REEDUCAREA DELFINULUI

Mircea PLATON

Libertate, Egalitate, Fraternitate! a fluturat Revolutia Francez. Unii

nc se declar mpotriva acestui trilob. Altii nc snt pentru. Si unii si altii
gresesc. Gresesc pentru c iau n discutie un aspect complet lipsit de
relevant al Revolutiei, si anume proclamatiile ei. Se uit la vorbele, nu la
faptele care au definit acel sfrsit de veac n Paris. S faci ce zice popa, nu ce
face popa e un proverb mult mai putin anticlerical dect se crede. Nu l
incrimineaz pe pop, care dac nu se poate ntotdeauna ridica la nltimea a
ceea ce predic e din cauz c predic sfintenia. Adic transfigurarea
persoanei n lumina Adevrului revelat. Dac sacerdotul nu se poate ridica
ntotdeauna pn la trirea celor de Sus, minima sa datorie e s
propovduiasc n continuare ceea ce lui nsusi nu i s-a dat s fac. S
mentin directia privirii ridicat la cer. Uneori, el nu poate s salte, c e
ngreuiat de pcatele pe care i le desertm n ureche la spovedanie, de
crtelile preotesei celei cu multi copii, de vastitatea pntecului rotunjit cu
merindea praznicelor. El nu poate, sracu, da altii pot. Si, propovduind
Revelatia, el i ajut s poat.
Cderile persoanei nu stirbesc cu nimic consistenta adevrurilor revelate.
Din contra, cu ct sntem mai mpiedicati, cu att avem mai mare nevoie de
trepte spre nltimi; cu ct sntem mai ndeprtati de nvtturile lui Hristos, cu
att avem mai mult nevoie de ele. Cnd vom reusi s postim, s ne rugm si
s facem milostenie asa cum scrie la carte, atunci vor disprea postul,
rugciunea si sracii. Deocamdat asceza e cu att mai de pret cu ct are mai
putin cutare. Goliciunea noastr nu poate aboli plinul, ci din contra. Dac
asupra adevrurilor revelate cderile mele nu se pot rsfrnge nefavorabil, n
privinta adevrurilor circumstantiate lucrurile stau tocmai invers. Pentru c
acestea snt adevruri la ndemn. Snt adevruri care si au sursa doar n noi.
Dac eu nu le triesc, le rpesc din consistent. Pentru c, dac Dumnezeu si
dracu nu mai exist, nseamn c nu am nici un motiv s nu fac ce-am
promis. Sau din contra c am toate motivele s nu duc la ndeplinire nimic, c
lumea e asa un haos de atomi c as face mai bine s nu zidesc nimic. S numi fixez nici un principiu. Dumnezeu ne-a poruncit s ne iubim fiindc el nsusi
ne iubeste. Noi putem s nu ne iubim, dar izvorul iubirii rmne, nentinat de
ura sau indiferenta noastr, n El. Dar dac ne edictm n nume propriu
egalitatea si fraternitatea si apoi facem ca porcii din Ferma lui Orwell, se
cheam c nsusi principiul proclamatiei e dubios si amar. De aceea e gresit s
ne uitm la ce-a spus Revolutia Francez, care si-a infirmat singur si
premisele si scopul cnd a pornit, cu mijloace slbatice, dar n numele
autonomiei ratiunii secularizate , la reclamarea demnittii omului.
Smaltul

