Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Agenda pompierilor-P.Balulescu
Agenda pompierilor-P.Balulescu
pag.5
pag.8
pag.8
pag.21
1.Oxidarea
pag.21
2.Arderea
pag.22
3.Aprinderea
pag.23
4.Autoaprinderea
pag.23
5.Inflamarea
pag.24
6.Autoinflamarea
pag.25
7.Explozia
pag.26
8.Rabufnirea
pag.26
9.Substante cu actiune reciproca pag.26
Incendiul si dezvoltarea lui
pag.27
1.Viteza de ardere
pag.27
2.Evolutia si temperatura incendiului.Produsele de ardere
pag.28
3.Propagarea incendiului,schimbul de gaze si ventilarea spatiilor incendiate
pag.30
pag.37
1.Hidrogenul
pag.37
2.Oxigenul
pag.37
3.Metanul
pag.38
4.Acetilena
pag.38
5.Amoniacul
pag.38
6.Clorul
pag.39
7.Gaze petroliere lichefiate
pag.39
Pericolul de incendiu si explozie al principalelor prafuri combustibile pag.40
1.Factori care influenteaza aprinderea prafurilor si pulberilor combustibile
2.Praful si pulberea de carbine
pag.44
3.Praful de lemn
pag.45
4. Praful de zahar
pag.45
5.Praful de cereale si faina
pag.46
6.Praful de amidon
pag.46
7.Praful de materiale plastice
pag.46
8.Praful de textile
pag.47
9.Negrul de fum
pag.47
10.Praful de sulf
pag.47
pag.40
pag.35
pag.13
pag.48
pag.50
pag.55
pag.58
pag.63
1.Detectoare de incendiu
pag.63
2.Alegerea si amplasarea detectoarelor de incendiu pag.66
3.Centrale de semnalizare a incendiilor
pag.67
4.Butoane de semnalizare
pag.68
Instalatii de protectie a constructiilor contra trasnetului
pag.68
pag.73
pag.76
1.Notiuni privind principalele proprietati fizico-mecanice ale materialelor,conexe modului de comportare la foc pag.76
2.Combustibilitatea si rezistenta la foc a materialelor si elementelor de constructie.Determinarea gradului de rezistenta la foc
al constructiilor pag.83
3.Elemente de compartimentare a constructiilor impotriva incendiilor pag.84
pag.93
pag.94
pag.102
pag.106
pag.121
pag.127
pag.127
pag.129
pag.129
pag.130
pag.131
pag.113
pag.131
pag.137
pag.141
pag.141
pag.144
pag.145
1.Pompe cu piston
pag.145
2.Pompe centrifuge
pag.146
3.Pompe de vid
pag.147
4.Ejectoare
pag.147
5.Hidrofoare
pag.145
Manometre,barometre si debimetre
1.Manometre
2.Barometre
3.Debimetre
pag.148
pag.148
pag.148
pag.149
Stingatoare de incendiu
pag.149
pag.155
pag.165
pag.165
pag.165
pag.166
pag.166
pag.166
pag.167
pag.172
pag.172
pag.173
pag.174
- conducerile administrative ale unitatilor economice si social culturale si unele comisii pe domenii de pe linga
acestea;
- primariile si unele comisii pe domenii de pe linga acestea;
- compartimentele de prevenire si stingere a incendiilor din unitatile economice si social-culturale si din
localitate,avind ca organisme specializate: comisiile de aparare impotriva incendiilor,formatiile civile de pompieri ,cadrele
tehnice special incadrate (angajate) ori desemnate pentru indrumarea si controlul activitatii de prevenire si stingere a
incendiilor;
- unitatile militare de pompieri;
- asociatiile pompierilor;
- mijloace de informare in masa: televiziunea,radioul,presa,filmul,etc.;
- institutiile de invatamint si cultura;
- organizatiile de masa si obstesti (sindicate,tineret,femei etc.);
- organizatiile ecologistice si de protectie a mediului;
- organele cu competente legale si in domeniul prevenirii si stingerii incendiilor (procuratura,justitia,politia etc.);
- inspectiile de stat specializate care desfasoara activitati conexe prevenirii si stingerii incendiilor;
- unitatile armatei si altor forte de aparare cu care se coopereaza in situatiile prevazute de lege.
1.5. ESENTA CONCEPTULUI
Aceasta consta in urmatoarele:
- evidentiaza importanta activitatii de prevenire a incendiilor ca o componenta a conceptului general de aparare a
vietii,avutiei poporului si bunurile personale;
- subliniaza prioritatea masurilor de prevenire a incendiilor,care pot avea consecinte negative grave;
- cere utilizarea de forme,cai si metode specifice de lucru cu character democratic;
- implica folosirea judicioasa si eficienta a fortelor,fondurilor si mijloacelor;
- imbina interesele generale ale poporului,ale colectivelor si grupurilor cu cele individuale ale fiecarui cetatean;
- impune respectarea legilor tarii;
1.6.PRINCIPIILE DE LUCRU DE BAZA
Principiile de lucru de baza sunt urmatoarele:
- de drept (legalitatii);
- autoapararii;
- prioritati immediate si de perspectiva;
- conlucrarii,cooperarii si dialogului deschis cu toate fortele interesate.
1.7.DIRECTII SI MODALITATI PRINCIPALE DE ACTIUNE,ADAPTATE CONTINUU IN RAPORT CU
PRIORITATILE IMEDIATE SI DE PERSPECTIVA
Acestea sunt:
- cunoasterea si indeplinirea indatoririlor si obligatiile legale referitoare la prevenirea is stingerea incendiilor;
- cunoasterea conditiilor generatoare de incendii si a masurilor de preintimpinare a acestora;
- aplicarea principiului autoapararii impotriva incendiilor,tinind seama de specificul unitatilor economice si socialculturale,localitatilor,precum si de formele de proprietate;
- cuprinderea in munca de prevenire a incendiilor,prin forme si modalitati adecvate,a tuturor
sectoarelor,ramurilor,unitatilor;
- sprijinirea conducerilor administrative in organizarea si desfasurarea activitatii de prevenire si stingere a
incendiilor;
- cresterea nivelului de professionalism si a capacitatii de actiune a organismelor specializate din compartimentul
P.S.I. (comisii de aparare impotriva incendiilor,formatii civile de pompieri,cadre tehnice P.S.I. etc);
- intarirea asociatiilor pompierilor si sporirea aportului acestora in apararea impotriva incendiilor;
- perfectionarea cadrului juridic,normelor si prescriptiilor tehnice de specialitate;
- diversificarea si perfectionarea formelor,cailor si modalitatilor de organizare,desfasurare si coordonare a activitatii
de prevenire si stingere a incendiilor;
- cresterea competentei profesionale si a responsabilitatii cadrelor de pompieri in munca de prevenire si stingere a
incendiilor.
2.FORMELE MUNCII DE PREVENIRE A INCENDIILOR
2.1.PRINCIPALELE FORME ALE MUNCII DE PREVENIRE A INCENDIILOR
Acestea sunt:
- actiuni preventive de sprijin,indrumare si asistenta tehnica de specialitate;
- control tehnic de specialitate al activitatii de prevenire si stingere a incendiilor;
- activitatea de informare,instruire si educare privind prevenirea si stingerea incendiilor;
- aplicarea masurilor coercitive pentru incalcarile prevederilor legale din domeniul prevenirii si stingerii incendiilor;
- avizarea si autorizarea PSI.
Denumirea
Metru
Simbolul
m
Masa
Kilogram
kg
Timp
secunda
Amper
Kelvin
Candela
A
K
cd
Transformarile vizuale
1m=10dm=100cm=1000mm
1tol=0,0254m=25,4mm
1km=1000m
1kg=10hg=100dag=1000g
1g=10dg=100cg=1000mg
1t=1000kg;1chintal=100kg
1h=60min=3600s
1s=1000 ms
1 A=1000mA
Denumirea
Simbolul
0
Arie
Volum
1
metru patrat
metru cub
2
m
m3
Viteza
Viteza unghiulara
Acceleratie
Acceleratie unghiulara
metru pe secunda
radian pe secunda
metru pe secunda la patrat
radian pe secunda la patrat
m/s
rad/s
m/s
rad/s
Factorul dimensional
Transformari uzuale
3
1m3=1000dm3=1000000cm3
1m3=1000l=10hl=1000decal.
1dm3=1l=10decl=1000
centilitri=1000ml
m x s-1
s-1 x rad
m x s-2
s-2 x rad
Unitatea de masura
Simbolul (marime,unitate)
0
Forta
1
Newton
Kilogram forta
2
N
Kgf
Energie
Joul
Putere
Watt
Kilowatt
cal putere
kilogram forta metru pe
secunda
Newton pe metru patrat
atmosfera fizica
atmosfera tehnica
W
kW
CP
Presiune
bar
metru coloana apa
milimetru coloana apa
Entropie
Entropie masica
Conductivitatea termica
Caldura
Echivalentul mecanic al
caldurii
Lucru mecanic
Flux luminos
Luminanta
Iluminare
Sarcina electrica
Tensiune electrica (diferenta
de potential)
Cimp electric
Rezistenta electrica
Capacitate electrica
Tensiune(forta)electromotoare
Cimp magnetic
Intensitatea curentului electric
Inductie magnetica
Inductanta
Frecventa
Activitatea sursei radioactive
(radioactivitatea)
Doza de radiatii
(doza de iradiere)
Doza absorbita
Doza biologica
N/m
atm
at
(kgf/cm)
bar
m H2O
mm H2O
mmHg
Joul pe Kelvin
Joul pe kilogram Kelvin
Watt pe metru Kelvin
erg
calorie mica
J/K
J/1kgK
W/mK
erg
cal
kilocalorie
Joul
calorie
kilocalorie
Joul
Watt-ora
Erg
Joul
kilogram forta metru
lumen
candela pe metru patrat
Lux
Columb
kcal
J
cal
kcal
Wh
Erg
J
kgfm
lm
cd/m
lx
C
Volt
Volt pe metro
Ohm
Farad
Volt
Amper pe metro
Amper
Tesla
Henry
Hertz
Curie
Bq in SI
V
V/m
,V/A
F,C/A
E;V
A;A/m
I,i
T,Wb/m
H,Wb/A
Hz
Ci
Bq
Rntgen-ul
Rad-ul
Gray-ul
Rem-ul
R
Rad
Gy
Rem
Factorul dimensional
(Relatii de transformare)
3
m x kg x s-2
1 N=1 x kgf
9,81
m x kg x s-2
1 J = 1 x 107 erg
m x kg x s-2
1 kW=1000W
1 CP=0,736 kW
kgfm/s=9,80665 W
m-1kgs-2
1atm=101325N/m=10332kgf/cm
1kgf/cm=0,9678atm=98066,5
N/m
1bar=105N/m=10197kgf/m
1m H2O=0,981 N/cm
1mmH2O=9,81N/m=0,981103
N/cm
1mmHg=133,322 N/m=13,6mm
H2O=0,00133 bar
mkgs-2K-1
ms-K-1
mkgs-3K-1
1erg=10-7J
1cal=4,1855 J
1Mcal=106cal
1kcal=1000cal
1kcal=4,184 J
1kcal=4,1861010erg=
=426,9kilogrammetri=
= 4,184Joul=1,628Wh
= 4186
1 erg=10-7J
mkgs-2
1kgf=9,80665 J
cdsr
m-2cd
m-2cdsr
As
mkgs-3A-1
mkgs-3A-1
mkgs-2A-2
m-2kg-1,s4A2
m-1A
kgs-2A-1
mkgs-2A-2
s-1
10
1Ci=3,710 dezintegrari/s
1mCi=10-3Ci
1Ci=10-6Ci
1Ci=3,71010Bq
1Rad=10010-4 J/kg
1Gy=100 Rad
1Rem=RadQF
QF=factor de calitate pentru
Sievert-ul (SI)
Sv
Rad/h
radiatiile , si x
Q=1,iar pentru x
QF=10
1 SV=GyQF
D=0,56AE
d
A-activitatea sursei,in Ci
E-energia radiatiilor in MeV
d-distanta fata de sursa in m
D=AE,inSI
6d
Scara Celsius
t[C]
[R]
5 t [R]
4
5{t[F]-32}
9
[F]
Scara Raumur
4 t[C]
5
t [R]
Scara Fahrenheit
4 t[C]+32
5
9 t[R]+32
4
t [F]
4{t[F]-32}
9
Denumirea
Simbolul
10nUM
Denumirea
Simbolul
10-nUM
deca
da
101
deci
d
10-1
hecto
h
102
centi
c
10-2
kilo
k
103
mili
m
10-3
2800
1800
3000
2600
2300
2400
2.2.LEMN
Foioase uscate
Foioase umede sau impregnate
Rasinoase uscate
Rasinoase umede
800
1000
750
800
2.3.METALE
Alama
Aluminiu
Arama laminate
Bronz
Cositor (laminat)
Duraluminiu
Fonta
Otel
Plumb
Zinc
8500
2700
8900
8500
7400
2800
7250
7850
11400
7000
2600
mega
m
106
micro
10-6
giga
g
1012
nano
n
10-9
tera
t
1015
pico
p
10-12
peta
p
femto
f
10-16
exa
e
1018
atto
a
10-18
Beton simplu
2200
Beton de tuf volcanic
2000
Beton poros
1100
Beton armat normal
2400
Beton celular poros
1100
Beton de zgura
1400
Beton de umplutura cu deseuri ceramice
1800
Caramizi gaurite
1500
Caramizi de zgura de carbuni
1400
Mortar de argila
1600
Mortar de ciment
2100
Caramizi pline si caramizi de zgura de furnal
1800
Mortar de ipsos
1200
Mortar de var
1900
Placi de zgura cu ipsos
1200
Placi de pluta expandata
200
Placi din talas de lemn
500
Zidarie de caramida divn clincher si caramizi refractare 1900
2.5.DIFERITE MATERIALE DE CONSTRUCTII
Argila,lut,pamint
Asfalt
Bitum
Ciment in vrac
Ciment in saci
Moloz cu sfarimaturi de caramida
Nisip uscat
Nisip umed
Piatra concasata
Pietris umed
Placi de sticla,geamuri
Pietris uscat
Var nestins in bulgari
Vata de sticla
Var pasta
1800
2200
1100
1250
1400
1400
1600
1800
1700
1900
2600
1700
1000
100
1400
2.6.COMBUSTIBILI
Antracit brut,umed
Antracit bulgari
Benzina si petrol lampant
Brichete stivuite
Carbine brun bulgari
Carbune de lemn (mangal)
Huila bulgari
Lemne de foc in gramada
Lignit bulgari
Motorina,pacura,titei,uleiuri minerale
Turba
Rumegus de lemn
Talas afinat
1300
1000
800
1250
850
300
800
400
800
1000
500
200
150
700
850
960
900
600
1100
1300
300
50
400
1300
350
Turte de furaje
Zahar
1000
750
791
10531
1502
908
9601
792
1834
878
670
1354
900
800
1263
655
1050
1595
866
930
3.ARII SI VOLUME
3.1.ARII
Patrat
S=aa=
Diagonala: D=a2
Perimetrul: p=4a
Dreptunghi
S=ab
Perimetrul: 2(a+b)
Triunghi
S=ah
2
Perimetrul: a+b+c
Paralelogram
S=ah
P=2(a+b)
Poligon oarecare
S=S1+S2+S3
S=ah1+ah2+ah3
2
P=suma laturilor
Hexagon
S=Pa
S=0.866 l
P=suma laturilor
Trapez
S=a+b h
Perimetrul=suma laturilor
Elipsa
S=ab
Cerc
S=R=D=0,785D
4
Sector circular: S=arc ACBxR=Rx=lR
2
360 2
x=numarul de grade al arcului ACB
l=lungimea arcului = x R
180
Segment circular: S=R3 C (R-f)
360 2
= numarul de grade al arcului DEF
Cilindru drept
Aria laterala: S=2R
Aria totala: S= 2R(R+h)
Cilindru
Aria laterala: S= R (h1+h2)
Sfera
Aria sferei:S=4R=D
Aria calotei sferei: S=2Rh
Sector sferic
Aria sectorului sferic: S=R(2h+a)
Cilindrul oblic
C-lungimea arcului sectiunii ortogonale
h=lungimea generatoarei
Trunchi de con
Aria laterala: S=l(R+r)
l=h+(R-r)
Con
Aria laterala:S=Rl=
=RR+h
Aria totala
S=R(h+l)
3.2.VOLUME
Cub
V=aaa=a
Trunchi de con
V=h(R+r+Rr)
Prisma
V=Sh=abh
Cilindru
V=Rh
Piramida
Trunchi de piramida cu baze paralele
V=Sh=abh
V=1h(S+s+Ss)
3
3
3
Sfera
Sector sferic
Con
V=4R3=4,189R3 V=2Rh
V=Rh
Butoi
V=l[2D+d]
12
V= l[2D+Dd+0,75d]
3
/3
/4
G
g
1
g
3,141593
0,869604
31,006277
1,570796
0,785398
1,772454
0,318310
Lgn
0,49715
0,99430
0,49145
0,19612
0,89509
0,24857
1,50825
9,81
96,2361
0,10194
0,99167
1,98334
1,00833
1
2g
0,5097
2,70730
Marimea
g
2g
1
g
1
2g
g
e
1
e
3,132092
6,26418
0,31929
Lgn
0,49583
0,79686
1,50419
0,225763
1,35265
1,003033
0,00122
2,718282
0,367879
0,43429
1,56571
1
e
e
0,135335
1,13141
1,648721
0,21715
N [kg/l]
0,42
0,75
0,275
0,90
0,57
0,48
1,19
0,79
0,78
1,08
0,75
0,56
0,60
1,19
Denumirea gazului
Acid fluorhidric
Amoniac
Bioxid de sulf
n-Butan
Butadien
Izobutan
Hidrongen sulfurat
Monometilamina
Dimetilamina
Trimetilamina
Monoclordifluormetan
Propan
Propilena
Tetraoxid de azot
G greutatea [kg];
m masa [kg];
F forta [N];
Fc forta centrifuga;
W energie cinetica [J];
g acceleratia paminteasca
Formule generale:
F=ma; G=mg; Fc = mv;
r
= 9,81 m/s
W= mv .
2
N [kg/l]
0,80
0,51
1,19
0,502
0,502
0,72
0,68
0,54
0,44
0,34
0,90
0,40
0,40
1,20
v=S;
t
t =S .
a
v=at;
S=v;
2a
v=2as.
v=gt;
h=v;
2g
v=2gh .
I= E ;
Re+ri
Ik = 0.
k=1
RkIk = Ek ;
k=1
k=1
U=tensiunea [V];
P=U [W];
R
100
100
Lsup t = Lsup + Lsup 2015 t-20 ;
100
100
Linf t; Lsup t limitele inferioare si superioare la temperature t;
Linf 20; Lsup limitele inferioare si superioare la temperatura de 20C;
t
- temperatura la care a ajuns amestecul,adica temperature data.
Calculul limitelor de explozie in functie de presiunea vaporilor saturati la temperatura corespunzatoare limitei
inferioare si superioare de explozie:
Linf = P1100 ;
Lsup = P2 100 ;
P
P
Linf; Lsup limitele inferioare si superioare de explozie;
P1; P2 presiunea vaporilor saturati la temperatura corespunzatoare limitei si superioare de temperatur [at];
P presiunea atmosferica [at].
Transformarea concentratiilor:
Cvolum = Cg 6,236T ;
Mp
Cvolum concentratia in volum [%];
Cg concentratia [g/m3];
T temperatura absoluta [K];
M greutatea moleculara;
P presiunea atmosferica [mm col Hg];
Cg = Cvolum Mp .
6,236T
Formulele sunt valabile si cind concentratiile sunt exprimate in mg/m 3,dat fiind ca 1g/m3 = 1 mg/l.
Cresterea presiunii in raport cu cresterea temperaturii la butelii:
Pt=Po (1+ i );
273
Pt presiunea corespunzatoare incalzirii buteliei la tC [at];
Po presiunea la temperature de 0C [at];
t temperatura la care a fost incalzita butelia [C];
273+t =Pt ;
t=273 Pt 273.
273 P0
P0
Indicele de oxigen:
I0=100 O2 ;
O2+N2
O2 concentratia volumetrica de oxigen;
N2 concentratia volumetrica de azot in amestec gazos;
Presiunea de explozie:
Pex =P0Tex m ;
To n
Pex presiunea de explozie [N/m];
Po presiunea initiala [N/m];
Tex temperatura de explozie [K];
T0 temperatura intiala [K];
m numarul de volume molare dupa explozie;
n numarul de volume molare inainte de explozie.
Cantitatea de gaze rezultate din ardere:
1)Pentru combustibili solizi:
Vgmin = 0,89 Hi + 1,65 [m3N/kg].
1000
2)Pentru combustibili lichizi:
Vgmin= 1,11 Hi [m3N/kg].
1000
3)Pentru combustibili gazosi:
Vgmin= 0,725 Hi +1[m3N/kg].;
1000
Hi puterea calorifica inferioara [kcal/m3N].
4.5.HIDRAULICA
Greutatea specifica si densitatea:
P=QH [kW];
102
G = A2gH [kg/s];
coeficientul de scurgere cu valoarea 0,60 0,75;
A suprafata redusa a orificiului produs prin care are loc scurgerea [m].
greutatea specifica lichidului [kgf/m3]
H presiunea in interiorul aparatului (conductei),[mmH2O];
G acceleratia gravitationala [m/s].
4.6.RELATII DE CALCUL PENTRU ACTIVITATI SPECIFICE
Numarul de fluxuri de evacuare:
F=N ;
C
F numarul de fluxuri;
N numarul de persoane care trebuie sa treaca prin calea de evacuare;
C capacitatea de evacuare a unui flux,definite ca numarul total de persoane care se evacueaza prin fluxul
respectiv,pe toata durata operatiei de evacuare.
Timpul limita admis pentru evacuare:
tlim =Ktcr ;
K un coeficient mai mic decit 1,in general K=0,8
tcr timpul critic de evacuare.
Timpul de dezvoltare libera a incendiului:
Tdl=Tobs+Ta+Tal+Tdpls+Tat [min];
Tobs timpul de dezvoltare a incendiului [min];
Ta timpul de anuntare [min];
Tal timpul de alarmare [min];
Tdpls timpul de deplasare [min];
Tat timpul de echipare si intrare in actiune a mijloacelor de prima interventie [min],
sau:
Tal=To+Ti [min];
To timpul scurs de la izbucnirea incendiului si pina la observarea lui [min];
Ti timpul scurs de la observarea incendiului si pina la intrarea in actiune [min].
Durata probabila de localizare a incendiului:
1)Pentru suprafata incendiata de forma circulara:
Tloc=Tat [min];
kloc-1
kloc coeficientul de localizare a incendiului; la o forma rectangulara de propagare a incendiului kloc este cuprins
intre 1 si 3,iar la o forma circulara sau unghiulara,intre 1,1 si G.
2)Pentru suprafata incendiata de forma rectangulara:
Propagarea incendiului intr-o directie:
Tloc=2[a+V(Tdl+Tc)] [min];
V1kloc
Propagarea incendiului in doua directii:
Tloc=2[a+2V(Tdl+Tc)] [min];
V1kloc
a latimea de front a propagarii incendiului [m];
V viteza liniara de propagare a arderii [m/min];
Tc timpul pentru concentrarea fortelor si mijloacelor [min];
V1 viteza de crestere a perimetrului incendiului [m/min].
Suprafata incendiata:
1)Propagare circulara:
Ai=[V(Td1+Tloc] [m];
2)Propagare unilaterala:
Ai=aV(Td1+Tloc) [m];
3)Propagare unghiulara
Ai=0,5x (VTd1+Tloc) [m];
x unghiul sub care se propaga incendiul [rad].
Timpul de lichidare a incendiului:
Tlic=AlocTnis + t [min];
qtn
Aloc suprafata incendiata in momentul localizarii [m];
is intensitatea necesara de refulare a substantei de stingere [l/sm];
Tn timpul normat pentru stingengerea incendiului [min];
qt debitul unei tevi de refulare [l/s];
Alimentarea in naveta:
Dmin= B1+B2+ C1+C2 50 [m];
2
Dmax= tmax(n-1) 1 v [m];
2
2D +t
n=v+l;
tmax
tmax timpul maxim de lucru pentru o masina in conditiile de debit si presiune cerute [min];
n numarul masinilor de lupta folosite pentru naveta;
t timpul necesar de alimentare al unei masini de incendiu [min];
v viteza de circulatie a masinilor de incendiu [m/min].
Determinarea cantitatii de hidrogen care se degaja la incarcarea acumulatoarelor:
n
} Nasterea lantului.
O2+O2=O3+O
OH+H2=H2O+H
Prelungirea lantului.
H+O2=OH+O
O+H2=OH+H
}
} Ramificatia lantului.
H+O2+M=H2O+M
HO2+H2=H2O2+H
H2O+ H2O= H2O2+OH
Temperatura de ardere se poate defini prin temperatura minima la care un combustibil solid sau lichid arde pina la
epuizare.
Temperatura teoretica de ardere corespunde unei arderi fara pierderi de caldura in exterior si este mai ridicata decit
temperatura reala de ardere.
Temperaturile de ardere pe timpul incendiilor sunt direct influentate de puterea calorifica a materialului combustibil
care arde,de cantitatea de caldura ramasa in spatiul incendiat,precum si de modul cum se produce arderea.
Viteza de ardere reprezinta cantitatea de combustibil care se consuma prin ardere,in unitatea de timp si suprafata.
Din punct de vedere ar tipului de reactie se deosebesc arderi complete si incomplete.Astfel:
Arderea completa se produce numai atunci cind substanta arde complet,existind o cantitate suficienta de oxigen
pentru procesul de oxidare.Ca produsi de ardere rezulta dioxid de carbon,vapori de apa si bioxid de carbon.
Arderea incompleta are loc cind substanta combustibila nu arde in intregime,deoarece nu are la dispozitie intreaga
cantitate de oxigen.Ca produsi ai arderii rezulta oxid de carbon,alcool,vapori de apa si compusi organici complecsi.
Din punct de vedere al posibilitatilor de percepere,arderea se poate clasifica in:
1)Ardere cu flacara,care este o combustie in faza gazoasa cu emisie de lumina cea mai des intilnita.
2)Ardere cu incandescenta combustia fara flacara a unui material combustibil,cu emisie de lumina vizibila la
suprafata acestuia.
3)Arderea mocnita combustia unui material fara emisie de lumina vizibila,adesea pusa in evidenta de fum si de
cresterea temperaturii.
Din punct de vedere al propagarii flacarii,arderea poate fi:
1)Arderea uniforma (deflagratie),care se propaga cu viteza relativ redusa (de la citva centimetri ep secunda la 1m/s).
Se caracterizeaza printr-o transmitere de caldura in mod uniform,de la stratul care arde la stratul care arde la stratul
vecin.Arderile uniforme au loc,in general in spatii deschise,unde accesul oxigenului spre zona de ardere se face in mod
constant.
2)Ardere rapida (detonatie),care are loc,in general in spatii inchise,unde se dezvolta cu viteze supersonice (1-4
km/s),propagarea flacarilor fiind insotia de o unda de compresiune care inainteaza,in functie de substanta care arde,cu aceeasi
viteza pe o distanta pina 1m,ca apoi datorita arderii si dilatarii produselor de ardere,propagarea sa se accelereze.
3.APRINDEREA
Aprinderea sau initierea arderii se produce fie cind substanta sau materialul combustibil vine in contact cu o sursa
externa de aprindere in prezenta oxigenului din aer,fie datorita unei surse de caldura interna.
Ca surse externe de aprindere se pot aminti: focul deschis,radiatia termica,scinteile mecanice si
electrice,scurtcircuitele etc.
Aprinderea unei substante combustibile se produce numai in faza gazoasa si cu atit mai usor,cu cit emanarea de
vapori si gaze incepe la o temperatura mai joasa.
Temperatura de aprindere este cea mai scazuta temperatura la care o substanta combustibila aflata in prezenta aerului
sau oxigenului trebuie incalzita pentru ca arderea sa se continue de la sine,fara incalzire ulterioara.
Aprinderea materialelor solide este in functie de sursa de aprindere,de compozitia chimica,de greutatea
specifica,gradul de impurificare etc.(tabelul IV.3.1).
Tabelul IV.3.1
Temperaturile de aprindere ale unor materiale combustibile
Denumirea materialului
(corpului)
0
Antracit
Brad
Brichete de carbune brun
Temperatura de aprindere
[C]
1
460
225
300
Bumbac
Catran
Carpen
Carbune brun
250-450
335
250
250
Denumirea materialului
(corpului)
2
Matase viscoasa z
Naftalina z
Paie
Pin
Pirita (praf)
Pluta (placi)
Poliamide (fibre)
Poliamide (praf)
Temperatura de aprindere
[C]
3
279
79-87,5
200-220
280
401
260
420
535
Celuloid
Cinepa
Cocs siderurgic
Cocs pentru gaz
Celuloza praf
Colfoniu
Cosuri de nuiele
Dinamita
Fag
Faina de lemn
Faina de pluta
Fin
Fosfor alb
Fosfor rosu
Frasin
Funingine
Fulminat de mercur
Grafit
Hirtie creponata
Hirtie masina scris
Hirtie de scris
Hirtie ziar
Huila
Huila (praf)
In
Iuta
Lignit
Mangal
Molid
Matase artificiala
125-140
214-220
650
500
434
329
380
180-220
295
430
210
205-210
60
260
240
900
160-165
850
280
200
360
185
350
150
232
254
250
248
282
472
Polietilena
Policlorura de vinil (praf)
Poliester cu fibra de
sticla
Polimetacrilat
Polivinil acetat
Porumb boabe
Praf pusca
(granule fine)
Praf pusca
(granule mari)
Polistiren (placi)
Polistiren (spuma)
Polistiren (spuma)
Rumegus de fag
Rumegus de molid
Semicocs
Stejar
Sulf
Taniu (pulbere)
Trotil
Turba
Tutun
Vata
Zahar
Zahar (praf)
341
900
390
390
450
200
250
175 176
168-172
345
340
310
396
445
395
349
250
512
240-300
230
175
320
410
327
4.AUTOAPRINDEREA
Substantele care au tendinta spre autoaprindere trec mai intii prin procesul de autoincalzire,care se produce datorita
unor procese chimce sau biologice care au loc in insasi masa substantelor respective.Deci caldura necesara autoincalzirii si
autoaprinderii rezulta din reactiile chimice si biologice produse in masa substantelor combustibile respective.
Autoaprinderea se defineste ca declansarea arderii unei substante combustibile datorita autoincalzirii,deci fara
interventia unei surse exterioare de aprindere; caldura care rezulta se datoreste reactiei chimice sau biologice care are loc in
masa substantei respective.
Autoaprinderea de natura chimica se poate produce in substantele care au capacitatea de combinare cu oxigenul die
aer,cu umiditatea atmosferica sau cu alte substante.
Autoaprinderea de natura fizico-chimica este specifica substantelor combustibile,care,in afara procesului chimic sunt
supuse si influentei unor factori de natura fizica cum ar fi de exemplu,suprafata specifica,evacuarea insuficienta a caldurii din
interior si existenta unor impuritati.
Autoaprinderea de natura biologica se produce la acele corpuri combustibile predispuse activitatii vitale a
microorganesmelor.Caldura care se dezvolta se datoreste transformarilor de materie,actiunii
microorganismelor,transformarilor chimice prin intermediul enzimelor (fermentilor).
In prima faza se produce,sub actiunea microorganismelor,o degajare de dioxid de carbon si hidrogen,concomitent cu
ridicarea temperaturii pina la 50 55C.Peste aceasta temperatura procesul biologic trebuie supravegheat,deoarece exista
posibilitatea trecerii in autoaprindere.Pina la 500C are loc faza de carbonizare,de distrugere a celulelor,iar apa si produsele
volatile incep sa se distileze.La 140-150C se produce innegrirea corpurilor combustibile,procesul de autoaprindere se
intensifica,in final producindu-se autoaprinderea.
In tabelul IV.4.1 se arata principalele substante care au tendinta spre autoaprindere.
Tabelul IV.4.1
Substante care au tendinta spre autoaprindere
Substanta cu tendinta spre autoaprindere
Conditiile de autoaprindere
1
2
IV.4.1.a. AUTOAPRINDERE DE NATURA CHIMICA
Aluminiu
Sub forma de pulbere in prezenta apei sau a uleiului
Azotat de amoniu
In contact cu uleiuri cu umezeala in substante organice
Coloranti azoici de sulf
In contact cu aerul
Carburile metalelor alcaline
In contact cu apa
Fosforul alb si rosu
In contact cu aerul
Fierul
Sub forma de pulbere imbibata in ulei
Hidrogenul fosforat
In contact cu aerul
Magneziul
Sub forma de pulbere,in contact cu aerul
Negru de fum
Depozitat in cantitati mari,umezeala si urme de particule incandescente
Sodiu
In contact cu apa
Sulf
In contact cu aerul
Sulfuri de fier (FeS,Fe2S)
Sub forma de pulbere si in contact cu aerul
Zincul sub forma de pulbere
In contact cu aerul
IV.4.1.b. AUTOAPRINDEREA DE NATURA FIZICO-CHIMICA
Brichete de carbune brun
Umiditate si caldura
Bumbacul
Impregnat cu uleiuri (baloturi de cirpe)
Carbune brun
Umiditate si caldura
Cafea boabe prajita,orz,pastai de cafea
Umiditate si caldura
Cocs de carbune brun
Umiditate de caldura
Cilti
Imbibati in ulei
Deseuri de cauciuc
Caldura,depozitate in cantitati mari
Firnis
Sub forma de pelicula,in contact cu aerul
Grasimi (in special cele vegetale)
Sub forma de pelicula,in contact cu aerul
Lina
Imbibate in ulei; lina cruda,datorita sucului propriu,in baloturi
Materiale fibroase
Imbibate in ulei
Musamale
Imbibate in uleiuri vegetale
Piele
In gramezi compacte,umezeala
Praf de piei
Imbibat cu ulei,in gramezi
Praf de pluta
Imbibati cu ulei
Saci de iuta
Imbibati cu ulei
Turba
Umiditate si caldura
Turte de floarea-soarelui
In gramezi mari si pe timp indelungat
Uleiuri vegetale
Sub forma de pelicula,in contact indelungat cu aerul
Zahar pudra ambalat in lazi
Umiditate si caldura
IV.4.1.c. AUTOAPRINDERE DE NATURA BIOLOGICA
Fin
Umezeala si depozitate in cantitati mari
Furaje tocate
Umezeala si depozitate in cantitati mari
Foi de varza
Depozitat in cantitati mari si umezite
Hamei
Depozitat in cantitati mari si umezit
Germeni de malt
Depozitat in cantitati mari si umezit
Pleava de cereale
Depozitata in cantitati mari si umezita
Paie de griu
Depozitate in cantitati mari si umezite
Rumegus de lemn (in special ramasite)
Depozitat in cantitati mari si umezit
Uruiala de porumb
Depozitata in cantitati mari si umezita
Taitei de sfecla
Depozitati in cantitati mari si umeziti
Tutun
Pe timpul fermentarii
5.INFLAMAREA
Inflamarea este arderea rapida a unui amestec de vapori proveniti dintr-un lichid combustibil.
Pentru a se putea produce inflamarea este necesar sa se formeze la suprafata lichidului de amestec combustibil de
vapori-aer si sa existe o sursa de aprindere.
Temperatura de inflamabilitate reprezinta temperatura minima la care vaporii unui lichid combustibil formeaza cu
aerul deasupra acestui lichid,un amestec de o anumita concentratie care se aprinde in contact cu o sursa de aprindere
(flacara,corp incandescent,scintei electrice,scintei mecanice etc.).
Temperatura de inflamabilitate creste in raport direct cu marirea temperaturii de fierbere si invers proportional cu
presiunea vaporilor de lichid.In general,temperatura de inflamabilitate este mai scazuta decit cea de aprindere.
Temperatura de inflamabilitate constituie un parametru de baza care poate fi folosit cu operativitate pentru indicarea
cu aproximatie a conditiilor de temperatura in care o substanta combustibila prezinta pericol de incendiu.Aceasta temperatura
se ia in considerare la clasificarea proceselor tehnologice,a incaperilor si instalatiilor dupa gradul de pericol de incendiu.
In anexa 1 sunt date temperaturile de inflamabilitate a principalelor substante chimice cu pericol de incendiu si
explozie.
6.AUTOINFLAMAREA
Prin autoinflamare se intelege aprinderea vaporilor unui lichid combustibil,fara ca acestia sa vina in contact cu sursa
de aprindere (foc deschis,scintei,corp incandescent etc.) insuficienta numai prezenta aerului.
Autoinflamarea se produce in conditiile existentei unei anumite cantitati de vapori si a realizarii temperaturii de
autoinflamare.
Temperatura de autoinflamare este temperatura minima pina la care este necesar sa se incalzeasca o substanta
combustibila,pentru a se putea produce aprinderea amestecului de vapori-aer,fara a veni in contact cu o sursa de aprindere.
7.EXPLOZIA
Este un proces de ardere foarte rapida si violenta a amestecurilor explozive,care se produce in fractiuni de
secunda,cu degajare de caldura,lumina si care genereaza presiuni mari.
Se pot declansa:
- explozii produse de energia eliberata in urma unei oxidari rapide (arderea unui amestec de vapori de substante
combustibile cu aerul);
- explozii produse datorita descompunerii rapide a unor compusi chimici (descompunerea azotatului de amoniu);
- explozii rezultate din eliberarea brusca a energiei degajate prin fuziune,sau fisiune nucleara (bomba atomica si cu
hidroger);
- explozii produse datorita polimerizarii necontrolate cu eliberarea rapida de energie.
In raport cu vitelezele de ardere (reactii) si de descompunere a amestecurilor explozive se deosebesc:
1) Deflagratia: reactiei chimica pe timpul careia viteza de ardere este de citva centimetrii pe secunda arderea se
produce din aproape.
2) Explozia propri-zisa: se produce atunci cind amestecul de substanta combustibila aer existat intr-un spatiu inchis
(incapere,recipient are o anumita concentratie si vine in contact cu o sursa de aprindere,viteza de aprindere fiind de 10-100
m/s.
3) Detonatia: explozia produsa,in general,in tevi cu diametre si lungimi suficient de mari,la care viteza de propagare
a flacarii,este cuprinsa intre 1000-4000 m/s,caracterizata si prin aparitia undei de soc.
Limita inferioara de explozie (aprindere) este concentratia maxima a vaporilor,gazelor si prafurilor combustibile cu
aerul, la care se poate produce explozia.
Intervalul de explozie este zona dintre limita inferioara si superioara de explozie.El are un rol determinat in
stabilitarea pericolelor de incendiu si de explozie ale lichidelor,gazelor si prafurilor combustibile.Sub limita
inferioara,explozia nu poate avea loc din cauza excesului de aer,iar peste cea superioara din lipsa de aer,amestecul fiind prea
bogat in substanta combustibila.
8.RABUFNIREA
Poate fi considerata ca un efect limita al exploziei,adica constituie o ardere cu viteza de cel putin citva metri pe
secunda.
Presiunea care se formeaza la rabufnire nu este prea mare; ea dureaza in schimb ceva mai mult,dind posibilitatea
reconstituirii locului exact al locului exact al initierii aprinderii.
Rabufniri se pot produce si in focarele cazanelor si chiar in unele spatii in care se gasesc amestecuri explozive
9.SUBSTANTE CU ACTIUNE RECIPROCA
In tabelul IV.9.1 se arata o serie de substante care la venirea in contact prezinta pericol de incendi si explozie.
Tabelul IV.9.1
Substante chimice care venind in contact prezinta pericol de incendiu sau de explozie
Substanta chimica
Acetat de amil
Acetilena
Acetona
Acid acetic
Acid azotic (concentrat)
Acid cianhidric
Acid cromic
Acid oxalic
Acid percloric
Acid sulfuric
Alcool etilic
Alcool metilic
Aldehida formica
Aluminiu praf
Amoniac
Anilina
Apa oxigenata
Factori care
influenteaza
Scintei
Lumina solara
Reactie
Reactie
Contact
Contact
Contact
Reactie
Contact
Reactie
Reactie
Scintei
Reactie
Scintei
Reactie
Scintei
Reactie
Argint
Azotat de amoniu
Brom
Camfor
Carbune activ
Carbura de calciu
Apa
Bioxid de clor
Carbune praf
Celuloid
Clor
Amoniac,fosfuri,hidrogen sulfurat,metan
Protoxid de azot,acid azotic concentrat
Acid azotic
Acetilena,butan,metan,propan (sau alte gaze
petroliere),hidrogen,terebentina,benzen,metale fin pulverizate
Saruri de amoniu,acizi,pulberi metalice,sulfuri,produse organice fin
pulverizate
Acid sulfuric si alti acizi
Acetilena,apa oxigenata
Oxigen,acid hipocloros,clor
Clor
Hidrogen
Trebuie izolata de toate celelalte produse
Oxidanti,sulf
Fluor,clor,brom,acid cromic,bioxid de bariu
Benzidina
Benzina si benzen
Bioxid de bariu
Clorati
Clorat de potasiu
Cupru
Eter etilic
Etilena
Fluor
Fluorina
Fosfor alb
Hidrocarburi
(butan,propan,benzen,terebentina)
Hidrogen
Hidrogen sulfurat
Hidroperoxid de cumen
Iod
Lichide combustibile
Mercur
Metale sub forma de pulbere
(aluminiu,magneziu,sodiu,potasiu)
Metan
Naftalina (vapori)
Oxid de carbon
Perclorat de potasiu
Perhidrol
Permanganat de potasiu
Potasiu metalic
Sodiu
Sulfura de carbon
Zinc-pulbere
Clor
Acid azotic,peroxizi,gaze oxidante
Acizi organici sau minerali
Acetilena,amoniac gazos si solutie,hidrogen
Azotat de amonic,acid cromic,apa oxigenata,acid azotic,bioxid de bariu
(oxilit) si halogeni
Acetilena,amoniac,acid fulminic
Tetraclorura de carbon sau alte hidrocarburi clorurate,dioxid de carbon si
halogeni
Peroxizi,acizi puternici
Aer,oxigen
Oxigen,aer
Acid sulfuric si alti acizi
Substante organice,praf metalic
Glicerina,etilenglicol,benzaldehida,acid sulfuric,petrol lampant
Tetraclorura de carbon,dioxid de carbon,apa
Tetraclorura de carbon,dioxid de carbon,apa
Peroxizi
Aer
Contact
Reactie
Reactie
Reactie
Reactie
Contact
Reactie
Scintei
Contact
Reactie
Reactie
Scintei
Contact
Reactie
Incalzire
Reactie
Contact
Reactie
Reactie
Reactie
Reactie
Scintei
Reactie
Contact
Reactie
Contact
Lumina solara
Reactie
Reactie
Reactie
Contact
Contact
Contact
Reactie
Scintei
Scintei
Reactie
Reactie
Reactie
Reactie
Reactie
Reactie
scintei
Se defineste ca fiind viteza cu care se produc descompunerile si combinarile cu oxigen in masa unei substante
combustibile sau prin pierderea totala de material combustibil determinata de cantitatea de caldura eliberata in unitatea de
timp.
Viteza de ardere depinde de: temperatura la care are loc prima reactie; compozitia chimica; umiditatea substantei sau
materialului combustibil; curentii de aer; presiunea atmosferica; raportul dintre suprafata libera a combustibilului si volumul
lui; prezenta catalizatorilor la gaze si lichide si concentratia acestora.
Viteza de ardere a materialelor combustibile poate fi liniara,in raport de masa sau de volum.Astfel:
1)Viteza de ardere pentru substante lichide:
V1=h/tard
V1 viteza liniara de ardere (lichide),[mm/min];
h grosimea stratului de lichid care arde [mm];
tard timpul de ardere [min].
2)Viteza de ardere pentru substante solide:
Vvol=qcomb [kg/mmin];
tard
qcomb cantitatea de substanta combustibila arsa pe 1m [kg/m].
3)Viteza de ardere pentru gaze:
Vvol=V ;
tard
Vvol viteza volumica de ardere [m3/zi; kg/h;m3/min;kg/min];
V volumul total al gazului [m3];
tard timpul de ardere [h;min];
In tabelul V1.1 sunt date valorile orientative pentru viteza de ardere specifica a principalelor materiale si substante
combustibile.
Tabelul V.1.1
Valori orientative pentru viteza de ardere specifica a principalelor materiale si substante combustibile.
Materiale si substante combustibile
Lemn (grinzi,mobila in incapere)
Lemn taiat in stive,in aer liber
Cherestea in stive pe teren descoperit
Bumbac afinat
Carti pe rafturi de lemn
Hirtie afinata
Fibra artificiala,scurta,afinata
Textolit
Cauciuc natural
Cauciuc sintetic
Articole tehnice de cauciuc
Film pe baza de celuloid
Polistiren
Sticla organica
Fenoplaste
Sodiu metalic
Acetona
Benzen
Benzina
Alcool butilic
Eter dietilic
Izopentan
Petrol (titei)
Petrol lampant
Pacura
Sulfura de carbon
Toluen
Alcool etilic
Viteza de ardere
In raport de masa (kg/mmin)
Liniara (mm/min)
0,65-0,90
6,70
6,67
0,24
0,33
0,48
0,40
0,40
0,80
0,53
0,67
70,00
0,86
0,86
0,36
0,70-0,90
2,83
3,30
2,30
3,15
2,70-3,20
3,80-4,50
0,81
1,10
3,60
5,00
6,30
10,00
1,70
1,60
2,90
3,60
2,10
2,20
2,20
2,70
2,30
2,70
1,60-2,00
2,00-2,50
Pe timpul arderii se majoreaza suprafata incendiata,se generalizeaza suprafata de ardere,se depaseste temperatura de
800C; pierderea de greutate a materialelor combustibile ajunge la 80-85%.
Durata fazei de regresie este determinata de intensitatea de manifestare a fazei de ardere activa.
Practic,pentru incendiul conventional se apreciaza ca gradientul regimului de regresie al incendiului,care are faza
activa mai mica de 60 min,este de aproximativ 10C/min,fata de 70C/min pentru un incendiu cu o faza de ardere activa mai
mare de 60 min.
Evolutia,marimea si durata incendiului in spatiu inchis depinde de sarcina termica,de distributia ei in incapere,de
dimensiunea deschiderilor de ventilatie.De exemplu,marimea unui incendiu intr-o incapere cu o sarcina termica de 50 kg
lemn/m ar corespunde unui incendiu de 1 h,cu cresterea temperaturii astfel: 800C dupa 20 min; 880 dupa 40 min; 920C
la 1 h.
Incendiul conventional izbucnit in spartii deschise evolueaza aproape similar cu cel in spatii inchise,prezentind insa
urmatoarele particularitati: se dezvolta de la inceput pe intreaga suprafata a materialului cuprins de flacari; marimea flacarilor
depinde de conditiile meteorologice si de aerodinamica curentilor care afluesc catre locul incendiului; produsele de ardere
sunt bogate in particule de carbune.
Pe timpul unui incendiu real se pot distinge 3 faze: dezvoltarea libera; localizarea; lichidarea.
Dezvoltarea libera: timpul din momentul izbucnirii incendiului pina la introducerea primei tevi in actiune si a
celorlalte mijloace pentru stingere.
Localizarea: eliminarea posibilitatilor de propagare a incendiului,a prabusirii constructiei si crearea premiselor
pentru lichidarea incendiului.
Lichidarea: timpul in care se realizeaza atacul ferm si neintrerupt asupra incendiului,in principiu din toate directiile
si cu toate fortele si mjiloacele.
Dezvoltarea incendiilor poate avea loc: circular,frontal,unghiular.
Temperaturile de ardere pe timpul incendiilor depind de puterea calorifica a materialului combustibil care arde,de
cantitatea de caldura ramasa in spatiul incendiat,precum si de modul cum se produce arderea mai mult sau mai putin
completa.
In tabelul V.2.1 sunt date temperaturile incendiilor de diferite materiale combustibile.
Tabelul V.2.1
Temperatura incendiilor de diferite materiale combustibile
Denumirea materiala
Bumbac afinat
Hirtie afinata
50
25
50
25
50
25
50
25
50
100
600
25
25
25
50
-
Produse carbolitice
Potasiu metalic
Textolit
Sodiu metalic
Lemn rasinoase (in incaperi)
Lemn rasinoase taiat,stivuit in aer liber
Plexiglas
Huila (brichete)
Cauciuc natural
Polistiren
Magneziu,electron
Produsele de ardere si de descompunere care rezulta pe timpul incendiului sunt,in general,parti componente ale
fumului,flacari si o serie de gaze ca produse de ardere.
Prin caracteristicile fumului se poate stabili natura substantelor care ard (tabelul V.2.2).
Compozitia fumului prezinta mare importanta in cazul incendiilor izbucnite in interior.Valoarea aproximativa a
acesteia se arata in tabelul V.2.3.
Restul volumului din incapere este umplut cu azot,vapori de apa si alte substante gazoase.
Fumul si produsele de ardere au actiune toxita asupra omului.
Efectul fiziologic cauzat asupra omului de citeva gaze si vapori este redat in tabelul V.2.4.
Tabelul V.2.2
Caracteristicile fumului in urma arderii unor materiale
Materiale si substante
combustibile
Lemn
Hirtie,paie,fin
Bumbac
Produse petroliere
Fosfor
Magneziu
Sulf
Fulmicoton si alte combinatii
de azot
Cauciuc
Potasiu metalic
Polistiren
Policlorura de vinil
Celuloid
Culoarea
Cenusiu negru
Galben-alb
Brun-inchis
Negru
Alb-dens
Alb
Nedefinit
Galben brun
Caracteristicile fumului
Mirosul
De rasina
Specific
Specific
Uleios
Usturoi
Fara
Sulfuros
Iritant
Gustul
Acrisor
Acrisor
Acrisor
Acrisor
Fara
Metalic
Acid
Acid
Negru-brun
Alb-dens
Negru-inchis
Cenusiu-inchis
Cenusiu-inchis
Sulfuros
Fara
Hidrocarburi
Acid clorhidric
Specific
Acid
Alcalin
Acid
Tabelul V.2.3
Compozitia aproximativa a fumului rezultat din incendiile izbucnite in interior
Locul incendiului
Subsoluri
Poduri
Sectiile fabricii de mobila
Apartamente
Depozite de vopsea,ulei si
materiale de ambalaj
Diverse
Oxid de carbon
Oxigen
0,04-0,65
0,10-0,20
0,16-0,40
0,10-0,25
0,10-3,50
0,10-2,50
0,30-1,30
1,00-1,80
17,00-19,50
17,70-20,70
19,30-20,00
18,60-19,00
0,20
0,10-1,40
1,20-2,20
0,30-10,10
18,60
9,00-20,80
Tabelul V.2.4
Efectul fiziologic a unor gaze si vapori asupra omului
Denumirea
substantelor
1
Fosgen
Clor
Acid cianhidric
Oxizi de azot
Anilina
Hidrogen
sulfurat
Sulfura de
carbon
Gaze
sulfuroase
Acid clorhidric
Amoniac
Oxid de carbon
Benzen
Cloroform
Benzina
Tetraclorura de
carbon
Acetilena
Bioxid de
carbon
Eilena
Volumul aproximativ
[%]
[mg.1-1]
2
3
0,005
0,20
0,025
0,70
0,02
0,20
0,05
1,00
-
Volumul aproximativ
[%]
[mg.1-1]
4
5
0,0025
0,10
0,0025
0,07
0,01
0,10
0,01
0,20
-
Volumul aproximativ
[%]
[mg.1-1]
6
7
0,0001
0,004
0,0025
0,007
0,005
0,05
0,005
0,10
0,013
0,50
0,08
1,10
0,04
0,60
0,02
0,30
0,20
6,00
0,10
3,60
0,05
6,50
0,30
0,30
0,50
0,50
2,00
2,50
3,00
8,00
4,50
3,50
6,00
65,00
125,00
120,00
0,04
1,10
0,25
0,20
0,75
1,50
2,00
1,10
1,50
1,70
2,40
25,00
75,00
80,00
0,01
0,01
0,025
0,10
0,30
0,50
1,50
0,30
0,15
0,17
0,20
10,00
25,00
60,00
5,00
50,00
315,00
550,00
2,50
25,00
158,00
275,00
1,00
10,00
63,00
110,00
9,00
95,00
162,00
1100,00
5,00
80,00
90,00
920,00
3,00
50,00
54,00
575,00
Temperatura [C]
700
1400-1500
1200
1100
1100
1000
Provenienta flacarii
Acetilena
Amoniac
Oxid de carbon
Propan
Cherestea
Temperatura [C]
2500-3000
1700
2100
1925
1200
Inaltimea flacarilor:
1)La rezervoarele cu lichide combustibile incendiate:
Hflc=2D [m].
2)La rezervoarele cu gaze lichefiate incendiate
Hflc=16Q0,4 [m];
Hflc inaltimea flacarii [m];
D diametrul rezervorului incendiat;
Q debitul de gaz lichefiat [kg/s].
Viteza de propagare a incendiului pentru citeva materiale si substante combustibile se arat in tabelul V.3.2.
Tabelul V.3.2
Viteza liniara de propagare a incendiului la arderea unor substante si materiale combustibile
Materiale,substante si obiectie combustibile aprinse
Case de locuit si magazine,constructii de lemn,mobila etc.
Acoperisuri de hale pentru ateliere cu suprafata mare
Produse textile in depozite inchise la o sarcina termica de 140 kgm -2
Suluri de hirtie in depozite inchise la o sarcina termica de 140 kgm -2
Cauciuc sintetic in depozite inchise la sarcina termica de 290 kgm-2
Depozit de lemn rotund in stive
Produse tehnice din cauciuc in stive in aer liber cu dezvoltarea nederanjata
Scrinduri de lemn (2-4 cm grosime) in stive,continut de umiditate:
8-12%
16,18%
18-20%
20-30%
30%
Incendiu de iarba uscata si culturi cerealiere pe timp linistit
Padure de brad,pini,tufisuri,pe timp linistit
Padure de molid pe timp linistit
Padure de brazi,molizi si brazi
Complexe de padure cu plantatii mijlocii la viteze ale vintului de 7-19 m/s-1 si umiditate 39%
Incendiu de iarba uscata,culturi cerealiere coapte pe timp foarte uscat si vint cu viteza mai
mare de 12,5 m/s
Materiale plastice armate cu fibra de sticla
Bumbac brut
Celuloid
Materiale fibroase in stare aprinsa
Lichide combustibile
Toluen
Benzina de extractie
Schimbul de gaze pe timpul incendiului consta in miscarea unor mase de gaze ca rezultat al procesului de ardere:
produsele arderii si a decompunerii termice gazoase si calde circula din zona de ardere spre aerul atmosferic si acesta spre
zona de ardere.Accesul aerului catre zona de ardere determina viteza de ardere si,in consecinta formarea produselor de
ardere.Deseori vitezele curentului ascendent sunt atit de mari,incit se ridica in aer nu numai particulele materialelor aprinse
(scintei),ci si bucati din materialele care ard,formindu-se un fel de virtejuri de foc.Intr-un asemenea caz,materialele aprinse
ridicate in aer pierd din viteza de miscare ascensionala si sub influenta gravitatiei cad pe sol,favorizind aparitia unor noi
focare de incendiu.
Indicatorul esential pentru schimbul de gaze este volumul specific al maselor care participa la circulatie intr-o unitate
de timp si care depinde de volumul de aer participant la ardere si volumul produselor arderii:
Vsg=AiVam;
Vsg volumul specific al schimbului de gaze [m3/min];
Ai suprafata incendiului [m];
Va viteza de ardere in raport de masa [kg/mmin];
m cantitatea volumica de gaze la arderea a 1 kg de substanta combustibila [m3/kg].
Cantitatea de aer si de produse gazoase de ardere care participa la formarea schimbului de gaze la arderea completa a 1 kg de
material combustibil se arata in tabelul V.3.3.
Tabelul V.3.3
Cantitatea de aer si de produse gazoase de ardere care participa la schimbul de gaze
Materiale si substantele combustibile
Umiditatea [%]
Volumul aerului
[m3/kg]
Volumul produselor
arderii [m3/kg]
7
7
7
7
7
40
40
12
1,1
1
0,8
1
8
4,50
1,5
4,00
-
4,2
4,25
4,14
4,12
4,18
2,84
9,15
3,42
10
10,16
6,2
2,2
1,15
9,88
11,58
9,97
3,32
3,75
7,26
11,59
11,36
10,44
5,02
11,11
6,69
2,13
12,04
1,21
1,06
4,25
9,25
4,93
4,96
4,88
4,86
4,90
3,75
9,97
4,21
10,76
10,82
6,4
1,73
0,92
10,38
12,57
10,52
4,03
4,52
8,14
12,59
12,29
4,35
6,14
11,99
7,76
2,73
13,31
1,82
1,90
5,00
10,40
Datele din tabelul V.3.3 sunt stabilite la temperatura de 0C si presiunea de 760 mm Hg.
Citeva concluzii:
- la cresterea umiditatii materialelor combustibile,schimbul de gaze se micsoreaza;
- volumul produselor gazoase degajate pe timpul arderii este intotdeauna mai mare decit volumul aerului atmosferic
care participa la ardere;
- in conditii egale,schimbul de gaze intr-o unitate de timp la arderea produselor petroliere lichide,a cauciucului si a
articolelor de cauciuc este de 2-2,5 ori mai mare decit la arderea lemnului;
- viteza schimbului de gaze,de regula,este mai aproape de zona de ardere;
- viteza schimbului de gaze este intotdeauna mai mare la incendiile exterioare decit la cele interioare;
- la incendiile din spatiul interior schimbul de gaze poate sa aiba o viteza mare in planul golurilor deschise pentru
aspiratie refulare.
La stingerea incendiilor din spatii mari (hale industriale,depozite de marfuri,blocuri de locuinte etc.) se aplica
principiul ventilarii spatiilor incendiate care consta in luarea tuturor masurilor pentru a evacua caldura,fumul si gazele de
ardere,permitind in acest fel accesul la focar.
Ventilatia spatiilor incendiate se va face numai in prezenta tevilor de refulare.Un accent deosebit se pune pe folosirea
ventilatiei naturale.
Daca caldura,fumul si gazele de ardere nu sunt evacuate la timp,se pot produce:
- propagarea incendiului la partile de sus ale spatiilor neventilate din cauza acumularii caldurii;
- micsorarea vizibilitatii din cauza fumului iritant;
- aparitia efectelor mortale,din cauza gazelor,in special a oxidului de carbon rezultat dintr-o ardere incompleta.
6.Aprecierea pericolului de incendiu
1.PERICOLUL DE INCENDIU
1.1.STAREA DE PERICOL DE INCENDIU SAU DE EXPLOZIE
In principiu, o stare de pericol consta dintr-un complex de conditii tehnico-organizatorice in care se afla la un
moment dat un sistem tehnic delimitat spatial si care poate determina scoaterea integrala sau partiala a acestuia din starea
normala,prin evenimente negative (incendiu,explozie,avarie,accident tehnic etc.),avind drept consecinta producerea de
victime omenesti si de distrugere de bunuri materiale.
Prin sistem tehnic se intelege,in general,un ansamblu de elemente,de piese,de aparate,de masini,de instalatii etc.,care
se tun in interdependenta,constituind un intreg organizat,destinat unui anumit scop.
Starea de pericol de incendiu sau de explozie este definita sau determinata de existenta materialelor si substantelor
combustibile care alcatuiesc un sistem inflamabil,de prezenta unor surse de aprindere (energie) si a mijloacelor care le pot
produce,precum si de aparitia unor imprejurari favorizante.
Sistemul inflamabil este constituit din natura si cantitatea materialelor si substantelor combustibile,care
inmagazineaza in componenta lor energia chimica,precum si dintr-un agent de oxidare (oxigenul din aer).
Sursa de aprindere contine energia necesara aprinderii materialelor si substantelor combustibile,rapiditatea initierii ei
si modul de manifestare depinzind de puterea energetica a sursei.Cantitatea de energie a sursei trebuie sa fie egala sau
superioara energiei minime de aprindere,mai mare chiar decit energia sistemului inflamabil.
Imprejurarile favorizante constau,in principiu,din producerea unor defectiuni in sistemul tehnic,in exploatarea
acestuia fara respectarea instructiunilor de functionare,neglijenta personalului muncitor si aparitia altor factori neprevazuti.
Izbucnirea incendiului este posibila numai atunci cind exista o corelatie in timp si spatiu a conditiilor care conduc la
aparitia acestuia.Determinant este insa sistemul inflamabil si sursa de aprindere.Daca nu sunt indeplinite conditiile,starea de
pericol se prezinta ca un potential ridicat de incendiu sau de explozie,fiind oricind posibil producerea acestora.De fapt,are loc
trecerea energiei unei surse de aprindere asupra sistemului inflamabil,ceea ce are ca urmare pregatirea necesara a substantei
combustibile si activarea ei pentru crearea conditiilor de izbucnire a incendiului.
De aceea,starile de pericol trebuie depistate la timp,o atentie prioritara acordindu-se starilor de pericol
iminent,luindu-se toate masurile,pentru imprastierea lor operativa.
1.2.STAREA DE PERICOL POTENTIAL
Starea de pericol determina in mare masura intensitatea (valoarea) pericolului de incendiu potential.
Pentru aprecierea pericolului de incendiu potential trebuie sa se tina seama de: sarcina termica; conditiile de
vizibilitate in caz de interventie; toxicitatea si cresterea pagubelor datorita degajarii fumului; marimea compartimentelor de
incendiu si posibilitatea de evacuare a cladirii,fumului si de realizare a ventilarii incaperilor; inaltimea incaperilor,respectiv a
cladirii; eventualitatea cresterii valorilor pagubelor datorita degajarii gazelor de ardere ca actiune coroziva,densitatea valorica
pe unitatea de suprafata.
Produsul acestor factori dau pericolul de incendiu potential.
1.3.MASURI DE PROTECTIE
Produsul valorilor care reduc pericolul de incendiu exprima valoarea efectiva de protectie.
Dintre masurile de protectie fac parte:
- masurile normale (regulile generale si normele specifice) de prevenire si stingere a incendiilor;
- masuri speciale (instalatii de semnalizare si stingere a incendiilor,mijloacele de legatura cu unitatile de
interventie,dotarea pompierilor,ignifugarea elementelor de constructie);
- asigurarea unei anumite rezistente la foc a cladirilor.
Rezistenta la foc se bazeaza pe 3 elemente: stabilitate,izolatie termica si etanseitate la flacari.Ar trebui sa se tina
seama si de un al patrulea element: etanseitatea la fum.
Se apreciaza ca cele mai eficiente masuri de protectie contra incendiilor sunt cele construite (inclusiv cele referitoare
la instalatiile de prevenire si stingere a incendiilor).
1.4.PERICOLUL DE INCENDIU
Acesta s-ar putea defini ca raportul dintre pericolul potential si masurile de protectie.Astfel:
Pericolul de incendiu=Pericolul potential .
Masurile de protectie
Deci se impune luarea unor astfel de masuri de protectie care sa duca la reducerea sau anihiliarea pericolui potential.
Din cele aratate mai sus,notiunea de pericol de incendiu se refera si la posibilitatea de izbucnire a incendiului,de
propagare si evolutie a acestuia,de intoxicare,de alarmare si interventie la timp,de evacuare si salvare a oamenilor si bunurilor
materiale.
Pericolul de icendiu se poate referi la pericolul pentru cladiri si la pericolul pentru continut.
Pericolul pentru cladiri consta in distrugerea elementelor de constructie,iar pericolul pentru continut se refera la
distrugerea bunurilor materiale din cladire.
Cele doua categorii de pericole sunt strins legate intre ele,deoarece pe de o parte distrugerea unei cladiri,are drept
efect,de regula,si distrugerea continutului acesteia,iar pe de alta parte sarcina termica constituie,deseori,pericolul principal
pentru cladire.Cu toate acestea cele doua pericole pot exista independent unul de altul.
2.PARAMETRII PERICOLULUI DE INCENDIU
a) Sarcina termica
Sarcina termica Sq constituie cel mai important parametru al pericolului de incendiu:
n
Un aport important in protectia impotriva incendiilor il pot aduce organele specializate de control (ISCIR,protectia
muncii,de distributie a gazelor si energiei electrice etc.).Se pot organiza actiuni si controale comune cu alte organe care au
responsabilitati in domeniu prevenirii si stingerii incendiilor in obiective.
Pe baza criteriilor prezentate mai sus,in obiective se stabilesc puncte vitale vulnerabile la incendiu si
explozie,tinindu-se o stricta evidenta a lor.
3.3 METODOLOGIA DE EXECUTIE SI FINALIZARE A CONTROLULUI DE SPECIALITATE IN PUNCTUL
VITAL
Controlul tehnic de specialitate nu difera,in principiu,fata de metodologia generala,insa are unele particularitati,care
vizeaza indeosebi laturile calitative.
Controlul se executa de regula in sensul desfasurarii procesului de productie executandu-se in ordinea:
- verificarea obligatiilor si raspunderilor concrete stabilite,privind prevenirea si stingerea incendiilor,a tuturor
fortelor angrenate in asigurarea protectiei impotriva incendiilor,pe baza prevederilor legale in vigoare;
- controlul respectarii normelor de prevenire si stingere a incendiilor in punctele vitale vulnerabile la
incendiu,urmarindu-se respectarea normelor si la instalatiile tehnologice conexe punctului vital,care ii asigura acesteia
functionarea neintrerupta si in conditii se siguranta;
- organizarea si materializarea in punctul vital al activitatii de dotare cu instalatii,utilaje,aparatura,dispozitive,
echipament si mijloace de prevenire si stingere a incendiilor;
- verificarea modului de organizare si desfasurare a instruirii personalului privind cunoasterea normelor,sarcinilor si
masurilor de prevenire si stingere a incendiilor realizate pe baza tematicii anuale intocmite de comisia de aparare impotriva
incendiilor;
- verificarea masurilor si sarcinilor de interventie in caz de incendiu,explozie,avarie,calamitati naturale si catastrofe
punandu-se un accent deosebit pe modul de alarmare a personalului si anuntarea operativa a evenimentului;
- verificarea ordinei si disciplinei pe locurile de munca din punctul vital,controlandu-se printre altele capacitatea
personalului de a-si indeplini atributiile;
- verificarea modului de organizare,executie si finalizare a controlului periodic,al respectarii normelor de prevenire si
stingere a incendiilor in punctele vitale de catre comisia de aparare impotriva incendiilor,sefii de sectii,ateliere,instalatii si
formatii de lucru,cadrul tehnic special incadrat si SPPC;
- verificarea modului cum se analizeaza situatia prevenirii si stingerii incendiilor din punctele vitale vulnerabile la
incendiu.
