Ministerul Educaiei Cercetrii Tineretului i

Sportului
Grup colar Agromontan Romeo
Constantinescu

Lucrare pentru certificarea

competenelor profesionale

Profesor Coordonator
Absolvent
Jr. Burdusel Dana
Postovic Andreea

Page 1

ORGANIZAREA STRUCTURALA A
INTREPRINDERII
CUPRINS:
Argument
1. Conceptul de structura a ntreprinderii
2. Structura organizatorica - expresie a organizarii
ntreprinderii
3. Functiunile ntreprinderii
3.1. Functiunea de cercetare-dezvoltare
3.2. Functiunea de productie
3.3. Functiunea de marketing-comercializare
3.4. Functiunea financiar-contabila
3.5. Functiunea de personal
4.Interdependena i dinamica funciunilor ntreprinderii
4.1. Creativitate i inovare n cadrul ntreprinderii
4.2. Diversificarea i nnoirea produselor/serviciilo
r
4.3. Asimilarea de produse/servicii i tehnologii no
4.4. Gestiunea investiiilor

Page 2

4.5. Dezvoltarea ntreprinderii. Concept i prespective

Anexe
Bibliografie

Argument

Am ales aceasta tema deoarece consider ca este de actualitate si orice

inteprindere bazandu-se pe anumiti factori important: Organizarea unei
inteprinderi consta intr-un process esential al activitatii, aceasta fiind in
stransa legatura cu aptitudinile anteprenorului de a asigura conditii
optime pentru desfasurarea activitatii si cresterea eficientei. Pentru reusita
unei intreprinderi procesul de organizare se refera la optimizarea
resurselor necesare functionarii precum si materialele prime folosite,
utilajele, personalul s.a.m.d
Primul grup de activitati are ca scop indeplinirea obiectivelor, iar pentru
acest lucru se stabilesc activitatile ce trebuiesc desfasurate precum si
lucrarile necesare realizarii obiectivelor prin indeplinirea functiunilor
corespunzatoare intreprinderii.
De cele mai multe ori organizarea procesuala reprezinta o carte de vizita
pentru o intreprindere, o corectitudine a sarcinilor ca intreprinderea sa isi
indeplineasca scopul sau pentru care in cele din urma sa ridice eficienta si
eficacitatea firmei.
Organizarea procesuala are o importanta in functionarea firmei datorita
proceselor de munca care se desfasoara in cadrul acestuia.

Page 3

1. Conceptul de structura a ntreprinderii

ntreprinderea, ca celula de baza a economiei, tinde sa
se organizeze n vederea atingerii scopului pentru care a fost
creata, acesta urmarind supravietuirea si dezvoltarea sa. Pentru a
realiza acest scop ntreprinderea trebuie sa desfasoare o activitate
eficienta, ceea ce impune o continua adaptare, restructurare si
definire a locului si rolului tuturor elementelor care o compun n
procesul de organizare.

Organizarea ntreprinderii are doua cerinte principale:

o cerinta tine de asigurarea desfasurarii diviziunii muncii
si alta cerinta tine de coordonarea sarcinilor care trebuie sa
fie ndeplinite de catre membrii sai.
Din punct de vedere static a organiza nseamna a stabili o
ordine, o ierarhizare a personalului care compune ntreprinderea si
ordonarea modului de desfasurare a muncii acestuia.
Din punct de vedere dinamic a organiza nseamna a
studia modul de functionare a ntreprinderii, a analiza felul n
care sunt puse n miscare mijloacele de care dispune pentru a
atinge obiectivele pe care aceasta si le fixeaza.
Folosirea eficienta a resurselor depinde de cadrul
organizational creat n fiecare
ntreprindere.
Problema
fundamentala
a
organizarii
consta
n
mentinerea
Page 4

stabilitatii interne a ntreprinderii, printr-o continua adaptare

a structurilor acesteia la exigentele pietei concurentiale. Acest
proces dinamic se realizeaza n doua planuri: n primul plan se
stabileste cadrul structural de ansamblu, prin care se proiecteaza
structurile organizatorice si de conducere, concomitent cu
stabilirea structurii de productie;
n planul al doilea se
organizeaza diferitele componente ale sistemului tehnico-productiv
si economico-social (alocarea resurselor si organizarea folosirii lor
eficiente, organizarea sistemului de productie, gestionarea
productiei si a vnzarilor, gestiunea financiara etc.)
Dupa H.Mintzberg, structura este osatura organizarii, este
15
maniera n care sunt repartizate sarcinile si responsabilitatile .

2. Structura organizatorica - expresie a organizarii

ntreprinderii
Structura unei organizatii poate fi definita ca o suma
totala a mijloacelor utilizate pentru a repartiza sarcinile diferite
si pentru a asigura coordonarea necesara ntre acestea.
Structura generala a ntreprinderii cuprinde structura
organizatorica si structura socio-culturala
1. Structura organizatorica. Dupa C-tin Barbulescu si
colab., structura organizatorica este definita ca reprezentnd
ansamblul persoanelor, subdiviziunilor
15

H.Mintzberg - Structure et dinamique des organizations. Ed. Organisation, Paris, 1982.

Page 5

organizatorice si a relatiilor dintre acestea, orientate spre realizarea obiectivelor

16
prestabilite ale ntreprinderii .
Structura organizatorica este formata din structura functionala si structura
operationala :
a. Structura functionala (verticala) corespunde coordonarii pe verticala
a sarcinilor si cuprinde:
postul, atribuit unei persoane angajate;
functia, reprezentata de sarcinile angajatului;
compartimentul, care este o subunitate organizatorica aflata sub aceeasi
autoritate ierarhica.
Coordonarea
sarcinilor
si
ierarhizarea
diferitelor
persoane
corespunde structurii verticale a ntreprinderii si reprezinta sistemul de
comanda al organizarii. Aceasta structura se realizeaza n functie de tipurile de decizii
care se iau la diferite niveluri ale piramidei ierarhice.
Se pot distinge patru niveluri ierarhice, n functie de amploarea deciziei si de
orizontul de timp pe care-l implica:
nivelul strategic, unde se iau deciziile care angajeaza ntreprinderea pe
termen lung;
nivelul tactic, care defineste drumul de urmat pentru a atinge obiectivele
fixate anterior;
nivelul operational , care defineste pe termen scurt atingerea obiectivelor de
mai sus;
nivelul de executie, unde se realizeaza activitatile de productie implicate
pentru realizarea obiectivelor stabilite.
b. Structura operationala (orizontala), care corespunde diviziunii muncii pe
orizontala si cuprinde functiunile ntreprinderii. Structura orizontala
asigura organizarea ntreprinderii

n raport de omogenitatea si

complexitatea activitatii, pe baza a doua criterii de specializare:

n cazul cnd produsele vndute si pietele sunt relativ asemanatoare,
activitatile se organizeaza pe marile functiuni ale ntreprinderii;
n cazul n care produsele si pietele sunt foarte eterogene, mpartirea
activitatilor pe functiuni se face dupa gruparea produselor si a pietelor.
2. Structura socio-culturala
a ntreprinderii reflecta identitatea ntreprinderii,
modul n care aceasta este perceputa n mediul sau si pe care-l poate influenta prin
actiunile de comunicare si relatiile publice. Imaginea ntreprinderii se formeaza prin
politicile de relatii publice. La formarea acesteia contribuie ntregul sistem de
valori al ntreprinderii, format din ansamblul regulilor acceptate de catre
angajati. De-a lungul timpului se formeaza cultura ntreprinderii care se
exprima prin ansamblul de cunostinte, de valori si comportamente de care dispun
membrii

acesteia. Dintre manifestarile

culturii

ntreprinderii

fac parte:

simbolurile (etichetele), stilul arhitectonic, stilul vestimentar, unele elemente ce tin

de vocabularul ntreprinderii, modalitati speciale de transmitere a unor valori si
comportamente catre generatiile viitoare etc. Cultura ntreprinderii are un important
16

C.Barbulescu, T.Gavrila, F.Badea, V.Lefter, F.Prvu, E.Fransua - Economia si gestiunea ntreprinderii, Ed.

Economica, 1995.

rol n procesul de gestiune. O cultura puternica are valori numeroase si acceptate de

personalul sau, ceea ce poate deveni un factor de motivatie profesionala si de buna
gestiune.
Functionarea ntreprinderii ca sistem tehnico-productiv necesita un cadru de
reglare a relatiilor care se stabilesc ntre diferite subsisteme. Acest cadru se realizeaza
prin intermediul structurii organizatorice. Orice structura organizatorica este o
ierarhie, diferentiata dupa mai multe criterii:
criteriul (felul) produsului; criteriul functional; criteriul geografic; criteriul

numeric.

Organizarea ca proces operational prin care se precizeaza si se delimiteaza

responsabilitatile, atributiile, sarcinile concrete necesare realizarii scopului stabilit,
precum si a relatiilor dintre compartimentele si persoanele ce ndeplinesc atributii,
vizeaza structura de productie si conceptie si organizarea activitatilor ce tin de

functiunile ntreprinderii.
Structura de productie si conceptie este definita prin compo nenta verigilor
de productie, control si cercetare si legaturile ntre acestea.
Verigile de productie se regasesc n cadrul unei structuri organizatorice sub
forma de: uzine, fabrici, sectii, ateliere, laboratoare etc., fara personalitate juridica.
Veriga de baza a unei structuri de productie si conceptie este sectia de productie.
Verigile de productie cuprind: sectii de baza, sectii auxiliare, sectii de service,
sectii anexe, ateliere etc. Veriga primara a structurii de productie si conceptie este
locul de munca, reprezentat de o anumita suprafata de productie nzestrata cu
mijloace de productie specifice pentru operatii executate de un lucrator sau grup.
Baza organizarii structurale consta dintr-o buna cunoastere a directiilor si
ritmului de dezvoltare a ntreprinderii, a obiectivelor de realizat, a nevoilor de
resurse umane, materiale si financiare, interne si atrase.
Directiile si ritmul de dezvoltare a ntreprinderii exprima ntr-o forma sintetica
directia si ritmul de dezvoltare a tuturor domeniilor de activitate, ncepnd
cu productia si terminnd cu gestiunea personalului. n dimensionarea
proportiilor si ritmului dezvoltarii se tine seama de variatele conexiuni pe care
ntreprinderea le are cu mediul (n cadrul ramurii, ct si n cadrul economiei
nationale), conexiuni cu caracter de subordonare sau de colaborare. Actiunea
este deosebit de complexa, sprijinindu-se nu numai pe informatiile de care
dispune ntreprinderea, ci, mai ales, pe informatiile oferite de macro-sistemul,
informatii care adesea joaca rolul de restrictii, deoarece exprima interesele generale
ale societatii. Definirea directiei si ritmului de dezvoltare a ntreprinderii
presupune fixarea obiectivelor de realizat care se pot concretiza n:

asigurarea executarii integrale si ritmice a obiectivelor privind folosirea

capacitatilor de productie si perfectionarea proceselor tehnologice;
finalizarea activitatii trebuie sa fie caracterizata si de un nalt nivel de
eficienta a folosirii resurselor, nivel dimensionat n functie de modul de
dezvoltare a bazei materiale.

Atingerea obiectivelor fixate reclama determinarea nevoilor de resurse

de munca, materiale si financiare si, mai ales, rationala utilizare a acestor
resurse. Folosirea diferitelor resurse pentru atingerea obiectivelor fixate se
nfaptuieste prin organizarea activitatii pe baza principiului autogestiunii.
Prin elaborarea directiei de dezvoltare se determina ctiva parametri esentiali ai
elaborarii ulterioare a structurii organizatorice si anume: locul ntreprinderii n
complexul macroeconomic national, precizarea problemelor specifice ntreprinderii,
elaborarea variantelor principale de dezvoltare si alegerea solutiilor optime.
Fixarea obiectivelor de atins si a liniei generale de dezvoltare are n vedere
trei aspecte importante si anume:
aspectul economic, se refera la utilizarea deplina a resurselor;
aspectul dinamic, impus de necesitatea asigurarii circulatiei rapide
a informatiilor ntre toate nivelurile de dispozitie si executie;
aspectul democratic, se refera la asigurarea participarii personalului
la luarea deciziilor.
n procesul de organizare se stabilesc principalele categorii de activitati
necesare pentru a realiza obiectivele propuse. Rezultatul organizarii l reprezinta
functiile, activitatile, atributiile si sarcinile. Organizarea este mijloc, nu scop, este
parte dintr-un ntreg.
Organizarea reuneste modalitatile de elaborare, adaptare si introducere de noi
concepte si tehnici cu caracter organizatoric; este un proces de diviziune al muncii,
de precizare a atributiilor si sarcinilor ce revin oamenilor att n munca de executie, ct si
n cea de conducere.
Organizarea creeaza structurile, formele cooperarii ntre verigile de
productie.
Spiritul de organizare se asociaza cu ordinea, observarea legaturilor
dintre oameni si bunuri, stabilirea unor reguli de munca. ntre organizare si dirijare
exista o strnsa legatura, organizarea se refera la pregatirea actiunilor dupa un plan
riguros, dirijarea nseamna sa se asigure o concordanta ct mai deplina ntre scopul
urmarit si actiunea reala a obiectului condus.
Organizarea are un rol catalizator, stabilind masurile organizatorice ce
vizeaza eficienta n realizarea obiectivelor. Organizarea are ca scop utilizarea
rationala a resurselor, permitnd o mai buna comunicare si ntelegere n munca.
Se distinge organizarea procesuala si organizarea structurala.
Organizarea procesuala presupune stabilirea categoriilor de munca si a
proceselor necesare realizarii obiectivelor fundamentale (activitati, atributii, sarcini,
operatii). Organizarea structurala consta n gruparea functiilor, atributiilor,
sarcinilor si repartizarea lor pe oameni n vederea realizarii obiectivelor. De fapt,
organizarea structurala este o organizare formala. Exista si o organizare informala
care semnifica ansamblul de interactiuni umane cu caracter organizatoric care apar
spontan si natural, elementul de baza fiind grupul de oameni.
n executarea atributiilor de organizare, managerii folosesc
structura organizatorica si sistemul informational n relatia lor reciproca.
Structura organizatorica integreaza ntr-un ansamblu unitar elemente umane,
compartimente, relatii si scheme.O ntreprindere are mai multe structuri , respectiv:

structura compartimentelor ntreprinderii;

structura de productie si sortimentala;
structura procesului de productie;
structura organizarii productiei;
structura activelor fixe si circulante;
structura umana;
structura organizarii conducerii;
structura de proprietate;
structura sistemului informational etc.

Compartimentele pe baza carora se identifica conceptual si n detaliu o structura

organizatorica sunt cuprinse n organigrama ntreprinderii.
Organigrama este o reprezentare schematica formala a structurii ntreprinderii
care da o imagine exacta a diviziunii muncii si indica ce posturi exista, cum sunt
grupate pe compartimente si sectoare, cum circula informatia ntre ele (fig.1.).

Manager general
(director general)

Director tehnic

Director comercial
(marketing)

Director economic

personal

(contabil sef)

Sectii, sectoare,

Depozite,

Serviciul

ferme etc.

magazine etc.

financiar

Director de

Serviciul
contabilitate

Strategii

investitii

Fig.1. Organigrama unei ntreprinderi (structura mixta) cu

servicii functionale

Formalizarea organizarii ntreprinderii necesita elaborarea a doua lucrari

necesare desfasurarii normale a activitatii personalului :
1. Regulamentul de organizare si functionare, care cuprinde:
date de identificare;
obiectivele ntreprinderii;
sarcinile angajatilor;
atributiile organelor de conducere;
atributiile compartimentelor functionale etc.
2. Fisa postului.
Postul este elementul de baza al oricarei structuri
organizatorice. Postul stabileste obiectivele, sarcinile, competentele si

responsabilitatile

fiecarui angajat.

Competentele au

natura

formala

(stabilita pe baza
unei anumite ierarhii) si de natura
functionala (profesionala). n definirea unui post un rol important
revine stabilirii corecte a responsabilitatii si ca urmare asumarea acestora
n cunostinta de cauza, ca baza a motivatiei personalului.

3. Functiunile ntreprinderii
Un pas important n organizarea ntreprinderii consta n regruparea
activitatilor care au acelasi scop, n vederea desfasurarii normale a ciclului
productiv. Aceasta regrupare se face pe functiuni ce definesc functiile
sistemului productiv al ntreprinderii.
n virtutea autonomiei gestionare pe care o are ntreprinderea, aceasta
si construieste o structura orizontala specifica produselor pe care le obtine si
pietelor pe care le vinde sau de pe care se aprovizioneaza cu resurse.
Functiunile ntreprinderii, ca si functiile (atributele) conducerii sunt elementele
esentiale ale organizarii structurale si cunoasterea lor temeinica este deosebit
de importanta pentru ntelegerea structurii ntreprinderii.
Domeniile concrete n care se exercita autoritatea formeaza functiunile
ntreprinderii, fiecare functiune referindu-se la gruparea unor activitati omogene
specializate.
Functiunile fiind inerente continutului definitoriu al ntreprinderii se regasesc n
toate tipurile de unitati, indiferent de nivelul de organizare si de ramura economiei
careia i apartin: ntreprindere, holding, sau grup de ntreprinderi apartinatoare
industriei, agriculturii, constructiilor, transporturilor, comertului etc. Ceea ce
diferentiaza functiunile diferitelor tipuri de unitati este numai proportia diferita n care se
dezvolta acestea.
Determinarea si caracterizarea functiunilor de baza ale ntreprinderii reprezinta
un domeniu bogat n pareri diferite, adeseori contradictorii, ale specialistilor n
17
18
domeniu. ncepnd cu F.W.Taylor
si mai ales cu Henri Fayol
au aparut si
preocuparile pentru organizarea rationala si rentabila a ntreprinderilor, deci si
interesul pentru precizarea functiunilor pe care le exercita acestea. Daca Henri Fayol
formulase sase functiuni de baza: functiunea tehnica, comerciala, financiara,
securitate-protectie, contabila si administrativa, alti specialisti n organizarea
19
20
21
ntreprinderilor,
ca
Peter
Drucker ,
F.Nepveau-Nivelle ,
Y.P.Simeray ,
22
23
24
J.O.Shanghnessy , P. Racape , Jean Aubert-Krier
si altii, tinnd mai ales seama de
evolutia care a avut loc n organizarea sociala si economica, nu au retinut dect trei
functiuni: de productie, administrativa si economica. Alti economisti au considerat

17 Fr.W.Taylor,

Principies dorganisations scientifique, republicata sub

entreprises, Edision Dunod, Paris, 1957.

titlului: La direction scientifique des

18 Henri Fayol, Administrations industrielle et generale, 1916, republicata n Edition Dunod, Paris, 1956.
19 Peter Drucker, La pratique de la direction des entreprises, Editions dOrganisation, Paris, 1957.
20
F.Nepveau-Nivelle, Conquete des marches, Edis ion Dunod, Paris, 1964.
21
J.P.Simeray, La structure de lentreprise, Entreprise moderne, Paris, 1966
22
J.O.Shanghnessy, Lorganisation des entreprises, Edision Dunod, Paris, 1968
23
P.Racape, conomie et gestion de lentreprise, Edision Sirey, 1967.

