Cnd sufletu-mi noaptea veghea n extaze,

Vedeam ca n vis pe-al meu nger de paz,

ncins cu o hain de umbre i raze,
C-asupr-mi c-un zmbet aripele-a-ntins;
Dar cum te vzui ntr-o palid hain,
Copil cuprins de dor i de tain,
Fugi acel nger de ochiu-i nvins.
Eti demon, copil, c numai c-o zare
Din genele-i lunge, din ochiul tu mare
Fcui pe-al meu nger cu spaim s zboare,
El, veghea mea sfnt, amicul fidel?
Ori poate!... O-nchide lungi genele tale,
S pot recunoate trsurile-i pale,
Cci tu - tu eti el.