MASURAREA TEMPERATURILOR

1.1. Notiuni generale

Temperatura este o marime de stare termica ce caracterizeaza gradul de incalzire al
corpurilor .
Pentru masurarea temperaturii se recurge la un corp termometric ale carui proprietati
fizice variaza cu temperatura. Indicarea temperaturii se obtine prin stabilirea
echilibrului termodinamic intre corpul al carui temperatura se doreste a fi stabilita si
corpul termometric, stare in care, transferul de caldura dintre acestea se anuleaza.
Metodele si aparatele folosite pentru masurarea temperaturii se clasifica in functie de
proprietatea fizica a corpului termometric utilizata in acest scop. In general, se
foloseste variatia urmatoarelor proprietati fizice ale materialelor sau corpurilor
termometrice functie de temperatura:
-variatia dimensiunilor liniare ale unor corpuri solide cu temperatura (termometre cu
tub si tija, termometre cu lama bimetalica);
-variatia volumului functie de temperatura a unor lichide in tuburi capilare
(termometre cu lichid);
-variatia presiunii functie de temperatura a unor vapori, gaze sau lichide aflate intr-un
volum inchis (termometre manometrice);
-variatia functie de temperatura a rezistentei electrice a unor conductoare
(termorezistente) si semiconductoare (termistoare) (traductoare termorezistive);
-aparitia unei tensiuni termoelectromotoare (t.t.e.m.) la capetele libere a doua
conductoare diferite, sudate intre ele, cand sudura se afla la temperatura de masurat iar
capetele libere la o temperatura cunoscuta si constanta (termocupluri);
-actiunea termica si distributia spectrala a energiei radiate de un corp incalzit
(pirometre optice cu radiatie totala, pirometre optice cu benzi de radiatie, pirometre
spectrale si pirometre cu dispersie sau de culoare);
-alte metode bazate pe variatia proprietatilor fizice si chimice ale corpurilor.

In general, aparatele care servesc pentru masurarea temperaturilor sub 660 oC - se

numesc termometre, iar peste 660oC,- pirometre. Domeniul de utilizare a principalelor
aparate folosite pentru masurarea temperaturii sunt prezentate in tabelul 1.1.
Tabelul 1.1 Domeniile de utilizare ale unor aparate de masurat temperatura

Domeniul de masura

Materiale

Aparat de masurat

oC

- 30 ... 30

Mercur

- 30 ... 500

Mercur si atmosfera de azot

- 30 ... 600

la 10 bar

- 30 ... 750

Idem la 20 bar

pana la 1000
- 60 ... 100
- 70 ... 110
- 200 ... 30

Termometre cu
lichid

Idem la 70 bar
Umplutura de galiu
Aliaj de mercur cu taliu
Umplutura de toluen
Umplutura de pentan tehnic

pana la 100

Umplutura de gaz lampant

Termometre cu

pana la 350

Umplutura de mercur

presiune de lichid

- 70 ... 30

Bioxid de carbon

 50 ... 180

Eter

Termometre cu

- 30 ... 400

Hidrocarburi

presiune de vapori

350 ... 650

Mercur

20 ... 600

Invar cu continut de 36% Ni

Termometre cu
dilatarea metalelor

pana la 150

Fier

- 60 ... 150

Nichel

- 50 ... 150

Cupru

pana la 400

Wolfram

- 220 ... 500

Platina

pana la 100

Bismut-platina

pana la 600

Cupru-constantan

Termorezistente

Termoelemente

Tabelul 1.1 Continuare

pana la 600

Argint-constantan

pana la 700

Fier-constantan

pana la 900

Manganina-constantan

pana la 1000

Nichelcrom-constantan

pana la 1300

Nichel-nichelcrom

pana la 1600

Platina-platinarodiu

700 ... 1400

(Cu diafragma)

