Sunteți pe pagina 1din 103
mircea cartarescu ochiul Mirza Cartirescu 6a fseut pe 1 iunie 1956, tn Bucur absolve Faculte de Limba ieratura Romdnd Univer din Bucure in 1980 In prezene este confreniar dn adel Faculegit de Litre a Universiagy din Bucur Este poct, prowtor, eis, ce lterarg public ‘gba valune Fr rns fp ome, lies Romneuch, Buu, 1980, homer err Cae Romine Rar 198 dpe, Cares rnc Baru 184 Vt Gn ei owe Bra, pre th Cara Romana, Dasa 198; Hane Bec 198) Law pcm ele Cas Ronde Bact 1990 vanes Buda 198; Viens ud cs Lee Bucy D1 Rano, Haman, Buc 99K feircl smth gait ey mc Dgae fem {eimanias Bucug 994 Ord drip ath roa Fs Im Baap 199; Dae CD poe, Haan teh 195 Ptednad dnt ada cic Haman ‘ters 199 or Huma Bet S80) or Copal an, Hern Buc 2008 Eee fap cpt Humans, Baca 200 rsa tare pip, Homans Baca 200: Pe ‘fewtapelct fon cbc: Hamas, eae, 2; ‘vv 9 gore Humana, De, 200; Cn ep re Tp, Et ee, foro # uchbook: Hipanits, Barut 2004 ra Finis, Buc 2005 fra I mata, coe 2005, itor dp cap, oan Hana, Baca 207 Dat bum Hani Bocas 200 ins nan Bac 200; Fxmat nt, pes ata Be cg 2010, Tar neon pr ain ae soe eal iccerteh poral pone anh he boregank ula dove dated bas el peck CBee fn premise de Ade Ror Unt S- sn dn Romine dn Replies older Mined a tral ASPRO, Arc Strain rey Asap Hr da Rosell einai ta Peay pan prem My [emer te cage ra in sine Kanal hee pim In 205 Provera lye Aes Col Sotiris, Deamon sc epee in 11 Pri Incnjond pe trad de Vien mircea cartdrescu ochiul cdprui al dragostei noastre HUMANITAS BUCURESTI Reactor Lids Boda CCopera: Angela Rota Tehnoredacor: Manuele Misincana Consors Cetin oso ITP: Florina Visi, Dan Dagens “Tipit a Buon ipar © HUMANITAS, 2012 Deserire CIP a Bibllotet Nationale a Romie Giese, Micza Ocha cpri al dag nose Mires Curse, ~ Bucur Hanis, 2012 ISBN 978.973.503577-8 821.1354 EDITURA HUMANITAS Praga Presi Liber 1, 013701 Bucur Romina tel 021/408 8550, fw 021/408 83 51 soerehumnitero Comets online: wowlibhimanits x6 CComera prin emai venvelisumanicaco Comena tefnice: 021 311 23 30/0372 189 509, O treime de sabie, 0 treime de scut ‘Am cincizeci gi cinci de ani. Oricum ag lua-o, dou’ treimi din viata au trecut. Am ajuns si-mi aduc bine aminte lucruri petrecute acum jumatate de veac. ‘Tinerejea mea a fost acum treizeci de ani. ‘Am prieteni pe care nu i-am vizut de dou decenii Si, in general, vorbesc acum despre decenii cum vor- beam altédati despre ani. Am vizut crescand, dupa mine, alte dou genera. Multi colegi ai mei sunt bunici, barbosi si carungi. Ali deja au murit. Mi intdlnesc cu fostii mei elevi de la scoala general unde am predat candva: au copii mari acum. Flica mea se va cisitori curind. Oamenii vin pe lume, cresc, im batcinese si mor. Nu mai pot crede in minu Mi-a rimas deci o treime de viagi. Ce-am si fac cu ea? Ce se poate face, indeobste, cu o treime de sabie, cu o treime de scut? Am motive si cred ci tot cce-a fost bun s-a dus si ci-va trebui de-acum si ma pregitese pentru adeviratele incerciri. Va mai apa- tea ceva nou i minunat in viara mea, ceva pentru 6 Ochiul ciprui al dragostei noasre care si merite si trdiesti? Ce voi putea face mai mutt decat am ficut cand mintea si trupul imi erau deopotriva la zenit? Mai toti oamenii care triiesc azi sunt mai tineri ca mine. Vorbesc o limba care ‘nu mai