Sistemul institutional al Uniunii

Putem s spunem c ideea de Europ unit a fost lansat de Winston Churchill, care n decembrie
1946 a nfiinat n Marea Britanie, United Europe Movement. Tot n aceeai perioad Raul
Dautry a creat Consiliul Francez pentru Unitatea Europei i tot n decembrie1946 Henri
Brugmans prezida deja Uniunea European a Federalitilor. La nceputul anului 1947 exista o
micare Socialist pentru Statele Unite ale Europei sub preedenia lui Bob Edwars. n final toate
aceste micri i asociaii, la iniiativa contelui Richard de Candenhove-Kalergi au dat natere
Uniuni Parlementare Europene, iar primul preedinte a fost Georges Bohy.
Sistemul institutional al Uniunii.
Primul congres al Europei s-a desfurat n mai 1948 sub preedenia lui Winston Churchill.
Congresul a lansat mesajul europenilor, un act rezoluie care a influenat nemijlocit crearea
instituiilor europene.n iulie 1948, din iniiativa guvernelor francez i belgian s-a consituit
Adunarea Consultativ European, constituit din reperzentani ai Parlamentelor naionale.La
costituirea Adunarii Consultative Europene au existat divergene ntre Frana ,Belgia de o parte
i Anglia de cealalt parte. Fa de ideea franco-belgian, care pleda pentru o adunare desemnat
de parlamentele naionale i investit cu autoritate, Anglia vedea in aceasta o comisie de studiu
atent controlat. Rezultatul compromisului acestor idei a fost ca Consiliului Europei s fie
constituit din dou instituii:
-Adunarea Consultativ, compus din reprezentanii fiecrei ri membre.
-Comitetul de minitri (al Afacerilor externe), organism al reprezentanilor guvernelor,
mputernicit cu luarea deciziilor.
Tratatul Constitutiv al Consiliului Europei a fost semnat la 5 mai 1949 de 10 ri: Frana, Marea
Britanie, Danemarca, Irlanda, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg, Novergia i Suedia.
La sfritul celui de al doilea razboi mondial situaia economic a Europei era dezastruoas.
Prin planul Marshall SUA a intervenit decisiv, cu un ajutor economic masiv la reconstrucia
statelor din vestul Europei, profund afectate de razboi.
Sistemul institutional al Uniunii
Pentru gestionarea acestui ajutor economic i pentru a crea legturi economice puternice nte
statele europene la 16 aprilie 1948 a fost creat Organizaia European de Cooperare Economic.
Dup o activitate de nou ani n cadrul OECE, formula integrrii a devenit foarte atractiv pentru
Frana, Italia, Benelux i Germania, care n martie 1957 prin tratatul de la Roma nfiineaz
Comunitatea Economic European.
Marea Britanie, Austria, Danemarca, Norvegia, Portugalia, Suedia i Elveia folosind o formul
de asociere, n ianuarie 1960, prin Convenia de la Stockholm creaz Asociaia European a
Liberului Schimb. CEE s-a dovedit n timp o instituie viabila i numrul membrilor ei a crescut
continuu nglobnd n timp i tarile din AELS.
.Sistemul Instituional al Uniunii Europene.
2.1. Consiliul de minitri
Sistemul institutional al Uniunii
Este dificil de realizat o prezentare sintetic a atribuiilor Consiliului, asta pentru faptul c ele
rezult dintr-o multitudine de dispoziii dispersate n trei tratate (articolele: 26 C.E.C.A., 145
C.E.E i 115 C.E.E.A) toate acestea fiind, n esen, dispoziii de trimitere, ct mai ales pentru c
evoluia fundamental a modelului instituional ntre Tratatul de la Paris i Tratatele de la Roma a
constat n deplasarea centrului de greutate al sistemului n favoarea Consiliului al crui rol
auxiliar, a devenit dominat.
ncercnd totui o sistematizare a acestora le reinem pe urmtoarele:
-se ocup (in conformitate cu prevederile tratatelor iniiale) cu coordonarea general a aciunilor
comunitare cu aciunile statelor membre, avnd n vedere faptul c politicile economice naionale
nu sunt de competen exclusiv naional;
-n economia Tratatului de la Maarstricht cooperarea tinde s mbrace i un caracter politic,
vorbindu-se, din ce n ce mai insistent, despre realizarea Uniunii europene, uniune care
ntruchipeaz trecerea de la stadiul economic ctre cel politic;
Al doilea mare grup de atribuii ale Consiliului vizeaz aspectul competenei normative de
principiu i anume:
1