24

J.Aubert-Krier, Gestion de l 'entreprise, P.U.F., Paris, 1966.

valabile functiunea industriala, functiunea comerciala, functiunea administrativa si

financiara.
Volumul redus al lucrarilor de conceptie existent n ntreprinderi la nceputul
secolului al XX-lea explica parerile specialistilor si a oamenilor de stiinta din acea
vreme despre functiunile ntreprinderii. Cerintele care se puneau n
fata ntreprinderilor n cea de a doua jumatate a secolului al XX- lea si n
perspectiva nu mai puteau sa se realizeze dect n cadrul unor activitati combinate
de cercetare si realizare a productiei. n acelasi timp, separarea functiunii financiare
de cea contabila este relativ greu de realizat datorita problemelor comune care fac
obiectul acestor activitati. De altfel, separarea lor creeaza si dificultati n
aplicarea principiilor de organizare structurala a ntreprinderilor.
Continutul functiunii de securitate, sustinuta de Henri Fayol, se refera
la activitati de protejare a bunurilor si a persoanelor, de asigurare a tuturor
conditiilor de ordin social legate de dezvoltarea ntreprinderii. Aceasta functiune
concentreaza masurile care dau ntreprinderii securitate, personalului linistea de spirit
de care are nevoie. O astfel de tratare a acestei functiuni prin elementele la
care se refera abordeaza un domeniu limitat de activitate. Or, functiunea de
personal are un continut mai larg care vizeaza n primul rnd realizarea tuturor
actiunilor al caror element principal este omul si anume recrutarea, selectionarea,
perfectionarea sa, precum si salarizarea.
Asupra continutului functiunii administrative sunt necesare o serie de
comentarii, mai detaliate. Fayol afirma ca, separat, n cadrul fiecareia din functiunile
ntreprinderii nu poate fi alcatuit programul general de actiune al ntreprinderii de
constituire a corpului de salariati, de coordonare a eforturilor si de armonizare a actelor
acestora. Acesta defineste continutul functiunii administrative, astfel: a prevedea, a
organiza, a comanda, a coordona si a controla. Fayol nu facea delimitari clare ntre
functiile ntreprinderii si cele ale conducerii. Continundu-si rationamentul, autorul
acestei definitii sustine ca administrarea nu este nici un privilegiu exclusiv si nici o
sarcina personala a unui sef sau conducator oarecare. Rezulta ca atributele
administrarii sunt proprii oricarui conducator, indiferent de nive lul ierarhic pe care se
regaseste si n care functiunea activeaza.

Unii specialisti denumesc functiunea de productie a ntreprinderii

drept functiune tehnica. Altii considera ca principalele functiuni ale ntreprinderii
sunt: de productie, de marketing, financiara, adaugnd si functiunea de personal ca
functiune de motivare.
Modul n care au fost delimitate mai trziu functiunile de baza ale ntreprinderii
ntruneste acordul multor specialisti din tara si strainatate.
Dupa Ov. Nicolescu si colab., functiunea ntreprinderii este o componenta a
organizarii procesuale, un ansamblu de activitati omogene si/sau complementare,
desfasurate de personal de o anumita specialitate, folosind metode si
25
tehnici specifice, cu scopul realizarii obiectivelor stabilite .
n cadrul ntreprinderii nu toate functiunile au aceeasi intensitate de manifestare n
fiecare etapa de dezvoltare a acesteia. Dar realizarea obiectivelor stabilite pentru o
perioada n cadrul ntreprinderii depinde de manifestarea n strnsa interdependenta a

25

Ov. Nicolescu s.a., Management, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1992.

tuturor functiunilor acesteia, cu intensitati diferite n etape diferite de dezvoltare a

ntreprinderii, n functie de etapa de dezvoltare si de nivelul obiectivelor stabilite.
O analiza cuprinzatoare a domeniilor de activitate ale unei ntreprinderi, n
conditiile gruparii pe baza legaturilor directe de influenta a unor activitati colaterale
sau a unor activitati care trebuie sa se regaseasca n mod obligatoriu n cadrul
fiecarui domeniu astfel delimitat, conduce la
urmatoarele functiuni de
baza ale ntreprinderii:
1. Functiunea de cercetare-dezvoltare;
2. Functiunea de productie;
3. Functiunea marketing-comercializare;
4. Functiunea financiar-contabila;
5. Functiunea de personal.
n orice ntreprindere economica, indiferent de marime, cu activitate simpla
sau complexa, se
regasesc aceste forme de activitate, dar au ponderi diferite n
dependenta de specificul activitatii ntreprinderii si de alti factori de influenta.
Functiunile ntreprinderilor organizate ca societati comerciale n Romnia sunt
precizate n Legea nr.31/1990, modificata si completata prin Ordonanata de Urgenata a
26
Guvernului n anul 1997.

3.1. Functiunea de cercetare-dezvoltare

Functiunea de cercetare-dezvoltare cuprinde activitati care se desfasoara
n cadrul ntreprinderii n vederea real izarii obiectivelor n domeniul obtinerii de
produse noi si a transformarii conceptelor stiintifice n produse sau servicii
utilizate pentru dezvoltarea viitoare.
Functiunea de cercetare-dezvoltare se regaseste n activitatile de elaborare a
planului strategic, activitati de conceptie (proiectare si cercetare a produselor, inclusiv
punerea la punct a tehnologiei pentru produsele noi, verificarea n laborator a
comportarii lor si experimentarea diverselor solutii constructive n atelierele de
prototipuri sau n statiile pilot). Din acelasi domeniu fac parte si activitatile care se
refera la controlul tehnic de calitate al produselor care poate si trebuie sa aiba o
influenta activa asupra conceptiei de viitor privitoare la produse. Tot din domeniul
acestei functiuni fac parte si actiunile privind organizarea productiei si a muncii,
dezvoltarea de ansamblu a ntreprinderii, cresterea capacitatii de productie, utilarea
ntreprinderii corespunzator necesitatilor de fabricatie a noilor produse etc.
Organizarea stiintifica a productiei si a muncii permite o pregatire
corespunzatoare a fabricatiei si mbunatatirea permanenta a acesteia prin mai buna
organizare a conducerii (elaborarea structurilor organizatorice, proiectarea sistemului
informational, elaborarea regulamentului de organizare si functionare),
organizarea
productiei (determinarea si valorificarea capacitatilor de productie, organizarea
rationala a
pregatirii tehnice a productiei, studii privind metodele de organizare a
productiei, miscarea si manipularea materialelor, semifabricatelor si produselor),
organizarea muncii (diviziunea muncii, organizarea rationala a proceselor de munca si n cadrul
acestora a locurilor de munca etc.), normarea muncii (elaborarea de norme

