Sunteți pe pagina 1din 1

de tefan Petrea

2017-02-01 |

[oceanul ]

obosind de iubire
carnea mi se retrage n oase
sunt un schelet al urmtoarei clipe, umbltor
sufletul meu pucria
a primit sentin de graiere
aproape c nu sunt viu
n paradigma aceasta a
ideii de om
la necropsie se optea prin
spitalul de ieri
c mai am civa centimetri de via
i cum o singur secund are
nutiuci milimetri
matematic sunt viu
n zori fac n mine un referendum
pe chestia c
sunt ori ba
sunt invitate s voteze
toate luminile mele impare
sunt ori ba, n fine,
obosit de cdere adorm la
umbra de mam a
tcerii de sine