-Consiliul este veritabilul suprem legislativ comunitar (iar nu Parlamentul, aa cum ar fi posibil
s se ineleag la prima vedere), cel puin n spiritul prevederilor tratatelor, elabornd
regulamente i directive;
- unele atribuii, n materie normativ au fost delegate de ctre Consiliul Europei, prin procedura
delegrii de putere, procedur acceptat prin Actul Unic European.
2.2 Comisia European
Sistemul institutional al Uniunii
Este cel de-al doilea organ instituional comunitar care s-a numit, la origine, nalta Autoritate
(n cadrul Tratului C.E.C.A.).
Scopul su pricipal este acela de asigura fiecrei Comuniti parte a Uniunii Europene
identitatea sa proprie.
Comisia reprezint elementul executiv al Uniunii Europene i este compus din 20 de memebri
care au un statut de independen fa de guvernele naionale, dei sunt numii de acestea.
Comisia funcioneaz reunindu-se odat pe sptmn i ori de cte ori este necesar. edinele
Comisiei nu sunt publice.
Tratatele comunitare atribuie Comisiei ca rol principal acela de a exprima interesul comunitar i
de asigura realizarea acestui interes.
Comisia are i un important rol politic, ea fiind rspunztoare din acest punct de vedere, n faa
Parlamentului European.
Un atribut esenial ce revine Comisiei, este acela de a controla aplicarea tratatelor comunitare
att de ctre Consiliu, ct i de ctre statele membre. n virtutea acestui atribut Comisia poate s
declaneze anumite proceduri juridice care au menirea de a stabili dac, Consiliul ori statele
membre ndeplinesc obligaiile ce le revin din tratate. Comisia dispune, de asemenea, i de o
procedur prin care poate s urmreasc un stat comunitar care nu-i ndeplinete obligaiile
ce-i revin.
Ca organism executiv, Comisia s ocup de implementarea bugetului comunitar i de
administrarea clauzelor protectoare n tratate i n legislaia secundar.
Sub aspectul activitilor pe care le desfoar, Comisia nu dispune de liberate deplin, deoarece,
potrivit statutului propriu, este obligat s acioneze numai dac interesele Comunitii o cer.
Limbile principale de lucru sunt: engleza, franceza i germana, dar documentele oficiale sunt
traduse i tiprite, n totalitate, n toate cele 11 limbi oficiale daneza, engleza, finlandeza,
franceza, germana, greaca, italiana, olandeza, portugheza, spaniola i suedeza.
n domeniul extern, Comisia ndrum negocierea acordurilor cu rile tere, iar n exercitarea
mandatelor Consiliul reprezint Comunitile.
2.3. Parlamentul European
nc de la nceput, organizarea prevzut a se realiza ntre cele 6 state membre a avut n vedere
aspectul reprezentrii lor ntr-o form reunit la nivelul Comunitilor europene. Aceast
reprezentare s-a realiza, la nceput, n cadrul Adunrii Comunitilor, n prezent Parlamentul
European fiind organul destinat acestui scop.
Parlamentul este singura instuie creia i-a sporit considerabil competenele att prin modificarea
formal a tratatelor institutive ct, mai ales, prin acordurile instituionale. n prezent Parlamentul
European a reuit s obin pe lng competene bugetare i un rol important n materie
legislativ i n materie de relaii externe.
I. Controlul politic reprezint primul atribut al puterii. Aceast posibilitate pe care o are
Parlamentul european se materializeaz, n primul rnd, n dezbaterile organizate, ocazie cu care
diferite organe de aciune sunt chemate s-i susin activitile i orientarea n plan politic.
Fiecare dezbatere se finalizeaz prin adoptarea unei rezoluii prin care se face cunoscut poziia
fa de o anumit problem.
Parlamentul european, organ deliberativ, poate sesiza orice problem care consider c se poate
raporta la activitatea i misiunile Comunitilor , inclusiv cooperare politic.
Instituia Paralamentului European poate, de asemenea, pe calea unei moiuni de cenzur s
constrng Comisia s demisioneze.
II. Competena bugetar ocup un loc important ntre atribuiile Parlamentului european i i
2

permite, dac nu s se impun, mcar s negocieze de la egal la egal cu Consiliul.