ea mea. Tediesc intr-o lume la care degeaba ‘ncere si mi adapter. Ce dialog pot si mai am cu ei? Cum pot si nu le simt condescendenra? Apogeul viegii mele a fost la patruzeci de ani Acunci am fost sus de tot, atat de sus cit mi-a fost dat si ajung. Pana atunci n-am cunoscut decat dru- mul ascendent. Nu puteam vedea nimic in jur, cici cram plin de sine. Fiecare etapa a drumului meu suitor cra absoluti, o rezolvam deplin, ca pe 0 pro- blemi de matematici. Nu-mi cunosteam limitele, ‘mai mult, nu credeam cé am limite, Puream face ‘tice, si credeam sincer ci asa avea si fie intordea- tuna, Viaga mea era un act de eredingis nimic nu-mi putea iesi rau, cici prin definigie eram un castigator si nu existau accidente, Dar glontele, pornit din yeava incordat, incre- zitor, una cu traiectoria sa balistic’, se riceste pe parcurs. Incepe si oscileze, s4 soviie, se da peste cap. Deodati privesti in urma si se pare prea mult. Prea multe fapte acumulate, prea multé munca, prea multi absurditate. Incepi si te gindesti: ce-nseamna toate astea? Unde duce towul? Vezi ca lucrurile ficute O treime de sabie, 0 treime de seut 7 de tine nu riman strilucitoare, cum fi se pireau pe veemuri, S-au acoperit de mii si mii de alte lu- cruri icute de afi. Tinerii nu mai stiu de ele. Mai mult, lumea s-a schimbat tulburitor, ce era sus € acum jos, ce era de valoare e acum gunoi. Cum pori si mergj inainte cand sensul cuvantului ,inainte acum aleul? (Ce minunatar fi si-mi pot spune macar (si mi-o gi spun, dar fir% nici un pic de convingere): ei, am smuncit destul. Cit o si mai fac uml si-acelasi lncra? (Orice-ag face n-o sii mai pot avea mai mult deci ‘am avut deja, n-o si mai pot spune mai mult decit am spus. De-acum si-mi cultiv gradina, si-mi tra- iesc viaa, si privesc stelele, si ma-ntind in iarbi, sa respir mirosul finului, cici asta ¢ tot ce poate primi un om pe acest pimént. Dar dupa citeva zile de ,erait viata mi-ntore inspiimancat la bancul meu de lucru, e& contemplarea norilor, ci insisi munca mea, fari de care nu simt ci triiesc, si n-ag simyi c& triesc nici in paradis. E 0 pervertite prosteasci a sensului vieti dar eu, asa cum sunt ficur, nu stiu alt sens. Daca nu lucrez, simpul curge in gol si viaga mea se scurge in varcej ca apa in orificiul cizii. Probabil ci am cizut la testul vierii, sau sunt foarte aproape si cad. Probabil am ciutat in directia entru mine viafa nu-nseamna 8 Ochiul ciprui al dragostei noastre resi cind am crezut ci munca mea— intr-o zand neinsemnati de altfel —are vreo valoare, ci ma poate duce la ingelegere. Ma privesc acum: un om de cinci- cinci de ani care, probabil, n-a ficut nimic adeviratin viaga. Nimic, oricum, din ce era de astep- tat si fac’, Voi mai ti poate doua sau trei decenii Vor trece-ntr-o clip’. Imi amintesc ca ieri cum eram acum douazeci de ani. Stiu cum voi fi peste inc’ douizeci, cand pasta din pix se va usca, iat bara vietii mele, ca-n jocurile pe computer, va scidea pana la ultima liniug’. Ada-Kaleh, Ada-Kaleh... «--Casi.cum, setiind,fiecare dra erasati cu pixul pe pagina s-ar umple de mucegai si fiecare pagina saci in urmé, acoperité cu scrisul meu, sar scoroji, s-ar ingilbeni sis-ar risuci cao frunza batrana, Iar cua scrie tot mai repede, ca si nu fiu ajuns din urma de dezastru