Termoelemente

Pirometre de

700 ... 2000

radiatie totala

600 ... 1600

Pirometre de radia-

600 ... 3000

( Cu filtru fumuriu)

tie monocromatica

 600 ... 2000

Con Seger

In sistemul international de unitati de masura, pentru masurarea temperaturii

corpurilor, se utilizeaza scara de temperatura termodinamica stabilita pe baza a sase
temperaturi fixe reproductibile definite de starile de echilibru ale unor materiale la
presiunea normala de 101325 Pa. In cadrul acestei scari, unitatea de temperatura
termodinamica este Kelvinul (K) definit ca fractiunea 1/273,16 din temperatura
termodinamica a punctului triplu al apei.
In afara de temperatura termodinamica (T), exprimata in Kelvin (K), in sistemul
international de unitati de masura se foloseste si temperatura exprimata in scara
Celsius (t), (ca unitate de masura tolerata), intre ele existand relatia:
t T - 273,15 oC . (1.1)
1.2. Descrierea aparatelor
Din multitudinea de aparate si metode folosite pentru masurarea temperaturii, in
lucrare se utilizeaza: termometrele de sticla cu lichid, termometrele electrice cu
rezistenta, pirometrele termoelectrice (termocupluri) si pirometrul cu radiatie cu
disparitia partiala a filamentului.
Termometre de sticla cu lichid (figura 1.1.)
Masurarea temperaturii cu ajutorul termometrelor de sticla cu lichid se bazeaza pe
variatia volumului unui lichid (mercur, toluen, alcool etilic, eter de petrol, pentan)
inchis intr-un tub capilar de sticla.

Fig.1.1. Termometre de sticla cu mercur:

a- cu contacte fixe
b- cu contacte mobile.

Cele mai utilizate termometre sunt cele cu mercur (- 38 oC ... 700oC). Dezavantajul
acestora consta in faptul ca au inertie termica mare nefiind adecvate masurarii
temperaturii in regim variabil.
Din punct de vedere constructiv se deosebesc: termometre capsulate, la care tubul
capilar si scala gradata sunt introduse impreuna intr-un tub de protectie, precum si
termometre tija, a caror scala este gradata direct pe tubul capilar. In afara de acestea
exista si alte constructii speciale ca de exemplu: termometre cu contacte fixe, cu
contacte mobile etc. Termometrele cu lichid indica corect temperatura numai atunci
cand intreaga masa a lichidului termometric se afla la temperatura care trebuie
masurata, deci cand elementul sensibil este cufundat in intregime in mediul de
masurat. Daca coloana de mercur este incomplet cufundata in mediul de masurat, se
efectueaza corectia de temperatura t cu relatia:
t n ( t - t1 ) oC , (1.2)
in care: n este numarul de diviziuni ale portiunii necufundate a coloanei de mercur,
exprimat in grade din scala termometrului;
t - temperatura indicata de termometru, in oC ;
t1 - temperatura firului capilar necufundat in mediul de masurat (de obicei egala cu cea
a mediului ambiant), in oC ;
- coeficientul de dilatare aparenta a lichidului termometric ( pentru
mercur 0,000166 grd-1), in grd -1.

Corectia de temperatura se adauga temperaturii indicate de termometru.

Termometre electrice cu rezistenta
Functionarea acestor termometre se bazeaza pe variatia rezistentei electrice a
metalelor cu temperatura. In figura 1.2 se prezinta variatia rezistentei electrice cu
temperatura pentru cateva materiale mai des utilizate.

Fig.1.2. Variatia rezistentei

electrice a metalelor in
functie de temperatura.

Aceste termometre se folosesc pe scara larga in industrie avand un domeniu larg de

temperaturi, - 120oC ... 850oC.
Materialele din care se confectioneaza termorezistentele trebuie sa satisfaca
urmatoarele conditii: sa nu-si schimbe proprietatile fizice si chimice, coeficientul de
variatie a rezistentei electrice cu temperatura sa fie mare, variatia rezistentei electrice
cu temperatura sa fie cat mai liniara iar proprietatile materialului sa poata fi usor
reproduse. Materialele care satisfac aceste cerinte sunt platina (- 183 oC ... 700oC),
cuprul, nichelul, fierul
(- 50oC ... 150oC) si unele aliaje.
Rezistenta electrica a conductoarelor utilizate variaza cu temperatura dupa relatia:
Rt Ro ( 1 a t b t2 c t3 ...) , (1.3)
unde:
Rt este rezistenta electrica la temperatura t,

