6.3. CIRCUITE LINIARE IN REGIM PERMANENT SINUSOIDAL.

PUTERI IN REGIM SINUSOIDAL

6.3.1. Caracterizare parametri
Fie un dipol liniar si pasiv (fig. 6.3.1), caruia i se aplica la borne o tensiune sinusoidala de frecventa

f=

data:

D ipol
liniar
pasiv

u=U 2 sin(t+)
(6.3.1)
Curentul de regim permanent cu sensul de referinta dupa
regula de la receptoare va fi, de asemenea, sinusodal si de aceeasi
frecventa.
(6.3.2)
i=I 2 sin(t+)
si poate fi determinat cu metoda substitutiei.
Fig. 6.3.1
Deoarece, in general, raportul:

u( t)
= f ( t) const.
i( t)
este o functie de timp, adica: in curent alternativ, raportul dintre tensiunea la borne si curent, ambele
considerate in valori instantanee, nu mai reprezinta ca in curent continuu o constanta caracteristica
circuitului.
Caracterizarea unui dipol in regim permanent sinusoidal, la o frecventa data, se poate face utiliz nd
urmatoarele perechi de parametrii:
6.3.1.1. Impedanta si defazajul (Z, )
Deoarece dipolul este liniar si pasiv, c nd U creste de ori si I creste de ori, fazele initiale
ram n nd neschimbate; de asemenea, daca la faza initiala a tensiunii se adauga o cantitate , ceea ce
conduce la modificarea originii timpului si la faza initiala a curentului se adauga aceeasi cantitate. Rezulta
deci ca: raportul valorilor efective si diferenta fazelor initiale ale tensiunii la borne si curentului sunt
marimi independente de tensiune si curent, fiind potrivite caracterizarii dipolului.
Impedanta se defineste cu relatia Z=U/I>0
(6.3.4)
iar defazajul cu relatia = - >< 0
(6.3.5)
depinz nd numai de frecventa si de parametrii circuitului. Impedanta se masoara in ohmi, iar
defazajul in radiani. Daca se cunosc Z si curentul i este univoc determinat, deoarece I=U/Z, iar = -
i=

U
Z

sin(t+-)

(6.3.6)

6.3.1.2. Rezistenta si reactanta (R, X)

Rezistenta circuitului (a nu se confunda cu rezistenta definita prin legea conductiei electrice) se
defineste cu relatia:
R=

U cos
= Z cos > 0
I

(6.3.7)

Observatie: In general, R=f(): rezistenta definita prin R=Zcos (relatia 6.3.7) coincide cu cea
definita prin legea conductiei electrice, numai c nd =0.
Reactanta circuitului se defineste cu relatia:

X=

U sin
= Z sin >< 0
I

(6.3.8)

Daca se dau R si X, impedanta si defazajul se calculeaza cu relatia:

2
2
Z= R + X
tg=

X
R

>0, =arctg

X
R

(6.3.9)
(6.3.10)

asa cum rezulta si din triunghiul impedantelor (fig. 6.3.2).

Valoarea instantanee a curentului (relatia 6.3.6) se scrie:
Fig. 6.3.2

I=

R +X

sin(t+-arctgX/R)

Rezistenta si reactanta se masoara in ohmi ().

6.3.1.3. Admitanta si defazajul
Admitanta circuitului (valoarea inversa a impedantei) se defineste cu relatia:
Y=

1 I
= >0
Z
U

(6.3.12)

Se constata ca:

I=YU; Y=

+X

; R=

cos
sin
; X=
Y
Y

(6.3.13)

si deci valoarea instantanee a curentului (6.3.6) se scrie:

i=UY 2 sin(t+-)
Admitanta se masoara in siemensi (1S=1-1)

(6.3.14)

6.3.1.4. Conductanta si susceptanta (G, B)

Conductanta circuitului (a nu se confunda cu cea definita in curent continuu) se defineste cu relatia:
G=

I cos
=Ycos
U

(6.3.15)

iar susceptanta circuitului se defineste cu relatia:

B=

I sin
= Ysin><0
U

Observatie: in general, G=f(), iar G

(6.3.16)

1
1
, B
R
X

Conductanta definita cu relatia (6.3.15) coincide cu cea definita in curent continuu numai c nd =0.
Daca se dau G si B, admitanta si defazajul se calculeaza cu relatiile:
2
2
Y= G + B
(6.3.17)
tg= - B/G, cu sin= - B/Y, cos = G/Y, =arctg(-B/G)
(6.3.18)
asa cum rezulta si din triunghiul admitantelor (fig. 6.3.3). Se constata usor ca:

Z =

1
G2 +B

; G=

R
Z

; B=

X
Z

; R=

G
B
; X= 2
2
Y
Y

(6.3.19)
iar valoarea instantanee a curentului (relatia 6.3.6) se scrie:
Fig. 6.3.3
2
2
i=U G + B
2 sin(t++arctgB/G)
Conductanta si susceptanta se masoara in siemensi (-1).
Nota:
Marimile Ucos, Icos se mai numesc componentele active ale tensiunii, respectiv curentului, iar
marimile, Usin, Isin, componentele reactive ale tensiunii, respectiv curentului.
6.3.2. Clasificarea circuitelor dipolare in regim sinusoidal
Prin analogie cu proprietatile celor mai simple circuite, la o frecventa data, se mai utilizeaza
urmatoarea terminologie:
1. Circuit rezistiv daca:
=0; X=0; Z=R; Y=G; B=0
(6.3.21)
2. Circuit reactiv daca:
0; X0; B0
(6.3.22)
3. Circuit pur reactiv sau nedisipativ, daca:
=

; R=0; Z=X; G=0; Y=B

2

(6.3.23)

4. Circuit inductiv, daca:

>0; X>0; B<0
(6.3.24)
Circuitul inductiv este un circuit reactiv; defazajul pozitiv se mai numeste defazaj inductiv, in care
caz curentul este defazat in urma tensiunii.
5. Circuitul pur inductiv, daca:
=/2; R=0; X=Z; G=0; B=Y
(6.3.25)
Cel mai simplu circuit pur inductiv la orice frecventa este bobina ideala.
6. Circuit capacitiv, daca:
<0; X<0; B>0
(6.3.26)
Circuitul capacitiv este un circuit reactiv, defazajul negativ se mai numeste defazaj capacitiv, in
care caz, curentul este defazat inaintea tensiunii.
7. Circuit pur capacitiv, daca:
= /2; R=0; X= Z; G=0; B=Y
(6.3.27)
Cel mai simplu circuit pur capacitiv (la orice frecventa) este condensatorul ideal.
8. Circuit disipativ, daca laturile lui au rezistente nenule, in care au loc pierderi prin efect JouleLenz.
6.3.3. Puteri in regim sinusoidal
6.3.3.1. Puterea activa
Pentru un dipol liniar si pasiv (fig. 6.3.1) cu sensurile tensiunii si curentului asociate dupa regula de
la receptoare, tensiunea se numeste aplicata, iar puterea instantanee p este primita; daca sensurile sunt
asociate dupa regula de la generatoare, tensiunea se numeste produsa, iar puterea este cedata. Consider nd
tensiunea si curentul de forma data prin relatia (6.3.1) si (6.3.2) asociate dupa regula de la receptoare, iar
puterea instantanee are expresia:
p(t) = u(t)i(t) = 2UI sin(t+) sin(t+) =
= UI cos - UI cos(2t++)
(6.3.28)

ceea ce arata ca puterea instantanee contine un teren constant in timp (UIcos) si un termen
sinusoidal de frecventa dubla

[UIcos(2t++) = UIsin(2t++ )].

In aplicatii intereseaza energia absorbita pe un numar intreg de perioade (nT),
t1 + nT
UI

[ (

W (nT ) =

p(t) dt=nTU Icos

sin 2 nT + + sin( + )
(6.3.29)
t1
2
Se numeste putere activa si se noteaza cu P, valoarea medie a puterii instantanee luata pe un numar
intreg de perioade.
~ ~ ~
1 t1 + nT
W ( nT )
(6.3.30)
P= p = u( t
) i( t) =
p( t) dt=
nT t1
nT
Relatia (6.3.30) este o relatie generala de definitie a puterii active, valabila si in regim periodic
nesinusoidal si pentru o retea oarecare.
Pentru un dipol electric in regim sinusoidal, deoarece cu: =2/T, paranteza dreapta din expresia
(6.3.29) se anuleaza, puterea activa are expresia:

P=UIcos=

maxI max

cos

(6.3.31)

adica in regim sinusoidal, puterea activa a unui dipol electric (in monofazat) este egala cu produsul
dintre valorile efective ale tensiunii si curentului multiplicat cu cosinusul unghiului de defazaj dintre
tensiune si curent.
Utiliz nd relatiile (6.3.7) si (6.3.15) relatia (6.3.31) devine:
R I 2 max G U 2 max
2
2
=
P=UIcos=RI =GU =
(6.3.32)

care arata ca puterea activa primita de un dipol pasiv (fig. 6.3.1) este totdeauna pozitiva (cel mult
nula, daca nu contine rezistoare sau pentru circuite nedisipative sau pur reactive, care nu absorb in medie
putere din exterior).
Unitatea de masura pentru puterea activa in sistemul international (SI) este wattul cu multiplii:
kilowatt (1 kW=1000 W), megawatt (1 MW=106 W), gigawatt (1 GW=109 W).
Observatii:
1. Relatia (6.3.28) arata ca puterea instantanee oscileaza cu frecventa unghiulara 2 in jurul valorii
ei medii, care este puterea activa (fig. 6.3.4).
Se constata ca chiar daca circuitul este un receptor pasiv (P>0) exista momente in decursul unei
perioade, c nd puterea instantanee primita este negativa, adica este de fapt cedata spre exterior. In
momentele acelea, energia acumulata in c mpul magnetic al bobinelor sau in c mpul electric al
condensoarelor este partial restituita sursei de alimentare.

Fig. 6.3.4
2. La aceleasi valori efective ale tensiunii si curentului puterea activa variaza in limite largi cu . In
cazurile extreme =0 (circuit rezistiv), puterea activa este maxima (P=UI), iar puterea instantanee are
numai valori pozitive (fig. 6.3.5.a); c nd =/2 (circuit pur inductiv) puterea activa este nula (fig. 6.3.5.b)
(acelasi rezultat se obtine si in cazul c nd avem, circuit pur capacitativ).

a)

b)
Fig. 6.3.5

3. Puterea medie p (relatia 6.3.30) pe un interval oarecare de timp t are valori apropiate de
puterea activa cu abateri de ordinul T/T, fiind practic egala cu puterea activa, daca t>>T. Cum
intervalele de timp t cele mai mici, in care se apreciaza puterea medie, sunt de ordinul secundelor si
cuprind la f=50 Hz, sute de perioade, conditia de mai sus este realizata totdeauna in practica.
Corespunzator acestei situatii si aparatele de masura a puterii (wattmetrele), al caror echipaj mobil nu
poate urmari, datorita inertiei, variatiile puterii instantanee cu care este proportional cuplul lor activ,
indica puterea medie, adica puterea activa.
6.3.3.2. Puterea reactiva
Se numeste putere reactiva a unui dipol electric si se noteaza cu Q (sau Pr) marimea definita de
produsul valorilor efective ale tensiunii si curentului multiplicat cu sinusul unghiului de defazaj.
Q=UIsin=

maxI max

sin><0

(6.3.33)

Unitatea de masura in S.I. este VAr (Volt Amper reactiv).

Utiliz nd relatiile (6.3.8) si (6.3.16), relatia (6.3.33) devine:
I 2 max
U 2 max
2
2
Q=UIsin=XI = BU =X
= B

(6.3.34)

care arata ca puterea reactiva primita de un dipol pasiv este pozitiva la circuitele inductive
(0<<

), negativa la circuitele capacitive ( <<0) si nula la circuitele rezistive (=0).

2
2

In legatura cu sensul real de transmitere a puterii reactive, se constata ca:

a) la circuitele receptoare (u, i asociate dupa regula de la receptoare), c nd Q=UIsin>0, puterea
reactiva este absorbita de la reteaua exterioara (este cazul bobinelor, care sunt consumatoare de
putere reactiva), iar c nd: Q=UIsin<0, puterea reactiva este cedata retelei exterioare (este cazul
condensatoarelor, care sunt producatoare de putere reactiva);
b) la circuitele generatoare (u, i asociate dupa regula de la generatoare), c nd: Q=UIsin>0,
puterea reactiva este cedata retelei exterioare, iar c nd: Q=UIsin<0, puterea este absorbita de
la reteaua exterioara.
Trebuie relevat faptul ca puterea reactiva nu are o semnificatie fizica asemanatoare cu cea a puterii
active, necorespunz nd unei puteri medii, respectiv unui transfer mediu de energie pe la borne.

