Eseu

,,Nasterea unei cirese,,

Sufletul meu e greu ca şi crengile cireşului tău; o

iarnă întreagă acoperit de ninsori, singur ca
ciorile negre şi corbii şi mai negrii. Dar sufletul
meu, o iarnă întreagă a fost alb, şi în el te
aşteaptă cireşele, primăvara cireşelor mele.

Profesor-
Pocoi Aurica
Elev-Nichitov Daniela
Intr-o padure indepartata traia o femeie
singuratica ce in fiecare noapte se ruga la
Dumnezeu ca sa aiba si ea un copil oferindui tota
dragostea ei lui. Intr- o noapte visa cum un inger
ii spusese ca va avea un copil, spre dimineata ea
pregati un culcus unde va sta pruncul si in acel
moment aparu un imger care ii intinse in brate o
fetita spunindui ca va avea numele Cireasa, avea
ochii de culoare rosie si o fata alba ca zapada.
Fata crescu se facu si mai frumoasa in una din
zile pleca in padure si gasise niste mure
otravitoare si le minca, fata in clipa acceia murise
fiind otravita. Un ciine gasind-o o dusese la
capatul padurii unde era casa mamei ei. Mama
vazindo buhnise in lacrime deoarece era unica
fice a ei si nu mai avea pe nimeni. O ingropasa in
gradina imbracindo intr - o rochie rosie si cu o
diadema pe par. cind femeia se culca si adormise
in locul mormintului cresu un copac de cirese
nant si frumos cu o coroana bogata copacul sopti
mama trezeste-te femia se sperie si se trezi in
data cind a vazut copacul isi da du seama ca era
fica ei.
SAU
Era o zi frumoasa de primăvara, o zi însorită, cu
nori albi ca zăpadă care pluteau pe cerul cel
albastru ca ochii marii, soarele strălucea puternic
toate cotloanele naturii inca înghețate, ghioceii
se zăreau tot mai tare de sub pătură cea fina de
nea si iarba începea sa încolțească. Un cireș care
se afla la marginea satului era înflorit ca aveai
impresia ca se va imburta copacul de la atâtea
flori.Eu stăteam si ma uitam la el, il analizam si
încercam să-mi explic cum din atâtea floricele
cresc mai multe cireșe ca florile. La ora de
biologie din clasa a-5-a doamna profesoara,o
doamna înaltă,cu parul bălai,cu ochii căprui si o
iubire pentru copii... Îmi aminteam ceea ce ne-a
învățat despre înmulțirea plantelor si despre
nașterea fructelor așa ca mi-am dat seama:o
cireașă se naște din florile care cresc in coroana
copacului si care se dezvolta din sămânța
fructului,totul era logic,se lega intre el, din
semințe creștea un copac care apoi înflorea si
făcea fructe care aveau in ele semințe si din
semințe lua naștere un nou cireș. Am luat apoi o
floricica căzută pe jos si am studiați, mi-am dat
seama ca desi are un miros dulciu, nu are si
gustul dulciu. Apoi am stat si am pus cap la cap
toate aceste lucruri după care foarte fericit am
plecat acasă, povestindu-le si părinților mei ce
descoperisem eu in acea zi despre cireșul de la
capătul satului.