In final se va evalua gradul de protectie impotriva incendiilor asigurat in punctul vital,precum si masurile ce trebuie
realizate.
4.CLASIFICAREA MATERIALELOR SI SUBSTANTELOR DEPOZITATE DUPA CLASA DE
PERICULOZITATE
Clasa de pericol
P1 fara pericol
Subclasa
-
P2 cu pericol
redus
A
B
C
P3 cu pericol
mediu
A
B
C
P4 cu pericol
mare
A
B
Caracteristicile materialelor,exemple
Incombustibile care nu pot da nastere la reactii periculoase:
minereuri,piese metalice,ciment,nisip,fructe,legume,carne,
conserve in cutii etc.
Materiale din clasa P1: materiale inerte,azbociment,lichide
incombustibile,piese metalice in folii etc.
Materiale care se aprind greu,cu o viteza redusa de
ardere,putere calorica redusa: aparataj electric,obiecte din
bachelita si rasini fenolice,baloti de lina,zahar in vrac sau in
saci,produse de panificatie,tutun
Lichide incombustibile: apa minerala in butelii de plastic,
lapte,cutii carton
Materiale din clasele P1 si P2
Materiale cu combustibilitate medie (nu din clasele P4 si P5) si
cu putere calorica cel mult 6500 kcal/kg: mobila fara garnituri
de buret,panouri,fibre de lemn,tesaturi si confectii,articole
piele,carti,faina cereale,ambalaje in pungi,tutun,ceai,legume
uscate,grasimi etc.
Lichide combustibile cu tinf > 100 C: vopsele in ulei,produse
farmaceutice combustibile in cutii,bidoane,lubrifianti si glicoli
in butoaie etc.
Materiale si produse din clase P1-P3
Materiale combustibile cu viteza mare de ardere sau cu putere
calorifica mai mare de 6500 kcal/kg: talas,fibre
vegetale,confectii executate din asemenea fibre,materiale
plastice,fibre textile,paie etc.
Felul ambalajului
In vrac sau ambalaje
incombustibile
Ambalaje cu
combustibilitate redusa
Neambalate sau ambalate in
saci,butoaie
Ambalaje combustibile
Ambalaje in cutii de carton
Ambalaje in cutii de
carton.Orice fel de
ambalaje, nu din materiale
plastice spongioase
Incombustibile,care pot fi
introduse in cutii de carton
Materiale plastice
spongioase
Indiferent de forma de
ambalare
Indiferent de natura
ambalajelor
Indiferent de natura
ambalajului
E
F
P5 cu pericol
deosebit de
mare
B
C
D
E
G
H
In ambalaje combustibile
In ambalaje incombustibile
care pot fi introduse in cutii
de carton
Indiferent de modul de
ambalare
Indiferent de modul de
ambalare
Indiferent de modul de
ambalare
Indiferent de modul de
ambalare
Indiferent de modul de
ambalare
Indiferent de modul de
ambalare
Indiferent de modul de
ambalare
Indiferent de modul de
ambalare
Amestecurile de hidrogen aer mai pot fi aprinse si de undele de soc provocate de explozii sau de orice obiect
puternice incalzit (conductor electric topit).De asemenea,aceste amestecuri se mai pot aprinde si de la unele impuritati solide
(de ex. rugina) existente in jeturi puternice de hidrogen comprimat,precum si de la foc deschis,scinteile de natura mecanica.
Hidrogenul avind cel mai mic volum molecular,poate difuza prin pori foarte mici spre deosebire de alte gaze care nu
au aceasta proprietate.Datorita acestei proprietati,pericolul formarii amestecurilor explozive,hidrogen-aer este intruncatva
redus,deoarece in atmosfera deschisa se risipeste usor.In spatii inchise el se acumuleaza sub plafon.
Din punct de vedere chimic,hidrogenul prezinta o mare afinitate fata de carbon,se poate combina cu acest
element,care exista in compozitia multor oteluri,micsorindu-le din aceasta cauza rezistenta mecanica.
Hidrogenul se transporta comprimat la 150 atm in recipiente de otel.Explozia poate fi favorizata de impurificarea
hidrogenului cu oxigen de coroziunea recipientelor sau de nerespectarea masurilor de prevenire a incendiilor.
Depozitarea hidrogenului in gazometre umede sau uscate se face astfel incit sa nu fie posibila formarea amestecurilor
explozive.
2.OXIGENUL
Oxigenul este unul dintre cele mai active elemente chimice.Are propietatea de a forma foarte usor si energic
combinatii chimice cu toate elementele.Reactiile care se produc in prezenta oxigenului se numesc reactii de oxidare.
Procesele de ardere care au loc in oxigen decurg mult mai energie.De exemplu,daca intr-un vas cu oxigen se
introduce un chibrit in stare de incandescenta,arderea continua cu flacara vie.
Limitele inferioare de explozie ale gazelor combustibile in amestec cu oxigenul sunt mai coborite fata de
amestecurile cu aer.
Uleiurile si grasimile in contact cu oxigenul comprimat se pot autoaprinde.
Combustibilii solizi cu structura poroasa (turba,carbune etc.) daca se imbina cu oxigen lichid produc explozii
puternice atunci cind se aprind in spatii inchise.
Oxigenul se foloseste in industrie pentru obtinerea unor temperaturi ridicate necesare topirii sau taierii unor metale.
Pentru aceasta se arde acetilena sau hidrogen in oxigen.De exemplu,prin ardere acetilenei in oxigen se obtine
temperatura de aproximativ 3500C.
Oxigenul se transporta si se foloseste comprimat in recipiente la presiunea de 150 atm.
De retinut,posibilitatea producerii de explozii in compresoarele de oxigen,atunci cand oxigenul comprimat vine in
contact cu uleiul (explozia uleiului).Explozia este cu atat mai puternica,cu cat presiunea si temperatura sunt mai ridicate,deci
oxidarea se face mai intens.
3.METANUL
Metanul se aprinde cu usurinta de la o scanteie sau de la foc deschis.Flacara care ia nastere se propaga cu mare
viteza in masa gazului,fenomenul respectiv producandu-se instantaneu.El are temperatura teoretica de ardere in aer in jur de
2000C,dar din cauza pierderilor de caldura in procesul de ardere,aceasta temperatura este mai redusa.
Temperatura de autoaprindere a metanului este de 650C in aer si de 556C in oxigen.
Metanul nu se combina prin aditie cu nici o substanta.Prin ardere in aer se transforma in dioxid de carbon si apa cu
dezvoltare de 8400 kcal/m3.Prin incalzire la aproximativ 900C se descompune in hidrogen si carbon (CH 4C+2H2),iar la
temperaturi mai inalte,in anumite conditii in acetilena si hidrogen.
Un amestec de metan aer explodeaza la aprindere,daca proportia de metan este de 6-16%.Viteza de explozie este de
circa 2300 m/s.El este descompus de clor si de alti halogeni la temperaturi de 300-400C in prezenta unor catalizatori
formand produsi de substitutie.
Prin arderea incompleta a metanului sau prin disociere se obtine negru de fum,folosit in industria cauciucului
,cernelurilor etc.
Metanul este mai usor ca aerul (densitatea fata de aer 0,55),ceea ce permite o aerisire usoara a spatiilor inchise.
Deoarece metanul nu are miros,pentru a putea fi recunoscut cu usurinta se adauga substante puternic mirositoare ca
de exemplu etilc-mercaptan (16 grame sau 19,1 cm3 de etil-mercaptan la 1000m3 gaz metan).In aceasta situatie o concentratie
de 1% volum in aer poate fi sesizata.
Uneori este folosit drept gaz inert,in lipsa azotului,la unele reactii chimice la care nu este permisa prezenta aerului.In
acest caz se pot produce amestecuri explozive metan-oxigen.
4.ACETILENA
Acetilena este un gaz incolor,combustibil cu miros caracteristic,densitatea in raport cu aerul este de 0,907.Acetilena
este o hidrocarbura nesaturata cu tripla legatura,care se descompune cu usurinta in elementele sale constitutive: carbon si
hidrogen.
Tripla legatura a atomilor de carbon confera acetilenei unele insusiri caracteristice,cea mai importanta fiind
nestabilitatea termodinamica,adica tendinta de descompunere in carbon si hidrogen cu degajare considerabila de caldura 54
kcal/mol,caldura si temperatura de ardere foarte ridicate si o mare capacitate de reactie.
Cele mai multe din reactiile acetilenei sunt reactii de aditie in care moleculele altor substante se alipesc celei de
acetilena.Reactiile sunt exoterme (cu degajare de caldura).
Descompunerea chimica a acetilenei are loc cu dezvoltarea unei mari cantitati de energie (2080 kcal/kg),iar in cazul
unei descompuneri explozive,temperatura ajunge pana la 3000C,producandu-se si o crestere a volumului hidrogenului.
Acetilena formeaza cu aerul amestecuri explozive destul de periculoase a caror limite sunt mult mai largi decat a
celorlalte hidrocarburi (limita inferioara este de 3,5% iar cea superioara de 82% volum in aer).Cele mai periculoase sunt
amestecurile care contin intre 7 si 13% volum acetilena.
Efectul exploziilor este deosebit,acesta fiind cu mult mai mare decit in cazul altor hidrocarburi.
In cazul cind exploziile au loc in spatii inchise (rezervoare,conducte,instalatii etc),presiunea ajunge sa fie de circa 12
ori mai mare decit cea initiala.Din aceasta cauza toate utilajele se dimensioneaza la presiunea de proba de 12 atm.
In anumite conditii,descompunerea acetilenei poate avea loc cu detonatie in care caz datorita efectului undei de
detonatie,presiunea creste de citeva sute de ori (in comparatie cu cea initiala),fapt ce duce inevitabil la distrugerea instalatiilor
respective.
Acetilena se descompune spontan sub actiunea unor factori,cum ar fi: temperatura ridicata,scintei,incalziri locale
,ridicare presiunii peste 1 atm,reactii de polimerizare insotite de degajari intense de caldura,descompunerea substantelor
chimice explozive,actiunea substantelor foarte reactive fata de acetilena,exemplu clorul.
Amestecurile explozive cuprinse intre 7 si 13% explodeaza prin incalzire la temperaturi peste 500C,si mai ales prin
comprimare la presiuni de peste 3 atm.
In prevenirea initierii descompunerii acetilenei,prezenta umiditatii constituie un factor important.Prin asigurarea
saturarii cu vapori de apa se micsoreaza posibilitatea producerii unei explozii.
Varietatea conditiilor in care se produce explozia acetilenei se explica in parte prin faptul ca la ridicarea temperaturii
descompunerea ei este precedata de polimerizare.La temperaturi de peste 400C,moleculele de acetilena se combina cu
moleculele mai complexe (benzen,stiren etc.).Caldura degajata la polimerizare duce la cresterea temperaturii acetilenei si
creaza conditii favorabile pentru producerea exploziei.
La dizolvarea acetilenei,moleculele ei sunt separate de moleculele solventului,ceea ce micsoreaza capacitatea de
descompunere.Astfel acetilena dizolvata in acetona nu explodeaza la presiuni pina la 10 atm.
5.AMONIACUL
Amoniacul este un gaz combustibil incolor cu un miros caracteristic puternic,cu densitatea in raport cu aerul de
0,771.Puterea calorica este de 4450 kcal/kg.Este solubil in apa 40% la 10C si 18,5% la 50C,cu formare de hidroxid de
amoniu.
In stare gazoasa nu arde in aer,la temperaturi obisnuite,fiind considerat adeseori inofensiv din punct de vedere al
pericolului de incendiu si explozie.
Desi nu este o combinatie organica,amoniacul formeaza cu aerul amestecuri explozive,intre limitele de 15 si 27%
volum in aer,in oxigen intre 13,5 si 79% in volum.Energia minima de aprindere este de 680 MJ iar presiunea de explozie este
de 6 kgf/cm.
Temperatura de inflamabilitate este de -2C,iar cea de autoinflamare de 630C.
Prezenta uleiului sau a altor materiale combustibile mareste pericolul de incendiu.In contact cu bioxidul de clor se
poate aprinde sau exploda.
In reactie cu mercurul,clorul,iodul,bromul,acidul fluorhidric,anhidru,se poate aprinde sau exploda.
Amoniacul in oxigen se aprinde la temperaturi obisnuite cu formare de oxid de azot (MO),care se combina cu
usurinta un oxidant foarte puternic care cu vaporii a multor substante organice formeaza amestecuri explozive.
Chiar si in lipsa aerului amoniacul gazos se descompune in elementele componente-azot si hidrogen-prin incalzire la
temperaturi de peste 800C sau datorita unor descarcari electrice.Amoniacul gazos ataca organele respiratorii si distruge
glandele lacrimale.In aer,concentratia maxima admisa este de 0,02 g/m3.
Amoniacul se transporta in vase inchise in stare lichida.Pe timpul depozitarii si transportului o parte din amoniac
trece in faza gazoasa,in vas creandu-se o presiune corespunzatoare temperaturii mediului exterior.De exemplu,la 20C
presiunea este de 7,7 atm iar in cazul cand temperatura este de 40C presiunea ajunge la 14,9 atm.
6.CLORUL
Clorul este un gaz de culoare galbena-verzuie,cu miros puternic iritant,incombustibil mai greu ca aerul (densitatea in
aer 2,49).Majoritatea produselor combustibile reactioneaza cu clorul,tot asa ca si cu oxigenul.De exemplu,reactioneaza in
mod special cu acetilena,terebentina,eterul,amoniacul gazos,gazele combustibile,hidrocarburile,hidrogenul si metalele fin
divizate.
Amestecurile de metan si clor sunt explozive intre limitele de la 6 pina la 63% in volum.Amestecurile de benzen si
clor sunt explozive intr-un interval de explozie larg: limita inferioara de explozie este de 8,2-9,2% iar limita superioara de la
32,6 pana la 35%.
Amestecurile de clor,etan si metan se autoinflameaza intr-un interval larg de explozie.Astfel,amestecul de metan-clor
se autoinflameaza intre 370 si 450C,la o concentratie de 10%,respectiv 7%,iar amestecul de etan-clor intre 360 si 400C,
concentratia fiind de 5%,respectiv 40%.
La combinarea clorului cu hidrogenul,pentru a forma acidul clorhidric se produce o explozie la incalzirea
amestecului de gaze sau la o iluminare puternica (lumina solara directa,magneziu incandescent etc).Dupa o prealabila
aprindere,amestecul continua sa arda linistit.
Cu acetilena,clorul formeaza amestecuri care pot exploda numai sub actiunea luminii.
Clorul este un gaz otravitor.Ataca caile respiratorii,iar la concentratii mai mari poate provoca asfixierea.Concentratia
maxima admisa pentru halele de fabricatie este de 0,01 mgCl1/l aer.
Efectele provocate de inspiratia aerului la diferite concentratii de clor sunt:
- de la 0,001 pina la 0,006 mg/l aer,se produc efecte iritante;
- la 0,00834 mg/l aer degaja miros neplacut,simptome dupa 1-2 ore;
- 0,0350 mg/l aer reprezinta cantitatea minima care cauzeaza iritatia imediata a gitului;
- 2,80 mg/l aer provoaca moartea.
Clorul se transporta in stare lichefiata la presiunea de 6 at in tuburi de otel.
Prin praf se intelege un material solid in particule cu dimensiuni destul de mici (de obicei sub 20 ) pentru a fi
antrenate in miscare sau pentru a sta un timp in suspensie in aer sau intr-un alt gaz.
2
Prin pulbere se intelege praful industriei obtinut prin una ori mai multe operatii de maruntire mecanica sau prin
operatii mecanice,fizico-mecanice,ori chimice.
In prezentul capitol,se considere drept pulberi combustibile particulele care se obtin prin fabricatie,iar ca prafparticulele formate din alte cauze si dispuse in straturi sau existente in suspensie in aer.
1.2.GRANULATIA PRAFULUI (PULBERII)
In principiu,prafurile fine sunt mai explozive decit cele grosiere din cauza capacitatilor ridicate de aprindere a
combustibilitatii mai rapide.Prafurile fine se turbioneaza mai usor si isi mentin mai bine starea de suspensie,care constituie un
factor principal in declansarea exploziei.
Particulele sub forma neregulata si cu goluri in interior maresc pericolul de incendiu si explozie.
Marimea particulelor se exprima fie direct prin diametrul mediu,fie prin suprafata specifica libera la care aerul are
acces,respectiv prin suprafata exterioara raportata la greutate.
Suprafata specifica libera se poate deduce din urmatoarea relatie:
S=6
P ;
0,5(d8+di) 100
S suprafata specifica libera [cm/g];
densitatea relativa [g/cm3];
ds marimea maxima a particulelor [cm];
di marimea minima a particulelor [cm];
P procedee in greutate ale fractiei respective.
Suprafata specifica a unor pulberi industriale a ajuns la valori cuprinse intre 50 si 100 m/g,iar a altora a depasit
aceste valori.
Acelasi ordin de marime il are majoritatea particulelor de praf din aer,ca de exemplu planctonul atmosferic,vizibil cu
ochiu liber in razele soarelui,precum si numeroasele particule ale prafului cosmic.
Particulele de pulbere obtinute in industrie pot avea forma de graunte,lamele,ace sau fibre.
Marimea particulelor de praf influenteaza urmatorii parametrii a exploziei: punctul de aprindere (cind praful se afla
in suspensie),limita de explozie si viteza de crestere a presiunii,respectiv presiunea maxima de explozie.
Praful dispersat in aer cade cu viteze diferite.
Viteaza de cadere libera a particulelor de praf se poate calcula cu relatia:
V_ (-`)dg
18
V viteza de cadere libera [cm/s];
greutatea specifica a particulelor [g/cm3];
` - greutatea specifica a mediului,in g/cm3 (in majoritatea cazurilor aceasta este neglijata in raport cu cea a
particulelor)
d diametrul particulelor [cm];
g acceleratia gravitatiei [cm/s]
viscozitatea absoluta [Ns/m].
Viteza de cadere a particulelor depinde in principal de temperatura lor si greutatea specifica.In amestecurile de prafaer are loc o separare a particulelor si la un moment dar,avem de a face cu amestecuri de praf-aer,care difera din punctul de
vedere al concentratilor explozive.
In tabelul VIII.1.2.1. sunt date vitezele de cadere ale particulelor solide de greutate specifica egala cu 2g/cm 3 si
granulatie diferita,in functie de temperatura.
Tabelul VIII.1.2.1
Vitezele de cadere in aer la presiunea ambianta a particulelor solide de granulatie diferita in functie de temperatura
lor
Denumirea particulei
[]
10000
5000
3000
1000
700
500
300
100
50
30
10
5
20C
2400
1680
1270
594
432
316
185
45,6
14,1
5,32
0,60
0,15
300
3380
2315
1650
669
472
358
195
36,9
9,2
3,31
0,39
0,089
Insusirile explozive ale materialelor pulverulente sunt influentate uneori si de grosimea stratului.Acest lucru reiese si
din tabelul VIII.1.3.1
Tabelul VIII.1.3.1
Influenta grosimii stratului asupra temperaturii de incandescenta a carbunelui
Natura pulberii
50
295
270
270
230
210
195
171
400
340
350
280
265
265
Carbune gras:
- 200
- 7
carbune slab:
- 200
- 70
O evaluare practica a concentratiei unui amestec praf-aer se poate face pe baza desitatii optice a amestecului.Cand de
exemplu un bec de 25 W nu se mai vede la distanta de 2 m,amestecul de praf-aer,care se gaseste intre bec si ochi are o
concentratie de aproximativ 40 g /m3.
1.5.PRESIUNEA MEDIULUI
La o concentratie sub 1000 g/m3 presiunea de explozie este dependenta de cea a mediului exterior.Limita inferioara
de explozie scade,in functie de presiune de la 100 la 30 g/m3.Limita superioara de explozie este mai puternic influentata de
presiune,datorita modificarii echilibrului chimic.
Variatiile de presiune modifica densitatea amestecului si deci au loc schimburi ale concentratiei prafului pe unitatea
de volum.Daca,de exemplu,50 grame de praf,cu limita inferioara de explozie de 60 g/m 3,sunt dispersate in 0,5 m3 aer la 10
kgf/m,amestecul nu se gaseste in zona periculoasa,deoarece in conditii normale,concentratia ar fi de 10 g/m 3.Daca insa sunt
dispersate 25 de grame de praf in 0,5 m3 aer si o presiune de aproximativ 0,450 kgf/m2 amestecul ce rezulta devine
inflamabil,concentratia efectiva fiind de 83 g/m3.Cresterea presiunii duce la efecte de amploare,presiunea finala este mai
mare,actionind in acelasi timp asupra procesorului de aprindere si de ardere a amestecului ca si asupra vitezei de propagare a
flacarilor.
1.6.COMPOZITIA MEDIULUI
Concentratia mediului influenteaza asupra presiunii de explozie.Prezenta gazelor inerte in spatii inchise in care se
gasesc particule de praf combustibil in suspensie in aer micsoreaza pericolul de explozie si incendiu.Prin inlocuirea partiala a
oxigenului din aer cu gaze inerte se ajunge la un volum minim de oxigen,la care pulberea nu mai poate exploda creindu-se
asa zisa limita de inertizare.
1.7.TEMPERATURA DE APRINDERE
Aprinderea prafului depus pe suprafetele incalzite este posibila si la temperaturi mai scazute.Cu cit praful depus este
mai fin,mai uscat si acumularea de caldura este mai mare,cu atit se aprinde la temperaturi mai scazute.Particulele foarte fine
de praf se pot aprinde la o temperatura in jurul a 100C.Praful existent in incaperi inchise si incalzite in care temperatura este
uniforma,se aprinde de regula la temperaturi mai joase decit cel depus pe suprafetele incalzite.
In general,temperatura de aprindere a prafului depinde de natura lui,de gradul de umiditate si de modul in care se
gaseste depus (in straturi sau in suspensie in aer: tabelul VIII.1.7.1).
Tabelul VIII.1.7.1
[C]Temperatura de incandescenta
[C]de aprindereTemperatura
de explozie [g/m3]inferioaraLimita
stoichiometric [g/m3]Amestecul
Cocs
Celuloza
Faina de
griu
Faina de
pluta
Lignit
Naftalina
Piele
Polietilena
Poliuretan
Rumegus
de fag
Sulf
Zahar praf
medieGranulatia
Natura
prafului
[kcal/kg]Puterea calorifica
8600
-
5-10
-
0,42
-
280
-
610
434
35-45
-
125
-
3940
20-40
0,47
Carbonizare
410
2,9
6470
30-40
0,07
325
460
44-59
170
4,5
6500
9600
11100
6330
2-3
80-100
30-50
50-100
0,39
0,53
0,29
0,11
260
Topire
Topire
Topire
500
575
572
410
425
49-68
28-38
26-35
46-63
175
100
85
155
5,9
2,8
4,0
396
2210
3940
30-50
20-40
0,67
0,67
Topire
Topire
235
360
110-60
77-107
300
265
3,7
2,8
In incaperi incalzite,cercetarile referioare la aprinderea prafului cu o granulatie mai mica de 0,063 mm asezata intrun strat de 20 mm au stabilite urmatoare:
- praful de carbune de fag s-a aprins la 130C dupa 41 min;
- praful de poliester intarit cu fibre de sticla s-a aprins la 230C dupa 41 min;
- praful de cauciuc dur s-a aprins la 140C dupa 60 min;
- praful de cacao s-a aprins la 180C,dupa 122 min.
Temperatura de aprindere a prafului de carbune in functie de grosimea stratului,folosindu-se suprafele incalzite la
200C,se arata in tabelul VIII.1.7.2
Tabelul VIII.1.7.2.
Temperatura de aprindere a prafului de carbune in functie de grosimea stratului
Concentratia [%]
70
86
20
75
30
1.8.GRADUL DE UMIDITATE
Pe masura ce umiditatea atmosferica creste,aprinderea prafurilor se produce la temperaturi mai ridicate.Daca
umiditatea atmosferica intra in reactie cu unele prafuri combustilbile,in urma careia se degaja gaze inflamabile,pericolul de
explozie creste.Pericolul se micsoreaza pe timpul prezentei in atmosfera a unor particule de praf anorganic sau a unor gaze
inerte ca azot,dioxid de carbon etc.
1.9.INDICELE DE EXPLOZIVITATE
Indicele de explozivitate este definit ca un produs intre sensibilitatea la aprindere si puterea exploziei.
Pentru praful de carbune,sensibilitatea de aprindere si puterea explozie sunt egale cu unitatea.Deci si indicele de
explozie in acest caz este egal cu unitatea.
Presiunea dezvoltata in timpul exploziei creste liniar cu presiunea si gradul de turbulenta.O crestere a presiunii
initiale cu o atmosfera conduce la o crestere de 75% a presiunii de explozie si cu 45% a raportului de crestere a presiunii in
timp.
Avind in vedere indicele de explozivitate,exploziile de praf sunt clasificate conform tabelului VIII.1.9.1.
Tabelul VIII.1.9.1
Clasificarea exploziilor
Tipul exploziei
Slaba
Moderata
Puternica
Severa
Sensibilitatea la aprindere
Mai mica de 0,2
0,2-0,1
1,0 la 5,0
mai mare de 5,0
Puterea exploziei
Mai mica de 0,5
0,5 la 1,0
1,0 la 2,0
mai mare de 2,0
Indicele de explozivitate
Mai mic de 0,1
0,1 la 1,00
1,00 la 10,0
mai mare de 10,0
Se apreciaza ca in conditiile locului de munca,prafurile combustibile cu o granulatie cuprinsa intre 0,5 si 1 mm sunt
neexplozive,daca au absorbit o anumita umezeala si in aer se gasesc unele substante inerte.
2.PRAFUL SI PULBEREA DE CARBUNE
Prin praf de carbune se inteleg particulele de carbune cu o granulatie sub 0,5 mm care pot fi antrenate de
aer.Particulele mai mari se depun in apropierea sursei de formare,in timp ce cele fine sunt antrenate de curentii de aer sau de
ventilatie si evacuare in atmosfera,iar in lipsa aerisirii ramin in stare de suspensie in spatiul incaperii respective.Viteza de
depunere depinde de finetea particulelor.De exemplu,viteza de depunere a particulelor de 43 este de 6 m/min,iar particulele
de 10 ,vizibile,pentru a se depunde de la inaltimea de 1m au nevoie de 3 min.Particulele mai mici de 10 nu se depun in
spatiul incaperi industriale.
Temperaturile de aprindere pentru cele mai diferite categorii de prafuri combustibile sunt aratate in tabelul VIII.2.1
Tabelul VIII.2.1.
Praful de carbune depus pe diferite instalatii se poate aprinde de la scintei provenite din frecare,sudura sau taiere cu
flacara si arde cu incandescenta.Praful de cocs sau de huila nu se aprinde de la scintei,insa sub actiunea de scurta durata a
unei flacari el se aprinde si trece in stare de incandescenta,iar dupa indepartarea sursei,in cele mai multe cazuri,starea de
incandescenta inceteaza.
Pe linga finetea granulatiei,asupra posibilitatii si usurintei formarii amestecurilor explozive influenteaza si continutul
de gudron; cu cit acesta este mai mare,cu atit praful de carbune prezinta pericol mai accentuat de explozie.Praful care contine
mai mult de 10% substante volatile se considera exploziv.La depozitarea prafului de carbune in silozuri,pericolul de explozie
este marit de prezenta metanului care duce la micsorarea limitei inferioare de explozie.
Exploziile de praf de carbune se produc numai atunci cind nu sunt inlaturate depunerile si suspensiile de praf,curentii
puternici de aer si sursele de aprindere.Temperatura care se dezvolta in timpul exploziei este destul de inalta,iar fenomenul
exploziei are loc de obicei in trepte.In unele situatii prima treapta a exploziei de praf o constituie rabufnirea.Trecerea de la
rabufnire la explozie are loc lin,insa odata cu explozia se declanseaza,se produc efecte mecanice foarte puternice.In cele mai
multe cazuri,in urma rabufnirii se produc virtejuri formate din praful depus pe instalatii,masini,piese etc,care formeaza
amestecuri explozive susceptibile la explozii in contact cu o sursa de aprindere de capacitate corespunzatoare.
In mine,exploziile prafului de aer carbune se propaga deseori de-a lungul galeriilor,cu atit mai mult cu cit viteza
flacarilor si cresterea presiunii sunt mai puternice.
Propagarea exploziilor se face mult mai violent in galerii de mine decit la suprafata solului.O initiere puternica duce
la raspindire rapida a flacarilor,putind aparea cresteri de presiune sub forma de unde de soc.Domeniul exploziilor puternice in
galerii incepe la viteze ale flacarilor de 180 m/s.
Una dintre cele mai importante proprietati ale prafului de carbune o constituie tendinta lui spre autoaprindere in
timpul depozitarii.Initierea si dezvoltarea fenomenului de autoaprindere se datoreste absortiei de oxigen din aer,care
determina initial o autoincalzire si apoi trecerea in autoaprindere,in special cind caldura produsa de oxidare este evacuata
insuficient.Indiferent de natura prafului de carbune,intensitatea absortiei de oxigen depinde,in mare masura de proprietatile
sale fizice si chimice,precum si de o serie de factori externi,printre care cei mai influenti sunt: temperatura ambianta,inaltimea
stratului de carbune depozitat,curentii de aer,condiitile meteorologice etc.
Praful de carbune provenit din carbunele proaspat prezinta o tendinta mai mare la autoaprindere,decit cel depozitat
de mai multa vreme,aceasta datorindu-se expunerii indelungate la actiunea oxigenului din aer.Tendinta marita spre
autoaprindere prezinta si praful de carbune in stare de bulgari.
Cu cit granulatia este mai fina,cu atit procesul de oxidare se produce mai usor.
3.PRAFUL DE LEMN
Particulele cele mai fine de praf de lemn pot forma cu aerul amestecuri explozive.Pericolul formarii acestor
amestecuri creste daca praful depus este uscat si se turbioneaza.Particulele fine de praf se formeaza la masinile care folosesc
viteze mari de lucru si inspecial la cele de slefuire.
Pericolul formarii unor amestecuri explozive nu este inlaturat chiar daca particulele fine de praf de lemn se amesteca
cu altele mai grosiere sau chiar cu talas.
In cazanele de abur,ale caror focare sunt alimentate cu talas si praf de lemn,in anumite conditii este posibila
producerea unor rabufniri.Cazurile cele mai frecvente apar la turbionarea in focare a prafului de lemn uscat sau a unui
amestec de praf cu talas la venirea in contact cu flacara sau cu peretii incandescenti ai focarului.Rabufnirile in focare pot
declansa explozii in buncare,cu efecte dinamice pronuntate.
Caracteristicile prafului de lemn care determina pericolul de incendiu se arata in tabelul VIII.3.1.
Tabelul VIII.3.1.
Caracteristicile prafului de lemn care determina pericolul de incendiu
Natura prafului
Continutul mediu in
substante volatile [%]
Limita inferioara de
explozie [g/m3]
Temperatura sursei de
aprindere la care se
produce explozia [C]
Presiunea maxima la
explozie [N/cm]
Viteza de crestere a
presiunii [N/cm]
Concentratia de CO2
care previne explozia
[% in vol.]
Praf de molid
Praf de pin
Praf de coaja de pin
Praf de larita
Praf de coaja de molid
Lignina
76,81
78,72
64,13
74,37
71,24
67,61
37,35
25,0
55,0
40,0
52,5
50,5
700
690
725
700
720
710
4,5105
4,7105
4,1105
4,5105
4,2105
4,8105
120,5
135,0
110,5
125,5
115,0
130,0
17,0
15,0
16,2
17,5
15,0
15,5
Dintre toate prafurile de lemn,cel mai exploziv este cel cu dimensiunea particulelor sub 100 m.La aceasta
dimensiune limita inferioara de explozie este de aproximativ 40 g/m3.
Presiunea maxima de explozie se inregistreaza la densitatea norului de praf de circa 300 g/m 3.Pentru particulele cu
dimensiunea de pina la 100 m,presiunea de explozie este de 4,1 4,8 kgf/cm.La o asemnea concentratie,praful de lemn
prezinta cea mai mare capacitate de explozie.Forta exploziei dezvoltata in acest caz poate sa distruga utilajul si elementele de
constructie.
Explozia se produce numai la un anumit raport intre temperatura sursei de aprindere si densitatea norului de
praf,deoarece posibilitatea transferul de caldura de la un strat la altul este determinata de o anumita distanta critica intre
particulele de praf.
Praful de lemn supus incalzirii timp indelungat la o temperatura de 100C se carbonizeaza si formeaza asa numitul
carbune piroforic care in contact cu aerul se autoaprinde.
4.PRAFUL DE ZAHAR
Granulele cu dimensiuni de peste 0,25 mm nu sunt explozive.Cele cu dimensiuni sub 0,2 mm,care reprezinta 1-3%
dintr-un amestec de praf de zahar se pot aprinde numai in cazul prezentei unei surse violente de aprindere.Energia unei scintei
cu o lungime de 4mm nu este sufiecienta pentru a provoca o astfel de aprindere.Granulele de zahar de peste 0,2 m depuse pe
instalatiile de transport sau pe peretii incaperilor nu favorizeaza propagarea exploziei.
Posibilitatea aparietiei de explozie in lant apare numai la granule sub 0,25 mm si la concentratii minime de 30 g/m 3.
In incaperile mici,exploziile se propaga cu viteze de peste 200 m/s; presiunea de explozie pe pereti este relativ
redusa.
La unele fabrici de zahar s-au obtinut urmatoarele masuratori: la nivelul platformei rotative de incarcare in
siloz,continutul de praf de zahar a fost de 312 mg/m3,cu structura granulometrica de: 63% de la 0-5 si 35% de la 5-10 .In
interiorul turnului central continutul de praf al aerului a fost in medie de 70,8 mg/m3 cu 90% de la 0-5 ,umiditatea relativa a
aerului fiind de 39-40%.In sala de conditionare a zaharului s-a gasit un continut de 123 mg/m 3,dimensiunile granulelor de 0-5
fiind de peste 90%,la o umiditate relativa a aerului de 43-59%.In celelalte incaperi,continutul de praf in aer a fost de 7-141
mg/m3,iar umiditatea relativa de 44-71%.Deci,in locurile studiate nu este pericol de explozie.Limita inferioara de explozie a
prafului de zahar este de 20g/m3,dupa unele surse 17,5 g/m3.La limita superioara de explozie,practic nu se poate ajunge,ea
avind valoarea de 135 g/m3 dupa unele surse 262 g/m3.
Presiunea care se formeaza in urma exploziei amestecului de praf de zahar-aer este de 4 kgf/cm,ea crescind odata cu
finetea si cu marimea suprafetei specifice a particulelor de praf,iar temperatura de explozie de 540-645C.Se considera ca
sursa posibila de aprindere orice corp a carui temperatura depaseste 360C.Fenomenul de aprindere este influentat si de faptul
ca prin incalzire la 135C se descompunea treptat,iar daca incalzirea este de durata,apare o pojghita de zahar topit,care se
aprinde instantaneu in cazul unei oxidari intense.
Energia necesara pentru aprinderea pulberii de zahar variaza,in functie de granulatie si de alti parametrii,intre 10 si
16 mJ,ea fiind sub cea a scinteilor provocate de scurtcircuite.Pentru praful de zahar in urma descarcarilor electrostatice este
neceasar un gradient de 60 kV/cm,iar acelui sub forma de nor-un gradient de minimum 10 kV/cm3.
Praful de zahar depus sub straturi prezinta pericol: de pe o parte,el poate izola sarcinile electrostatice urmate in
conducte,masini etc. impiedicind conducerea electricitatii in pamint,iar pe de alta parte,creterea stratului de praf depus duce la
dezvoltarea incendiului si exploziei,deoarece in acest caz exista posibilitatea alimentarii incendiului cu o cantitate mai mare
de praf.
Praful de zahar in atmosfera poate da nastere la o serie de explozii in lant.
La limita inferioara de explozie a prafului de zahar (20 g/m3) vizibilitatea este de 1 m,iar la 50 g/m3 lumina data de o
lampa de 25 W nu mai poate fi vazuta clar de la o distanta de 3 m.
Temperatura de aprindere a prafului de zahar este de 410C.
5.PRAFUL DE CEREALE SI DE FAINA
Marimea particulelor de faina prezinta oscilatii mai mici decit cea a particulelor de zahar,deoarece insasi tehnologia
de fabricatie impune separarea pe marimi prin cerneri repetate.Particulele cu pericol de explozie au intotdeauna dimensiuni
mai mici de 100 .Praful de cereale si de tarite este mai periculos decit praful de faina.In cazuri cu totul deosebite,faina
proaspata de griu si de secara poate sa produca explozii si rabufniri.Pericolul de explozie a prafului de moara creste in lunile
calduroase,cind particulele fine se usuca complet si scade pe vreme umeda. Intervalul de explozie al prafului de cereale si de
faina,practic,este cuprinsa intre 20 si 2000 g/m3.
La 100 g/m3 s-a constat o presiune de explozie de 1,5 kgf/cm,iar la 500 g/m 3 de 2,8 kgf/cm.
Concentratiile de praf cele mai mari se produc,in general la insacuirea produselor finite si a deseurilor,scuturarea si
repararea sacilor,incarcarea in vagoane a corpurilor straine,a taritelor si fainii,precum si silozurile de griu.
Temperatura de aprindere a particulelor de faina in suspensie este de 400-500C.
Intr-un depozit de faina pericolul de explozie se poate constata practic,dupa vizibilitatea existenta.Astfel,in
momentul cind nu se mai vede la o distanta de peste 1 m,in conditii de iluminatie normala,inseamna ca s-a depasit limita
inferioara de explozie.
Prezenta de picaturi de ulei mareste pericolul de incendiu,usurind aparitia unor autoaprinderi la temperaturi scazute
de 200-230C.
Sursele cele mai frecvente care pot genera explozii in industria moraritului le constituie caldura degajata prin
frecarea lagarelor masinilor la mersul in gol al valturilor si scinteile formate in urma patrunderii corpurilor metalice in
valturi.Majoritatea exploziilor sunt insotite de incendii.
Electricitatea statica generata de frecari la curelele de transmisie reprezinta,de asemenea,sursa a numeroase incendii
si explozii.S-au inregistrat tensiuni de 13000 V la curelele valurilor cu latimea de 130 mm.Situatii similare se produc la
instalatiile de transport pneumatic,daca conductele metalice nu sunt legate la pamint.
6.PRAFUL DE AMIDON
Praful de amidon dupa unii specialisti este mai putin exploziv decit cel de faina,el avind limita inferioara de explozie
de 22 g/m3,la o umiditate relativa sub 8%,particulele fiind in marea majoritate sub 60 .
Amidonul de orez,dat fiind continutul lui relativ mare de cenusa,este mai putin periculos decit amidonul de griu sau
cel de porumb.
Dupa pericolul de explozie,si incendiu pe care il prezinta,s-a stabilit urmatoarea succesiune a felurilor de amidon: de
porumb,de griu,de orez,de secara si cartofi.
7.PRAFUL DE MATERIALE PLASTICE
particulele de materiale plastice in stare fin divizata in suspensie de aer,in anumite concentratii,prezinta pericol de
explozie.In general,particulele sub 77 prezinta cel mai mare pericol de explozie,intervalul de explozie fiind destul de larg.
Temperaturile degajate in urma exploziilor amestecurilor de praf de material plastic aer sunt mai scazute decit cele
de gaze; de asemenea viteza de ardere si cea de crestere a presiunii sunt mai reduse,deoarece arderea particulelor constituie o
reactie de suprafata.Explozia prafului fin (sub 10 ) se produce ca si la gaze.
In tabelul VIII.7.1 sunt dati indicii de pericol de explozie pentru unele prafuri combustibile din materiale plastice.In
general se folosesc pulberi de materiale plastice in amestec cu pigmentii.Aceste amestecuri sunt adesea topite apoi
macinate,pina la obtinerea unei pulberi fine ale carei dimensiuni pot ajunge la 180 .
Pulberile de materiale plastice,datorita suprafetei lor specifice foarte mari,reactioneaza puternic cu oxigenul din
aer.Ele se topesc inainte de a ajunge la incandescenta.
Tabelul VIII.7.1
430
380
400
0,02
0,02
0,015
0,02
0,025
0,03
0,06
0,03
0,12
0,16
-
36,7
31,5
42
31,5
26,2
21
21
21
21
42
-
Presiunea maxima a
[kgf /cm]
amaestecului exploziv
440
480
420
500
710
450
420
420
490
550
66
Strat
1,9
0,9
1,6
1,8
1,9
1,4
1
2
0,5
0,4
0,1
Nor (suspensie)
6,5
7
8
6,7
4,5
7,5
4
8
1,7
0,6
0,1
Temperatura de ardere
[C]
Poliformaldehida
Metacrilat de metil polimer
Acetat de celuloza
Nailon poliamida din fibre
Policarbonat
Polietilena de presiune inalta
Polietilena de presiunea joasa
Polipropilena fara antioxidant
Polistiren transparent
Poliacetat de vinil
PVC fin
Severitatea exploziei
Natura pulberii
Sensibilitatea la ardere
6
5,7
5,75
6,46
5,3
5,3
5,57
5,16
5,58
4,7
1,9
6,6
9,3
9,8
12,4
1,5
1,4
1,7
2,7
510
580
550
540
440
390
-
0,02
0,015
0,015
0,015
31,5
26,2
26,2
21
5,9
5,23
5,23
5
Prafurile plastice incalzite pot degaja gaze de pirogenare combustibile,care formeaza cu aerul amestecuri
explozive.In cazul unei incalziri excesive,practic,toate pulberile plastice degaja gaze inflamabile.Punctul de pirogenare indica
temperatura la care se degaja o anumita cantitate de gaze,incit amestecul acestora cu aerul se poate aprinde.
8.PRAFUL DE TEXTILE
Praful de textile este format,aproape in majoritatea cazurilor,din particule foarte fine.Intr-un gram de praf de
bumbac,exista,de exemplu,peste 3.000.000 particule mai mici de 50 m.
Particulele fine se sedimenteaza cu o viteza redusa (0,003-50 cm/s) si cu o miscare uniforma.Viteza de sedimentare a
particulelor mai mici de 5 m este independenta de greutatea specifica.
Particulele fine de textile in suspensie in aer raman nemiscate timp de aproape 24 h.
In inteprinderile de profil,praful de bumbac se poate gasi sub forma de aerosoli cind particulele sunt mici si in
cantitate redusa si depus local pe masini si in jurul lor,acestea fiind relativ in cantitati mari.In industria textila locurile cu cel
mai mare pericol de explozie sunt canalele de evacuare a prafului,de unde se poate transmite si in alte spatii.
9.NEGRUL DE FUM
Particulele de negru de fum au o suprafata specifica foarte mare (1 g de negru de fum are o suprafata de 10 pina la
250 m),motiv pentru care procesul de oxidare pe unitatea de volum poate fi destul de intens.In aceasta situatie,din cauza
transmisiei slabe a caldurii se poate ajunge la autoaprindere,fenomen care mai este accelerat si de existenta unor compusi
piroforici sau de descompunere incompleta a materiei prime carbonice,care este absorbita la suprafata particulelor de negru
de fum.
Autoaprinderea negrului de fum este consecinta actiunii reciproce dintre suprafata carbonului si oxigenul din aer.Cea
mai mare activitate o au atomii de carbon care au libere legaturile de valenta.
Daca temperatura pe timpul procesului tehnologic este de 270-300C,autoaprinderea este posibil sa se produca dupa
5-10 min.
10.PRAFUL DE SULF
Sulful fiind divizat,produs in decursul macinarii si pulverizarii,este periculos la explozie.Sulful se deosebeste de
majoritatea prafurilor combustibile intilnite in industrie prin aceea ca prezinta un punct de inmuiere relativ scazut si un punct
de aprindere oarecum redus.
In functie de puritate,sulful se topeste la temperatura de 119C sau la o temperatura mai redusa.
Temperatura de aprindere a norilor de praf de sulf este mai mare de 119C.
Praful de sulf macinat fractiunea 150 m,in stare de suspensie in aer,are limita inferioara de explozie 17,6 g/m 3.
Prin adaugare de praf inert de caolin,in proportie de 65%,amestecul nu prezinta pericol pina la concentratia de 176
g/m3.
Sulful formeaza amestecuri explozive cu substante oxidante ca azotati,clorati,perclorati.
11.PRAFURI SI PULBERI COMBUSTIBILE FOLOSITE IN INDUSTRIA CHIMICA SI FARMACEUTICA
In industria chimica si farmaceutica se folosesc pulberi,care datorita proprietatilor lor combustibile,prezinta pericol
de incendiu si explozie cind nu se respecta masurile de prevenire a incendiilor pe timpul depozitarii si manipularii.Unele
dintre aceste prafuri si pulberi se aprind usor,chiar de la un chibrit cum este de exemplu acetatul de celuloza (temperatura de
aprindere 320C),altele se descompun prin incalzire si marea majoritate formeaza amestecuri explozive cu intervalul de
explozie cuprins intre 5 si 192 g/m3.
Una din cauzele cele mai frecvente este descarcarea electrostatica.Ea poate sa produca pana la 40% din totalul
incendiilor si exploziilor provocate in mediile praf-aer de materiale plastice.
Mai in detaliu,caracteristicile care determina pericolul de incendiu si explozie,pentru principalele pulberi (prafuri) de
substante chimice folosite in industria chimica si farmaceutica,se arata in anexa 2.
12.COMBATEREA EXPLOZIILOR DE PRAFURI COMBUSTIBILE
Exploziile de prafuri combustibile pot fi inlaturate daca se iau urmatoarele masuri: eliminarea amestecului
exploziv,eliminarea surselor de aprindere si suprimarea exploziilor incipiente.
Singura cale,universala aplicabila,este aceea de a se insista asupra intretinerii si bunei organizari a locului de
munca,evitandu-se prezenta prafurilor combustibile in stare libera.
Daca praful este un produs secundar nedorit,o ventilatie fortata il poate indeparta din zonele cu pericol de incendiu si
explozie.
O solutie eficace este aceea de a se lucra sub limita inferioara de explozie a prafului.Acest lucru nu este atit de
simplu pe cit s-ar parea la prima vedere,din cauza necunoasterii la toate substantele a limitei inferioare exacte de explozie.
a) Metale
usoare
Metale alcaline si
alcalino-pamantoase
Cesiu (Ce)
Potasiu (K)
Litiu (Li)
Sodiu (Na)
Rubidiu (Rb)
Bariu (Ba)
Calciu (Ca)
Radiu (Ra)
Strontiu (Sr)
Aluminiu (Al)
Beriliu (Be)
Magneziu
Greutatea
specifica
[g/cm3]
1,90
0,86
0,53
0,37
0,53
3,50
1,55
4,50
2,60
2,70
1,85
Tendinta spre
autoaprindere
Da
Da
Da
Da
Da
-
Starea sub
forma de
pulbere
Da
Da
Da
Produc sau nu
scantei
Nu
Da
Nu
Nu
Nu
Nu
Da
Nu
Nu
Da
Nu
Da
b) Fierul si otelul
d)Metale grele
e)Metale nobile
f)Metale rare
(Mg)
Titan (Ti)
Calitati de fier
brut
Fonte turnate
Oteluri
nealiniate
Oteluri aliniate
Crom (Cr)
Cobalt (Co)
Mangan (Mn)
Molibden(Mo)
Wolfram (W)
Vanadiu (Va)
Antimoniu(Sb)
Arsen (As)
Cadmiu (Cd)
Bismut (Bi)
Plumb (Pb)
Cupru (Cu)
Nichel (Ni)
Zinc (Zn)
Aur (Au)
Platina (Pt)
Mercur (Hg)
Argint (Ag)
Toriu (Th)
Uraniu (U)
Ceriu (Ce)
Seleniu (Se)
Zirconiu (Zr)
1,74
4,49
Da
Da
7,03-7,86
Da
Da
7,30-8,60
Da
Da
7,74-7,85
Da
Da
7,75-8,13
7,20
0,83
7,74
10,20
10,10
5,98
0,69
5,72
8,64
9,80
11,34
8,90
8,90
7,13
19,30
21,45
13,60
10,50
11,70
19
6,80
4,60
6,52
Da
Da
Da
-
Da
Da
Da
Da
Da
Da
Da
Da
Da
Da
Da
Da
Da
Da
Da
Da
Da
Da
Da
Da
Da
Nu
Da
Nu
Nu
Nu
Nu
Nu
Nu
Nu
Nu
Nu
Da
Da
Nu
Nu
Nu
Nu
Nu
Da
Nu
Da
Nu
Da
Zr
Al
Dimensiunile
medii ale
particulelor []
Temperatura de
autoaprindere
[C]
< 74
10
10
< 40
3
6
< 53
7
44
490
420-650
300-500
520
510
397
330-590
190
270
190
160-500
760
Temperatura de
autoaprindere a
suspensiilor in aer
[C]
620
480-520
330
460
260-500
20
253-300
650
Limita inferioara
de explozie
[g/cm3]
Energia minima
de aprindere [mJ]
40
20
45
45
40-64
40
45
40
80
10
15
0,001
15
60
U
Ce
Th
10
Compact
-
Mo
Fe
50
Be
Zn
Ta
Nb
W
V
Mn
Cr
Ni
Cu
B
Co
Ba
Si
Sn
Sb
Cd
Pb
Te
Li
Na
K
Sr
Pr
Nd
Y
< 74
0,6-1
3
5
< 40
< 40
7
< 44
9
< 44
< 44
5
< 60
0,6-1
< 60
-
400-635
100-270
160-320
280-500
310
360-840
261
310-475
540
500-970
460
123
290-300
290
500-800
410
470-840
400-840
> 1000
397
240
650
400
430-1240
> 1000
500-900
400
570-700
370
> 1000
300-500
430
330
210-220
250
100-300
340
180-200
330-370
440-540
350
290
200
470
640-925
20
260-500
720
420
910
680
630
730
500
461
580
700
470
760
790
630
420
570
710
550
-
24-40
60
75
105
500
200
200
125
230
< 100
110
190
420
-
15-50
45
5
200
960
120
305
140
60
100
200
1,92
4
-
Pericolul de incendiu si explozie difera de la o pulbere metalica la alta, fapt ce impune analizarea din acest punct de
vedere a fiecaruia dintre ele.
3.PULBEREA (PRAFUL) DE ALUMINIU
Pulberea de aluminiu are multiple intrebuintari: in procedeul aliminiu-termic de obtinerea unor metale si feroaliaje
(Mn,Cr,Al),in industria chimica de coloranti (pulberea cu granulatie foarte fina,de forma lamelara); la prepararea betonului
celular autoclavizat; in industria siderurgica (aluminiu sub forma de granule 0,5-1 mm).
Pulberile de aluminiu se aprind si ard cu o degajare foarte mare de caldura,avind o mare afinitate pentru oxigen.Ele
au o suprafata specifica destul de mare.De exemplu,cele cu diametrul de 0,6 m au o suprafata specifica de 14300 cm/g.In
acest fel se ofera oxigenului din aer o mare suprafata de contact.Combinarea chimica a pulberii de aluminiu cu oxigenul da
nastere la o reactie puternic exotermica.Efectul termic este de doua ori mai mare decat cel rezultat din oxidarea carbunelui.
Reactia de oxidare are loc conform ecuatiei:
2Al+3/2O2=Al2O3+339 kcal/mol Al2O3
Umiditatea poate juca un rol important in cresterea pericolului de incendiu.
Aluminiul reactioneaza cu apa confrom relatiei:
Praful de magneziu poate forma concentratii explozive; limita inferioara de explozie este de 20-30 g/m 3,presiunea
maxima de explozie in aer fiind de 5 kgf/cm.Energia minima de aprindere in aer a prafului de magneziu este de 20/mJ.
Hidrocarburile halogenate reactioneaza cu pulberea de magneziu mai lent sau mai violent,fapt care determina
interzicerea acestor substante la stingerea incendiilor.
Aliajele care contin mai mult de 50% magneziu se aprind cu usurinta in aer.
Piesele brute de magneziu produc scintei la ciocnirea lor cu alte obiecte dure.
Pulberea de magneziu in contact cu acidul azotic da nastere la explozii,iar cu acizii minerali degaja cantitati mari de
hidrogen.
Pulberea de magneziu care vine in contatc cu cianurile de aur,cadmiu,cupru,cobalt,nichel,plumb sau zinc
reactionarea aducand masa de reactie in stare de incandescenta.
5.PULBEREA (PRAFUL) DE TITAN
Titanul este un material rezistent,moale,ductil.Este cu circa 60% mai greu decit aluminiul,greutatea lui specifica
reprezentand 56% din cea a otelului aliat.In industrie ocupa locul al 4- lea dupa fier,aluminiu si magneziu.
Titanul este un metal foarte activ,absoarbe hidrogenul la temperaturi mai mari de 149C,oxigenul la temperaturi mai
ridicate de 705C si azotul,la peste 805C.
In anumite conditii,titanul este combustibil.Pericolul de aprindere apare cu prilejul topirii sau executarii operatiilor
mecanice de aschiere,al fabricarii pulberii de titan.
Temperatura de aprindere a pulberii de titan este de 460-510C in aer,550C in dioxid de carbon si 760 in
azot.Pulberea de titan fiind divizata,prin incalzire intr-un curent de oxigen se aprinde la 25C.
Particulele de titan cu dimensiunile de 10 m se autoaprind la 397C,iar cele mai mari se autoaprind in aer intre 330
si 590C.
Pulberea de titan formeaza cu aerul amestecuri explozive in concentratie de 45-70 mg/m 3.Energia minima de
aprindere este este 10 mJ.
Aprinderea si explozia pulberii de titan sunt in functie de compozitia chimica a acesteia,de marimea si forma
particulelor,de gradul de oxidare a suprafetei,de procedeul de obtinere si de alti factori.
Particulele fine de titan in contact cu uleiurile minerale sau vegetale se pot autoaprinde.
Biclorura de titan pura (TiCl2) este o pulbere puternic pirofora la temperatura obisnuita.
6.PULBEREA (PRAFUL) DE ZIRCONIU
Pulberea de zirconiu este combustibila,temperatura de aprindere fiind de 210C.Se cunosc cazuri cind pulberea si
praful de zirconiu s- au aprins la temperaturi mai scazute,in jur de 146C.La aceasta contriubuie in mare masura si influenta
uleiurilor minerale si vegetale,atunci cind vin in contact.
Combustibilitatea particulelor de zirconiu este direct influentata de marimea acestora,de temperatura mediului
ambiant,umiditatea atmosferica,de impuritatea pe care le contin etc.
Particulele de zirconiu cu dimensiunile de 3 m au temperatura de autoaprindere de 190C,iar amestecul aer-pulbere
se autoaprinde la 20C.
Intr-o atmosfera de dioxid de carbon,pulberea de zirconiu se aprinde la o temperatura in jur de 650C,iar in azot la
790C.
Pulberea si praful de zirconiu pot forma amestecuri explozive,limita inferioara de explozie fiind de 40-60 g/m 3.
Pulberea de zirconiu este utilizata la amestecurile pirotehnice,la rachete,arzand cu flacara stralucitoare.Temperatura
flacarii zirconiului este de 1700C iar puterea calorifica de 2860 kcal/kg.
Cand pulberea de zirconiu este incalzita cu hidroxizii alcalini,ea reactioneaza exploziv,datorita degajarii oxigenului.
Un amestec de borax si pulbere de zirconiu,la incalzire explodeaza puternic.
Pulberea de zirconiu reactioneaza cu multe metale si nemetale.De exemplu,reactia cu fosforul este insotita de starea
de incandescenta,iar un aliaj de plumb care contine 70% zirconiu se aprinde cu usurinta la ciocniri mecanice.
Zirconiul reactioneaza exploziv cu acidul azotic concentrat,cu acidul sulfuric sau cu sulfatul acid de potasiu.
Reactioneaza,de asemenea,cu halogenii dand nastere la halogenurile respective.
El are proprietatea de a retine hidrogen in mari cantitati,ceea ce mareste pericolul de incendiu si explozie.
Deseurile de zirconiu umezite ard exploziv cu imprastieri de bucati arzande,iar deseurile uscate si neimpurificate ard
cu intensitate si flacara alba.
7.PULBEREA (PRAFUL) DE ZINC
Zincul nu prezinta pericol de incendiu atunci cind este sub forma de folii,piese turnate sau forme compacte,deoarece
se aprinde greu.Totusi,piesele odata aprinse ard cu intensitate.
Praful umed de zinc reactioneaza lent cu apa,degajand hidrogen.Daca se degaja suficienta caldura,aprinderea
prafului este posibila.
Norii de praf de zinc in aer se aprind la aproximativ 600C.Eventualele urme de cloruri,continute in zinc,constituie
catalizatorul care contribuie la reactiile de oxidare si de aprindere.Pulberea de zinc lipsita de cloruri se aprinde la 470C,iar
cea care contine cloruri se aprinde prin incalzirea la numai 440C.
Pulberea de zinc este formata de regula din particule cu dimensiunea de 1-20 avind suprafata specifica
mare,absoarbe un volum de hidrogen de 40 de ori mai mare,fapt ce contribuie la cresterea pericolului de
incendiu.Temperatura de autoaprindere a pulberii de zinc cu dimensiunea particulelor pina la 50 este in jur de 420C.
Autoaprinderea particulelor de pulbere in vapori de apa se produce la 320C.Faptul se explica prin intensificarea
degajarii de caldura in timpul reactiei dintre zinc.Faptul se explica prin intensificarea degajarii de caldura in timpul reactie
dintre zinc si vaporii de apa.
Temperatura de autoaprindere a pulberii de zinc aflata in strat depinde intr-o buna masura de marimea particulelor.
In cazul cand pulberea de zinc este amestecata cu pulberea de sulf,se initiaza aprinderea,arderea se produce cu mare
degajare de caldura si lumina,obtinandu-se sulfura de zinc.
Pulberea de zinc reactioneaza exploziv in amestec cu azotatul de amoniu,sulfura de carbon,acidul azotic,azotatul de
potasiu,cloratii metalici,alcaline,clorura de mangan,peroxizi alcalini si alcalino-pamantosi anhidrida cromica etc.
Pulberea de zinc nu reactioneaza cu azotul la temperaturi sub 1000C si din acest motiv azotul este o substanta inerta
fata de zinc.
Cu aerul,pulberea de zinc formeaza amestecuri explozive,limita inferioara de explozie fiind de 500 g/m 3,pentru
initierea aprinderii amestecului este nevoie de o energie minima de 900 mJ.
Pulberea de zinc se electrizeaza cu multa usurinta.Aprinderea norilor de praf se poate produce si de la descarcarile
electrostatice.
8.PULBEREA (PRAFUL) DE NICHEL
In comparatie cu pulberile de magneziu si de zinc,pulberea de nichel este mai putin combustibila.Aceasta se
datoreste faptului ca pe suprafata particulelor se formeaza o pelicula de oxid,care are un efect protector pana la temperaturi
destul de ridicate.In plus nichelul are o volatilitate scazuta si activitate chimica slaba,ceea ce ingreuneaza aprinderea lui.
Pulberea de nichel are capacitatea de a absorbi o cantitate mare de hidrogen.
In contact cu azotul de amoniu,pulberea de nichel,daca este incalzita reactioneaza energic.
Temperatura de aprindere a pulberii de nichel in strat este de 455-540C,iar in stare de dispersie de 480-575C.
Pulberea de nichel poate forma cu aerul amestecuri explozive,limita inferioara de explozie fiind de 30-46 mg/m 3.
Pulberea si praful de nichel se poate autoaprinde numai in cazul cand au o mare finete si in special imediat dupa
producere.Aceasta se datoreste faptului ca nu au ajuns inca sa se oxideze.
9.PULBEREA (PRAFUL) DE FIER
Pulberea de fier are proprietatea de a absorbi o cantitate destul de importanta de hidrogen.
Aprinderea pulberii de fier in anumite conditii este determinata de reactia exoterma la contactul cu oxigenul:
2Fe+3/2O2 Fe2O3
Reactia este accelerata de prezenta umiditatii atmosferice.
Daca reactia cu apa are loc la temperaturi mari,se produc oxizi de fier si degajare de hidrogen.
3 Fe+4H2O Fe3O4+4H2 (sub 570C)
Fe+H2O FeO+H2 (peste 570C)
Pulberea de fier,in raport de dimensiunile particulelor de forma retelei cristaline,de gradul de umiditate si de
impuritati etc.Se poate autoaprinde intre 260-470C,iar suspensia in aer se autoaprinde la 420C.
Suprafata mare de contact cu aerul a particulelor de pulberi de fier determina cresterea brusca a vitezei de oxigen.
Cantitatea mare de caldura ce se dezvolta ca urmare a oxidarii,provoaca aprinderea pulberii.
Fierul reactioneaza cu clorul,fosforul,carbonul,sulful,etc.
Sulfura de fier este o substanta care expusa in aer se oxideaza spontan,degajandu-se suficienta caldura pentru a se
aprinde,fiind piroforica.
Prin incalzirea amestecului de pulbere de fier cu azotat de potasiu (KNO 3) se produce brusc aprinderea fierului cu
degajare de lumina puternica.
Pulberea de fier formeaza cu aerul amestecuri explozive care au limita inferioara de explozie 105 g/m 3,energia
minima de aprindere fiind de 20 mJ.
10.PULBEREA (PRAFULUI) DE URANIU
Uraniul este un metal de culoare alb-argintie si relativ moale,iar sub forma de praf are culoarea intre gri si negru.
Uraniul este deosebit de ractiv cind este supus la temperaturi ridicate.El reactioneaza cu hidrogenul,sulful,seleniul
,ca de altfel si cu halogenii,apa si acidul azotic.
In urma reactiei uraniului cu acidul azotic se produc explozii puternice.
Pulberea,praful,piesele strunjite si placile de uraniu cu apa reactioneaza lent,degajand hidrogen.
Daca se gaseste sub forma de bucati mici,faramitat sau pulbere se poate autoaprinde in contact cu aerul; in urma
arderii se dezvolta o cantitate redusa de caldura.Pe timpul prelucrarii barelor de uraniu,datorita degajarii de caldura,se poate
produce aprinderea acestuia.
Particulele de uraniu de 10 m se pot aprind intre 100 si 270C,iar cand se gasesc in suspensie in aer,temperatura de
aprindere scade la 20C.
Pulberea de oxid de uraniu se poate aprinde la temperatura foarte ridicata si anume la 1000C.
Pulberea de uraniu formeaza cu aerul amestecuri explozive cu limita inferioara de explozie de 60 g/m 3,iar energia de
aprindere este de 45 mJ.
Denumirea
pulberilor metalice
1
Aluminiul
Magneziu
Titan
Zirconiu
Zinc
Nichel
Fier
Nr.crt.
Uraniu
Cupru
10
Tantal
Nisip uscat
Pulberi stingatoare speciale
Nisip foarte uscat
Clorura de sodiu (sarea de bucatarie)
Pulberea de grafit si de talc
Uraniul in cantitati mici,in caz de aprindere poate fi aruncat intr-un vas cu apa unde se stinge
Uraniu sub forma de aschii,se poate stinge in caz de aprindere,cu jeturi puternice de apa
Apa
Pulberi stingatoare
Nisip uscat
Pulberi stingatoare speciale
Pulbere de grafit
3.PROCESE DE HIDROGENARE
Sunt considerate procese de hidrogenare acele reactii in care are loc introducerea unuia sau mai multor atomi de
hidrogen in molecula substantelor.
Cele mai importante aplicatii ale acestui proces in industrie sunt: hodrogenarea carburilor in scopul fabricarii
benzinei sintetice,obtinerea alcoolului metilic prin hidrogenarea oxidului de carbon,hidrogenarea grasimilor lichide in grasimi
solide,obtinerea izooctanului din diizobutilena,fabricarea alcoolului furfurilic din furfurol,reducerea nitrobenzenului in anilina
etc.
Reactiile de hidrogenare sunt exoterme,degajindu-se mari cantitati de caldura.
Procesele de hidrogenare pot decurge in faza gazoasa,lichida sau mixta.
Reactiile de hidrogenare sunt favorizate de presiuni ridicate,deoarece cresterea presiunii mareste concentratia
hidrogenului si deci viteza de reactie.Temperatura optima de hidrogenare variaza cu natura catalizatorului si a substantei care
se hidrogeneaza.Prin utilizarea drept catalizatori a metalelor nobile (platina,paladiu) se poate lucra la temperaturi mai scazute
(100-150C).In schimb cu celelalte metale sau oxizi metalici (crom,fier,oxid de crom,oxid de zinc) trebuie sa se lucreze la
temperaturi cuprinse intre 250 si 450C.Aceasta mareste pericolul de incendiu,intrucit temperatura de lucru depaseste de
multe ori temperatura de autoaprindere a substantei organice supuse hidrogenarii.
Pericolul de incendiu si explozie in procesele de hidrogenare este legat de folosirea hidrogenului,de conditiile de
temperatura si presiunea in care decurge procesul,precum si de utilizarea catalizatorilor.
Datorita vitezei mari de difuziune a hidrogenului,in incaperile in care se lucreaza cu hidrogen exista un pericol
permanent de formare a amestecurile explozive.
In scopul prevenirii exploziilor,instalatiile de hidrogenare se amplaseaza,de regula,in aer liber.
4.PROCESE DE HIDROFORMILARE
Aceste procese sunt sinteze OXO si constau in aditia oxigenului de carbon si a hidrogenului la olefina
respectiva.In faza a doua,aldehidele sunt hidrogenate la alcoolii respectivi.