Adunarea poate printr-o majoritatea a membrilor si i 2/3 din sufragii exprimate s resping
proiectul de buget n ntregime i s cear ca un nou proiect s-i fie supus aprobrii de ctre
Consiliu.
III n materie legislativ Parlamentul european nu deine atributele parlamentelor naionate. Nu
are nici competena de iniiativ, rezervat Comisiei, nici competena de decizie rezervat
Consiliului.
Competena decizional a Parlamentului exist numai n domeniul micilor revizuiri. n rest
Parlamentul are numai statut de asociat la legislaia de grade diferite, dup care actul intr n
cmpul de aplicare al unei sau alteia dintre cele 3 proceduri:
- procedura consultrilor este obligatorie interzicndu-se Consiliului s decid fr ca
Parlamentul s fi dat n prealabil ...
SISTEMUL INSTITUTIONAL AL UNIUNII
Sistemul Institutional al Uniunii Europene 1. Scurt istoric La baza Europei Unite stau doua
organizatii importante: Consiliul Europei ca organism politic si Comunitatea Economica
Europeana ca organism economic. n cele ce urmeaza este prezentata pe scurt o istorie a nfiintarii
acestor doua organisme. Putem sa spunem ca ideea de Europa unita a fost lansata de Winston
Churchill, care n decembrie 1946 a nfiintat n Marea Britanie, United Europe Movement. Tot n
aceeasi perioada Raul Dautry a creat Consiliul Francez pentru Unitatea Europei si tot n
decembrie1946 Henri Brugmans prezida deja Uniunea Europeana a Federalistilor. La nceputul
anului 1947 exista o miscare Socialista pentru Statele Unite ale Europei sub presedentia lui Bob
Edwars. n final toate aceste miscari si asociatii, la initiativa contelui Richard de CandenhoveKalergi au dat nastere Uniuni Parlementare Europene, iar primul presedinte a fost Georges Bohy.
Primul congres al Europei s-a desfasurat n mai 1948 sub presedentia lui Winston Churchill.
Congresul a lansat mesajul europenilor, un act rezolutie care a influentat nemijlocit crearea
institutiilor europene. n iulie 1948, din initiativa guvernelor francez si belgian s-a consituit
Adunarea Consultativa Europeana, constituita din reperzentanti ai Parlamentelor nationale.La
costituirea Adunarii Consultative Europene au existat divergente ntre Franta ,Belgia de o parte si
Anglia de cealalta parte. Fata de ideea franco-belgiana, care pleda pentru o adunare desemnata de
parlamentele nationale si investita cu autoritate, Anglia vedea in aceasta o comisie de studiu atent
controlata. Rezultatul compromisului acestor idei a fost ca Consiliului Europei sa fie constituit
din doua institutii: -Adunarea Consultativa, compusa din reprezentantii fiecarei tari membre.
-Comitetul de ministri (al Afacerilor externe), organism al reprezentantilor guvernelor,
mputernicit cu luarea deciziilor. Tratatul Constitutiv al Consiliului Europei a fost semnat la 5 mai
1949 de 10 tari: Franta, Marea Britanie, Danemarca, Irlanda, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg,
Novergia si Suedia. La sfarsitul celui de al doilea razboi mondial situatia economica a Europei
era dezastruoasa. Prin planul Marshall SUA a intervenit decisiv, cu un ajutor economic masiv la
reconstructia statelor din vestul Europei, profund afectate de razboi. Pentru gestionarea acestui
ajutor economic si pentru a crea legaturi economice puternice nte statele europene la 16 aprilie
1948 a fost creata Organizatia Europeana de Cooperare Economica. Dupa o activitate de noua
ani n cadrul OECE, formula integrarii a devenit foarte atractiva pentru Franta, Italia, Benelux si
Germania, care n martie 1957 prin tratatul de la Roma nfiinteaza Comunitatea Economica
Europeana. Marea Britanie, Austria, Danemarca, Norvegia, Portugalia, Suedia si Elvetia folosind
o formula de asociere, n ianuarie 1960, prin Conventia de la Stockholm creaza Asociatia
Europeana a Liberului Schimb. CEE s-a dovedit n timp o institutie viabila si numarul membrilor
ei a crescut continuu ngloband n timp si tarile din AELS. 2. Sistemul Institutional al Uniunii
Europene. 2.1. Consiliul de ministri Este dificil de realizat o prezentare sintetica a atributiilor
Consiliului, asta pentru faptul ca ele rezulta dintr-o multitudine de dispozitii dispersate n trei
tratate (articolele: 26 C.E.C.A., 145 C.E.E si 115 C.E.E.A) toate acestea fiind, n esenta, dispozitii
de trimitere, cat mai ales pentru ca evolutia fundamentala a modelului institutional ntre Tratatul
de la Paris si Tratatele de la Roma a constat n deplasarea centrului de greutate al sistemului n
3

