Inorogul Si Fetita

A fost odata o fetita pe nume Maria. Ea primise o carte cu inorogi si toata ziua visa sa ii
intalneasca.

Intr-o zi a plecat la picnic cu parintii ei, in padure.

In timp ce parintii pregateau micii, pulpele de pui si carnaciorii pentru gratarel, Mariuca a
inceput sa adune floricele pentru parinti. Cu cat se afunda in padure cu atat i se parea ca
florile devin din ce in ce mai frumoase. Dar, tot adunand, se pierdu de parinti.

Atunci cand realiza acest lucru toata padure i se paru diferita. Spaima transforma padurea cea
frumoasa intr-un loc primejdios in care traiesc tot felul de animale care de abia asteapta sa o
manance.

Incepuse sa planga si sa tremure de frica. Printre lacrimi observa o lumina in intunericul

dimprejur. Era o lumina ca de curcubeu. Acea lumina venea dintr-un corn de inorog. Cornul
magic al inorogului avea la varf toate culorile curcubeului si de acolo venea lumina magica. La
mijloc, cornul era negru iar inceputul cornului era de un alb cum nu mai vazuse Mariuca
vreodata. Nici macar zapada nu era asa de alba. Apoi, cand se obisnui cu lumina aceea
magica, observa si inorogul.

Era alb, un alb pur, exact ca si inceputul cornului. Stralucea! Ii observa apoi ochii blanzi si calzi
care ii spuneau sa nu se teama, padurea este sigura si nimeni nu ii va face vreun rau.

Mariuca intinse fara sa vrea manutele ca sa imbratiseze inorogul. Acesta isi lasa capul in jos si
o lasa pe fetita sa il imbratiseze.

Fetita il intreba cum il cheama iar inorogul ii spuse ca este o fata-inorog si o cheama
Curcubeu. Mariuca isi spuse numele si ii spuse ca este foarte fericita acum ca a intalnit-o mai
ales ca si-a dorit dintotdeauna sa intalneasca un inorog.

Curcubeu i-a spus ca ea apare numai oamenilor cu sufletul bun. Iar Mariuca este un om cu
sufletul foarte bun.

Asta i-a placut Mariucii. Dupa aceasta discutie, Curcubeu i-a spus Mariucii sa urce in spinarea
ei. A intins piciorul din fata pentru a o ajuta pe Maria sa se urce si apoi a plecat inspre locul in
care se aflau parintii.

Acestia incepusera sa o caute pe fetita si erau nelinistiti.

Ajunsa aproape de parinti o lasa pe Mariuca jos, intr-o poiana cu flori. Fetita adormise si
Curcubeu o lasa sa doarma. Isi lua ramas bun de la fetita adormita dandu-i un cadou: in
fiecare noapte Curcubeu ii va aparea in vis si astfel Mariuca se va putea juca in continuare cu
inorogul ei. Apoi facu toate florile din jurul Mariucii sa straluceasca precum curcubeul fiind
sigura ca astfel le va atrage atentia parintilor asupra acelui loc.

Disparu in padure fericita ca a facut inca o fapta buna dar si pentru ca, de acum incolo, va
avea cu cine sa se joace.

Parintii observara o stralucire puternica venind dintr-o parte a padurii si se indreptara spre acel
loc. Acolo isi vazura fetita scaldata in cea mai pura lumina vazuta vreodata, florile din jur
facand-o si pe fetita sa straluceasca.
Maria se trezi si le povesti ce i s-a intamplat. Credea ca nu va fi crezuta dar parintii, dupa ce
au vazut florile si pe fetita stralucind, au crezut-o imediat.

I-au spus sa nu mai plece de langa ei dar si au imbratisat-o deoarece fusesera foarte speriati.

Maria a adunat cateva flori magice si pe celelalte le-a lasat drept dovada ca inorogii exista.
Florile adunate le-a dat parintilor si acestea nu s-au ofilit niciodata.

Se spune ca sunt florile fericirii pentru ca acea familie a fost mereu fericita. Iar Curcubeu a
aparut in visul fetitei in fiecare noapte si apoi, cand Mariuca s-a facut mare, a aparut in visele
copiilor ei, apoi ale nepotilor...