Procesele de hidroformilare prezinta un pericol insemnat de incendiu si explozie,atit datorita substantelor folosite,cit
si in conditii extrem de severe (temperaturi pina la 200C si presiuni de 250-300 at),in prezenta unui catalizator (tetracarbonil
de carbon) cu un rapor de oxid de carbon/hidrogen de aproximativ 1/1.
5.PROCESE DE CLORURARE
Reactiile de clorurare pot avea loc in faza gazoasa sau in faza lichida.Ca agent de clorurare se foloseste in general
clor sau compusi clorurati ca acid clohidric sau acid hipocloros.
In general reactiile de clorurare sunt exoterme degajind mari cantitati de caldura (23-27 kcal/mol).
La reactiile de clorurare in faza gazoasa,controlul temperaturii este mai greu de realizat din cauza dificultatilor de
repartitie si eliminarea caldurii de reactie.Clorurarea in faza lichida permite un control mai riguros al reactiei si prezinta ca
atare un pericol mai redus de explozie.
Reactiile de clorurare au loc la temperaturi cuprinse intre 40 si 500C.De regula in faza de vapori se lucreaza la
temperaturi ridicate.De exemplu ,clorurarea benzenului in faza de vapori se realizeaza la 400C,iar cea in faza lichida are loc
la 40C in prezenta catalizatorilor (fier sau aluminiu).La reactiile in faza gazoasa,prin acumularea caldurii de reactie se ajunge
usor la temperatura de autoaprindere a substantei organice supuse clorurarii (580C pentru benzen).
Din punct de vedere chimic,reactiile de clorurare se impart in reactie de aditie si reactii de substitutie.
Prin procesul de clorurare se fabrica clorura de vinil,glicerina sintetica,hexaclorul si altele.
Un mare pericol de incendiu apare pe timpul operatiei de distilare a solutiilor clorurate,in scopul indepartarii
substantelor organice sau a produselor de clorurare incompleta.
6.PROCESE DE POLIMERIZARE
Prin polimerizare se intelege in general procesul de transformare a unei substante cu greutate moleculara mica intr-o
substanta cu o greutate moleculara mai mare,avind aceeasi aranjare a atomilor si aceeasi compozitie procentuala.
Polimerizarea are o deosebita importanta practica folosind la sintetizarea unui mare numar de rasini.
Cele mai multe reactii de polimerizare au loc prin mecanismul reactiilor in lant.Radicalii liberi initiatori ai lantului
pot lua nastere prin activarea monomerului pe cale termica sau fotometrica sau pot proveni din descompunerea in mediul de
reactie a unor substante denumite initiatori,cum sunt de exemplu peroxizii,azoderivatii,clorura de etil aluminiu,sodiul metalic
etc.Dupa initiere,reactiile in lant se propaga cu viteze mari.Adeseori viteza de propagare creste atit de rapid,incit reactia nu
mai poate fi controlata,putind duce la descompuneri explozive (ambalarea reactiei).
Toate reactiile de polimerizare sunt exoterme,cu degajari importante de caldura.Avind loc o miscare apreciabila de
volum ,reactiile de polimelizare sunt favorizate din punct de vedere termodinamic de presiuni inalte si temperaturi
joase.Presiunea de lucru nu depaseste insa 6-8 at,cu exceptia polimerizarii etilenei care se produce la 2000 at.
Temperatura de reactie variaza intre limite largi.De exemplu,polimerizarea izobutilenei se produce la -100C,in timp
ce polietilena polimerizeaza la 260C.
Substantele care se supun polimerizarii se numesc monomeri si sunt in general gaze sau lichide inflamabile.
Cu exceptia etilenei care este putin mai usoara decit aerul (densitatea fata de aer 0,97),toti ceilalti monomeri gazosi
cit si vaporii monomerilor lichizi sunt mai grei decit aerul.Gazele si vaporii se acumuleaza in partile inferioare ale
incaperilor,in canale si conducte,camine de canalizare,gropi etc.,putind provoca explozii in prezenta unei surse de aprindere.
Gazele pot ajunge in atmosfera locurilor de munca prin neetanseitati la organele in miscare ale utilajelor
(agitatoarelor,reactoarelor,axelor pompelor,pistoanelor,compresoarelor etc.),prin neetanseitati la imbinarile
conductelor,deschiderii supapelor de siguranta,la cresterea presiunii si temperaturii in vasele de reactie.
Continutul de impuritati in monomer poate constitui un mare pericol de incendiu si explozie in cursul reactiilor de
polimerizare.
De asemenea,pericol de incendiu prezinta si initiatorii de reactie,care sunt compusi peroxidic,continind oxigen activ
in molecula,astfel incit prin aprindere pot arde si in prezenta aerului.Peste o anumita temperatura,denumita punct de
descompunere exoterma,ei se descompun cu cedare de caldura si eliminare de oxigen.
Un pericol deosebit il prezinta catalizatorii de alchilaluminiu (clorura de etil aluminiu),care se utilizeaza la
polimerizarea etilenei si propilenei dupa procedeul Ziegler,de joasa presiune.
Procedee de polimerizare aplicate industrial sunt: polimerizarea in bloc,in solutie si in emulsie sau in suspensii.Cele
mai frecvente polimerizari sunt: a etilenei,stirenului,acetatului de vinil,clorurii de vinil.
7.PROCESE DE DEZALCHILARE
Prin procese de dezalchilare se inteleg reactiile in care alchilaromatele (toluen,xileni) sunt convertite la benzen in
prezenta hidrogenului.
Procesul de dezalchilare prezinta pericolul de incendiu si explozie prin faptul ca se lucreaza cu substante inflamabile
la temperaturi de 600-640C si la presiuni de 60-70 at,in prezenta unui exces mare de hidrogen.
8.PROCESE DE ADITIE LA ACETILENA
Cele mai multe dintre reactiile acetilenei sunt reactii de aditie,in care moleculele altor substante se aditioneaza la
molecula acetilenei.Aceasta se datoreste desfacerii triplei legaturi dintre atomii de carbon si saturarii lor cu atomi sau radicali
ai moleculelor aditionate.
Datorita acestei proprietati acetilena se utilizeaza la sintetizarea unor produse chimice importante cum sunt: clorura
de vinil si tetracloretanul (din acetilena si clor),acetatul de vinil (din acetilena si acid acetic),acrilonitril (din acetilena si acid
cianhidric),acetaldehida (aditia apei la acetilena).
Spre deosebire de alte hidrocarburi,acetilena se descompune cu explozie chiar in absenta oxigenului,datorita
nestabilitatii ei termodinamice.Descompunerea spontana a acetilenei in hidrogen si carbon se produce sub actiunea unor
factori ca: temperatura ridicata,presiuni peste 2 at,contactul cu substante foarte reactive fata de acetilena (exemplu
clorul),descompunerea unor substante chimice explozive etc.Reactia de descompunere se produce in lant,fiind urmata de
cresterea puternica a temperaturii si implicit a presiunii (de 12 ori presiunea initiala).
9.PROCESE DE NITRARE
Prin nitrare se intelege,in general procesul prin care se introduce grupa nitro (-NO 2) legata de un atom de carbon.
Cel mai intrebuintat agent de nitrare este acidul azotic singur sau in amestec cu acidul sulfuric.Oxizii de
azot,hipoazotita (NO2) si tetraoxidul de azot (N2O4) pot da reactii de nitrare in prezenta acidului sulfuric sau a unor
catalizatori
Toate reactiile de nitrare sunt puternic exoterme.In timpul procesului trebuie sa se tina seama si de efectele termice
datorita unor reactii paralele posibile (oxidare,cracare etc.),cit si de caldura de dezvoltare si de diluare a reactantilor.Prin
diluarea acidului azotic cu apa se degaja cantitati insemnate de caldura.De asemenea,dizolvarea acidului sulfuric in apa este
insotita de o mare cantitate de caldura.
Temperatura de nitrare variaza in limite largi (de la -10 pina la 120C).Scaderea temperaturii sub un anumit nivel
micsoreaza viteza de reactie si provoaca acumularea de amestec nitrat; aceasta acumulare poate produce,la o noua ridicare a
temperaturii,explozii violente.
10.PROCESE DE SULFONARE
Procesele de sulfonare sunt reactiile in care se introduc prin substitutie sau prin aditie grupa SO 2H in compusi
organici.
Ca agenti de sulfonare se utilizeaza: oleum,acidul sulfuric (H2SO4),acidul clorsulfuric,anhidrida sulfurica si intr-o
masura mai mica bioxidul de sulf.
Efectul termic in reactiile de sulfonare variaza in limite largi cu natura agentului de sulfonare utilizat,cu natura
compusului supus sulfonarii si cu conditiile de lucru.La o concentratie sub 93% in recipiente de fier,apare fenomenul de
coroziune; prin corodarea fierului se degaja hidrogen.
Coroziunea favorizeaza aparitia fisurilor si deci neetanseitatea aparaturii,ceea ce conduce la scurgeri de lichide
inflamabile.Coroziunea micsoreaza rezistenta mecanica a conductelor si aparaturii,ceea ce poate duce la explozii in situatia
cind se lucreaza la presiuni ridicate.
11.Amplasarea instalatiilor electrice in functie de categoriile de medii si protectia echipamentelor electrice
1.CATEGORIILE DE MEDII IN FUNCTIE DE PERICOLUL DE INCENDIU (P.118/1983)
Categoria A: locurile cu substante care pot sa se aprinda sau sa explodeze in contact cu aerul,apa sau alte substante
materiale,cu lichide cu Tinf< 28C si cu gaze sau vapori Linf< 10%,atunci cind acestea pot forma cu aerul amestecuri explozive
si nu sunt utilizate drept combustibil.
Categoria B: locurile cu lichide cu Tinf=28...100C,gaze sau vapori cu Linf > 10%,suspensii de fibre,praf sau
pulberi,cind se gasesc in cantitati favorabile formarii amestecurilor explozive si nu sunt utilizate ca combustibil.
Categoria C: locurile cu substantele si materiale combustibile solide sau cu lichide cu T inf>100C in urmatoarele
conditii:
a) daca nu sunt utilizate pentru comenzi hidraulice,racire,ungere si tratamente termice in cantitati de peste 2m 3 sau
pentru ardere;
b) daca materialele combustibile din spatiul respectiv,inclusiv cele din utilaje sau pentru ambalajul si depozitarea
materialelor incombustibile (palete sau rafturi combustibile) depasesc 15000 kcal/m (63 MJ/m);
c) cantitatea de ulei a echipamentului electric depaseste 60 kg/unitate,iar materialul combustibil al fluxurilor de
cabluri electrice nu depasesc 2,5 kg/m flux.
Categoria D: locurile cu substante sau materiale incombustibile in stare fierbinte,topite sau incandescente,cu degajari
la caldura radianta,flacari sau scintei,precum si substantele solide sau lichide care se ard sub forma de combustibil.
Categoria E: locurile cu substante sau materiale incombustibile in stare rece sau combustibile in stare de umiditate
inaintata,deci fara a exista posibilitatea aprinderii lor.
Categoria de pericol de incendiu se stabileste pe zone si incaperi,precum si independent pentru fiecare compartiment
de incendiu in parte,mentionindu-se in mod obligatoriu in documentatia tehnico economica.
2.CATEGORIILE DE INCAPERI,SPATII SAU ZONE IN FUNCTIE DE MEDIU-MEDIU NORMAL (I.7)
Uo incaperi uscate: umiditatea relativa a aerului nedepasind in mod obisnuit 75% (camere de
locuit,birouri,magazine ,sali de clasa,teatre,cinematografe,muzee,ateliere de timplarie sau mecanice,depozite etc.).
U1 incaperi umede cu intermitenta: ceata si condensatii pe pereti de scurta durata; umiditatea relativa peste 75%
insa pe perioade scurte (bucatarii si WC-uri in cladiri de locuit,calcatorii,uscatori de bloc,pivnite aerisite,soproane etc.)
U3 incaperi ude: ceata si condensatii permanente pe pereti,cu igrasie; umiditatea relativa peste 97% (bai si dusuri
sociale,spalatorii de vehicule,camere frigorifice,unele incaperi din industria chimica,industria alimentara etc.).
K incaperi cu agenti corozivi: cu degajari sau infiltratii cu agentii corozivi,continuu sau periodic,cu actiune
distructiva asupra materialelor,aparatelor etc. folosite in executarea instalatiilor electrice (ateliere de acoperiri metalice,statii
de incarcare acumulatoare etc.).
T spatii cu temperaturi ridicate: peste +40C in mod permanent (zonele cuptoarelor si a celor de turnare din
turnatorie etc.).
PI spatii cu praf incombustibil: cu degajari sau inflitrari in cantitati periculoase depuse pe elementele instalatiilor
electrice (fabrici de ciment,depozite de nisip etc.).
PC spatii cu praf,scame sau fibre combustibile in suspensie in cantitati insuficiente pentru formarea unor
amestecuri explozive sau de aprindere (depozite de carbune,unele ateliere de timplarie etc.).
DM spatii cu pericol de deteriorari mecanice,in care loviturile mecanice pot degrada instalatia si echipamentele
electrice (zone de comunicatii si manipulari de materiale,suprafete verticale sub inaltimea de 2 m etc.).
CE incaperi cu pericol de electrocutare,care au elemente de constructii (pereti,pardoseli etc.) si elemente
conductoare din punct de vedere electric.
EE incaperi speciale pentru echipamente electrice,care sunt accesibile numai personalului calificat si autorizat
(camere de comanda statii electrice,tablouri electrice de distributie,baterii
acumulatoare,transformatoare,redresoare,laboratoare de incercari electrice etc.).
SI spatii expuse intemperiilor (ploaie,soare,ger,zapada,gheata etc.,de regula neprotejate prin cladiri).
L zona de litoral,in latime de 3 km in lungul tarmului maritim.
3.CATEGORIILE DE MEDII CU PERICOL DE EXPLOZIE (I.D.17)
E.I.0 locuri unde exista amestecuri explozive de vapori inflamabili si gaze,in mod permanent in conditii normale de
functionare.
E.I. locuri unde exista amestecuri explozive cu vapori inflamabili sau de gaze,in urmatoarele situatii:
a) interminent sau periodic,in conditii normale de functiomare;
b) frecvent,datorita neetanseitatii sau operatiei de intretinere;
c) ocazional,la producerea avariilor sau datorita functionarii anormale a instalatiilor tehnologice.
E.I.a locurile in care:
a) lichidele inflamabile sau gazele combustibile sunt pastrate,manipulate sau depozitate in recipienti sau instalatii
inchise,din care pot iesi in mod accidental (functionari anormale,avarii);
b) frecvent,concentratiile care prezinta pericole de explozie si incendiu sunt evitate in mod obisnuit prin ventilatie
mecanica;
c) exista posibilitatea patrunderii concentratiilor periculoase de incaperile invecinate de categoria EI.
EI b: locurile unde:
a) vaporii inflamabili si gazele combustibile Linf > 15% precum si un miros puternic cind se ajunge ajunge la
concentratia limita admisa;
b) activitatile se desfasoara sub niste sau cote de absortie;
c) concentratiile de vapori si gaze nu pot forma amestecuri explozive:
E II locurile unde:
Simbolul
I.Antigrizutoasa Mine
Ex. I
Ex. II A
Ex. II B
w
[mm]
0,5
0,5
0,3
Ex. II C
0,2
Simbolul
d
p
q
o
S
Siguranta marita
Siguranta intrinseca
e
f
T2
T5
Destinatia
Pentru partile de echipament electric unde se produc scintei si arcuri
electrice sau incalziri care prezinta pericol pe timpul functionarii normale
Notatii:
w interstitiul maxim admis la modul de protectie d si este definit ca cea mai mare distanta intre suprafetele
conjugate la imbinarea dintre diferite partie ale carcasei sau diferenta diametrelor alezajelor si arborilor,jocul imbinarilor
filetate,pentru L=25 mm.
L lungimea imbinarii diferitelor parti ale carcasei si este definita ca fiind drumul cel mai scurt parcurs de o flacara
dce traverseaza imbinarea din interiorul unei carcase antideflagranta catre exteriorul ei,in momentul unei explozii interne.
In tabelul XI.5.2. se arata incadrarea informativa a unor gaze si vapori cu pericole de explozie,pe grupe de protectie
si clase de temperatura.
Tabelul XI.5.2
Incadrarea informativa a unor gaze si vapori cu pericole de explozie,pe grupe de protectie si clase de temperatura
Grupa
de
protectie
I
II A
T1
T2
T3
T4
T5
T6
Metan
Acetona,amoniac,acetat
de metil,acid acetic,acid
cianhidric,alcool metilic
,benzen,clorura de
metil, clorura de
vinil,etan,gaz
natural,metan
industrial,naftalina,oxid
de cabon
propan,propilena,toluen,
p-xilen
Acetat de amil,acetat de
butil,acetat de propil,acetat
de vinil,alcool
butilic,alcool etilic,benzina
grea,ciclohexamina,
Etil benzen
izoctan,motorina,izopentan
Benzina,ciclohexan,ndecan,n-heptan,nhexan,hidrogen
sulfurat,nnonan,octan,pentan,titei
Aldehida
acetica,eter
etilic
II B
Gaz aerian,etilena
Butadiena,oxid de
etilena,oxid de propilena
Dioxan
II C
Hidrogen,gaz de apa
Acetilena
Sulfura
de
carbon
Exemplele de simbolizare:
Ex.d.I: protectie antigrizutoasa (grupa I) prin capsularea antideflagranta.
Ex.d.II AT: protectie antiexploziva (grupa II) capsularea antideflagranta sub grupa II A cu limita de temperatura
admisa la 200C.
Ex.e.II AT3: protectie antiexploziva sub grupa II A siguranta marita cu limita de temperatura admisa la 200C.
Ex.d,e. I/II B,T4: protectie antigrizuroasa si antiexploziva,capsulate antideflagranta si siguranta marita,cu limita de
temperatura admisa de 135C.
Protectia mecanica a echipamentelor electrice se arata in tabelul XI.5.3.
Tabelul XI.5.3.
Gradele de protectie ale echipamentelor electrice
5
6
Conditii suplimentare care se
pot cere,simbol
Protejat contra
0
MAT
50 mm
12 mm
2,5mm
1 mm
Partial
contra
praf
Total
contra
praf
W
S
M
Fara protectie
0
1
2
3
4
Fara protectie
AT
AT
AT
A
MA
MAT
AT
AT
A
MAT
AT
A
MAT
MAT
AT
A
MAT
MAT
MAT
AT
AT
Notatii:
M - masini electrice;
A aparate electrice;
MA masini si aparate electrice;
AT aparate si transformatoare;
MAT masini,aparate si transformatoare electrice.
Modul de simbolizare:
IP urmat de:
W (cind este necesar);
- prima cifra 0...6 (protectia contra atingerii sau patrunderii corpurilor straine);
- a doua cifra 0...8 (protectia contra patrunderii apei);
S sau M (cand este nevoie).
Exemple:
IP 40 protejat contra corpurilor straine mai mari de 1 mm si neprotejat contra apei;
IP 35 protejat contra corpurilor straine mai mari de 2,5 mm si contra jeturilor de apa;
IP 35 M protejat contra corpurilor solide mai mari de 2,5 mm,contra jeturilor de apa,cu motorul in functiune;
IPW 43 protejat contra intemperiilor,corpurilor straine mai mari de 1 mm si contra apei ce cade ca ploaia.
In tabelul XI.5.4. sunt aratate echipamentele electrice care trebuie folosite in functie de mediu.
Tabelul XI.5.4
Echipamentele electrice care trebuie folosite in functie de mediu
In interior
PL PC
12
-
13
-
14
15
16
17
-
18
19
11
-
10
U2
EE
6
-
U3
5
-
U2
4
-
U1
E II a
3
-
U0
E II
2
-
E III
EIb
Protejate in:
Nearmate
Armate
Protejate
EIa
Aparate
electrice,protectie
Bare neizolate
Cabluri electrice
Conductoare izolate
1
Conductoare neizolate
Neprotejate
IP,IPE,
IPFR
PEL
T
IPY,
IPFY
IPEY
Cu manta (punte)
...YY
...YP
...YPY
...HP
...YAY
...YPAY
...HPB
...HPBY
IP 30
IP 33
IP 44
IP 54
Ex d
Ex i
Special
IP 00
IP 30
IP 33
IP 44
IP 54
Ex d
EI
Specificatia
In exterior
Categoriile C,D,E
E III a
Categoriile A,B
Corpuri de
iluminat,protectie
Masini electrice
rotative,protectie
Unelte
Transformatoare,contectie
rotative,pro- densatoare,protectie
Ex e,s
Speciala
IP 00
IP 20
IP 33
IP 54
Ex d
Ex e,s
Speciala
IP 00
IP 22
IP 23
IP 44
IP 54
Ex d
Ex,e,s
Speciala
IP 00
IP 20
IP 21
IP 23
IP 44
IP 54
Ex
Speciala
IP 00
IP 30
IP 33
IP 44
IP 54
Nota:
1) Cabluri
YY
YP HP YPY YAY YPAY HPB HPBI -
2) Conductoarele izolate neprotejate,tuburile din PVC si cablurile cu manta de PVC montate aparent in incaperi de
categoria C sunt admise numai daca o avarie produsa in aceste instalatii nu poate provoca un incendiu.
3) Pentru tuburile PVC,temperatura mediului trebuie sa fie cuprinsa intre -25 si 40C,iar pentru cablurile cu izolatie
si manta de PVC de 30 si 40C.
4) Tuburile si cablurile cu invelis PVC nu pot fi montate ingropat in elemente de constructie combustibile; pot fi insa
montate aparent pe aceste elemente numai daca se interpune un strat de incombustibil.
5) Transformatoarele si condensatoarele pentru medii cu pericol de explozie se monteaza in incaperi separate,bine
ventilate; in anumite cazuri se pot monta si in mediu cu pericol de explozie,numai daca sunt fara lichide combustibile de
racire,daca sunt prevazute cu protectie antiexploziva corespunzatoare.
12.Instalatii automate de semnalizare a incendiilor
1.DETECTOARE DE INCENDIU
1.1.GENERALITATI
In principiu,la o instalatie de semnalizare a incendiilor se deosebesc: detectoare de incendiu,circuitele de legatura si
centralele de semnalizare.
1.2.1.1.1. Detector
de incendiu cu
bimetal
1.2.1.1.2. Detector
de incendiu tip
Wood
1.2.1.1.3. Detector
de temperatura cu
fuzibil
1.2.1.2
Termodiferentiale
1.2.1.3
Termovelocimetrice
1.2.1.3.1. Detector
cu temperatura cu
termistoare (DTI-1)
Principiile de functionare.Caracteristici
Reactioneaza la efectele caldurii care apar pe timpul declansarii incendiilor.Declanseaza semnalul de
incendiu atunci cind in urma aparitiei focului,se produce o crestere a temperaturii in mediul ambiant.Se
produce in ordine: topirea,dilatarea,modificarea de structura a materialelor,modificarea conductivitatii
electrice datorita caldurii.
Functioneaza pe baza unei temperaturi date,adica emit semnale numai la atingerea unei anumite
temperaturi reglate in prealabil (de exemplu la 50 sau 75C).Sunt indicate a se folosi la incendiile cu
evolutie rapida.
Detector termostatic,al carui principiu constructiv se bazeaza pe comprimarea,sub presiune mare a doua
benzi de metal cu coeficienti de dilatare termica diferiti.
Detectorul bimetalic poate fi reglat pentru o temperatura de aproximativ 20 pina la 100C,cu valoare
uzuala de 60C sau de la 40 pina la 90C.
Detectorul termostatic cu aliaj eutetic este construit in mod obisnuit pentru a detecta si semnaliza
atingerea unei temperaturi de 65; 75; 95; 130 sau 280C,corespunzator punctului de topire al aliajului
respectiv.Avind inertia termica mica este indicat a se folosi pentru detectarea incendiilor cu viteze mari
de propagare (transformatoare,intrerupatoare in ulei etc.)
Detector pe baza de fir fuzibil.Functionarea lui poate fi modificata in limite largi,prin inlocuirea firului
fuzibil.Metalul folosit este de tipul Wood,a carui temperatura de topire,in functie de compozitia
aliajului,variaza intre 50 si 120C.Cel mai frecvent se foloseste temperatura de +70C.
Fabricat in tara.Se compune dintr-o carcasa in interiorul careia se afla un grup de lame de contact si o
piesa de detectate optica,ambele fiind actionate de un fir fuzibil sub forma de nit.In cazul depasirii
temperaturii din incapere,nitul se inmoaie ,se alungeste sau se topeste permitind grupului de lame sa se
departeze spre stinga si prin intermediul unor piese de contact si legatura se stabileste un circuit electric
care determina lansarea unui semnal de incendiu si declansarea unei instalatii fixe de stingere.
Acest detector are:
- pragul de temperatura de 55 sau 75C in functie de tipul de nit folosit
- tipul de detectare maximum 2 min
- capacitatea contactelor maximum 0,5 A la 24 V curent continuu
- greutatea 60 g
- limitele temperaturii mediului in care se poate folosi sunt de la -20 pina la +40C
- umiditatea maxima a mediului 85%
- suprafata eficace de supraveghere 10,00 m,iar in conditiile montarii intr-o incapere mai inalta de 3,50
si sau in cazul unei ventilari puternice 5 m
Detecteaza incendiul in functie de variatia de temperatura fata de o temperatura data si independent de
temperatura intiala; declanseaza numai sub efectul depasirii unei anumite viteze de crestere a
temperaturii
Sunt mai sensibile si functioneaza mai rapid decit cele termostatice,insa in general,nu mai corespund
cerintelor moderne
Functionarea lor se bazeaza pe principiul masurarii vitezei de crestere a temperaturii in unitate de
timp,avand la baza criteriul valocimetric.
Cresterea se exprima in grade pe minut; variatiile normale de temperatura sunt cuprinse intre 2 si
20C/min.
Construit in tara.Functionarea lui se bazeaza pe variatia diferita a rezistentelor a doua termistoare,in
raport cu temperatura.Unul dintre acestea este montat in contact cu mediul ambiant,iar cel de-al doilea
partial izolat termic.
In cazul cresterii lente a temperaturii,rezistentele ambelor termistoare au practic aceeasi valoare.Daca in
mediul ambiant temperatura creste brusc,termistorul montat in exteriorul carcasei fiind direct in contact
cu mediul inconjurator,se incalzeste mai repede,iar cel izolat mai incet.In aceasta situatie,rezistenta
1.2.2 Detectoare
termoelectrice
1.2.3. Detectoare de
flacara
1.2.4. Detectoare de
fum
1.2..5 Detectoare de
camera de ionizare
1.2.5.1. Detectorul
Cerberus
electrica a termistorului montat in exterior scade brusc,si,ca urmare a diferentei de rezistenta a celor
doua termistoare,potentialul electric se modifica,variatia de tensiune este marita de amplificatorul care
actioneaza releul de iesire,care prin inchiderea contactelor transmite semnalul la centrala,oar local
aprinde beculetul
Caracteristici:
- tensiunea de alimentare 24 V 10%
- curentul absorbit pentru pozitia de repaus 10 mA,iar la actionare 80 mA
- timpul de functionare la un salt de temperatura de 20C este de 10,6 min,iar la unul de 30C de
0,50,3 min
- capacitatea contactelor releului la 220 V,5 A curent alternativ iar la 220 V 3 A la curent continuu
- temperatura mediului ambiant la care poate functiona de la 20 pina la 45C
- umiditatea maxima 85%
- sensibilitatea 5C/min
Este recomandat pentru supravegherea spatiilor in care apar incendii mocnite fara flacara,dar cu o
crestere a temperaturii (magazii inchise,silozuri etc.)
Functioneaza pe principiul efectului termoelectric (variatia unei marimi electrice,fie tensiune,fie
intensitate)
Se folosesc fie sub forma de termocupluri fie sonde termometrice din nichel sau tungsten,a caror
rezistenta electrica variaza in acelasi sens cu temperatura
Au o buna functionare:
- nu poseda piese mobile
- nu au contacte care sa ancraseze,sa corodeze
- sunt sensibile
- nu poseda mecanisme bimetalice supuse deformatiilor si oboselilor contiunue
- nu dau alarme false
- nu sunt necesare scheme electrice
Detector de flacara realizat in tara; depisteaza si semnalizeaza aparitia unui inceput de incendiu in timp
de 2,5 s
Caracteristici:
- tensiunea de alimentare 24 V 10%
- curentul absorbit in repaus 10 mA,iar la actiune 80 mA
- timpul de raspuns 1,5 1 s
- dimensiuni de gabarit 205 mm; h=175 mm
- distanta maxima la care sesizeaza 7,00 mm
- capacitatea contactelor: releul 220 V si 5 A si curent alternativ si 220 V si 3 A curent continuu
- poate fi montat in medii cu temperatura de la -10 pina la +45C si cu umiditate maxima de 85%
Atmosfera in care se monteaza trebuie sa fie fara gaze sau agenti care ar putea sa perturbe buna
functionare
Este construit dintr-o carcasa,un capac alb si un soclu.In carcasa de forma rotunda se gaseste montat
sistemul optic,format dintr-un obiectiv,un filtru inflarosu,elementul fotosensibil,un fototranzistor si un
amplificator
Principiul de functionare are in baza transformarea energiei luminoase in semnale electrice
Detectoarele de acest tip nu trebuie sa reactioneze la lumina solara,lampi incandescente,suprafete
metalice calde.Trebuie insa sa functioneze in cazul vibratiilor,socurilor,murdaririi cu
uleiuri,praf,umiditate etc.
Se utilizeaza acolo unde este posibil sa izbucneasca de la inceput o flacara,incendii de lichide
combustibile,la supravegherea haitelor inalte cu vizibilitate redusa,depozite de cherestea,depozite de
marfuri etc.
Un detector poate supraveghea eficient o suprafata de 500 pina la 1000 m care trebuie micsorata in
cazul materialelor depozitate in rafturi,vizibilitatea fiind redusa
Detectoarele de fum se clasifica din punct de vedere functional in:
- detectoare de fum optice,pe pricipiul dispersiei luminii
- detectoare de fum optice,pe principiul absortiei luminii
Ele sunt sensibile la praful din atmosfera,motiv pentru care se deregleaza
Realizarea unui detector optic,cit mai sensibil,impune:
- folosirea unei surse de radiatii cu o lungime de unda cit mai mica posibil a luminii masurate
- utilizarea unei surse de radiatii cu lumina puternica la detectoare cu lumina difuza,folosirea unui unghi
de dispersie cit mai mare posibil
Principiul fizic folosit se bazeaza pe ionizarea aerului exterior dintr-o camera de masurare care este
expusa efectului de durata a unor radiatii alfa,emisie de o sursa radioactiva.
Aerul astfel ionizat devine bun conducator de electricitate
In cazul aparitiei unui incendiu mocnit,particulele de gaze de ardere si fum patrund in camera de
masurare,unde,in raport cu marimea si cantitatea lor,declaseaza curentul de ionizare si in continuare
circuitul de semnalizare
In practica se intrebuinteaza detectoare cu doua camere de ionizare
Este format din doua camere de ionizare,in care se gaseste o sursa de radiatie,legate in serie intr-un
circuit de curent continuu.Una din camere comunica cu exteriorul,iar cealalta este etansa
1.2.5.2. Detectorul
KJ 1
1.2.5.3. DICI-1-73
1.2.5.4 DICI-83
1.2.5.5 DICI-N-76
1.2.5.6 DICT-77
Pentru detectarea incendiului in faza a doua se pot folosi detectoare cu camera de ionizare,cu celula fotoelectrica,in
faza a treia detectoare cu flacara,iar in faza a patra detectoare termice.
Pentru a corespunde scopului si a avea o deplina securitate in functionare,detectoarele de incendiu trebuie sa
indeplineasca urmatoarele 3 conditii de baza:
a)Sensibilitatea fata de fenomenele care insotesc incendiu.Un detector trebuie sa sesizeze incendiul intr-un timp
foarte scurt,daca este posibil instantaneu.Sensibilitatea detectorului trebuie sa fie relativ constanta pe toata suprafata
supravegheata.Detectorul nu trebuie sa reactioneze la lumina soarelui,la lampile incandescente si nici la semnalele pe care le
primeste de la zgomotul de fond.
Sensibilitatea instalatiei de detectare depinde,aproape exclusiv,de o judicioasa amplasare a detectoarelor si de
densitatea acestora.
b) Insensibilitatea dispozitivelor fata de fenomele care ar putea declansa semnale false.Printre fenomele care
influenteaza buna functionare a declansatoarelor,declansind alarme false si intempestive se citeaza:
- in cazul detectoarelor de fum lucrarile de sudura,vaporii de apa,gazele de esapament,fumul de tigara;
- pentru detectoarele termice efectul incalzirii razelor solare,lucrarile de sudura,caldura degajata de la masini in
timpul functionarii;
- in cazul detectoarelor termice elicele avioanelor,refractia luminii de pe suprafete stralucitoare ,miscarea
autovehiculelor etc.
Pentru evitarea alarmelor false exista doua posibilitati:
- amplasarea detectoarelor sa se faca astfel incit ele sa se afle in zona de scurgere a gazelor de ardere;
- detectoarele sa fie deconectate in timpul lucrului.
c) Siguranta in functionare (durabilitatea).Un detector trebuie sa functioneze ireprosabil dupa montare timp de mai
multi ani.
Detectoarele trebuie sa reziste la orice actiune a acizilor,bazelor,aburului,atita timp cit urmatoarele materiale nu sunt
apreciabil atacate; otelul inoxidabil,aluminiul eloxat,aliajul de zinc,aliajele de aluminiu rezistente la
coroziune,ceramice,sticla,plexiglasul,siliconul,cauciucul sintetic.
2.2.ALEGEREA SI AMPLASAREA DETECTOARELOR
Alegerea unui anumit tip de detector depinde,in primul rind,de fenomenul care poate sa apara cel mai sigur in
momentul izbucnirii incendiului.Urmeaza definirea tipului de detector,stabilitatea numarului necesar ,a modului de amplasare
a lor si a sensibilitatii ce trebuie sa aiba pentru a evita alarmele false.
Detectoarele de incendiu trebuie amplasate acolo unde se asteapta o concetratie maxima de gaze de ardere si
particule de fum.
Trebuie sa se aiba in vedere curentii de aer fierbinti,influenta mediului inconjurator,adica presiunea
aerului,temperatura,umiditatea,coroziunea ,trepidatiile.
In principiu,detectoarele termice si de fum se amplaseaza in partea cea de mai sus a incaperii.La incaperile cu
inaltimea mai mare de 8 m si cu tavale plane,detectoarele trebuie sa se amplaseze la o anumita distanta fata de planseu.La
incaperile joase detectoarele pot fi montate in mijlocul tavanului execentric.
Pentru o instalatie automata de detectare se cer: alegerea tipului optim de detector sau a combinatiei necesare intre
diferite tipuri de detectare,in functie de natura materialelor care se pot aprinde,de influentele asupra mediului din incapere
(variatia de temperatura,gazele produse prin ardere,impurificarea aerului,curentii de aer) de conformatia incaperii
(suprafata,inaltimea,forma planseului),de parametrii detectorului,conlucrarea dintre instalatia de stingere a incendiilor sau
cele care indeplinesc alte cerinte de siguranta.
3.CENTRALE DE SEMNALIZARE A INCENDIILOR
3.1.GENERALITATI
In principiu,o centrala de semnalizare are urmatoarele circuite electrice si elemente:
- circuite de sesizare a semnalelor (pentru fiecare detector in parte);
- amplificatoare de semnale;
- circuit logistic si multiplicator pentru circuitele electrice;
- circuit intern pentru semnalizarea defectiunilor,amplificator pentru semnale de defectiune;
- indicatoare de semnale;
- lampi indicatoare de defectiune;
- semnalizator sonor;
- semnalizator sonor de defectiuni;
Pe linga centrala de semnalizare mai exista o serie de echipamente anexe ca: redresor,baterii de
acumulatoare,mijloace sonore de alarmare sonore,lampi de semnalizare,sigurante electrice.
Scopul principal al centralei:
- receptionarea si interpretarea semnalelor detectate si transmise de detectoare;
- supravegherea integritatii circuitelor de legatura dintre detectoare si centrala;
- verificarea si controlul functionarii corecte a instalatiei;
- alimentarea cu energie electrica (alimentarea principala,alimentarea de avarie,alimentarea de semnalizare).
Din punct de vedere constructiv,centralele automate de semnalizare pot fi in bloc sau modulara.
3.2. CENTALA CUAM
Este o centrala de semnalizare modular cu 10 linii si modul de serviciu.Fiind conceputa modular,este posibil sa sa
satisfaca necesitatile de 20,de 30 si chiar 100 linii,folosind module de cite 10 linii.Modulul de serviciu este dotat cu aparatura
necesara efectuarii unor masuratori directe ale parametrilor liniilor conectate la centrala.La centralele CUAM se pot conecta
si detectoare de incendiu FEA de toate tipurile fabricate in tara/.Modulul de linie este prevazut cu 10 circuite sesizoare
fiecare,terminate cu o lampa semnalizatoare,corespunzatoare la 10 circuite ce se conecteaza la acesta.
Instalatia de semnalizare,inclusiv centrala CUAM,se poate gasi in 3 stari:
- stare de supraveghere cind detectoarele corect montate si in starea de functionare,nu sunt actionate,adica practic nu
s-a produs incendiul;
- conductorul de legatura dintre centrala si detector fiind intrerupt,lampa de semnalizare incepe sa lumineze cu
intermitenta,pina la inlaturarea avariei;
- stare de detectare si semnalizare a incendiului izbucnit,cind detectorul si lampa de semnalizare sunt in functiune
Modulul de linii este construit in doua variante: CUAM-MLC (centarala) si CUAM-ML-A (automata).Prima
varianta se intrebuinteaza impreuna cu modulul de serviciu,iar cea de a doua de sine statatoare,constituind o mica centrala.
Centrala CUAM semnalizeaza distinct prin lampi urmatoarele:
- aparitia incendiului;
- ruperea conductoarelor de legatura a centralei cu detectoarele la masa;
- caderea retelei de alimentare cu curent si topirea sigurantei unui modul;
- caderea retelei de alimentare cu curent si topirea sigurantei unui modul;
- caderea bateriei tampon;
- semnalizarea efractiunilor.
Modulul este prevazut cu circuite de verificare a lampilor de semnalizare,cu circuite de pastrarea semnalelor optice
aparute pe modulele de linii,precum si cu circuite de anulare a soneriei.
Centrala CUAM-N este destinata pentru instalatie de semnalizare pe nave,avind o capacitate maxima de 30
linioi,fiind formata dintr-un modul de serviciu si pina la 6 module de linii,fiecare putand supraveghea 5 linii.
3.CENTRALA SESAM
Centrala SESAM este realizata in constructie modulara,cu sistem de prindere pe perete;se executa intr-o singura
varianta constructiva mecanica,echipabila in functie de solicitarea beneficiarului si are o capacitate maxima de 38 de circuite.
Pentru fiecare linie se pot conecta mai multe detectoare de acelasi tip de contact,cu conditia ca,curentul debitat de
centrala sa nu depaseasca 500 mA.Tensiunea de alimentare a sursei principale este de 220 V.c.a./50 H,iar cea de alimentare de
avarie 24 V.c.c.
Din punct de vedere functional,echipamentul se compune din doua parti:
- partea de receptie sesizare a informatiei primite de la liniile echipate cu detectoare;
- partea de prelucrare generala a informatiilor.
3.4.CENTRALA AUTOMATA DE SEMNALIZARE TIP TI
Receptioneaza semnalele de incendii sesizate de detectoarele de fum cu camera de ionizare,detectoare de caldura si
butoane de semnalizare,apoi le transforma in semnale acustice si optice,pe care le poate transmite si la unitatile de pompieri
militari.Poate fi construita pentru 15 si 40 linii.Se poate utiliza in obiectivele industriale si in institutii sociale si culturale
unde se poate degaja in caz de incendiu fumul si caldura.Este construita in sistemul modular,aparatura fiind montata in
dulapuri metalice.Alimentarea se face cu curent electric de 24 V de la redresor si baterie acumulatoare.
3.5.CENTRALA SRS 60 (SIEMENS)
Aceasta centrala este de marime medie,capabila sa semnalizeze aparitia incendiilor,sa alarmeze unitatile de
pompieri,sa declanseze,de exemplu,instalatiile fixe de stingere,sa inchida usile antifoc,sa deschida clapetele de evacuare a
fumului,sa opreasca instalatiile de ventilatie sau de climatizare.
In montaj complet consta din doua dulapuri metalice: panou central si panou suplimentar.Centrala SRS-60 (Siemens)
este prevazuta cu sertare mobile,pentru cite 5 linii de fiecare sertar.Panoul principal cuprinde partea de supraveghere si
maximum 5 sertare mobile.La nevoie se poate adauga un panou suplimentar care poate prelua in 7 sertare mobile.
3.6. CENTRALA DE SEMNALIZARE A INCENDIILOR SIGUR
Aceasta centrala are urmatoarele caracteristici:
- temperatura mediului ambiant -10...+45C;
- umiditatea relativa a aerului 6515%;
- tensiunea de utilizare 220 V.c.a. si 24 V.c.c;
- numarul de linii de semnalizare 3;
- masa 4,5 kg.
4.BUTOANE DE SEMNALIZARE
Instalatiile cu butoane de semnalizare sunt indicate in cazul cind o supraveghere automata a unui obiectiv nu este
posibila sau ca o complectare a supravegherii automate.
In tara noastra,vinturile mai intense au loc iarna,primavara si toamna ,anotimpuri in care incendiile,in general se
produc violent.
1.5.PRESIUNEA ATMOSFERICA
Presiunea atmosferica este presiunea statica exercitata de catre atmosfera.Valoarea presiunii atmosferice la nivelul
solului este de aproximativ 760 mm Hg/cm (1,0033 kgf/cm).
Din cauza compresibilitatii aerului,presiunea si densitatea atmosferei descresc cind inaltimea creste,la inceput mai
repede si apoi din ce in ce mai incet.Variatia presiunii atmosferice in raport cu inaltimea se arata in tabelul XIII.1.5.1.
Tabelul XIII.1.5.1.
Variatia presiunii atmosferice in raport cu inaltimea
Inaltimea [cm]
Presiunea
atmosferica
[mmHg]
Inaltimea [km]
0
1
2
3
4
760
674
596
525
461
5
6
7
8
9
10
Presiunea
atmosferica
[mmHg]
403
352
306
226
230
198
Inaltimea [km]
11
12
15
20
30
Presiunea
atmosferica
[mmHg]
170
110
89
41
7
O jumatate din masa totala a atmosferei este cuprinsa intre pamint si inaltimea de 5 km.Pina la 10 km se gasesc 2/3
din masa atmosferei,iar pina la 20 de km,9/10 din aceasta masa.
Numarul incendiilor semnalate in situatii cu presiune atmosferica ridicata este cu mult mai mare decit cel al
incendiilor declansate in regimul atmosferic cu presiune scazuta.
2.PERICOLUL DE INCENDIU SI DE EXPLOZIE CREAT DE TRASNET
In fiecare zi,in intregul globul pamintesc se produc aproximativ 300 furtuni.Aceste instabilitati atmosferice
accentuate se caracterizeaza prin vint puternic,aglomerari de nori,averse si descarcari electrice.
Frecventa furtunurilor,ploilor si descarcarilor electrice difera de la regiune la regiune.Datorita descarcarilor electrice
atmosferice,in timpul furtunilor se pot produce distrugeri de diferite feluri,incendii etc.
Descarcarea electrica luminoasa care se produce intre nori sau in interiorul unui nor se numeste fulger.
Lungimea obisnuita a scinteilor electrice care strabat norii sub forma de fulger este de 0,1-2 km,dar uneori poate sa
ajunga la 10-15 km.Viteza de propagare este de 100 km/s,iar durata intre 0,001-0,002 s.
Intesitatea curentului pe care il transporta este de ordinul a 10000 pina la 20000 A,iar a tensiunii electrice intre 30250 MV.
Din 4200 descarcari masurate s-a constatat ca in nori se produc 3200,iar intre nori si pamint 1000 descarcari.
Dupa aspectul exterior,fulgerul poate fi difuz (produs in interiorul unui loc,cu aspect difuz) si globular (produs in
timpul starilor de furtuna caracterizat prin aparitia unui glob luminos de citva centimetrii diametru si care se deplaseaza sub
influenta curentilor de aer,coboara catre pamint,ocolind in general obstacolele.Fulgerul globular patrunde in incaperi,pe usi si
ferestre lasate deschise,iese eventual pe cos si dispare,fie cu explozie,fie fara zgomot,la atingerea unui obiect sau a peretilor.
Daca diferenta de tensiune intre nori si pamint ajunge atit de mare,incit poate strapunge aerul care joaca rolul unui
izolator,se poate produce o descarcare electrica.
Descarcarea electrica de mare intensitate,care se produce pe timp de furtuna,intre nori si pamint se numeste trasnet.
Amplitudinea curentului poate sa ajunga de la 20 kA la 150 kA si chiar 200 kA.
Frecventa trasnetelor depinde de numarul furtunilor care se produc intr-o anumita regiune.In functie de numarul
mediu anual de zile cu furtuni se stabilesc zonele care alcatuiesc harta keraunica a tarii.Cele mai frecvente descarcari de
trasnet se produc in zona muntoasa,unde numarul mediu anual de zile de furtuni depaseste cifra 30.Harta keraunica se
stabileste in deplina concordanta si cu numarul de incendii cauzate de trasnet,izbucnite in zonele respective.
In perioada anilor 1961-1970 au izbucnite in tara noastra 2542 de incendii cauzate de trasnet.Dintre acestea 57 s-au
declansat in sectoarele industriale,22 in regiuni paduroase,503 la obiective agricole,7 la santiere si 1831 in sectorul
particular ,in special in mediu rural.In anul 1971 numarul incendiilor izbucnite din cauza trasnetului s-a ridicat la 271.
Judetele in care au izbucnit cele mai multe incendii sunt cauzate de trasnet fac parte din zonele cu numarul cel mai
mare de furtunui dintr-un an.Astfel,majoritatea incendiilor datorita trasnetelor s-au produs si se produc in judetele
Alba,Bihor,Cluj,Harghita,Hunedoara,Maramures,Mures,Satu-Mare,Suceava.
Deoarece trasnetul este un fenomen electric,el poate produce acelasi efect ca orice trecere de curent intr-un
conductor sau printr-un materiale rau conductor ori izolant.
Trasnetul produce urmatoarele efecte: calorice,mecanice (electromagnetice); chimice; fiziologice; deranjamente
nervoase; actiunea asupra inimii.
Din punctul de vedere al pericolului de incendiu intereseaza efectul termic.
Daca trasnetul trece printr-un conductor metaliccu sectiunea suficient de mare (de ex: conductoarele pentru
paratrasnete,rezistenta este atit de mica incit pericolul de incendiu este redus).
Dimpotriva,la trecerea prin sirme subtiri,sirma de antena etc.,s-au constatat urme vizibile de incalzire,ori topirea
acestora.Contactele imperfecte prezinta,de asemenea un mare pericol pentru circuitele prin care se scurge curentul de trasnet.
La slabirea contactelor unor instalatii,chiar si de paratrasnete,se produce topirea metalului care poate sa aprinda
materialele inflamabile din jur,in special amestecurile de vapori-aer sau gaz-aer.
La trecerea curentului prin materialele rau conducatoare de electricitate,o mare parte din energie este transformata in
caldura,care vaporizeaza apa continuta de materialele respective (de ex.,in lemn,caramida).Din cauza suprapresiunii produse
de evacuarea rapida a apei si a duratei reduse a fenomenului se produce spargerea de natura exploziva a copacilor,stilpilor de
lemn,grinzilor si zidurilor.Sunt si cazuri cind la trecerea curentului electric prin diverse obiecte,acestea se incalzesc in asa
masura,incit se poate ajunge la temperatura de aprindere a materialelor din care sunt confectionate.In acest caz trasnetul
devine cauza de incendiu.
La trecerea trasnetului de intensitate mare si durata mica prin unele materiale combustibile,acestea nu sunt aprinse,ci
imprastiate (paie,fin etc.).Daca insa se produc descarcari de mica intensitate si durata mare,aprinderea lor este posibila.
Trasnetul poate sa loveasca direct intr-un obiectiv (actiune principala) sau sa patrunda in interior prin intermediul
retelei de iluminat,de apa etc. (actiune secundara).De regula,descarcarea principala este urmata de descarcari ulterioare de
mica intensitate.
Deteriorarea cladirilor prin trasnet are loc in special datorita incendiilor.Deseori insa se produc deteriori cauzate de
trasnet,fara a se declansa vreun incendiu.Acestea se limiteaza,de obicei,la dezveliri partiale ale acoperisului ,craparea
zidurilor,distrugerea grinzilor de lemn prin aschiere etc.Daca insa se produc descarcari de mica intensitate si de durata
mare,aprinderea lor este posibila.
Trasnetul poate sa loveasca intr-un obiectiv (actiunea principala) sau sa patrunda in interior prin intermediul retelei
de iluminat,de apa etc.(actiunea secundara).De regula descarcarea principala este urmata de descarcari ulterioare de mica
intensitate.
Deteriorarea cladirilor prin trasnet are loc in special datorita incendiilor.
Deseori insa se produc deteriorari cauzate de trasnet.fara a se declasa vreun incendiu.Acestea se limiteaza,de obiecei
la dezveliri partiale ale acoperisului,craparea zidurilor,distrugerea grinzilor de lemn prin aschiere etc.Daca trasnetul loveste
intr-o stinga are loc o farmitare a acesteia la suprafata.
La descarcarea curentului de trasnet prin corpul omenesc,pericolul principal care apare este cel al producerii
fibrilatiei inimii.Trasnetul cazut direct pe corpul omenesc este de cele mai multe ori mortal.Dintr-o statistica straina intocmita
pe o anumita perioada de timp reiese ca din cele 270 persoane lovite de trasnet numai 30 au supravietuit.
Oamenii,pentru a evita loviturile de trasnet,vor alege ca adapost,in primul rind cladiri cu acoperis metalic prevazut
cu cadru metalic sau cu paratrasnete.In cazul ca nu este posibil adapostirea se va face in orice alta cladire.
Pe timpul unei furtuni nu e recomandabil sa se urce spre virful unui deal sau sa ramina in terenuri deschise si
libere.Se vor evita de asemenea copacii izolati,stilpii liniilor telefonice si electrice.
Pentru evitarea loviturilor de trasnet este recomandabil asezarea pe sol in genunchi ori pe partea posterioara a
picioarelor (pozitia traditionala de sedere a japonezilor sau pe vine).
Protectia animalelor impotriva descarcarilor atmosferice se poate asigura prin indepartarea acestora de gardurile de
sirma,de arbotii izolat etc.
3.CRITERII DE PREVEDERE SI AMPLASAREA INSTALATIILOR CONTRA TRASNETULUI
PROTECTIA CONTRA TRASNETULUI
Domeniul de aplicare,prescriptiile comune tuturot instalatiilor de paratrasnet,cit si cele ale constructiilor cu caracter
special,se arata in normativul de specialitate.
Protectia contra trasnetului a contructiilor si instalatiilor tehnologice executate in interior se realizeaza astfel:
- normala (pentru categoriile C,D,E pericol de incendiu,sau intarita (categoriile A,B pericol de incendiu),impotriva
efectelor directe ale trasnetului;
- suplimentara (pentru constructiile A si B si instalatiile exterioare de fluide combustibile),impotriva efectelor
secundare ale trasnetului si (la LEA care intra direct in cladiri,impotriva supratensiunilor atmosferice.
Instalatiile de protectie contra trasnetului sunt obligatorii la:
- cladiri si instalatii tehnologice exterioare de categoriile A,B pericol de incendiu;
- cladiri cu aglomerari de persoane (sali,hoteluri,camine,biserici etc.,cu peste 400 locuri,scoli cu peste 10 sali,spitale
si similare,cu peste 75 de paturi,restaurante si magazine de peste 1000 m,statii de calatori de categoriile I,II,de peste 300
persoane aglomeratie maxima sau III,IV de pe liniile principale);
- cladiri care adapostesc valori importante culturale sau tehnico-economice (expozitii,muzee,arhive,monumente
istorice,centrale electrice si de comunicatii etc.);
- cladiri de locuit cu P+II niveluri,hoteluri si camine cu inaltimea de peste 28 m;
- grajduri cu animale mari (peste 200 capete),sau mari si de rasa (indiferent de capacitate);
- cladiri mai inalte de 10 m si de doua ori mai mari fata de cele din jur.
In zonele unde K 30 se prevad instalatii de protectie contra trasnetului (IPT) si pentru:
- cladiri si instalatii tehnologice exterioare de categoria C pericol de incendiu;
- cele de categoriile D,E, izolate (nimic in jur pe o raza de 25 m);
- grajduri de animale mari de 100-200 capete;
- depozite deschise de baza cu materiale cu pericol de incendiu.
De asemenea,se prevad IPT in spatii care au destinatia cu cel mai mare pericol de incendiu dintr-o cladire,indiferent
de nivel.In cazul cind constructia care urmeaza sa fie proiectata este de categoria C,D,E si intra in zona de protectie a unei
IPT vecine,aceasta nu va fi prevazuta IPT.
TRASNETULUI
La acest tip de instalatii drept conductoare de captare se folosesc in principal elemente metalice ale constructiilor si
instalatiilor tehnologice excterioare cu conditia de a se asigura dimensiunile minime (s100 mm; g 0,5 mm tabla),precum si
continuitatea electrica.Astfel:
- rezervoarele de lichide combustibile cu corn si capac metalic supraterane si semiingropate daca sunt prevazute cu:
dispozitive opritoare de flacari,supape de respiratie pentru presiuni si vid,grosimea tablei peste 5 mm,imbinari sudate si
nituite,capacul legat electric la corpul rezervorului,iar atunci cind este flotant si la pamint,toate conductele rezervorului legate
electric la pamint;
- conductele metalice pentru fluidele combustibile cu grosimea minima de 5 mm,montate la cel putin 4 m de sol,care
vor fi insa legate la prize de pamint proprii separate de maximum 20 la intervale de 20-25 m in lungime de conducta; la
conductele metalice montate mai jos de 4 m se vor folosi prize de pamint de maximum 20 ,la 200-300 m lungime de
conducta;
- cosurile si turnurile de racire metalice impreuna cu cablurile de ancorare care se leaga la elementele metalice din
pamint;
- cladirile C,D si E pericol de incendiu si de grad de rezistenta I,II si III,cu acoperis din tabla sau materiale izolate
prinse pe schelet metalic cu piese metalice la distante fixe;
- elementele metalice ale acoperisului (cornise,coame,jgeaburi,balustrade de protectie superioare ale turnurilor de
racire etc.) si alte elemente metalice care ies din planul acoperisului (cosuri de ventilatie si de fum,crucile turlelor bisericilor
etc.); daca ies cu 0,5 m din planul acoperisului se folosesc,cind este cazul,tije de OL 16 mm inalte cit asigura zona de
protectie a elementului respectiv.Daca nu este posibil se folosesc drept elemente de captare,conductoare anume destinate ca
de exemplu OL-Zn (banda cu s 50 mm; g 2,5 mm sau rotund 8 mm) sau OL grunduit si vospit anticoroziv in doua
straturi (banda cu s 100 mm; g 4 mm sau rotund 12 mm).
Montajul se face aparent in diferite modulri:
- sistem retea (la acoperisurile plate sau cu coama la h 1 m de streasina,cu ochiuri de maximum 20x20 normal
sau 10x10 m intarit;
- sistem de coama (la acoperisurile in pante,cu seduri,cu conducta pe coama si pentru < 30 si pe marginea
acoperisului);
- tija (la acoperisurile in piramida sau cu coama scurta,la turnuri,cosuri si similate);
- combinat (la acoperisurile complexe elementele nemetalice care ies din planul acoperisului se prevad cu rama
metalica sau cu tija,functie de inaltime.
Ca conductele de coborire se pot folosi cu prioritate elementele metalice ale constructiilor si instalatiilor tehnologice
exterioare care indeplinesc conditiile de sectiune si continuitate electrica ca de exemplu: scheletul,peretii si armaturile din
metal,inclusiv scheletul metalic al cladirilor de IV si V rezistente la foc; elementele metalice verticale pentru categoriilde
D,E,pericol de incendiu si gradul I,II si III rezistenta la foc (conducte de apa si incalzire,scari metalice de incendiu,burlane de
scurgere etc.,fiind excluse conductele de gaze naturale si fluide combustibile); cind nu exista continuitate electrica se folosesc
ca conductoare auxiliare legate la conductoarele principale de coborite.
Daca cele aratate mai sus nu sunt posibile,pentru elementele de coborire se folosesc materialele indicate la
conductoarele de captare.Se precizeaza ca la cosuri,pe portiunea expusa fumului sau gazelor evaucate,minimum 3 m in jos de
gura cosului,se folosesc OL-Zn 16 mm sau 40x4 mm,restul coboririi fiind de 10 mm sau 30x3 mm.
Numarul si dispunerea coboririlor principale depinde de dimensiunile cladirii si formele acoperisului.
Montarea conductoarelor de coborire se face obisnuit pe exterior,exeptional in interior (acest aspect
pretentios,dificultate deosebita de executie etc.),insa numai la cladirile D,E I,II,III.
La pozarea aparenta exterioara se alege drumul ce mai scurt,dar nu prin luminatoare,balcoane,logii etc.; pe fatade
este admisa montarea ingropata a maximum 50% din coboriri la constructiile din lemn,caramida si beton armat cu asigurarea
protectiei fata de materialele combustibile.
Montarea in inteterior fie ingropat sau aparent se va executa ferit de contactul sau apropierea de materialele
combustibile (se va folosi protejarea cu material incombustibil si electroizolant).
Priza de pamint va fi comuna in mod obisnuit cu priza de pamant pentru protectia contra electrocutarii,Daca nu este
posibil,se prevede priza de pamint proprie cu precadere naturala,exceptional artificiala.Priza de pamint artificiala se monteaza
fata de fundatia constructiei proprii la 1,5-5 m cu electrozi uniformi distribuiti in jurul constructiei si protejati cu
beton.Prizele de pamint proprii se leaga la reteaua generala de legare la pamint a incintei,numai daca sunt la mai putin de 20
m.La priza comuna se leaga toate prizele de folosire aflate la mai putin de 20 m si toate elementele metalice neincluse in priza
situate la mai putin de 2 m.
Rezistenta de dispersie a prizei de pamint proprie naturala pentru categoria de pericol de incendiu al constructiilor
A,B,C,D,E este de 2,5/5 ,iar pentru IPT artificiala 5/10.
6.INSTALATII DE PROTECTIE MONTATE INDEPENDENT DE CONSTRUCTII CONTRA EFECTELOR
DIRECTE ALE TRASNETULUI
Conductoarele de captare sunt formate din tije de OL Zn sau OL grunduit si vopsit anticoroziv 20 mm si l 1
m,montate pe catarge (stilpi din beton,beton armat,metal).Numarul,inaltimea si dispunerea catargelor se stabilesc prin
calcul,in raport de zona de protectie respectiva,avindu-se in vedere urmatoarele: inaltimea unui catarg nu poate fi mai redusa
decit jumatate din distanta fata de catargul vecin; distanta dintre virful tijei si marginea constructiei protejate va fi de cel putin
5 m,iar la gazometre si alte recipiente similare de maximum 3 m fata de virful tevii de aerisire.
Conductoarele de coborire sunt formate din armatura sau corpul metal al stilpului cu respectarea conditiilor de
sectiune si continuitate precum si din conductoare anume destinate.
Priza de pamind,in cazul cind este posibil,se monteaza la minimum 5 m de alte prize,asigurindu-se R p 5 (10 )
naturala (artificiala; cind nu e posibila separarea,se utilizeaza prize comune cu R p 2,5 (5) naturale (artificiale).
7.INSTALATII DE PROTECTIE CONTRA EFECTELOR SECUNDARE ALE TRASNETULUI
Pentru egalizarea potentialelor produse de descarea trasnetului la constructiile de categoriile A,B se folosesc coducte
orizontale in sistem inchis la distante de 10-15 m pe verticala legate la coborire si elemente metalice vecine care intra si ies in
cladiri,cu exceptia conductelor de fluide combustibile,toate legandu-se la pamint la intrari si iesiri.
8.PROTECTIA CONTRA DESCARCARILOR LATERALE
Intre doua puncte apropiate a unei conducte IPT sau intre o conducta IPT si un element metalic de constructie sau
instalatie.Protectia contra descarcarilor naturale se calculeaza astfel:
D= LB/10 ; respectiv D=0,3 Rp+ LC/10 n ;
LB,LC lungimea buclei,respectiv a conductei de coborire din locul de apropiere pina la pamint [m];
Rp este rezistenta de dispersie a prizei de pamint [];
n numarul conductelor de coborire
Intre conductele IPT si elementele de constructie combustibile se vor respecta:
60 cm de coama acoperisului;
40 cm de acoperis;
20 cm de pereti;
- nu se normeaza distantele fata de elementele incombustibile;
Daca distantele arate mai sus nu pot fi respectate:
- in primul caz elementele metalice vor fi legate direct sau prin descarcatoare,pe drumul cel mai scurt,la IPT.Fac
exceptie situatiile cind descarcatoarele nu-s permise in incaperi de categoriile A,B; masura nu se refera la instalatiile electrice
din cladiri cu structura complet metalica sau inglobata in structura de beton armat de mare suprafata,daca priza de pamint este
comuna si nici la conductele de protectie PATD;
- in al doilea caz se vor monta materiale incombustibile si electro-izolante in spatiile de apropiere.
9.PROTECTIA CONTRA DESCARCARILOR ELECTRICE ATMOSFERICE IN MEDIUL RURAL
Numarul relativ mare de incenii izbucnite in mediul rural,in special la depozitele de furaje si grajduri de animale,a
determinat luarea unor masuri speciale de protectie.
Din anul 1982,incepind cu judetele Timis si Brasov,s-a trecut la construirea de instalatii de paratrasnete in
agricultura,care acolo unde au fost bine realizate au dat rezultate.
Detaliile constructive sunt aratate in tabelul XIII.
Tabelul XIII
Detaliile constructive pentru paratrasnete in agricultura
Poz
1
Denumirea
2
P1
P2
P3
Dimensiunile [mm]
3
DETALIUL A
16;
l= 1850
50 x 16; l=60
Buc
4
STAS
5
1
2
438-67
437-67
57 x 3,5; l=3300
404-71
7657-71
PK 1
DETALIUL B
68,5;
l=60
PK 2
57 x 3,5; l=3300
PK 3
76 x 4
l=3300
PK 4
Otel rotund OL 37
PK 1
5; l=50
DETALIUL C
86 x 6; l=60
PK 2
Teava din OL
76 x 4
l=3300
PK 3
80 x 5
l=3300
PK 4
Otel rotund OL 37
PK 1
PK 2
6;
l=50
DETALIUL D
78 x 16;
l=60
89 x 5
l=3300
437-67
404-71
7657-71
404-71
7657-71
333-71
437-67
404-71
7657-71
404-71
7657-71
333-71
1
1
437-67
404-71
PK 3
133 x 5;
l=3300
PK 4
Otel rotund OL 37
PK 1
PK 2
133 x 5;
l=3300
PK 3
159 x 7;
l=5000
PK 4
Otel rotund OL 37
16;
l=50
DETALIUL E
144 x 5; l=60
5;
l= 50
1
3
1
7657-71
404-71
7657-71
333-71
437-67
404-71
7657-71
404-71
7657-71
333-71
Tipul de paratrasnet prezentat mai sus pentru protectia depozitelor de furaje si grajduri de animale prezinta un model
in acest domeniu,organele responsabile pot adopta si alte modele,care sa asigure o eficacitate sporita.Materialele necesare
pentru realizarea instalatiilor de paratrasnet folosite in mediul rural pentru protectia diverselor obiective sunt accesibile si
cantitativ reduse,ceea ce face posibila folosirea unor instalatii similare si in majoritatea obiectivelor din mediu rural situate in
regiuni unde frecventa trasnetelor este mare.
10.CALCULUL ZONEI DE PROTECTIE CONTRA INCENDIILOR
La proiectarea si construirea unei instalatii de protectie contra trasnetelor se au in vedere pericolul de distrugere de
catre curentii de trasnet,natura si suprafata construita care trebuie protejate,intensitatea descarcarilor atmosferice in regiunea
geografica respectiva,natura terenului,gradul de umiditate sau de uscaciune,importanta economico-politica a
obiectivului,precum si alti factori.
Una din principalele elemente care trebuie determinate si verificate este zona de protectie.
Prin zona de protectie a unui paratrasnet se intelege spatiul in care,cu un suficient grad de siguranta,o constructie nu
poate fi lovita direct de catre trasnet.
Zonele de protectie se pot determina grafic prin calculul sau cu ajutorul monogramelor.
Paratrasnet simplu cu tija.Pentru calculul zonei de protectie se pot folosi relatiile:
rx=1,5 (h-1,25 hx),pentru 0 hx 2/3 h;
rx= 0,75 (h-hx),pentru 2/3 hx h;
rx raza zonei de protectie [m];
h inaltimea paratrasnetului [m];
hx inaltimea constructiei protejate [m].
Paratrasnet simplu cu cablu.Pentru calculul zonei de protectie se pot folosi relatiile:
rx 1,25 (h-1,25 hx),pentru 0 hx 2/3 h;
rx = 0,625 (h-hx),pentru 2/3 hx h.
Paratrasnet dublu cu tija de aceeasi inaltime.Zona de protectie a unui paratrasnet dublu cu tija de aceeasi
inaltime,insa mai mic cu 60 m.
Distanta dintre paratrasnete se ia egala cu a.Constructia laterala a zonei se executa pentru fiecare paratrasnet la fel
ca cel simplu cu tija.
Latimea zonei de protectie la jumatatea distantei dintre paratrasnet la sol este egala cu 2 r 0,iar la inaltimea hx cu 2 rox.