favoarea Consiliului al carui rol auxiliar, a devenit dominat. ncercand totusi o sistematizare a
acestora le retinem pe urmatoarele: -se ocupa (in conformitate cu prevederile tratatelor initiale)
cu coordonarea generala a actiunilor comunitare cu actiunile statelor membre, avand n vedere
faptul ca politicile economice nationale nu sunt de competenta exclusiv nationala; -n economia
Tratatului de la Maarstricht cooperarea tinde sa mbrace si un caracter politic, vorbindu-se, din ce
n ce mai insistent, despre realizarea Uniunii europene, uniune care ntruchipeaza trecerea de la
stadiul economic catre cel politic; Al doilea mare grup de atributii ale Consiliului vizeaza
aspectul competentei normative de principiu si anume: -Consiliul este veritabilul suprem
legislativ comunitar (iar nu Parlamentul, asa cum ar fi posibil sa se inteleaga la prima vedere),
cel putin n spiritul prevederilor tratatelor, elaborand regulamente si directive; - unele atributii, n
materie normativa au fost delegate de catre Consiliul Europei, prin procedura delegarii de putere,
procedura acceptata prin Actul Unic European. 2.2 Comisia Europeana Este cel de-al doilea
organ institutional comunitar care s-a numit, la origine, nalta Autoritate (n cadrul Tratului
C.E.C.A.). Scopul sau pricipal este acela de asigura fiecarei Comunitati parte a Uniunii Europene
identitatea sa proprie. Comisia reprezinta elementul executiv al Uniunii Europene si este
compusa din 20 de memebri care au un statut de independenta fata de guvernele nationale, desi
sunt numiti de acestea. Comisia functioneaza reunindu-se odata pe saptamana si ori de cate ori
este necesar. sedintele Comisiei nu sunt publice. Tratatele comunitare atribuie Comisiei ca rol
principal acela de a exprima interesul comunitar si de asigura realizarea acestui interes. Comisia
are si un important rol politic, ea fiind raspunzatoare din acest punct de vedere, n fata
Parlamentului European. Un atribut esential ce revine Comisiei, este acela de a controla aplicarea
tratatelor comunitare atat de catre Consiliu, cat si de catre statele membre. n virtutea acestui
atribut Comisia poate sa declanseze anumite proceduri juridice care au menirea de a stabili daca,
Consiliul ori statele membre ndeplinesc obligatiile ce le revin din tratate. Comisia dispune, de
asemenea, si de o procedura prin care poate sa urmareasca un stat comunitar care nu-si
ndeplineste obligatiile ce-i revin. Ca organism executiv, Comisia sa ocupa de implementarea
bugetului comunitar si de administrarea clauzelor protectoare n tratate si n legislatia secundara.
Sub aspectul activitatilor pe care le desfasoara, Comisia nu dispune de liberate deplina, deoarece,
potrivit statutului propriu, este obligata sa actioneze numai daca interesele Comunitatii o cer.
Limbile principale de lucru sunt: engleza, franceza si germana, dar documentele oficiale sunt
traduse si tiparite, n totalitate, n toate cele 11 limbi oficiale daneza, engleza, finlandeza, franceza,
germana, greaca, italiana, olandeza, portugheza, spaniola si suedeza. n domeniul extern, Comisia
ndruma negocierea acordurilor cu tarile terte, iar n exercitarea mandatelor Consiliul reprezinta
Comunitatile. 2.3. Parlamentul European nca de la nceput, organizarea prevazuta a se realiza ntre
cele 6 state membre a avut n vedere aspectul reprezentarii lor ntr-o forma reunita la nivelul
Comunitatilor europene. Aceasta reprezentare s-a realiza, la nceput, n cadrul Adunarii
Comunitatilor, n prezent Parlamentul European fiind organul destinat acestui scop. Parlamentul
este singura instutie careia i-a sporit considerabil competentele atat prin modificarea formala a
tratatelor institutive cat, mai ales, prin acordurile institutionale. n prezent Parlamentul European
a reusit sa obtina pe langa competente bugetare si un rol important n materie legislativa si n
materie de relatii externe. I. Controlul politic reprezinta primul atribut al puterii. Aceasta
posibilitate pe care o are Parlamentul european se materializeaza, n primul rand, n dezbaterile
organizate, ocazie cu care diferite organe de actiune sunt chemate sa-si sustina activitatile si
orientarea n plan politic. Fiecare dezbatere se finalizeaza prin adoptarea unei rezolutii prin care
se face cunoscuta pozitia fata de o anumita problema. Parlamentul european, organ deliberativ,
poate sesiza orice problema care considera ca se poate raporta la activitatea si misiunile
Comunitatilor , inclusiv cooperare politica. Institutia Paralamentului European poate, de
asemenea, pe calea unei motiuni de cenzura sa constranga Comisia sa demisioneze. II.
Competenta bugetara ocupa un loc important ntre atributiile Parlamentului european si i permite,
daca nu sa se impuna, macar sa negocieze de la egal la egal cu Consiliul. Adunarea poate printr-o
4