frunzelor vine din trn si sntatea cuvntului urc din temeiul lui. Al popii, e
Dumnezeu. Al revolutionarului, el nsusi. De aceea nu m intereseaz vorbele,
constientul Revolutiei, ci faptele, adic mduva sanchilotismului.
*
Una dintre cele mai lipsite de aprare victime ale Revolutiei e micul LouisCharles, duce de Normandia, Delfin al Frantei. Nscut la Versailles n 1785,
devine mostenitor al tronului n 1789, la moartea fratelui su mai mare. n 13
august 1792 e nchis mpreun cu familia sa n Temple. Toate mrturiile epocii
ni-l prezint ca pe un bietas extrem de simpatic. Ption, unul din deputatii
trimisi de Adunarea National la Varennes s escorteze familia regal napoi n
Paris, nota n jurnalul su, dup ce mersese o zi ntreag n trsur nghesuit
ntre Rege si Regin: Eram foarte nghesuiti. Tnrul Print mi-a stat pe
genunchi si s-a jucat cu mine; era plin de voiosie si foarte neastmprat.
Dup ntemnitarea n Temple, Ludovic al XVI-lea s-a folosit de biblioteca
Ordinului Ioanit, care rmsese acolo, pentru a-i face educatia micului print. La nvtat s recite pasaje din Racine si Corneille, l-a nvtat s deseneze hrti,
Regele nsusi fiind un pasionat al geografiei. Inteligenta precoce a tnrului
Print, nota J.-B. Clry, rspundea perfect atentiei tatlui. ncercarea lui
Clry de a-l nvta pe Delfin tabla nmultirii s-au lovit de vigilenta grzilor care
au obiectat c biatul e nvtat s comunice cifrat. n 20 ianuarie 1793, cnd
familiei regale i s-a ngduit s-si ia rmas bun de la Rege, care urma s fie
executat a doua zi, micul Louis-Charles, nselnd vigilenta temnicerilor, s-a
strecurat pn n curtea nchisorii si a nceput s fug ct l tineau picioarele
spre iesire. Oprit de straj si ntrebat unde se duce, el a rspuns: M duc s
vorbesc poporului si s-l conving s nu-l ucid pe dragul meu papa. Pentru
numele lui Dumnezeu, nu m mpiedicati s-i vorbesc poporului. Binenteles
c l-au trimis la loc n celul.
Dup moartea Regelui, singurul lucru care i-a mai rmas Reginei a fost
micul print. S-a strduit s-i continue educatia cu ajutorul abatelui Davaux
care a devenit tutorele biatului. Desi regularitatea lectiilor era deseori
ntrerupt de intruziuni politice, inteligenta sa nu se ddea btut. F. Hue si
aminteste c, dup o asemenea lung ntrerupere a lectiilor, abatele Davaux
i-a spus Delfinului: Ultima noastr lectie, dac nu m nsel, a fost despre cele
trei grade de comparatie pozitiv, comparativ si superlativ. Dar cred c ai
uitat. Ba nu, i-a rspuns Delfinul. Ascult si vei vedea. Pozitiv e cnd spun
abatele meu e bun; comparativ e cnd spun abatele meu e mai bun dect
ceilalti abati; iar supelativ e cnd spun mama e cea mai iubitoare si bun
dintre toate mamele.
Chiar si cruntul Hbert a simtit sarmul copilului si i scria unui prieten: Am
vzut micul copil din Turn; e frumos ca lumina zilei si extrem de interesant.
Drept urmare, s-a hotrt s-i ia Reginei copilul. n data de 3 iulie, la nou
jumtate seara, o echip de comisari ai poporului au intrat n apartamentul