Eficacitatea unui paratrasnet dublu cu tija este in functie de distanta a dintre paratrasnete,care nu poate fi marita prea
mult.
La a 5h limita superioara de protectie este conturata de arcul AB, iar la 2a= 5,3 h arcul Ab atinge linia
orizontala,adica terenul si in acest caz h0=0.
Daca distanta a dintre paratrasnete depaseste 5,3 h,se formeaza un mare decalaj al zonei de protectie,iar la a=6h
inceteaza influenta reciproca a ambelor paratrasnete,ele devenind cu actiune independenta,adica paratrasnete simple cu tije.
Pentru calculul lui ho si h se poate folosi relatia:
h0=4h - 9h+0,25a.
Deci,daca se cunoaste h0 (inaltimea minima) si a,atunci cele doua paratrasnete se calculeaza astfel:
h=0,571h0+0,183 h0+0,0357a.
Paratrasnetul dublu cu tije de inaltimi diferite.Se construieste mai intii zona de protectie a celui mai inalt
paratrasnet,considerindu-l simplu cu tija dupa care se duce la inaltimea hi,care reprezinta inaltimea celei de a doua tije,o
paralela la linia orizontala,ce reprezinta nivelul solului,pina intilneste zona de protectie a paratrasnetului mai inalt,in punctul
M.Distanta de la punctul M pina la sol se considera un paratrasnet fictiv,care formeaza cu h1 un paratrasnet dublu de aceeasi
inaltime (h1),distanta dintre ele fiind egala cu a.Partile frontale ale zonei de protectie se determina la fel ca la un paratrasnet
dublu cu tija.
Partea centrala a zonei de protectie se determina ca la un paratrasnet dublu cu tije de aceeasi inaltime.
Paratrasnet multiplu cu tije de aceeasi inaltime.Zona de protectie se determina dupa aceleasi regului ca in cazul
paratrasnetelor simple luate doua cite doua si calculate ca paratrasnete duble.
Suprafata din interiorul paratrasnetului multiplu este mult mai bine protejata decit partile exterioare limitate de
zonele de protectie ale paratrasnetelor simple si duble.
Suprafat triunghiului este bine protejata la inaltimea hi daca rox este mai mare sau egal decit 0.Valorile r0 si rox se
determina la fel ca la paratrasnetele simple si duble.Punctele 01,02 si 03 indica pozitia celor trei paratrasnete cu tija in plan.
Paratrasnet cu cablu.Inaltimea minima a zonei de protectie se poate determina cu relatia:
ho= 3h-4h+0,25a.
In cazul cind se cunosc inaltimea h0,distanta a si inaltimea zonei de protectie la mijlocul unui paratrasnet dublu cu
cablu,pentru h,se poate folosi relatia:
h=0,6h0+o,16h0+0,05a.
Pentru valori a/h4,4, valorile h0 si r0 se anuleaza si,pe masura ce distanta dintre cabluri creste,zona de protectie se
desface in doua; pentru a/h=5 influenta reciproca a celor doua paratrasnete dispare,fiecare actionind in acest caz independent.
11.PRIZELE DE PAMANT
Rezistenta prizei de pamant (rezistenta de trecere) se defineste ca raportul dintre tensiunea prizei fata de pamant si
curentul care trece prin priza de pamint in sol in regim stationar.
Rezistenta la impuls a unei prize de pamint se defineste ca raportul dintre tensiunea de impuls produsa de
descaricarile atmosferice apreciate prizei si curentului respectiv se stabileste priza; teoretic rezistenta de impuls se considera
egala cu rezistenta de trecere din momentul cind curentul atinge valoarea maxima.Pina la aceasta valoare,rezistenta la impuls
difera de rezistenta de trecere obisnuita a prizei,pe de o parte din cauza duratei extrem de scurte a impulsului,care conduce la
interventia inductantelor din interiorul prizei,iar pe de alta parte din cauza gradientilor de potentiali foarte mari,care
favorizeaza descarcarile prin arc din interiorul solului.
Rezistenta la impuls a unui electrod de punere la pamant Ri se determina in multimi rezistenta de trecere a
electrodului R cu un coeficient de impuls,definit ca raportul dintre rezistenta la impuls si rezistenta la trecere.Astfel:
Ri = aiR.
Valoarea coeficientului ai poate fi supraunitara sau subunitara,in raport de factorii care influenteaza valoarea acestui
coeficient.
14.Rezistenta la foc a materialelor de constructii si a cladirilor
1.NOTIUNI PRIVIND PRINCIPALELE PROPRIETATI FIZICO-MECANICE ALE MATERIALELOR,
CONEXE MODULUI DE COMPORTARE LA FOC
1.1 SCHIMBAREA STARII DE AGREGARE
In general,in natura substantele se pot gasi in stare solida,lichida sau gazoasa in raport cu fortele de coeziune
intermoleculara care scad,de la starea solida la cea lichida si la cea gazoasa.Ca urmare,
corpurile solide se caracterizeaza prin volum si forma determinate,substantele lichide isi pastreaza volumul constant si
curg,iar cele gazoase ocupa intregul volum disponibil,functie de densitatea specifica.
Multe substante sub influenta temperaturii si presiunii pot trece dintr-o stare de agragare in alta prin fenomele de
topire si vaporizare,condesare si solidificare sau prin sublimare si desublimare.
De exemplu,gheata prin topire se transforma in apa si prin vaporizare in vapori de apa,iar in sens invers prin
condensare in vapori in apa lichida si prin solidificare in gheata.Daca in primul flux de transformari se absoarbe caldura ,in al
doilea flux se cedeaza caldura.
Fenomenele de trecere a substante dintr-o stare in alta au loc potrivit unor legi valabile,atit pentru topire,cit si
pentruvaporizare,cum sunt:
- topirea si vaporizarea substantelor pure,la presiune constanta,se produc la temperature bine determinate,constante si
caracteristice fiecarui substante;
- schimbarea starii de agregare a unei unitati de masa dintr-o substanta necesita o cantitate de caldura
determinanta,denumita cadura latenta specifica de transformare (topire,solidificare,vaporizare,condensare).
Prin topire,majoritatea substantelor isi maresc volumul,cu exceptia ghetii care si-l reduce.La vaporizare,marirea
volumului este mult accentuate.De exemplu,apa isi mareste volumul de circa 1700 de ori,absorbind la vaporizare o caldura
specifica de 538,7 cal/g,la care se adauga aproximativ 85 calorii pentru a ajunge la fierbere,deci 623,7 cal/g.
Aceasta proprietate a apei o recomanda ca substanta de stingere a incendiilor foarte eficienta prin efectele de
racire,inabusire,daca este folosita sub forma de jet compact si de dislocare.
Unele corpuri,ina la presiune atmosferica,trec direct din starea solida in vapori prin fenomenul de sbulimare,cum
sunt iodul ,acidul benzonic,pentasulfura de fosfor,zapada carbonica (dioxidul de carbon lichefiat) clorura de amoniu etc.
Totodata sunt materiale (lemnul,hirtia etc.) care prin incalzire,in lipsa oxigenului initial se descompun,dind nastere la
diferite substante,unele fiind combustibile,care se pot aprinde ulterior foarte usor.
De asemenea,multe aliaje se topesc la temperaturi reduse fata de temperaturile de topire ale substantelor
componente.Pe acest fenomen se bazeaza constructia unor detectoare de incendiu si capete de pulverizare tip sprinkler
realizata din aliaje cutectice (Daracet,Lipowitz,Wood,Rose etc.).
In tabelul XIV-1.1 se arata temperaturile de topire a unor substante.
Temperatura de topire
[C]
- 38,87
45
50
54
60
66
80
94
119
150
232
327
419
434
Substanta
Magneziu
Aluminiu
Bronz
Email
Sticla
Aur
Cupru
Fonta
Otel
Nichel
Portelan
Platina
Cuart
Wolfram
Temperature de topire
[C]
650
660
900
960
800 1400
1.064
1.083
1.130 1.200
1.300 1.500
1.451
1.550
1.773
1.730 2.000
3.380
In cazul amestecurilor de substante lichide,punctele de fierbere si implicit vaporizarea lor,au loc la praguri de
temperature stabilite pentru fiecare substanta,semnificativ fiind in acest sens procesul de distilare fractionata a produselor
petroliere.
Punctual de fierbere variaza direct proportional in functie de presiunea existenta la suprafata lichidului.De
exemplu,in cazanul cu abur,fierberea incepe la peste cu 100C,iar intr-o coloana,de distilare in vid,fenomenul are loc sub
temperaturile determinate la presiunea atmosferica.
Evaporarea este tot o vaporizare,care are loc insa la suprafata unui lichid,la orice temperatura cuprinsa intre cea de
solidificare si cea de fierbere ,daca presiunea vaporilor lichidului considerat in spatiul de deasupra lichidului este inferioara
presiunii vaporilor saturati ai acestui lichid si daca presiunea atmosferica depaseste aceasta presiune a vaporilor saturati
(pentru a nu avea loc fierberea).
Viteza de evaporare se poate calcula cu urmatoarea formula empirica stabilita de Dalton:
v=KS(pm-p) [cm3/s];
H
K constanta care depinde factori externi;
S suprafata libera a lichidului [cm];
H valoarea presiunii atmosferice [mm Hg];
pm -valoarea presiunii vaporilor nesaturati ai lichidului,existenti la suprafata lui [mm Hg];
p valoarea presiunii lichidului considarat in spatiul de deasupra lichidului [mm Hg].
Punctul triplu al apei reprezinta o stare unica a acesteia,in care gheata,apa si vaporii pot exista simultan in
echilibru.Starea corespunde presiunii de 4,57 mm Hg si temperaturii de 0,0075C.Punctul 0 este punctul triplu.Intre curbele
OP si Om apa se afla in stare lichida,intre curbele On si OP ca gheatza,iar sub curbele On si OM apa exista in stare de vapori.
Umiditatea relativa U reprezinta raportul dintre masa m a vaporilor de apa dintr-un volum dat din atmosfera si masa
M de vapori de apa,care ar satura atmosfera in aceleasi conditii,adica:
U= m
M
Intrucit vaporii asculta aproximativ de legea Boyle-Mariotte,rezulta:
ps
p presiunea partiala a vaporilor de apa prezenti in atmosfera [at];
ps presiunea vaporilor saturati la temperature aerului [at].
Lichefierea gazelor se realizeaza in multe cazuri prin comprimare izotermica pina se ajunge la starea critica cind
toata masa gazului se lichefiaza deodata.De exemplu,starea critica a CO2 este la temperatura critica de 31,1C si la presiunea
critica de 7,6 at.Intrucit majoritatea gazelor,intre care azotul,aerul,oxigenul,heliul etc.,au o temperatura critica scazuta
,lichefierea lor se poate face prin realizarea unor amestecuri refrigirente sau prin evaporarea intensiva a unor substante.In
industrie,
Lichefierea gazelor se face prin metoda detentei,bazata pe proprietatea gazelor de a se raci la destindere brusca.
1.2. DILATAREA CORPURILOR SOLIDE SI LICHIDELOR
Sub efectul temperaturilor in crestere corpurilor se dilata,iara daca temperaturile scad corpurile se contracta
indiferent de starea lor de agregare.Variatiile mai mari au loc in mai mari au loc in directiile dimensiunilor predominante ale
corpurilor.
In cazul barelor,grinzilor si altor corpuri avind lungimea ca dimensiune predominanta ,dilatarea liniara se exprima
prin relatia:
1 = x10 t sau lt= lo ( l + xt);
1 = lt - lo modificarea lungimii sub efectul variatiei temperaturii t ;
lo lungimea initiala [m];
0 - 100
23,8
19,5
14,2
0 1000
-
15,2
15,6
16
16,4
16,8
16,5
10,4
13
11,7
12
9
29
16,9
11
13,7
12,2
13,6
9,1
29,6
17,2
11,6
14,3
12,8
13,1
9,3
31,1
17,7
12,2
14,9
13,3
13,6
9,4
-
18,1
12,9
15,2
13,8
14,1
9,5
-
18,1
12,9
15,2
13,8
14,1
9,5
-
16,8
10,2
-
0,5
4,5
16,5
0,6
4,5
-
0,6
4,7
-
0,6
4,7
-
0,6
4,5
-
0,6
4,6
-
0,5
4,6
-
0 80
0 100
Substanta
Acetona
Benzene
Glicerina
Mercur
Toluen
0 800
22,1
-
0 10
135
120
50
18,19
-
0 20
138
120
50
18,2
107
134
18,25
117
18,26
Corpurile solide de diferite nature se caracterizeaza si prin coeficientul de dilatare in volum xv.
Intrucit acest coeficient se schimba putin cu temperatura,in apropierea lui 0C,relatia de modificare a volumului se poate
scrie:
V=V0 (1+xvt );
xv pentru corpurile isotope,care au aceleasi proprietati in toate directiile,sau:
xv x1 + x2 + x3 pentru corpurile solide anizotrope,coeficientii x1 , x2 si x3 fiind coeficienti de dilatare liniara pe 3
directii care formeaza doua cite doua unghiuri de 90C.
Un vas gol,confectionat dintr-un material oarecare,se dilata la fel ca atunci cind spatiul din interiorul sau ar fi ocupat
de materialul vasului.
In cazul dilatarii termice apar forte insemnate.Astfel,la dilatarea termica a unei bare,aflata initial la 0C datorita
alungirii 1=1xt apare o forta :
F= SExt;
F forta care se exercita pe suprafata S[ N ] ;
E modulul lui Young,de elasticitate;
Aceeasi forta trebuie aplicata la captele barei pentru a impiedica contractarea ei la revenirea la 0C.
Asemanator pentru a opri dilatarea unei bare,trebuie aplicata o forta care sa comprime bara,la temperature t,de la
lungimea l0 (1+x1),pina la lungimea l0 exprimata prin relatia:
F=SE. xt.
1+xt
Datorita cresterii temperaturii rezultate in caz de incendiu si dilatarii corpurilor,pot sa apara fenomene negative cum
sunt:
- fisurarea conductelor metalice sau caderea lor de pe reazeme,aparitia scurgerilor de produse din retelele de
transport si utilajele de vehiculare ca urmare a neetansitatilor aparute,indeosebi la armature din materiale diferite;
- deplasarea de pe reazame a unor elemente de rezistenta ale constructiilor (ferme,grinzi,estacade etc.);
- distrugerea unor structuri,mai ales metalice,ca urmare a eforturilor mari aparute pe unele directii ale nodurilor
acestora;
- imposibilitatea inchiderii unor usi,clapete si alte elemente de protectie deformate de temperatura;
- modificarea ceartamentului liniilor de cale ferata sau metrou;
temperatura de origine pe scara Kelvin.In realitate aceasta temperatura de zero absolute nu poate fi atinsa.
Daca temperatura se mentine constanta,parametrii gazelor (presiunea si volumul) variaza dupa legea Boyle
Mariotte,redata prin relatia:
p1V1 = p2V2 = piVi = const.
Generalizind se obtine legea gazelor perfecte a lui Clapeyron exprimata prin relatiile:
pV=p0V0(1+xt) sau pV = n RT;
R = 8,31 J/grd.mol constanta universala a gazelor;
n numarul de moli (n=m),in care m este masa gazului,iar M masa lui moleculara.
M
Considerind ca parametrii initiali ai cazului p0,V0 si t0 ,si inlocuind pe t=T-273,15 rezulta relatia simplificata
exprimata in grade Kelvin:
pV=p0V0=const ori p = pM;
T
T
RT
p este densitatea gazului (p=m).
V
In realitate gazele se comporta putin diferit,mai ales la presiuni foarte mari,cind produsul p V nu mai ramine
constant,ci creste in raport cu presiunea.Van der Waals a stabilit ca urmatoarea ecuatie termica de stare a gazelor reale:
(p+n2a)(V-nb)=nRT;
V2
a si b constante pozitive,caracteristice fiecarui gaz;
na presiunea interna a gazului;
V
T temperature absoluta [K].
Presiunea exercitata de un gaz perfect este direct proportionala cu numarul de molecule din unitatea de volum a
gazului si cu energia cinetica medie a moleculei in gaz.Se exprima prin relatia:
p=2NS;
3V
N numarul de molecule (N=nM); M este numarul lui Avogadro si este egal cu 6,0231023mol-1;
S energia cinetica a moleculei [J];
S=mV = 3 . R . T =3 . kT;
2
2
M 2
k constanta lui Boltzman:
k=1,3810-23 J/K.
Energia interna (U) a unui gaz perfect monoatomic este direct proportionala cu temperatura absoluta a gazului si cu
cantitatea de gaz,darn u depinde nici de volumul ocupat de gaz si nici de presiune.Astfel:
U=3 . NKT = 3 . nRT.
2
2
Cunoasterea proprietatilor termice ale gazelor in activitatea de prevenire si stingere a incendiilor permite luarea unor
masuri eficiente in diferite situatii,cum sunt: evaluarea pericolului prezentat de cresterea presiunii gazelor lichefiate sau
comprimate sau a volumului gazelor,sub efectul temperaturii,indeosebi in caz de incendiu,stabilirea limitelor maxime de
umplere a buteliilor,cisternelor,etc. in raport cu natura gazelor,conditiile de transport si stocare si rezistenta
recipientelor,determinarea consumului si rezervei de oxygen sau aer comprimat din buteliile aparatelr autonome de respirat
ori de inhalat.De asemenea,se desprinde utilitatea verificarii functionarii aparaturii de masura si control
(manometre,termometre,etc.) de pe sistemele de vehiculare,compresare si depozitare a gazelor,a supapelor si membranelor de
siguranta,precum si a mijloacelor de racire cu care sunt echipate.
De exemplu,coeficientul de umplere N [kg/l] pentru butelii de gaze lichefiate de unele substante sunt:
0,42 la acid clorhidric;
0,75 la dioxid de carbon;
0,51 la amoniac;
0,68 la hidrogen sulfurat;
0,76 la oxid de etilina;
0,40 la propan;
0,40 propilena.
1.4 SCHIMBUL DE CALDURA
Schimbul de caldura este un transfer de energie intre sisteme,care nu se datoreste schimbului de lucru mecanic.
Raportul dintre lucrul mechanic L,si cantitatea de caldura Q este constant si reprezinta echivalentul mecanic al
cantitatii de caldura J,determinat prima oara de Joule si are valoarea:
J = (4,1855+0,0004) [J/cal].
Cresterea temperaturii t a unui corp se poate determina cu relatia:
t=Q;
Mc
Q caldura absorbita [kcal/h];
m masa corpului [kg];
c caldura specifica a corpului [J/kggrd sau cal/ggrd].
Caldura specifica a unor corpuri
Substanta
Caldura specifica
Aluminiu
Aur
Beton
Cupru
Grafit
Fier
Mercur
Nichel
Plumb
Platina
Siliciu
Sticla
Gheata
Apa
Apa de mare
Alcool etilic
Amoniac
Benzina
Eter
Petrol
Vapori de apa
Are
Dioxid de carbon
Hidrogen
Oxigen
[J/kggrd]
[cal/ggrd]
910
129
880-1160
389
904
460
2,8
1264
140
133
457
130
133
741
837
203,8
4185
3976
2293
4712
1480
2214
2138
1762
994
847
14,268
910
0,2175
0,0309
0,21-0,27
0,93
0,216
0,11
0,0067
0,302
0,03346
0,0319
0,192
0,031
0,032
0,177
0,20
0,487
1
0,95
0,548
1,126
0,34
0,529
0,511
0,421
0,2375
0,2025
3,4090
0,2175
O mare parte din caldura se transmite insa prin radiatie electromagnetica ,dupa legi asemanatoare cu cele ale
propagarii luminii,fasciculele de raze calorice avind viteza de 300.000 km/s.
Corpurile retin numai o parte din energia orientate spre ele,in raport cu coeficientul de absortie al acestora ,restul
caldurii fiind reflectata ori absorbita de mediul dintre corpuri.
Cantitatea de caldura absorbita din radiatia calorica poate fi calculate cu relatia:
Q=cS [ ( Tc ) ( Tr ) 4 ] [kcal/h];
100
100
c constanta de radiatie a corpurilor.Pentru corpul negru:
c=4,96 kcal/mhgrd;
S suprafata prin care se primeste caldura radiate [m]
Tc temperatura absoluta a corpului care radiaza caldura [K];
Tr temperatura absoluta a corpului care primeste caldura radiata [K].
Radiatia calorica poate deveni periculoasa atunci cind sursa are temperatura de peste 600-700C,situatie frecventa in
cazul incendiilor,iar corpurile sau materialele au un coeficient de absortie a caldurii cit mai apropiat de valoarea 1.Diminuarea
efectului de incalzire a corpurilor se poate face prin aplicarea de vopsele ori alte finisaje in culori de albe care reflecta o
cantitate mai mare de caldura,micsorindu-se astfel coeficientul de absortie sau prin marirea distantei dintre corpul cald si cel
rece,ceea ce duce la dispersarea in aer a unei parti mai mari din energia calorica.De asemenea,in unele cazuri se pot reduce
suprafetele ce se expun si durata schimbului de caldura,iar pe timpul incendiului se intensifica racirea cu apa.
In realitate,transmiterea caldurii nu se face numai printr-un singur mod (conductie,convectie sau radiatie),ci prin
doua ori prin toate trei caile deodata.Masurile de protectie impotriva incendiilor trebuie sa vizeze determinarea modalitatilor
prin care se transmite cantitatea cea mai mare de caldura si in raport cu aceasta sa se adopte solutiile eficiente.
1.5 PROPRIETATILE MECANICE ALE MATERIALELOR DE CONSTRUCTII
Dupa comportarea materialelor de constructii in urma indepartarii sarcinilor dupa care actioneaza asupra lor,se
disting:
1) Materialele elastice,la care deformatiile dispar odata cu sarcinile care le-au produs.Aceasta proprietate a
materialelor se numeste elasticitate.
2) Materialele plastice sunt acelea care se deformeaza fara a mai reveni dupa disparitia sarcinilor.Exemple sunt in
acest sens,metale incalzite la temperatura de forjare.
3) Materialele elastoplastice sunt majoritatea materialelor de constructii .Ele se deformeaza partial elastic si partial
plastic.Pe masura cresterii efortului unitar,deformatiile plastice sporesc,iar cele elastice se reduc.
In raport cu marimea deformatiilor produse inainte de rupere exista:
1) Materialele tenace,care sufera deformatii plastice mari inainte de a se rupe,cum sunt: otelurile de rezistenta
mica,cuprul,aluminiul,alama etc.
2) Materialele fragile,care se deformeaza foarte putin inainte de a se rupe: otelurile de mare
rezistenta,fonta,sticla,betonul,piatra etc.
In functie de valorile constantelor elastice E (modulul de elasticitate longitudinal denumit si modulul lui Young),G
(modulul de elasticitate transversal) si v (coeficient de contractie universala sau coeficientul lui Poison),masurate pe directii
diferite,exista:
1) Materialele isotope,care au aceleasi constante elastice pe toate directiile,structural or fiind amorfa ori cristalina
foarte fina,fara directii prioritare de orientare a cristalelor,cum sunt otelurile,alama,sticla,cauciucul si multe altele.
2) Materialele anizotrope care datorita stratificatilor pe care le au,se comporta diferit pe diverse directii.
In practica,caracteristicile mecanice ale materialelor se pot modifica sensibil in functie de temperature,timp si
ecruisare.
De exemplu,un otel care la temperatura de 20C are rezistenta la rupere r = 42 daN/mm,aceasta creste,avind un
maxim de 49 daN/mm la 200-300C,apoi coboara repede incepind de la 400.Modulul de elasticitate E,limitele de curgere
c si de proportionalitate p scad continuu odata cu cresterea temperaturii,in timp ce coeficientul de contractie transverasala v
suferoa o usoara crestere.Gituirea specifica si alungirea la rupere scad la inceput,avind un minim la 200-300C,dupa care
cresc mereu.
Invers,la temperaturi foarte scazute,rezistentele de rupere ale otelurilor si altor materiale cresc sensibil.La astfel de
temperaturi deformatiile plastice ale otelurilor se reduc foarte mult.
Timpul indelungat de aplicare a sarcinilor modifica starea de eforturi si deformatii a pieselor.Fenomenul poarta
numele de fluaj sau curgere lenta,iar in studiul acestuia,pe linga eforturile unitare si deformatii,ca principale marimi din
rezistenta materialelor ,apar si parametrii specifici timp si temperatura,iar ca marime derivata viteza de fluaj.
Cind au loc variatii foarte mari de temperatura,indeosebi de la valori ridicate pozitive coborite,negative si invers,la
intervale scurte de timp,datorita socurilor termice,apar modificari insemnate in comportarea materialelor.
Una din metodele standardizate de incercare la soc a materialelor este cea care calculeaza raportul dintre lucrul
mecanic de rupere si aria sectiunii de rupere denumit rezilienta (K) si se executa cu ajutorul ciocanului pendul.Astfel,otelurile
de rezistenta mare (de exemplu r= 80...100 daN/mm) au rezilienta relativ mica (K=5...10 daJ/cm),pe cind cele de rezistenta
mica (de exemplu OL37) au rezilienta mult mai mare (K=25 daJ/cm).La incercarea de incovoiere prin soc,folosita mai des la
metale,rezilienta K se exprima direct prin energia necesara pentru rupere si se masoara in daJ.Rezulta ca otelurile de mare
rezistenta nu sunt indicate penntru piese solicitate prin socuri,cum este cazul unor conducte metalice din industria
petrochimica care trebuie sa lucreze la variatii bruste ale temperaturii produselor vehiculate prin aceasta.
Variatiile constantelor E,G si v pentru unele materiale
Denumirea materialului
Otel-carbon
Otel aliat
Otel turnat
Fonta cenusie si alba
Arama laminata la rece
Bronz fosforos
Alama laminata la rece
Aliaje de aluminiu
Duraluminiu
Zidarie de caramida
Beton cu rezistenta 100-200
daN/cm
Lemn,in lungul fibrelor
Lemn,perpendicular pe fibre
Cauciuc
Modul de elasticitate
(longitudinal) E
[daN/cm]
(2,00-2,10)x106
2,10x106
1,75x106
(1,15-1,60)x106
(1,10-1,30)x106
1,15x106
(0,91-0,99)x106
(0,67-0,71)x106
(0,70-0,75)x106
(0,025-0,030)x106
Modulul de elaticitate
transversal G [daNcm]
Coeficientul de contractie
transversala v
8,1-x105
8,10x105
4,50x105
4,90x105
4,20x105
(3,50-3,70)x105
(2,40-2,70)x105
(2,60-2,70)x105
-
0,24-0,28
0,25-0,30
0,23-0,27
0,32-0,35
0,32-0,42
0,32-0,36
-
(0,15-0,23)x106
(0,09-0,12)x106
(0,004-0,01)x106
0,00008x106
(0,0045-0,65)x105
(0,045-0,065)x105
-
0,16-0,18
0,47
economicitatea solutiilor de protectie,in conditiile prevazute de normele tehnice,se poate reduce rezistenta la foc a structurilor
respective.
In asemenea situatii sunt unele cladiri de productie sau depozitare avind: categoriile D si E pericol de incendiu in
care cantitatile de lichide combustibile din clasele LIII si LIV folosite pentru ardere,racire,ungere,comenzi hidraulice sunt
stocate in rezervoare de maximum 1 m si la distante mai
mari de 10m intre recipiente; numai parter,categoria C de pericol de incendiu,aria construita de cel mult 2000 m si in cazul
depozitelor stive de maximum 4 m inaltime; compartimente protejate prin instalatii autonome de stingere ale depozitelor cu
stive de peste 4 m inaltime; parcaje.
3. ELEMENTE DE COMPARTIMENTARE A CONSTRUCTIILOR
IMPOTRIVA INCENDIILOR
3.1 TIPURILE DE ELEMENTE SI FUNCTIILE ACESTORA
Elementele de constructii folosite pentru compartimentarea impotriva propagarii incendiilor si pentru limitarea
efectelor exploziilor,prevazute in normele tehnice,sunt prezentate in tabelul X.IV.3.1.
Elementele de compartimentare
Functia
Pentru limitarea
propagarii
incendiilor
Pentru limiatarea
efectelor exploziilor
Elemente utilizate
Protectia golurilor
din aceste elemente
Tipul
Elemente antifoc,care
separa compartimentele
de incendiu
Denumirea
Pereti antifoc
Elemente de intirziere
a propagarii incendiilor,care separa incaperile din interiorul
aceluiasi compartiment
de incendiu
Pereti rezistenti
la foc
Elemente rezistente la
explozie,care separa
incaperile (spatiile) cu
pericol de explozie
Usi,obloane,incaperi
tampon,tamburi des-chisi
antofoc
Usi,obloane,ferestre,
precum si alte elemente de inchidere
rezistente la foc
Plansee rezistente
la foc
Pereti rezistenti
la explozie
Incaperi tampon si
tamburi deschisi
antiex
Plansee rezistente
la exploxie
Pe linga aceste elemente de compartimentare,un rol insemnat in asigurarea protectiei corespunzatoare impotriva
incendiilor a mult constructi il au si acoperisurile,atit in ceea ce priveste limitarea propagarii incendiilor,cit si diminuarea
efectelor negative ale exploziilor.
3.2 CONDTIILE CE TREBUIE INDEPLINITE DE ELEMENTELE
DE COMPARTIMENTARE
Peretii antifoc (AF) sunt pereti care in caz de incendiu indeplinesc functia de compartimentare independent de
celelalte elemente ale constructiei si isi pastreaza stabilitatea,rezistentele mecanice si capacitatea de izolare temica in limite
minime de timp (tabelul XIV.3.2)
Limitele de rezistenta la foc a peretilor antifoc
Densitatea sarcinii termice q a compartimentelor de incendiu
separate de peretele antifoc
[MJ/m]
[Mcal/m]
q840
q200
840<q1600
200<q400
1000<q3000
400<q700
q>3000
q>700
) Valoarea de trei ore din paranteza se refera la compartimentele protejate cu instalatii automate de stingere a
incendiilor.
Peretii antifoc trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii principale:
- incombustibilitatea (C0);
- dimensionare la efectele potentiale ale incendiului care se pot produce in compartimentele pe care se separa;
- stabilitate la incarcari nesimetrice provenite din vint sau la unele sarcini accidentale (prabusiri de elemente);
- indeplinirea de catre peretii AF a conditiilor pentru peretii rezistenti la explozie in zonele expuse pericolului de
explozie;
- rezemarea libera sau articulate pe peretii AF a planseelor sau elemtelor constructive care au lrf (limita de rezistenta
la foc) mai mica de 3 ore,neadmitindu-se incastrarea.Rezemarea grinzilor metalice se face astfel incit grinda dilatata la
incendiu sa nu dea impingeri laterale in perete;
- etansarea rosturilor dintre peretii AF si plansee,acoperisuri si peretii exteriori cu umplutura avind lrf de cel putin 1
ora si 30 de minute,iar fata de celelalte elemente ale constructiei cu umplutura avind aceeasi limita de rezistenta la foc pe care
le traverseaza;
- depasirea planului exterior al acoperisurilor,luminatoarelor,peretilor si a altor elemente combustibile pe care le
intersecteaza; posibilitatea inlocuirii acoperisurilor,streasinilor sau a peretilor combustibili prin fisii incombustibile avind
latimea minima de 6 cm;
- montarea in peretii exteriori,in ambele parti ale peretelui AF,pe o distanta de minimum 4 m,numai a luminatoarelor
si timplarie fixe,incombustibile cu geam armat;
- prevederea,in cazul cladirilor cu inaltimi diferite,a peretilor AF,de regula cladirea cea mai inalta.Pentru exceptii se
aplica prescriptiile tehnice;
- amplasarea peretilor AF astfel incit sa se evite posibilitatea propagarii incendiilor dintr-un compartiment in altul
prin golurile neprotejate din peretii fatada,la colturile cladirilor sau prin incendierea unor constructii combustibile vecine;
- continuitatea peretilor AF.In situatii exceptionale suprafata totala a golurilor nu trebuie sa depaseasca 25% din cea a
peretelui in care sunt practicate;
- protectia golurilor strict necesare din peretii AF prin:
etansarea spatiilor libere din jurul conductelor,cablurilor si conductoarelor electrice etc.,inclusive cele pozate in
canale,cu materiale incombustibile avind limita de rezistenta la foc egala cu cea a peretelui,existind in acest sens solutii
tipizate;
folosirea de canale de ventilatie a segmentelor de canale incombustibile si etansarea spatiului dintre acestea si
perete cu materiale avind lrf minma de 1 ora si 30 de min.Prevederea pe canalele de ventilatie a sistemelor de obturare cu
inchidere automata in caz de incendiu,indifferent de compartimentul in care s-ar produce incendiul;
evitarea discolacarii unor portiuni din peretin in zonele de penetratie datorita dilatarii conductelor si canalelor sub
efectul cresterilor de temperature;
indepartarea materialelor combustibile din vecinatatea canalelor si conductelor metalice sau evitarea posibilitatii
aprinderii acestora datorita caldurii transmise prin conductibilitate (traseu necorespunzator,termoizolatie etc.);
montarea in goluri a usilor sau obloanelor antifoc cu sisteme de inchidere automata,avind lrf minima de 1 ora si 30
min;
montarea la scenele salilor de spectacole cu peste 600 locuri,a cortinelor de siguranta izolate termic pentru
temperature incendiului de 1000C (fara a tine seama de actiunea drencerelor),etanse contra fumului,rezistente in pozitia
coborita la o presiune laterala de 45 N/m,avind durata de cobirire de cel mult 40 s;
realizarea,in unele situatii temeinic justificate,a protectiei golurilor prin:
a) incaperi tampon antifc cu planseu si pereti laterali incombustibili avind limita de rezistenta la foc 1 ora si usi
rezistente la foc 45 min; la cladirile foarte inalte (peste 45 m),usile sunt etanse la foc minimum 1 ora,iar la cele inalte (28-45
m) cel putin 30 min;
b) tamburi deschisi antifoc avind placa de beton si pereti incombustibili rezistenti la foc 1 ora,precum si sprinkere (1
buc/m suprafata orizontala);
c) separarea depozitelor de baza si depozitelor principale pentru materiale si substante combustibile fata de restul
constructiei prin pereti antifoc si protejarea golurilor din acesti pereti cu elemente antifoc;
Peretii rezistenti la foc (RF) trebuie sa intruneasca conditiile de combustibilitate si de limita de rezistenta la foc
prevazute in normele si prescriptiile tehnice sau in documentatia tehnico-economica,in raport cu destinatia si importanta
spatiilor delimitate,categoria de pericol de incendiu,gradul de rezistenta la foc necesare,densitatea sarcinii termice a
incaperilor si functia lor de separare.Conditii similare se impun si pentru elementele de inchidere a golurilor din pereti RF.
Peretii despartitori,prevazuti pentru limitarea propagarii incendiului in cadrul unui compartiment de incendiu dintr-o
constructie civila,trebuie sa aiba lfr de minimum 2 ore si sectioneaza transversal cladirea (putind fi si decalati in plan
vertical).Acesti pereti,functie de gradul de rezistenta la
foc ai constructiei se amplaseaza cel mult 110 m (gradul I si II),90m,(gradul III),70m(gradul IV) si 50m (gradul V).La
cladirile cu pod al caror acoperis este executat din materiale combustibile,peretii respectivi trebuie sa separe si volumul
podului.
Peretii rezistenti la explozie (R Fx) se alcatuiesc si se dimensioneaza pe baza rezultatelor determinate prin calcul
,astfel incit acestia sa nu se produca in incaperile respective,functie de suprafatele de decomprimare asigurate prin
ferestre,luminatoare acoperisuri zburatoare,trape si alte asemenea.Ei trebuie sa impiedice si propagarea incendiilor din spatiile
invecinate spre incaperea cu pericol de explozie,limita lor de rezistenta la foc fiind stabilita in functie de densitatea sarcinii
termice a incaperilor respective.
Peretii rezistenti la explozie,in principiu,trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute la peretii antifoc,uneori chiar
mai severe,inclusiv cele referitoare la protectia golurilor si strapungerilor.Totodata trebuie sa opreasca trecerea prafului
(pulberilor),vaporilor si gazelor combustibile din spatiile periculoase,sa permita curatirea usoara a depunerilor de praf de pe
suprafetele interioare,sa asigure fixarea elementelor de decomprimare care sa cedeze la o presiune de cel mult 120 kgf/m
(118 daN/m),iar timplaria si sistemele de actionare a acesteia sa nu produca prin manevrare scintei capabile sa aprinda
amestecurile explosive.
Planseele rezistente la foc (RF) pot constitui elemente de intirziere a propagarii incendiilor in interiorul unui
compartiment de incendiu numai atunci cind nu au goluri,sau daca golurile practice intre ele sunt protejate cu elemente de
inchidere,rezistente la foc.
Potrivit normelor tehnice din tara noastra,planseele nu constituie elemente de separare a compartimentelor de
incendiu.In unele reglementari de specialitate,conceptia de alcatuire si dimensionare a planseelor,cum este cazul cladirilor
inalte,porneste de la principiul ca planseele sa constituie elemente de compartimentare impotriva incendiilor intre
comparitmente de incendiu vecine.
Conditiile privind combustibilitatea si limita de rezistenta la foc sunt prevazute in normele si prescriptiile tehnice de
specialitate.
Golurile tehnologice sau functionale din planseele intermediare,care constituie elemente de intirziere a propagarii
focului se protejeaza prin elemente rezistente la foc cu limita de rezistenta la foc cel putin egala cu a planseului respectiv
prevazute cu dispozitive de autoinchidere automate in caz de incendiu .In cazuri justificate,protectia golurilor se poate face
prin prevederea pe conturul golului,sub planseu,a unor ecrane si a unor perdele de apa cu intrare automata in functiune in caz
de incendiu,sau alte sisteme eficiente.In situatiile in care pe plansee sunt recipiente sau utilaje cu lichide combustibile,pe
marginile golurilor se realizeaza reborduri incombustibile.
Limita de rezistenta la foc a planseelor poate fi redusa,daca incaperile sunt protejate cu instalatii automate de
stingere a incendiilor.
Pentru planseele rezistente la explozie (REx),alcatuirea,dimensionarea si celelalte conditii sunt ca si pentru peretii
rezistenti la explozie.Planseele REx si elementele lor de sustinere alcatuiesc si se dimensioneaza astfel incit sa nu fie atuncate
de suflul exploziei.
Planseele REx si celelalte elemente constructive nu trebuie sa permita formarea de spatii neventilate,care sa conduca
la aglomerarea prafului ori la producerea unor concentratii locale periculoase de gaze sau vapori combustibili,cum sunt de
exemplu incaperile bateriilor acumulatoare.Pentru decomprimare in caz de explozie se prevad luminatoare cu geam simplu cu
grosimea de maximum 3mm,iar la ochiuri cu latura mica de 0,80m se monteaza geamuri de 2 mm grosime.Nu se admit
geamuri armate.Sub geamuri se poate pune plasa de sirma pentru a evita accidentarea persoanelor de la locul de munca cu
cioburi rezultate in cazul spargerii geamurilor.
Acoperisurile (sarpante,invelitori) trebuie sa se incadreze in cerintele de combustibilitate si limita de rezistenta la foc
impuse de destinatia si gradul de rezistenta la foc ale constructiilor respective.
Dintre conditiile ce necesita a fi asigurate acoperisurilor se pot mentiona:
- izolarea termica a cosurilor si canalelor de fum,precum si a hotelor prin care se evacueaza gaze fierbinti,flacari si
scintei,fata de materialele combustibile ale acoperisurilor;
- montarea conform normelor tehnice a dispozitivelor de evacuare a fumului si gazelor fierbinti,cu actionare
automata si manuala,precum si realizarea de ecrane incombustibile care caseteaza spatiul cu pericol potential ridicat sub
acoperis; fiecare caseta se prevede cel putin un dispozitiv de evacuare a fumului si gazelor fierbinti;
- intreruperea continuitatii acoperisurilor combustibile cu suprafete mari prin fisii incombustibile;
- realizarea acoperisurilor pentru spatiile cu pericol de explozie din elementele de constructie usoara;
- izolarea corespunzatoare a instalatiilor de protectie contra trasnetului fata de elementele combustibile ale
acoperisurilor;
- protectia cu instalatii automate de stingere cu apa a incendiilor a acoperisurilor sau a unor portiuni ale acestora,care
nu au rezistenta la foc impusa de prescriptiile tehnice.
3.3. SOLUTII TEHNICE SI MATERIALE CARE POT FI UTILIZATE
PENTRU ASIGURAREA REZISTENTEI LA FOC A ELEMENTELOR
DE CONSTRUCTII CU ROL DE PROTECTIE IMPOTRIVA INCENDIILOR
La peretii antifoc si rezistenti la foc:
- realizarea peretilor din materiale termoizolatoare (exemplu BCA) sau cu coeficient de conductivitate termica redus
(beton armat,beton precomprimat,zidarie caramida cu goluri etc.);
- folosirea panourilor stratificate din beton prefabricat avind in interior un strat termoizolant (miez) din BCA,vata
minerala,beton perlit etc.
- placarea peretelui ori a scheletului acestuia (metallic sau din beton armat prefabricat) cu placi sau cochilii de
etansare realizate din ipsos armat cu impislitura de fibra de sticla (IAFS) sau din marinit;
- tencuit cu mortar obisnuit ori termoizolant sau aplicarea de sape de mortar pe plasa de rabit;
- etansarea rosturilor si golurilor la imbinarile dintre elemente cu vata minerala (rigida sau vrac),chit sau mastic
rezistent la foc sau de etansare;
- lipirea profilelor metalice a cartonului de azbest;
- marirea grosimii stratului de acoperire a armaturilor metalice de rezistenta din betonul armat sau prefabricat;
- montarea de perdele drencer in dreptul golurilor din pereti care nu sunt protejate la nivelul rezistentei la foc pe care
o au peretii respectivi.
La usi rezistente la foc:
- placarea structurii din schelet metallic cu placi IAFS sau din marinit;
- realizarea usilor cu structura integrala IAFS avind elementele de feronerie metalica;
- realizarea usii dintr-o foaie de marinit,fara schelet (exemplu: usi pivotante);
- placarea foii usii cu marinit din placi din IAFS;
- etansarea rosturilor dintre placi cu mortar de ipsos;
- lipirea cartonului de azbest pe elementele din metal ale usii;
- aplicarea de vopsele termospumante pe usi.
La acoperisurile din tabla cutata termoizolante ale halelor parter:
- intreruperea continuitatii suprafetelor de acoperis cu fisii de termoizolatie incombustibila avind:
termoizolatia din: placi de fibre de basalt topit,dale de basalt,vata minerala sau placi de sticla spongioasa;
hidroizolatia din: strat de separare din PVC,plastifiat stratificat sau impislita de fibre de sticla protejate cu sapa
armata;
- realizarea de ecrane din tabla cutata sau marinit pentru delimitarea tramei in care se gaseste sursa cu potential
ridicat de foc si de degajare a gazelor fierbinti (exemple: bai cu ulei combustible pentru tratamentetermice,recipiente
cu ulei pentru ungere sau actionari hidraulice; cabine de vopsire si lacuire);
- montarea de hote pentru evacuarea gazelor fierbinti deasupra sursei potentiale de foc;
- montarea de luminatoare cu trape de evacuare a fumului si gazelor fierbinti;
- infundarea cutiei (local) cu vata minerala sau bazalt topit ,deseuri de placi sau vrac;
- aplicarea de vopsea reflectorizanta pe suprafata expusa radiatiilor solare.
La golurile din plansee rezitente la foc din cladirile etajate:
- montarea la cladirile industriale de trape sau chepenguri rezistente la foc avind:
structura metalica placanta cu foi IAFS sau marinit;
structura de beton armat sau prefabricat;
- montarea de perdele drencer in golurile escalatoarelor si benzilor transportare.
4. METODE PENTRU DETERMINAREA INCOMBUSTIBILITATII,
COMBUSTIBILITATII,PROPAGARII FLACARILOR,PUTERII
CALORIFICE SI REZISTENTEI LA FOC A MATERIALELOR
Determinarea incombustibilitatii materialelor si elementelor de constructii se face prin metoda cuptorului,conform
stas 8558-78,in care epruveta avind latura bazei de 40+2mm,este supusa timp de 20 de minute unei temperaturi de 750 +
10C.Se urmareste cresterea temperaturii materialului si cuptorului si aparitia flacarilor pe o durata mai mare de 10 secunde.
Materialul supus incercarii se clasifica incombustibil (C0),daca pentru fiecare dintre cele trei epruvete introduse
succesiv in cuptor se intrunesc concomitent urmatoarele trei conditii:
- temperatura cuptorului nu s-a ridicat cu 50C sau mai mult peste temperatura initiala a aceastuia;
- temperatura eprubetei nu s-a ridicat cu 50C sau mai mult peste temperatura initiala a cuptorului;
- nu au aparut flacari cu o durata de 10 secunde sau mai mult
Determinarea puterii calorifice se face prin arderea completa in bomba calorimetrica in atmosfera de oxigen,la o
presiune de aproximativ 25 de at. a unei cantitati cunoscute de material combustibil,in conditiile STAS 8790-81,caldura
degajata prin ardere fiind cedata unei cantitati cunoscute de apa,a carei crestere de temperatura se masoara si se inregistreaza
grafic.
In urma incercarilor se calculeaza:
- puterea calorifica in bomba (Qb) in kJ/kg sau kcal/kg;
- puterea calorifica superioara a materialului combustibil (Qs) in kJ/kg sau kcal/kg;
- puterea calorifica inferioara a materialului combustibil (Qi),in kJ/kg sau kcal/kg.
Metoda diferentiaza aceste puteri calorifice in raport cu gradul de oxidare sau de combustie a unor produse ale
arderii (carbon,sulf,azot) de formarea sau nu a acidului clorhidric din clorul degajat,precum si de starea lichida sau de vapori
in care se considera in finalul incercarii apa din material si apa formata prin ardere.
Intre puterile calorofice ale materialului exista in relatiile:
Qi<Qs>Qb.
Determinarea claselor de combustibilitate C1,C2,C3 si C4 potrivit STAS 11357,se calculeaza prin urmatoarele metode:
1) Incercarea cu flacara de alcool (etalon) prin contactul acesteia cu latura inferioara a eprubetei de 24x30 cm,timp
de 3 minute + 15 secunde.Se constata: durata flacarilor (daca apar),persistenta punctelor de incandescenta si persistenta
fumului.De asemenea se urmareste marimea suprafetei carbonizate si eventual aparitie a picaturilor.(tabelul XIV.4.1).
Rezultatele incercarii cu flacara de alcool
Durata
Persistenta
Clasa
flacarilor
punctelor de
Persistenta
Suprafata
Aparitia
[s]
incandescenta
fumului [s]
carbonizata
picaturilor
[s]
[cm]
C1
Nu apar
10
30
< 60
Nu apar
Nelimitat
C2
5
numai in
Nelimitat
< 100
Nu apar
zona carBonizata
C3
Nelimitat
< 200
Nu apar
C4
Nu se incadreaza in rezultate de la C1,C2 sau C3
Elementele de constructii alcatuite din totalitate (inclusive lianti,adezivi,pelicula de acoperire etc.) din materiale
incombustibile pot fi incadrate direct in grupa elementelor incombustibile fara a fi necesara incercarea lor.
Determinarea propagarii flacarii pe suprafata materialelor combustibile folosite in constructii se face in laborator
printr-o metoda standardizata (STAS 7248-81),cu ajutorul unui aparat cu radianti ceramici alimentati cu gaz petrolier lichefiat
sau gaz metan cu epruveta din materiale netratate sau tratate ignifug,avind dimensiunile de 105x22cm si grosimea maxima de
3 cm.
Principiul metodei consta in determinarea distantei parcursa de flacara in timp de 10 min,pe suprafata materialului
incalzit la temperature cuprinse intre 150 si 500C.
In raport cu distantele parcure de flacara se stabilesc clasele de propagare a flacarii,conform tabelului XIV 4.2.
Clasa
C1
C2
C3
Aparitia picaturilor
Nu apar
Nu apar
Nu apar
Se incadreaza in rezultatele de la C1 si C2
Nu se incadreaza in rezultatele de la C1,C2 sau C3
C4
Apar
3) Incercarea de ardere a picaturilor,folosind o sursa radianta.Se urmareste daca picaturile de material topit sunt sunt
arzinde sau nu si daca vata din jurului vas de colectare a picaturilor se inflameaza sau nu.Metoda diferentiaza materialele din
clasa C1,la care picaturile ard si vata se inflameaza fata de materialele din clasa C3 la care apar picaturi,dar acestea nu sunt
arzinde si vata nu se aprinde.
4) Incercarea prin radiatie,folosind o sursa de radiatie (epiradiator cu puterea de 3W/cm) timp de 20 min pe epruvete
de 30x40 cm.
Aprecierea comportarii materialelor se face pe baza a 4 indicii: inflamabilitatea (i),dezvoltarea flacarilor
(s),lungimea maxima a flacarilor (h) si combustibilitatea (c),determinati prin relatiile:
i=1000+1000 ;
s=1 ;
15t1 15t2
140
c=i0(T-T0)dT ;
120
h=lmax ;
20
Indicele de
Inflamabilitate
C1
C2
0
Nelimitat
1
Nelimitat
2
C3
C4
Indicele de
dezvoltare a
flacarii [s]
0
0,2-1
0,2-1
1-5
5
Nelimitat
Lungimea maxima
a flacarii [h]
Indicele de
combustibilitate c
0
1
1
1
1
1
Nelimitat
2,5
nelimitat
2,5
5) Incercarea cu panoul radiant (ceramic,poros) alimentat cu gaze,care expune epruveta la un flux caloric radiant.Se
constata lungimea zonei afectate dupa 30 s,1 min si 30 s dupa 10 min (tabelul XIV.4.5)
Rezultatele incercarii cu panoul radiant
Clasa
Dupa 30``
Dupa 1`30``
Dupa 10``
C1
<5
< 16,5
< 16,5
C2
< 10
< 21,5
< 45,
C3
< 15
< 26,5
< 71,0
C4
< 15
> 26,5
> 71,0
Clasele de combustibilitate si de propagare a flacarii determinate in laboratorul de Centre de Studii si Experimentari
al comandamentului Pompierilor pentru unele materiale sunt aratate in Tabelul XIV.4.6
Clasele de combustibilitate si de propagare a flacarii
Materialul
1
Covor textile ignifugat
Covor lina 100%
Doc diagonal ignifugat
Filtru textile ignifugat
Folie PVC ignifugata
Inlocuitor de piele pe baza de PVC
Mocheta
Mocheta ignifugata
Perdea
Piele sintetica
Pinza cauciucata ignifugata
Pinze fire sticla
Placi termoizolatoare din PVC
Placi termoizolatoare din pluta
Placi poliesterice
Placi din PAFS
Placi (cochilii) din polyester expandat
Sac filtru ignifugat
Sac filtru neignifugat
Stofa mobile
Spuma poliuretanica flexibila ignifugata
Termotex
Tesatura aluminizata
Tesatura lina 100% ignifugata
Tricot fir ignifugat
Clasa de
Combustibilitate
2
C2/C3
C3
C2
C2
C3
C2/C3
C3/C4
C2/C3
C2
C2
C3
C1
C2
C2
C4
C4
C4
C2
C4
C2
C4
C4
C2/C3
C2
C3
Clasa de
propagare a flacarii
3
PV
PV
PV
PIII
PIV
PIV
PVI
PV-VI
PVI
PIV-V
Determinarea rezistentei la foc a elemetelor de constructie in laborator se face conform STAS 7771-81,prin
introducerea elementelor de incercare intr-un cuptor usor presurizat (15+5 N/m) avind un program termic reglat astfel incit
sa varieze cu timpul potrivit expresiei:
T-T0=345 log (8t+1);
t intervalul de timp de la inceputul incercarii in momentul considerat [min];
T temperatura cuptorului in momentul considerat (dupa intervalul de timp t), C];
T0 temperatura initiala a cuptorului [C].
Relatia de mai sus se reprezinta grafic prin curba normalizata etalon temperatura timp (fig. XIV4.1).
Valorile caracteristice sunt aratate in tabelul XIV.4.7.
t [min]
T-T0
[C]
659
718
821
60
90
120
180
240
360
925
986
1029
1090
1133
1193
In urma masurarii,inregistrarii si interpretarii datelor se evalueaza limitele de rezistenta la foc (lrf) ale elementului de
constructie dupa urmatoarele 3 criterii:
1) Capacitatea portanta,functie de care limita de rezistenta la foc este egala cu intervalul de timp considerat la
inceputul incercarii pina in care elementul capata deformatii maxime admise si se prabuseste,nemaiputindu-l indeplini rolul
pentru care este destinat in constructie.In principiu,pentru grinzi si plansee,deformatiile maxime,exprimate prin raportul
dintre sageata maxima a elementului si lungimea liberaa acestuia,nu trebuie sa depaseasca 1/30.
2) Izolarea termica,in functie de care limita de rezistenta la foc este egala cu intervalul de timp considerat de la
inceputul incercarii pina in momentul in care se atinge una din urmatoarele situatii limita:
- temperatura medie a fetei neexpuse depaseste temperatura initiala cu peste 140C;
- temperatura maxima atinsa in oricare din punctele fetei neexpuse depaseste cu peste 180C temperatura initiala,sau
temperatura maxima ajunge la 220C,indifferent de marimea temperaturii initiale.
3) Etanseitatea:
- initiala,in functie de care limita de rezistenta la foc este egala cu intervalul de timp considerat de la inceputul
incercarii pina in momentul in care elementul de incercare se formeaza fisuri,crapaturi sau alte deschideri prin care flacarile
calde aprind si ard timp de minimum 10 s tampoanele de vata aflata la 20-30 mm de fata neexpusa a elementului;
- finala,in functie de care limita de rezistenta la foc este egala cu intervalul de timp considerat de la inceputul
incercarii pina in momentul in care elementul se prabuseste total sau partial ori nu mai indeplineste unele conditii speciale
prestabilite.
Pe baza acestor criterii se stabileste limita de rezistenta la foc pentru peretii portanti sau neportanti,stilpi,grinzi si
ferme,plansee si acoperisuri,cu sau fara plafoane suspendate ori sustinute de elementele portante.
Pentru usi (STAS 7771/2-82) limita de rezistenta la foc se stabileste in functie de urmatoarele criterii:
1)Stabilitate: intervalul de timp pina in momentul prabusirii usii ori deschiderii acesteia.
2) Izolare termica: temperatura medie pe fata neexpusa depaseste cu 140-180C temperatura initiala a foii de usa sau
radiatia termica a fetii neexpuse atinge niveluri periculoase stabilite la distanta de 0,30 m de fata neexpusa.
3) Etanseitate: se aprinde tamponul de vata,ori se inflameaza fata neexpusa sau se ating valorile critice (250-300C)
in spatiul delimitat de ecranul de incercare realizat din panouri verticale,orizontale,si frontale asamblate.
La ferestre,potrivit STAS 7771/30-75,evaluarea limitei de rezistenta la foc se face similar ca la usi,urmarindu-se si
inmuierea,topirea si curgerea sticlei,fisurarea blocurilor de sticla,depasirea cu 500C a temperaturii initiale in spatiul delimitat
de ecran.
Pentru unele elemente de constructii,indeosebi din beton armat sau prefabricat,exista diferite metode de determinare
prin calcul a rezistentei la foc,insa sunt foarte laborioase,iar rezultatele se recomanda sa se confrunte cu incercari practice la
foc in laboratoarele autorizate.
5. IGNIFUGAREA MATERIALELOR COMBUSTIBILE
DIN LEMN SI TEXTILE UTILIZATE IN CONSTRUCTII
5.1 GENERALITATI SI DOMENIUL DE APLICARE AL IGNIFUGARII
Tratarea cu produse ignifuge a materialelor combustibile: lemn,materiale pe baza de lemn (placi din ascii de
lemn,placi din fibre de lemn,etc) prin tratamente de suprafata si in profunzime si textile celulozice (cu maximum 50% fibre
sintetice) se executa pe baza normelor tehnice C.58-86.
Prin ignifugare materialele isi modifica capacitatea de a se aprinde si a arde in continuare,in sensul diminuarii
acesteia,ceea ce duce la imbunatatirea comportarii lor la foc.Ca urmare a tratamentelor de ignifugare,lemnul si materialele pe
baza de lemn,precum si textile celulozice neignifugate se incadreaza in clasele C3 si C4 de combustibilitate (mediu si usor
inflamabile) isi reduce combustibilitatea trecind in majoritatea cazurilor in clasa C 2.
Obligativitatea ignifugarii materialelor combustibile utilizate in constructii se stabileste in conformitate cu
prevederile Decretului nr.290/1977 (art.4,litera c),a normelor si masurilor tehnice privind proiectarea si executarea
constructiilor,functie de importanta obiectivului,vulnerabilitatea la incendiu a constructiei,valoarea si periculozitatea la
incendiu a bunurilor continute.
Ignifugarea este obligatory in urmatoarele cazuri:
- la constructiile noi,la modificarea sau schimbarea destinatiei celor existente,precum si periodic la constructiile
vechi,in scopul indeplinirii conditiilor necesare;
- la realizarea unor elemente de constructie,cum sunt tavanele,trecerile prin pereti,planseele,inchiderea sau mascarea
instalatiilor si echipamentelor,finisajelor pe caile de evacuare si altele;
- la tratamente speciale (fonice,termice) si finisaje utilizate in cladiri inalte,cladiri cu sali aglomerate si centre de
calcul electronic;
- la sali de spectacole,muzee,expozitii;
- la elemente decorative interioare si finisaje la sali aglomerate;
- la constructiile provizorii pentru ateliere,remize,depozite,magazii etc.,in care se lucreaza cu substante combustibile
sau cu foc deschis;
- la rafturile si stelajele din magazii si depozite care adapostesc materiale cu valori mari sau materiale greu de
inlocuit,cum sunt piesele unicat din import.
Pentru cladiri cu character monumental,monumentele istorice,precum si alte cladiri de importanta
deosebita,necesitatea ignifugarii materialelor combustibile se stabileste,de la caz la caz,de catre proiectant si organul tutelar.
Partile neaparente ale finisajului interior sau a altor elemente de constructie,care nu sunt accesibile decit prin
demontarea sau desfacerea elementelor de constructie respective,ignifugate anterior,li se aplica din nou tratamentul de
ignifugare (indifferent de durata de mentinere a calitatii produsului ignifug),o data cu reparatiile elementelor respective.
Ignifugarea nu este obligatory in urmatoarele cazuri:
- cind materialele combustibile sunt in contact permanent cu atmosfera umeda (peste 70%);
- cind partile apartente ale materialului lemons sunt lustruite,vopsite sau tencuite; materialul lemons varuit va fi
ignifugat de la caz la caz analizindu-se oportunitatea acestei operatii;
- cind magaziile din lemn sunt destinate pentru depozitatea cerealelor ;
PIII-C2
- eficacitatea efectiva a lemnului si materialelor de baza de lemn utilizate in constructii este de:
EVINIT
PIII-C2
PIII-C2
Temperatura de autoaprindere: temperatura la care se produce oxidarea materialului sau a gazelor si este destul de
ridicata pentru unele materiale plastice (peste 300C).
Punctul de inmuiere corespunde temperaturaii limita de folosire,fara ca materialul sa se dregadeze sau sa se
deformeze.
Punctul de topire indica contributia materialului la dezvoltarea arderii.In raport cu punctul de topire se defineste si
reactia materialului fata de foc.
Punctul de picurare corespunde momentului inceperii picurarii particulelor din material plastic si care contribuie la
propagarea flacarilor.O parte dintre materialele plastice picura la temperaturi relativ scazute,unele chiar si la 80C; picaturile
ard in timpul caderii,putind provoca oamenilor arsuri grave si dureroase.Trebuie avut in vedere modul de picurare,adica
marimea si starea picaturilor (caderea continua sau cu intermitenta) daca ard sau nu in cadere.
Viteza de ardere depinde de gradul de combustibilitate al materialului.
Degajarile de fum,de gaze si vapori combustibili si toxici.
Rezistenta de aprindere depinde de natura materialelor plastice si plastifiantilor,a umpluturii,de grosimea si pozitia
lor,de gradul de conductibilitate termica,de coeficientul si de rezistenta propri-zisa la ardere.
Gradul de combustibilitate constituie cel mai principal parametru in alegerea si utilizarea materialelor plastice in
diferite scopuri.
Tendinta pe plan mondial este de a fabrica cit mai multe tipuri de materiale plastice cu o rezistenta de aprindere cit
mai ridicata,lucru ce se poate realiza prin:
- incorporarea de adaosuri materiale;
- incorporarea elementelor inhibatoare si antioxidante (oxid de antimoniu) sau anorganice (cloriti);
- adaugarea de plastifianti pe baza de fosfat,fibre de stilca,de azbest,saruri sau compusi halogenati;
- aplicarea pe un suport incombustibil (fibre de sticla a materialelor) plastice;
- aplicarea unui material filmogen mai rezistent decit suportul plastic insasi.
2. CARACTERISTICILE DE ARDERE A PRINCIPALELOR MATERIALE PLASTICE
Pe baza unor rezultate dn experimentari s-au obtinut citeva din caracteristicile de ardere ale materialelor
plastice,continute in tabelul XV.2.1.
Caracteristicile de ardere (combustibilitatea) a principalelor materiale
plastice fabricate si prelucrate in tara
Denumirea
materialului
Comportarea
la 75C
Temperatura
minima la
care se aprinde
si arde cu
flacara [C]
Puterea
calorifica
[kcal/kg]
0
Polictilena
1
Arde total
2
300
3
10800
Polipropilena
Arde total
350
10100
Polistiren
Arde total
300
9540
Policlorura de
vinil
Arde cu fla
cara intermi
Tenta
gazeificindu-se
total
Se gazeifica
repede fara
arde cu
flacara
Arde total
550
4870
560
3500
320
10500
Arde total
300
11000
Arde total
350
3750
Politetrafluoretilina
Cauciuc natural
cauciuc sintetic
CAROM
(1500,1712)
Polimetacrilat
Comportarea
la temperatura de 25C prin
introducerea
in flacara de
gaze.Produse de
ardere
4
Se aprinde si
arde indepen
-dent
Se aprinde si
arde indepen
-dent ;CO;CO2
Se aprinde si
arde violent
;CO;CO2
Se aprinde dar
se autostinge
la scoaterea
din flacara
HCI;CO;CO2
Se aprinde si
arde independent
Clasificarea
materialelor
Temperat-ura
maxima de
utilizare
[C]
5
Combustibil
6
120
Combustibil
140
Combustibil
90
Combustibil
100
Combustibil
260
Se aprinde si
arde indepenDent
Se aprinde si arde
independent
Combustibil
95
(vulcanizat)
Combustibil
95
(vulcanizat)
Se aprinde si arde
independent
combustibil
90
Poliamida
Arde total
350
9130
Se aprinde si
arde independent ;CO;CO2;
amoniac
Combustibil
120-126
Policarbonati
Arde total
350
0150
Se aprinde
greu;slabe tendinte de autostingere
Combustibil
120
Poliesteri
Arde total
325
6330
Se aprinde
independent;
CO;CO2;
Combustibil
150
Poliuretan
Arde total
350
6400
Se aprinde si arde
independent;CO;CO2
Combustibil
150
Rasini fenol
formaldehidice
Arde total
500
5200
Se aprinde si arde
indepen-dent
;CO;CO2
si acid formic
Combustibil
150
Rasini ureoformaldehidice
Arde total
500
2760
Se aprinde
greu;tendinte
reduse de
autostingere
Combustibil
120
Rasina
siliconica
Nu se aprinde
Nu se aprinde,nu
arde cu flacara
Incombustibil
(neinflamabila)
300-500
2
C
Caracteristicile
principale
3
Dn50 mm,Pn10bar
cladiri
Hidrant de suprafata
Pn10
Hidrant subteran pentru
tun de stins incendii
Hidrant subteran pentru
schele petroliere
2
3
4
5
6
Hidrant subteran
Hidrant de suprafata
Pn16
10
11
12
Distribuitor
13
Colector
C
B
Pn10
Dn 80,Pmax10bar
B
A
Pn10
Dn100
Dn150
A;B;
C
B
A;B;
C
A
B
C
D
34
36
Dn10mm,Pmax10bar
Guri de evacuare 2 buc,tip A (B)
Dn65 mm.Robinet cu sertar
Dn100 mm.Robinet cu sertar
Dn65mm,Dn100mm,Pmax10bar
5 guri de evacuare(1A,2C si 2D),
Pmax 16bar
6 guri de evacuare(2A,RC si 2D),
Pmax16bar
1 gura de evacuare tip A,B sau C
2 guri de evacuare tip B
2 guri de evacuare tip A,B sau C
Dinterior 111mm, Pincercare 20 bar
Dinterior 76mm, Pincercare 25 bar
Dinterior 53mm, Pincercare 20 bar
Dinterior 26mm, Pincercare 20 bar
Dinterior 34mm, Pincercare 20 bar
Dinterior 63 mm, Pincercare 25 bar
B
C
C
C
A-14
B si C
TGSM-3
TGSM-20
B-2C
B-2BC
2B-A
3. INSTALATII DE SPRINKLERE
Scopurile instalatiei: detectarea automata a inceputurilor de incendiu; stingerea automata a inceputurilor de incendiu;
semnalizarea automata a inceputurilor de incendiu.
Tipurile de instalatii: apa-apa,apa-aer.
Sisteme,aparate si elemente componente: sistemul de alimentare cu apa; aparatul de control si semnalizare (ACS)
sau statia de centrala a instalatiei; compresoare de aer pentru tipul apa-aer; retele de conducte pentru distributia
apei,ramificate sau inelare,capete sprinkler (duzele de refulare);
Descrierea componentelor specifice instalatiei sprinkler
1) Aparatul de control si semnalizare (ACS) are rolul de a mentine sub presiune constanta retelelor de conducte prin
distributia apei,de a permite controlul starii de functionare si de semnalizare a declansarii.