majoritatea a membrilor sai si 2/3 din sufragii exprimate sa respinga proiectul de buget n
ntregime si sa ceara ca un nou proiect sa-i fie supus aprobarii de catre Consiliu. III n materie
legislativa Parlamentul european nu detine atributele parlamentelor nationate. Nu are nici
competenta de initiativa, rezervata Comisiei, nici competenta de decizie rezervata Consiliului.
Competenta decizionala a Parlamentului exista numai n domeniul micilor revizuiri. n rest
Parlamentul are numai statut de asociat la legislatia de grade diferite, dupa care actul intra n
campul de aplicare al unei sau alteia dintre cele 3 proceduri: - procedura consultarilor este
obligatorie interzicandu-se Consiliului sa decida fara ca Parlamentul sa fi dat n prealabil un aviz
asupra propunerii Comisiei. - procedura ntelegerii ntre Adunare si Consiliu, cu concursul activ al
Comisiei, se deschide atunci cand Consiliul percepe o limitare a parerii adoptate de Adunare.
Comisa de ntelegere, compusa din membrii Consiliului si o delegatie a Parlamentului condusa de
Presedintele sau, la lucraile careia participa si Comisia, are scop ajungerea la un acord ntre cele 2
institutii. Cand punctele de vedere ale celor doua institutii sunt suficient de apropiate
Parlamentul trebuie sa dea o noua proprunere si Consiliul sa decida. - procedura cooperarii a fost
introdusa prin Actul unic european, iar campul sau de aplicare vizeaza deciziile luate cu
majoritate calificata de catre Consiliu n domeniul pietii interne, politicii sociale, coeziunii
economice si sociale si cercetarii. IV. n materie de relatii externe, n situatia n care tratatele se
limiteaza sa prevada interventia Parlamentului numai pentru acordurile de asociere sub forma
unei consultari ulterioare, deci nainte de concluzia Consiliului, acesta a obtinut sa fie informat n
cursul ntregului proces diplomatic, atat cu acordurile de asociere, cat si cu acordurile comerciale
sau economice cu tarile terte. Parlamentul primeste din timp si cu titlu oficial o informatie asupra
acordurilor internationale si poate, astfel, sa procedeze la o prima dezbatere de orientare n
sedinta plenara, nainte chiar de deschiderea negocierilor. nainte de semnarea acordului, un
reprezentant al Consiliului expune n Parlament rezultatele negocierilor. 2.4. Curtea de Justitie
Necesitatea nfiintarii unei astfel de institutii s-a resimtit nca din perioada lucrarilor pregatitoare