si de nenorocire. «Ca gi cum, recitindu-ma, fiecare foron ce-mi loveste pagina, ricoseaza si-mi stribate retina ar imbierini pe parcurs, s-ar chirci ca un bob de piper sien loc de luming ar elibera din el un praf ineci- io, ca pulberea de pe atipile lucurlor mori intuigi cu un bold ruginit in insectare. Ca sicum, minednd, lingura in care supa se roteste usor, antrenand fn rotire un fir de fidea, ar rugini pe drumul ei de la farfurie la gue, s-ar co- roda s-ar curge in 2grunyuti de oxid pe olanda puri a feei de masi, si doar un glob de sup’, moale s-n continu remodelare, ar mai levita in vizduh, pana s-ar umple si el de viermi si de urechelnige. 10° Ochiul cdprui al dragostei noastre -+.Ca si cum, ficind dragoste, miliardele de bar- cae de hirtie liberate din pintecul meu ar pitrunde {n pantecul femeii mele, intr-o geografie necunos- cut si strani, ar trece prin strimtori cumple, prin cataracte neiertatoare, ar esua cu mile pe garmuri pline de scoici, sar repezi prin trompe striveaii, lnind foc la frecarea cu peretii, ar fi vanate de fiinge Fara chi, pani ce-o singurd coribioat’ ar poposi-n apele linistite din jurul coplesitoarei, rotundei fortireye. Si-acolo, sub un cer de furcund, ar astepta-o ruina, ruina total, ruina firi de margini. Piacra pe piatri na timas din cetatea ovarian’, «Ca si cum podutile s-ar pribusi dupa trece- rea mea, .Ca si cum stelele-ar exploda dupa ce cad in soma. ---Ca si cum memoria noastrd ar fi un osuar, Ca si cum mintea noastri ar fi un clopot crapat. ‘Tin si acum minte mirosul cabloului cu insula ‘Ada-Kaleh. Cind siream in pat, insula cea verde, ‘cu minarerul ei galben-pal,silta si ea in sus si-n jos, iar turcoaica din prim-plan levita cind in adancul cam tipitor-vernil al Dunas, cind in nicaiala albas- tri.a cerului. In primele zile, acel miros de ulei de Ada-Kaleh, Ada-Kaleh... 11 in umpluse mica mea camera pani la tavan si, cand dleschideam fereastra, il vedeam literalmente cum se revarsi si curge cao cascad de-a lungul celorcinci cetaje de prefabricace zgrunguroase. Era gretos si to- casi plicut, ca atatea alte mirosuri de benzin’ si de eboniti, de frunza de nuc side cauciue natural, chiar si mirosul de pisici moarte din curtea din spatele blocului. Vopseaua nu era ined uscati: imi bagasem de cateva ori unghia in ea si intrase ca-n unt, pand ce tata m-a prins gi a urmat obisnuita scoatere a cutelei de la pantaloni. In definitiy, abloul costase 25 de lei, foarte mult pentru familia de muncitori ce se mutase in soseaua Stefan cel Mare si incepuse, dup’ priceperea sa, sisi infrumuseyeze micul apar- ‘ament. Blocul nu era inci finisat, in jurul ui erau sanjusi mocirloase unde urmau si fie montatefevile dle canalizare, lial nu fusese nici el aezat in hornul lui ameritor, dar ai mei se si apucaseri de treaba. Au augravit inti peregii cu rolul de cauciuc, cu cite un alt model penteu fiecare odaie—crenguye cafenii, ghinde rosietice, palmieri melancolici in camera ‘mea, totul stropit apoi cu sclipiciuri de mica-, au adus ceva mobili adunati de la rubedenii si chiar au cumpirat un radio masiv, cu ochi magic care se aprindea, verde fosforescent, cand apisai pe lapa cde pornire. La radio imi era interzis cu desavarsire 12 Ochiul cdprui al dragostet noastre si mi joc, dar in