Instalatia de tip sprinkler este formata din: sistem de alimentare cu apa,aparat de control si semnalizare,conducte de
distributie,sprinklere,robinet cu clapeta de retinere,robineti de aerisire,manometre,racord fix pentru pompe mobile si robinet
principal de inchidere.
Caracteristicile aparatului de control si semnalizare ACS (statii centrale) pentru instalatiile automate de stins incendii
tip sprikler fabricate in Romania sunt aratate in tabelul XVI.3.1
Caracteristicile aparatelor de control si semnalizare
Caracteristica
Diametrul nominal
Presiunea nominala
Intervalul presiunilor de lucru a apei
Intervalul presiunilor de lucru a aerului
Temperatura de lucru
Volumul maxim al retelei sprinkler deservita de ACS
Pozitia de montaj
Tensiunea de alimentare cofret
Gradul de protectie
Masa
UM
[mm]
[bar]
[bar]
[bar]
[C]
[1]
[V]
[kg]
2) Aparatul diferential se monteaza la instalatiile sprinkler tip apa-aer,care protejeaza medii cu temperaturi sub
+4C,deasupra aparatului de control si semnalizare.El este format din: supapa dubla,tija de fixare,clichet,opritor,capac de
vizitare,corpul aparatului,capacul aparatului,orificiu pentru manomentru,miner,flansa pentru racordare,conducte de
distributie,flansa pentru racordare la ACS,orificiu pentru racordare accelerator si camera de aer la presiune atmosferica.
Supapa dubla are rolul de a separa zona de aer din amonte de zona de apa din aval a instalatiei,partea superioara
avind o suprafata de aproximativ 8 ori mai mare ca a celei inferioare.In practica,pentru siguranta,presiunea aerului comprimat
este de aproximativ 4 ori mai mica decit presiunea maxima a apei de alimentare.Clichetul,prin intermediul opritorului asigura
mentinerea ridicata (deschisa) a supapei pe timpul functionarii.
3) Acceleratorul se monteaza la instalatiile cu un volum mare al retelelor de conducte de distributie (peste 2000 l)
pentru evacuarea rapida a aerului si se compune din: orificiu pentru racordare conducte distributie,camera superioara de
aer,camera de aer,contragreutate,ventil de arc,scaunul ventilului,orificiu pentru racordare aparat
diferential,plonjer,membrana,robinet,orificiu calibrat,bucsa filetata,robint de verificare a acceleratorului si orificiu calibrat.
4) Capetele sprinkler sunt dispozitive care au rolul de a detecta incendiul si de a refula apa sub forma pulverizata
pentru localizarea si stingerea acestuia.
In general,un cap sprinkler se compune din:
- corpul sprinkler,prevazut cu filet la exterior pentru montarea in conductele de distributie si un ajutaj (duza) pentru
refularea apei.Pe corpun sprinklerului sunt fixate celelalte elemente componente;
-deflectorul (rozeta) are rolul de a dispersa in picaturi jetul de apa care iese din ajutaj; in functie de scopul urmarit
(localizarea sau stingerea) se alege forma si dimensiunile deflectorului;
- elementul de declansare are rolul de a ceda la temperatura stabilita si de a elibera dispozitivul de inchidere.Este
fixat intre cadrul (bratele) corpului sprinkler-ului si ventiul opturator.
Elementele de declansare,de regula,constau din :
- sistemul de pirghii solidarizate intre ele cu aliaje sau compozitii usor vizibile;
- fiola de sticla umpluta cu un lichid care are temperatura de congelare joasa,calduta specifica mica si dilatare
volumetrica mare la temperaturi ridicate,precum si cu putin aer;
- dispozitivul de inchidere,care este de fapt un ventil presat de catre elementul de declansare pe scaunul de etansare
al orificiului de refulare a apei.
Caracteristicile spriklerelor fabricate in Romania (tip INOX) sunt aratate in tabelul XVI.3.2.
Verificarea caracteristicilor hidraulice ale capetele sprinkler: debitele de apa dispersate,caracteristicile geometrice a
jetului de apa si uniformitatea intensitatii de stropire cu apa se face conform STAS 9576/1-74.
Caracteristica
1
Temperatura de
declansare
Diametrul ajutajului de trecere a
apei
Debitul la presiunea de 2 bar
Presiunea de lucru
Filetul de montaj
Distanta de montaj fata de
2
[C]
[mm]
[1/s]
[bar]
[tol]
[cm]
cu rozeta speciala
cu rozeta plana
cu rozeta normala
3
72; 93;
141 ; 182
10,5;
12,5
1,6; 2,2
1-2
8-40
4
72; 93
141; 182
10,5
12,5
1,6; 2,2
1-2
1/2
8-40
5
72; 93
141; 182
10,5
12,5
1,6; 2,2
1-2
1/2
8-40
tavanul continuu
Pozitia de montaj
Cu capul in jos
(ex.magazine)
Cu capul
in sus
Cu capul
in sus
Intre temperaturile de declansare ale capetelor sprinkler tip INOX si temperatura mediului ambiant in care se
monteaza sprinklerele,trebuie sa se asigure corelarea,conform tabelului XVI.3.3.
5) conductele de distributie au rolul de a alimenta cu apa capetele sprinkler montate pe aceastea.Ele sunt realizate din
teava de otel sudata,cu diametrul in scadere de la ACS (12,5mm).
Treapta temperaturii
de declansare
72
93
141
182
[C]
[C]
[C]
[C]
Minima1)
(-5) +5
(-5) +5
+5
+5
Maxima
38
60
100
140
1)
Temperatura minima de -5C (din paranteza) este specifica instalatiilor tip apa-aer.
cu panta 2-5%0 si sunt prevazute la capetele cele mai inalte cu robinete de aerisire si manometre.
6) Racordurile montate in aval de ACS cu ventil de retinere permit in cazul nefunctionarii sistemului de
alimentare,cuplarea masinilor (pompelor) mobile pentru a asigura continuitatea alimentarii cu apa a instalatiei.Racordurile pot
fi de tip A sau B,numarul lor stabilindu-se in functie de debitul de calcul al instalatiei,considerindu-se un debit de 15 l/s
pentru fiecare racord.
Functionarea instalatiilor cu sprinkler.La izbucnirea unui inceput de incendiu sau incendiu,gazele fierbinti se
ridica,se acumuleaza si incalzesc volumul de aer de sub planseu (sau plafon) care inconjoara capul sprinkler si la atingerea
nivelului de temperatura stabilit elementul de declansare cedeaza,iar dispozitivul de inchidere este aruncat de presiunea de
apa (sau de aer) din reteaua de conducte.
Instalatia de sprinklere cu aparat diferential poate functiona atit in varianta apa-aer (cind temperatura mediului
protejat este sub +4C),cit si in varianta apa-apa (cind temperatura mediului protejat este de peste +4C).
Eficienta instalatiilor sprinkler.Din stundiile privind eficienta instalatiilor sprinkler rezulta ca 60 si 75% din
incendiile si inceputurile de incedii izbucnite in zonele protejate cu aceste instalatii au fost declansate 1 si 5 capete
sprinkler,la 10-15% din evenimente au actionat intre 6-10 capete,iar in 10-15% din cazuri au intrat in functiune intre 11 si 30
capete.
4. INSTALATII DE DRENCERE
Scopurile instlatiei:
- stingerea incendiilor cu apa dispersata in incaperi cu pericol ridicat de incendiu,in care alte sisteme de stingere nu
sunt eficiente sau adecvate;
- limitarea si localizarea incendiilor prin realizarea unor perdele de apa cu care se protejeaza golurile
(usi,ferestre,scari rulante etc.) din elementele de compartimentare impotriva incendiilor;
- racirea suprafetelor bunurilor ce pot fi afectate de caldura in caz de incendiu,prin stropirea sau acoperirea cu apa.
Tipuri de instalatii: automate si manuale.
Sisteme,aparate si elemente componente:
- sistemul de alimentare cu apa;
- robinet de actionare a instalatiei;
- retele de distributie a apei cu robinet de drenare (golire);
- capete drencer.
Drenele sunt asemanatoare spriklerelor,cu deosebireaca nu au elementul de detectare si declansare,fapt pentru care
sunt numite si spriklere deschise.
Capetele drencer pot avea deflectoare (rozete) drepte,cu marginea zimtata,concava,conice si in alte forme,montate
inclinat sau drept,in raport cu scopurile urmarite (stingere,localizare,racire).Ele se amplaseaza pe retele la intervale de
maximum 2,5 m si se sectorizeaza,de regula,in grupe de maximum 72 capete de stingere,deservite de la un singur robinet de
actionare. (tabelul XVI.4.1)
Tipuri de drencere
Tipul drencerului
Drencer cu rozeta normala
Drencer perdea
Caracteristicile principale
Diametrul ajutajului 10,5 si 12,5 mm
Debitul la 2 bar 1,6 si 2,3 l/s
Presiunea de lucru 1 2 bar
Filetul de montaj ``
Diametrul ajutajului 12,5 mm
Debitul la 2 bar 1,95 l/s
Presiunea de lucru 1 2 bar
CEM -1
4 bar
1,1 l/s
2; 2,6 l/s
12 mm
09,5 mm
120
7 mm
80
Schema de functionare a instalatiilor de apa pulverizata este asemanatoare cu cea a instalatiilor drencer.Intre sursa de
apa si distribuitor,pina la vana sau electrovana de actionare (interventie) instalatia este plina cu apa,iar in continuare retelele
de distributie pina la capetele de pulverizare sunt goale.Dupa detectarea (observarea) incendiului vana (electrovana) de
actionare se deschide si apa este debitata pe conducte si refulata prin capetele de pulverizare.
6.INSTALATII DE SPUMA
Scopurile instalatiei:
- stingerea incendiilor de produse petroliere si alte lichide combustibile;
- protectia cu spuma sub forma de perna a rezervoarelor lichide combustibile din apropierea incendiului.
Tipuri de instalatii:
1) Dupa natura spumantului:
- cu spuma chimica;
- cu spuma mecanica cu coeficient;
redus de infoiere (6-8) pentru spuma grea;
mediu de infoiere (20-200) pentru spuma medie;
mare de infoiere (200-1000) pentru spuma usoara;
- cu apa usoara (light water):
pentru hidrocarburi obisnuite;
pentru produse polare.
2) Dupa modul de executie (constructie): fixe; semifixe; mobile.
Sisteme,aparate si dispozitive componente:
- sistem de alimentare cu apa;
- sistem de alimentare cu spumant;
- aparate si dispozitive de dozare-amestecare (generatoare);
- retele de conducte de transport si distributie;
- capete de debitare a spumei (camere de spuma cu deversoare,tevi de spuma).
Pentru spatiile inchise protejate cu instalatii de spuma,dupa caz,se prevad:
- instalatiile de detectare si semnalizare a incendiului si de declansare automata a instalatiei de spuma;
- dispozitive de actionare a usilor,ferestrelor,ventilatiilor,trapelor de evacuare a fumului si gazelor fierbinti;
- dispozitive de avertizare si temporizare.
Caracteristicile aparatelor,dispozitivelor si accesorilor de producere a spumei sunt aratate in tabelul XVI.6.1
Caracteristicile principale ale aparatelor,dispozitivelor si accesoriilor de producere a spumei
Nrt. crt.
0
1
Aparate,dispozitive si accesorii
1
Generator de spuma chimica pentru
instalatii fixe,semifixe si mobile
Caracteristicile principale
2
Presiune de lucru 6-8 bar
Debit minim de spuma 3000 l/min
Consum de apa la 8 bar 475 l/min
10
11
Generatorul de spuma chimica are rolul de a doza praful unic si a-l solubiliza in apa.Functioneaza pe principiul
ejectiei.Se compune din:
1) Cutia metaluca prevazuta cu capac,minere laterale si rama suport
Schemele de functionare ale instalatiilor cu pulberi stingatoare: detectoarele de incendiu prin linie transmit semnalul
la tabloul de unde prin linie la centrala de avertizare care prin linia actioneaza dispozitivul de deschidere a buteliilor.Gazul
comprimat iese din butelii,trece prin conducta,reductorul de presiune si intra in rezervorul de pulbere pe care o afineaza si
presurizeaza.La atingerea presiunii stabilite,supapa se cupleaza,gazul trece prin conducta si deschide supapa
pneumatica,permitindu-se astfel refularea pulberei din rezervor prin conducta si duze.Dupa functioanare supapa pneumatica
se inchide si deschide ventilul pentru a indeparta pulberea stingatoare ramasa pe conducta.
Schema de functionare la instalatia automata cu actionare mecanica: la declansarea incendiului se topesc
fuzibilele,se elibereaza astfel greutatea si se intoarce pirghia,care actioneaza deschiderea buteliilor.Gazul trece prin
conducta,reductorul de presiune si intra ub rezervorul cu pulbere pe care o afineaza si presurizeaza.Cind ajunge la presiunea
stabilita,ventilul cupleaza automat refularea pulberii prin conducta si duze.
Schema de functionare la instalatia cu actionare manuala: deschiderea buteliei de gaz inert si a ventilului de refulare
a pulberii din rezervor se face manual.Gazul din butelie trece prin reductor in rezervor prin conducta ajunge la duzele de
refulare.
9. INSTALATII CU ABUR
Scopurile instalatiei:
- stingerea incendiilor prin inundare sau diluarea concentratiei de oxigen;
- limitarea propagarii incendiilor prin perdele de abur;
- prevenirea incendiilor sau exploziilor prin diluarea atmosferei in zone cu scapari de vapori infamabili sau gaze
combustibile.
Tipurile de instalatii:
1) Dupa modul de executie (constructie): fixe si semifixe.
2) Dupa modul de actionare: automate si manuale.
Sistemele si elementele componente:
- conducta principala cu robinetul legat la sursa robinetului de inchidere a consumatorilor tehnologici;
- ventilul de actionare automata a instalatiei,prevazut cu conducta de ocholire,robinetele de actionare manuala si
manometrul,reteaua de distributie a aburului cu conducte perforate.
- sistemul de semnalizare automata a incendiilor cu detectoare si butoane manuale de avertizare acustica si de
actionare electrica automata a vanei;
- conducta de abur prevazuta cu robinetele pentru priza (racordarea) furtunului cu abur echipat cu teava de refulare
metalica cu minere izolate termic.
Componentele formeaza de fapt o instalatie semifixa cu abur.
10. INSTALATIILE CU HALONI
Scopurile instalatiei: stingerea incendiilor de hidrocarburi,vopsele sau alte produse chimice prin inundare sau local.
Tipurile de instalatii: fixe sau mobile (stingatoare portative).
Elementele componente:
- rezervoare sau butelii cu substanta stingatoare (haloni) si dupa caz agent de antrenare:
- conducte pentru transportul si distributia halonilor;
- duze de pulverizare cu agent de antrenare.Se prefera azotul fata de dioxidul de carbon.
Desi halonii au o eficienta ridicata de stingere a incendiilor,ca urmare a efectelor negative asupra stratului de ozon a
acestor hidrocarburi halogenate,unele denumite si freoni,utilizarea lor este restrictiva.
Cauzele tehnice ale incendiilor
Orice incendiu are o cauza tehnica,care de cele mai multe ori apare si actioneaza ca urmare a unei neglijente
umane.Fara recunoasterea cauzelor ca urmare a unei neglijente umane.Fara cunoasterea cauzelor incendiilor si exploziilor,a
sferei si a modului lor de actiune,nu este posibila luarea celor mai corespunzatoare masuri de prevenire a incendiilor.Cauzele
tehnice care pot produce incendii sunt multiple.Fiecare dintre ele actioneaza cu precadere in anumite ramuri
industriale,domenii de activitate sau anumite anotimpuri ale anului.
In tabelul XVII.1 sunt aratate cauzele incendiilor grupate in raport de natura lor,de sursele de aprindere,de mijloacele
care produc aprinderea si de modul de actiune.
Sursele de
aprindere
1
Arcuri
electrice
Scurtcircuite
electrice
Scintei
electrice
Efecte termice
ale curentului
electric
Punctele in
care s-a masurat
Temperatura [C]
dezvoltata de lampi
1
2
3
4
5
Cu
1
105
142,5 146
filamentul in 2
102
194
158
jos
3
150
200
213
Cu
1
126
162
197
filamentul in 2
203,5 255
308
lateral
3
129
171,5 197,5
Cu
1
222,5 261,5 281
filamentul in 2
129
167,5 193,5
sus
3
95
133,5 139
Efectele termice iau nastere datorita incalzirii
conductoarelor electrice la trecerea curentului electric
In urma scurtcircuitelor la capetele conductoarelor se
formeaza perlele de topire
Perlele de topire cauzate de scurtcircuit,de arcul
electric,au forma unor sfere
Scurtcircuitul cauzat de incendiu formeaza perle topite,de
regula,de forma ascutita
Electricitate
Statica
Flacari
deschise
Sisteme de depozitare,vehiculare,transport
lichide combustibile
Sisteme de depozitare si transport pneumatic a
pulberilor si prafurilor combustibile
Utilaje de prelucrarea materialelor si substante
ce se incarca electrostatic
(agitatoare,malaxoare
,injectoare,valturi,extrundere etc.)
Sisteme de transmitere a miscarii (curele de
transmisie si altele)
Varsarea lichidelor in vase si spalarea in
lichide combustibile
Echipament ce se incarca electrostatic
(imbracaminte,incaltaminte)
Unelte si scule ce se incarca electrostatic
Introducerea jeturilor de abur,cu ajutorul
furtunurilor de cauciuc in rezervoare pentru
curatirea de reziduri
Bricheta,chibrituri
Lampa de iluminat cu combustibil lichid
Lampa cu combustibil gazos
Flacara inchisa
Efect termic
Scintei
Cosurile cladirilor de
locuit,fabricilor,locomotivelor etc.
Tobele de esapament ale motoarelor termice
(autocamioane,tractoare,combine etc.)
Dispozitive de sudura,taiere,lipire scule
metalice,corpuri metalice dure,masini de
aschiere,polizare si slefuire
Autoaprindere
a
Reactii
chimice
Explozia
Traznetul
in 3 grupe:
Prima grupa cuprinde substantele care se autoaprind in
contact cu aerul (fosforul alb si rosu,praful de
aluminiu,de zinc,sulfurile de fier ,de potasiu,de sodiu)
Caz particular autoaprinderea lemnului la 110140,cind acumuleaza timp indelungat cladura
Cea dea doua grupa cuprinde substantele care actioneaza
in contact cu apa (carbura de calciu,metalele alcaline si
alcaline-pamintoase,hidrurile metalelor alcaline,fosfura
de calciu si de sodiu etc.)
Din cea dea treia grupa fac parte unii oxidanti si
halogeni,care in contact cu o parte din substantele
organice produc autoaprinderea acestora
(oxigenul,clorul,fluorul,acidul azotic,peroxidul de bariu si
de sodiu,permanganatul de potasiu,clorarii si percloratii
etc.)
Autoaprinderea de natura fizico-chimica.In afara
reactiilor chimice,influenteaza unii factori fizici,cum ar fi
suprafata mare de contact a materialelor combustibile cu
oxigenul atmosferic,evacuarea insuficienta a caldurii din
interior si existenta unor impuritati.
Exemplu: carbunele,bumbacul,azotatul de amoniu,diferite
uleiuri si vopsele
Autoaprinderea de natura biologica se produce la acele
corpuri combustibile predispuse activitatii vitale a
microorganismelor.Apare mai intii autoincalzirea
manifestata prin fermentatie si putrezire (procese lente si
indelungate)
Exemplu: paiele,finul,lucerna,taieteii de sfecla de
zahar,rumegusul de lemn,tutunul,uruiala de porumb,faina
de peste,uleiul de in etc.
Reactii exoterme care se produc pe timpul
folosirii,manipularii si depozitarii substantelor care
actioneaza reciproc,atunci cind vin in contact.
Substantele cu actiune reciproca se arata in tabelul IV.9.1
Vezi capitolul IV,punctul 7
Energiile minime de aprindere,curentii minimi de inflamare si distantele critice de stingere a scinteilor sunt aratate in
tabelul XVII.2,iar energia minima de aprindere a unor prafuri combustibile,in tabelul XVII.3.
Energiile minime de aprindere,curentii minimi de inflamare si distantele critice de stingere a scinteilor
Natura substantei
1
Acetat de metil
Acetilena
Acetona
Alcool etilic
Alcool metilic
Alcool propilic
Curentul de inflamare la
probabilitatea inflamarii de
10 la 24 V pentru intervalul
de 0.095-0,1 H [mA]
3
153
54
141
84
129
Benzina 70
Benzen
Butan
Ciclohexan
Ciclopropan
Clorura de etil
Clorura de vinil
Dicloretan
Dimetil butan
Eter dietilic
Eter de petrol
Etilina
Gaz de apa
Gaz de iluminat
Hexan
Hidrogen
Izohexan
Izopetan
Metan (grizu)
Metan industrial
Metilciclohexan
Metiletilcetona
Nitrilacrilic
Oxid de carbon
Oxid de etilina
Oxid de propilena
Pentan
Propan
Propilena
Piridina
Sulfura de carbon
Natura prafului
1
Acetat de celuloza
Aluminiu
Amidon
Carbune
Cazeina
Cauciuc sintetic
Faina de lemn
Fenol (pulbere)
Fibre de bumbac
Gudron de fenol
Hexametiltetramina
Lignina
Magneziu
Metilmetacrilat
Pentaeritrita
Polietilena
Polistiren
Propinat de celuloza
Selac
Rasini poliesterice
Rasini vinilice
Uree
Zirconiu
0,21
0,26
0,24
0,18
0,25
0,19
0,10
0,24
0,018
0,21
0,29
0,28
0,27
0,28
0,16
0,062
0,14
0,22
0,26
0,17
0,009
100
126
141
141
118
167
138
165
113
125
98
84
73
141
71
141
1,58
133
81
80
137
145
106
101
52
1,78
1,78
1,78
1,78
1,78
0,61
1,78
2,01
2,03
1,78
2,03
1,52
102
1,52
1,78
Presiunea maxima de
explozie [at]
4
4,8
6,3
5,1
3,2
3,4
4,1
4,4
4,2
4,7
4,2
4,3
4,9
5,1
4,0
4,8
5,8
3,5
4,6
4,4
3,4
i locurile cu grad ridicat de pericol de incendiu sau explozie in care potrivit prevederilor legale este interzisa
folosirea focului deschis,fumatul si accesul cu tigari,brichete,chibrituri si alte materiale periculoase; delimitarea si marcarea
lor; amenajarea locurilor de punere a tigarilor si chibriturilor;
- locurile cu pericol de incendiu in care este interzisa folosirea focului deschis si fumatului;
- locurile amenajate pentru folosirea focului deschis (operatii de sudare,topire bitum,crematorii etc.) si pentru
fumat,precum si modul de amenajare;
- persoanele imputernicite sa elibereze autorizatii (permisele) de lucru cu foc (tipizate);
- persoanele care raspund de starea tehnica a agregatelor de sudare,de instruirea sudorilor si de controlul respectarii
normelor PSI la executarea operatiilor de sudare;
- actiunile instructiv-educative pentru combaterea neglijentei fumatorilor si focului deschis;
- modurile de exercitare a controlului si autocontrolului privind folosirea focului deschis si fumatul;
Exemple de unitati ,instalatii si alte locuri de munca cu grad ridicat de pericol de incendii si explozie.
- unitati,sectii,ateliere,instalatii si utilaje de productie,cum sunt:
unitati chimice si petrochimice;
sonde de productie petrol si gaze,platforme petroliere marine,instalatii de degazolinare,etanare si de uscare a
gazelor naturale;
sectii de brichetare si preparare carbune,statii degazare a zacamintelor de carbune,instalatii cocso-chimice
turbogregate energetice,reactoare nucleare energetice,cazane de abur si de apa fierbinte,centrale termice;
fabricarea chibriturilor,placilor de aschii de lemn si fibrolemnoase,placilor electroizolante,betonului celular
autoclavizat;
filaturi,fabricarea vatei,textilelor netesute,pieilor sintetice,spume,poliuretanice;
extractia cu solventi a uleiului alimentar,fabricarea spirtului si zaharului,morile de macinat cereale (peste 10t/24
ore),fabrici de decorticat (peste 20t/24 ore),producerea nutreturilor combinate;
instalatii de producere si utilizare a pulberilor piroforice (aluminiu,zirconiu etc.),peroxizilor organici,carbidului si
materialelor explozive;
tipografii (stereotipii,rotative tipar inalt etc.);
- fabrici,statii si instalatii pentru producerea,imbutelierea si transportul gazelor combustibile (hidrogen,acetilena,gaz
metan,gaz de cocs,gaz de furnal,amoniac etc) si a oxigenului;
- standuri de proba si de rodaj motoare cu ardere interna si cu reactie,instalatii de incercari la inalta tensiune;
- statii de compresoare pentru gaze combustibile,oxigen si aer; statii de frig si de amoniac; incaperi pentru incarcat
acumulatoare;
- sectii,ateliere,instalatii si locuri unde se prepara si se executa lucrari sau operatii cu lichide combustibile:
vopsire,lacuire,bituminare,impregnare,peliculizare,degresare,spalare etc., precum si locurile unde prepara lacurile,vopselele,
chiturile,adezivii etc. pentru aplicare;
-utilaje de tratamente termice cu lichide combustibile sau in atmosfera cu gaze combustibile (hidrogen,ulei etc.)
- incaperi speciale (subsoluri,tuneluri etc.) ale gospodariilor de ungere si actionare hidraulice cu lichide combustibile
si ale gospodariilor de cabluri electrice;
- statii de pompe,rampe si dane incarcare-descarcare lichide si gaze combustibile,precum si retele de conducte pentru
transportul acestora;
- incaperi cu echipament electronic important (calculatoare electronice,mari si mijlocii,inclusiv
magnetotecile,instalatii de centralizare electro dinamica si de triere automata din statii CF mari,centrale telefonice
automate,dispecerate de circulatie etc.),statii si care de reportaj RTV;
- depozite de lichide si gaze combustibile,oxigen,amoniac,carbid,pulberi piroforice,produse radioactive,tutun,silozuri
de cereale (peste 100 t),precum si alte spatii in care se pastreaza bunuri de valoare deosebita (tiparituri,filme etc.);
- nave petroliere,cisterne CF si auto de transport lichide si gaze combustibile si alte produse cu pericol
ridicat;hangare de avioane.
Exemple de unitati,instalatii si alte locuri de munca cu pericol de incendiu:
- sectii si ateliere de prelucrarea lemnului,industrie usoara,alimentara,constructii de masini,electrotehnica;
- sali de spectacole,sport,invatamint,polivalente,circ,cazare comuna;
- magazine comerciale si depozite de marfuri;
- adaposturi de animale si pasari;
- depozite de material lemnos,produse textile,furaje,plante tehnice,produse farmaceutice;
- lanuri de cereale si zone impadurite;
- garaje,depouri,remize;
- arhive,biblioteci,expozitii;
- laboratoare;
- afumatorii;
- podurile cladirilor executate din material lemnos.
2.REGULI PRIVIND LUCRARILE DE SUDARE SI TAIERE A METALELOR
CERINTE:
- utilizarea generatoarelor si aparatelor de sudura,precum si a buteliilor omologate si in buna stare;
- folosirea carbidului avind dimensiunile (granulatia) corespunzatoare tipului de generator de acetilena
- asigurarea furtunurilor pentru acetilena si oxigen in buna stare,fixate la racordurile generatorului sau buteliei prin
coliere metalice bine strinse,efectuarea controlului etansitatii furtunurilor la presiune sub apa;
- utilizarea de cabluri si conductoare electrice in buna stare,cu invelisul de protectie nedeteriorat;
CERINTE:
- amplasarea lor astfel incit flacarile sa nu fie stinse de curentii de aer si sa nu aprinda materialele din apropiere
(perdele,rufe etc.);
- folosirea de duze adecvate gazului existent (gaz metan sau aragaz);
- asigurarea etanseitatii conductelor si furtunuril de alimentare,precum si a butoanelor de reglaj,a debitului de
gaz;verificarea etanseitatii cu solutie de apa si sapun;
- supravegherea pe timpul functionarii;
- folosirea de butelii de aragaz omologate si cu reductor de presiune.
INTERDICTII:
- modificarea orificiilor duzelor arzatoare;
- folosirea de butelii de aragaz improvizate sau neetanse;
- folosirea de furtunuri uzate,defecte,nefixate corespunzator ori din materiale plastice;
- verificarea etanseitatii cu flacara deschisa;
- executarea de reparatii de catre persoane neautorizate.
c.Reguli privind sistemele si mijloacele de incalzire la resouri,lampi,masini,aparate de gatit si sobe cu combustibil
lichizi
CERINTE:
- folosirea combustibilului adecvat;
- amplasarea in pozitie orizontala;
- aprinderea conform intructiunilor de folosire;
- supravegherea pe timpul functionarii;
- asigurarea etansitatii.
INTERDICITII:
- alimentarea cu combustibili pe timpul functionarii;
- umplerea rezervorului de combustibil peste capacitatea acestuia;
- punerea in functiune cind in incapere sunt vapori inflamabili;
- pastrarea in aceeasi incapere cu sobe sau cu aparate de gatit a combustibililor lichizi.
d.Reguli privind sistemele si mijloacele de incalzire la centrale termice
CERINTE:
- punerea in functiune si supravegherea permanenta de catre personal autorizat;
- existenta si functionarea aparatelor de masura si control a temperaturii,presiunii si nivelului,precum si a supapelor
de siguranta;
- asigurarea etansitatii sistemelor de alimentare cu combustibil;
- existenta in fata focarelor,sub injectoarele de combustibil lichid; a tavilor metalice umplute cu nisip;
- curatirea periodica si evacuarea scurgerilor si pulberilor de combustibili;
- control etansitatii retelelor de gaze cu solutie de apa si sapun;
- verificarea si aerisirea (ventilarea cel putin 10 min) a focarelor inainte de a aprinde arzatoarele;
- aprinderea focarului in cazanele cu combustibil gazos pe principiul gaz pe flacara;
- personalul care aprinde focul sa aiba permis de port-chibrituri;
- folosirea pentru aprinderea focului numai a aprinzatorului electric sau a tortei fixate pe vergea metalica;
- indepartarea imediata a eventualelor infiltratii (imbibari) de combustibili in izolatia termica a cazanelor si
conductelor;
INTERDICTII
- fumatul si accesul cu tigari,brichete,chibrituri etc.,folosirea focului deschis fara autorizatie (permis de lucru);
- depozitarea combustibililor sau a altor materiale in centrala,cu exceptia combustibilului pentru consum zilnic;
- reaprinderea imediata a focului fara a se ventila (aerisi) suficient focarul cazanului si canalele de fum;
- fluidizarea combustibililor lichizi din rezervoare si conducte folosind flacara deschisa.
5.REGULI PRIVIND EFECTUAREA UNOR LUCRARI CU LICHIDE COMBUSTIBILE LA VOPSIRE SI
LACUIRE,TRATAMENTE TERMICE,DEGRESARI SI SPALARI,APLICARI DE PARDOSELI SI TAPETE,SI IZOLATII
HIDROFUGE
CERINTE:
- eliminarea oricaror surse de aprindere din zonele de lucru;
- ventilarea (aerisirea) spatiilor de lucru;
- asigurarea temperaturii adecvate de lucru;
- evitarea scrugerilor lichide combustibile,colectarea,curatirea si indepartarea ritmica a acestora,precum si a
depunerilor,inclusiv din sistemul de ventilatie,filtre si alte locuri ascunse;
- limitarea la minimum a cantitatilor de lichide inflamabile din punctele de lucru,pastrarea acestora in vase metalice
inchise;
- prepararea in locuri special amenajate a lacurilor,vopselelor si chiturilor,transportul prin conducte sau in vase
metalice inchise;
- executarea lucrarilor de catre personal autorizat,instruit si echipat corespunzator;
- folosirea de scule si unelte care nu produc scintei prin lovire;
- protectia corespunzatoare impotriva exploziilor a instalatiilor,utilajelor si aparatelor electrice,sau scoaterea lor de
sub tensiune pe timpul lucrarilor;
- supravegherea instalatiilor si utilajelor tehnologice pe timpul functionarii;
- cunoasterea pericolelor ce le prezinta lichidele combustibile utilizate (lacuri,vopsele,chituri,solventi prenadez,bitum
etc.) si respectarea instructiunilor furnizorului;
- etansarea (protejarea) golurilor constructive (ventilatii,cosuri de fum etc.) spre incaperile de sub planseele peste
care se toarna izolatii hidrofuge topite sau se aplica pardoseli cu adezivi inflamabili;
- mentinerea in buna stare a tuturor sistemelor,dispozitivelor si realizarea masurilor de protectie impotriva incendiilor
specifice lucrarilor cu lichide combustibile;
la operatiile de vopsire si lacuire prin pulverizare: amenajarea cabinelor,perdele de apa,filtre,ventilatie,pistoale de
pulverizare legate la pamint,interblocaje intre actionarile sursei de aer comprimat pentru pulverizare,ventilatie si perdele de
apa,suprafete decomprimare,pardoseli antiscintei,iluminat exterior sau interior antiex,instalatii de semnlizare si stingere a
incendiilor,depozit exterior de lacuri si vopsele;
la operatiile de vopsire lacuire,prin imersie in bai cu o capacitate de peste 2m3 : capace,ventilatie,sisteme de
preaplin si de golire,indicatoare de nivel,mijloace initiale de interventie de mare capacitate;
la operatiile de vopsire in cimp electrostatic: functionarea protectiei la caderile de tensiune si oprirea instalatiei
ventilatiei,respectarea distantelor minime intre capul de pulverizare si obiectele vopsite;
la instalatiile de uscare a pieselor vopsite sau lacuite: controlul temperaturii,ventilatiei,semnalizarea concentratiilor
periculoase,interblocaje intre incalzire si sistemele de actionare a ventilatiei si transportului,instalatii de prevenire si stingere a
incendiilor;
la baile de tratamente termice in ulei: aparate pentru controlul temperaturii si nivelului,capace la bazine,dupa caz
cu inchidere automata,mecanica electrica si manuala,sistem de racire,hote de aspiratie,sistem de golire rapida,instalatii de
prevenire si stingere a incendiilor sau mijloace initiale de interventie de mare capacitate;
la instalatiile de degresare-spalare: ventilatie,instalatie si mijloace de stingere a incendiilor;
la cazanele de topit bitum: capace,focar inchis cu usita,cenusar,cos de fum,mijloace initiale de interventie de mare
capacitate.
INTERDICTII:
- folosirea focului si fumatului; accesului cu tigari,chibrituri,brichete etc. in locurile cu pericol ridicat de incendiu
sau explozie (ateliere de vopsire,lacuire,tratamente termice in ulei etc.);
- efectuarea reparatiilor pe timpul functionarii instalatiilor si utilajelor tehnologice,sau fara a lua masuri de
ventilare,golire,curatire,spalare cu lichide neinflamabile etc.;
- scoaterea din functiune a interblocajelor dintre compresoarele de aer,perdele de apa si sistemul de ventilatie de la
cabinele de vopsire (lacuire) prin pulverizare;
- blocarea capacelor bailor de tratament termic in ulei sau detectarea sistemului de inchidere a acestora; imersarea
incompleta in ulei a pieselor;
- transportul si manipularea lichidelor inflamabile in vase din mase plastice ori din sticla;
- prepararea,diluarea sau amestecul diferitelor componente la locul de aplicare (folosire) a lichidelor combustibile;
- depozitarea la locul de munca al vopselelor,lacurilor,chiturilor,prenadezului sau a altor lichide combustibile;
- vopsirea in hale de productie concomitent cu lucrari si operatii care pot genera surse de aprindere sau de explozie;
- utilizarea oxigenului sau gazelor combustibile la sistemele de pulverizare a lacurilor si vopselelor;
- depasirea curentului maxim de scurtcircuit (0,2 mA) la instalatiile portabile de vopsire in cimp electrostatic,la care
pistolul este actionat manual si apropierea pistolului la o distanta mai mica decit cea stabilita (25-45 cm) fata de obiectivul
care se vopseste;
- reducerea distantelor de siguranta intre lampile cu raze inflarosii si obiectele vopsite care se usuca in instalatiile de
uscare;
- introducerea bitumului in cazanul topit,fara a-l goli de apa sau gheata;
- lasarea focarelor deschise la cazanele de topit bitum;
- folosirea de butoaie sau alte vase improvizate pentru topitul bitumului;
- spalarea echipamentului de protectie si a articolelor de imbracaminte in lichide combustibile;
- depozitarea ordonata (in stive,sectoare,pe loturi,pe rastele,rafturi sau polite etc.),asigurind cai de access si de
evacuare si nedepasind cantitatile maxime admise (stabilite si afisate);
- respectarea schitei de depozitare si evacuare;
- asigurarea distantelor de siguranta fata de mijloacele de incalzire,corpurile electrice de iluminat si alte surse de
caldura,precum si fata de detectoarele de incendiu si capetele de pulverizare a apei,spumei si a altor substante stingatoare;
- ventilarea spatiilor inchise de depozitare in care se pot degaja gaze combustibile,inflamabile sau toxice;
- evitarea la manipulare a loviturilor,ciocnirilor,revarsarilor si deteriorarii ambalajelor;
- existenta globurilor de protectie la corpurile de iluminat incandescent si dupa caz a armaturilor (gratarelor,de
protectie);
- deconectarea instalatiilor electrice la terminarea programului
- delimitarea spatiilor de depozitare de cele pentru receptie si livrare;
- asigurarea rezistentei la foc prevazute de norme la pereti,plansee,usile,ferestrele incaperilor executate;
- ignifugarea elementelor de constructii din lemn ale magaziilor,inclusiv a rafturilor;
- introducerea in halele (incaperile) de productie numai a cantitatilor de materiale si substante combustibile ori
explozive strict necesare fluxului tehnologic,care nu vor depasi necesarul pentru schimbul de lucru,cantitatile maxime admise
se stabilesc de proiectant pentru incaperea respectiva;
- folosirea mijloacelor de transport si manipularea in buna stare si protejate un raport cu pericolul existent
(antiex,dispozitiv parascintei,roti cu banda de uzura ce nu produce scintei etc.);
- verificarea mijloacelor de transport la sosire si inainte de plecare de la depozit (rampa) pentru a depista eventualele
focare;
- oprirea motoarelor cu ardere interna pe timpul operatiilor de incarcare-descarcare;
- dotarea conform normelor cu mijloace de alarmare,anuntare,avertizare si stingere a incendiilor,adecvate;
- pastrarea ordinii si curateniei in spatii de depozitare si in jurul lor.
INTERDICTII:
- folosirea focului deschis si fumatul; accesul cu tigari,chibrituri,brichete etc. in spatiile de depozitare a substantelor
cu grad ridicat de pericol de incendiu sau explozie;
- amenajarea in depozitele si magaziile inchise de materiale si substante combustibile ori explozive a unor spatii
pentru birouri,finisarea,ambalarea,incercarea ori repararea produselor sau ambalajelor,precum si livrarea lichidelor
combustibile;
- separarea gestiunilor prin elemente de compartimentare combustibile sau care pot impiedica interventia in caz de
incendiu;
- depozitarea in depozitele de materiale generale (diverse) a gazelor tehnice comprimate,precum si a peste 200 l
lichide combustibile sau poate 200 kg carbid;
- parcarea si repararea mijloacelor de transporturi in spatii de depozitare a materialelor si substantelor combustibile;
- impiedicarea deschiderii automate in caz de incendiu a trapelor de evacuare a fumului si gazelor fierbinti;
7.REGULI PRINVIND EVACUAREA IN CAZ DE INCENDIU .
LIMITAREA SI STINGEREA INCENDIILOR
Evacuarea persoanelor,animalelor si bunurilor in caz de incendiu:
1) Mentinerea in stare de utilizare a tuturor:
- cailor de evacuare,la gabaritul maxim;
- instalatiilor de iluminat de siguranta;
- mijloacelor de alarmare-anuntare;
- dispozitivele de deslegare simultana a animalelor din adaposturi.
2) Asigurarea:
- planurilor,schitelor si echipelor de evacuare;
- fixarii scaunelor in pardoseala,precum si a covoarelor,machetelor etc.,pe caile de evacuare;
- deschiderii usoare a usilor in sensul fluxurilor de evacuare;
- mijloacelor de evacuare si salvare.
3) Interzicerea:
- accesului unui numar mai mare de persoane in salile aglomerate,decit cel pentru capacitatea salii;
- montarii usilor false,draperiilor si oglinzilor pe caile de evacuare;
- montarii pragurilor pe caile de evacuare,amenajarea de boxe,magazine,depozite si alte incaperi in casele de
scari,ori sub rampele acestora.
Limitarea propagarii incendiilor:
1) Mentinerea in stare de utilizare a:
- usilor rezistente la foc si a dispozitivelor de autoinchidere a acestora;
- ferestrelor rezistente la foc si a obloanelor incombustibile de protectie a acestora;
- cortinelor de siguranta de la salile de spectacole;
- perdelele de apa pulverizata si abur pentru protectie;
- separarilor antifoc de pe fluxurile de cabluri electrice;
- etansarilor antifoc a golurilor din pereti sau plansee;
- zonelor incombustibile care intrerup izolatia combustibila a conductelor;
- cuvelor de retinere ale rezervoarelor;
- sigurantele fuzibile montate pe tablou sa nu prezinte pericol pentru oameni si obiectivele inconjuratoare,la formarea
unui arc electric prin topirea fuzibilului;
- in spatele tabloului sa nu existe derivatii sau innadiri pe circuitele de plecari;
- legarea la tablou a conductoarelor cu sectiunea peste 16 mm sa se faca cu ajutorul papucilor,sub aceasta sectiune
se poate face direct;
- la bornele tabloului sa nu fie legate direct lampi de iluminat sau alti receptori de energie electrica;
- tablourile sa fie protejate contra deteriorarilor mecanice,cele montate in ateliere si sectii industriale sa corespunda
din punct de vedere constructiv si al protectiei categoriei de pericol de incendiu a intreprinderii respective;
- pe tablouri sau in interior sa nu fie agatate sau introduse obiecte combustibile (haine,bumbac,pachete cu
mincare,cirpe de sters etc.) si sa fie sterse de praf si scame;
- in cazul folosirii tablourilor intermediare si secundare (in instalatiile mari) coloanele de alimentare sa fie asigurate
atit la plecare (la iesirea din tabloul mare),cit si la sosire (intrarea in tabloul mic).
1.3 CONTROLUL UNEI SIGURANTE ELECTRICE
Se vor urmari:
- patronul sigurantei sa fie original,adica firul fuzibil sa nu fie topit si sa nu aiba infasurat pe corpul sau sirma sau lita
(se va observa daca se mentine culoarea indicatorului);
- in fundul soclului sa nu existe cuie,nasturi sau alte bucati metalice;
- la tablou sa fie montate sigurantele pentru circuitele ce pleaca de la acestea;
- la finele circuitelor de forta sa fie montate sigurante pe toate fazele,iar pe conductorul al patrulea (conductor de nul)
nu se vor monta sigurante sau un alt aparat de protectie de nul;
- sigurantele lamelare sa fie protejate cu capate protectoare;
- sigurantele sa se insurubeze bine,adica capacele sigurantelor sa fie corespunzatoare dimenisiunile filetelor,aceasta
pentru a realiza un contact bun intre patron si surubul de contact;
- piciorul patronului sa intre direct in inel pentru a face un bun conducator (sa corespunda cu amperajul);
- sigurantele sa fie alese pentru a corespunde sectiunii conductoarelor din instalatia respectiva,pentru a se putea topi
atunci cind curentul creste peste limita admisibila (fuzibilul nu trebuie sa se topeasca in decursul unei ore la un curent de 1,3
In; trebuie sa se topeasca in cel mult 15 min la un curent de 1,5 In si cel mult 1 min la un curent de 2,00 In (In este curentul
nominal al fuzibilului).
1.4 CONTROLUL UNUI CIRCUIT ELECTRIC DE ILUMINAT
Se vor urmari:
- circuitele de iluminat sa fie separate de cele de prize si forta;
- pentru locuinte,un circuit de iluminat de 220 V sa nu alimenteze mai mult de 12 lampi,insumind o putere maxima
de 1000 W;
- un circuit de priza la tensiunea de utilizare de 220 V sa nu alimenteze mai mult de 8 prize;
- in raport de categoria pericolului de incendiu a sectiei respective,sa se foloseasca conductoare si tuburi de protectie
conform normativelor in vigoare;
- trecerea conductoarelor prin pereti si plansee sa fie facute numai cu ajutorul tuburilor izolatoare; capatul
conductorului care iese intr-o incapere uscata se introduce intr-o tila de portelan,iar printr-o incapere umeda intr-o pipa;
- pipele si tilele folosite la trecerea prin peretii si plansele,care separa incaperi cu diferite temperaturi sa fie umplute
cu mase de izolante;
- intr-un tub de protectie sa fie montate numai conductoarele unui singur circuit;
- in circuitele la care se folosesc tuburi de protectie,montarea nu trebuie facuta direct pe elementele combustibile;
- la montarea aparenta fara tuburi de protectie,derivatiile din circuite,la intrarea lor in aparatele de utilizare
(prize,intrerupatori),trebuie facuta pe o portiune de 20 cm in tuburi de protectie (protectia mecanica contra deteriorarilor);
- legarea conductoarelor intre ele sa fie facuta numai in doze de dimensiuni corespunzatoare tuburilor respective si
prevazute cu capace;
- legarea conductoarelor de cupru si aluminiu sa fie facuta conform normelor (cupru cu cupru prin lipire si prin
cleme,iar cupru cu aluminiu prin cleme speciale);
- fixarea cablurilor pe pereti (tavane,etc.) sa fie bine facuta,ferite de deteriorari mecanice si sa nu fie supuse unor
eforturi mecanice;
- cablurile (in interior si exterior) sa nu fie supuse actiunii caldurii radiata de diferite surse de caldura sau razelor
solare;
- cablurile montate in interior sa nu aiba straturile protectoare din materiale fibroase (usor combustibile);
- distanta dintre tablou si conductele de abur in care circula un fluid fierbinte etc. sa nu fie mai mica de 1 m,in caz
contrar se izoleaza termic sau se foloseste un paravan de protectie;
- circuitele principale de iluminat (intrerupatoare,sigurante) sa nu fie montate in incaperi cu pericol de explozie,in
interior admitindu-se numai ramificatiile spre lampile de iluminat;
- in incaperile cu pericol de explozie doze de derivatie;
- ramificatiile circuitelor,in incaperile cu pericol de explozie sa fie ferite de deterioarari mecanice;
- pe cosurile de fum,linga elemente de calorifer sau in imediata apropiere a tevilor de gaze sau apa,nu este admis sa
fie montate tuburi si doze;
- in bai,spalatorii sau in apropierea chiuvetelor sa nu fie montate prize;
- pe tot traseul circuitelor de iluminat,tuburile de protectie sa nu prezinte deteriorari,striviri sau intreruperi;
- ramificatia catre corpul de iluminat sa fie introdusa in tuburi protectie (de acelasi fel cu instalatia respectiva),pina
in spatele lampii,iar legaturile conductoarelor electrice la lampa sa fie executate si perfect izolate;
- la circuitele montate aparent,dozele de derivatie,intrerupatoarele sa nu fie asezate direct pe elementele combustibile
(pe lemn),ci numai pe placa de azbest;
- circuitele electrice,pe cit posibil,sa nu fie montate prin poduri;
- intreruperea si restabilirea circuitului electric sa fie facute numai prin intermediul intrerupatoarelor,neadmitindu-se
contactul prin capetele de conductoare (improvizate);
- corpurile de iluminat sa nu fie suspendate de conductoarele care le alimenteaza;
- sa nu se foloseasca lampi mobile vor fi mobile vor fi prevazute cu plase metalice;
1.5 CONTROLUL CORPURILOR DE ILUMINAT
Se vor urmari:
- sa corespunda categoriei pericolului de incendiu si de explozie a incaperilor respective;
- corpurile de iluminat din exterior fata de incaperile cu medii inflamabile si explozie sa fie de tip special si montate
la distanta;
- pe suprafata corpului de iluminat sa nu existe praf depus;
- legaturile conductoarelor in spatele corpului de iluminat sa fie bine izolate si introduse in tuburi de
protectie,asigurindu-se o buna etansare la cele folosite in incaperi cu pericol de incendiu si explozie;
- la lampile electrice,in raport cu tipul corpurilor de iluminat,sa nu fie lipsa globurile si armaturile de protectie;
- corpurile de iluminat sa nu fie suspendate de conductoare,ci fixate de plafon cu cirlige sau perete prin console.
1.6 CONTROLUL UNUI TABLOU GENERAL DE DISTRIBUTIE PENTRU INSTALATIILE DE FORTA
Se vor urmari:
- amplasarea lui sa se faca in incapere speciala sau vecina cu sectiile de productie,insa separata de acestea printr-un
perete antifoc,prevazuta cu intrare direct din exterior;
- rama (scheletul metalic) sa fie legata de pamint;
- in fata tabloului sa existe un culoar de serviciu izolant (cu covorase de cauciuc) de 1,2 m latime sau in cel mai rau
caz partile sub tensiune fata de pamint sa fie inaccesibile atingerii;
- in spatele tabloului sa existe un coridor de cel putin 1 m pentru accesibilitate la
aparate,instrumente,supraveghere,revizie,intretinere,reparatie;
- tablourile sa fie actionate,in general,prin spate,in fata gasindu-se montate pe panou numai minelere de comanda;
- la intregul tablou sa se foloseasca sigurantele calibrate;
- legaturile cablurilor la sosire si plecare sa se faca regulamentar;
- scoaterea de sub tensiune a coloanelor principale,respectiv a sectiilor industriale,sa se faca printr-un automat (in
afara de intreruperea manuala a curentului electric pe sectii);
- tabloul sa fie prevazut cu aparatele de masura in intreaga incapere,iar elementele tabloului sa fie in perfecta stare de
curatenie (fara praf,scame etc.),interzicindu-se asezarea pe el de cirpe,obiecte etc.).
1.7 CONTROLUL UNUI TABLOU PRINCIPAL SI SECUNDAR DE DISTRIBUTIE
LA O INSTALATIE DE FORTA
Se vor urmari:
- tabloul sa corespunda din punct de vedere constructiv si al conditiilor de exploatare categoriei pericolului de
incendiu a sectiei de productie respective:
- imbinarea tuburilor izolante cu tablourile capsulate sa fie facuta prin insurubare (racordarea se face de regula cu
tuburi speciale);
- legaturile la tablou sa fie facute regulamentar;
- etansarea tablourilor capsulate sa fie bine facuta;
- in spatele tabloului (protejat sau neprotejat) sa nu se faca derivatii suplimentare,decit cele prevazute initial;
- tablourile care alimenteaza pompele de incendiu sa fie prevazute cu o conducta de alimentare de rezerva;
- la intrarea in tablourile importante sa se prevada daca este posibil,un intrerupator general;
- sigurantele folosite sa fie calibrate;
- in apropierea tablourilor sa nu se gaseasca depozitate substante inflamabile sau materiale combustibile si sa se
pastreze o buna curatenie in jurul lor (inlaturarea prafului,a scamelor etc.);
- sa nu se lege direct la bornele tabloului de distributie lampi de iluminat,motoare electrice sau alte receptoare de
energie electrica;
- tablourile necapsulate sa fie montate la inaltimea de cel putin 2 m de la pardoseala;
- tablourile capsulate sa fie montate (astfel) incit sa se poata umbla cu usurinta la cutiile de siguranta si la
intrerupatoarele aflate deasupra cutiilor cu borne.
1.8 CONTROLUL UNUI INTRERUPATOR LA O INSTALATIE DE FORTA
Se vor urmari:
- intrerupatoarele cu pirghie sa nu foloseasca pentru tensiuni mai mari de 500 V ;
- intrerupatorul sa corespunda curentului nominal al circuitului in care este montat;
- in lipsa de alta sursa independenta de energie sa se poata racorda la retea imediat dupa bransament,inaintea
intrerupatorului general;
5.CONTROLUL ILUMINATULUI DE AVARIE
Se vor urmari:
- sa fie realizat conform prevederilor normelor in vigoare,astfel:in incaperile industriale,laboratoare etc. unde
actiunea oamenilor ramasi in intuneric pot provoca incendii,explozii,raniri,intoxicari etc.: in sali de operatii,pansamente etc.:
in incaperile industriale unde procesul de lucru nu poate fi intrerupt fara a se produce pagube importante; in locurile unde se
desfasoara o activitate importanta care nu poate fi intrerupta;
- grupul operator sa fie alimentat prin circuite separate de cel al iluminatului de siguranta;
- la tabloul principal sa existe un dispozitiv de comutare pentru trecerea automata pe baterie in cazul cind sistemul de
alimentare principal este insuficient (valabil si pentru iluminatul de siguranta si de panica);
- capacitatea bateriilor de acumulatoare pentru alimentarea lampilor sa asigure o functionare continua timp de 3 ore
(valabil si pentru iluminatul de siguranta si de panica).
6.CONTROLUL IN VEDEREA INLATURARII ELECTRICITATII STATICE
La controlul instalatiilor,aparatelor,mecanismelor etc. unde se poate forma electricitate statica se vor urmari ca:
- carcasele corpurilor masinilor,aparatelor si utilajelor in care se maruntesc substante producatoare de praf cu pericol
de explozie sa fie legate la pamint;
- transmisiile si arborii de masini sa fie legate la pamint;
- curelele de transmisie cu viteze mai mari de 5 m/s si o putere de transmisie de cel mult 6 8 Cp sa fie prevazute cu
dispozitive de punere la pamint sau suprafetele interioare ale acestora sa fie unse cu o unsoare buna conducatoare de
electricitate;
- conductele prin care se transporta amestecul de praf cu aer sa fie legate la pamint;
- filtrele de pinza din conductele de aer sa fie captusite cu plasa metalica legata la pamint,in scopul neutralizarii
sarcinilor electrostatice;
- in incaperile in care se produce electricitatea statica sa se faca umezirea aerului,ori de cite ori este posibila,fara a
stingheri procesul tehnologic;
- conductele,rezervoarele metalice,pompele folosite in instalatiile de transport sau manipularea combustibililor
lichizi sa fie legate la pamint;
- la gazele comprimate sa se ia masuri de purificare si uscare a lor;
- la fabricile de hirtie,masinile sa fie prevazute cu dispozitive de descarcare si neutralizare (neutralizarea se poate
face prin suflare de aer ionizat peste locurile electrizate);
- la mori,valurile sa fie intretinute in stare curata,masinile si intregul sistem de aspiratie sa fie pus la pamint,iar
piesele izolate din interiorul masinilor sa fie legate la masa;
- in rezervoarele de benzina sa nu pluteasca nici un fel de corp metalic (flotor);
- inainte de incarcarea si descarcarea unui rezervor de benzina sau petrol,toate piesele metalice ale masinilor
(autocisternelor) sa fie puse la pamint;
- la umplerea sau descarcarea tancurilor petroliere,acestea sa fie puse la pamint;
- in incaperile in care se pot degaja particole solide sau lichide de aerosoli sau suspensii,care prin miscare se
electrizeaza (zahar,amidon,faina,carbune etc) sa fie luate masuri de inlaturare a formarii lor,de evacuare printr-o buna
ventilatie,iar atunci cind sunt posibilitati sa se umezeasca mediul respectiv;
- la produsele petroliere sa se execute filtrarii repetate folosind silicagel sau pamint decolorant (se reduce
electricitaea statica cu 30 60%).
7.CONTROLUL INSTALATIILOR DE DETECTARE
Se vor urmari:
- instalatia de detectare si semnalizare a incendiilor sa fie verificata periodic,cu atentie si competenta,verificarea
facindu-se printr-un text de baza si un text de incercare,rezultatele fiind consemnate intr-un registru (document);
- verificarile si controlul sa se efectueze atit la instalatia in ansamblu,cit la fiecare element component in
parte,verificarea centralei de semnalizare,verificarea detectoarelor,verificarea generala a intregii instalatii: la verificarile
periodice,detectoarele se vor verifica prin sondaj;
- sa fie verificate periodic centralele de semnalizare executindu-se: masurarea tensiunii la baterie; masurarea
tensiunii de intrare pe oricare din liniile centrale; verificarea lampilor de actionare; verificarea rezistentei de izolatie;
verificarea curentului de repaus; verificarea alimentarii principale,de avarie,de semnalizare;
- la primul control al unei instalatii de semnalizare este recomandabil sa se puna in functiune fiecare circuit de
detectare,prin simularea unui incendiu si sa se masoare curentul de repaus pentru tensiunea maxima de exploatare;
- deranjamentele simulate (sirma rupta,punerea la pamint,defectiuni de alimentare,sigurante topite etc.) trebuie
semnalizate optic si acustic in mod clar;
- conductoarele pentru circuitele de legatura trebuie pozate sub tencuiala,fara sa treaca insa prin incaperi cu pericol
de incendiu;
- circuitele pentru semnalizarea incendiului trebuie sa fie independente de restul circuitelor electrice existente in
cladire;
- detectoarele de incendiu sa nu fie vopsite sau deteriorate mecanic si nici blocate cu materiale care le-ar putea
periclita sau ar putea constitui obstacole in calea fluxului de caldura,lumina sau fum;
- la instalatiile automate de detectare a incendiului,daca este posibil,sa existe un buton de semnalizare normal in zona
supravegheata sau imediat in apropierea acesteia;
- sa se analizeze situatiile in care s-au declansat alarme false si cele in care detectoarele nu au functionat cind a
izbucnit incendiul;
- in incaperea centralei de semnalizare sa fie afisate planurile cu amplasarea detectoarelor,planul de
conexiuni,instructiuni de utilizare si inscriptia intreprinderii care se ocupa de intretinere.
- personalul care deserveste instalatia sa fie bine instruit.
8.CONTROLUL UNEI INSTALATII DE PROTECTIA TRASNETULUI
Se vor urmari:
- in raport cu obiectivul protejat sa fie asigurata protectia impotriva actiunilor principale si secundare ale
descarcarilor atmosferice (se va tine seama de categoria pericolului de incendiu,de distrugerea datorita descarcarilor
atmosferice);
- tipul de instalatie sa fie corespunzator formei si naturii constructiilor respective;
- instalatia sa fie protejata impotriva coroziunii,stratul protector,realizat prin galvanizare sau acoperire cu vopsea
antioxidanta,sa se mentina in perfecta stare pe intreaga suprafata a elementelor.Portiunile afectate sa fie acoperite cu un strat
de vopsea de ulei,astfalt,lac sau bitum,dupa caz,ca de altfel si imbinarile conductoarelor subterane cu prizele de pamint,ale
elementelor de otel cu cele de cupru (executate regulamentar);
- in regiunile in care exista pericolul degajarii gazelor corozive si in zonele de litoral,dispozitivele de captare sa fie
confectionate din otel plumbuit;
- suportii dispozitivelor de captare sa fie bine fixati;
- in cazul invelitorilor combustibile,dispozitivele de captare sa fie montate la o distanta de minimum 50 cm de
acestea;
- dispozitivul de captare sa nu fie corodat;
- legaturile dintre dispozitivul de captare si conductoarele de coborire sa fie in stare perfecta si sa asigure o
continuitate electrica,acordindu-se o mare atentie sudurilor;
- conductoarele de coborire sa fie confectionate de aceeasi sectiune cu cea a conductoarelor de captare si sa aiba
asigurata continuitatea electrica;
- conductoarele de coborire sa fie fixate conform normelor pe elementele de constructie ale cladirilor (pereti
etc.).Indiferent de modul de fixare,distanta minima fata de elementele de constructie si de instalatiile electrice sa fie de 10
30 cm;
- conductoarele de coborire sa nu fie prea intinse si nici sa aiba coturi prea bruste,sa fie protejate deasupra solului
(pina la 1,80 cm) cu o teava;
- scheletul metalic al constructiilor sau armaturilor cladirilor de beton,destinate drept conductoare de coborire,sa fie
urmarite inca din faza de santier pentru a asigura continuitate electrica corespunzatoare,prin sudura sau bulonarea pieselor
metalice;
- scarile metalice construite in exteriorul cladirilor sa fie legate la dispozitivele de captare si la prizele de pamint;
- burlanele pentru scrugerea apei de ploaie,in cazul cind sunt folosite pentru coboriri secundare sa aiba sectiunea
indicata pentru conductoarele de captare,asigurindu-se continuitatea electrica prin punti de legatura sudate intre bucatile de
burlane;
- legarea conductoarelor la prizele de pamint sa fie bine executate,starea legaturii cu prizele de pamint se verifica
prin sapare la circa 50 cm,la intrarea lor in pamint;
- verificarea rezistentei de trecere a curentului electric sa se faca ,vara,pe timp uscat,si ori de cite ori se face reparatii
in partile subterane;
- prizele de pamint montate in soluri agresive (terenuri de umplutura etc.) platbanda de legatura sa fie executata din
otel galvanizat,neadmitindu-se protejarea prin vopsire,in acest fel marindu-se rezistenta la punere la pamint;
- legatura dintre platbanda si tevile verificate sa fie facuta prin sudura si protejate local printr-un strat de bitum;
- tevile pentru prizele de pamint sa fie asezate la o distanta minima de 2 m de constructia protejata,la 0,5 m de la
suprafata terenului;
- prizele de pamint sa aiba cit mai putine legaturi,sa fie asezate direct pe pamint,fara a se folosi cocs sau zgura;
- rezistenta de punere la pamint sa nu fie mai mare de 10 ohm pentru cladirile industriale si civile si de 5 ohm pentru
grajduri de animale;
- corpurile metalice din interiorul cladirilor sa fie legate de pamint,pentru protectia impotriva manifestarilor
secundare (inductii electrostatice,scurgeri de potentiale periculoase etc.).
9. CONTROLUL INSTALATIILOR SI MIJLOACELOR DE INCALZIRE
9.1 PROBLEME GENERALE
Se vor urmari:
- alegerea corespunzatoare a sistemului de incalzire (central,local) si a agentului termic (abur,apa calda,aer cald,ulei
etc.),functie de pericolul de incendiu si explozie in spatiile incalzite;
- interzicerea utilizarii in incaperile cu pericol de explozie,si incendiu a sistemelor si mijloacelor de incalzire cu foc
deschis,cu suprafete incandescente si a celor cu suprafete radiante avind temperaturi peste limitele de aprindere
(inflamabilitate) a materialelor si substantelor combustibile din spatiile respective;
- interzicerea depozitarii materialelor,lichidelor si gazelor combustibile in apropierea instalatiilor si mijloacelor de
incalzire sau pe acestea.
9.2 PROBLEME SPECIALE
Se vor urmari:
La instalatiile de incalzire centrala: daca temperatura suprafetei exterioare a elementelor de incalzire
(radiatoare,registre etc.) si a conductelor este mai mica decit temperatura de aprindere (inflamabile) a materialelor si
suprafetelor combustibile; izolarea termica si distantele de siguranta fata de materialele combustibile functie de temperatura
agentului termic (35 cm pentru t > 150C. 10 cm pentru 95C < t < 50C,curatirea instalatiilor de depunerile de pulberi,praf si
scame combustibile.
La centralele termice: autorizarea functionarii cazanelor; existenta si functionarea aparaturii de masura si control
(manometre,sticle de nivel,termometre,automatizare etc.),etanseitatea sistemelor de alimentare cu combustibil lichid sau
gazos; modul de alimentare cu combustibil solid,depozitarea combustibilului pentru consumul zilnic,modul de aprindere si
reaprindere a focurilor; supravegherea permanenta a cazanelor; existenta suprafetelor de decompresare; fumatul si accesul
persoanelor straine in centrala; ordinea si curatenia; evacuarea zgurii si cenusii; starea si curatirea de funingine a cosurilor de
fum.
La sobe: tipul sobei (cu sau fara acumulare de caldura) integritatea sobelor,amplasarea fata de materialele
combustibile,izolarea termica fata de elementele de constructii combustibile; supraincalzirea sobelor; functionarea
nesupravegheata a sobelor; caderea jarului sau cenusei din sobe; utilizarea lichidelor combustibile pentru aprinderea focului;
modul si locul de depozitare a jarului si cenusei; starea cosurilor si burlanelor de fum; izolarea acestora fata de materialele
combustibile si curatirea lor de funingine; existenta tirajului.
La masinile si aparatele de gatit: tipul acestora (electrice,cu combustibil solid,lichid sau gazos) amplasarea fata de
materialele combustibile; etanseitatea sistemelor de alimentare cu combustibil lichid si gazos; folosirea de butelii de aragaz
omologate,cu reductor de presiune etanse cu furtun in buna stare; modul de aprindere sau punere in functiune; curatirea
hotelor si turbularii de ventilatie de depunerile de grasimi; supravegherea functionarii; respectarea instructiunilor de folosire a
masinilor si aparatelor.
La radiatoarele electrice cu ulei: functionarea termostatului; starea cordonului,stecarului si prizei,supravegherea
radiatorului.
La resouri,radiatoare si aparate electrice cu rezistenta: utilizarea numai in locuri fara pericol de incendiu si
explozie,aprobate de conducerea unitatii; amplasarea pe materiale incombustibile izolatoare din punct de vedere termic;
starea cordoanelor,stecherelor si prizelor; supravegherea si scoaterea de sub tensiune la terminarea programului de utilizare;
respectarea instructiunilor de folosire.
La cosuri,canale si burlane de fum: starea fizica si integritatea acestora (crapaturi,fisuri,etanseitate etc.),distantele de
siguranta fata de elemetele de constructii si alte materiale combustibile,curatirea periodica de funingine,existenta sitelor,ori
dispozitivelor antiscintei,existenta unor clapete (subere); tirajul,marcarea.
