Sunteți pe pagina 1din 4

PREDIC LA DUMINICA a 29-a DUP RUSALII

Frai cretini,
Pericopa evanghelic care s-a citit astzi la Sfnta Liturghie ne vorbete despre
vindecarea celor 10 leproi.
n vreme ce Domnul Iisus intra ntr-un sat, i-au ie it nainte 10 lepro i, care stteau
departe i strigau de acolo: Iisuse, nvtorule, ai mila de noi, iar El s-a apropiat de ei
si le-a spus o singur vorb: Mergei i v artai preoilor, iar ei au plecat. nainte ns
de a ajunge la preoi, fiind la mijlocul drumului, au constatat c s-au vindecat de lepr i
atunci numai unul dintre ei, vznd ca s-a vindecat, s-a intors la Iisus, i-a cazut in
genunchi si i-a multumit pentru faptul ca il vindecase. Dar Iisus a spus catre el:oare nu
au fost 10 care s-au vindecat; cei 9 unde sunt?. Doar unul s-a gasit sa ii multumeasca lui
Dumnezeu, si acela fiind samarinean, adica de alt neam decat iudeii. Si apoi, adresanduise Iisus celui ce venise sa ii multumeasca, i-a spus: Mergi in pace, credinta ta te-a
mantuit.
Ca sa intelegem mai bine acest intamplare, este necesar sa spunem cateva cuvinte
despre lepra, si despre rolul preotilor in aceasta imprejurare; altfel nu am intelege de ce
Iisus, in loc sa ii vindece pur si simplu, pentru ca avea aceasta putere, pentru ca era
Dumnezeu si putea sa isi intinda mana, ca si in cazul orbului, si sa spuna Vindecati-va!.
Totusi, a gasit de cuviinta sa ii trimita la preoti.
Lepra era o boala incurabila, care il scotea pe om din comunitate. Cel ce era bolnav
de lepra, nu avea voie sa mai intre in contact cu niciun om, trebuia sa vietuiasca departe
de oras, iar cand cineva se apropia de el, bolnavul trebuia sa strige Necurat, necurat!.
Cand i se aducea mancare, aceasta era lasata la distanta destul de mare de bolnav. Aceasta

boala a leprei era constatata de catre preot, pentru ca preotul, in lumea antica, avea si
menirea de doctor. El era cel care constata daca un om avea lepra si tot el era cel care
constata daca bolnavul s-a vindecat. Toate acestea le faceau preotii, urmand sfaturile pe
care Dumnezeu, prin profetul Moise, le-a dat poporului evreu, si care sunt cuprinse in
cartea Levitic, la capitolele 13 si 14.
Asadar, preotul era instanta medicala suprema, dar si religioasa, pentru ca se
considera ca un bolnav de lepra era un mare pacatos, pedepsit de Dumnezeu; ca atare, el
nu avea voie sa aduca jertfe la altarul Domnului. Daca se constata o vindecare sau ca
diagnosticul a fost gresit, atunci omul era reprimit in societate si ii se dadea voie sa se
apropie de altar si sa aduca jertf lui Dumnezeu.
Asa se explica mentiunea din Sfanta Evanghelie, pe care am ascultat-o astazi, cum
ca leprosii care l-au intampinat pe Iisus, stateau departe de El. Iisus, insa, s-a apropiat de
ei, le-a ascultat rugamintea si le-a zis sa mearga sa se arate preotilor.
Dar, inainte sa ajunga la preoti, cei 10 s-au vindecat. Sa ne amintim de o alta
imprejurare, in care Mantuitorul nostru Iisus Hristos a vindecat pe orbul din nastere, iar
orbul l-a intampinat pe Iisus si l-a rugat sa aiba mila de el, adica sa ii dea milostenie,
pentru ca la vindecare nu se gandea; iar, Iisus, in loc sa il vindece pe loc, asa cum facuse
cu un alt orb, pe nume Bartimeu, i-a spus sa mearga la apa Siloamului si acolo sa isi spele
ochii. Orbul l-a ascultat, a avut credinta ca Iisus il trimite undeva, la un loc bun, si-a
spalat ochii cu apa Siloamului si s-a vindecat. Nu ca ar fi fost apa aceea vindecatoare, ci
Hristos a vrut sa ii puna credinta la incecare, daca Il asculta sau nu Il asculta, daca nu
cumva se razvrateste, zicand iata eu cer milostenie si El ma trimite sa ma spal pe ochi.
Cel ptuin orbul s-a vindecat acolo, la capatul drumului, pe cand, in caul leprrosilor, ei sau vindecat la jumtatea drumului.