Ea este o marime introdusa, pe baza unei relatii de definitie, conform relatiei (6.3.33). Cu toate
acestea, puterea reactiva prezinta o deosebita importanta practica din punctul de vedere al calculului
factorului de putere, al problemei imbunatatirii factorului de putere si al efectuarii bilanturilor energetice.
Daca se considera un circuit R L C, aleg nd tensiunea origine de faza: u=U
i=I

sint, rezulta:

sin(t ) si deci puterea instantanee se mai poate scrie:

p = ui = 2UIsintsin(t ) = UIcos UIcoscos2t
UIsinsin2t = P(1 cos2t) Qsin2t
(vezi formulele din trigonometrie):
sinsin=1/2[cos( ) cos(+)]
sin( - )=sincos - cossin
cos(+)=coscos - sinsin

(6.3.35)

+

cos
2
2
+
sin - sin=2cos
sin
2
2
+

cos+cos=2cos
cos
2
2

sin+sin=2sin

Din relatia (6.3.35) rezulta in mod evident aceeasi valoare medie: P=UIcos. Pe baza
descompunerii lui (6.3.35) se observa ca puterea instantanee are doua componente de pulsatie (2); prima
componenta (puterea de pulsatie) (fig. 6.3.6) reprezinta o variatie sinusoidala de amplitudine P, in jurul
unei valori medii egale tot cu P (nu are valori negative), respectiv o a doua componenta (putere oscilanta),
reprezinta o variatie sinusoidala de amplitudine Q si de
valoare medie nula.
Fig. 6.3.6
Rezulta deci ca puterea reactiva reprezinta
amplitudinea puterii care oscileaza intre circuit si sursa.
O alta interpretare a puterii reactive se poate da,
observ nd ca la o frecventa data ea este proportionala cu
diferenta dintre energiile medii ale c mpului magnetic (din
bobine) si c mpului electric (din condensatoare). Tin nd
seama de relatia (6.3.34) se poate scrie:
Q=XI2=(XL

XC)I2=(L
1 2 LI 2
I 2
)I =2
2 2 =
c

=2(Wm - We)
unde

1 T Li2
LI 2
Wm=
dt=
T 0 2
2
2
CU
1 T Cu c
W e=
dt=
T 0 2
2

2 C

(6.3.36)

si
2
c

I2
=
2 C

(6.3.37)

6.3.3.3. Puterea aparenta

Se numeste putere aparenta a unui dipol electric si se noteaza cu S (sau Pa) marimea definita de
produsul valorilor efective ale tensiunii si curentului:

S=UI=

maxI max

>0

(6.3.38)

In SI, puterea se masoara in voltamperi (VA) cu multiplii: kVA; MVA: GVA.

Utiliz nd relatiile (6.3.4) si (6.3.12) relatia (6.3.38) devine:
I 2max
U 2max
2
2
=Y
(6.3.39)
S=UI=ZI =YU =Z

Puterea aparenta este o putere calculata, ca in curent continuu fara a tine seama de influenta
defazajului. Desi nu are o semnificatie energetica nemijlocita ca puterea activa, puterea aparenta este
importanta, deoarece reprezinta valoarea maxima a puterii active, la valori efective invariabile ale
tensiunii si curentului si la defazaj variabil. Deoarece masinile si aparatele electrice sunt caracterizate prin
valori maxime admisibile ale curentului (ca pierderile prin efect Joule-Lenz sa nu determine o incalzire
excesiva) si tensiunii (ca izolatia sa nu se strapunga) puterea aparenta caracterizeaza limitele lor
functionare si se indica pe placutele de fabricatie.
6.3.3.4. Factor de putere
Se numeste factor de putere raportul dintre puterea activa si cea aparenta:
1Kp=P/S0
(6.3.40)
Pentru un dipol electric in regim sinusoidal, utiliz nd relatiile (6.3.31) si (6.3.38) factorul de putere
devine:
Kp=cos
(6.3.41)
Intre puterea activa, reactiva, aparenta exista relatiile:
S2=P2+Q2; Q=Ptg; P=Scos; Q=Ssin
(6.3.42)
care rezulta din triunghiul puterilor (fig. 6.3.7)
S
Q

P
Fig. 6.3.7
Factorul de putere se mai poate:

S2 Q 2
P
Q
Kp= =
= 1
S
S
S

2
(6.3.43)

de unde rezulta ca problema ameliorarii factorului de putere (functionarea unei instalatii electrice cu
maximum de putere activa, adica maximum de eficacitate) este echivalenta cu problema reducerii puterii
reactive.