26

Unii economisti includ ntre functiunile ntreprinderii si functiunea de protectie a mediului

unificate, normative, metodologii specifice etc.). Sintetic spus aceasta functiune

cuprinde totalitatea activitatilor ce preced nceperea fabricatiei si care
constituie pregatirea fabricatiei sau a lucrului.
Dezvoltarea de ansamblu a activitatii ntreprinderilor este conditionata n mare
masura de rolul si pozitia pe care o are cercetarea stiintifica. De altfel, printre factorii
care evidentiaza cresterea economica a ntreprinderilor se situeaza si volumul
cheltuielilor pentru cercetare-dezvoltare, precum si numarul persoanelor antrenate n
activitatea de cercetare att n ntreprinderi, ct si n celelalte unitati de cercetare.
Se manifesta tot mai mult n ntreprinderi tendinta concentrarii cadrelor cu
cea mai ridicata calificare n serviciile de conceptie. Aceasta concentrare
ofera posibilitatea ca n problemele dezvoltarii capacitatilor de productie, ale
perfectionarii si crearii de noi produse si tehnologii sa se realizeze un volum
corespunzator de productie, pentru ca prin noutatea si performantele produselor si
tehnologiilor realizate sa se mentina competitivitatea ntreprinderilor pe plan mondial.
Functiunea de cercetare-dezvoltare are un caracter complex, prin faptul
ca se manifesta n toate domeniile. ntre principalele activitati si domenii
pot fi enumerate:
a) cercetare stiintifica, inginerie tehnologica si introducerea progresului
tehnico-stiintific;
b) investitii si constructii, prin care se asigura transformarea resurselor
materiale, financiare si de munca n capaital fix, prin realizarea de noi
capacitati de productie, modernizare, retehnologizare;
c) organizarea productiei si a muncii, ca ansamblu de atributii n domeniul
introducerii unor noi metode, tehnici, si instrumente de organizare
a activitatii productive;
d) elaborarea politicilor si a strategiilor economice ale ntreprinderii.

3.2. Functiunea de productie

Functiunea de productie reprezinta ansamblul de activitati de baza,
auxiliare si de servire prin care se realizeaza obiectivele din domeniul fabricarii
produselor, elaborarii lucrarilor, prestari de servicii n cadrul ntreprinderii.

Activitatile la care se refera aceasta functiune sunt:

programarea si lansarea productiei;
fabricatia sau exploatarea, care consta n transformarea obiectelor muncii n
produse, servicii, lucrari care fac obiectul de baza al activitatii ntreprinderi;
controlul tehnic de calitate al materiilor prime, semifabricatelor, subansamblelor
pe ntregul flux de fabricatie, precum si al produselor finite, potrivit
metodelor, frecventei si cu mijloacele prevazute n documentatia tehnica;
ntretinerea si repararea utilajelor n vederea mentinerii acestora n stare de
functionare, a prentmpinarii si evitarii pe ct posibil a efectelor uzurii fizice si
morale a acestora;
exploatarea instalatiilor si agregatelor energetice;
aplicarea normelor de protectie si igiena a muncii, precum si pentru
prevenirea si combaterea poluarii mediului nconjurator;

organizarea si controlul productiei sub toate aspectele: realizarea ritmica

a productiei, realizarea de produse de calitate superioara, reducerea
consumurilor specifice de materiale, optimizarea stocurilor etc.;
transportul si manipularea materiilor prime, materialelor, semifabricatelor,
produselor, pe parcursul fabricatiei si n depozit n vederea livrarii produselor;
urmarirea realizarii productiei si a celorlalte activitati auxiliare. Sintetic
activitatile principale grupate n functiunea de productie pot fi urmarite

n fig.2.

Nomenclator de piese, program de

executie (termene de aprovizionare),
extras de materiale

ORGANIZAREA PRODUCTIEI SI A
MUNCII

PROGRAMARE
APROVIZIONARE

LANSAREA SI URMARIREA
PRODUCTIEI

UTILAJE SI
SCULE

PROIECTARE

ELABORAREA

STUDIUL

TEHNOLOGIILOR

MUNCII

SDV-uri normalizate
SDV-uri speciale

- gama operatii
- mod de operatii -tip
de operatii -necesar
de
materiale
-timp de munca
- scule, dispozitive
verificatoare(SDV)

si

-organizarea
locurilor
de munca
-rationalizarea si
simplificarea muncii
-elaborarea normativelor
de munca

legaturi ntre compartimente

legaturi n cadrul compartimentului de organizare a productiei si a muncii
Fig. 2. Activitatile grupate n functiunea de productie
Sursa: M. Dumitrescu, Organizarea structurala a ntreprinderilor, Editura
stiintifica, 1969

3.3. Functiunea de marketing-comercializare

Functiunea
marketing-comercializare
cuprinde
activitatile
privind
realizarea obiectivelor din domeniul stabilirii legaturilor ntreprinderii cu mediul
economic, n vederea asigurarii materiilor prime si material elor
necesare productiei, conservarea acestora si a produselor realizate,
transportul
lor, desfacerea
produselor
si
serviciilor.
Activitatile
de
comercializare a produselor trebuie sa se desfasoare pe baza studiilor de
piata. Aceste studii orienteaza si determina, totodata, si activitatea din cadrul
functiunilor de cercetare-dezvoltare si de productie. Raporturile dintre producatori si
consumatori, reflectate de studiile de
piata, orienteaza structura productiei si
proportiile dintre sortimentele de marfuri cerute de piata.
Functiunea marketing-comercializare cuprinde trei categorii principale de
activitati:
a) aprovizionarea tehnico-materiala, care are menirea de a asigura
complet, complex si la timp mijloacele de productie necesare desfasurarii
nentrerupte si n bune conditii a procesului de productie;
b) desfacerea, care asigura livrarea produselor, serviciilor si lucrarilor, precum si
ncasarea contravalorii acestora, deci trecerea produselor din sfera
productiei n sfera circulatiei;
c) marketingul ,
care are drept scop crearea si descoperirea
necesitatilor consumatorilor n vederea orientarii productiei spre
satisfacerea acestor necesitati, efectuarea de studii de piata si programe de
marketing pe produse etc.
n conditiile mutatiilor profunde care au loc n relatiile de piata, rolul
marketingului devine prioritar, atotcuprinzator, ntruct pe baza studiilor de piata se
pot cunoaste, sistematiza si interpreta informatiile din mediul economic, n vederea
organizarii activitatii viitoare, a dimensionarii ofertei si a cresterii competitivitatii
pe piata.

3.4. Functiunea financiar-contabila

Functiunea financiar-contabila cuprinde ansamblul activitatilor prin care
se realizeaza obiectivele privind obtinerea si folosirea mijloacelor
financiare necesare desfasurarii normale a productiei , nregistrarea si evidenta
n expresie valorica a activitatii economice din cadrul ntreprinderii ;
urmareste utilizarea eficienta a resurselor; desfasurarea ritmica a
activitatii;
semnaleaza fenomenele care influenteaza nivelul profitului si reducerea costurilor, etc.
Functiunea financiar-contabila are implicatii n activitatea generala de
gestiune, n asigurarea fondurilor necesare pentru salarii, materii prime si materiale,
utilaje etc.
Un rol important revine activitatilor ce tin de exercitarea functiunii
financiar- contabile cu privire la contractarea creditelor n momentele
potrivite
pentru desfasurarea normala a productiei, folosirea judicioasa a
disponibilitatilor banesti, ncasarea creantelor, dimensionarea corecta a rezervelor etc.