lungile ore cand trebuia si dorm dupi-masa ti clingineam clapele la nesfirgit, infun- dandu-le cate doui-trei deodati, rotind de butoa- nele butucinoase, ficute din acelasi plastic dur si semi-transparent, pani ce acul indicator glisa de Ja Berlin la Vargovia gi apoi la Moscova in ecranul de pe panza aspri. Mai ales imi plicea si privese adinc in ochiul cel verde, care se ficea tot mai intens, 2 piatri nestematd, pe misurk ce aparatul se incil- ‘zea. Intt-o zi, pe cand ascultam, in surdina, teatru Ja mictofon, cu urechile ciulite si prinda si cele mai mici zgomote din suftagerie (tata, cu ciorapul lui de dam pe cap, ca sii preseze pirul pe spate, putea apirea din clipi-n clipa ca si vada daca dorm), a sunat cineva la up. Am auzit voci, intre care a unei femei necunoscute, lucru care se-ntimpla foarte rar fn mica lume de vecini din blocul nostru. Mai ve- nneau la usa noastr’ poctite cu brogutele pe care seria ‘mereu acelasi lucru: ,Eu sunt Calea, Adevarul si Viaga*,riginci care dideau oale sau farfuri pe haine vechi, tinguindu-se la nesfiryit si, in preajma Anului Nou, popa cu botezul, caruia leschi deau niciodatd, c-i spuneau prin usa: ,Nu primim! Noi aver alte convingerit* Ali n-aveau ce si caute, ‘in afara, fireste, de macusa Vasilica, sora mamei. Dar ‘vocea ei mieroasi o stiam prea bine. Foarte curios, Ada-Kaleb, Ada-Kaleh, m-am sculat din pat, m-am privit o cl (un baicrel subgire de nouk ani, doar in chiloyei tetra, s-a uitat gi el in ochii mei negri) si am mets in holuleyul dintre camerele noastre. Am cripat usa siam privitin suftageric. La masi era o femeie atat de colorat imbricaci, incit ai mei, pe ingi ca, ari- tau ca nigte mulaje din magazinele prifuite de im- briciminte, aproape cé nici nu se vedeau. Femeia invartea linguriga in inevitabila dulceaya de cirese amare gi vorbea continu. Scosese dintr-o geanti mare cateva buciti de carton pe care le tot flutura sub nasurile alor mei. Ce ciudati era, 0 ,cucoani*, altfel decit toate mamele din bloc, mereu transpi- rate de la maginile de gitit, mereu cu cite-o carpa-n méini ca si dea mustele afaré. Ochii-i striluceau, albastri, incre gene rimelate rugos, iar intre buzele rajate dingii aveau si ei vagi urme de ruj... Meas & cuibait in poala ei, doar in chilogii mei rupyi, tay fi inconjurat gatul cu bratele mele cafeni fi stat asa, obraz Hangi obraz, cu ochii sclipind in semi-umbra verde a camerei.. Era pictorigi, imi explicase mama dupa ce trecuse ‘ora de somn. Le aritase mai multe modele de tablo- uri, dintre care alesesert tre: nigte flori pentru suffa- getie, o iap’ cu manzul ei pentru holigor gi... insula ‘Ada-Kaleh pentru camera mea! Nu era minunat? 14 Ochiul ciprui al dragostei noaste Aveam si avem si noi tablouri adevarate, nu pozele cu pisici din reviste si gobelinurile cu doi copii ce se pupa, ca toatd lumea. Eu, care ma uitam ore-n sit la palmierii sclipitori de pe peretii mei, ca la alta ‘minune, aproape ci nu-ngelegeam. Deasupra patu- lui avea sa apara (dar abia peste o sipriman’) un tablou adevarat, cu rami aurita si lucruri pictate frumos induntru, cum nu vieusem decit la Lucian, fiul ofigerului de secutitate, acasa Circva zile, tablourile, proaspat pictace, au um- plur casa cur mirosul lor. Nu-mi pisa de flori side cilugi nici cit