Luxatiile

Luxatiile reprezinta rupture

capsulei articulare, a ligamentelor, cu
dislocarea oaselor din articula;ie,
pierzand contactul dintre ele partial sau
total.

Luxatia este provocata de un

soc sau de o miscare fortata, mult mai rar
de o malformatie. O luxatie partial, sau
subluxatie, apare cand osul deplasat a
alunecat intr-o parte, dar inca ramane in contact pe o anumita suprafata cu al doilea os al
articulatiei. In luxatie, incidental traumatic determina o ruptura a capsule articulare si de
aceea cele doua oase nu mai au legatura. Prima interventie a ortopedului in luxatie este
grabnica, el trebuie sa readuca suprafetele ososase in contact, dupa care sa urmeze
imobilizarea articulatiei.
Luxatiile pot sa apara la oricare
dintre articulatii (umar, cot, pumn, sold,
genunchi, glezna, interfalangiene).

In cazul unei luxatii nu este

indicata reducerea ortopedica la locul
accidentului de catre persoane fara pregatire
medicala, pentru ca incercarile multiple de
reducere pot compromite ireversibil
structura osului si a partilor moi(capsula,
ligamente, vase sangvine).
Simptome: durere, deformarea
regiunii, imposibilitatea de a misca articulatia. Luxatiile produc imediat durere severa, ce
poate fi debilitanta, invalidanta. Neglijarea luxatiilor se transforma intr-o problema
cronica. Totusi, daca este tratata corespunzator si prompt, se vindeca bine, asigurand o
intoarcere sigura si in scurt timp la activitate(6 saptamani). Oricare din urmatoarele
semne si simptome ar trebui sa atentioneze necesitatea prezentarii la medic imediat:
auzirea sau simtirea unei trosnituri sau unei serii de trosnituri indicand ruptura
ligamentului sau ligamentelor incapacitatea continuarii activitatii aparitia unei
tumefieri care se accentueaza rapid, sau regiunii inferioare a membrului inferior respectiv
deformarea vizibila la locul traumatismului decolorarea sau vanatai evidente un
traumatism anterior cu aceeasi localizare

1
 Diagnostic: Radiografia permite confirmarea diagnosticului. O luxatie poate
fi asociata cu o fractura a unuia sau ambelor oase. De altfel, ea se poate complica pe
scurta durata cu o compresie a arterelor sau a nervilor invecinati, ori a maduvei spinarii in
cazul vertebrelor. O luxatie veche poate reaparea cu ocazia unor traumatisme, chiar a
unor miscari din ce in ce mai mici: atunci se vorbeste de luxatie recidivanta.

Tratament: Ingrijirea
imediata a luxatiilor acute inseamna
controlul durerii si limitarea
tumefierii tesuturilor moi.
Articulatia ar trebui pusa in repaus,
pe cat posibil cu ridicarea acesteia
deasupra nivelului inimii. Pentru a
reduce durerea si tumefierea, se
aplica gheata sparta intr-o punga de
plastic bine inchisa, mentinand pielea
uscata. Punga se aplica timp de 15-
20 minute, la fiecare trei sau patru
ore. Un bandaj elastic pentru compresie ar trebui purtat tot timpul, inclusiv in timpul
somnului. Antiinflamatoare ar trebui luate pentru a reduce durerea si inflamatia. Daca
luxatia nu este tratata corespunzator, se ajunge la artroze timpurii si la limitarea
miscarilor.

Cand exista dubii asupra unui traumatism

acut, se recomanda initierea masurilor de urgenta (gheata
local, antiinflamator crema/spray, membrul ridicat, fasa
elastica) si prezentarea prompta la medic. Tratamentul
consta intr-o reducere de urgenta, la spital, a celor doua
oase; aceasta operatie poate fi ortopedica sau chirurgicala.
Articulatia este apoi imobilizata, timp in care capsula si
ligamentele se cicatrizeaza: timp de 2-3 saptamani pentru
o articulatie mica, o luna pentru luxatia soldului, aceasta
necesitand in plus punerea in tractiune a gambei. Mult mai
rara si mai grava, luxatia genunchiului, care antreneaza o
ruptura a tuturor ligamentelor articulatiei, necesita o
reparatie chirurgicala si o imobilizare a membrului
inferior timp de aproximativ 6 saptamani. Bolnavul poate merge ajutandu-se de bastoane
apoi, la aproximativ doua luni dupa accident, fara sa se sprijine pe piciorul respectiv. Sunt
frecvente sechele ca o redoare sau, din contra, o instabilitate a genunchiului.

2
3