Activitatile acestei functiuni se grupeaza n doua categorii:

a) activitate financiara, care se refera la obtinerea si folosirea rationala a
mijloacelor financiare ale ntreprinderii, la utilizarea facilitatilor de ordin
financiar, achitarea obligatiilor financiare, contractarea de credite
si rambursarea lor etc.;
b) activitatea contabila, care asigura nregistrarea si evidenta veniturilor si
cheltuielilor, a materialelor si a productiei, calculul costurilor
si determinarea
rezultatelor
financiare
finale,
evidentierea
modificarilor patrimoniale n volum si structura.

Functiunea financiar-contabila, prin complexitatea operatiunilor pe care le

ocazioneaza, prin multiplele corelatii pe care le are cu toate celelalte functiuni ale
ntreprinderii, se concretizeaza ca o latura bine definita a gestiunii financiare
a ntreprinderii.
Importanta gestiunii financiare nu se margineste numai la sfera de activitate
interna a ntreprinderii. Procurarea si mai ales utilizarea fondurilor se realizeaza
prin nesfrsitul lant al operatiunilor banesti. n acest sens, marea majoritate a
fluxurilor banesti din economie este tranzitata de gestiunea financiara a
ntreprinderii. De aici si rolul esential al ntreprinderilor n asigurarea normala a
circulatiei banesti n economia nationala.

3.5. Functiunea de personal

Functiunea de personal cuprinde ansamblul activitatilor desfasurate n
cadrul ntreprinderii pentru realizarea obiectivelor n domeniul asigurarii si
dezvoltarii potentialului uman. Functiunea de personal, evidentiata ca functiune
distincta a ntreprinderii nca de catre Henri Fayol, capata n conditiile organizarii
stiintifice a productiei o importanta din ce n ce mai mare. Aceasta functiune
concentreaza toata problematica privind asigurarea cantitativa si calitativa a fortei de
munca necesara ndeplinirii obiectivelor ntreprinderii. Ea se realizeaza prin recrutarea,
pregatirea corespunzatoare si reciclarea periodica a personalului, prin stabilirea corecta si
stimulativa a salarizarii, precum si prin integrarea organica a ntregului personal n
sistemul complex de relatii tehnice si social-economice.

Functiunea de personal este hotartoare si n ceea ce priveste perfectionarea

continua a relatiilor sociale, ndeosebi a relatiilor ntre personal si conducerea unitatii.
Importanta si complexitatea functiunii de personal este accentuata si de faptul ca
ea trebuie sa asigure, concomitent cu obiectivele mai sus amintite, promovarea initiativei,
ceea ce reclama, pe lnga tehnici de organizare a muncii, si tehnici
specifice de psihologie, sociologie, ergonomia muncii.
Principalele activitati care tin de exercitarea functiunii de personal sunt:

asigurarea cantitativa si calitativa a fortei de munca necesare

pentru realizarea obiectivelor stabilite;

pregatirea, perfectionarea si salarizarea personalului;

rezolvarea problemelor de ordin social, raporturile salariati-management

si sindicate-patronat, protectia personalului etc.

n realizarea unui echilibru stabil ntre interesele angajatilor si obiectivele

ntreprinderii trebuie sa se tina seama de:
mutatiile care au loc n prezent n organizarea interna a ntreprinderilor n procesul de
restructurare-privatizare si de ajustare la exigentele pietei concurentiale;
aparitia unor situatii specifice, determinate de patrunderea progresului tehnicostiintific si de necesitatile retehnologizarii privind crearea de noi meserii, disparitia altora,
necesitatea specializarii lucratorilor, probleme noi privind calificarea lor etc.;
necesitatea perfectionarii relatiilor interumane n cadrul organizarii structurale a
ntreprinderii;
modificarile legislative care, n conditiile generate de tranzitia la economia de piata,
au loc n domeniul legislatiei muncii si a salarizarii.

n cadrul functiunii de personal, exercitata de catre Consiliul de Administratie si

compartimentul de resurse umane, se rezolva probleme de mare complexitate.
Functiunile ntreprinderii se afla ntr-o strnsa interdependenta datorita
legaturilor dintre activitatile din ntreprindere. Dereglarile aferente n cadrul
unei functiuni atrag un proces de dereglare n lant a activitatii ntreprinderii.

4.Interdependena i dinamica funciunilor ntreprinderii

Interdependena dintre activitile componente ale funciunilor determin implicit

interdependena dintre funciuni.
Deci, un anumit mod de manifestare a unei funcii genereaz acelai tip de manifestare
a celorlalte funcii ale ntreprinderii.

Funciunea comercial

Funciunea de producie

Fig. nr. 1. Interdependena dintre funciile ntreprinderii

Desfurarea activitilor din cadrul funciunilor are loc cu intensiti diferite de la o
etap la alta, ceea ce demonstreaz o dinamic a funciunilor ntreprinderii.

Funcia comercial
Funcia de cercetare-dezvoltare

Timp

Fig. nr. 2. Evolutia intensitatii inmanifestarea functiei intreprinderii

(cercetare-dezvoltare si comerciala)
La nivelul ntreprinderii se urmrete corelarea intensitii funciilor cu nivelul rezultatelor
obinute, deoarece rezultatele manifestrii unei funcii sunt vizibile dup o anumit perioad
de timp (timp n care firma nregistreaz cheltuieli).
Corelarea gradului de intensitate n manifestarea funciilor ntreprinderii cu
nivelul rezultatelor poate fi efectuat pe baza cunoaterii decalajului care apare ntre:

gradul de intensitate n manifestarea funciunii;

nivelul rezultatelor obinute.

Relaia dintre intensitatea manifestrii unei funciuni i nivelul rezultatelor obinute

evideniaz trei perioade distincte:

amorsare - se consum resurse pentru manifestarea funciunii dar, nc nu se

obin rezultate;
concomiten se consum resurse pentru manifestarea funciunii, dar se obin
i rezultate;
remanen dei funciunea nu se mai manifest, continu s se obin
rezultate n virtutea efortului fcut de ntreprindere pentru manifestarea
funciunii n perioadele anterioare.

ntreprinderea trebuie s coordoneze manifestarea funciilor sale n raport cu

schimbrile ce intervin n mediul ambiant.
n acest sens, sistemul informaional al ntreprinderii joac un rol important.
Activitatea de cercetare-dezvoltare prezint o serie de particulariti care o deosebete de alte
activiti:
probabilitatea realizrii rezultatelor finale;
influena factorului timp;
soluii depite;
efectele obinute sunt mai mici dect cele stabilite iniial;
cheltuielile efectuate sunt mai mari dect cele stabilite iniial;
cercetrile nu au un caracter repetitiv.
Activitatea de cercetare-dezvoltare prezint, pentru o ntreprindere, urmtoarele riscuri:
tiinific (soluia oferit nu corespunde exigenelor);
economic (cheltuieli prea mari, efecte economice prea mici);
tehnic (nesiguran n exploatare sau nu exist o soluionare tehnic);
de producie (rezultate neverificate, nefinisri, avarii deosebite);
de brevetare (soluie bun, dar brevetat mai repede de alte firme).