negru sub unghie, Al meu era cel cu insula Ada-Kaleh, care, impreund cu palmierii sicu radioul cel uriag, forma pentru mine o lume fantastica. L-am privit pan-am chiorit, Lam incer- cat cu degetele gi chiar cu limba. Ajunsesem si stiu fiecare trisitura de pensuli din dreprunghiul su {n ramé auritd, Celelalte aveau geam deasupra, dar al meu, nu stiu de ce, n-a avut niciodaca. {n colul din dreapta, jos, era o iscalicura pe care n-am reusit s-o citese. ,Ada-Kaleh, Ada-Kaleh..." Era un cin- tec la radio, de-acolo stiam numele Asta. Se didea aproape-n fiecare zi, Il cinta o femeie, molcom $i voluptuos, cra un cintec turcese, pentru ci i insula ‘Ada-Kaleh, imi spunea mama, era locuit de turci. Era o insula pe Dunare unde mama nu fusese, Ada-Kaleh, Ada-Kaleh... 15 fireste, niciodata, dar despre care povestea ca gi cand insula arf fost, cousi,o parte a trecutului ei. Pentru inine insi, era o insula de muzic’ solidificat’, un cuvant cantat uneori cu atata intensitate, incat firul melodic subsire si elastic patrundea prin 2iduri si iegea la larg in cartierul nostru muncitorese, topind blocurile ude gi strive: in fabrica de gheayi, curcind igele la rizboaicle de yesut ale jesitoriei Donca Simo, ruginind presele si strungurile Acelie- tclor CER $i Ficdnd si crape sifoanele albiscrui in aparatul cu roati uriasi al sifonariei din col. De atita privit, pe cand siream in pat, la tabloul de pe perete, am inceput si viser, noprile, un peisaj itific, poace cel mai uluitor din cite-au fost vre- codati permise ochilor mei sau ochiului mai maze de sub pleoapa craniului meu. Era Dunarea, dar nu fluviul abstract despre care-nvayasem la gcoali, ci un flux de ape amestecate, cu vite verzi si albastre, larg de kilometri intregi, pani la marginea vederii, sicurgind intre chingi de piatrd cu o furie inspaiman- tdtoare. O cataracti orizontali, firk sPirgic si-nceput, turbioane de erisallichid si stropi masivi increme- nig, de ste incendiati, o mireyie de luvin omfalic, de fluviu care se pribuseste din lund sau din sfera fixd de cuary a bolyii ceresti. Ape gilgaind si clo- cotind, repezindu-se dup’ prada ca miliarde de 16 Ochiul edprut al dragostei noasrre crocodili transparengi, de stiuci hialine, de mrene cu icte de vant. Ape sugrumate si pulverizate de stinci in forma de copii de pia cu creytetele ditt- mind cerul. Era Dunarea la Cazane, cum n-o vazu- sem niciodati, dar pe care-am recunoscut-o intocmai cand am vazut-o, in fine, din tren, douizeci de ani ‘mai tirziu. Doar ci-n acel vis emblematic, dintre apele rurbulente se ridica fetus straniu int-un ocean amniotic, o limb de verdeagi cu moschee si minaret. ‘Am vrut si aflu cit mai multe despre insula mea, si-am intrcbat, pe rand, pe vanzitoarea de la bom- boane si biscuigi, de la Alimentara, pe infirmul din chioscul de ziare, pe prietenii mei din spacele blo- cului, pe muncitorii dela fabrica de paine Pionierul. Tosi stiau, Ada-Kaleh era-n ei ca un organ vital, caun fel de pancreas imaginar sau chiar a 0 inima, dar nimeni n-o stia in amanunt, cum nu sti cum arati, de fapt, pancreasul tau, sau daci nu cumva oasele schelevului tau au, fiecare, alti culoare. O insuli pe Dunire, locuita de turci, si un cdntec. Era in 1965. In casa firdineasei a bunicului meu grsisem, ascunse dupi grinds intr-o cutie de halva, un pumn de monede mari si grele, de argint. Pe ele era un cap cu favoriti si coroana. Imprejur scria Regele Ferdinand. , Mami, cine-a fost regele Ferdi- nand?