elaborarii Tratatului de la Paris, instituind C.E.C.A. Partenerii prezenti vedeau n Curtea de
Justitie un organism de control al legalitatii actelor emise de nalta Autoritate si Consiliul Special
de Ministri (organe ale C.E.C.A.). n cadrul negocierilor s-au propus mai multe solutii (nfiintarea
unei comisii de arbitraj sau recurgerea la serviciile unui organ de jurisdictie deja existent Curtea
Internationala de Justitie), dar nici una nu a fost adoptata. n cele din urma s-a optat pentru o
solutie proprusa nca din anul 1950, de a nfiinta o Curte de Justitie proprie. Curtea de Justitie a
fost conceputa ca un organism comun al C.E.C.A., C.E.E. si C.E.E.A. atat pentru ratiuni de ordin
practic, cat, mai ales pentru facilitareas unitatii de aplicare si interpretare a tratatelor si pentru a
favoriza rezolvarea eventualelor conflicte de competenta dintre Comunitati. Curtea este formata
din 16 judecatori asistati de 9 avocati generali. si unii si ceilalti sunt numiti de comun acord de
catre guvernele statelor membre. n ceea ce priveste pe judecatorii, desi nici o dispozitia tratatelor
nu prevede ca judecatorii sa aiba nationalitatea statelor membre, n practica s-a urmarit, ca,
ntotodeauna, Curtea sa cuprinda cel putin cate un judecator din fiecare din statele membre.
Judecatorii sunt numiti pe o perioada de 6 ani, fiind rennoiniti fara limitari. Nu este prevazuta
nici o limita de varsta pentru judecatori. Guvernele statelor membre nu pote revoca un judecator
al Curtii n timpul exrcitarii mandatului sau, Curtea fiind singura n masura sa asigure controlul
asupra activitatii si disciplinei membrilor sai. Judecatorii desemneaza, dintre ei, prin vot secret,
pe presedintele Curtii de justitie, pentru un mandat de 3 ani care poate fi rennoit. Avocatii
generali sunt numiti cu acordul statelor membre pe o perioada de 6 ani, cu posibilitatea de a li se
prelungi mandatul. Rolul esential al avocatilor generali se materializeaza n momentul punerii
concluziillor Din structura Curtii de justitie, pe langa judecator si avocati generali, mai fac parte
si grefieri, raportori adjuncti si referenti. Grefierul este numit de catre Curte, cu consultarea
avocatilor, pe o perioada de 6 ani. Acesta are misiunea de a primit, conserva si transmite toate
documentele si, de asemenea, sa efectueze eventualele notificari sau comunicari de acte pe care
le comporta aplicarea regulamentului de procedura. Asista la sedintele Curtii, are n grija arhivele
5