Ce s-a intamplat in sufletul lor? Problema era daca au realizat sau nu au realizat;
daca si-au dat seama sau nu si-au dat seama de autorul vindecarii lor, ca Iisus era cel care
i-a vindecat. Pentru ca vindecarea lor , in niciun caz nu putea sa fie pusa pe seama
preotilor, la care nici nu ajunsesera. Unul dintre cei 10, care era de alt neam, a facut
aceasta legatura intre fenomenul vindecarii lui, si intre indenul lui Iisus, de a merge sa se
arate preotilor. Iisus i-a trimis la preoti ca sa le incerce credinta, iar ei l-au ascultat, dar
numai unul a avut aceasta sclipire de constiinta, a avut acest spirit de discernamant, sa
faca legatura, ca vindecarea lui a venit de la Iisus, si indata a cazut la picioarele Lui si i-a
multumit.
Frati crestini,
Tema principala a acestei pericope evanghelice este usor de remarcat, si anume
recunostinta, sentimentul recunostintei. Acela si-a dat seama ca Iisus il vindecase, si s-a
dus sa ii multumeasca din adancul inimii, si prin aceasta sa-l ateste pe Iisus ca fiu al lui
Dumnezeu. De aceea, si Mantuitorul ii spune:Mergi in pace, credinta ta te-a mantuit.
Faptul ca Hristos a intrebat Oare nu 10 s-au vindecat? Unde sunt cei 9? este o
dojana la adresa celor 9, care, desi s vindecasera, nu aua avut imboldul sufletesc, nu au
simtit nevoia de a se intoarce si a multumi autorului vindecarii. Ei aur amas in continuare
sanatosi, chiar daca nu au venit sa multumeasca pentru vindecarea lor,, pentru ca mila,
indurarea si bunatatea lui Dumnezeu sunt fara margini, si El constata lipsa de
nerecunostiinta a omului, dar nu o pedepseste, cel mult o mustra. Dar pe cel care este
recunoscator, il rasplateste prin cuvinte de incurajare si mantuire.
Sunt putini oameni in zilele noastre care recunosc fata de cineva care i-au facut un
bine, si simt nevoia sa ii multuumeasca. Sunt tineri, adolescenti, care nu isi mai respecta
parintii; orice copil trebuie sa fie recunoscator parintilor sai si, in special, mamei sale,

care cu durere l-a purtat in pantece , care cu dureri l-a nascut si cu multa truda l-a crescut
clipa de clipa. De aceea, tinerii ar trebui sa isi reconsidere sentimentele fata de parinti.
Ar trebui sa avem sentimente de recunostiinta si pentru cei raposati. De aceea,
biserica are pomeniri si parastase, avem sambetele mosilor de iarna si de vara, in care
pomenim pe mosii si stramosii nostri, iar la noi in tara inca se mai pastreaza acest
sentiment foarte puternic pentru cei care s-au dus din aceasta viata, dar despre care noi
stim ca sunt vii, si ca percep sentimentul nostru de recunostinta.
Mai presus de toate, frati crestini, trebuie sa avem recunostinta fata de Dumnezeu,
pentru ca in spatele fiecarui binefacator este Dumnezeu. Medicina a evoluat, dar cu toate
acestea medicii nu au tratamente pentru orice boala si suferinta. De aceea, de cele mai
multe ori, cand mergem la medici, ne rugam la Dumnezeu ca sa ne vindece, pentru ca
doctorul opereaza, iar Dumnezeu este cel care tamaduieste.
In aceasta duminica a Evangheliei vindecarii celor 10 leprosi, suntem chemati sa
aratam recunostiinta, sa aducem rugaciuni de multumire lui Dumnezeu, pentru darul
vietii, pentru sanatate si pentru tot ajutorul primit in viata.Sfanta Evanghelie de astazi ne
cheama sa multumim parintilor dupa trup care ne-au crescut, sa multumim invatatorilor si
profesorilor, si duhovnicilor care ne-au format intlectual si duhonvniceste, celor care neau ajutat in vreme de boala, ceclor care ne-au intarit cand eram slabi. Mereu sa avem in
minte indemnul preotului de la Sfanta Liturghie, care zice sa multumim Domnului, iar
la acest indemn sa raspundem cu vrednicie si cu dreptate este a ne inchina Tatalui si
Fiului si Sfantului Duh, Treimii celei de o fiinta si nedespartite.
Amin!