* am intrebat-o pe mama, care spargea nuci Ada-Kaleh, Ada-Kaleb... 17 peo piatri de pe prispa. Mama mi-a spus ca inainte au fost regi. La scoali nu se pomenea de ei. ,S3 nu vorbesti nici ru despre asta, ci nu e voie.* Pe peretii impodobigi cu stergare de borangic erau multe icoane cu rame de sticla pisata, coloratd in albastru sau rogu. Ce era cu sfintii, cu ingerii, cu Dumnezeu? Unde traiau ei? Turi Gagarin fusese in cer si nu-i risise acolo. O dati, vizusem intr-un album o pic- turd ciudard: Isus Hristos iesea dintr-un mormant, win jur erau soldagi romani, aga cum erau desenagi cartea de istorie, dar inspaimantayi, gata s-o ia Ja fugi. ,Mamé, Iousa tit pe vremea romanilor?* intrebasem. Mama n-a stiut ce si-mi spund. Ni despre Isus Hristos nu se vorbea la scoala, Apoi am crescut. Nu mai siream in pat. Tabloul cu Ada-Kaleh ajunsese patat de muste si scorojit. Poleiala ramei se mancase de tot. Perey zugravigi cu rolul de cauciuc nu mai erau la moda, aga ci ai mei au zugrivit din nou, mai simplu, doar au o dungi de vopsca trasi de jur imprejur pe tavan. Felul asta de zugriveali se numea yoglinda*, s-ntr-adevar, dact priveam mule tavanul ab, incepeam si vid in varul i orage straivechi, dragoni si sini goi de femeie, cu un inel cu perli stripunginducle sfir- cul, Mi vedeam si pe mine, un adolescent subsite, cu ochii negri agincigi in tavan, Inc ma jucam la 18 Ochiul clprui al dragosei noasre tarele radio, reusisem s-i desfac cartonul giurie din spate si mi amuzam si vid cum, cind roream bu- tonul de plastic gilbui, bobina glisa de-a lungul barei de feriti, Atunci se amestecau voc si fragmente de antec in limbi diferite. Acul indicator se migea el de-a lungul unor nume de orase unde, credeam pe-atunci, n-aveam si ciitorese niciodati: Londra, Paris, Viena, Praga, Varsovia... Mai prindeam din cand tn cand nostalgicele inflexiuni ale cintecului de altidati, ,Ada-Kaleh, Ada-Kaleh®, dar tot m: rar si, parca, mai indepirtat. Emisiunea ,Vorbeste Moscova' dispiruse, in schimb rimisese ,Noapte bun’, copii si incepuse ,Roza vinturilor‘, 0 emi- siune de popularizare a sriingei. De-aici am aflat mai inti despre marele proiect al hidrocentra- lei de la Porgle de Fier, ce avea si fie construica de Republica Socialist Romania si R.S.F Iugoslavia chiar la Cazane, in locul mies si inspaimancator aflat si despre lacul de acurmulare ce avea si alimen- teze colosala hidrocentrali, despre ecluzele ei gigan- tice, despre sala turbinelor din subteran, despre dimensiunile firi precedent ale elicelor. Am aflat ci prictenia frateascd intre dou popoare socialiste vecine dusese la aplicarea in viayi a acestui project indriznet, ce avea si furnizeze mare parte din nece- Ada-Kaleh, Ada-Kaleh... 