Ro - rezistenta electrica la temperatura de etalonare (in general 0 oC),

a, b, c, ... - constante.
La majoritatea materialelor, pentru masurarea temperaturii se iau in considerare numai
primele doua constante din paranteza relatiei precedente.
In practica, relatia de mai sus este utilizata sub forma ecuatiei lui
Callender:

, (1.4)
in care: Ro, R100, Rt sunt rezistentele electrice ale materialului la 0 oC; 100oC
si la temperatura t, - coeficient.
In figura 1.3 se prezinta schema de infasurare a unui termometru cu rezistenta din
platina (a) precum si aspectul exterior al termometrului (b).

Fig.1.3. Schema de infasurare si aspectul

exterior al unui termometru cu
rezistenta din platina.

Masurarea rezistentei electrice a elementului sensibil al termometrului se poate face

cu ajutorul urmatoarelor instrumente electrice:
- punti echilibrate (fig.1.4) in care rezistentele R 1, R2, R3 sunt constante,
iar

la valoarea curentului prin galvanometru I G=0;

- punti neechilibrate (fig.1.5), la care curentul prin galvanometru

IG =f (Rt);
-logometre (fig.1.6), la care unghiul de deviere al cadrului mobil
t (Rt);
-milivoltmetre digitale (electronice).

Fig.1.4. Schema de principiu

a puntii echilibrate.

Fig. 1.5. Schema de principiu

a puntii neechilibrate.

Fig.1.6. Schema de principiu

a unui logometru..

Pirometre termoelectrice
Termocuplul reprezinta un mijloc de masurare a temperaturii cu o larga raspandire
datorita avantajelor pe care le ofera fata de alte mijloace de masurare a temperaturii si
anume: are o constructie simpla, pret de cost redus, interval mare de masura (200oC ... 3000oC), poate fi conectat la diferite indicatoare, inregistratoare,
semnalizare si comanda.
Termocuplul impreuna cu aparatul electric de masurat, poarta denumirea de pirometru
termoelectric. Masurarea temperaturii cu ajutorul termocuplurilor se bazeaza pe legile
fenomenelor termoelectrice. Tensiunea termoelectromotoare (t.t.e.m.), care apare in
circuitul celor doi conductori omogeni care compun termocuplul, este rezultatul
actiunii concomitente a efectului Thomson si a efectului Seebeck.
Efectul Thomson reprezinta aparitia unei t.t.e.m. E a intr-un conductor "a" (fig.1.7) a
carui capete se afla la temperaturi diferite:
, (1.5)
unde: a este coeficientul Thomson pentru conductorul respectiv.
Efectul Seebeck consta in aparitia unei t.t.e.m. ab(T1), ab(T2), la locul de contact al
celor doi conductori "a" si "b".
T.t.e.m. totala care este functie numai de valorile temperaturilor T 1 si
T2, se poate prezenta prin relatia:

Eab(T1,T2) t ab(T2) - ab(T1)

(1.6)

unde: eab(T1), eab(T2) sunt t.t.e.m.care apar la cele doua capete ale termocuplului ca
rezultat comun al celor doua efecte.
Aplicatiile practice se bazeaza pe trei legi de baza empirice si anume:
- legea metalelor omogene.Intr-un circuit termoelectric format dintr-un singur metal
omogen, nu poate aparea un curent termoelectric prin incalzirea acestuia;
- legea metalelor intermediare. Suma algebrica a t.t.e.m. intr-un circuit compus dintrun numar oarecare de materiale diferite este zero, daca intreg circuitul se afla la
aceeasi temperatura;
- legea temperaturilor succesive sau intermediare. Daca doua metale omogene, de
natura diferita, produc o t.t.e.m. E1, cand jonctiunile sunt la temperaturile T 1 si T2 si o
t.t.e.m. E2 cand jonctiunile sunt la temperaturile T2si T3, t.t.e.m. generata cand
jonctiunile sunt la temperaturile T1 si T3 va fi
E1 E2.
Din aceste legi rezulta ca daca intre jonctiunile 1 si 2 (fig.1.8) se introduce un
conductor de prelungire, circuitul se comporta ca si cum nici nu ar exista cel de al
treilea material.