10.CONTROLUL INSTALATIILOR DE VENTILATIE
Se vor urmari:
- alegerea sistemului de ventilatie (naturala,organizata,mecanica) a tipului acestuia (local,general) si a principiului de
ventilatie (introducerea) de aer obisnuit sau conditionat,evacuarea aerului viciat; evacuarea de gaze,vapori sau aerosoli;
exhaustarea pulberii,prafului grosier,scamelor etc.) functie de natura,forma,starea si greutatea specifica a produselor ce
trebuie vehiculate si scopul urmarit: optarea pentru sistemul de ventilatie naturala organizata ori de cite ori este posibil;
- asigurarea capacitatii de ventilare,functie de cantitatea de aer si produse rezultate din procesul tehnologic;
redimensionarea instalatiilor de ventilatie la marirea,modernizarea sau replofilarea capacitatilor de productie;
- realizarea de sisteme distincte de ventilare pentru medii cu pericole diferite de incendiu si explozie;
- executia si mentinerea antiex a sistemelor ce functioneaza in medii cu pericol de explozie (motoare electrice de tip
antiex,palete ale ventilatoarelor din materiale ce nu produc prin lovire scintei capabile sa aprinda produsele
vehiculate,decompresarea camerelor de filtrare etc.),protectia anticorosiva a sistemelor amplasate in medii agresive sau care
vehiculeaza astfel de produse;
- etanseitatea sistemului de ventilatie mecanica (tubulatura,racordurile flexibile etc.); curatirea periodica a
depunerilor de produse combustibile de pe tubulatura; colectarea produselor evacuate;
- existenta si functionarea dispozitivelor de limitare a propagarii incendiilor prin instalatia de ventilatie (clapete de
obturare manuale sau automate);
- posibilitatile de oprire (manuala sau automata) a functionarii instalatiei de ventilatie in caz de incendiu,inclusiv din
hala de fabricatie;
- existenta unor surse de aprindere (foc deschis,scintei,materiale incandescente etc.),in apropierea prizelor de
absortie a aerului curat si a punctelor de evacuare-colectare a produselor combustibile (filtre,cicloane,cosuri de dispersie etc.);
posibilitatile de amorsare a unor incendii sau explozii in sistemele de ventilatie sau in punctele de colectare si filtrare a
produselor;
- respectarea programului de functionare a instalatiei de ventilatie; interdependenta dintre sistemul de ventilatie
(exhaustare) si procesul tehnologic; consecintele intreruperii functionarii sistemului de ventilatie (exhaustare),indeosebi
pericolele ce pot surveni in astfel de situatii (de incendiu,explozie,intoxicare);
- curatirea periodica a tubulaturii de ventilatie de eventualele depuneri combustibili; curatirea filtrelor, a sacilor de
filtrare,imprastierea si depunerea produselor solide exhaustate in incinta unitatii.
11. CONTROLUL INSTALATIILOR SI MIJLOACELOR DE STINGERE A INCENDIILOR
11.1 PROBLEME GENERALE
Se vor urmari:
- dotarea unitatii cu masini,instalatii,utilaje,aparatura,accesorii,echipament de protectie si substante chimice de
prevenire si stingere conform normelor si evidenta acestora pe sectii,ateliere,instalatii si alte compartimente;
- starea,functionarea,intretinerea si cunoasterea modului de folosire a
masinilor,instalatiilor,utilajelor,aparaturii,accesoriilor,echipamentului de protectie si a substantelor de prevenire si stingere a
incendiilor;
- intocmirea si realizarea planului anual (lunar) de asistenta tehnica la masinile si utilajele de prevenire si stingere a
incendiilor si a graficului anual de verificari profilactice la instalatiile si mijloacele impotriva incendiilor;
- dimensionarea corecta a instalatiilor de stingere a incendiilor functie de intensitatea minima de stingere; calculul
consumurilor cumulate de substante stingatoare debitate prin instalatii,functie de debitele necesare,simultaneitatea si durata
functionarii: asigurarea alimentarii permanente cu substante stingatoare a instalatiilor fixe de stingere a incendiilor;
- asigurarea alimentarii permanente cu apa pentru stingerea incendiilor din toate sursele existente pe platforma:
artificiale (retele de apa de incendiu,potabila,tehnologica,bazine,castele de apa,rezevoare,turnuri de racire,canale etc.) si
naturale (riuri,lacuri,balti etc.); interconectarea retelelor; protectia impotriva inghetului; asigurarea rezervei intangibile de apa
pentru instalatiile de stingere; existenta in apa pentru stingerea unor substante combustibile sau agresive;
- asigurarea alimentarii directe a instalatiilor de stingere (sprinkler,drencer,apa pulverizata,spuma) de la masinile si
utilajele mobile; existenta posibilitatilor de curatire (insuflare) cu aer a instalatiilor fixe de stingere care au duze sau orificii
(sprinkler,drencer,cu apa pulverizata,cu pulberi,cu abur);
- asigurarea alimentarii permanente cu energie a instalatiilor de prevenire si stingere a incendiilor (statii de
pompe,electrovane,instalatii de detectare a concentratiilor periculoase,centrale de avertizare,dispozitive de comanda si
siguranta,butoane de pornire etc.), existenta si starea de functionare a surselor de energie,inclusiv a celor de rezerva;
- accesul la vanele,ventilele,butoanele si dispozitivele de actionare si control al instalatiilor de semnalizare si stingere
a incendiilor,precum si la racordurile (punctele) de alimentare cu substante stingatoare si cu energie;
- asigurarea ansamblelor,accesoriilor,elemetelor si pieselor de schimb si de rezerva;
- intocmirea,cunoasterea si afisarea instructiunilor,schemelor de intretinerem,functionare,verificare si amplasare a
instalatiilor de prevenire si stingere a incendiilor; existenta registrelor (caietelor) de verificari profilactice.
11.2. PROBLEME SPECIFICE
La hidrantii exteriori de incendiu: amplasarea hidrantilor fata de drumuri si distantele dintre ei; tipul hidrantilor
(subterani,supraterani de inalta presiune) si diametrele acestora; existenta hidrantilor portativi si furtunurile cu racorduri
corespunzatoare hidrantilor; amplasarea accesoriilor (hidrant portativ,furtunuri,tevi de refulare,reductii,chei de racordat etc.)
si adapostirea acestora; etanseitatea si protectia la inghet; alimentarea cu apa si presiunea sau lungimea jetului; marcarea
hidrantilor.
La hidrantii interiori de incendiu: numarul de jeturi simultane; racordarea furtunului si a tevii de refulare;
amplasarea,marcarea si iluminatul de siguranta al hidrantilor; lungimea furtunurilor si a jetului de apa; diametrul si tipul
ajutajului tevii de refulare pentru jet complet compact sau pulverizat si lungimea jetului; etanseitatea hidrantului; protectia
impotriva inghetului (izolare termica,retele uscate,temperatura pozitiva).
La instalatiile sprinkler: corelare tipul instalatiei (apa-apa; apa-aer) cu conditiile de mediu in exploatare (pericol de
inghet); existenta aparatului de control si semnalizare si a accesoriilor aferente; sectorizarea retelelor de pulverizare pe
compartimente de incendiu; tipul capetelor (duzelor) sprinkler si pozitia de montaj a acestora; functionarea sistemelor de
alarmare acustica si optica,local si la distanta; pozita normala de lucru a vanelor si ventilelor,marcarea si sigilarea lor;
posibilitatile de golire a instalatiei si de colectare la canalizare a apei din aceasta; functionarea compresorului de aer pentru
instalatiile apa-aer; existenta si functionarea manometrelor; etanseitatea instalatiei; protectia impotriva coroziunii prin vopsire
(cu exceptia capetelor sprinkler) si impotriva inghetului; depunerile de praf,scame,zugraveli etc. pe capetele sprinkler;
mentinerea permanenta in pozitie de functionare automata; alimentarea de la masini.
La instalatiile de stingere tip drencer: stabilirea tipului instalatiei automat sau manual,functie de pericol de incendiu
existent si de prezenta personalului in zona protejata; sectorizarea instalatiei pe compartimente de incendiu; amplasarea
corecta a capetelor (duzelor) drencer; functionarea dispozitivului de comanda a electrovanelor; protectia impotriva coroziunii
si inghetului; tipul capului drencer,al deflectorului,rozetei sau paletei acestuia,functie de forma perdelei de protectie ce trebuie
realizata; colectarea la canalizare a apei refulate; etanseitatea instalatiei; pozitia normala de lucru a vanelor,si
ventilelor,marcarea si sigilarea lor; functionarea manometrelor.
La instalatiile cu apa pulverizata: sectorizarea si tronsonarea instalatiei functie de suprafata compartimentului
protejat si debitul de apa necesar; tipul de duze pulverizatoare utilizate (Pluvia,ER,CEM etc.) si pozitia de montaj a
acestora,functie de modul de dispunere a materialelor combustibile,natura acestora si de elementele constructive,colectarea
apei refulate la canalizare; protectia impotriva inghetului; pozitia normala de lucru a vanelor si ventilelor,marcarea si sigilarea
lor; functionarea manometrelor; tipul de actionare a instalatiei (sub 5 min) si modul de actionare (automat,manual,local,de la
distanta); alimentarea de la masini.
La instalatiile cu abur: stabilirea modului de actionare a instalatiei (inundare,perdea de protectie,jeturi locale) functie
de scopul urmarit; pozitia orificiilor de refulare a aburului,existenta si starea furtunurilor; izolarea termica a tevilor de refulare
si modul de racordare; eliminarea condensului; existenta rotilor de manevra la robinetele de actionare si marcarea a acestora;
performanta aburului si presiunea acestuia (minimum 3 at).
La instalatiile cu gaze inerte (dioxid de carbon,azot): tipul instalatiei (fixa,semifixa,mobila,automata,manuala si cu
inundare totala sau locala); capacitatea acesteia in functie de pericolul de incendiu existent si de prezenta personalului;
dispunerea duzelor de refulare; gradul de umplere al buteliilor; etanseitatea spatiului protejat; functionarea sistemului de
alarmare a intrarii in functiune a instalatiei; existenta aparaturii de masura si control; functionarea sistemului de actionare
automata sau telemecanica; rezerva de gaz inert; starea furtunurilor si duzelor.
La instalatiile cu pulberi stingatoare: tipul de capacitatea instalatiei fixe (automata,manuala) ori mobila,functie de
pericolul de incendiu si particularitatile obiectului protejat; cantitatea de pulbere din rezervoare si starea acesteia,incarcarea
recipientelor cu gaz comprimat; starea de functionare a reductoarelor de presiune si a dispozitivelor de actionare; functionarea
dispozitivului de avertizare a persoanelor si de temporizare;existenta rezervei de substante stingatoare; durata umplerii
rezervorului cu gaz,amplasarea corecta a duzelor sau hidrantilor de pulbere; masurile constructive luate pentru vehicularea
usoara a pulberii prin instalatie (numar redus de imbinari si schimbari de directie,imbinari prin flanse,raportul dintre raza de
curbura si diametrul conductei mai mare de 10,orificii pentru controlul conductelor,robinete de trecere cu deschidere rapida
etc.); etanseitatea spatiului protejat; aparatura de masura si control.
La instalatiile cu spuma: corelarea tipului instalatiei (fixa,semifixa,mobila), a tipului spumei (chimica,mecanica), a
substantei spumante (praf ,unic,spumogen lichid,spumogen praf,apa usoara,spumant pentru produse polare etc.) si a gradului
de infoiere (mic,mediu,mare) functie de natura si comportarea la foc a produsului combustibil; masurile constructive luate
(lungimea traseului 30 80 m,diametrul conductelor 80 100 mm,distributia uniforma,a generatoarelor sau a capelete
deversoare,existenta blindelor,posibilitati de spalare si golire a instalatiei etc.); marcarea claiviaturii si protectia acesteia
impotriva coroziunii; adapostirea si pastrarea substantelor chimice stingatoare; alimentarea cu apa de la sursa si prin masini
mobile; existenta ecranelor la deversoarele de spuma ale rezervoarelor cu capac plutitor.
La statiile centralizate de spuma: functionarea pompelor active si de rezerva; cantitatile de substante chimice
stingatoare si modul de pastrare a acestora; legaturile de anuntare si comunicatii (telefon,radiotelefon,sirena,sonerie,semnale
optice) cu dispeceratele P.S.I. ori tehnologice si cu gospodaria de apa; supravegherea statiei si pregatirea personalului de
deservire; schemele si instructiunile de functionare a statiei; schema zonelor protejate; marcarea pompelor,vanelor si
conductelor,iluminatul de siguranta pentru continuitatea lucrului,aparatura de automatizare,masura si control.
La instalatiile cu hidrocarburi halogenate (haloni): dispozitivele de inchidere a usilor si de oprire a ventilatiei inainte
de refularea halonilor; asigurarea cantitatilor de substante de stingere; marcarea ventilelor sau butoanelor de
actionare,amplasarea conductelor de transport si a duzelor de refulare; asigurarea presiunii de refulare pentru trasee mai
lungi,functionarea ventilului de descarcare; uniformitatea si continuitatea fluxului de hidrocarburi halogenate; protectia
impotriva coroziunii; asigurarea intensitatii de stingere; amplasarea pe rinduri la inaltimi diferite a duzelor de pulverizare in
cazul cladirilor mai inalte de 4 5 m; asigurarea a cel putin doua butelii de azot pentru fiecare instalatie de stingere cu haloni;
asigurarea unei presiuni remanente in butelii de azot de minimum 5 daN/cm (cind instalatia inceteaza sa mai functioneze).
La instalatiile de racire cu apa: amplasarea robinetelor de actionare si marcarea lor; alimentarea cu apa din reteaua de
hidranti de inalta presiunesau prin pompa proprie; amplasarea retelelor si duzelor sau orificiilor de refulare; uniformitatea si
continuitatea perdelei (peliculei) de apa,protectia impotriva inghetului si coroziunii,posibilitatea de golire completa;
independenta functionarii fiecarai instalatii de racire,functionarea simultana a instalatiilor de racire invecinate (pe raza de 20
m la rezervoarele cilindrice si 30 m la rezervoarele sferice).
La tunurile de incendiu: tipul tunului (cu apa,cu spuma sau cu apa si spuma) functie de natura produselor
combustibile ce trebuie stinse si de scopul urmarit (de stingere,de racire,de limitare a propagarii prin zid de apa sau spuma);
raza de actiune a tunului si eventualele obstacole in fata jetului; amplasarea si fixarea tunului: existenta tevilor,ecranului de
protectie,tubului de absortie,rotilor de manevra si a substantelor spumante,alimentarea cu apa si durata realizarii presiunii de
lucru; mecanismele de rotire in plan orizontal si in plan vertical; manevrabilitatea acestora usor la ele,modul de refulare al
substantelor stingatoare (jet compact sau pulverizat de apa,tromba,perdea de apa sau spuma), ungerea si protectia impotriva
coroziunii si inghetului,existenta si starea rotilor si pneurilor la tunurile mobile; etanseitatea sistemului de inchidere a apei;
fixarea tunului in pozita de lucru; accesoriile si piesele de schimb (prelate,chei pentru racorduri,ajutaje,tevi,ejector de
spuma,maneta etansare,butoi polietilena de 60 l etc.); existenta in apropiere a spumantului.
La prizele de apa,abur sau gaze inerte din instalatiile tehnologice: existenta si starea furtunurilor si a tevilor de
refulare si racordarea acestora; amplasarea prizelor in apropierea punctelor cu pericol potential mai ridicat de izbucnire a
incendiilor; asigurarea substantei stingatoare; marcarea prizelor.
La stingatoarele de incendiu: starea,calitatea si cantitatea substantelor stingatoare din aparate;
amplasarea,inscriptionarea si etichetarea stingatoarelor; protectia impotriva intemperiilor (umiditate,frig) si a coroziunii;
existenta si starea fizica a supapelor (membranelor) de siguranta,furtunurilor,manometrelor si rotilor,dupa caz; functionarea
unor stingatoare de diverse tipuri,prin sondaj.
La posturile de incendiu: amplasarea posturilor (panourilor,dulapurilor); existenta si starea materialelor de
interventie (furtunuri,tevi,stingatoare,) hidrant portativ,chei hidrant,lada cu nisip uscat si granulatie corespunzatoare,galeti,
cazmale etc.) marcarea si numerotarea posturilor de incendiu.
La statiile de pompare incendiu: disponibilitatea de functionare a pompelor active si de rezerva; functionarea
sistemului de actionare de la distanta; functionarea corecta a manometrelor; asigurarea alimentarii cu apa si presiunea de
lucru a pompelor,legaturi de anuntare (telefonice,radio,acustice,optice) cu remiza formatiei civile de pompieri,dispeceratul
unitatii si statiile centralizate de spuma; iluminatul de siguranta; carburantii si lubrifiantii pentru motoarele cu ardere interna;
automatizarea pornirii pompelor (presostate,hidrofoare etc.) functionarea compresoarelor de aer si a supapelor de siguranta
ale hidrofoarelor; alimentarile cu energie electrica a pompelor; supravegherea statiei.
La masinile si utilajele remorcabile de stingere a incendiilor: se verifica in principiu problemele cuprinse in
procesele tehnologice pentru intretinerea zilinica,respectiv saptaminala.
La substantele chimice de stingere a incendiilor depozitate: cantitatile existente; termenul de garantie sau
valabilitate; modul si conditiile de depozitare sau adapostire; starea ambalajelor si etanseitatea acestora; marcarea loturilor;
buletinele de analiza date de laboratoarele autorizate; posibilitatile de transport la locul incendiului si de incarcare a masinilor
si instalatiilor.
La sursele de apa artificiale si natura: nivelul apei,debitul sau volumul asigurat; posibilitatile de alimentare directa a
masinilor si utilajelor de stingere in orice anotimp,marcarea acestora.
La dispozitivele de protectie impotriva incendiilor (usi,rezisente la foc,trape de evacuare a fumului si gazelor
fierbinti,obloane sau clapete antifoc etc.): se verifica starea si functionalitatea acestora.
Fenomenele si manifestarile sunt accidente,incidente,situatii,comportari ori aspecte ale acestora ce au loc inainte,pe
timpul sau dupa lichidarea incendiului in spatiul incendiat,in apropierea acestuia ori in medii asemanatoare,care pot avea
legatura cu incendiul.
Amprenta mediului este de fapt fotografia paronamica a zonei incendiate,care inglobeaza suma urmelor vizibile din
spatiul respectiv.
2.1 SCOPURILE PRINCIPALE ALE ACTIVITATII DE CERCETARE A CAUZELOR INCENDIILOR
Scopurile principale ale activitatii de cercetare a cauzelor incendiilor rezulta din prevederile legale
(articolele),acestea fiind:
- stabilirea operativa a cauzelor incendiilor;
- stabilirea si luarea de masuri neintirziate pentru repunerea in functiune in cel mai scurt timp si in regim normal de
functionare a capacitatilor de productie afectate;
- stabilirea persoanelor vinovate de producerea incendiilor si a raspunderilor disciplinare,materiale,contraventionale
si penale,dupa caz,ce revin acestora potrivit prevederilor legale;
- luarea de masuri tehnice si organizatorice pentru prevenirea unor incendii de aceeasi natura,obligatoriu in unitati
similare.
2.2 COMISIILE DE CERCETARE A CAUZELOR DE INCENDIU
Pentru cercetarea cauzelor de incendiu,in functie de marimea si urmarile incendiului,se constituie,in situatii
deosebite,comisii de cercetare in care pe linga cadre din unitatile militare de pompieri participa,dupa caz,organe ale
procuraturii,organe ale politiei cu competenete legale in acest domeniu,factori de raspundere si specialisti din unitatea in
cauza si din organele tutelare,experti,organele ADAS (pentru vietile si bunurile asigurale afectate de incendiu) sau alte organe
solicitate de instantele judecatoresti ori de organele de cercetare si urmarire penala.
La desemnarea componentei comisiei de cercetare a cauzei unui incendiu,se urmareste ca membrii acesteia sa
cunoasca:
- actele normative care reglementeaza activitatea de prevenire si stingere a incendiilor si modul practic de aplicare a
acestora,indeosebi in obiectivul in cauza;
- pericolele,cauzele de incendii si masurile de prevenire si stingere a incendiilor specifice instalatiilor,utilajelor si
masinilor din zona incendiului;
- fazele de aparitie si dezvoltare a incendiilor,precum si tactica,procedeele,mijloacele si substantele de stingere a
acestora;
- metodele,procedeele si mijloacele care se utilizeaza in cercetarea cauzelor incendiulor;
- organizarea efectiva a activitatii de productie,precum si a prevenirii si stingerii incendiilor la locul de munca in
cauza;
- problemele generale ale organizarii si desfasurarii proceselor de productie ale activitatii economice si sociale a
obiectivlui;
- locul,rolul si sarcinile concrete ce-i revin fiecarui specialist in activitatea de cercetare a cauzelor de incendii.
Comisia de cercetare a cauzei incendiului isi stabileste un program concret de lucru si modalitatile de cooperare intre
membrii sai.
2.3 CERCETAREA CAUZELOR INCENDIULUI LA FATA LOCULUI
Cercetarea incendiului la fata locului implica respectarea unor reguli tactice generale,cum sunt:
- nelimitarea anticipata,in timp,a duratei cercetarii incendiului,asigurindu-se insa maxima operativitate la
desfasurarea activitatii;
- efectuarea cercetarii complete la fata locului,independente de orice ipoteza preconceputa sau de alte anticipari;
- executarea organizata a sarcinilor;
- utilizarea metodelor,procedeelor,aparaturii si tehnici adecvate in raport de natura si particularitatile incendiului;
- consemnarea in cursul cercetarii a tuturor constatarilor,datelor,informatiilor si elementelor in legatura cu cauza;
- observarea comportamentului potentialilor faptuitori prezenti la locul incendiului.
De asemenea,pe timpul cercetarii incendiului la fata locului se recomanda sa se respecte unele reguli specifice cum
sunt:
- deplasarea in cel mai scurt timp la fata locului;
- organizarea acordarii primului ajutor pentru salvarea vietilor omenesti periclitate si a victimelor;
- luarea masurilor pentru prevenirea si inlaturarea eventualelor pericole iminente,precum si pentru prevenirea
sustragerilor;
- aflarea si notarea datelor referitoare la incendiu (locul izbucnirii,materialele si substantele care au
ars,caracteristicile incendiului,observarea si anuntarea incendiului,modul de stingere,conditiile meteorologice etc.);
- inceperea imediata a cercetarii cauzei incendiului,in care scop se asigura;
cunoasterea procesului tehnologic si indeosebi a fazei in care se afla obiectivul incendiat (in probe tehnologice,in
exploatare,in reparatii sau revizii,in timpul sau in afara programului de lucru etc);
stabilirea de la inceput a intregului pachet de ipoteze referitoare la cauzele posibile ale incendiului;
identificarea persoanelor care pot da relatii despre incendiu si discutarea cu acestea;
descoperirea,pastrarea neschimbata (pe cit posibil) si conservarea urmelor si elementelor care pot furniza date si
informatii despre eveniment;
- cercetarea incendiului sub forma de fenomene,situatii si miscari succesive in timp,in strinsa interactiune
dialectica,renuntind la idei preconcepute,epirism si intuitie;
- verificarea,cercetarea,epurarea si clarificarea tuturor ipotezelor si versiunilor pe baza informatiilor si datelor culese
pina se ajunge la stabilirea univoca a adevarului.
2.4.METODE,PROCEDEE SI MIJLOACE TEHNICE CE POT FI UTILIZATE
IN CERCETAREA CAUZELOR INCENDIILOR
Acestea se pot grupa astfel:
1) Metode logice generale cum sunt: analiza,sinteza,inductia,deductia,comparatia,presupunerea,excluderea etc.
2) Metode,procedee si mijloace operative de specialitate cum sunt:
- studierea documentelor de organizare si desfasurare a activitatii de prevenire si stingere a incendiilor in obiectiv si
indeosebi la locul de munca in cauza;
- studierea documentelor de control tehnic de specialitate al activitatii de prevenire si stingere a incendiilor intocmite
in obiectiv si verificarea indeplinirii masurilor stabilite;
- studierea documentelor existente in obiectiv privind organizarea interventiei in caz de incendiu sau calamitati si
verificarea modului de aplicare a acestora pe timpul incendiului;
- studierea actelor normative care reglementeaza prevenirea si stingerea incendiului in obiectivul respectiv si
verificarea gradului de aplicare a acestora;
- studierea cazuisticii unor incendii similare produse in tara si strainatate;
- verificarea modului de indeplinire a obligatiilor legale referitoare la prevenirea si stingerea incendiilor de catre
factorii de raspundere din obiectiv,inclusiv de catre personalul de la locul de munca in cauza;
- folosirea instrumentelor de masurat (metru,rigla,balanta,cronometru,termometru etc.),optice de marit,de
iluminat,fotografiat,filmat,proiectie,inregistrare etc.
3) Metode si procedee tehnico stiintifice de specialitate cum sunt: determinarea parametrilor de ardere a
materialelor si substantelor combustibile,evaluarea curbelor de ardere,calculul bilantului energetic duratei incendiului; aflarea
formei,structurii unor materiale si substante etc.
4) Metode fizico chimice : analiza spectrala,metalografia,cromatografia,microscopia,solubilitate,defectoscopia etc.
5) Expertize tehnice (de specialitate,criminalistice,medico-legale,psihiatrice) si reconstituirea la scara naturala sau
redusa.
2.5. DOCUMENTELE DE CERCETARE A CAUZEI INCENDIULUI
Constatarile si concluziile rezultate cu prilejul cercetarii incendiului se consemneaza de catre comisia de cercetare
intr-un document de cercetare (proces-verbal,raport etc.) in care,in principiu,se mentioneaza:
- componenta comisiei de cercetare;
- unitatea,sectia,atelierul,instalatia si locul in care a izbucnit incendiul;
- datele si orele izbucnirii,localizarii si lichidarii incendiului;
- cine,cind si cum a observat si anuntat incendiul;
- cine,cind si cu ce a actionat initial asupra incendiului;
- caracteristicile constructive ale obiectivului incendiat si ale procesului tehnologic,masurile si dotarile existente cu
sisteme de protectie impotriva incendiilor;
- caracteristicile incendiului,cum sunt: modul de manifestare si dezvoltare,suprafata incendiata,directiile principale
de propagare,forma incendiului etc.;
- fortele,mijloacele si procedeele utilizate pentru stingerea incendiului;
- conditiile atmosferice (vint,temperatura,precipitatii);
- pierderile materiale provocate de incendiu (natura,cantitatea,valoarea,amplasarea si proprietatile materialelor si
substantelor care au ars,precum si a celor deteriorate);
- victimele omenesti (numele,prenumele,functia,virsta);
- consecintele incendiului asupra desfasurarii procesului de productie (durata intreruperii,efectul economic cantitativ
si valoric);
- persoanele si bunurile salvate;
1- cauza incendiului descrisa in detaliu si fundamentata tehnico-stiintific; celelate cazuri de incendiu avute in vedere
initialsi motivul eliminarii acestora;
- persoanele vinovate de izbucnirea sau propagarea incendiului si raspunderile acestora;
- masurile luate de comisia de cercetare pe timpul desfasurarii activitatii pentru preintimpinarea unor pericole
iminente si pentru repunerea in functiune in cel mai scurt timp si in regim normal de functionare a capacitatii de productie
afectate;
- invatamintele rezultate si propuneri de masuri tehnice si organizatorice pentru prevenirea in viitor a unor astfel de
incendii.
2.6. CLASIFICAREA PRINCIPALELOR URME ALE INCENDIILOR
Principalele urme ale incendiilor sunt :
1) Urme de cenusa si fum rezultate prin arderea,topirea sau descompunerea materialelor si substantelor combustibile
ori nerezistente la temperaturile degajate pe timpul incendiului (textile,mase plastice,cauciuc,lemn,sticla, etc.).
peste 80); in lichide combustibile (acetona,acid acetic concentrat,alcool butilic,etilic,metilic,benzina etc.); in contact cu
oxidatii (peroxid de sodiu,permanganat de potasiu) mai ales in prezenta apei;
- studierea conditiilor de depozitare (temperatura,umiditate,durata etc.) a materialelor combustibile;
- verificarea posibilitatilor de autoaprindere biologica a materialelor (paie,fin,lucerna,rumegus etc.),datorita
umiditatii,actiunii microorganismelor,enzimelor si a transferului de materie;
- examinarea urmelor (canale,cuiburi,focare) de initiere a autoaprinderii biologice;
- efectuarea,dupa caz,de reconstituiri la fata locului.
Reactiile chimice se identifica prin:
- inventarierea substantelor care pot da reactii chimice exoterme ce duc la aprinderea lor,a produsilor de reactie sau a
substantelor combustibile vecine mediului de reactie,fie prin modificarea conditiilor de pastrare sau manipulare (de exemplu:
evaporarea solventului din nitroceluloza umectata),fie prin contactul cu alte substante chimice (exemple de reactii periculoase
reversibile: acetilena cu fluorul,clorul,bromul,cuprul,argintul,mercurul; amoniacul gazos cu
mercurul,clorul,iodul,bromul,acidul fluorhidric anhidru; benzina cu clorura de var; metanul cu sulfura de carbon,cu peroxizi
etc.;)
- examinarea factorilor care influenteaza aprinderea si explozia (contactul dintre substante,lumina
solara,scinteile,reactiile chimice etc.);
- colectarea de probe si verificarea in laborator a conditiilor de producere a reactiilor chimice;
- studierea efectelor termice si chimice si ale reactiilor chimice.
Explozia se identifica prin:
- determinarea substantelor explozive existente,a modului de aprindere exploziva a acestora (oxidare
rapida,descompunere rapida,polimerizari si alte reactii chimice necontrolate),precum si a tipului de explozie produs
(deflagratie,detonatie,explozie in spatiul inchis,explozie in aer liber);
- studierea conditiilor in care se pot produce exploziile (intervalul de explozie,temperatura si presiunea
mediului,ventilatia,starea fizico chimica a substantelor si materialelor,temperatura si energia minima de
aprindere,compozitia mediului,existenta si starea dispozitivelor si mijloacelor de decompresare etc.);
- inventarierea surselor de initiere a exploziei (surse de energie) aflate in zona incendiului si examinarea acestora;
- examinarea efectelor si urmarilor exploziei (presiuni si temperaturi rezultate,distrugeri materiale etc.)
Trasnetul se identifica prin:
- procurarea si prelucrarea datelor meteorologice din zona incendiului;
- izolarea si prelevarea urmelor si modificarilor amprentate pe materiale,de exemplu: pe copaci se gaseste material
lemnos smuls si zdrobit; stilpii si grinzile de lemn sunt rupte si aschiate; invelitoarea (ardezie,tigla) este rupta si imprastiata;
rindurile de caramida,de piatra si cosurile de fum sunt crapate si prabusite; structurile,conductele si burlanele metalice sunt
topite,gaurite,pliate si rasucite;
- verificarea instalatiei de paratrasnet prin calcul si masuratori cu aparatura adecvata prin analiza de laborator
(legaturi imperfecte cu urme de topitura metalica; rezistenta ridicata pina la 50 ohmi a centurii de impamintare care indica
trasnetul drept cauza de incendiu);
- examinarea efectelor mecanice si termice ale trasnetului;
- studierea actiunii secundare a trasnetului ca urmare a inductiei electrostatice si electromagnetice,precum si a
eventualelor descarcari simultane in mai multe puncte.
Energia nucleara se identifica prin:
- analizarea conditiilor si abaterilor de la tehnologie si prin modul de operare care au dus la pierderea controlului
reactiei nucleare;
- stabilirea motivelor pentru care nu au functionat corespunzator sistemele de protectie si securitate nucleara;
- cercetarea imprejurarilor in care au avut loc accidentul tehnic sau avaria care a precedat punerea in libertate a
energiei nucleare.
3.EVIDENTA SI RAPORTAREA INCENDIILOR
In conformitate cu prevederile actelor normative in vigoare,conducerile unitatilor sunt obligate sa asigure evidenta
avariilor si a oricaror accidente tehnice in productie,precum si raportarea imediata a acestora,in conditiile legii.
Evidenta incendiilor,inceputurilor de incendii,exploziilor,avariilor si altor accidente tehnice se tine,de regula,in
planul anual de autoaparare impotriva incendiilor al unitatii.In anexa respectiva se mentioneaza evenimentul produs,dara si
ora cind a avut loc,locul producerii (sectia,instalatia,depozitul,rezervorul,rampa etc.),cauza,consecintele (pierderi
materiale,victime etc.) si masurile preventive,iar la rubrica observatii se inscrie numarul documentului de cercetare a cauzei.
Se recomanda ca la fiecare unitate industriala sa se tina evidenta incendiilor si a celorlalte evenimente pe cel putin 10
ani anteriori,intr-un dosar cuprinzind anexele respective din planurile de aparare impotriva incendiilor ori intr-un registru
special.
Raportarea incendiilor produse in unitatile economice si institutii se asigura potrivit ordinelor si dispozitiilor date in
acest sens de organele tutelare.Important este ca raportarea incendiilor sa se faca operativ,atit pe timpul incendiului,cit si dupa
stingerea acestuia,iar datele sa fie exacte.
Propagarea si evacuarea fumului si gazelor din cladiri
1.PERICOLUL PREZENTAT DE FUM
Fumul care se degaja pe timpul unui incendiu este format din elemente care se afla sub 3 forme de agregare a
materiei.El se compune din gaze de combustie,particule lichide solide in suspensie.In cantitati mari si in spatii inchise creeaza
conditii improprii supravietuirii persoanelor.
Pe timpul procesului de ardere rezulta oxid de carbon,dioxid de carbon,acid clorhidric etc.,care alaturi de lipsa de
oxigen face,uneori viata imposibila.
In afara pericolului pentru persoane,apare si pericolul pentru bunuri.Fumul fiind cald reprezinta un factor important
al propagarii incendiului.Actiunea coroziva a unora din compusi,de exemplu a acidului clorhidric,reprezinta un pericol pentru
elementele constructiei,ca si pentru bunurile aflate in incaperea care trebuie protejata.
Folosirea tot mai mult a materialelor plastice si sintetice,care de regula,produc mult fum,fac ca pericolul creat de fum
sa fie din ce in ce mai mare.
Se impune ca alaturi de sarcina termica sa se ia in considerare si sarcina de fum,atunci cind se calculeaza ventilatia
caselor de scari,a puturilor de ascensoare la cladirile cu mai multe etaje.
Drept sarcina de fum se considera cantitatea totala de fum degajata in timpul arderii materialelor care se gasesc in
zona incendiului si reprezinta cantitatea de fum produsa pe unitatea de suprafata.
Aparitia fumului in cazul unui incendiu reduce vizibilitatea pe caile de evacuare,pericolul pentru oameni crescind
atunci cind i se asocieaza caldura,gazele de combustie si cele toxice.Concentratiile periculoase ale fumului pe caile de
evacuare clasice executate din materiale incombustibile se pot forma in timp scurt de cel mult 3 4 min.
Pentru utilizarea in conditii de securitate a cailor de evacuare se apreciaza ca fiind necesara o vizibilitate de 1015
m.
2.MECANISMUL DE PROPAGARE A FUMULUI IN CLADIRE
Intr-o cladire,deplasarea fumului pe verticala si orizontala se datoreaza urmatorilor factori: dilatarii gazelor care se
incalzesc,fortei de ascensiune (tirajului),care se formeaza pe timpul incendiului; functionarii instalatiilor mecanice de
ventilare sau conditionare; presiunii vintului.Modul de propagare a fumului intr-o anumita cladire se fundamenteaza pe baza
legilor fizice ale miscarii gazelor calde in ipoteza ca incendiul evolueaza conform unui regim constant,intr-un spatiu
inchis,care comunica sau nu cu exteriorul.
In faza incipienta a incendiului,gazele din incapere incalzite se dilata,presiunea din interior creste si ca urmare,o
parte din fumul format pe timpul incendiului este evacutat prin neetanseitatile usilor,ferestrelor si altor goluri.
Dilatarea prin incalzire a gazelor din incapere poate determina evacuarea unei cantitati insemnate de fum.
Gazele de ardere sunt mai usoare decit aerul,fapt care determina formarea unei forte ascensionale,care pune in
miscare fumul,initial pe verticala catre plafon,iar apoi pe orizontala de-a lungul acesteia,acumulindu-se in strat din ce in ce
mai gros.Stratul de gaze se amesteca foarte incet cu aerul rece de dedesubt,daca nu exista obstacole in calea lor.
Cu cit incendiul este mai dezvoltat,cu atit mai mare este debitul de aer antrenat de catre flacari.Volumul ocupat de
gazele produse de incendiu depinde de temperatura lor.De exemplu,in apropierea unui focar cu temperatura in jur de
500C,un kg de gaze ocupa un volum de 2 m3,in timp ce la o anumita distanta,unde gazele s-au racit pina la o temperatura
care depaseste cu putin peste cea ambianta,1 kg de gaze ocupa numai 0,8 m3 .
Printr-o usa cu inaltimea de 2 m si latimea de 0,75 m la temperatura de 200C,debitul de fum poate fi de 1 kg/s (60
kg/min),ceea ce revine la circa 40 kg/min pentru fiecare m de usa.Aceasta cantitate este foarte mare,tinind seama de faptul ca
pentru reducerea vizibilitatii la 5 m este nevoie de o concentratie de circa 0,025 kg/m 3 .
Miscarea fumului depinde in cea mai mare masura de diferentele de presiune ce se produc,precum si de existenta
posibilitatilor de curgere a gazelor,pe verticala de jos in sus,de la un nivel la altul.Pe orizontala fumul se propaga de la casa
scarii,de-a lungul coridoarelor de evacuare la partea superioara a acesteia,cu viteza pasului normal sau de la o incapere la alta
Intr-o cladire inalta fumul se propaga foarte rapid datorita urmatorilor factori: expnasiunea gazelor de ardere; efectul
de cos (tirajului); influenta exterioara a vintului; miscarea fortata (mecanica) a aerului in cladire.
Tirajul depinde de temperaturile exeterioara si interioara,de vint,de planul etajelor,de etanseitatea usilor si
ferestrelor,de functionarea trapelor si altor sisteme de evacuare a fumului.Cu cit este mai mare diferenta intre temperatura
interioara si cea din exteriorul cladirii,cu atit tirajul este mai puternic.
In conditii de vara (cind temperatura aerului este mai ridicata decit in cladiri),directia curentilor de aer in timpul
incendiului se inverseaza.In acest caz apare pericolul de umplere cu fum a etajelor si cailor de evacuare din cladire sub etajul
incendiat,mai ales daca focarul de incendiu se afla la un etaj situat deaspupra planului presiunii neutre (egale).
Cind Te (temperatura aerului in exterior) este egala cu Ti (temperatura aerului interior) nu va alea loc nici o miscare
naturala a aerului.
Daca Te<Ti aerul se deplaseaza vertical in sus,presiunea exterioara va fi mai mare decit cea interioara la o deschidere
in partea de jos.
La Te<Ti tirajul este invers.
In timp de iarna ca si pe timp de vara in cazul unui incendiu intr-o cladire inalta,efectul de cos (tirajul) poate avea
presiuni destul de ridicate care vor depasi presiunea produsa de incendiu si astfel aerul din exterior va fi fortat sa circule catre
zona focarului fapt ce nu va permite fumului si caldurii sa fie indepartate.
Vintul poate influenta procesul de raspindire a fumului,creind conditii de circulatie orizontala a aerului.
In anumite cazuri,fumul este introdus in incaperi din exterior prin ferestrele deschise sau sparte,ca urmare a actiunii
vintului.Aceasta provoaca o afluire a aerului spre partile cladirii din directia din care bate,aerul patrunzind in acest caz
orizontal.Cind vintul are taria 4,viteza de circa 6,5 m/s si presiunea dinamica de 27,3 N/m,o parte din aerul care patrunde in
timpul vintului in interiorului cladirii si se indreapta in sus.
Presiunile orizontale si efectul de aspiratie,produse de vint,fac ca planul presiunii neutre sa se deplaseze.Presiunea
pozitiva a vintului tinde sa ridice planul presiunii neutre,in timp e o presiune negativa il coboara.
Tirajul mai este influentat de destinatia si tipul constructiilor,de modul de compartimentare a lor,care impiedica
miscarea libera a aerului,desi au loc scurgeri importante prin deschideri.
3.EVACUAREA FUMULUI SI GAZELOR FIERBINTI
Actiunea de evacuare a fumului trebuie sa conduca la: mentinerea unei vizibilitati suficiente; impiedicarea cresterii
temperaturii in spatiul incendiat; scaderea concentratiei de gaze toxice din atmosfera; pastrarea unui procent acceptabil de
oxigen.Declansarea actiunii de evacuare a fumului trebuie facuta imediat dupa izbucnirea incendiului,aceasta pentru a se
putea evacua persoanele in bune conditii.
Operatia de evacuare a fumului,fie ca se realizeaza printr-o ventilatie naturala (S<1600 m) sau mecanica,nu va fi
eficienta decit daca se realizeaza compartimentari adecvate.
Dispozitivele pentru evacuarea fumului produs in caz de incendiu vor avea o suprafata libera insumata (actiunea de
trecere a fumului prin deschidere),de minimum 0,2% din aria incaperilor sau a compartimentelor respective si se amplaseaza
in acoperisul cladirilor,sau cit mai sus posibil la partea superioara a peretilor exteriori,judicios repartizate.Actionarea acestor
dispozitive se face prin mijloace usor accesibile in caz de incendiu (automat si manual).
Dispozitivele (trapele) mici pentru evacuarea fumului si gazelor fierbinti vor fi dispuse cit mai uniform ele fiind
preferabile unei singure trape de ventilare de aceeasi suprafata,deoarece un eventual incendiu este posibil ca deasupra
focarului sau in apropierea acestuia sa se gaseasca vreo trapa.De asemenea,riscul de nefunctionare la un numar mai mare de
trape mici de ventilare este mai redus decit atunci cind exista o singura trapa de ventilare pe aceeasi suprafata.
La cladirile etajate,evacuarea fumului si gazelor fierbinti se asigura separat pentru fiecare nivel.Canalul de evacuare
poate fi folosit cu succes atunci cind exista un tiraj natural si numai in cazul in care etajele nu au geamuri,de exemplu in
subsoluri.
Sistemele moderne de evacuare a fumului asigura in bune conditii evacuare a fumului asigura in bune conditii
evacuarea tuturor produselor de ardere in caz de incendiu.De exemplu se construiesc instalatii de ventilatie pentru cazuri de
incendiu amplasate de-a lungul cailor de evacuare,actionate automat de detectoare de incendiu sau puse in functie manual.
Prin dimensionarea corecta a deschiderilor pentru evacuarea fumului si caldurii,montarea unor ecrane verticale se
poate realiza astfel incit fumul si gazele de ardere care se produc in timpul incendiului sa nu depaseasca compartimentul de
incendiu si sa nu se raspindeasca in cuprinsul cladirii (tabelul XXI 3.1).
Densitatea conventionala
a sarcinii termice
[MJ/m sau Mcal/m]
qs 420
(100)
420 < qs 840
(100)
(200)
840 < qs 1680
(200)
(400)
1680 < qs 4200
(400)
(1000)
qs > 4200
(1000)
35
75
1 : 80...1:60
35
75
1 : 60...1 : 40
30...25
30
1:30
30...25
30
In caz de incendiu,mijlocul cel mai usor,rapid si uneori mai rational,cind nu exista deschideri special prevazute,se
realizeaza prin deschiderea ferestrelor,permitind caldurii si fumului sa iasa la partea de sus,in timp ce aerul proaspat patrunde
pe la partea de jos a acestora.Cind se procedeaza la spargerea geamurilor trebuie sa se realizeze o deschidere maxima pentru a
se obtine o ventilare satisfacatoare.
22. Evacuarea si salvarea persoanelor din cladiri
1. EVACUAREA PERSOANELOR
Prin evacuare se intelege scoaterea organizata a persoanelor si bunurilor din spatiile in care incendiul,explozia sau
vreo catastrofa naturala poate provoca moartea,afecta sanatatea oamenilor sau produce pierderi de bunuri materiale.
Evacuarea se realizeaza prin caile de evacuare care constituie un ansamblu de usi,scari,coridoare si incaperi care
asigura iesirea in exterior din cladiri,in caz de incendiu,a persoanelor din interiorul acestora.
Caile de evacuare trebuie sa asigure,in caz de incendiu,evacuarea persoanelor in exterior la nivelul terenului sau a
unor suprafete circulabile in timpul cel mai scurt posibil si in deplina siguranta.
Pentru o evacuare sigura,in afara prevederilor normative,este necesar sa se aiba in vedere si alte cerinte ca: alegerea
drept cale de iesire a traseelor care sunt construite din materiale incombustibile; asigurarea capacitatii de iesire pentru toate
persoanele aflate la orice etaj,iesirile si caile de aces catre acestea nu trebuie sa aiba unghiuri sau culoare moarte; caile de
acces catre iesire trebuie astfel alese,incit sa nu conduca in spatii cu pericol de incendiu; iesirile trebuie sa conduca direct in
strada,curte sau in alte spatii deschise,din care sa poate ajunge in exterior cu sigurantal; usile rotative nu se folosesc pentru
evacuare.
Evacuarea persoanelor din cladiri se face sub forma de fluxuri (siruri de persoane asezate una in spatele
celeilalte),care se deplaseaza prin caile de evacuare catre exteriorul cladirii.
Numarul de fluxuri prin care se evacueaza un numar de persoane se determina cu relatia:
F = N/C
F numarul de fluxuri rezultat prin calcul;
N numarul de persoane care trebuie sa treaca prin calea de evacuare;
C capacitatea de evacuare a unui flux,definita ca total de persoane,care se evacueaza prin fluxul respectiv pe durata
evacuarii.
Latimea libera minima necesara pentru trecerea fluxului de persoane in raport de numarul acestora este prevazuta in
STAS-ul in vigoare (tabelul XXII.1.1).
Numarul de fluxuri
Latimea libera
1
0,90
2
1,10
3
1,60
4
2,10
5
2,50
mijloacele si utilajele folosite pentru evacuarea bunurilor in special a celor valoroase,care au greutati mari; locurile stabilite
pentru evacuarea persoanelor si depozitarea materialelor evacuate; mijloacele de dare a semnalului de alarma,atributiile ce
revin fiecarei persoane in timpul evacuarii,functie de rolul pe care trebuie sa-l indeplineasca,de traseele ce trebuie urmate;
asigurarea zonelor de evacuare,punctele de adunare si efectuare a apelului persoanelor evacuate; transportarea urgenta a
persoanelor care nu se pot deplsa singure.
De asemenea,in planul de evacuare trebuie sa se mai includa si unele date referitoare la cladirea respectiva,ca:
numarul de iesiri,latimea scarilor,latimea totala a tuturor iesirilor; distanta dintre diferite incaperi si scari; latimea
coridoarelor; iesirile de salvare; natura iluminatului; posibilitatea de propagare a incendiului,posibilitatea de defectare a unor
instalatii (ventilare etc.); posibilitatea de a se apela la alte unitati din apropiere,modul de alarmare a lor.Pentru o evacuare
reusita se impune o buna organizare,ordine si disciplina.
La cladirile inalte,hoteluri,cladiri administrative,spitale etc.,evacuarea completa in caz de incendiu este foarte
dificila.
La hoteluri se recomanda afisarea in camera de cazare,la loc vizibil,a unei schite cu planul etajului pe care se indica
pozitia incaperii respective si traseele ce trebuie urmate pina la scarile de evacuare.
Aceste schite sunt completate prin reguli de prevenire a incendiilor si cu indicatii asupra modului in care persoanele
trebuie sa procedeze in diferite situatii.
De o mare eficienta sunt: iluminatul de siguranta; instalatia de detectare a incendiilor si de avertizare a
persoanelor.Avertizarea persoanelor trebuie sa se realizeze intr-un timp scurt,printr-un sistem fiabil,bine audibil si a carei
semnificatie sa fie neconfundabila pentru oameni,in special la hoteluri si care sa nu poata fi declansat intempestiv.
Eficienta sporita se asigura prin echiparea hotelurilor cu sonerii polarizate sau hupe amplasate cel putin una pe
etaj,astfel incit sa se poata auzi din toate incaperile.In principiu,actionarea soneriilor se face de la receptie.Pentru orientarea
persoanelor care urmeaza sa se evacueze din cladiri este necesar sa se execute marcari prin indicatoare a pozitiei usilor si
scarilor de evacuare,pentru straini sa se utilizeze indicatoare cu texte in limbi de mare circulatie internationala.
Cele mai eficiente cai de evacuare sunt coridoare si scarile interioare care trebuie sa fie in permanenta libere.In unele
situatii personale din interior se mai pot evacua si cu ajutorul scarilor exterioare fixe sau mobile.
2.SALVAREA PERSOANELOR
Cind nu este posibil sa se realizeze evacuarea persoanelor se trece la pregatirea si executarea salvarii acestora.
Prin notiunea de salvare se intelege ajutorul ce trebuie acordat persoanelor care datorita incendiului sau vreunui alt
eveniment neprevazut,isi au viata sau sanatatea in pericol,pe ca nu-l pot inlatura singure.
Pentru buna reusita a salvarii se impune: sa se stabileasca pozitia in care se afla persoanele periclitate; numarul de
persoane aflate in primejdie intr-un anumit loc; posibilitatea de folosire pentru salvare a coridoarelor,scarilor si a celorlalte
locuri de trecere; pericolul direct existent pentru persoanele periclitate; daca a aparut panica pentru oameno si in ce grad;
gradul de iluminare a locuilor de trecere.
Procedeele si mijloacele de salvare practicate,in special din cladirile inalte,sunt: coborirea pe trepte prin casa
scarilor,in mod deosebit de catre persoanele aflate sub etajul (etajele) incendiat; coborirea pe o scara fixa sau pe o coarda
(fringhie),pe laturile exterioare ale cladirii inalte; coborirea cu o cabina care aluneca pe sine sau pe cabluri fixe pe laturile
exterioare ale cladirii; coborirea cu ajutorul unui dispozitiv cu troliu; alunecarea pe un tobogan sau tub expandat; saritura din
cladire pe o perna de salvare; coborirea cu ascensorul atunci cind sunt create conditiile necesare; salvarea cu ajutorul
elicopterelor; folosirea autoscarilor mecanice.
Folosirea eficienta a autoscarilor mecanice depinde de posibilitatile de acces la ferestrele sau balcoanele incaperilor
in care se afla blocate persoanele.
O utilizare mai rationala se obtine atunci cind la fiecare etaj se prevad incaperi (zone de refugiu) unde oamenii care
nu se mai pot evacua pe scarile cladirii se adapostesc in acestea si asteapta fortele de interventie.
Securitatea persoanelor din cladiri depinde de buna armonizare a masurilor constructive cu masurile de prevenire a
incendiilor,corelarea dintre ambele domenii fiind absolut necesara.
23. Alimentarea cu apa pentru stingerea incendiilor
1. Notiuni de hidrostatica si de miscare a lichidelor in conducte
Greutatea specifica este greutatea unitatii de volum dintr-un corp.Astfel:
= G [ kgf sau N]
V m3
m3
Densitatea sau masa volumica se exprima prin cantitatea de materie continuta in unitatea de volum.Astfel:
= m [kgfsm-4]
V
Greutatea specifica si densitatea variaza cu temperatura si presiunea (tabelul XXIII.1.1).
Greutatea specifica si densitatatea apei la diferite temperaturi si la presiunea de 760 mm Hg
Temperatura [C]
0
10
20
60
80
100
40
Greutatea specifica [kgf/m3]
10001
999,7
998
992
983
972
958
Densitatea
[kgfsm-4]
101,93
101,91
101,7
101,8
100,2
99,1
97,8
1) La 0C,=999,87 si la +4C,1000 kgf/m3,deci la +4C apa are densitatea cea mai mare.
Presiunea atmosferica variaza in raport cu altitudinea.
Densitatea aerului din atmosfera variaza in raport de temperatura (tabelul XXII.1.2).
Temperatura aerului [C]
Densitatea [kg/m3]
0
1,293
15
1,225
20
1,204
30
1,165
40
1,172
50
1,092
60
1,060
70
1,029
80
1,000
90
0,972
Coloana de apa sau inaltimea teoretica de aspiratie este functie de altitudinea la care se gaseste sursa de apa,de
temperatura ei si de presiunea atmosferica.
Pentru calculul coloanei de apa se foloseste relatia:
H=Pb ; H = Pb ;
g
greutatea specifica a apei [kgf/m3 sau N/m3];
H inaltimea de aspiratie [m];
Pb presiunea atmosferica [N/m];
densitatea apei [kgfsm-4];
g acceleratia gravitatiei [9,81 m/s].
Miscarea lichidelor in conducte se face sub presiune.Fiind sub presiune,lichidul ocupa intreaga sectiune interioara a
conductelor,exercitind,de regula,o presiune aproape uniforma asupra peretilor intr-o sectiune anumita.
Miscarea permanenta a lichidelor reale in conducte poate fi laminara sau turbulenta.Cind viteza de miscare este
mica,lichidele curg linistit,liniile de curent fiind paralele intre ele,miscarea avind-o structura ordonata.
Daca viteza creste peste o anumita valoare,curgerea lichidului devine turbulenta.Miscarea capata o structura aparent
dezordonata.Trecerea de la regimul laminar la cel turbulent intr-o conducta dreapta se produce prin trecerea intr-un regim
intermediar numit critic.Aparitia momentului critic depinde de viteza fluidului,de diametrul conductei si de viscozitatea
cinematica a fluidului; acesti parametri formeaza numarul Reynolds (Re) care delimiteaza regimurile de curgere a
fluidelor.Astfel:
Re=VD ;
= v ;
v
g
V viteza mijlocie a fluidului [m/s];
D diametrul conductei [m];
v viscozitatea cinematica [m/s];
viscozitatea dinamica [kgsm];
densitatea fluidului [kg/m3];
g acceleratia gravitatiei [9,81 m/s].
Punctul de trecere de la regimul laminar la cel turbulent este reprezentat de Recrt= 2320.
Curgerea este laminara pentru Re < 2320 si turbulenta pentru Re > 2320.
Regimul de miscare laminara sau turbulenta este determinat de viteza,de diametrul conductei,de viscozitatea
fluidului,iar in anumite conditii si de rugozitatea peretilor conductei.
Viteza critica de la care curgerea devine turbulenta in functie de temperatura si diametrul conductei se arata in
tabelul XXIII.1.3.
Temperatura apei
[C]
0
20
60
100
10
0,42
0,23
0,11
0,07
200
0,021
0,012
0,0056
0,0035
300
0,0140
0,0077
0,0037
0,0023
Conductele instalatiilor de alimentare cu apa se gasesc,de regula,in regim turbulent,fiind calculate la viteze
economice,care sunt mai mari decit vitezele critice.
Debitul conductei:
Q = AV =D V;
4
Q debitul [m3/s];
V viteza medie [m/s];
D diamentrul interior al conductei [m];
A aria sectiunii de curgere a apei [m].
Debitul de apa pentru stingerea incendiilor (la capetele de debitare):
Q=A2gH =D2gH=0,000012D4H=KH;
4
Q debitul capului de debitare a apei [l/s];
0,0031
0,0076
0,0157
0,05
0,12
0,25
0,46
0,79
1,27
20
28
32
1,94
5,54
12,7
Rezistenta specifica a
50
75
0,0154
0,0015
50
75
0,00677
0,00077
Rezistentele specifice pot varia intre limite destul de largi chiar la acelasi tip de furtun,in functie de presiunea de
lucru.Aceasta se datoreste faptului ca furtunurile de refulare fiind flexibile se deformeaza marindu-si diametrul sub actiunea
presiunii interioare.
Diametrul intrind in expresia pierderilor de sarcina la numitor,acestea vor fi mai reduse atunci cind se lucreaza la
presiuni mari.
Datorita acestei situatii nu este posibil sa se faca un calcul exact al pierderilor de sarcina in furtunurile de
refulare,pentru toate situatiile care se pot ivi in practica.In general se recurge la calcule aproximative efectuate cu valorii
medii.De regula,pierderile de sarcina pentru linii de furtun de anumite lungimi se determina prin incercari practice.
In ultima perioada de timp se fabrica si se folosesc furtunuri de refulare din fibre sintetice care au o elasticitate mai
mare decit furtunurile de cinepa.Ca urmare a deformatiilor mult mai mari ale acestor furtunuri,pierderile de sarcina sunt mai
reduse.De exemplu,pierderile de sarcina la furtunurile cauciucate executate din fire de relon supraetirate sunt circa 15 20%
mai reduse decit la cele din cinepa cauciucate.Pentru ale genuri de fibre artificiale pierderile de sarcina pot fi si mai
mici,ajungind chiar la 1/3 din valorile date pentru furtunurile clasice executate din fibre naturale.
Pierderile de presiune pe furtunuri in at sunt date in tabelul XXIII.1.6
Debitul
[l/min]
100
150
200
250
300
Cauciucat
1 linie
0,025
0,058
0,105
0,155
0,220
Furtunul B
Necauciucat
2 linii
1 linie
0,050
0,115
0,025
0,210
0,038
0,310
0,058
0,440
2 linii
0,050
0,077
0,115
Furtunul C
Cauciucat
Necauciucat
1 linie
2 linii
1 linie
2 linii
0,17
0,380
0,35
0,775
0,62
0,17
1,350
0,380
0,95
0,25
2,000
0,560
0,40
2,800
0,775
350
400
460
500
560
600
700
800
900
1000
1250
1300
1460
1500
1600
1700
1800
1900
2000
2500
3000
0,290
0,365
0,475
0,555
0,675
0,760
1,050
1,35
1,70
2,10
3,10
3,30
3,80
4,40
5,00
5,60
6,20
6,80
7,50
12,00
18,00
0,080
0,105
0,135
0,155
0,185
0,220
0,285
0,365
0,455
0,555
0,83
0,90
1,05
1,20
1,35
1,50
1,70
1,90
2,10
3,10
4,40
0,580
0,740
0,970
1,130
1,400
1,600
2,200
2,80
3,50
4,30
6,50
7,00
8,10
9,30
10,60
12,00
13,20
14,50
16,00
-
0,160
0,205
0,270
0,310
0,380
0,435
0,582
0,74
0,93
1,13
1,75
1,90
2,20
2,50
2,80
3,15
3,50
3,90
4,30
6,50
9,30
1,38
1,83
2,38
3,10
3,70
4,60
5,20
7,10
9,50
12,10
14,70
-
0,48
0,62
0,81
0,95
1,18
1,38
1,83
2,38
2,96
3,70
5,60
6,00
7,10
8,20
9,50
10,80
12,10
13,40
14,70
-
3,800
4,180
6,100
7,100
8,800
10,000
13,600
17,80
-
1,000
1,350
1,740
2,000
2,500
2,800
3,800
4,80
5,85
7,10
4,00
11,80
13,60
15,60
17,80
20,00
-
81
93
104
114
123
132
139
147
154
161
168
174
180
186
192
197
208
213
218
223
228
233
237
242
246
255
116
135
151
165
178
190
202
213
224
234
243
253
261
269
278
286
302
310
316
324
330
337
344
350
357
369
158
182
204
223
241
258
273
288
302
316
329
341
353
365
376
387
408
418
427
437
446
456
465
474
482
499
206
238
266
292
315
337
357
376
395
413
429
445
461
476
491
505
532
545
556
571
583
595
607
619
630
652
464
536
599
656
708
758
803
848
888
928
966
1005
1031
1071
1105
1136
1166
1228
1256
1284
1312
1330
1366
1392
1417
1487
544
629
703
770
832
889
943
994
1042
1089
1133
1170
1217
1257
1296
1333
1370
1441
1476
1507
1540
1572
1603
1633
1663
1722
631
729
815
893
964
1031
1093
1152
1126
1262
1314
1363
1411
1457
1572
1546
1588
1670
1709
1747
1785
1822
1858
1893
1928
1966
30
32
725
837
936
1024
1107
1184
1220
1323
1388
1450
1509
1566
1621
1674
1725
1775
1824
1918
1963
2007
2050
2092
2134
2174
2214
2292
825
952
1079
1166
1260
1347
1428
1506
1579
1649
1717
1781
1844
1904
1963
2020
2075
2182
2232
2282
2333
2311
2428
2474
2519
2608
Practic se intelege prin inaltime de aspiratie,diferenta de nivel dintre axa corpului unei pompe si nivelul sursei de apa.
Inaltimea maxima de aspiratie la care practic o pompa se poate alimenta dintr-o sursa cu nivel liber este determinata
de numerosi factori,dintre care cei mai importanti sunt: presiunea atmosferica,temperatura apei,pierderile totale de sarcina in
conducta de aspiratie,etanseitatea dispozitivului si tipul pompei.
Teoretic,inaltimea de aspiratie poate atinge 10,33 m,adica inaltimea corespunzatoare coloanei de apa care poate fi
echilibrata de presiunea atmosferica,dar practic nu depaseste,in general,7 8 m.
Inaltimea coloanei de apa este mai mica in localitatile situate la mare altitudine.
Asupra inaltimii de aspiratie mai influenteaza si temperatura apei.Cind temperatura apei este aproape de temperatura
de fierbere,aspiratia devine imposibila,deoarece tensiunea vaporilor emanati este egala cu presiunea atmosferica.Ca urmare,la
temperatura de 100C apa nu se mai ridica in tubul de aspiratie,deoarece pe masura ce se face vidul,aerul este inlocuit de
vaporii de apa degajati a caror tensiune compenseaza presiunea atmosferica.
Pentru sursele naturale a caror temperatura poate ajunge pe timp de vara la temperatura de 20 - 25C,inaltimea de
aspiratie se reduce cu circa 0,30 m H2O.
Valoarea inaltimii de aspiratie influenteaza si asupra debitului de apa.
Debitul de apa primit va fi cu atit mai mare cu cit inaltimea practica de aspiratie este mai mica,cu atit dispozitivul
este mai scurt si cu cit diametrul conductei este mai mare.
Pompele de alimentare cu apa pot fi montate deasupra sau sub nivelul apei.Cind axa pompei este situata sub nivelul
apei,pompa se considera omecata si in acest caz,atit conducta de aspiratie,cit si corpul pompei,fiind pline cu apa,agregatul
este permanent amorsat si poate fi pus in functiune fara pregatiri speciale din acest punct de vedere.
Daca axul pompei este situat la o cota superioara fata de nivelul apei,trebuie sa se faca mai intii amorsarea pompei.
La pompele cu piston amorsarea se realizeaza prin insasi functionarea lor.
La pompele centrifuge amorsarea trebuie realizata insa cu mijloace auxiliare.
In cazul pompelor mobile de incendiu sau la unele statii de pompare mici,amorsarea se realizeaza cu ajutorul
pompelor de vid,legate direct la conducta de aspiratie.La amorsarea unei pompe cu ajutorul pompei de vid,pe masura ce aerul
se elimina din conducta de aspiratie,locul lui este luat de apa,impinsa de presiunea atmosferica care se exercita pe suprafata
libera a apei,in jurul conductei.
3.LOVITURA DE BERBEC
Lovitura de berbec este un fenomen ondulatoriu de crestere (scadere) a presiunii in conductele fortate ale
hidrocentralelor sau ale statiilor de pompare, produs prin incheierea(deschiderea) brusca a vanelor la capatul aval al
conductelor respective.
Lovitura de berbec este deci o suprapresiune (alternativ pozitiva si negativa), care se adauga presiunii in miscarea de
regim permanent si independenta de aceasta presiune.
Loviturile de berbec se produc la inchiderea rapida a hidrantilor,la trecerea peste furtunuri a vehiculelor grele,la
formarea coturilor pe liniile de furtun,la inchiderea tevilor cu robinet si in alte situatii.La deschiderea brusca a unui robinet se
poate produce o turtire datorita vidului partial creat in conducta si apasarii aerului din exterior.In acest caz avem de a face cu
o lovitura de berbec negativa.Lovitura de berbec este cu atit mai violenta,cu cit conducta este mai lunga si inchiderea mai
rapida.In schimb,lovitura de berbec este mai redusa la conductele scurte si la manevrarea inceata a vanelor si
robinetelor.Oprirea brusca a apei pe furtunurile de incendiu poate sa provoace perturbatii elastice,care se manifesta printr-o
succesiune de suprapresiuni si depresiuni propagate in ambele sensuri cu mare viteza,dupa care se atenueaza pina la
disparitie.
La dilatarea furtunurilor sub presiune,ca urmare a supratensiunii aparute dupa inchiderea robinetului de la teava,de
refulare a apei,aceasta poate fi smulsa din miinile servantului,provocind accidente.Seful de teava poate actiona astfel incit sa
nu se produca supratensiuni prea mari.Acest lucru se poate realiza printr-o inchidere progresiva a robinetului de la teava de
refulare.
Pe masura ce creste debitul,in furtunuri se maresc si supradimensiunile.
Suprapresiunea se poate determina cu relatia:
H=+ a V0 ;
g
H cresterea presiunii [m H2O];
a viteza de propagare a undei de soc in furtun [m/s];
V0 viteza circulatiei apei in furtun [m/s];
g acceleratia gravitatiei pamintesti [m/s la patrat];
Pentru conductele de hotel,viteza undei de soc atinge valori cuprinse intre 900 si 1100 m/s (scade la 600 700 m/s in
cazul unor diametre mari) si rareori scade sub 1000 m/s pentru conductele de fonta.
Vitezele de propagare a undei de soc,in limitele presiunii de regim,pentru furtunurile necauciucate sunt de 220 250
m/siar cele cauciucate de 180 200 m/s.
In furtunurile de incendiu,cauciucate si necauciucate,suprapresiunea creata in urma loviturii de berbec poate sa
ajunga la valori de 2 pina la 2,5 at la o viteza de curgere a apei de 1 m/s.Astfel:
p=(2 2,5) V0 [at].
Loviturile de berbec sunt mai puternice in furtunurile cu diametre mai mari,prin care se refuleaza apa sub presiune si
in special la cele in care posibilitatile de alungire a tesaturii sunt epuizate,la cele imbatrinite natural,ca si la cele care nu se
intretin si nu se exploateaza corespunzator.
Lovitura de berbec in conducta (socul hidraulic) se produce si la deschiderea brusca a hidrantilor de incendiu.Daca
ventilele hidrantului sunt inchise,fenomenul are loc chiar si in corpul acestuia.
O manipulare brusca a cheii de hidrant,ventilele hidrantului fiind inchise,favorizeaza uneori producerea loviturii de
berbec,care se poate solda cu smulgerea hidrantului.De aceea,se impune ca manipularea cheii de hidrant sa se faca progresiv
si cu multa atentie.