19 sarul de cnezgie al celor dowd iri. N-am aflat ins ¥ orayul Oryova avea si dispar sub ape. N-am afiat, de asemenea, ci insula Ada-Kaleh, care-mi bantuia imaginarul mule inainte de a o cunoaste cu ade- wirat, avea si ca si fic locuie’ de-atunci de somni si de cegi, pe fundul milos al lacului de acumulare. ‘Aveam si cilitoresc in cele din urmé, grafie unei risturniriistorice inimaginabile pe atunci in aproa- pe toate orasele (ireale, ireale ca-n Eliot) peste care plisa acul indicator al radioului nostru, dar ni dati n-aveam si vad Ada-Kaleb, insula reala, inci, ppe-atunci, reali ca realitacea insisi, cu fiecare fir de iarbi real, cu fiecare griunte de var de pe minare~ ‘ul cilindric teal, cu fiecare motiv din arabescul {abulosului covor ~ real, real si totusi striveziu ca toate oraycle, norii, mingile si viermii acestei lumi jn rune. Insula avea si dispari sub ape inainte ca eu siapuc i devin marur, apa cum timusul tse resoarbe in piept la sfargitul adolescengei. Sia trebuit ca ea si dispari ca si devina pentru ming, dintr-un mit al copilitiei, un loc coneret, care odati a fost locuit de oameni. a conturat in mintea mea tarziu, in deceniul urmator, cind am inceput si adun, din toate sursele cu puting’, 20° Ochiul ciprui al dragostei nowstre informagii in stare si ridice din valuri daci nu o lume concret, macar un schelet pe care si-mi pot sprijini fantasmele si nostalgia, Am gsi citevaarti- cole in ziare vechi si citeva poze inecate-n cerneali tipografica, pe care le-am prins cu piuneze de rama tabloului ce inci imi ,decora" camera. Facusem deja dragoste cu primele fete sub el, in paral des- fundat de siriturile mele din copilirie. Fetele astea ‘nu auzisera de insula Ada-Kaleh si nu credeau ci cxistase vicodatit decir in mintea mea de poet fame- lic, Eviscerat de orele de sex, plutind ca un balon moale prin incipere, Je spuneam tuturor aceeasi Poveste, cu jenantul sentiment ci tocmai o inven- tam. Dar povestea, spre deosebire de noi, cei ritciti in labirincul cearsafurilor de olanda, era adevarati. Ada-Kaleh fusese 0 insula pe Dunire, avand doi kilometri lungime si ceva mai puyin de jumicate de kilometru lirgime. Se gisea in locul numit La Cazane, unde cursul fluviului se-ngusta si apele tre- eau printr-un mire defileu, cu stanci pierdute in nori, Numele si La primi de la primele fortificarii care-au fost construite aici, impottiva turcilor, de citre Iancu de Hunedoara. Cand tureii au venit, au numit-o Cetatea-de-pe-insul (Ada-Kaleh). Pen- tru ci franjurile zdrenquite ale granitei dintre im- Periile otoman si austriac au trecut adesea inainte Ada-Kaleh, Ada-Kaleh,.. 21 sicnapoi peste insuli, ca si-a schimbat de multe ori numele si topologia. In 1716 a fost trecuta pe haryi sub numele de Carolina, iar apoi, pentru ci Franz Joseph, fugind din faa turcilor, si-ar fi ingropac ‘coroana in insult (exact in centrul geometric al rom- bului inconjurat de ape, nota alchimistul impiira- tului), ostrovul a fost rebotezat Corona. In 1717 ugenit de Savoia a construit aici una dintre cele i moderne si mai redutabile cetii ale timpului. in afara ci, insula nu era inci locuiti decir de ino- {cnsivi scoxpioni mediteranceni side gerpi neveni- wsi, cu pntece galben, ce se strecurau moi printre crburi. Un botanist ungur a descoperit in insula ‘Ada-Kaleh optsprezece specii de plante cu flor ine- xistente in orice alta parte a lumii. Abia peste aproape un secol de cuceriti si recuce- riri ale bastionului insula a cunoscut linistea, asa inecat cateva sute de fugari, majoritatea pir Imperial Otoman in curs de deemembrares-au gisit adipost printre ruinele cetigii, Frau