4.1. Creativitate i inovare n cadrul ntreprinderii

Creativitatea = producerea de idei noi, potenial utile.
Formele de manifestare a creativitii:
descoperirea;
invenia;
inovaia.
Descoperirea definete procesul prin care se constat existena unor legi, nsuiri
sau fenomene necunoscute pn atunci, ale lumii materiale, obiectiv existente.
Invenia presupune rezolvarea tehnic a unei probleme din orice ramur a
economiei, culturii, ocrotirii sociale sau aprrii rii, care prezint nouti i progres
fa de stadiul cunoscut al tehnicii din ar i strintate.
Inovaia este procesul de dezvoltare i implementare a ideilor noi ntr-o
ntreprindere.
Inovaiile sunt:
de produs (inclusiv servicii);
de proces.

Inovarea presupune urmtoarele categorii de activiti:

dezvoltarea experimental:
dezvoltare tiinific;
dezvoltare tehnologic;
dezvoltare simpl;
studiul pieei;
activiti conexe.
Dezvoltarea experimental
are ca scop utilizarea rezultatelor cercetrii aplicative;
se concretizeaz ntr-un sistem de lucrri de natur tehnic i organizatoric, care au ca
scop n final s obin noi tehnologii, noi produse, noi materiale etc. i s le
mbunteasc pe cele existente.
Dezvoltarea tiinific const n activitatea de exploatare a progresului obinut n tiin.
Dezvoltarea tehnologic are ca scop crearea instrumentarului material i
elaborarea procedeelor legate de utilizarea acestuia.
Dezvoltarea simpl se bazeaz pe cunotinele i calificarea angajailor, fr s
presupun o pregtire tiinific i tehnic deosebit.
Activitile conexe nu creeaz nouti, dar creeaz bunuri i servicii necesare
celorlalte activiti de inovare.

Pentru desfurarea acestor activiti trebuie s existe:

sistem organizatoric adecvat;
baz tehnico-material;
for de munc.
4.2. Diversificarea i nnoirea produselor/serviciilor

Reprezint un obiectiv strategic al firmei, strns corelat cu obiectivele economice i

sociale i cu evoluia pieelor interne i externe

Ritmul rapid de nnoire a produselor/serviciilor este impus de o serie de factori:

accelerarea ritmului inovrii tehnologice;
evoluia rapid a cerinelor, necesitilor i exigenelor consumatorilor;
liberalizarea schimburilor internaionale;
dezvoltarea reelei globale etc..

nnoirea produselor/serviciilor se poate realiza prin:

cercetare-dezvoltare proprie;
asimilarea dup modele de referin;
asimilarea de produse noi dup licen.

4.3. Asimilarea de produse/servicii i tehnologii noi

Se realizeaz conform unor criterii:

aptitudini de comercializare:
relaia cu actualele canale de distribuie;

raportul calitate/pre;
numrul de tipodimensiuni;
posibilitatea promovrii i prezentrii comerciale;
efectele asupra vnzrii actualelor produse etc;

durabilitate:
rezistena la fluctuaiile cererii;
rezistena la fluctuaiile sezoniere;
exclusivitatea modelului.

Posibiliti de fabricaiei:
echipamentul necesar;
cunotinele tehnice i fora de munc;
disponibilitile de materii prime etc.;

potenialul de dezvoltare:
poziia produsului pe pia;
situaia fa de produsele concurente;

 creterea sau descreterea numrului de consumatori finali etc..

Se realizeaz dac:
produsul sau procesul tehnologic (tehnologia) este util din punct de vedere comercial;
materialele necesare pot fi disponibile din punct de vedere cantitativ, calitativ i ca
pre;
necesitile tehnologice sunt realizabile;
mrimea potenial a pieei, preul de vnzare i canalul de distribuie nu sunt opuse;
posibilitile de desfacere sunt corelate cu resursele i obiectivele firmei;
nu exist o situaie competitiv pe pia;
nu exist reglementri sau patente defavorabile.

4.4. Gestiunea investiiilor

Noiunea de investiie
investissement francez, investment englez; inversion spaniol; investion
german este sinonim, din punct de vedere lingvistic cu;
alocare;
plasare;
dotare.
eforturi fcute acum n sperana unor recompense viitoare;
o cheltuial incert pentru un viitor incert;
schimbarea unei satisfacii immediate i sigure, la care se renun, n schimbul unei
sperane viitoare ce s-ar obine i al crei suport sunt tocmai bunurile investite
(d.p.d.v. economic);
toate bunurile mobile i imobile,corporale sau necorporale, achiziionate sau create
n ntreprindere destinate a rmne constant sub aceiai form (d.p.d.v. contabil).
Investiiile:
reprezint un liant ntre generaii prin crearea de noi locuri de munc;
constituie suportul material al promovrii progresului tehnico-tiinific n diverse
sectoare de activitate;
reprezint mijloace de valorificare a soluiilor tehnice i tehnologice noi oferite de
cercetarea tiinific;
rezolv probleme ale lumii contemporane referitoare la protecia mediului ambiant,
refacerea echilibrului ecologic;
genereaz noi activiti;
au efecte induse de ordin socio-cultural;
n plan social, joac rolul de regulator/compensator n ocuparea forei de munc n
mbuntirea calitii vieii;
au o finalitate precis: obinerea de bunuri/servicii indispensabile unei economii
sntoase etc..
Investiiile pot fi clasificate dup mai multe criterii:
Dup destinaia lor economic:
investiii materiale;
investiii financiare;

 investiii imateriale.

Dup destinaia lor concret:

investiii n portofoliu;
investiii directe.

Proiectul de investiii =
un ansamblu optimal de aciuni de investiii bazate pe o planificare sectorial, global
i coeren, pe baza careia, o combinaie definit de resurse umane, materiale etc.
provoac o dezvoltare economic, social determinat
Activitile care concur la execuia unui proiect:
propriu zise - care consum resurse i timp;
ateptri - care consum numai timp (de ex: perioada de maturare a berii, a betoanelor
etc.);
fictive - care nu consum nici timp nici resurse, ci sunt doar condiionrii tehnologice
ntre anumite activiti din primele dou categorii.
Categorii de obiective ale unui proiect de investiii:
Obiective de performan - orice proiect trebuie realizat cu respectarea unor
specificaii tehnice cu privire la execuia i funcionarea sa;
Obiective de timp - termenele de implementare a proiectului constituind pentru actorii
proiectului restricii prioritare ce trebuie riguros respectate;
Obiective de cost - este traducerea n termeni financiari a necesitii i eficienei
proiectului pentru agentul declanator, constituind o reflectare a modului cum sunt
respectate celelalte dou categorii de obiective.