Valoarea
coeficientului
0,0228
0,0203
0,0183
0,0165
0,0149
0,0136
0,0124
0,0114
Diametrul
ajutajului
[mm]
18
19
20
22
24
25
26
28
Valoarea
coeficientului
0,0105
0,0097
0,0090
0,0077
0,0066
0,0061
0,0057
0,0050
Diametrul
ajutajului
[mm]
30
32
34
36
38
40
44
50
Valoarea
coeficientului
0.0044
0,0038
0,0034
0,0030
0,0027
0,0040
0,0019
0,0014
Tabelul XXIII.4.2.
Valorile coeficientului x`
Unghiul dintre raza de actiune a
jetului si orizontala
Valoarea coeficientului x`
15
30
45
60
75
90
1,40
1,30
1,20
1,12
1,06
1,02
1,00
In anexa 3 sunt date valorile lui H3 si L pentru diferite presiuni si diametre de ajutaje.
Forta de reactie (recul) .Eficacitatea unei tevi de refulare la un incendiu nu poate fi asigurata decit daca teava
respectiva este manipulata corespunzator.Seful de teava depune efort pentru a mentine teava de refulare in directia
focarului,ferindu-se totodata de un eventual accident.
In principiu manevrabilitatea tevii de refulare depinde de forta de reactie dezvoltata de teava,care este preluata de
miinile sefului de teava.
Forta de reactie:
R=2AP[kgf].
Forta de reactie este egala cu dublul suprafetei ajutajului inmultit cu presiunea P,masurata la ajutaj.Sau:
R= 2D P=1,57DP[kgf].
4
Rezulta ca forta de reactie creste cu patratul diametrului ajutajului.Daca diametrul se mareste de trei ori,forta de
reactie creste de noua ori.
Forta de reactie in functie de presiunea la teava de refulare si debitul tevii este data in tabelul XXIII.4.3.
Fortele de reactie [kgf] in functie de presiunile la tevile de refulare si de diametrele tevilor [mm]
D [mm]
30
4,8
5,7
7,5
9,3
10,5
12
13,5
15,3
17,1
18,9
20,8
22,8
24,9
27
29,5
31,8
34,2
36,9
41,7
42,1
45,3
48,3
54,3
61
68
75,3
95,5
108
10
11
12,5
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
34
36
38
40
45
50
40
6,4
7,6
10
12,4
14
14
18
20,5
22,8
25,2
27,6
30,4
33,2
36
39
42,5
45,4
49
55
56,5
60,5
64,5
72,5
81
90,5
100
127
157
50
8
9,5
12,5
15,5
17,5
20
22,5
25,5
28,5
31,5
44,5
38
41,5
45
49
53
57
61,5
69
70,5
75,5
80,5
90,5
101,5
113,5
125,5
159
196,5
Presiunea [mH2O]
60
70
9,6
11,2
11,4
13,3
15
17,5
18,6
21,7
21
24,5
24
28
27
31,5
30,6
35,7
34,2
40
37,8
44
41,4
48,3
45,5
53,3
49,7
58
54
63
58,5
68,5
63,5
74
68,5
80
74
86
83
96,5
84,5
98,5
90,5
106
96,5
113
108
127
121,5
142
136
159
150,5
175,5
191
222
236
275
80
12,8
15
20
24,8
28
32
36
41
45,5
50,4
55,2
60,8
66,5
72
78,5
85
91
98,5
110
113
120
129
145
162
181,5
201
254
314
90
14,4
17
22,5
27,9
31,5
36
40,5
46
51,3
56,7
62
68,5
75,5
81
83
95,5
102,5
111
124
127
136
145
163
182,5
202
224
286
354
100
16
19
25
31
35
40
45
51
57
63
69
76
83
90
98
106
114
123
138
141
151
161
181
203
227
251
318
393
La o forta de reactie cuprinsa intre 30 si 50 kgf trebuie sa se depuna o forta considerabila pentru minuirea tevii de
refulare.Daca forta de reactie depaseste 50 kgf,seful de teava trebuie asigurat cu cordita.La o forta de reactie de peste 80
kgf,trebuie sa se foloseasca tevi de refulare speciale (pe afet,tunuri de apa).
5.RETELE EXTERIOARE DE DISTRIBUTIE
Reteaua de distributie se compune din:
- conducte principale (artere) care transporta apa de la rezervorul de compensare sau de la statia de pompare in
sectoarele de consum;
- conducta de serviciu,care transporta apa de la conductele principale pina la punctele de bransament.
La conductele principale cu Dn> 250 mm nu se admit,in general,bransamente.Conductele de serviciu au diametrele
cuprinse intre 80 si 200 mm inclusiv.Pe aceste conducte se executa bransamente pentru consumatori.
Hidrantii de incendiu se vor monta,de regula,pe conductele de serviciu,in special in intersectia strazilor.
Presiunea maxima admisa in retea este de 60 mH2O.
Pentru centralele industriale,in retelele exterioare se admit in mod exceptional si presiuni mai mari,cu conditia sa se
ia masuri ca armaturile interioare sa nu fie solicitate la presiuni mai mari de 60 m H 2O.
In cazul in care pentru asigurarea debitului necesar stingerii incendiilor se prevede folosirea hidrantilor cu D n70
mm,se admite montarea lor direct pe conductele principale.
Se practica urmatoarele scheme de distributie de a retelelor de apa: ramificate; ramificatie cu distributie inelara;
inelare cu distributie inelara.
Debitele conductelor si arterelor in functie de diametrele si de vitezele uzuale de circulatie a apei sunt aratate in
tabelul XXIII.5.1.
Debitele conductelor si arterelor in functie de diametrele si de vitezele uzuale de circulatie a apei
Schema
Conducte
Diametrul
[mm]
80
100
150
200
Viteza normala
[m/s]
0,60
0,75
0,85
0,90
Debitul normal
[l/min]
180
360
900
1700
Viteza maxima
economica [m/s]
1
1,2
1,37
1,44
Debitul economic
[l/min]
300
600
1400
2700
Observatii
Numarul de
masini de
incendiu x care
se pot alimenta
Artere
250
300
400
500
600
650
700
800
900
1
1,1
1,25
1,5
1,6
1,7
1,7
1,8
1,9
3000
4000
10000
17000
27000
32000
38000
53000
74000
1,6
1,76
2
2,4
2,56
2,7
2,7
2,9
3
4800
6400
16000
27000
43000
51000
118000
de la fiecare
conducta sau
artera se
stabileste in
functie de debit.
Se considera
pentru fiecare
masina un debit
de 600-1000
l/min.
prevenire si stingere a incendiilor,surselor de apa,precum si a altor mijloace din inzestrare; stabilirea concreta a conceptiei de
interventie in ipotezele stabilite;
- situatia dotarii obiectivului cu sisteme de protectie impotriva incendiilor,instalatii
speciale,masini,utilaje,aparatura,echipament de protectie si substante de stingere,alimentare cu apa,mijloace initiale de
interventie si alte sisteme;
- evidenta incendiilor,inceputurilor de incendiu,exploziilor si avarierilor produse,cauzele si consecintele acestora si a
masurilor preventive stabilite
2.3. EXECUTAREA CONTROLULUI LA COMISIA TEHNICA DE APARARE IMPOTRIVA INCENDIILOR
Se verifica:
- cunoasterea obligatiilor,atributiilor si masurilor ce revin membrilor comisiei tehnice,gradul de implicare a
acestora,in indeplinirea sarcinilor;
- stadiul realizarii actiunilor preventive stabilite in sarcina comisiei tehnice si eficienta acestora;
- indeplinirea atributiilor si sarcinilor de catre cadrele tehnice special incadrate (angajate) sau documente pentru
indrumarea si controlul activitatii de prevenire si stingerea incendiilor,indeosebi privind controlulu respectarii
normelor,pregatirea formatiei civile de pompieri,si instruirea personalului incadrat in munca.
2.4.EXECUTAREA CONTROLULUI LA FORMATIA CIVILA DE POMPIERI
Se verifica:
- organizarea,incadrarea si dotarea formatiei civile de pompieri;
- respectarea programului zilnic al formatiei si prezenta pompierilor,ordinea interioara;
- stadiul executarii programului de instruire a formatiei,caracterul practic aplicativ a procesului de pregatire; aportul
conducerii administrative,comisiei tehnice si specialistilor la instruirea formatiei;
- cunoasterea atributiilor si raspunderilor pompierilor civili,precum si a problemelor parcurse prin programul de
instruire profesionala;
- activitatea de prevenire a incendiilor desfasurata de pompierii civili (instruirea personalului incadrat in
munca,controlul respectarii normelor,supravegherea unor instalatii tehnologice sau lucrari periculoase,actiuni executate
pentru popularizarea regulilor de prevenire si stingere a incendiilor etc.);
- organizarea zilnica a interventiei,cunoasterea conceptiei de actiune pe principiul autoapararii,eficienta actiunilor de
interventie,la care a participat formatia civila de pompieri;
- intretinerea si starea de functionare a mijloacelor de protectie impotriva incendiilor din dotarea formatiei;
executarea si calitatea lucrarilor de asistenta tehnica planficata; participarea la verificarea si intretinerea sistemelor de
prevenire si stingere a incendiilor din unitate (localitate);
- capacitatea de actiune a formatiei civile de pompieri si a celorlalte forte proprii obiectivului,printr-o aplicatie
practica de prevenire si stingere a incendiilor executata pe timpul controlului;
- existenta la formatia a documentelor stabilite (planul de autoaparare; programul lunar de pregatire profesionala;
organizarea zilnica pe ture a controlului respectarii normelor; organizarea zilinca a interventiei si programului de activitate pe
ture si ore; tabela de dotare; evidenta lucrarilor cu foc deschis; notele de anuntare a incendiilor; evidenta
interventiilor.registrul de control),precum si a materialelor necesare pregatirii de specialitate.
2.5.VERIFICAREA RESPECTARII NORMELOR DE PREVENIRE SI STINGEREA INCENDIILOR
Organizarea autoapararii impotriva incendiilor pe locurile de munca urmareste:
- cunoasterea obligatiilor generale ale personalului incadrat in munca,precum si regulilor si masurilor specifice de
autoaparare,indeplinirea acestora;
- exercitarea autocontrolului respectarii normelor si a indeplinirii sarcinilor;
- existenta si functionarea mijloacelor de alarmare a personalului si de anuntare a incendiilor,cunoasterea modului de
folosire a acestora de catre personalul desemnat;
- existenta mijloacelor de prevenire si stingere a incendiilor prevazute (instalatii de detectare,semnalizare,avertizare,de
protectie etc.),starea de functionare a acestora si cunoasterea folosirii lor;
- organizarea interventiei in caz de incendiu pe ture,cu sarcini si responsabilitati concrete;
- organizarea evacuarii persoanelor si bunurilor;
- capacitatea practica de actiune a personalului de pe locul de munca in caz de incendiu;
- afisarea organizarii autoapararii impotriva incendiilor pe locurile de munca,precum si a materialelor de popularizare a
regulilor de prevenire a incendiilor;
Preocuparea factorilor de conducere pentru asigurarea autoapararii impotriva incendiilor, a sectiilor,a
atelierelor,instalatiilor,depozitelor si celorlalte locuri de munca de care raspund,urmarind:
- cunoasterea obligatiilor si atributiilor legale,a masurilor de autoaparare si a sarcinilor stabilite,a modului de indeplinire
a acestora;
- actionarea pentru inlaturarea operativa a cauzelor de incendiu si a altor neajunsuri in respectarea normelor;
- organizarea autoapararii impotriva incendiilor,instruirea periodica a personalului si verificarea insusirii sarcinilor
stabilite;
- asigurarea dotarii locurilor de munca cu toate mijloacele de prevenire si stingere a incendiilor stabilite si a intretinerii
acestora in starea de utilizare;
- executarea periodica a personalului din subordine a exercitiilor practice pentru prevenirea si inlaturarea cauzelor
generatoare de incendiu; evacuarea persoanelor si bunurilor; stingerea incendiilor; lichidarea urmarilor accidentelor
tehnice,avarieriilor si exploziilor;
- exercitarea controlului sistematic al respectarii normelor pe locurile de munca.
Verificarea cu prioritate a respectarii normelor de prevenire si stingere a incendiilor la:
- instalatiile tehnologice cu grad ridicat de pericol in exploatare,precum si la cele la care se executa lucrari de reparatii si
punere in functiune;
- punctele vitale vulnerabile la incendiu din sectoarele productiei de baza,cercetare,inginerie tehnologica si proiectare;
- sectoarele cu mari aglomerari de persoane si bunuri de mari valori;
- instalatiile utilitare care pot genera incendii (electrice,de incalzire etc.) sau care pot contribui la propagarea acestora
(exhaustarea,ventilatie,transporturi etc.);
- instalatiile si dispozitivele de protectie impotriva incendiilor cu care sunt echipate constructiile si tehnologiile de
producte,si spatiile de depozitare;
- celelalte sectoare de activitate,constructii si instalatii ale obiectivului precum si gospodaria de apa incendiu.
2.6.VERIFICAREA LUCRARILOR DE INVESTITII,DEZVOLTARE,MODERNIZARE,REPLOFILARE SI
REPARATII
La proiectarea si realizarea lucrarilor de investitii se verifica,se evalueaza si se acorda asistenta tehnica de specialitate
privind:
- masurile organizatorice si tehnice luate referitor la:
stabilirea obligatiilor,atributiilor,sarcinilor si raspunderilor privind prevenirea si stingerea incendiilor,ce revin
proiectantilor,constructorilor si beneficiarilor,inclusiv conducerilor administrative si tehnice ale unitatilor respective;
metodologia de urmarire,verificare si analiza a activitatii desfasurate pentru protectia impotriva incendiilor,a lucrarilor
de investitii proiectate sau executate;
cunoasterea de catre specialisti a proiectelor si cauzele care pot genera incendii si explozii in cadrul
tehnologiilor,instalatiilor si constructiilor proiectate,precum si a prevederilor actelor normative si prescriptiilor tehnice
privind masurile de prevenire si stingere a incendiilor ce se impun pentru functionarea noilor obiective in conditii de
siguranta;
modul de conlucrare cu organele de directivare,indrumare si controlul in domeniul investitiilor;
- respectarea prevederilor legale si a prescriptiilor tehnice la proiectarea si realizarea obiectivelor de investitii,in raport cu
importanta,marimea,vulnerabilitatea si pericolul de incendiu urmarind masurile luate:
stabilirea caracteristicilor substantelor periculoase utilizate ori depozitarea,precum si a conditiilor si masurilor specifice
de prevenire si stingere a incenndilor;
stabilirea gradului de rezistenta la foc al cladirii,in strinsa corelare cu categoria pericolului de incendiu sau destinatia
cladirii,suprafata construita si numarul de nivele;
asigurarea compartimentarii constructiilor si incaperilor impotriva propagarii incendiilor si efectuarea exploziilor;
limitarea la minimum necesar a substantelor si materialelor combustibile (din procesul tehnologic,finisaje,mobilier si
alte dotari) existente la constructii;
stabilirea,dimensionarea si amenajarea corespunzatoare a cailor de evacuare si de interventie in caz de incendiu;
echiparea cu sisteme,instalatii si dispozitive de siguranta in exploatare si de protectie intrineasca;
dotarea cu masini,instaltii,utilaje,aparatura cu substante chimice de prevenire si stingere a incendiilor,echipament de
protectie si mijloace de salvare evacuare;
- stabilirea sau complectarea compartimentului de prevenire si stingere a incendiilor,indeosebi a formatiei civile de
pompieri si dotarea acestora; cuprinderea in graficul de asigurare a fortei de munca a necesarului de personal pentru
pompierii angajati in cadrele tehnice P.S.I.;
- imbinarea si solutionarea conjugala a cerintelor de productie si de utilitate functionala cu cele de protectie impotriva
incendiilor;
- elaborarea schemelor si instructiunilor de functionare,exploatare si intretinerea sistemelor si dispozitivelor de protectie
impotriva incendiilor;
- corelarea graficelor de aprovizionare,executie si punere in functiune a mijloacelor de protectie impotriva incendiilor cu
ale lucratorilor de baza; realizarea la termen a sistemelor de protectie prevazute in proiecte; pregatirea personalului de
deservire a acestora;
- intocmirea planurilor de evacuare in caz de incendiu,precum si elaborarea planurilor si documentatiilor privind
interventia la calamitati,interventii si incendii de mari proportii;
- organizarea autoapararii impotriva incendiilor pe timpul lucrarilor,probelor tehnologice,rodajul,precum si in vederea
punerii in functionare sau darii in exploatare a noilor obiective.
La organizarile de santier si spatiile de cazare se verifica cunoasterea starilor de pericol si a cauzelor potentiale de
incendiu ce pot sa apara,precum si conceptia stabilita pentru asigurarea prevenriiri si stingerii incendiilor,avind in vedere:
- periculozitatea tehnologiilor de executie a lucrarilor de constructii montaj si finisaj la obiectivele de baza mai ales cele
care implica utilizarea focului deschis,lichidelor inflamabile si materialelor combustibile;
- modul de amplasare,gradul de rezistenta la foc si compartimentarea constructiilor din organizarea de santier si a celor
de cazare;
- numarul de persoane si categoriile socio profesionale aflate in organizarea de santier si cazare,si posibilitatile de
evacuare a acestora in caz de incendiu;
- clasele de combustibilitate si calitatile de materiale si substante depozitate,precum si modul de organizarea a
depozitarii;
Denumirea
procedeului
1
Racirea zonei de
ardere
Izolarea
materialelor si
substantelor
combustibile de
aerul atmosferic
Reducerea
continutului
minim de oxigen
Substantele (agenti) de
stingere
3
Apa
Dioxid de carbon refulat
sub forma de zapada
carbonica
Zapada,atunci cind
lipseste apa
Spuma
Pulberi stingatoare
Prelate de azbest si paturi
umezite
Spuma cu coeficient mare
de infoiere
Nisip,pamint la
inceputurile de incendiu
Dioxid de carbon
Abur
Azot
Introducerea de
inhibitori in
spatiile in care se
produc reactii de
ardere
Folosirea
substantelor
explozive
Reducerea
temperaturii
substantelor
aprinse prin
amestecarea
maselor de lichid
aprins
Indepartarea
substantelor
combustibile din
zona de ardere
Hidrocarburi halogenate
care nu au proprietati
toxice,prea mari (bromura
de etil,bromura de
metilen,tetraflorura de
dibrometan)
Substante explozive
speciale
Aer
Gaze inerte,procedeul
necesitind instalatie
speciala
Nota:
1)
2)
Pentru intreruperea procesului de ardere,in unele situatii,se pot folosi mai multe procedee deodata,unul
dintre ele fiind hotaritor.
Alegerea unuia sau altuia dintre procedee depinde de natura,situatia si proportiile incendiului,de
proprietatile substantelor care ard,de calitatea agentilor de stingere,de mijloacele si personalul care
participa la stingere,de gradul de instruire a acestuia,de conditiile meteorologice etc.
Substante de stingere
Apa se refuleaza asupra zonelor de ardere sub forma de jet compact si jet pulverizat (ceata sau ploaie),solutii de apa
neumectate si solutii ale substantelor apoase ale sarurilor.
Jetul compact se caracterizeaza prin viteze mari a curentului neintrerupt de lichid,printr-o insemnata forta de soc,prin
concentrarea unei mari mase de apa pe o suprafata mica si prin posibilitatea de refulare la distanta mare.
Capacitatea de patrundere a jetului de apa in focarul incendiului depinde de dimensiunile picaturilor,de presiunea
dinamica a jetului,de presiunea flacarilor,a curentilor de aer si a produselor de ardere,de viteza de miscare a picaturilor si de
gradul de evaporare a apei in zona flacarilor.
Jetul compact se foloseste la stingerea incendiilor de substante solide,gazoase si lichide.
Jetul pulverizat este alcatuit din picaturi de apa cu diametrul de 1 mm.Cerinta este ca la o presiune de 5 N/cm jetul
sa atinga distanta de 8 9 m.
Fata de jetul compact,jetul pulverizat prezinta urmatoarele avantaje: mareste de mai multe ori randamentul de
stingere; micsoreaza simtitor consumul de apa; nu provoaca deteriorarea obiectelor; poate fi folosit in incaperi unde exista
praf combustibil.
Pulverizarea apei pina la ceata se poate realiza prin:
- folosirea aerului comprimat;
- folosirea inaltei presiuni,de la 50 pina la 120 at;
- folosirea unei presiuni reduse,de la 2 pina la 10 at.
Pentru stingerea incendiilor in incaperi este nevoie de circa 5 l/m suprafata a pardoselii si de 2,5 pina la 7,3 l/m
pentru incendiile de motorina in rezervoare.Jeturile pulverizate se folosesc pentru stingerea incendiilor de lichide
combustibile nemiscibile,insolubile in apa si cu densitatea mai mica decit aceasta si care au temperaturi de inflamabilitate
superioara valorii de 60C.
Apa pulverizata se mai foloseste si la:
- dispersarea in atmosfera a gazelor si vaporilor de combustibili grei;
- precipitarea fumului rezultat din arderea substantelor incendiate;
- protectia personalului care actioneaza la incendiu,in zone cu temperaturi mari;
- racirea elementelor de constructie si a celor metalice.
1.2.APA IMBUNATATITA CHIMIC
Pentru a mari puterea de patrundere a apei in masa materialelor cu care vin in contact s-a actionat asupra tensiunii
superficiale a acesteia.Practic,exista posibilitatea de a reduce simtitor tensiunea superficiala a apei prin tratarea ei cu
diversi detergenti (alchil-aril,sulfonat de sodiu-solutie 33% - denumit Dero 73,care folosit in procent de 0,2-0,3% reduce
tensiunea superficiala apei de la 72,8 pina la 39,8 dvn/cm,reducindu-se astfel timpul de patrundere pina la 3 ori).
Utilizarea apei imbunatatite chimice duce la scaderea cu 35-50% a cantitatilor de apa folosite la stingerea incendiilor.
Apa imbunatatita chimic este recomandabil a se folosi la stingerea incendiilor de materiale bogate in celuloza,cum
este lemnul,textilele ,bumbacul,hirtia, etc.
1.3. INTENSITATEA DE REFULARE A APEI LA STINGERE
cantitatea de substanta stingatoare [l sau kg] refulata in unitatea de timp [s sau min] pe unitatea de suprafata
incendiata [m],a perimetrului [m] sau a volumului [m3] pentru stingerea incendiului ,reprezinta intensitatea de refulare a apei
de stingere.
Valorile acestei intensitati in raport de natura materialelor si substantelor combustibile se arata in tabelul XXVI.
Intensitatile de refulare a apei la stingerea unor materiale combustibile
Denumirea materialelor,obiectelor
si natura incendiilor
Mobila si la incendii in interiorul cladirilor
Pereti exteriori la cladiri
combustibile,soproane de lemn ,depozite de
materiale solide la o intensitate medie a
incendiului
Acoperisuri mari combustibile din lemn
rotund in stive (cu spatii intermediare de 10
m):
- peste 30% umiditate
- sub 30% umiditate
Scinduri in stive:
- peste 30% umiditate
- sub 30% umiditate
Stive de scinduri cu urmatoarele spatii
intermediare:
- pina la 10 m
- pina la 25 m
- pina la 40 m
Instalatii de pe cheiuri
0,08 0,10
0,40 0,50
0,13 0,15
-
0,65 0,75
0,80
1,40
0,21
0,45
0,08 0,20
0,20
0,60
0,20
0,40 1,00
0,08 0,20
0,18 0,20
0,20 0,30
0,06 0,10
0,07 0,10
0,16 0,18
0,8 0,9
0,06 0,20
0,30 0,10
0,06 0,20
0,10 0,15
0,05 0,14
0,20 0,40
Spuma trebuie sa aiba urmatoarele calitati: fluiditate; coeficient de infoiere; densitate; persistenta; aderenta; timp de
stingere minim etc.
Eficienta spumei depinde de: caracteristicile instalatiilor existente pe masinile speciale de incendiu; presiunea apei;
proportia de spuma si apa; temperatura mediului ambiant.
Spuma trebuie sa fie dirijata cu vintul in spate,pentru a se putea scurge incet.
Spuma cu coeficient mare de infoiere sau spuma usoara se utilizeaza pentru stingerea incendiilor izbucnite in
incaperi prin inundarea acestora,in magaziile navelor,in subsoluri,in canale de cabluri,la stingerea incendiilor de materiale
combustibile solide si lichide.
Folosirea spumei usoare prezinta urmatoarele avantaje: utilitazarea unei cantitati minime de apa (1 2 l pentru 1000
l spuma); stingerea rapida a incendiului si impiedicarea reaprinderii; lipsa actiunii corozive (spre deosebire de spuma
chimica); patrunderea spumei in locuri greu accesibile (pivnite,coridoare,canale etc); lipsa unor efecte nocive asupra
organismului uman.
Dezavantaje: greutate redusa,deci instabilitate cind bate vintul; pret de cost relativ mare; dificultati la indepartarea
spumei ,dupa stingerea incendiilor; distanta relativ limitata de actiune a generatoarelor.
2.3.APA USOARA (LIGHT-WATER)
Acesta se obtine dintr-un spumant fluorurat.Se refuleaza asupra lichidelor nemiscibile cu apa,formind la suprafata
acestora o pelicula care impiedica evaporarea lor; volatilitatea lichidului aprins scade pina la valori ce reduc aproape total
intensitatea arderii.Apa usoara cu coeficient redus de infoiere se poate folosi si la stingerea incendiilor de aeroporturi.
Cind substanta tensioactiva pe baza de fluor se amesteca cu o substanta spumanta proteinica,apa usoara are mare
eficienta la stingerea incendiilor.
Apa usoara cu coeficient mediu de infoiere are efect mai mare la stingerea incendiilor de lichide combustibile
declansate pe suprafete mari.Ea persista mult si asigura o regenerare permanenta a peliculei pe o durata mare de timp.
Apa usoara este compatibila cu spuma proteinica si intr-o oarecare masura si cu pulberile stingatoare.
In general,pelicula de apa usoara poate rezista pe suprafata lichidului timp de 5 6 min,dupa care este indicat ca
lichidul sa fie acoperit cu spuma proteinica.
Efectul de stingere al apei usoare trebuie obtinut in decurs de 5 min.
2.4.PULBERI STINGATOARE
Componentul de baza al unor pulberi stingatoare este bicarbonatul de sodiu.In afara pulberii pe baza de bicarbonat
de sodiu se mai fabrica pulberi pe baza de bicarbonat de potasiu,sulfat de amoniu,carbonat de sodiu,uree si din diferiti
compusi ai borului.
La noi in tara s-a fabricat pulberea stingatoare pe baza de bicarbonat de sodiu denumita Pulvogen.
Sub actiunea caldurii bicarbonatul de sodiu se descompune conform relatiei:
2Na HCO3 Na2CO3+CO2+H2O
In descompunerea totala a 1 kg de pulbere de bicarbonat de sodiu se degaja 0,26 kg dioxid de carbon si se consuma o
cantitate de caldura necesara pentru evaporarea a 300 cm3 apa.Acestor cantitati le corespunde un efect de racire de 95
kcal.Pulberea pe baza de bicarbonat de potasiu este cu 30 50% mai eficace la stingerea incendiilor,decit pulberea pe baza de
bicarbonat de sodiu.
Florexul ,o pulbere stingatoare care se fabrica la noi in tara,foarte eficienta la stingerea incendiilor,are la baza
bicarbonatul de potasiu,ureea tehnica si alte substante chimice.Actiunea de stingere instantanee a flacarilor produse pe timpul
incendiilor se datoreste aductului potasiu carbamic obtinut prin reactia chimica solid sodiu,in faza microcristalina,in
prezenta unui catalizator cu continut de fluor,la temperatura de 60C.
Aductului potasocarbamic i se mai adauga o serie de componente chimice cum ar fi dioxidul de carbon,azotul,si alte
gaze inerte care au rolul de a mari mobilitatea florexului,in stare netasata,in mod deosebit in stare fluidizata,precum si
rezistenta la actiunea umiditatii atmosferice si a agentului de vehiculare.
Efectul de stingere al florexului este atribuit unor fenomene fizico-chimice, speciale ale aductului
potasocarbamic,care maresc viteza de intrerupere a reactiilor chimice de ardere,prin efectul absortiei pe suprafata particulelor
de pulbere a radicalilor liberi din flacari si de inhibare a particulelor de oxidare.
La efectul de stingere mai contribuie natura si finetea particulelor de pulbere (100 60 microni - ),capacitatea de a
degaja gaze inerte si vapori de apa,substante care si dilueaza mediul in care exista focarul de ardere.
Pulberea stingatoare Florex se foloseste la stingerea incendiilor de: combustibili petrolieri lichizi (benzine,petrol
lampant,motorina,combustibil de calorifer,pacura,uleiuri etc.): lichide organice utilizate ca solventi in industria de lacuri si
vopsele (benzen,toluen,solvent nafta etc.); produse polare (metanol,acetona,butanol,acetati de etil,metil,butil etc.).
Se mai poate folosi si la stingerea incendiilor de gaze combustibile (metan,propan,butan,gaze de sonda,acetilena,gaz
de caroserie,de cracare etc.).
Restrictie.Florexul nu se utilizeaza la stingerea incendiilor de sulfura de carbon,pentasulfura de fosfor,metale
piroforice si substante reductoare.
Pulberile stingatoare trebuie sa indeplineasca conditiile de: eficacitate mare de stingere,determinata de proprietati
chimice si de gradul de dispersie; fluiditate buna in conducte; capacitate de a forma un nor compact in suspensie de aer;
stabilitate la umezire; stabilitate termica; conductibilitate termica redusa.
3.SUBSTANTE FOLOSITE LA REDUCEREA CONTINUTULUI MAXIM DE OXIGEN
3.1. DIOXIDUL DE CARBON
Dioxidul de carbon,gaz inodor si incolor,introdus in incaperea in care a izbucnit incendiul inlatura incendiul inlatura
aerul,micsoreaza viteza de ardere,viteza de degajare a caldurii si scade temperatura de ardere si in final procesul de oxidare se
intrerupe.CO2 actioneaza asupra focarului si prin efectul de innabusire si racire.Efectul de racire a 1 kg CO2 corespunde cu
15% din efectul de racire a 1 kg apa (629 kcal/kg).
Din dioxidul de carbon comprimat,prin detenta se obtine zapada carbonica.
Calitatiile dioxidului de carbon,ca agent de stingere,sunt: patrunde in orificiile obiectului aprins,fiind mai greu decit
aerul (greutatea specifica 1,53); nu distruge obiectele si materialele asupra carora se refuleaza; nu este conducator de
electricitate; nu se deterioreaza pe timp de conservare indelungata; nu este sensibil la actiunea temperaturilor scazute.
Cea mai eficace actiune de stingere se obtine inchis.In medie se considera ca pentru stingerea incendiilor la
majoritatea substantelor este suficienta o concetratie de 30 35% in volum de CO2 in aer.
Dioxidul de carbon se foloseste ca substanta stingatoare refulata prin intermediul instalatiilor fixe de stingere,ca
agent de vehiculare a pulberilor stingatoare din stingatoarele de incendiu si masini speciale de stins incendii.
Pentru stingerea incendiilor,dioxidul de carbon se foloseste la: depozit de materiale amenajate in incaperi cu
suprafata redusa; incaperi cu documente de importanta deosebita (arhive,muzee,biblioteci,laboratoare etc.); masini si aparate
electrice amplasate in incaperi inchise; transformatoare si generatoare electrice; statii de distributie; centrale telefonice; centre
de calcul; incaperi de productie fara supraveghere continua a productiei; instalatii sau utilaje de mare volum cu un rol
important economic; recipiente cu lichide combustibile cu o temperatura de inflamabilitate a vaporilor scazuta,avind un
volum de maximum 500 m3,magazii din navele maritime.
Nu se utilizeaza la incendii de: sulf,metale usoare ca magneziu,titan,plutoniu,uraniu,toriu,in apropierea cianurilor
pentru ca reactioneaza cu acestea.
3.2.AZOTUL
Gaz fara culoare si miros,mai usor ca aerul,se foloseste la stingerea incendiilor izbucnite in instalatii tehnologice,fiid
refulat din instalatii fixe speciale de stins incendii.Concentratia de stingere ajunge pina la 31% in volum.
3.3.ABURUL
Ca agent de stingere este folosit in industria chimica,petrochimica, de lacuri si vopsele,in camere de uscare,in statii
de pompe si la uneleinstalatii tehnologice.
Efectul de stingere al aburului se bazeaza mai ales pe diluarea concentratiei de oxigen,pina la limita la care
continuarea arderii devine imposibila.
Concentratia eficienta pentru stingerea incendiului este de pina la 35% in volum.Se foloseste atit abur saturat cit si
cel supraincalzit.
Aburul ca substanta de stingere se foloseste in instalatii fixe,semifixe,in special acolo unde exista permanent o
instalatie tehnologica de abur.
3.4.APA PULVERIZATA
Ca substanta de stingere prin reducerea continutului de oxigen,trebuie sa aiba particule pina la 100,obtinute prin
pulverizarea apei sub inalta presiune sau prin utilizarea unor tevi pulverizatoare speciale.Efectul de stingere depinde de
uniformitatea aparitiei picaturilor in flux,si de densitatea jetului de apa.
4.SUBSTANTE DE STINGERE PRIN INHIBITIE CHIMICA
Dintre mijloacele de stingere prin inhibitie chimica se citeaza hidrocarburile halogenate.Mijloacele de inhibitie
chimica au punctul de fierbere coborit,stabilitatea termica scazuta cu formarea radicalilor si atomilor,care la incalzire trec
usor in stare gazoasa.
Hidrocarburile halogenate au fost denumite haloni.Dintre acestia cei mai utilizati sunt halonii 1301 si 1211.
Halonul 1301 pastrat sub presiune sub forma lichida are proprietati,superioare fata de dioxidul de carbon.Se citeaza
slaba lui toxicitate,putindu-se refula concomitent cu evacuarea persoanelor din incaperea incendiata.Eficienta unei butelii cu
halon 1301 este echivalenta cu 5 butelii de dioxid de carbon de aceeasi marime.
Halonul 1211,denumit BCF,este o substanta stingatoare foarte eficicace pentru stingerea incendiilor.
Stingerea incendiilor cu hidrocarburi halogenate se poate face cu: jet compact,jet pulverizat,sub forma de
aerosoli.Hidrocarburile halogenate se refuleaza asupra incendiului din stingatoare si instalatii fixe.
Procesul de intrerupere a arderii se datoreste: vaporizarii picaturilor de substante stingatoare; amestecarii vaporilor
substantei cu vapori de combustie; interactiuni fizico-chimice dintre vaporii de haloni si de combustibili.
Cu cit concentratia de stingere este atinsa mai repede,cu atit stingerea se realizeaza intr-un timp mai scurt,iar
descompunerea hidrocarburilor halogenate este mai redusa.
Restrictie.Este indicat ca halonul 1301 sa nu fie folosit in concentratii mai mari de 10%,in zonele ocupate normal si
unde evacuarea nu se poate realiza in mai putin de 1min.
Din cauza toxicitatii,utilizarea hidrocarburilor la stingerea unor categorii de incendii se restringe din ce in ce mai
mult.
27.Pompe si aparate folosite la stingerea incendiilor
1.POMPE CU PISTON
Se construiesc pompe aspiratoare,refulante si aspiratoare refulante.
Pompa aspiratoare.La curba ascendenta a pistonului se face vid potential.Apa patrunde prin conducta de aspiratie in
corpul pompei si impinge supapa in sus.Apa care se gaseste deaspupra pistonului este mai ridicata pina la conducta de
refulare.
La cursa descendenta a pistonului supapa de aspiratie m se inchide si apa aspirata in cursa anterioara trece prin
supapa n in partea de deasupra pistonului de unde,la cursa urmatoare a acestuia este refulata din pompa.
Pompa refulanta.Este o pompa cu piston la care inaltimea de aspiratie este aproape nula,aspiratia facindu-se direct
prin corpul de pompa.
In cursa ascendenta a pistonului supapa de aspiratie m este deschisa si n este inchisa.La cursa descendenta supapa m
se inchide,iar supapa n se deschide,apa fiind trimisa in conducta de refulare.Pompele refulante se folosesc pentru pomparea
apei de la nivelul solului,din mine ca pompe de incendiu etc.
Pompa aspiratoare refulanta.Dupa cursa ascendenta a pistonului in corpul de pompa se formeaza un vid
partial.Locul aerului este luat de apa.Supapa m este deschisa si supapa n inchisa.La cursa descendenta supapa m este impinsa
in jos oprind intrarea lichidului in tubul de aspiratie,iar supapa n se deschide si apa trece in conducta de refulare.
Pompele aspiratoare refulante se construiesc cu simplu efect (actiune simpla) si ca dublu efect sau actiune dubla.
Pompa cu dublu efect este astfel construita incit fiecare cursa este completa a pistonului se produce o refulare si o
aspiratie ,adica apa este actionata alternativ de doua fete ale pistonului in ambele sensuri,si la fiecare cursa a pistonului.In
acest mod se obtine circulatia continua a apei.Pompele cu simplu efect au doua supape,iar cele cu dublu efect patru supape.
Inaltimea de aspiratie este in medie de 4-5 m si nu poate depasi 7 m.
Debitul pompelor cu piston:
1) Cu actiune simpla:
Q=Asn [m3/s];
60
Q debitul [m3/s];
A - sectiunea pistonului [m];
s cursa pistonului [m];
n numarul de curse ale pistonului.
2) Cu actiune dubla:
Q= (2A-A`)sn [m3/s];
60
A` sectiunea tijei pistonului,care de regula se ia egala cu 0,1 A.
2.POMPE CENTRIFUGE
Din punct de vedere al inaltimii de ridicare a apei se cunoaste:
1) Pompe centrifuge de joasa presiune,la care inaltimea de ridicare a lichidului este de pina la 20 m H 2O.Se
construiesc cu un etaj.Ele se folosesc ca pompe de irigatii.
2) Pompe centrifuge de medie presiune,la care inaltimea de ridicare a lichidului este cuprinsa intre 20 si 60 m
H2O.Ele se construiesc cu unul sau mai multe etaje si se folosesc pentru alimentarea cu apa a retelelor de distributie etc.
3) Pompe centrifuge de inalta presiune,la care inaltimea de ridicare a lichidului este de peste 60 m H 2O.Se
construiesc cu mai multe etaje si se folosesc pentru alimentarea caldarilor cu abur,la alimentarea centralelor hidraulice,ca
pompe pentru incendiu etc.
Din punct de vedere constructiv se deosebesc:
1) Pompe centrifuge radiale.
2) Pompe cu intrare axiala si iesire radiala.
3) Pompe axiale.
In general,pompa centrifuga folosita la masinile de incendiu se compune din:
1)Corpul de aspiratie,prevazut cu doua sau mai multe racorduri tip A pentru alimentarea cu apa,pe ambele laturi,una
sau doua conducte in forma de T,orificiile de comunicare cu pompa de vid si respectiv pentru intrarea apei la corpul de
presare si refulare.
2) Corpul de presare refulare,in care se gasesc,montati pe axul pompei un numar de rotori si de statori care maresc
viteza de curgere a apeisi respectiv dirijeaza apacu presiune la conductele de refulare,variabil,in functie de tipul masinii.
3) Instalatia de incalzire a pompei si de racire suplimentara a motorului (la unele tipuri de masini),robinetele pentru
golirea pompelor de apa si aparatura de control.
Principiile care stau la baza constructiei si functionarii pompelor centrifuge constau in admisia lichidului pe la
centrul rotorului cu o viteza redusa si antrenarea lui pe palete sub influenta fortei centrifuge,determinata de rotatia rotorului.
Apa,care datorita presiunii atmosferice intra in tubul de aspiratie,este primita de corpul de aspirare si de aici trece in
rotor,pus in miscare de motor.Rotorul pompei este prevazut cu palete care au rolul de a antrena si conduce lichidul in
strator.Apa intra in corpul pompei in directia axiala si este condusa apoi de catre paletele rotorului catre exterior,dind
lichidului si o miscare de rotatie in jurul arborelui.
Presiunea care se formeaza in exteriorul rotorului este proportionala cu patratul vitezei unghiulare.
O pompa centrifuga cu un singur rotor,in mod obisnuit nu poate asigura o presiune mai mare de p = 12,5 at.
Daca p este presiunea de intrare in rotor,presiunea maxima care se poate obtine p1+p=p1+12,5 at.
La pompele centrifuge pentru incendii se cer presiuni mai mari de 12-13 at.Deci este necesar construirea unor pompe
cu rotori in serie.Primul rotor trimite apa cu o presiune egala p+p 1 in cel de al doilea rotor; aceasta o impinge mai departe cu
p+p1+p2.Numarul etajelor este de pina la 10-12.In conducta de aspiratie viteza apei nu depaseste de regula 2m/s,iar in cea de
refulare in jur de 3m/s,in schimb in corpul pompei este mai mare.
Puterea pompei centrifuge:
P= QH [CP] ;
P= QH [kW] ;
75
102
Q debitul pompei [m3/s];
H inaltimea de refulare [m];
randamentul pompei centrifuge;
greutatea specifica a apei [kgf/m3];
Randamentul pompei variaza dupa natura constructiei,intre 0,60 si 0,80.
3.POMPE DE VID
Pompele centrifuge pentru a debita apa trebuie amorsate.Amorsarea consta in umplerea lor si a conductei de aspiratie
cu apa,inainte de pornire,evacuindu-se mai intii aerul din sorb,conducta de aspiratie si pompa.
La masinile de incendiu ca pompe de vid,auxiliare,la pompele centrifuge,se folosesc de regula pompele de vid cu
rotor si palete mobile si pompele cu ejector de gaze.
3.1. POMPA DE VID CU ROTOR SI PALETE MOBILE
Pompa de vid cu rotor si palete mobile este compusa din: carcasa in interiorul careia se invirte rotorul; blocul pompei
de vid; axul; palete (aripioare); canal de evacuare a aerului; canalul de legatura dintre pompa de vid si pompa centrifuga;
locasul cilindrului pompei de vid.
Functionarea.Se pune in functiune pompa de vid,dupa care axul pompei de vid se cupleaza cu axul pompei
centrifuge.Cuplarea se face in sisteme diferite in raport de tipul constructiei pompei.
Prin sistemul de antrenare se imprima rotorului o miscare de rotatie, forta centrifuga proiectind paletele la periferia
carcasei,inchizind spatii variabile datorita amplasarii excentrice a rotorului fata de carcasa; in spatiile in care volumul creste
are loc procesul de aspiratie,iar cele in care volumul scade are loc refularea aerului aspirat.
Fiecare compartiment transporta o anumita cantitate de aer existenta in sorb,tubul de aspiratie si pompa centrifuga si
o evacueaza in atmosfera.
Dupa efectuarea vidului,apa din sursa este impinsa de presiunea atmosferica in pompa,fapt confirmat prin iesirea
apei din orificiul de evacuare.Vidul fiind facut,pompa de vid se decupleaza.
La fiecare actionare a pompei de vid o parte din uleiul din rezervor este consumat,deci se impune ca inainte de o
noua actionare sa se complecteze si sa se restabileasca nivelul initial.
Functionarea pompei de vid nu trebuie sa depaseasca 3 min,deoarece se poate incalzi.
Pompa de vid trebuie bine intretinuta prin: verificarea si complectarea nivelului de ulei; actionarea periodica timp de
citeva secunde pentru a evita griparea paletelor.
3.2.POMPA DE VID CU EJECTOR
Aceasta se compune din: corpul pompei si coloana de ejectie cu ajutajul de ejectie a gazelor de esapament,ajutajul
divergent prin care gazele si aerul aspirat se evacueaza in atmosfera,clapeta cu ajutorul careia gazele de esapamentse dirijeaza
spre ejector si conducta de legatura cu pompa centrifuga.
Functionarea.Se pune in functiune pompa centrifuga si apoi se cupleaza pompa de vid cu ajutorul unei
manete,deschizindu-se robinetul vacuummetrului si manometrului.Cantitatea de gaze de ardere necesara unei ejectii
corespunzatoare se obtine prin actionarea motorulului dupa nevoie.
Dirijarea gazelor de ardere din conducta de esapament catre coloana de ejectie a pompei de vid se face prin clapeta
monatat in teava de esapament,actionata de maneta de cuplare.Gazele de ardere iesite cu o anumita viteza,antreneaza aerul
din pompa centrifuga si-l evacueaza in atmosfera.In acest mod se realizeaza vidul in sorb,conducta de aspiratie si pompa
centrifuga; dupa aceasta se inchide robinetul vacuummetrului.
Oricare ar fi pompa de vid folosita trebie sa se realizeze vidul in cel mai scurt timp.
4.EJECTOARE
Ejectorul este un aparat cu ajutorul caruia se poate absorbi si deplasa o cantitate de lichid,folosind o cantitate de apa
cu presiune si viteza mare.
Ejectorul se compune dintr-un ajutaj convergent de inalta presiune (confuzor),denumit si ajutaj de ejectie,alimentat
cu apa de la o pompa sau de la o retea de apa; ajutaj convergent de joasa presiune pus in legatura cu lichidul care trebuie
ejectat prin intermediul unei conducte sau a unei camere de aspiratie de forma adecvata; camera de amestec ; difuzorul
ejectorului pus in legatura cu conducta de refulare a apei amestecate.
Functionarea.Lichidul primar (ejectant),avind de regula un debit relativ scazut si o presiune mare curge prin ajutajul
de inalta presiune,patrunzind in camera de amestec,cu viteza mare.Ajutajul de ejectie fiind convergent,viteza lichidului creste
treptat si drept urmare energia cinetica a apei se mareste in timp ce presiunea statica scade.
La iesirea din confunzor,viteza apei fiind foarte mare,presiunea statica are o valoare mai redusa decit presiunea
atmosferica.Din cauza depresiunii formate in interiorul aparatului,lichidul care trebuie ejectat se ridica in camera de aspiratie
si patrunde in camera de amestec.In camera de amestec,cele doua lichide intra sub forma de curenti diferiti.Treptat acesti
curenti patrund unul in celalalt ,se amesteca astfel incit in partea finala a camerei de amestec miscarea se egaleaza,distributia
vitezelor capatind aspectul caracteristic regimul de curgere.
Miscarea lichidelor fiind permanenta,viteza medie in lungul camerei de amestec este constanta.
Desi au un randament scazut,ejectoarele sunt mentinute in dotarea pompierilor datorita unor avantaje ca: constructie
simpla fara organe in miscare; siguranta in serviciu; se pun in functiune imediat; pot functiona bine si in cazul apelor mici si
cu impuritati etc.
5.HIDROFOARE
Instalatia de hidrofor se compune din: rezervor metalic de presiune pentru apa si aer; compresoare de aer; automate
pentru functionarea instalatiei; pompe pentru pomparea apei in rezervorul de presiune (cel putin doua,una de functionare si a
doua de rezerva).
Functionarea.La partea inferioara a rezervorului de presiune se gaseste apa,iar deasupra apei aer.Presiunea initiala a
aerului din rezervor este mai mare decit presiunea apei in conducta.Pe masura ce apa din rezervor se consuma,aerul din
interior ocupa un volum mai mare si deci forta de apasare asupra apei se micsoreaza.Presiunea scade pina la o anumita
limita ,dinainte stabilita,la care intra in functiune,in mod asutomat,pompa care pompeaza apa in rezervor.Asupra automatului
de pornire actioneaza automatul de presiune.
Comprimind stratul de aer in rezervor,se ajunge la o presiune maxima admisa,dupa care se actioneaza imediat asupra
automatului de pornire si pompa se opreste.
In timpul dintre cele doua pozitii limita,instalatia mentine presiunea necesara in retea prin elasticitatea pernei de aer
comprimat aflat in partea superioara a rezervorului de presiune.
Se folosesc hidrofoare cu presiune constanta si hidrofoare cu presiune variabila.
La rezervoarele de presiune se prevad: ventile de siguranta,conducte de golire,manometre si indicator de nivel al
apei.Consumul se stabileste in functie de numarul maxim de declansari pe ora (10-15 declansari automate pe
ora).Recipientele de hidrofor pe linga rolul de a asigura presiunea in retea,de a reglementa pornirea si oprirea
pompelor,permit acumularea apei pentru o perioada de consum relativ scurta.
La instalatiile de hidrofoare se racordeaza si instalatiile de hidranti interiori,instalatiile de sprinklere si drencere
pentru asigurarea apei de stingere a incendiilor in primele minute.
Manometre,barometre si debimetre
1.MANOMETRE
Manometrul este un instrument care se foloseste,fie la masurarea presiunilor unui lichid intr-un recipient,fie la
masurarea diferentei de presiune.
Se cunosc diferite clasificari ale manometrelor.De exemplu,din punct de vedere al modului de indicare al rezulatului
masurarii se construiesc: manometre comparatoare,indicatoare si inregistratoare.
Dintre cele mai uzuale sunt: manometrele cu tub curbat; manometrele cu tub elicoidal; manometrele cu tub spiral;
vacuummetrele; manovacuummtrele.
Manometrul cu tub curbat este format dintr-un tub curbat,elastic,in forma de arc de cerc,cu sectiunea transversala
plana,ovala sau eliptica (tub Bourdon),care se deformeaza sub actiunea diferentei dintre presiunea interioara masurata si cea
exterioara (de obicei,presiunea atmosferica).
Capatul fix al tubului curbat este in comunicatie cu fluidul din recipient,iar capatul liber inchis este articulat cu un
mecanism de transmitere si amplificare a deplasarilor lui.
Fluidul patruns in tub exercita o anumita presiune.Sub actiunea diferentei dintre presiunea exercitata de fluid in
interiorul tubului si cea atmosferica din exterior,tubul se destinde daca presiunea masurata este mai ridicata decit presiunea
atmosferica sau se curbeaza mai mult daca este scazuta.In primul caz,instrumentul se utilizeaza ca manometru,iar in al doilea
caz ca vacuummetru.
Manometrul cu tub elicoidal.Elementul elastic al manometrului este construit dintr-un tub elicoidal cu un capat fix si
unul mobil,artiuculat cu un mecanism de transmisie si amplificare.
Manometrul cu tub spiral.Elementul elastic este format dintr-un tub metalic spiral.
Sub actiunea diferentei dintre presiunea masurata,capatul liber al tubului spiral se deplaseaza mai mult decit capatul
curbat,mecanismul de transmisiune si amplificare este mai simplu.Capatul liber al spiralei elastice esre legat direct de axul
acului indicator.
Vacuummetrul.Este un tip de manometru care poate fi folosit pentru determinarea presiunilor de ordinul unui
milimetru coloana de mercur si mai scazute.
Functionarea vacuummetrului se bazeaza pe deformatia elastica a tubului curbat,deformare care se transmite la
indicator printr-un mecanism.Tubul curbat,prin intermediul suportului,este pus in legatura cu spatiul in care se afla vidul.
In timpul realizarii vidului,tubul se curbeaza,se stringe si extremitatea lui,in punctul de legatura cu tija de articulatie
se deplaseaza in jos,facind ca miscarea sa se transmita si la sectorul dintat,care actioneaza rotita dintata care face sa se mieste
indicatorul de scala de la dreapta la stinga.
Scala vacummetrului se gradeaza,de regula in milimetri coloana de mercur [mmHg] incepind de la 0 la 760 mm.
Tubul curbat este construit dintr-un material elastic,care dupa functionare revine la forma initiala (eliptica) sau
(ovala).
Manovacuummetrul.Aceasta se poate folosi ca manometru si ca vacuummetru.Din punct de vedere constructiv nu se
deosebeste prea mult de un vacuummetru.Scala Manovacuummetrului se gradeaza in partea stinga in mm Hg,folosindu-se
pentru masurarea vidului (depresiunii),partea dreapta fiind gradata in atmosfere tehnice [kgf/cm],pentru masurarea
presiunilor.Pozitia normala a indicatorului marcheaza 0 pe scala.
Manovacuummetrul este pus in legatura prin suportul lui cu instalatia.
2.BAROMETRE
Barometrul este un instrument pentru masurarea presiunii atmosferice.Se deosebesc: barometre cu lichid si
barometre metalice.
Barometrele cu lichid se construiesc de doua tipuri: cu tub in forma de U si barometru cu rezervor.Cel mai utilizat
este barometrul cu rezervor cu scara gradata,fixa,care este format dintr-un singur tub barometric de sticla,inchis la partea
superioara introdus intr-un rezervor cu diametrul mult mai mare.Tubul de sticla este inchis intr-o carcasa metalica.Paralel cu
tubul de sticla se gaseste o scara gradata in milimetrii coloana de mercur sau torr si in milibari.Citirile efectuate cu un
barometru cu lichid trebuie corectate.Principalele corectii: corectia de temperatura,corectia de menisc si coretia de altitudine
si latitudine.Valorile acestor corectii sunt date in tabele.
Barometrele metalice se mai numesc barometre aneroide.Ele sunt barometre in care presiunea atmosferica este
echilibrata prin tensiunile elastice ale anumitor piese metalice.Ca elemente elastice de masurare se folosesc tuburi Bourdon
sau capsule.Ca element aneroid cel mai mult se foloseste capsula elastica de maturat.Dupa evacuarea aerului din
interior,presiunea atmosferica comprima capsula.Pentru fiecare valoare a presiunii atmosferice corespunde o anumita grosime
a capsulei.Deplasarile capacului capsulei catre fundul acesteia sunt amplificate printr-un sistem de pirghi si transmise acului
indicator,care se poate misca in fata unei scari gradate.Acul indicator se roteste proportional cu variatia presiunii
atmosferice.Deplasarile sunt foarte mici,in general de ordinul a 0,005 mm pentru o variatie a presiunii atmosferice de 1 mm
Hg.
Barometrul altimetru are o scara interioara gradata in mmHg sau in mbar,pe care masoara presiunea atmosferica si o
alta scara gradata in m pe care altitudinea.Pentru masurarea temperaturii pe cadran este fixat un termometru cu mercur in
forma de arc de cerc.
3.DEBIMETRE
Debimetrul este un aparat pentru masurarea debitelor.
Debimetrele care au un dispozitiv de inregistrare se numesc contoare si masoara cantitatea de fluid trecuta printr-o
anumita sectiune intr-un interval de timp.
Debimetrele,in raport de principiul de functionare,se impart in:
1) Aparate volumetrice pentru lichide si gaze ale caror indicatii sunt aratate in unitati de volum.
2) Aparate de viteza pentru lichide si gaze,montate numai pe conducte inchise (curgere fortata).
3) Aparate duferentiale pentru fluide,care masoara variatia energiei potentiale a fluidului ce se scurge dintr-un
dispozitiv de strangulare (masoara presiunea inainte si dupa punctul de strangulare,dupa care se determina debitele).
4) Aparate gravimetrice,care masoara volumul fluidului ce trece prin aparate,indicatiile fiind exprimate in unitati de
greutate.
Cele mai uzuale aparate de masurare a debitelor fluidelor in conducte sunt contoarele volumetrice.Principiul lor de
functionare consta in umplerea si golirea succesiva a unei camere de masurare de un anumit volum.
Pentru masurarea debitelor de lichide,contoarele volumetrice au un disc oscilant,un piston rotativ sau dinti ovale,care
se pun in miscare de catre lichidul al carui debit se masoara.
Contoarele volumetrice se monteaza,in general,pe conducte inchise.Lichidul care curge prin conducta patrunde cu
presiune in aparat datorita diferentei dintre presiunea de la intrare si cea de la iesirea din camera are loc miscarea organului
masurator.Cantitatea de lichid care trece prin aparat se indica pe un cadran.
Stingatoare de incendii
1.STINGATOARE DE INCENDIU PORTATIVE CU PULBERE (P)
Tabelul XXIX.1
Caracteristicile stingatoarelor de incendiu portativa cu pulbere P
Stingatoarele
Caracteristica
Masa incarcaturii tip
FLOREX
Capacitatea buteliei de CO2
Masa minima a incarcaturii de
CO2
Timpul de descarcare
Lungimea minima a jetului de
pulbere
UM
[kg]
P1
1
PF2
2
P3
3
PF6
6
PF10
10
[l]
0,06
0,1
0,1
0,18
0,325
[kg]
[s]
0,04
6-8
0,07
6-8
0,075
8-10
0,130
12-15
0,240
15-20
[m]
3,5
3,5
3,5
[kg]
1,36
2,62
4,20
5,85
8,60
[kg]
2,40
4,70
7,28
12,00
18,85
[C]
[mm]
80 x 330
120 x 460
-20...+55
140 x 420
160 x 475
200 x 548
UM
[C]
[s]
Inaltimea
[mm]
Diametrul buteliei
[mm]
G1
G2
2
[l]
[kg]
3
1
1
[m]
[kg]
[kg]
5,8
8,0
Tip I
5
4
3
G3
Tip II
6
4
3
Tip III
7
4
3
Tip I
8
8
6
G6
Tip II
9
8
6
4
13,6
16,6
4
14,0
17,0
4
14,6
17,6
4
24,3
30,3
4
23,5
29,5
-40...+50
8,30 s
340
373
575
850
575
850
520
495
495
495
800
800
Nota:
1) Tipul I are butelia confectionata din teava cu miner declansator fara manta de protectie.
2) tipul II are butelia confectionata din teava cu roata declansator fara manta de protectie.
3) Tipul III are butelia confectionata din teava cu miner declansator si cu manta de protectie
4) Pe locomotive Diesel si Diesel electrice se utilizeaza stingatorul G 3 III-LDE.
3.STINGATOARE DE INCENDIU PORTATIVE CU SPUMA CHIMICA (SC) SI APA PULVERIZATA (AP)
Tabelul XXIX.3
Stingatoare
de incendiu
Caracteristica
Capacitatea utila a stingatorului:
- solutia acida A
- solutia bazica B
- apa
Timpul de refulare
Lungimea maxima a jetului
Dimensiunea
Masa stingatorului incarcat
Temperatura de functionare
Masa incarcaturii de CO2
UM
SC 9
SC 9 NF
[l]
[l]
[l]
[s]
[m]
[mm]
[kg]
[C]
[g]
1,2
7,5
1,2
7,5
50 60
8
175 x 630
15,2
+ 4... + 60
50 60
8
175 x 630
16,1
+ 4... + 60
AP 10
10
20 40
46
175 x 630
15
+ 4... + 60
130
Nota.
Stingatorul SC 9-NF se foloseste,in special,in domeniul naval si feroviar,fiind asigurat impotriva eventualelor
declansari prin rastunarea accidentala.
4.STINGATOARE DE INCENDIU TRANSPORTABILE CU PULBERE (P),SPUMA CHIMICA (SC) SI APA
PULVERIZATA (AP)
Stingatoare
de incendiu
UM
P50
P125
SC90
SC180
AP60
AP100
Caracteristica
1
Masa incarcaturii cu substante de
stingere
Masa incarcaturii de CO2
Capacitatea utila
Numarul necesar de incarcaturi
A+B
Timpul de descarcare
Lungimea jetului
Capacitatea totala a recipientului
[kg]
[kg]
50
3
125
3
103
206
90
per.
[min]
[m]
12
6
24
6
180
1,2
50
1,2
100
10
0,66 1
6 10
20
1,33 1,66
6 10
120
205
16
190
35
326
107
175
[l]
Capacitatea minima a tubului
central
Masa stingatorului incarcat
Temperatura de functionare cu:
- incarcatura de vara
- incarcatura de iarna
[l]
[kg]
[C]
[C]
150
238
-20...+55
+4...+60
-20...+40
+4...+60
-10...+40
+5...+60
+5...+60
Cu adaos de antigel pina
la 15C
Clasele de incendiu
B
C
+
+
++
+
+ +1)
+
0
0
++
+
++
++
A
++
+
+
0
+ )
+
Apa pulverizata
Spuma chimica
Spuma mecanica
Dioxid de carbon
Pulbere
Haloni
Pericol de
electrocutare
--+
+
++
D
-+
+ +)
+
Culoarea de
marcare
Albastru
Galben
Galben
Negru
Alb
Verde
Legenda:
+ + indicat a se folosi;
+ se poate folosi,dar cu eficienta ridicata;
0 se poate folosi,dar cu eficienta mai ales in mediile inchise;
- nu este indicat;
- - interzis a se folosi.
1
) Pentru alcooli si alte lichide combustibile sunt necesare spume speciale.
2
) Cu destinatie speciala.
6.ARIILE MAXIME PROTEJATE SI DISTANTELE MAXIME DE AMPLASARE
A STINGATOARELOR IN RAPORT CU PERICOLUL DE INCENDIU
Tabelul XXIX.6
Ariile maxime protejate si distantele maxime de amplasare a stingatoarelor
Pericolul de incendiu
Clasa de incendiu
Tipul stingatorului folosit
Aria maxima protejata [m]
Distanta maxima [m]
1
Redus
Mediu
Ridicat
A
AP101)
G3
P2
400
B
SC9
P3
A
AP101)
P6
B
G6
P10
300
300
20
10
15
200
A
AP1001)
SC90
SC 180
200
B
P50
P125
G100
100
10
10
10
Numarul de rigle
transversale din fiecare strat
3
5
8
13
16
21
27
34
43
55
Lungimea focarului
[m]
300
500
800
1300
1600
2100
2700
3400
4300
5500
Cantitatea de benzina
necesara amorsarii [l]
0,6
1,0
1,6
2,6
3,2
4,2
5,4
6,8
8,6
11,0
Nota:
1) Se observa ca cifrele care caracterizeaza marimea focarului reprezinta numarul de rigle transversale din fiecare
strat si sutele de milimetri din lungimea focarului.
2) Focarele tip 16 A si 27 A si 43 A sunt marimi intermediare
In tava de sub stiva se introduce un strat de apa 30 mm,deasupra careia se toarna benzina,pina acesta ajunge la un
strat de circa 5 mm.Dupa 2 min. de la aprindere,tava de benzina este indepartata si se lasa stiva sa arda in continuare inca 6
min (in total 8 min),dupa care incepe operatia de stingere,de la o distanta initiala de 3 m,stingatorul apropiindu-se progresiv
de focar atit cit este posibil.
Incercarea este considerata reusita dupa incetarea stingerii,timp de 3 min nu apare flacara.
Eficienta unor stingatoare cu apa pulverizata si cu spuma chimica aflata in exploatare,determinata de focare tip
A,functie de lungimea L a focarului este data in tabelul XXIX.7.2.
Tabelul XXIX.7.2.
Lungimea eficienta L a focarelor
Stingatorul
L [m]
AP 10
0,8
AP 100
3,4
SC 9
0,5
SCNF
0,5
SC 90
2,7
SC 180
4,3
Focare tip B.Standul este format din tavi metalice,circulare,in care se deverseaza benzina,cu interval de fierbere de la
90 la 105C,intr-un strat gros de 33 mm.Cantitatea de combustibil si dimensiunile tavilor sunt aratate in tabelul XXIX.7.3
Tabelul XXIX.7.3
Simbolul marimii
focarului tip
Cantitatea de
combustibil
1
8B
13 B
21 B
27 B
34 B
43 B
55 B
70 B
89 B
113 B
2
8
13
21
27
34
43
55
70
89
113
Suprafata [m]
6
0,25
0,40
0,65
0,85
1,07
1,35
1,73
2,20
2,79
3,55
144 B
183 B
233 B
144
183
233
2400
2720
3000
200
200
200
2,5
2,5
2,5
4,52
5,75
7,32
Nota:
1) Pentru incercarea stingatoarelor cu apa pulverizata,in locul benzinei se utilizeaza motorina cu punct de
inflamabilitate a vaporilor de peste 55C.
2) Pentru testarea stingatoarelor cu spuma rezistenta la actiunea alcoolilor,cetonelor si altor hidrocarburi hidrofile
(produse polare),benzina este inlocuita cu acetona.
3) Focarele tip 27 B,43 B,70 B,113 B si 183 B sunt marimi intermediare.
4) Se observa ca cifrele care caracterizeaza marimea focarului reprezinta cantitatea de combustibil.
Stingerea incepe dupa trecerea unui minut de la aprinderea focarului,de la o distanta de 3 m,apropiind progresiv
stingatorul de focar,atit cit este posibil.
Incercarea este considerata reusita daca flacarile au fost lichidate complet,si daca,timp de 1 min. dupa
stingere,focarul nu se aprinde.
Eficienta unor stingatoare cu apa pulverizata,spuma chimica,gaze inerte si pulberi,determinata de focare tip B,functie
de suprafata S a focarului este aratata in tabelul XXIX.7.4
Tabelul XXIX.7.4
Eficienta stingatoarelor in functie de suprafata focarului
Stingatorul
AP 100
AP 100
S [m]
Stingatorul
S [m]
0,65
P1
0,40
1,73
P2
0,65
SC 9
SC 9 NF
0,65
P3
1,07
SC 90
SC 180
2,79
P5
1,77
4,52
P7
2,20
G1
G2
0,40
P 10
2,79
G3
G3 LDE
0,65
P 50
12,00
G6
1.07
P 125
25,00
Operatia efectuata
Modul de efectare
Periodicitatea
Alte precizari
2
Verificarea existentei si amplasarii
corecte a stingatorului,urmarindu-se
cu precadere
3
Vizual
4
Lunar (saptaminal
pentru punctele
vitale si vulberabile)
5
La stingatoarele cu
spuma se va verifica
si existenta cuiului
vizibilitatea,accesibilitatea,precum si
asigurarea conditiilor de mediu
pentru care este garantat
Verificarea aspectului exterior si a
starii de integritate a
subamsamblelor,constatindu-se
eventualele folosiri prealabile
(neincarcat,sigiliu deteriorat),fixarea
necorespunzatoare a reperelor
demomtabile (capac,furtun supapa
etc),infundarea duzelor de
refulare,existenta unor scurgeri sau a
unor supape in stare de
nefunctionare (blocate,sparte etc.)