Fig.1.7. Schema de principiu a unui termocuplu Fig.1.8. Circuit termoelectric elementar

..

Daca una din temperaturi, de exemplu T2, se mentine constanta, t.t.e.m.rezultata

depinde numai de temperatura T1, adica:

Eab(T1, T2) =f (T1) . (1.7)

Circuitele termoelectrice utilizate pentru masurarea temperaturii (fig.1.8), se compun
din termocuplul format din doua materiale de natura diferita a si b sudate la jonctiunea
1 (sudura calda), cablurile de prelungire CP confectionate din acelasi material ca si
conductorii termocuplului, care au rolul de a deplasa jonctiunea de referinta 2 (cu
fluctuatii mari de temperatura) in zona 2, unde temperatura poate fi mentinuta
constanta, si aparatul pentru masurarea t.t.e.m. 3 (care de obicei este un milivoltmetru)
conectat la jonctiunea de referinta prin conductori de cupru.
Etalonarea milivoltmetrelor pentru termocupluri se face in general la temperatura de
0oC sau 20oC a sudurii reci. Daca, in conditiile de masurare temperatura sudurii reci
variaza in raport cu temperatura de etalonare se efectueaza corectia acesteia dupa
relatia:
treal =tind k (t1 - to) (oC) , (1.8)
unde:
treal este temperatura reala, in oC;
tind - temperatura indicata de aparat, in oC;
to - temperatura sudurii reci la etalonare (t o t=0oC,in cadrul
lucrarii), in oC;
t1 - temperatura sudurii reci in timpul masurarii, in oC;
k - coeficient care depinde de tipul termocuplului si de intervalul
de temperatura.
In tabelul 1.2 se dau valorile coeficientului k pentru cele mai uzuale termocupluri.

Tabelul 1.2. Valorile coeficientului k

TE R M O C U PLUL

Cromelcopel

Fier-

Fier-

Cupru-

Cupru-

Cromel-

Nichel-

Platina

copel

Constantan

Copel

Constantan

Alumel

Crom-

Rodiuplatina

nichel

0,067

0,056

0,053

0,046

0,040

0,040

0,040

0,006

Compensarea influentei variatiei temperaturii sudurii reci se poate face automat prin
folosirea unor dispozitive numite punti compensatoare (fig.1.9) alimentate la curent
continuu, constant si alcatuite din doua rezistente (R 1, R2) independente de
temperatura (din manganina sau constantan) si doua rezistente (R t1, Rt2) dependente de
temperatura(Cu, Ni). Puntea este alimentata in curent continuu de la sursa S prin
rezistenta aditionala Ranecesara reglarii curentului in punte. Cand are loc modificarea
temperaturii jonctiunii de referinta fata de temperatura de etalonare, se
dezechilibreaza puntea iar diferenta de potential, proportionala cu variatia temperaturii
care apare in diagonala CD, compenseaza t.t.e.m. dezvoltata de termocuplu.
In tabelul 1.3 sunt prezentate termocuplurile cele mai uzuale si caracteristicile lor, iar
in fig.1.10, ansamblul unui termocuplu pentru masurarea temperaturii in spatii inchise.

Fig.1.9. Compensarea automata

a variatiei de temperatura.

Fig.1.10. Termocuplu:
1-termoelectrozi; 2- teaca
de protectie; 3- cutia de conexiuni; 4- placa de borne.

Tabelul 1.3. Termocupluri si caracteristicile lor

Limita de utilizare (oC)

Termocuplu
l

Sim Polaritatea
-

Minim
a

bol

T.t.e.m.