4.5. Dezvoltarea ntreprinderii. Concept i prespective

Asigurarea competitivitii ntreprinderii presupune dezvoltarea unor noi atuuri
concureniale sau fortificarea celor existente, toate n raport cu oportunitile i
ameninrile ce caracterizeaz mediul.
Dezvoltarea ntreprinderii
= un efort planificat i continuu de a schimba ntreprinderea spre a fi
mai eficient i mai uman;
= se fundamenteaz pe identificarea oportunitilor de pe pia i pe
stabilirea modalitilor de aciune prin care s se valorifice
respectivele oportuniti, n funcie de atuurile proprii;
= presupune i dezvoltarea propriilor atuuri, dintre care cele de natur
uman, tehnic i de producie sunt eseniale n comer i turism.
ntreprindere trebuie s desfoare dou categorii de activiti:
planificare strategic;
planificare propiu-zis.
Activitatea de planificare strategic reprezint ansamblul proceselor de
stabilire i meninere a unei relaii viabile ntre obiectivele, resursele unei ntreprinderi i
mediul su de aciune.

Activitatea de planificare strategic presupune:

definirea misiunii;
analiza mediului intern i extern firmei;
elaborarea obiectivelor i strategiilor;
alocarea resurselor;
definirea produsului, pieei, distribuiei i a planurilor de implementare a strategiilor;
elaborarea de planuri operaionale i programe.
Activitatea de planificare pe termen scurt se va concretiza n planuri i

programe
Dezvoltarea ntreprinderii, privit din punct de vedere al relaiilor cu mediul, se
concretizeaz n:
strategii de dezvoltare;
planuri de dezvoltare de ansamblu.
Strategiile de dezvoltare
= rezultatul planificrii strategice;
= sunt plasate la nivelul cel mai nalt de decizie.
Dezvoltarea ntreprinderii din punct de vedere al potenialului intern se va concretiza
n strategii i planuri de potenare a atuurilor proprii:
noi produse;
noi tehnologii;
noi metode de organizare;
noi metode vnzare etc..
Ci de dezvoltare a ntreprinderii:
specializarea, care const n reducerea numrului tipurilor de produse, concomitent cu
dezvoltarea competenei n realizarea acestora;
diversificarea pieei const n gsirea de noi piee, care s determine reducerea
dependenei de o singur pia;
dezvoltarea i diversificarea produciei const n creterea volumului de producie
i/sau diversificarea tipurilor de produse oferite pe pia;
dezvoltarea i diversificarea tehnic const n perfecionarea tehnologiilor existente
i/sau n achiziionarea de alte tehnologii;
dezvoltarea i diversificarea total const n dezvoltarea atuurilor concureniale din
toate punctele de vedere. Aceasta se realizeaz , de obicei, prin: absorbie i integrare
(integrare n amonte sau integrare n aval).

Procesul de producie

= totalitatea aciunilor contiente ale angajailor unei firme de transformare a materiilor

prime, materialelor sau a altor componente n produse, lucrri sau servicii cu o anumit
valoare de pia, cu ajutorul diferitelor maini, utilaje sau instalaii.
= proces destinat s transforme un set de elemente intrri ntr-un set specific de elemente
ieiri.
= contribuie att la obinerea diferitelor produse, lucrri i servicii, ct i la crearea unui
ansamblu de relaii de producie ntre persoane ce concur la realizarea acestora.
Componenta principal a procesului de producie o constituie procesele de munc, la care se
adaug i anumite procese naturale.
Clasificarea proceselor de munc:
n funcie de modul n care particip la executarea diferitelor produse, lucrri sau
servicii:
procese de baz (transformarea materiilor prime, materialelor n produse, lucrri sau
servicii);
procese auxiliare (care contribuie la realizarea unor produse sau lucrri ce asigur i
condiioneaz buna desfurare a proceselor de baz din cadrul firmei);
procese de servire (au ca scop executarea unor servicii productive prin a cror
realizare contribuie la desfurarea n bune condiii a activitilor de baz i a celor
auxiliare).
n raport cu natura activitilor desfurate:
procese de producie propriu-zise;
procese de depozitare sau de magazinaj;
procese de transport.
Procesul de producie poate fi clasificat dup natura produciei n:
ntreprinderi care furnizeaz servicii. n aceast categorie intr prestrile de
servicii sau prestrile de ordin intelectual care nu se concretizeaz ntr-un
produs material;
ntreprinderi care i realizeaz producia prin montaj;
ntreprinderi care fabric produse prin transformarea materiilor prime i a
materialelor.
n cadrul ntreprinderii comerciale, activitile de producie se refer la:
prestarea de servicii auxiliare produselor vndute:
ambalarea mrfurilor;
sortarea mrfurilor i a ambalajelor de desfacere;
ncrcarea-descrcarea mrfurilor;
ntreinerea mrfurilor etc.;
activiti de producie de tip manufacturier:
pregtirea mrfurilor pentru vnzare;
recondiionarea ambalajelor de transport etc.;
activiti de producie propriu-zis (transformarea materiilor prime i a materialelor n
produse finite);
ntreinerea i repararea utilajelor, instalaiilor i echipamentelor;
normarea i controlul calitii produselor i serviciilor.
. Gestiunea procesului de producie i a calitii produciei

Reprezint un concept complex care cuprinde ansamblul activitilor efectuate de o

ntreprindere din momentul identificrii unei cerine de pia pn n momentul
distribuirii ctre beneficiari a bunurilor solicitate
Calitatea:
proiectat;
fabricaiei;
livrat.

Gestiunea calitii
reprezint un concept al gestiunii economice care definete ca obiectiv esenial
identificarea, evaluarea si compararea permanent a costurilor i eficiena economic a
calitii
trebuie s:
conduc la elaborarea unei strategii a calitii, la elaborarea pentru perioade
mai lungi a metodelor adecvate de msurare, analizare, optimizare i
informatizare n sfera calitii;
integreze unitar toate fazele de realizare i urmrire n exploatare a produsului
ncepnd cu etapa de concepie-proiectare i terminnd cu proiectarea
informaiilor privind comportamentul produselor la utilizator.

ANEXE

Bibliografie
Planificare operatiaonala clasa a XI-a, filiera tehnologica, profilul
servicii, coordonator Suzana Ilie
-http://ebooks.unibuc.ro
- R. Doag, Categoria de funciune a ntreprinderii n teoria i practica
organizrii, Revista Economic nr. 5/1976
-O. Nicolescu, I. Verboncu - Management, Ed. Economic, Bucureti, 1999
-PLANIFICARE OPERATIONALA manual clasa a XI-a filiera
-tehnologica,profilul servicii (SUZANA ILIE, CATALINA POPOVICI,
RODICA ALBU)