vduvei Capet, i-au citit un decret al Comitetului de Salvare Public si i-au

luat copilul. Lacrimilor si disperatelor ncercri ale Reginei de a-si apra fiul li
s-a rspuns cu amenintri cu asasinarea Delfinului si a unicei lui surori. Luat
de sub aripa mamei lui, Louis-Charles a fost pus sub supravegherea lui
Antoine Simon, un pantofar betiv , unul din cei mai exaltati iacobini,
recomandat pentru aceast slujb de Marat si Robespierre. Misiunea sa era
s-l transforme pe micul Capet ntr-un bun cettean al noii republici, s-l
dezbare de prejudectile trecutului. Drept urmare, Simon a purces la
reeducarea micului prizonier. Mai nti l-a privat de somn. Noaptea, dup ce
Charles-Louis adormea, Simon ncepea s strige: - Capet! Capet! Si printul
trebuia s rspund: - Aici snt, cettene! Vino aici, s te vd! rcnea Simon.
Dup ce printul ddea fuga la el, Simon l trimitea napoi cu un sut, strignd: Du-te la loc, pui de ctea ce esti! Si tot asa, de mai multe ori, noapte de
noapte. Cnd s-a revoltat si a ntrebat n virtutea crei legi a fost el desprtit
de mama sa, Simon i-a rspuns: - Tcere, Capet! Sau am s le art acestor
cetteni cum te pocnesc cnd o meriti! Pn si acest nume, Capet, nu era
dect o fictiune iacobin, o ncercare de splare pe creier si o njosire. Ludovic
al XVI-lea, la procesul su, protestase c numele su nu e Capet . Copilul era
obligat s cnte cntece revolutionare, La Marseillase si La Carmagnole, cu
voce tare, ca s-l aud grzile. A fost nvtat s-si njure familia, aristocratia si
s huleasc. A fost fortat s bea si n cele din urm s-a deprins cu butura. Au
fost aduse prostituate si a fost fortat s se culce cu ele. S-a molipsit de boli
venerice. Suferea de diaree continu. Hbert l ameninta constant cu
ghilotina, provocndu-i bietului copil frecvente lesinuri. n cele din urm, l-au
pus s semneze o declaratie prin care recunostea c mama sa l nvtase s
se masturbeze si c s-a culcat cu ea. L-au luat si l-au pus s repete aceste
lucruri n fata mamei si a mtusii sale si mrturia lui a fost folosit la procesul
n urma cruia Regina a fost condamnat la moarte. La proces, Hbert a oferit
si interpretarea ideologic a presupuselor relatii incestuoase: Avem motive
s credem c aceste relatii criminale au fost instigate nu de plcere, ci din
speranta de a slbi constitutia acestui copil despre care familia sa nc mai
credea c va putea ocupa tronul si pe care voia s fie sigur c-l poate
domina moral. n 16 octombrie 1793 Maria-Antoaneta a fost ghilotinat.
Delfinul, sau Louis XVII cum l numeau monarhistii, s-a stins n sordid mister n
anul 1795.
*
A adus Revolutia francez libertatea, egalitatea si fraternitatea ntre oameni?
Nu stiu. Ceea ce stiu e c, printre altele, a adus reeducarea. Profanri de
biserici s-au mai vzut n epoca Reformei; asasinarea regelui, n lovituri de
palat; masacre, n rzboaie civile. Dar njosirea sistematic, pngrirea
minutioas a chipului lui Dumnezeu din om, nu s-a mai vzut. Inchizitia si alte
institutii asemntoare te torturau ca s scoat de la tine o mrturisire si apoi
te ucideau sau te lsau n plata Domnului, dup ce abjurai rtcirea. Nimeni
ns, pn la Revolutia Francez, nu a cutat s perverteasc omul. E prima

dat n istorie cnd gsim aceast intentie pus n aplicare cu metod, vreme
de luni de zile, si nc asupra unui copil. Acolo, n inima Parisului, nu n
nghetata Rusie, s-a nscut fenomenul Pitesti. Nu e vorba de libertate,
egalitate, fraternitate. Nu e vorba de meritele democratiei atee. Nu e vorba de
sngeroasele gratii ale lui Nero sau de militroasele stngcii ale unui dictator
ntng. Sau de lcomia unui fanariot. Nu e vorba de lucruri rele. Ci de abolirea
binelui. De ntunecarea diferentei dintre victim si clu. ntunecare fcnd
imposibil ipocrizia si pe toti la fel de naturali n monstruozitatea lor.
Dumnezeu a lsat rul pentru ca noi s avem libertarea si meritul de a alege
binele. Dracul nu vrea s ne lase nici o libertate. Vrea s nu putem respira
dect rul. S piar pn si amintirea frumusetii, ascuns n suspinul victimei.
Diluat n vasele comunicante ale mass-mediei, scolii si tribunalului,
reeducarea a devenit principiul lumii n care trim. Pngrirea sistematic,
impersonal, pietrificat, a binelui strlucind n oameni, fapte, locuri. Nimeni
nu mai e bun, nimeni nu mai e ru. Toti sntem inversi.