Maxima

maxim
a

continu
u

intermiten
t

(mV)

FierConstantan

Fe

-200

600

760

42,922

-270

400

400

20,869

-270

600

1000

76,358

Const -

CupruConstantan

Cu
Const -

Cromel-

CromelCons

Constantan

CromelAlu-

t-

-270

1000

1370

54,807

-200

100

100

4,721

600

800

66,470

1400

1760

18,612

1400

1760

21,006

1700

1820

13,814

1700

1790

12,509

Alumel -

Mel(NiCrNi)

CupruCopel

Cromel

Cu
Copel -

CromelCopel

Cromel
Copel -

PtRh(lo%)

-Pt

PtRh(13%)-

Pt -

Pt

PtRh(30%)-

PtRh(l0)

PtRh(13)
Pt -

PtRh(6%)

PtRh(30)
PtRh(6) -

(PtRh-18)

PtRh(20%)-

PtRh(20)

PtRh(5%)

IrRh(40%)Ir

PtRh(5) -

IrRh(40)

2000

2150

11,612

2000

2140

12,224

2000

2100

11,654

Ir -

IrRh(5o%)
Ir

IrRh(50)
Ir -

IrRh(60%) -

IrRh(60)

Ir

Ir -

Tabelul 1.3. Continuare

0

WRo(5%) -

WRo(5)

2300

2500

33,636

2300

2400

40,678

WRo(25%)

WRo(3%) WRo(25%)

WRo(25) -

WRo(3)
WRo(25) -

Cromel FeAu(0,07)

Cromel

-273

52,629

FeAu(0,07)-

Termometru Digital
Tensiunea termoelectromotare care apare in circuit poate fi masurata si cu
un termometru digital. Senzorul de temperatura este un termocuplu.
Acest aparat permite citirea temperaturii direct 0C, 0F sau K.
Domeniul de masurare pentru termocuplul digital este 200-1800 0C (depinde de tipul
termocuplului) iar domeniul de tensiuni de la 10-75 mV.

Fig.1.11.Termometru Digital

Pirometre cu radiatie
Legile care stabilesc legatura dintre energia radiata si temperatura sunt legile
radiatiei emise de Stefan-Boltzmann si Plank. Aceste legi arata ca un corp radiaza
energie termica la orice temperatura si ca o crestere a temperaturii provoaca o crestere
a energiei radiate.

Dupa principiul lor de functionare pirometrele cu radiatie se impart in : pirometre cu

radiatie totala avand la baza legea Stefan-Boltzmann, pirometre optice cu disparitia
filamentului (cu radiatie partiala) bazate pe legea lui Plank si pirometre fotoelectrice.
Pirometrele optice monocromatice cu disparitia filamentului sunt larg raspandite in
practica industriala deoarece sunt simple, suficient de robuste si usor de manevrat.
Schema de principiu a unui pirometru optic cu disparitia filamentului este prezentata
in figura 1.12. El se compune dintr-o parte optica si una electrica. Partea optica se
compune din: obiectivul 1, ocularul 2, filtrul 3, sticla absorbanta 4 si diafragma 5.
Partea electrica este formata din lampa pirometrica 6, reostatul 7, aparatul de masura
8, becul 9 pentru iluminarea scalei aparatului de masura, scala 10, releul 11, bateriile
uscate (de 1,5V) 12, butonul 13 pentru inchiderea circuitului electric al aparatului de
masura si butonul 14 pentru alimentarea becului. Masurarea temperaturii se face prin
compararea intensitatii radiatiei emise de corpul cercetat cu intensitatea radiatiei
filamentului lampii pirometrice a carei incandescenta se regleaza cu ajutorul
reostatului. Citirea temperaturii se efectueaza pe scala superioara a aparatului pana la
temperatura de 1400oC. Peste aceasta valoare este necesar a se introduce intre obiectiv
si lampa pirometrica sticla absorbanta 4 pentru evitarea volatilizarii filamentului. In
felul acesta se pot masura temperaturi pana la 2000 oC. Temperatura unui corp care nu
este negru, masurata cu pirometrul optic monocromatic, este totdeauna mai mica decat
temperatura reala a corpului. Corectiile de temperatura ce se impun in asemenea
cazuri se efectueaza cu relatia:
treal =tind t oC , (1.9)
unde: t este corectia de temperatura determinata din nomograma din figura 1.13, in
care reprezinta coeficientul de absorbtie al corpului a carui temperatura se masoara
si care se obtine din tabelul 1.4.

