilor colinergici de tip N, impiedicand depolarizarea
membranei postsinaptice sub actiunea acetilcolinei, eliberata la terminatia fibrei preganglionare. Au
actiune blocanta si la nivelul colinoreceptorilor celulelor cromafine din medulosuprarenala, precum si
asupra terminatiilor nervoase senzitive chemoreceptoare.
Utilizarea terapeutica: in forme grave ale hipertensiunii arteriale, edem pulmonar acut, pentru
descongestionarea circulatiei mici. In chirurgie pot fi folosite la 'hipotensiune controlata', pentru
diminuarea hemoragiei in plaga.
C.I.: insuficienta coronariana, ateroscleroza avansata, hipertrofia de prostata,
Bromura de hexametoniu
Azametoniu

Trimetafan
Substante curarizante
a) Curarizantele antidepolarizante actioneaza prin competitie cu acetilcolina eliberata de influxul
nervos, blocand receptorii nicotinici ai placii terminale. Ele sunt competitive, antagoniste ale
acetilcolinei. Se fixeaza ca receptorii nicotinici ai placii terminale blocandu-i competitiv fata de
acetilcolina. Acetilcolina eliberata din terminatia motorie va gasi receptorii ocupati, nemaiputand
provoca depolarizarea membranei postsinaptice. Blocul antidepolarizant este antagonizat specific de
catre anticolinesterazice (Neostigmina) care blocand colinesteraza impiedica inactivarea acetilcolinei
si determina acumularea acesteia in cantitati mari in fanta sinaptica. In aceste conditii acetilcolina va
invinge in competitia cu moleculele de curarizant, deplasandu-le de pe receptor si realizand
decurarizarea. Curarizantele antidepolarizante au in general molecule voluminoase, fiind
denumite pahicurare.
Pancuroniu
Galamina
b) Curarizante depolarizante sau acetilcolinomimetice care se fixeaza pe receptorii nicotinici de la
nivelul placii terminale si ii actioneaza, provocand depolarizarea ce se poate exprima initial prin
fasciculatii musculare. Prin depolarizare persistenta placa motorie devine o inexcitabila. Curarizantele
depolarizante au in general molecula mica subtire, flexibila - sunt denumiteleptocurare - care permite
fixarea pe receptori cu consecinte agoniste.
Suxametoniu
Decametoniu