Verificarea existentei etichetelor
conform STAS 11959/1-83
Curatirea si reprotejarea adecvata
(vopsire,ungere)
Verificarea amanuntita a starii de
integritate si functionalitatii
subansamblelor componente
(recipient,sistem de
declansare,supapa,asamblari
filetate,elemente de
cauciuc,materiale plastice sau sticla
etc)
Incercarea la rezistenta interna a
recipientului cu exceptia celor pentru
CO2 care se verifica conform
prevederilor prescriptiilor tehnice
ISCIR
pentru desfundat
ajutajul (la cele
portative) si a
etichetei privind
incarcarea cu solutii
de vara-iarna
Prin demontarea
completa a
stingatoarelor,cu
exceptia celor cu
CO2 care se verifica
conform prevederilor
si prescriptilor ISCIR
Prin supunerea
treptata a
stingatorului complet
asamblat si cu
orificile astupate
Anual
La cinci ani sau ori
de cite ori starea de
integritate o impune
Cu spuma
chimica
Prin prelevare de
probe in proportie de
1:7 si amestecul lor
intr-un vas gradat
Vizual
Conform indicatiilor
furnizorului
substantei A+ B
Semestrial
Cu pulbere
Prin demontarea si
cintarirea buteliei
Prin palpare manuala
Manual sau
mecanizat
Anul,maximum la 2
ani
Cu CO2
Prin cintarirea
stingatorului complet
asamblat
Anual
Cu apa
pulverizata
Prin demontarea
buteliei si cintarire
Prin masurarea
volumetrica
Anual
Se adminte o abatere
de 1% fata de
greutatea
inscriptionata
Se adminte o abatere
de 1% fata de
valoarea capacitatii
stingatorului
Simbolul
APC
APCA
APCAT
APCT
ATI
API
APII
ASpFGI
ASpJG
ASpLS
ASpPA
ASpCO2
AScM
ACTS
CRP
EGSU
HG
HC
MGSU
MHG
MP
MPR
MPU
PM
TRAS
TFAS
TTAS
RSP
RTS
APC
SR 101
7100
2410
2460
9250
2300
100 l
APC
SR 132
6200
2300
2600
7500
1500
45 kg
140
100
APC
SR 104
6720
2540
2600
10000
2100
100 l
60 kg
150
ATI
SR 104/211
6650
2490
3000
10340
3000
75 kg
150
ASpLS
SR 104
6720
2540
2580
10500
500 l
1500 kg
150
65
40
46
100
50
35
60
40
47
70
50
50
60
40
47
14
11
8
12
8
8,5
15
11
14
16
12
14
15
11
2350
2800
2500
3200
2500
2000
17,5
2500
16
2100
18
2800
24
2100
18
3000
8,20
60
5000
2500
8,2
60
5000
3000
8,20
60
5000
3000
60
10000+
6000
2
4
2
4
2
4
2500
8,20
60
25000
(la tun)
2
2+tun
2
2
ATI
SR-114
6850
2490
2985
270
4000
1780/1750
44/2630`
APCT
SR-114
7850
2850
3170
270
4000
1780/1750
40/23
APCA
SR-114
7360
2475
2630
270
4000
1780/1750
11600
11400
11400
7180
3500
300
7400
2500
100
5800
5000
170
4
170
8
150
2
2800
2500
2500
25
20 24
22
2500
2500
2500
2100
2100
2100
8,25
8,2
8,2
40
60
10 12
10 12
30 35
20 - 25
130 170
15
10
70
60
65 70
50 55
48
35
2
2
2700
35 40
2
4
2
2A
80
45 50
10,50/9,80
80
50
36
50
16
12
4
200
200
2200 2400
2000
85
10,50/9,80
4
200
100
4
300
200
30
3
2
1
1
1
1
1
3
2
2
1
1
2
2
1
1
APCT
R-8135
FA
APCT
R-10215
F si FA
APCA
(APCAT)
R-12215
DFA
ATI
R-12215
DFA
ATI
R-19259
DF
0
Lungime [mm]
Latime [mm]
Inaltime maxima (descarcat)
[mm]
Garda la sol
Ampatament[mm]
1
8200
2370
2
8500
2500
3
8600
2500
4
7730
2500
5
9080
2500
3160
330
4000
3500
305/320
4500
3010
310
3667
1844/
1664
1900/
1761
3100
300
3665+
1270
1910/
1664
1920/
1980
3250
350
4500+
1350
2065/
1765
1620/
2285
28/22
26/16
30/23
30/37
30/22
12500
16400
21500
(22000)
21400
26850
25340
2800
10800
3500
10000
9000
(9000)
800 l
11300
7500
13580
10000
6000
500 kg
praf
2000 l
4000
Caracteristica
100 kg
praf
800 l
ASpLS
DF
R-19255
R-19256
DF
6
9220
2500
3450
4500+
1350
2050/
1761
1540/
1830
150
140
100
220
100
300
220
220
8
2500
(la 10
bar
8
5000
4
5000
(5000)
5000
6
5000
6
5000
20-25
23
23
23
23
23
2500
3000
3000
3000
3000
3000
2100
2600
2600
2600
2600
2600
250
250
2,2
2,2
1500
1500
70
(1 coloana tip
A
10
20 (kg praf)
Consumul maxim de spumogen lichid (din rezervorul masinii),[l/min]
Concentratia optima de
spumogen lichid in apa [%]
Concentratia optima de
substanta tensioactiva
(detergent aditiv) in
apa [%]
Bataia tunului cu apa:
- pe orizontala,la 30
- pe verticala,la 80
Bataia maxima a tunului cu
spuma:
- pe orizontala,la 30 [m]
- pe verticala,la 80 [m]
Numarul gurilor de alimentare tip A
Numarul gurilor de refulare
tip B
Viteza maxima de deplasare
[km/h]
Viteza medie economica
[km/h]
Raza minima de viraj [m]
40
30
30
40
90
90
90
90
90
30
30 (6
tevi),
10 (pe
tun)
25(tun)
30 (tun)
30 (tun)
60 (kg praf)
300
300
56
56
25
25
70
50 60
80
60
(70)
80
60
80
60
50
60
40
(50)
60
40
60
40
2
2+tun
4
4+tun
4
2B+2A
4
2+tun
4
6+tun
2
6+tun
(covor
spuma)
80
86
(80)
85
73/84
40
9
9,25
45
10
9,7
8,5
POMPA DE STINS INCENDII DE 5000 l/min (PSI 50/8).Pompa de stins incendii PSI 50/8 este centrifuga,in simplu
flux cu doua etaje,avind rotoarele dispuse spate in spate si carcase spirale peentru fiecare etaj,iar aspiratia este bilaterala.Cu
aceasta pompa sunt echipate autopompele cisterna de stins incendii cu apa si spuma construite pe sasiu ROMAN si este
antrenata de la priza de putere a autosasiului,prin intermediul unei transmisii cardanice.
Principalele caracteristici functionale ale pompei PSI 50/8,determinate experimentat,sunt aratate in tabelu XXX.4.1
Tabelul XXX.4.1.
Caracteristicile pompei
Inaltimea de aspiratie
[m]
Numarul coloanelor de
aspiratie
Presiunea de refulare
[daN/cm]
1
1,5
2
2
3
6
10
14
7,5
1,5
0
(Alimentare din
propriul cazan)
Conducta 150
de legatura
intre cazan
si pompa
4
6
10
1000
1800
1600
1400
1800
1600
6
10
14
6
10
14
5000
4800
2900
5000
4800
2900
5200
5000
3600
5200
5000
3600
Pompa PSI 50/8 este amorsata de pompa de amorsare (de vid) 90x70 cu palete culisabile,avind urmatorii
parametrii functionali:
- debitul maxim de aer aspirat
Q = 31 m cubi/h;
- presiunea absoluta minima
H = 110 mmHg;
- turatia nominala
M = 2500 rot/min.
Pentru antrenarea lichidului spumant se utilizeaza pompa autoabsorbanta TPAL a 250 A cu o putere de 5 kW.
5.AUTOSPECIALE DE STINGERE A INCENDIILOR CU PRAF SI AZOT.
Tabelul XXX.5.1
Autospeciale de stingere a incendiilor cu praf si azot
Autospeciala
Caracteristica
1
Lungimea [mm]
Latimea [mm]
Inaltimea [mm]
Garda la sol [mm]
Ampatamentul [mm]
Ecartamentul fata/spate [mm]
Unghiul de atac/de degajare
Masa totala echipata [kg
Masa pulberii stingatoare
Debitul pe tevile tunului [kg
Debitul pe tevile de autoprotectie [kg/s]
Debitul pe tevile(pistoalele) manuale [kg/s]
Presiunea de lucru a recipientelor [bar]
Presiunea de comanda a recductoarelor [bar]
Presiunea azotului in butelii de 40 l [bar]
Presiunea azotului sau aerului pentru comenzi [bar]
Bataia maxima a tunului [m]
ASpPA
SR-114
2
6850
2500
3100
270
4000
1780/1750
11000
2x1250=2500
2x10=20
1x7,5=7,5
2x5=10
10
11-12
150 (2x4 butelii)
4-6 (1 butelie)
45-50 (2 tevi)
ASpPA
R-12215
DFA
3
8860
2500
3220
300
3665+1270
1912/1664
30/19
20000
4x1250=5000
2x7,7=15,4
4x5,1=20,4
4x4,8=19,2
10
10-12
130-150 (4x4 butelii)
5-10 (1 butelie sau compresor aer)
50 (2 tevi)
30-40 (1 teava)
15-20 (2 tevi)
60-80
120 m
35 (4 tevi)
25 (4 tevi)
60
300 m
80
40
9,25
220
10,5/9,8
150
40/44
6
7/6,5
6
ASp JG
R-37
4
8300
2500
3600
12500
7400
12650
9500
900
47/30
900
30/16
3000
30/16
1/80
1/80
2/100
1 inel toric cu 3 ajutaje
reglabile
2/100
1 inel toric cu 2 intrari B
Tip RD-45F
Tip R-35
JET
Tip R-37
JET
2250
4100
3500
11600
12300
10400
11150
10500
11200
2050 2250
570 - 640
2600
640
4500
650
600
800
Hidraulica
540
43
850
0,5
Hidraulica
500
65
1000
1,0
Telecomandata
+ 45; - 15
30 stinga
30 dreapta
+ 45; - 15
30 stinga
30 dreapta
+ 45; - 15
360
ILUMINAT
Tabelul XXX.7.1
Autospeciale pentru evacuarea fumului si gazelor la incendii si iluminat
Autospeciala
Caracteristica
Lungimea [mm]
Latimea [mm]
Inaltimea [mm]
Masa totala echipata [kg]
Viteza maxima de deplasare
a masinii [km/h]
Viteza medie economica
[km/h]
Rezervorul de combustibil [l]
Consumul mediu de
carburant:
- la 100 km vara/iarna
- la o ora de functionare in
sarcina/in gol
Tevi de refulare tip C
Furtun tip B [m]
ASp FGI
SR 104
6720
2540
2740
8300
ASp FGI
R-8135 FA
8100
2500
3250
11360
ASp FGI
R-12215 DFA
8860
2500
3180
15600
60
80
40
150
200
47
30/32
39,5/43,0
15/11
10/4
2
40
14/6
2
80
Autospecialele de fum,gaze si iluminat sunt dotate cu cite un generator de curent alternativ trifazic,precum si
diferentiat cu agregate,echipamente si accesorii specifice pentru:
1) Iluminat: proiectoare de 1000 W,virtelnite (bobine) cu cabluri,trepiede.
2) Evacuare fum si gaze fierbinti: exhaustoare,ventilatoare,tuburi din pinza.
3) Salvare evacuare persoane: coarda,cordite,targa,detector geofonic de forta vie,centuri de siguranta,aparate
izolante si de inhalat oxigen,barca pneumatica de salvare,complet de salvare,trusa sanitara.
4) Efectuarea unor lucrari: bormasina,motoferastrau cu disc abraziv sau cu lant,foarfeca speciala pentru cabluri
electrice,topor,tirnacop,toporas,spit pentru spart beton,ciocane etc; cazmale,canci,pompe submersibile.
5) Protectia personalului: masti contra fumului si gazelor,costum de protectie anticalorica,cizme si manusi
electroizolante,trusa pentru electricieni etc.
Agregatele speciale de pe Asp FGI R-12215 DFA au caracteristicile principale aratate in tabelul XXX.7.2.
Tabelul XXX.7.2.
Caracteristicile principale ale agregatelor speciale
Agregatul
Generator siveron de curent
alternativ trifazat (1 buc)
Grup electrogen pentru
sudura si forta (1 buc)
Exhaustor (4 buc)
Ventilator (4 buc)
Pompa sumersibila (4 buc)
Grup convertizor de sudura
(1 buc)
Masina de gaurit
Proiector (10 buc)
Tipul
SCR 38/400
GSFG
S/160-400
VAN 450
V 425
EPET 65
38 KVA
5 KVA
400V
3 kW
0,37 kW
4 kW
13,5 kW
35/32/30 V
0,4 kW
1 kW
220 V
CSC 350
MGN-23 N
P300C2
Presiunea [mmH2O]
Debitul [m3h]
75
650
20000
5600
630
0,65
Placile cu prize:
- trifazice de 4 kW (4 buc) de 25 A (1 buc),de 1,4 kW (3 buc),de 0,4 kW (3 buc)
- monofazice de 1 kW (12 buc).
8.AUTOSCARI MECANICE
Tabelul XXX.8.1
Autoscarile mecanice
Autoscara
AScM
ASc-M
ASc-M
ASc-M
ASc-M
Caracteristica
Lungimea [mm]
Latimea [mm]
Inaltimea [mm]
Masa totala [kg]
Rezervor de motorina [l]
Viteza maxima [km/h]
Viteza medie sau minima [km/h]
Consumul mediu la 100 km [l]
Consumul mediu la ora in sarcina
,fara sarcina [l]
Raza minima de viraj
Unghiul de rotire a scarii la plan
orizontal
Unghiul de inclinare maxima
admisa in plan vertical
Incarcatura maxima admisa la
virful scarii la inclinarea maxima
[kg]
Inaltimea maxima de lucru [m]
Raza maxima de actiune:
- cu scara in pozitie libera [m]
- cu scara in pozitie rezemata [m]
Ampatamentul [mm]
Calea fata/spate
Unghiul de atac/de degajare
MAN
DIESEL
ZIL-157
AM-32
R-8135
FA
MAGIRUS
DEUTZ
DL-37
9760
2480
3300
15000
MAGIRUS
DEUTZ
DL-44
9950
2500
3400
17500
150
82
4,7 (minima)
10100
2400
3400
12300
130
70
40
32
9640
2990
3000
9800
150 (benzina)
65
40
42
8900
2500
3450
8940
10/8
9
14/10
12
360
360
360
360
360
78
80
75
75
78
325
44,5
350
30,2
30
1 persoana
37
2 persoane in
nacela
44
80
12
15
4000
1644/1644
28/26
4600
4800
1968/1809
Fluviala
2
15 Nd (27,5 km/h)
50
2,40
3
25 km/h
24
1,7
Gradul 5
Gradul 6
300
33,5
15
2x195 CP
4x300=1200
8
140
7,67
6+4
2x420 CP
2x5+1x1,4=11,4
4
80
60
15000
2500
17
3000
1200
30-40
37,3
11,680
25
32,63
5,80
16
Caracteristica
1
Viteza de deplasare
Autonomia de functionare neintrerupta [h]
Pescajul maxim [m]
Siguranta la navigatie pe:
- o stare a marii pina la
- forta vintului pina la
Deplasamentul navei [t
Capacitatea totala a tancurilor de combustibil [m3]
Echipajul (nr. de persoane
Motoare principale
Debitul total al pompelor centrifuge la 8 at [m3h]
Numarul tunurilor de apa si spuma
Bataia tunurilor:
- jet de apa [m]
- jet de spuma [m
Rezervorul lichid spumant [kg]
Rezervorul de pulbere Florex [kg
Buteliile de azot de 40 l [buc]
Cantitatea totala de spuma aeromecanica ce se
obtine [m3]
Bataia norului de praf prin 4 linii de furtun cu
debit de 20 kg/s [m]
Lungimea maxima [m]
Latimea maxima [m]
Inaltimea totala a navei [m]
Inaltimea de montare fata de nivelul apei a
tunurilor pe platforma superioara a turnului [m]
Varianta completa
Varianta redusa
100.760
6
4
90
1000
2
3000
50.380
2
2
2x51=102
2 (UMT-60)
2x1500
74 m distanta / 63 m inaltime
1
1
1
100
MPU
400
MP
EL-TIM
800
MP
IMB-59
IMB-53
UMT-60
MP 1400
(MP-70)
MPR 1300
(MP-73)
MPR 1600
(MOPSI100)
2
1900
1210
1000
250
2 timpi
7,5 CP
6
3
1900
1210
1070
308
2 timpi
15 CP
6
4
3430
1500
1150
1010
4 timpi
45 CP
7,5
5
3480
1550
1270
885
4 timpi
50 CP
7,5
6
3430
1500
1255
885
4 timpi
50 CP
7
3680
1500
1420
800
4 timpi
55 CP
400
800
1200
1400
1300
1600
6,5
6,5
8,2
7,5
4,4
6,5
16
16
16
16
90
8
1B/2C
4 (tip B)
90
16
1A/2C
4
60
2
2 A/2B
4
90
30
2A/2B
4
90
30
2A/2B
4
1A/2B
4
4
1
2
1
1
1
4
1
2
1
1
1
4
1
2
1
1
1
3
1
2
1
1
1
Caracteristica
1
Lungimea cu accesorii [mm]
Latimea cu accesorii [mm]
Inaltimea fara accesorii [mm]
Greutatea,complet echipata[kg]
Motorul,nr. de timpi si
putere
Consumul de carburanti [kg/h]
Debitul nominal al pompei
centrifuge [l/min]
Inaltimea maxima de aspiratie
[m]
Presiunea maxima cu vanele
complet inchise la 3000
rot/min[daN/cm]
Timpul maxim de aspiratie
pentru inaltimea de 6,5 m [s]
Rezervorul de benzina [l]
Numarul de intrari/iesiri
Tub de aspiratie tip A [buc]
Role de furtun de 20 m tip B
[buc]
Role de furtun de 20 m tip C
[buc]
Tevi de refulare tip B [buc]
Tevi de refulare tip C [buc]
Sorb tip A [buc]
Distribuitor
Hidrant portativ
Viteza maxima de transport
[km/h]
2
1 (tip B)
2
1
4-10
40
60-70
MGSU 100
Dimensiunile L x l x h [mm]
2805 x 1610 x
1500
395
EGSU 40
2
3
S 18
Asincron,trifazat 2,2MW
3,5
3,5
4,5
170-180
90
100
40
20
10
Cu coeficient mare de infoiere
MG 100
MHG 50
4-10
110-200
295-475
60-115
10-18,3
3-6
220-260
40-50
4-6
De medie si
mare
infoiere,proteine
350 x 350 x 350
218
70
18
TRAS 3000
TFAS 3000
TTAS 2850
3000
30000
2850
21000
22000
20000
38
58
38
58
80
47
67
75
10
Manuala
10
Normala
40
4900 x 1512 x 1690
80
360
515
270
16
Servomotoare 3 x 380 V
- 65 + 85
- 170
300
Pompe manuale PM si hipocisterne HC (in mediul rural) cu debite de 150 180 l/min si presiuni de lucru 4 bar.
31.Alimentarea cu apa a masinilor de incendiu
Alimentarea cu apa a masinilor de incendiu se poate realiza : direct,releu naveta si mixt.
1.ALIMENTAREA DIRECTA CU APA
Masina de incendiu se amplaseaza la sursa de apa si de aici refuleaza apa cu ajutorul pompelor si prin furtunuri
asupra focarului.
Posibilitatile tehnice ale masinilor de incendiu sunt ridicate,ele putind sa refuleze apa la mari distante,dar acest lucru
este limitat de dotarea cu furtun de refulare si incadrarea cu personal.
Parametrul cel mai important care trebuie stabilit,de care depinde distanta de refulare,este presiunea la care trebuie sa
lucreze pompa pentru a asigura la teava debitul si presiunea neceasara stingerii incendiilor.
La alimentarea directa trebuie avute in vedere distanta de sursa de apa si focar,ca si diferenta de nivel.Cu cit distanta
este mai mare,cu atit pierderile de presiune sunt mai mari.
Pierderile de presiune sunt reduse in cazul folosirii liniilor de furtun cauciucat,cu diametre mari.
Pentru transportul apei este necesar sa se foloseasca linii de furtun cauciucat tip A sau tip B si distribuitorul amplasat
cit mai aproape de focar.
Presiunea la pompa se calculeaza astfel :
Pp=pt + pfr + pn ;
Pp presiunea la pompa [at];
pt presiunea la teava [at];
pfr pierderile de presiune [at];
pn presiunea corespunzatoare diferentei de nivel [at].
Presiunea la teava este fixata de seful stingerii in raport de natura incendiului,de volumul de apa existent la dispozitie
si de nevoile tactice.Pierderile de presiune corespunzatoare debitelor de la 100 la 3000/min sunt arate in tabelul XXIII.1.6.
Debitul de apa care trece prin distribuitor se imparte in mod egal prin cele trei iesiri,in cazul cind linia de
furtun,tevile de refulare si inaltimea lor a amplasare sunt identice.
Presiunea pe care trece prin distribuit are valoarea presinii la care lucreaza pompa,din care scad pierderile de
preisune prin frecare (de la pompa pina la distribuitor) si presiunea corepsunzatoare diferentei de nivel dintre locul de
amplasare a pompei distribuitorului.
Presiunea cu care apa iesi din fiecare racord al distribuitorului si intra linia de refulare se calculeaza astfel:
Pr = Pp (pfr + pn).
Presiunea din distritor nu se imparte cum se imparte debitul,ci se transmite integral spre fiecare linie de refulare,care
se racordeaza la iesirile distribuitorului.
Cunoscind presiunea si debitul necesare lucrului la incendiu se poate alege ajutajul tevii de refulare.
2.ALIMENTAREA IN RELEU CU APA.
Alimentarea in releu este sistemul prin care refularea apei de la sursa la locul incendiului se face la o masina de
incendiu la alta.Ea se foloseste atunci cind distanta de la sursa la focar este mare si nu este posibila alimentarea directa,fiind
nevoie,de regula,de 2 4 masini.
Distanta maxima pina la care se poate folosi alimentarea in releu este in functie de numarul masinilor de lupta de
care se dispune si de cantitatea de furtun din dotare.
Distanta maxima se poate calcula cu relatia:
Dmax = B1 + B2 + Bn + C1+C2+Cn 25 m;
n
B1,B2...Bn si C1,C2...Cn lungimea de furtun de tip B,respectiv de tip C,existenta pe masini;
n numarul de masini;
25 m lungimea de furtun pentru coturi la o masina.
De-a lungul releului se disting 3 sectoare: de alimentare,intermediar si de lucru la incendiu.
Pentru a realiza un releu in bune conditii trebuie sa se respecte urmatoarele reguli:
- folosirea pe cit este posibil a masinilor de incendiu care dau acelasi debit;
- asezarea la sursa de apa a masinilor de incendiu cu debitul cel mai mare;
- folosirea de furtunuri cauciucate tip A si B in perfecta stare,chiar linii duble;
- amplasarea in sectorul de alimentare a masinilor fara cazan si in sectoarele de lucru la incendiu cu cazan mai mare;
- instalarea ventilelor de presiune pe liniile de refulare pentru protejarea furtunurilor;
- cuplarea pompelor si functionarea masinilor lent si progresiv pentru a se evita producerea socurilor pe liniile de
furtun;
- intinderea liniilor de furtun cit mai corect,evitindu-se coturile bruste;
- folosirea legaturii radio intre sectorul de alimentare si cel de lucru la incendiu;
- stabilirea presiunii cu care lucreaza fiecare masina de incendiu,tinindu-se seama de pierderile de presiune prin
fiecare si de lungimea si diametrul liniilor de refulare;
- calcularea corecta a debitelor si presiunilor,si instruirea subunitatii care trebuie sa realizeze releul in bune conditii.
Daca debitul realizat prin releu este egal cu cel obtinut prin naveta,este recomandabil sa se foloseasca
naveta,deoarece liniile de furtun,in cazul releului,sunt greu de intins si de supravegheat.
3.ALIMENTAREA IN NAVETA CU APA
In cazul in care distanta de la incendiu pina la sursa de apa este prea mare si nu se dispune de furtun sufiecient pentru
releu,se poate folosi alimentarea in naveta.
Naveta este procedeul de alimentare cu apa care se foloseste,pentru transportul apei de la sursa la zona de
lucru,cazanele masinilor de incendiu.
Alimentarea cu apa in naveta devine eficienta numai daca se indeplinesc urmatoarele cerinte:
- sa existe un numar suficient de autopompe cisterne cu cazane de capacitate mare;
- sa se foloseasca pe cit posibil,masini de acelasi tip,pentru a se putea lucra sincronizat;
- sa existe o autopompa puternica la sursa de apa,care asigura umplerea cazanelor intr-un timp minim (cel putin 1000
l/min);
- sa permita circulatia normala a masinilor de incendiu pe drumurile de acces din sectorul de lucru la incendiu si pe
cel de alimentare;
- sa fie bine organizat serviciul de ordine si circulatie;
- sa se pastreze disciplina in ceea ce priveste folosirea debitului si presiunii stabilite;
- sa fie permanent dispozitivul la incendiu,masina care intra in pozitia de lucru sa se cupleze imediat la dispozitivul
deja intins;
- sa se asigure in permanenta o masina in pozitia de lucru,una in asteptare si alta la alimentare (cerinta minima).
Alimentarea cu apa in naveta este posibila si recomandabila intre doua limite.
Distantele maxime si minime se pot calcula cu relatiile:
Dmax=tmax(n-1)-t V;
2
Dmin=B1+B2+ C1+C2 50 m;
2
tmax timpul maxim de lucru printr-o masina de incendiu in conditiile de debit si presiune cerute [min];
n numarul masinilor de incendiu folosite pentru naveta;
t timpul necesar de alimentare al unei masini de incendiu,care cuprinde racordarea tubului de aspiratie,efectuarea
vidului si umplerea cazanelor cu apa [min];
V viteza de circulatie a masinilor de incendiu [min/min];
B1,B2,C1,C2 lungimea furtunurilor de tip B si C in m,din dotarea a doua masini de incendiu.
4.ALIMENTAREA MIXTA CU APA
Alimentarea mixta cu apa se organizeaza in special la marile incendii,cind se concentreaza pentru indeplinirea
misiunii un numar mare de masini .
Acest mod de alimentare necesita folosirea simultana a mai multor sisteme de alimentare.
Alegerea cuplului de sisteme depinde de distanta dintre sursa de apa si incendiu,de numarul misinilor de incendiu si
debitul necesar pentru stingerea incendiilor.
De exemplu,se pot folosi simultan urmatoarele sisteme de alimentare: direct si releu; direct si naveta;
releu,naveta,direct; releu si naveta.
In cazul adoptarii modului de alimentare mixta,fiecare sistem din cadrul cuplului respectiv se organizeaza ca si cum
s-ar folosi singur.
32.Dotarea cu mijloace de prevenire si stingere
1.CRITERIILE GENERALE DE DOTARE
La stabilirea dotarii unitatilor economice si social-culturale cu masini,instalatii,utilaje,aparatura,echipament de
protectie,substante chimice si alte mijloace destinate prevenirii si stingerii incendiilor,in functie de specificul fiecarei
unitati,se va tine seama de urmatoarele criterii generale:
a) importanta economica si sociala a unitatii;
b) categoriile de pericol de incendiu ale produselor tehnologice; clasele de periculozitate ale materialelor si
substantelor existente in unitate; clasele lichidelor combustibile; proprietatile fizico chimice ale materialelor si substantelor
care determina comportarea la foc a acestora; sarcina termina de incendiu;
c) inzestrarea de produse combustibile din instaltatiile tehnologice si categoriile depozitelor de lichide si gaze
combustibile din unitate; posibilitatea de golire rapida sau de transvazare a produselor din instalatii ori rezervoare si de
evacuare a materialelor;
d) gradul de rezistenta la foc al constructiilor si limita de rezistenta la foc a elementelor portante ale instalatiilor
tehnologice;
e) inaltimea si numarul de niveluri ale constructiilor si instalatiilor tehnologice,posibilitatile de acces;
f) gradul de protectie impotriva incendiilor asigurat prin proiectare si executie,precum si timpul exploatarii,inclusiv
prin modernizari,reprofilari,schimbari de destinatie si marirea gradului de siguranta; caracteristicile tehnico-tactice si
parametrii de functionare ai sistemelor de protectie impotriva incendiilor (pompe si retele de apa,masini,instalatii si utilaje de
stingere etc.);
g) gradul de siguranta si protectie intrinseca al instalatiilor tehnologice;
h) gradul de ocupare al teritoriului unitatii cu constructii,instalatii,depozite; dispersarea constructiilor,instalatiilor si
depozitelor;
i) sursele de alimentare cu apa (debite,presiuni,capacitate) ce pot fi utilizate in caz de incendiu,existente in unitate
sau in apropierea acesteia;
j) alimentarea cu energie electrica a instalatiilor tehnologice cu foc continuu sau cu grad ridicat de pericol in
exploatare,precum si a sistemelor de protectie impotriva incendiilor;
k) alimentarea cu energie electrica a instalatiilor tehnologice cu foc continuu sau cu grad ridicat de pericol in
exploatare,precum si a sistemelor de protectie impotriva incendiilor;
l) existenta si starea drumurilor si a celorlalte cai de acces pentru interventii; practibilitatea acestora;
m) substantele periculoase ce se pot degaja in caz de incendiu,explozie,avarie,accidente tehnice,calamitati naturale
sau manevre in instalatii;
n) numarul de incendii simultane,estimat conform normelor si prescriptiilor;
o) capacitatea de autoaparare a unitatii impotriva incendiilor; taria primei interventii cu toate fortele si mijloacele
existente in unitate,conform schemelor de interventie sau a planului de autoaparare impotriva incendiilor;
p) conceptia de interventie stabilita prin variantele planului (unic) de interventie (dimensiunile incendiului,fortele si
mjiloacele necesare,durata concentrarii acestora,timpul de interventie,procedee si tehnici utilizate,substante stingatoare etc.;
r) amplasarea unitatii in cadrul platformei industriale si fata de obiectivele sau localitatile apropiate
(distante,existenta drumurilor si starea acestora),precum si dotarea obiectivelor vecine cu masini de stingere a incendiilor;
distanta fata de unitatea militara de pompieri cea mai apropiata;
s) posibilitatile de acces pentru interventia la stingerea incendiilor,peste si printre liniile de cale ferata;
t) numarul,marimea,complexitatea si dispersarea instalatiilor tehno-logice de producere si prelucrare,existenta
metalelor in stare topita si a produselor incanndescente,protectia mijloacelor de transport utilizate;
u) necesitatea interventiei cu masini,utilaje si alte mijloace in caz de calamitati naturale.
Alegerea tipurilor cu masini,instalatii,utilaje si mijloace de interventie,precum si a substantelor de stingere,se face in
raport cu:
a) caracteristicile constructive ale constructiilor si instalatiilor;
b) proprietatile fizico-chimice ale substantelor si materialelor combustibile existente,precum si a elementelor de
constructii si materialelor care trebuie racite;
c) pericolul producerii unor explozii,avarii,reactii chimice sau alte fenomene care pun in pericol securitatea
personalului si integritatea bunurilor materiale;
d) posibilitatea de actionare in spatii inchise,in subsoluri,la inaltime sua in medii cu nocivitate marita;
e) eficienta substantelor stingatoare si compatibilitatea acestora,corelate cu optiunea economica prioritara pentru
folosirea apei,apei pulverizate,spumei (mecanice,chimice),spumei usoare,aburului,gazelor inerte,pulberilor sau substantelor
organo-halogenate;
f) posibilitatile de utilizare in timp a utilajelor in timp a utilajelor de interventie prevazute a fi folosite,de catre
personalul desemnat.
Dotarea unitatilor economice,social-culturale si localitatilor cu masini,instalatii,utilaje,aparatura,echipament de
protectie si substante chimice pentru prevenirea si stingerea incendiilor se face pe baza normelor de dotare emise potrivit
prevederilor legale.
In continuare se prezinta orientativ principalele criterii si domenii de dotare,in aplicarea lor fiind obligatorie
consultarea si rspectarea prevederilor normelor in vigoare,pentru unitatile (localitatile) in cauza.
2.INSTALATII PENTRU ALARMARE,AVERTIZARE,SEMNALIZARE SI STINGERE
Sistemul de alarmare,avertizare si anuntare a incendiilor se asigura in toate unitatile,in raport cu criteriile generale
mentionate anterior,putind avea legaturi simple,duble si triple.In principal,se folosesc urmatoarele mijloace:
- sonerii obisnuite sau polarizante;
- sirene,hupe si alte mijloace de avertizare sonora;
- telefoane directe,cap la cap,conectate la centrala telefonica a obiectivului ori la centrala urbana;
- statii radio-telefon fixe,mobile si portabile;
- instalatii de alarmare si de semnalizare a incendiilor;
- semnalizarea intrarii in functiune a instalatiilor automate de stingere,ori alte semnalizari optice;
- statii de amplificare sau de radioficare;
- interfoane;
- televiziunea cu circuit inchis.
Sistemul adoptat trebuie sa asigure anuntarea si alarmarea in cel mai scurt timp a personalului de la locurile de
munca,a formatiilor civile de pompieri,proprii si vecine,dispeceratele obiectivului si unitatile militare de pompieri,precum si
conducerea unitatii respective.
Instalatiile de semnalizare a incendiilor se prevad,de regula,in urmatoarele cazuri:
a) in unitatile care au incaperi din categoriile A,B si C pericol de incendiu,cu arie totala mai mare de 20.000;
b) in unitatile sau depozitele,indiferent de categoria de pericol de incendiu,daca aria incintei este mai mare de 10 ha;
c) in depozitele inchise de materiale,cu suprafata desfasurata mai mare de 750,avind sarcina termica totala data de
bunurile depozitate,inclusiv ambalajele,rafturile,rastelele,paletii si substantele de conservare combustibile peste 2100 MJ/m
(500 Mcal/m),daca costul instalatiei de semnalizare nu depaseste 2% din valoarea bunurilor protejate si a lucrarilor de
constructrii-montaj;
d) in depozitele cu stive inalte,in care se pastreaza bunuri combustibile sau in ambalaje combustibile,ori paleti
combustibili;
e) in depozitele inchise de lichide combustibile cu capacitatea mai mare de 25003 pentru lichidele din clasele I-II (cu
temperatura de inflamabilitate sub 55) si 125003 pentru lichide combustibile din clasele III-IV (cu temperatura de
inflamabilitate peste 55C).In cazul depozitarii lichidelor combustibile din ambele grupe,se considera ca 1m 3 lichid din
clasele I-II este egal cu 5 m3 din clasele III-IV;
f) in cladirile industriale blindate,din categoriile A,B si C pericol de incendiu,indiferent de aria construita;
g) in cladirile civile sau industriale cu inaltimea mai mare de 28m,indiferent de aria construita,atunci cind exista
incaperi in care sarcina termica depaseste 840 MJ/mde aria construita,atunci cind exista incaperi in care sarcina termica
depaseste 840 MJ/m (200 Mcal/m) sau in care se afla aparate sau utilaje de mare valoare;
h) in spatiile de parcare sau de garare care adaposetesc mai mult de 50 autovehicule (se asimileaza 1 autovehicul cu
1 autocamion sau cu 2 autoturisme 2 electrostivuitoare 2 motostivuitoare 3 electrocare 1 tractor 1 autobasculanta 1
automacara 1 autocisterna 3 motociclete 1 locomotiva etc.);
i) in incaperile in care se manipuleaza echipament de calcul electronic,de tip mare sau mijlociu si in arhivele de
prgrame si date inregistrate;
j) in gospodariile de cabluri electrice (subsolurile,podurile,tunelurile,puturile si galeriile de cabluri),precum si in
incaperile de comanda si de actionari electrice aferente;
k) in gospodariile de ungere si actionari hidraulice;
l) in incaperile pentru confectionarea sau depozitarea modelelor din lemn,cu o suprafata desfasurata de peste 750m;
m) in magazine universale generale,de textile incaltaminte,de marfuri ,metalochimice,de produse alimentare si de
mobila avind suprafete mai mari decit limitele prevazute in norme;
n) in complexele hoteliere,de odihna si tratament;
o) in cladirile cu Sali aglomerate sau cu aglomerari de persoane,teatre,sali polivalente,case de cultura,studiouri de
film.radio si TV etc.
p) in expozitiile permanente,muzee,arhive cu obiecte de mare valoare.
Detectoarele automate de incendiu se monteaza in incaperile cu pericol ridicat de incendiu,cum sunt cele speciale de
cabluri electrice (subsoluri,tuneluri,partere etc.) din gospodariile importante de cabluri electrice,subsoluri de ungere si
actionari hidraulice ,centre de calcul electronic cu calculatoare mari si mijlocii,marile magazine comerciale,salile de spectacol
sau polivalente si spatiile aferente,depozitele inchise cu bunuri de valori etc.
3.INSTALATIILE DE STINGERE A INCENDIILOR
Instalatiile de hidranti echipeaza in general toate cladirile civile si industriale,instalatii tehnologice si depozitele de
materiale si substante combustibile,inclusiv unele constructii pe timpul lucrarilor de investitii.Se execepteaza,conform
normelor,unele cladiri industriale cu pericol redus de incendiu,cladiri social-culturale cu niveluri putine sau cu numar mic de
persoane,depozite cu cantitati mici de materiale.
Instalatiile fixe de stingere cu apa pulverizata se prevad in principiu in urmatoarele cazuri:
a) in incaperile speciale (subsoluri,tuneluri,puturi,galerii etc.),ale gospodariilor importante de cabluri electrice;
b) in incaperile (statii de pompe,rezervoare etc.) ale gospodariilor de ungere si actionari hidraulice,avind o zestre de
peste 10m3 ulei combustibil,cu temperatura de inflamabilitate mai mare de 55C;
c) in transformatoare (autotransformatoare) de mare putere,conform normelor Ministerului Energiei Electrice.
Instalatiile de apa pulverizata pot fi utilizate pentru:
a) stingerea incendiilor de materiale combustibile,lichide combustibile cu temperatura de inflamabilitate peste
55C,lichide inflamabile,hidrofile etc.;
b) limitare posibilitatilor de propagare rapida a incendiilor,prin stropirea zonei de ardere;
c) protectia contra incalzirii excesive,prin racirea imensa a materialelor elementelor de constructie,instalatiilor
tehnologice si a altor bunuri amenintate de incendiu;
d) prevenirea incendiilor prin stropirea cu apa a zonei in care,in caz de avarie,se pot produce scapari de lichide ori
gaze combustile,sau metale topite;
e) in incaperi de productie si depozitare,din categoriile B sau C de incendiu,unde stingerea cu capa sub forma de jet
compact nu se recomanda.
Montarea instalatiilor tip sprinkler este oportuna in urmatoarele cazuri:
a) in sectiile de timplarie din lemn si derivatele acestuia,cu suprafata desfasurata de 2000 m si mai mult,cind sunt
situate in cladiri independente sau cu suprafata desfasurata de 500 m si mai mult,cind sunt situate in cladiri cu alte
destinatii,fara a fi separate de acestea prin peretii antifoc;
b) in sectiile pentru confectionarea modelelor din lemn cu suprafata desfasurata de 1000 m si mai mult,cind sunt
situate in cladiri independente sau de 500 m si mai mult,cind sunt situate in cladiri industriale cu alte destinatii fara a fi
separate de acestea prin pereti antifoc;
c) in depozitele pentru modele din lemn cu o suprafata desfasurata de 300 m si mai mult;
d) in depozitele inchise de materiale cu suprafata desfasurata mai mare de 750 m,avind sarcina termica totala data
de bunurile depozitate inclusiv ambalajele,paletii si substantele de conservare combustibile peste 525 MJ/m (125,5
Mcal/m),daca costul instalatiei sprinkler nu depaseste 2% din valoarea bunurilor protejate si a lucrarilor de constructiimontaj;
e) in depozitele inchise cu inaltimea de depozitare mai mare de 4 m (stive inalte),in care se pastreaza bunuri
materiale combustibile sau materiale incombustibile in ambalajele combustibile;
f) in cladirile industriale blindate sau monobloc din categoria A,B sau C pericol de incendiu,daca sarcina termica este
mai mare de 125,5 MJ/m (30 Mcal/m);
g) in garajele sau parcajele cu peste 50 autovehicule,amenajate in subsoluri;
h) in incaperile din cladirile foarte inalte,cu inaltimi mai mari de 45m,in care sarcina termica depaseste 2100 MJ/m
(500 Mcal m);
i) in incaperile din categoriile A,B si C pericol de incendiu,situate la inaltimi de peste 30 m;
j) in incaperile din categoriile A,B si C pericol de incendiu din cadrul sectiilor chimice,petrochimice in raport de
importanta si vulnerabilitatea sectiilor;
k) in morile de cereale de mare capacitate.
l) in cladirile cu sali aglomerate (teatre,cluburi,case de cultura,sali polivalente etc.) cu capacitate mai mare de 400
locuri,studiouri de filmare,radio si TV;
m) in magazinele universale generale,te textile,incaltaminte,de mobila,de produse alimentare si marfuri metalochimice cu suprafetele mai mari decit limitele prevazute in norme.
Instalatiile de drencere pentru stingerea incendiilor se prevad in incaperile cu pericol mare de incendiu,unde din
cauza propagarii rapide a focului sau din alte considerente,nu pot fi utilizate cu eficienta alte sisteme de stingere,sectii si
depozite de produse din clasa C4 de combustibilitate.
Drencerele pentru perdele de protectie se prevad la:
a) protejarea golurilor (usi,ferestre etc.) din peretii despartitori,pentru a impiedica transmiterea focului de la o
incapere la alta;
b) protectia cortinelor,usilor sau obloanelor din peretii antifoc;
c) protectia cladirilor in exterior,cind nu sunt amplasate la distante corespunzatoare
d) protejarea unor portiuni din incaperile cu pericol de incendiu;
e) limitarea propagarii incendiilor prin benzile transportoare de cocs,carbuni si alte materiale combustibile;
f) protectia unor instalatii,utilaje si coloane tehnologice,fascicule de conducte ce vehiculeaza gaze sau lichide
combustibile,fluxuri de cabluri electrice si elemente de sustinere a acestora.
Instalatiile de racire cu apa se prevad la:
a) rezervoarele (sferele) supraterane sau semingropate de gaze lichefiate,care trebuie protejate impotriva radiatiei
termice pentru a nu depasi temperatura admisa de stocare;
b) rezervoarele supraterane sau semiingropate cu lichide combustibile,neizolate termic cu capacitatea totala de 2500
m pentru clasele I-II si de 5000 m3 pentru clasele III-IV.Rezervoarele cu capacitatea de 5000 m3 si mai mari se prevad cu
instalatii fixe de racire cu apa;
c) stilpii mecanic portanti neprotejati termic,amplasati in zone expuse in contact cu metal topit sau in apropierea unor
puncte cu pericol potential ridicat de izbucnire a incendiilor,avind sarcina termica peste 420MJ/m (100 Mcal/m).
Nu se prevad cu instalatii de racire depozitele de lichide combustibile avind:
a) capacitatea pina la 50 m3;
b) capacitatea pina la 100m3,daca sunt amplasate,izolat,fata de unitati sau localitati,la o distanta de 300 m sau cind
sunt in incinte unde nu este obligatorie alimentarea cu apa pentru stingerea incendiilor;
Instalatiile de abur se folosesc pentru stingerea incendiilor provocate de substante gazoase,lichide sau solide
combustibile din incaperi inchise,prin inundarea spatiilor respective,in urmatoarele cazuri:
a) in spatiile inchise cu volum pina la 500 m3,unde se utilizeaza substante gazoase,lichide sau solide combustibile;
b) in rezervoarele ingropate de pacura sau de combustibil special,cu volumul de cel mult 6000 m3;
c) in subsolurile hidraulice (ungere,actionari hidraulice etc.) cu volumul mai mic de 3000 m 3;
Aburul se utilizeaza pentru stingerea incendiilor sub forma de jeturi sau perdele de protectie ori pentru prevenirea
formarii amestecurilor explozive,dupa cum urmeaza:
a) coloane tehnologice de prelucrare a produselor combustibile din uzine chimice,petrochimice,cocsochimice;
b) rapme cai ferate de incarcare-descarcare pentru lichide combustibile;
c) batale si decantoare pentru captarea reziduurilor de lichide combustibile.
Instalatiile de stingere a incendiilor cu spuma se prevad la:
a) cladirile,incaperile sau instalatiile tehnologice in care se utilizeaza lichide combustibile din clasa de
inflamabilitate I-II,in cantitati mai mari de 10 m3 sau din clasa de inflamabilitate III-IV,in cantitati mai mari de 50 m 3;
b) depozitele combustibile cu capacitatede 50 m3 sau mai mult (tabelul XXXII.3.1);
c) rampele auto sau caile ferate,cu mai mult de 5 guri de incarcare-descarcare pentru lichidele combustibile;
d) incaperile speciale importante de cabluri electrice,cu volum redus sau in care utilizarea apei nu este indicata.
Tabelul (XXXII.3.1)
Instalatiile de stingere a incendiilor cu spuma pentru depozite de lichide combustibile
Capacitatea depozitului [m3]
51 500
501 2500
2501 5500
5501 100000
Peste 100000
Ingropate
Supraterane,semiingropate sau
ingropate
Semifixa
Fixa
Instalatiile de stingere a incendiilor cu gaze inerte,prin inundare totala sau actionarea locala,se vor adopta atunci cind
alte mijloace de stingere nu sunt eficace sau sunt contraindicate si se prevad in urmatoarele cazuri:
a) in arhivele,muzeele si bibliotecile cu documente si bunuri de importanta deosebita,in depozitele de materiale de
mare valoare,amenajate in incaperi care au o suprafata mica de goluri si in care nu se poate efectua un control permanent;
b) in incaperile intreprinderilor,laboratoarelor sau institutelor de cercetari stiintifice din categoriile A si B pericol de
incendiu,in care se afla instalatii de aparataj de mare valoare;
c) la masinile si instalatiile electrice care se afla in incaperi inchise si care indeplinesc un rol important in asigurarea
continuitatii productiei (transformatoare,statii de distributie etc.);
d) in centrele de calcul electronic de tip mare sau mijlociu si la alte instalatii si aparate electronice,care au un rol
important in asigurarea continuitatii productiei,centrale telefonice automate,centrale electrodinamice din statii CF;
e) in sectiile de prelucrare a metalelor piroforice,in cazul in care rezulta particule fin divizate;
f) la instalatiile sau utilajele cu proces tehnologic din categoria A,B sau C,care constituie mare pericol pentru restul
instalatiilor si utilajelor,apriderea lor putind provoca extinderea rapida a incendiului;
g) in incaperile importante de cabluri electrice cu volum redus,care cuprinde aparate sau echipamente electrice
necapsulate ori cu grad de protectie mai mic de IP-33,precum si in spatiile care se afla deaspura unor astfel de instalatii;
h) in incaperile in care se prelucreaza sau se utilizeaza substante,care in contact cu apa sau aerul dau reactii
exoterme;
i) in incaperile de productie si depozitare fara supraveghere continua,cu produse importante pentru continuitatea
productiei,unde se impune stingerea rapida a eventualelor incendii,in vederea reluarii imediate a activitatii ;
j) in statiile de pompare pentru lichide tehnologice combustibile,in incaperile inchise,a caror functionare
conditioneaza desfasurarea activitatii de productie;
k) la bazinele si rezervoarele tehnologice cu lichide tehnologice combustibile calde.
Instalatiile de stingere a incendiilor cu pulbere sau cu haloni se prevad in cazurile cind celelalte substante stingatoare
(apa,spuma,abur sua gaze inerte) nu sunt eficiente.
4.MASINI DE STINGERE A INCENDIILOR
Dotarea unitatilor economice cu masini de stingere a incendiilor se asigura pe baza criteriilor generale a urmatoarelor
criterii specifice:
a) debitele de apa pentru stingerea din exterior a incendiilor,rezultate conform STAS 1478,in ipotezele de stingere
cele mai defavorizate;
b) suprafata incintei si suprafata construita a unitatii,inaltimea constructiilor si instalatiilor;
c) numarul de incendii simultane stabilit potrivit prevederilor STAS 1478.De exemplu,in unitatile siderugice si
metalurgice se considera ca poate avea loc un incendiu (avarie sau accident tehnic) care implica interventia masinilor de
stingere,la o suprafata de 250 ha,iar in cele chimice si petrochimice la 150 ha;
d) caracteristicile si performantele tehnico-tactice ale masinilor de stingere existente si a celor ce urmeaza a fi
introduse in dotare;
e) oportunitatea dispersarii masinilor si utilajelor de stingere,in apropierea celor mai importante si vulnerabile
instlatii tehnologice;
f) modernizarile survenite in dotarea unitatii,cu instalatii fize de prevenire si stingere a incendiilor
g) necesitatea supravegherii cu masini de stingere a unor operati tehnologice si lucrari periculoase.
In raport cu debitul maxim de apa calculat Q pentru stingerea din exterior a incendiilor la cladiri si depozite,se
stabilesc in principiu grupele de dotare cu masini de stingere indicatie in tabelul XXXII.4.1
Grupele de dotare cu masini
Grupa
I
II
III
[Q [l/s]]
5 10
11 20
21 33
IV
V
31-40
Peste 40
Dotarea cu masini
1 motopompa cu debit de 800 l/min
1 motopompa cu debit de 1000 l/min
1 autopompa cisterna sau 2 motopompe
din care una cu debit 1500 l/min
2 autopompe cisterna
3 autopompe cisterna
Dotarea unitatilor cu masini de stingere a incendiilor se majoreaza,in cazurile in care suprafata incintei depaseste
limita considerabila si s-a stabilit posibilitatea producerii incendiilor (avariilor,acciendetelor tehnice) simultane.
In aceste situatii,majoritatea dotarii cu masini de stingerea incendiilor,se face,in principiu,in raport cu suprafata
incintei industriale suplimentare fata de 150 ha sau de 250ha si de posibilitatea de cooperare.De exemplu:
a) cite 1 autopompa cisterna la 50 ha,pentru suprafata suplimentara de 150 ha (300 ha in total);
b) cite 1 autopompa cisterna la 75 ha,pentru suprafata suplimentara de 150 ha,fata de aliniatul anterior (450 ha);
c) cite 1 autopompa cisterna la 100 ha,pentru suprafata suplimentara de 200 ha,fata de aliniatul anterior (650 ha in
total)
d) cite 1 cisterna la 125 ha,pentru suprafata suplimentara de 250 ha,fata de aliniatul anterior (900 ha total);
e) cite 1 autopompa cisterna la 150 ha,pentru suprafata incintei de peste 900 ha.
Nota.In stabilirea suprafetelor suplimentare,nu se iau in calcul ariile neocupate de constructii,instalatii si
depozite,drumuri si cai ferate.
In raport cu particularitatile incendiilor,procedeele si metodele de stingere adecvate si conceptia de interventie
stabilita,autopompele cisterna si motopompele pot fi inlocuite cu autotunuri de stins incendii sau cu autospeciale de stins cu
spuma,respectiv cu motogeneratoare ori hidrogeneratoare de spuma.De asemenea,dotarea cu masini pentru stingerea
incendiilor se complecteaza cu autospeciale de stins cu praf si gaze inerte; cu dioxid de carbon; pentru evacuarea
fumului,gazelor si iluminat; autocisterne pentru transport substante chimice stingatoare; tunuri mobile cu apa si spuma.
Pentru asigurarea interventiei la stingerea incendiilor la constructii industriale sau instalatii cu procese tehnologice
din categoriile A,B sau C pericol de incendiu si care au inaltimi mai mari de 20 m,unitatile se doteaza si cu autoscari.
Dotarea localitatilor cu masini de stingere a incendiilor se face in principiu functie de puterea economica si marimea
localitatii,numarul locuitorilor,combustibilitatea materialelor de constructii utilizate la cladiri,distantele fata de subunitatea
militara de pompieri si fata de formatiile civile de pompieri,vecine,starea drumurilor si posibilitatile de acces pe parcursul
anului,operativitatea ce o poate asigura interventia in sectorul increndintat,conditiile existente pentru incadrarea cu personal
operativ si adapostirea masinilor respective.
5.MIJLOACE DE PROTECTIE SI SALVARE
Pentru asigurarea protectiei personalului de interventie si salvarea persoanelor periclitate de incendiu,toate unitatile
se doteaza conform normelor cu mijloace indicate in tabelul XXXII.5.1
Nr. crt
0
1
Mijloace
1
Costum de protectie contra apei
10
11
12
13
15
16
17
Cos de salvare
18
19
20
21
14
22
23
interventie etc.),precum si a pompierilor cu activitate obsteasca.Fortele formatiei care desfasoara diferite activitati in obiectiv
trebuie sa mentina permanent legatura cu sediu acesteia prin telefon,radiotelefon sau prin alt mijloc de anuntare pentru a
putea fi alarmate in cel mai scurt timp.De asemenea,la locul de munca al pompierilor cu activitate obsteasca se asigura
mijloace de alarmare si anuntare (sonerii polarizante,telefon,sirena etc.).
Anuntarea incendiului la pompierii militari se face obligatoriu din primele momente,cunoscind find ca indeosebi in
industrie,agricultura si in alte categorii de obiective orice inceput de incendiu poate deveni in scurt timp un incendiu de
proportii.
Atit la primirea si transmiterea anuntului de incendiu,cit si la comunicarea datelor ulterioare,referitoare la evolutia
acestuia,deosebit de important este sa se dea si sa se receptioneze corect datele,mai ales cele care primesc locul izbucnirii si
proportiile incendiului.
Una dintre primele masuri ce se intreprind la serviciu a fiecarui schimb (tura) al formatiei este organizarea
interventiei zilnice,care consta in stabilirea nominala a pompierilor civili care vor indeplini in schimbul respectiv functiile
prevazute in decizia de constitutie a formatiei.Complectarea organizarii interventiei zilnice intra in sarcinea sefului de
formatie.Cind acesta lipseste,complectarea se face in ordine de catre seful de tura,seful de grupa sau mecanicului de
motopoma,dupa caz.
Pentru stabilirea pompierilor civili cu activitate obsteasca (voluntari) se ia in prealabil legatura cu acestia,iar in cazul
lipsei de la serviciu a unor pompieri,se solicita conducatorilor locurilor de munca sa-i inlocuiasca cu altii din rezerva
formatiei.
In unitatile care nu au regim de functionare continua pe timpul zilelor de repaus se asigura completarea incadrarii
masinilor si utilajelor de stingere a incendiilor cu personalul de serviciu existent,in obiectivele respective.
Cu prilejul sarbatorilor nationale si religioase,precum si pe timpul situatiilor deosebite,se ia masuri pentru incadrarea
complecta cu personal a formatiei de pompieri si uneori chiar de inainte a capacitatii de interventiei a acesteia,prin
introducerea in serviciu a pompierilor din turele libere si de rezerva.
Personalul prevazut sa asigure interventia ia cunostinta despre aceasta sub semnatura,actiune care trebuie incheiata
de regula,in maximum 15 min de la intrarea in serviciu intrucit la un eventual incendiu izbucnit,in acest interval de timp,mai
pot fi mobilizati si pompieri care au iesit din serviciu.
Potrivit dispozitiilor legale,pompierii incadrati pe functii operative (profesionisti) au obligatia de a nu-si parasi
postul pina la sosirea schimbului si predarea serviciului.Predarea si primirea masinilor si utilajelor din dotare formatiei
civile,precum si a mijloacelor de anuntare si alarmare se face pe baza de proces verbal.
2.STABILIREA CONCEPTIEI DE INTERVENTIE LA INCENDII
Conceptia de actiunea a formatiei civile de pompieri in caz de incendiu se stabileste in ipotezele de stingere.Astfel:
1) La stabilirea numarului ipotezelor de stingere a incendiilor si a sectoarelor pentru care se intocmesc se tine seama
de urmatoarele:
- variantele existente in planurile unice de interventie sau in planurile de interventie intocmai de unitatile si
subunitatile militare de pompieri;
- numarul punctelor vitale vulnerabile la incendiu din unitate si eventual asemanarea dintre acestea;
- numarul teoretic de incendii simultane determinat potrivit numerelor si prescriptiilor tehnice;
- posibilitatile scoaterii din functiune a sistemelor de alarmare cu apa pentru stingerea incendiilor din cauza unor
calamitati naturale,avarii,explozii sau alte asemenea evenimente;
- cerintele pregatirii fortelor de interventie pentru a actiona in conditii dificile si grele de lucru,determinata de
situatiile complexe care se poate afla obiectivul sau unele sectii si instalatii ale acestuia.
Stabilirea conceptiei de interventie se face pe baza studiului tactic amanuntit si a analizei situatiei concrete din
obiectiv.
2) La adaptarea conceptiei de interventie pentru fiecare ipoteza de stingere a incendiilor se au in vedere o serie de
criterii si elemente cum sunt:
- stabilirea locului izbucnirii incendiului in punctul de control potential cel mai ridicat de producere a
acestuia.Exemple: locurile in care s-au produs frecvent inceputuri de incendiu,locurile in care exista in conditii normale surse
de aprindere ori imprejari care pe pot genera etc.
- delimitarea incendiului in functie de natura si proprietatile materialelor si substantelor combustibile existente si
modul de distrugere a acestora; viteza de ardere si directiile principale probabile de propagare a incendiului; timpul de
realizare a primei interventii;
- luarea in calcul a eficientei si a consumului de substante stingatoare a instalatiilor de stingere a incendiilor (cu
spuma,apa pulverizata sau abur,tip sprinkler si drencer,tunuri,hidranti); prioritatea punerii in functiune a acestor instalatii
inaintea masinilor si utilajelor mobile sau,dupa caz,prin alimentarea directa a unei instalatii de la mijloacele mobile de
interventie;
- amplasarea tuturor masinilor si utilajelor din prima interventie la sursele de apa cele mai apropiate de locul
izbucnirii incendiului,urmarindu-se sa nu se scoata in functiune instalatiile fixe de stingere si sa nu se reduca capacitatea lor
de actiune; ingroparea masinilor si utilajelor pe sectoare,a interventiei pentru a se asigura conducerea mai operativa a
acestora; asigurarea posibilitatilor de acces pe linga masinile din prima interventie,a celorlalte masini si utilaje din urgenta;
stabilirea ordinelor de deplasare la incendiu a masinilor si utilajelor,precum si a baremului (timpului operativ);
- adaptarea,in functie de situatia tactica creata a celor mai adecvate si eficiente procedee de stingere a
incendiului,cum sunt: reducerea temperaturii din zona de ardere; izolarea substantelor combustibile fata de aerul din
atmosfera; reducerea continutului minim de oxigen sub limita de aprindere sau de ardere; introducerea de inhibitori (gaze
interne,abur,substante chimice etc) in spatiile in care se produc reactii de ardere; oprirea accesului substantelor combustibile
in zona de ardere;
- corelarea ipotezei de stingere cu datele si elementele din schema de interventie intocmita pentru instalatiile cu
pericol deosebit de incendiu si explozie sau cu organizarea prevenirii si stingerii incendiilor la locul de munca in cauza;
- stabilirea concreta a misiunilor formatiilor civile de pompieri pe sectoarele,pe grupe de lucru (salvare si
evacuare,salvatori,specialisti),si dupa verificarea executarii operatiilor prevazute pentru personalul de la locul de munca
(punerea in functiune a instalatiilor de racire si de stingere a incendiilor,intreruperea alimentarii cu energie electrica si
combustili,golirii,purjarii,inetizarii,inchiderea unor elemente antifoc etc): localizarea si lichidarea incendiilor,precizindu-se
mijloacele si substantele de stingere,evacuarea bunurilor materiale,protectia vecinatatilor;
- stabilirea mijloacelor de protectie utilizate de catre personalul de interventie si masurilor de tehnica a securitatii
muncii;
- precizarea misiunilor precum fortele care coopereaza cu formatiile civile de pompieri cum sunt: sprijinirea grupelor
de lucru si de salvare si evacuare,efectuarea unor lucrari ce implica un volum de munca mai mare
(deschideri,deblocari,evacuari etc.) sau o pregatire specializata (primul ajutor medical,paza bunurilor evacuate si a zonei
incendiului,transportul persoanelor accidentate etc.),intimpinarea fortelor de interventie din afara obiectivului si indicarea
traseului cel mai scurt spre locul incendiului si altele;
- folosirea masinilor si utilajelor din dotarea formatiilor civile de pompieri la capacacitatea lor maxima de
interventie,in functie de caracteristicile si performantele tehnico-tactice ale acestora,nivelul de incadrare cu personal propriu
la sursele de apa la locul incendiului,dispozitivul optim adoptat (nr. de linii de furtun,tipul acestora si al tevilor substanta
stingatoare utilizata,inaltimea la care se lucreaza;
- adaptarea formei dispozitivului de interventie,care poate fi circular,in linie,pe un nivel sau etajat,urmarindu-se:
folosirea posibilitatilor maxime existente de contact a tevilor de stingere (cu apa,spuma sau pulberi si gaze inerte) cu
suprafata incendiului; organizarea si desfasurarea energic,in continua miscare,la timp si pe directiile principale de dezvoltare
a incendiului,crearea conditiilor favorabile pentru efectuarea manevrei rapide a fortelor si mijloacelor pe noi pozitii de lucru
in cazul in care evolutia incendiului implica sau cind locul izbucnirii incendiului ori situatia reala (ori marcata) a acestuia
difera fata de elementele stabilite initial in ipoteza de stingere.
3) Principalele elemente ale conceptiei de interventie ale formatiilor civile de pompieri se marcheaza si grafic in
planul de autoaparare impotriva incendiilor.Astfel,pe schita fiecarei ipoteze se marcheaza in plan ori prin semne
conventionale urmatoarele:
- amplasarea la scara a constructiei,instalatiei sau depozitului in care a izbucnit incendiul,precum si a celor vecine;
denumirea ori destinatia acestora; cailor de access in constructii si instalatii (usi,scari);
- locul izbucnirii incendiului,suprafata incendiata si directiile principale de propagare;
- amplasarea tututor surselor de apa naturale si artificiale care pot fi utilizate la stingerea incendiului si capacitatea
sau parametrii acestuia;
- amplasarea la sursele de apa a masinilor si utilajelor care utilizeaza apa; locul de amplasare a masinilor si utilajelor
pentru stingerea cu pulberi si gaze inerte,pentru evacuarea fumului,gazelor si iluminat,pentru lucrul la inaltime si dupa caz,a
acelor de rezerva;
- traseele dispozitivelor de interventie de la fiecare masina si utilaj,timpul acestora si felul substantelor stingatoare ce
le refuleaza;
- amplasarea punctelor de actionare ale instalatiilor fixe si semifixe de stingere a incendiilor,precum si a
dispozitivelor exterioare de interventie ale acestora (ziduri de apa,perdele de apa sau de abur etc.);
- traseele de evacuare si locurile de depozitare ale bunurilor evacuate din zona incendiului;
- punctele cardinale,(nordul,directia si viteza vintului predominant);
- timpul operativ (baremul);
- amplasarea punctului de comanda,punctului sanitar si a celorlalte elemente de coorperare;
- legenda cu semnele conventionale utilizate.
Verificarea viabilitatii ipotezelor de stingere a incendiilor se face prin exercitii si aplicatii practice,precum si la
eventualele inceputuri de incendii,sau incendii.Pe baza concluzilor desprinse cu aceste prilejuri,precum si a rezultatelor
obtinute in controale si verificari privind modificarile survenite (modernizarea tehnologiei,reprofilarea procesului
tehnologic,dezvoltarea capacitatii de productie,dotarea cu noi mijloace de stingere etc.) se complecteaza si se actualizeaza
ipotezele de stingere astfel incit conceptia de interventie materializata in acestea sa fie in permanenta in concordanta cu
realitatea din obiectiv.
Pentru a se asigura accesul actiunii de stingere a incendiilor este necesara ca ipotezele de stingere si modul practic de
aplicare a acestora sa fie cunoscute temeinic,in partile cel privesc,de catre intregul personal care participa la prima
interventie.Eficienta aplicarii ipotezelor de stingere depinde totodata de modul cum se asigura conducerea unitatii si
permanenta a fortelor si mijloacelor de interventie.
3.ORGANIZAREA INTERVENTIEI LA CALAMITATI NATURALE
Organizarea interventiei pentru limitarea si lichidarea efectelor provocate de calamitati natural se inscrie de
asemenea in planul de aparare impotriva incendiilor si cuprinde nominalizarea constructiilor,instalatiilor sau zonelor care pot
fi afectate,masurile specifice care se iau in caz de inundatii,inzapeziri si cutremur,precum si planurile cladirilor intocmite
potrivit prevederilor legale.
Planurile cladirilor se intocmesc in trei exemplare si contin:
- descrierea detaliilor constructive (tipul si natura structurii de rezistenta si a acoperisului,numarul de niveluri si
inaltime a cladirii),numarul de persoane pe schimburi,lista cu organele si unitatile cu care se coopereaza si modul de realizare
a legaturii cu acestea;
- planurile constructiilor sau instalatiilor realizate la scara pe forma A4 pe care se marcheaza pozitia cailor de acces
si a intrarilor,retelele de alimentare cu apa,de canalizare,de gaze,de energie electrica si de incalzire cu punctele de intrerupere
(actionare) a acestora,punctele de oprire a alimentarii instalatiilor din constructii cu substante periculoase
(combustibile,toxice etc.) si de evacuare rapida a acestora din cladire.
Planurile cladirilor se intocmesc de catre conducerea unitatii prin comisia tehnica P.S.I. si compartimentul de
proiectare sau de investitii al unitatii,ori de catre institulul de proiectari de specialitate care a proiectat si constructia si
instalatiile tehnologice respective.In unitatile mari planurile se pastreaza,de regula,la compartimentul administrativ sau la cel
tehnic.
Pentru noile obiective de investitii,planurile cladirilor se intocmesc de proiectant.
Insusirea elementelor din planurile de situatie si actualizare acestora se face prin recunoasteri,exercitii si aplicatii.