Fig.1.12. Schema unui

pirometru cu
radiatie partiala.

1.3. Mersul lucrarii

Masurarea temperaturii cu ajutorul termometrelor de sticla cu lichid se efectueaza
asupra mediului ambiant. Pentru masurarea temperaturii cu ajutorul termometrelor cu
rezistenta, a pirometrelor termoelectrice si a pirometrelor cu radiatie cu disparitia
partiala a filamentului, se foloseste instalatia din figura 1.14, a carei schema electrica
este prezentata in figura 11.2. (Lucrarea 11). Dupa cuplarea instalatiei la reteaua de
energie electrica cu ajutorul intrerupatoarelor 15 si 7, se efectueaza masurarea
temperaturii cu ajutorul termorezistentelor din Pt si Cu, pirometrului termoelectric din
Pt-RhPt si a pirometrului cu radiatie partiala.

Fig.1.13. Nomograma pentru corectia temperaturii la pirometrul cu radiatie partiala.

1.4. Prelucrarea si interpretarea rezultatelor

Valorile citite se vor trece in tabelul 1.5, dupa ce in prealabil s-au indicat
caracteristicile si clasa de precizie a aparatelor. Se va efectua de asemenea corectarea
temperaturilor cu ajutorul relatiilor (1.8) si (1.9).

Tabelul 1.4. Coeficientii de absorbtie ai unor materiale la diferite

temperaturi pentru =0,650

Materialul

Temperatura oC

Fier solid

1050

0,30

Fier lichid

1530

0,36

Cupru solid

0,11

Cupru lichid

1100

0,15

0,37

Wolfram

1000

0,45

Wolfram

2000

0,43

Wolfram

3400

0,40

Carbon grafit

1000

0,90

Carbon grafit

2000

0,85

Nichel

Carbon grafit

3000

0,81

0,40

Oxid de cupru

1000

0,80

Oxid de cupru

1100

0,60

Oxid de fier

800

0,98

Oxid de fier

1200

0,96

Oxid de nichel

800

0,96

Oxid de nichel

1300

0,85

Al2O3

900

0,20

Al2O3

1700

0,40

MgO

900

0,20

MgO

1700

0,45

Otel topit

Portelan

0,25 - 0,50

Samota

0,70 - 0,80

Valorile citite se vor trece in tabelul 1.5, dupa ce in prealabil s-au indicat
caracteristicile si clasa de precizie a aparatelor. Se va efectua de asemenea corectarea
temperaturilor cu ajutorul relatiilor (1.8) si (1.9).

Fig.1.14. Instalatia utilizata pentru masurarea temperaturii: 1- cuptor electric; 2- bare de silita; 3- termorezistente din
Pt; 4- termocuplu Pt-RhPt; 5- termorezistenta din Cu; 6- logometru; 7- intrerupator alimentare curent continuu; 8panou; 9- tablou de comanda; 10- reostat; 11- intrerupator alimentare retea; 12- logometru; 13- voltmetru; 14milivoltmetru; 15- intrerupator alimentare bare de silita; 16- ampermetru.

Tabelul 1.5. Rezultatele masuratorilor

Caracteristici

Clasa

Temperatura

de
preAparatul

Ele-

Limita de
masurare

Modul
cum s-a
facut

citita

corectata

mentul
corectia
sensibil

Termometru de
sticla cu lichid

Termometre

cu

rezistenta

Pirometru
termoelectric

Pirometru cu
radiatie partiala

Hg

Pt

Pt

Pt

Cu

PtRhPt

min.

max.

cizie