si se ocupa de publicatiile Curtii. Ca atributii administrative, grefierul le are pe cele de gestiune

si contabilizare a Curtii cu ajutorul unui administrator. Raportorii adjuncti au sarcina de a-i ajuta
pe presedinte n procedura de urgenta si pe judecatorii raportori n ndeplinrea atributiilor lor. Nu
au dreptul sa participe la vot, dar pot lua parte la deliberari n cauza pe care au avut-o n studiu.
Referentii. Fiecare dintre judecatori si avocatii generali primesc asistenta persoana a doi
referenti, juristi calificati, de obicei doctori n drept avand aceeasi nationalitate ca si judecatorul
sau avocatul. Curtea de justitie este organul jurisdictional comun al celor 3 organizatii ale
integrarii vest-europene, dar are competente specifice si ndeplineste atributii proprii fiecarei
Comunitati, n conformitate cu tratatul instituitv. Curtea nu poate avea decat competenta precis
determinata fie de chiar textul tratatelor constitutive, fie, pe baza acestora, de actele comunitare
cu valoare normativa ori cea conferita de legislatia unui stat membru pentru cazuri conexe cu
obiectul tratatelor. Instanta comunitara controleaza legalitatea actiunilor sau omisiunilor statelor
membre n raport de dispozitiile tratatelor, transand litigiile dintre aceste state, ivite cu aplicarea
si n legatura cu aplicarea si cu interpretarea actelor statuare. De asemena Curtea mai are si
urmatoarele atributii: - solutioneaza actiuni relative la repararea pagubelor cauzate de organele
Comunitatilor sau de agentii acestora; - poate actiona n solutionarea litigiilor privind raporturile
functionarilor comunitari cu organele de care depind; - devine instanta arbitrara daca o clauza
compromisorie fiinteaza n acest sens ntr-un contract ncheiat de una dintre Comunitati. actioneaza ca o instanta de recurs de ultim grad; - este o instanta internationala putand transa
litigii ntre statele membre, daca acestea sunt n legatura cu obiectul tratatelor. Curtea de Justitie
este abilitata sa solutioneze litigii ntre statele membre, ntre acestea si organele comunitare,
precum si ntre organele comunitare ntre ele. 2.5. Tribunalul de prima instanta Este o institutie
asociata Curtii de Justitie, fiind format din 15 membrii, alesi pe o perioada de 6 ani, cu
posibilitatea reannoirii mandatului la fiecare 3 ani. Ca si membrii Curtii de justitie, ei sunt numiti
de comun acord de catre guvernele statelor membre. Tribunalul este, n principal competent sa se
pronunte n: - litigiile dintre Comunitati si agentii lor, adica n toate problemele de personal,
inclusiv recursurile n despagubire; - recursurile formulate mpotriva unei institutii a
Comunitatilor de catre persoane fizice; - recursurile formulate mpotriva Comisie de catre
ntreprinderi si asociatii de ntreprinderi. Tribunalul este competent sa se pronunte, si n recursurile
n despagubire care urmaresc repararea prejudiciilor provocate de o institutie comunitara ca
urmare a unui act sau a unei retineri care face obiectul unui recurs n anulare. Tribunalul nu poate
judeca niciodata un recurs prejudicial. 2.6. Curtea de Conturi Este inclusa n randul institutiilor
Comunitatilor europene prin Tratatul de la Maastricht din 1992 alaturi de Consiliu, de Comisie,
de Parlament si de Curtea de Justitie. A fost creata la initiativa Parlamentului european prin
Tratatul de revizuire a dispozitiilor bugetare de la Bruxelles din 22 Iulie 1975, nlocuind, astfel,
Comisia de control nfiintata prin Tratatele C.E.E. si EURATOM si Comisarii (delegatii) pentru
conturi prevazuti n Tratatul C.E.C.A. Curtea este formata de 15 membrii alesi pe o perioada de 6
ani de catre Consiliu cu majoritate de voturi, dupa consultarea Parlamentului. Competentele
Curtii de Conturi sunt foarte mari. Se ocupa cu examinarea aspectelor de legalitate si regularitate
a totalitatii veniturilor si cheltuielilor celor 3 Comunitati, indiferent daca sunt bugetare sau nu.
Totodata, Curtea si exercita controlul si asupra institutiilor si statelor membre, n masura n care
acestea au beneficiat si au folosit fonduri comunitare, cum ar fi: ajutor, servicii de vama, etc.
Atributiile susmentionate se concretizeaza n rapoarte anuale, elaborate dupa ncheierea
exercitiului financiar, rapoarte care sunt trimise spre informare si examinare si altor institutii
comunitare. B I B L I O G R A F I E MAZILU, Dumitru Integrarea europeana. Drept comunitar
si institutii europene, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2001. DIACONU, Nicoleta Sistemul
institutional al Uniunii Europene,Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2001. Statutul Consiliului Europei
semnat la Londra n 5 mai 1949, intrat n vigoare la 3 august 1949, modificat prin procesele
verbale ale Secretarului general al Consiliului Europei. Ion Filipescu s.a. Drept Institutional

Comunitar European, Editura Actami,Bucuresti, 1996. Corina Leicu Institutiile Comunitare,

Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1996.
Institutiile Uniunii Europene
Uniunea Europeana este rezultatul uniunii politice a diferitelor state suverane si democratice,
care cedeaza voluntar o parte din suveranitatea lor pentru a forma o unitate de ordin superior.
Aceasta situatie se produce pentru prima data in istoria umanitatii si de aceea institutiile care se
creaza si care dirijeaza si impulsioneaza procesul formeaza un sistem original si unic in lume.
In mod efectiv statele membre accepta sa delege o parte din suveranitatea lor unor institutii
independente ce reprezinta pe rand interesele comunitare, nationale si pe cele ale cetatenilor.
Nucleul sistemului institutional european este format din trei organisme: Parlamentul European,
ce reprezinta cetatenii, Consiliul, ce reprezinta guvernele si Comisia care este organismul ce
apara in mod traditional interesele comunitare ale UE.
La acest triunghi institutional se adauga alte doua institutii: Curtea de Justitie si Curtea de
Conturi. Alte cinci organisme specializate completeaza edificiul.
Parlamentul European
Parlamentul European, ales la fiecare 5 ani prin sufragiu universal direct ii reprezinta pe
cei 374 milioane de cetateni
europeni. Candidatii si reprezentantii alesi se grupeaza
imprejurul marilor tendinte si partide politice existente in tarile
membre.
Europarlamentul detine un site web in romana
in: www.europarl.eu.int/presentation/default_ro.htm

Consiliul Uniunii Europene

Consiliul este format din ministrii guvernelor tarilor membre. Constituie principala
instanta de decizie a Uniunii Europene,
institutia cea mai puternica, care are cuvantul
decisiv in aproape toate temele.
Presedentia consiliului este rotativa si o ocupa sefii de state sau de guvern ale fiecarei
tari membre pe o perioada de
sase luni.
Consiliul are o pagina web: www.europa.yam.ro/rubrici/institutii/consiliul_ue.html

Comisia Europeana
Comisia Europeana personifica si apara in interes general Uniunea. Presedintele si
membrii Comisiei sunt numiti de
catre statele membre in urma aprobarii de catre
Parlamentul European. Comisia este motorul sistemului institutional
comunitar pentru
ca:

Are dreptul de initiativa legislativa, propune texte de lege ce se prezinta Parlamentului

si Consiliului.

Este instanta executiva, garanteaza executia legilor europene (Directive, Regulamente

si Decizii), bugetului si a
programelor adoptate de catre Parlament si
Consiliu.

Este gardianul tratatelor, supravegheaza indeplinirea Dreptului comunitar, impreuna cu

Curtea de Justitie.

Este reprezentantul Uniunii pe scena internationala, negociaza acorduri internationale,

in principal de comert si cooperare.
Mai multe informatii in: www.europa.yam.ro/rubrici/institutii/ce.html

Curtea de justitie
Curtea de Justitie europeana garanteaza respectarea Dreptului comunitar si uniformitatea
interpretarii. Este capabila sa
recunoasca litigii intre diferite state membre. Institutii
comunitare, companii si particulari. In 1989 s-a creat Curtea Primei
Instante.
Curtea de conturi
Curtea de conturi europeana verifica legalitatea si regularitatea veniturilor si cheltuielilor
Uniunii si se asigura de buna
gestiune financiara a bugetului european.
Banca Central Europeana
Banca Central Europeana stabileste si aplica politica monetara europeana; dirijeaza
operatiunile de schimb si
garanteaza buna functionare a sistemelor de plati.
Comitetul Economic si Social
Comitetul Economic si Social este reprezentantul punctelor de vedere si intereselor
societatii civile organizate in fata
Comisiei, Consiliului si Parlamentului European.
Trebuie consultat in teme de politica economica si sociala, poate da
sfaturi asupra unor
probleme pe care le considera de importanta speciala.
Comisia Regiunilor
Comisia Regiunilor supravegheaza respectarea identitatii si prerogativelor regionale si
locale. Este consultata
obligatoriu in probleme legate de politica regionala, mediul
ambient si educatie. Este formata din reprezentantii
entitatilor regionale si locale.
Banca Europeana de Investitii
Banca Europeana de Investitii (BEI) este institutia financiara a Uniunii Europene.
Finanteaza proiecte de investitii pentru a
contribui la dezvoltarea echilibrata a Uniunii.
Avocatul european al poporului
Avocatul european al poporului poate fi consultat de catre o persoana fizica (cetatenii)
sau juridica (institutii sau
companii) rezidenta in Uniune si se considera victima al
unui act de proasta administrare din partea institutiilor sau
organelor comunitare.