turci, kieghizi, arabi, persi, dezbinagi prin grai si unigi prin cre- dingi, si care, timp de decenii, au ridicat situcul cce-avea mai tirziu si fie inecat de ape. Au lsat bale pornirile rizboinice si s-au ficut vinzatori de rahat si sugiuc, bragagii si ciocinitori de arama, cutungii sau pur gi simplu pescari. $i-au adus femei infigurate 22. Ochiul eiprui al dragostei noastre fn feregele ca si le care apa in uleioare, pe creset, si site cteascd copiii. Cind Bolnavul Europei a sucom- bat, insula curciea s-a desprins de patria mami si, in 1922, prin plebiscit, a trecut sub administrayie romaneasca, ‘A urmat, intre cele dou’ rizboaie, epoca de glotie, legendi gi farmec pitoresc a insulei, numica de-acum fie ,inelul de smarald din degetul Rega- tului Romaniei, fie ,cogul eu lori ce pluceste pe Dunare“, Guvernatorii succesivi au dus o politica auronomd, in urma cireia situcul sirkcicios inigial a devenit 0 raia desprins& parca din versurile lui Jon Barbu: ,La vreo Dunare turceasci / Pe ges verde cu tutun / La mijloc de riu si bun / Trebuie si in- floreasca / Alba, calda Isarlik*. Casugele orbitor de albe se grupau in jurul moscheii si din mijlocul lor se-nalya minaretul de unde muezinul isi striga cAntirile, Ridicat3 ca biseric’ de calugiri franciscani {in veacal al optsprezecclea, clidirea moscheii a fost inchinata Profecului si i-a cipitac minaretul cel nou in urma minunilor ficute in insuli de ima- mul Miskin-Baba, care-a fost ingropat la picioarele turnului. Dar cea mai mare minune a moscheii, a insulei si chiara intregii lumi islamice a fost (si inci ‘mai este, cum sti azi infigurat, din lipsi de spayi, in clidirea moscheii din Constanga) faimosul covor Ada-Kaleh, Ada-Kaleh... 23 ppersan, ccl mai mare din lume in acel moment, care impodobea marea sala a moscheii, Avea 15 metri lungime, 9 metri lisime si citirea cinci sure de ilo- igrame, Covorul fusese déuit comunitifiirurceyti a insulei de citre sultanul Abdul Hamid al I-lea, in 1904, in seman de venerasie pentru sfantul musul- ‘man inmormantat acolo, Cei ce cileau ziua pe covo- rul legendar si, in rugiciune, isi ingropau fruntea in grosimea lui incredibilé visau noaptea Paradisul, plin de hurii voluptuoase si mungi de pilaf inecat fn seu, cavn surele Coranului. Mama imi povestea ca, pe cind era doar o fet turci batrani veneau prin sat cu edte-o trisurici la care era inhimat un migirus. Vindeau specialitigi orientale: rahatstriveriu ca de sticli moale, sugiue, halvigi cu mieji de auci, smochine zaharisite. Cum ‘oamenii n-aveau bani, curcii igi dideau bundtigile pe ou sau pe stiulesi de porumb. Iubeau mule copiti, yi de multe ori celor mai siraci, cum era mama, le dideau dulciuri si pe degeaba. Multi dintre turcii cate strabiteau astfel Muntenia trebuie si fi venit din Ada-Kaleh. Dar dincolo de aceste indeletniciti marunte,tra- ditionale, prosperitatea si faima insulei s-au darorat, fabricii de yigarete Musulmana, renumiti literal- ‘mente pretutindeni in lume de-a lungul perioadei 24 Ochiul ciprui al dragostel noastre interbelice. Asezate la bancurile lor de lueru din hala uriasi, rizand si glumind incre cle, nenumtate turcoaice risuceau in palme si pe piept sigitile de foi, iar apoi le aranjau in casete de lemn aromat pe care seria ,Maresal", ,Regal’, ,Balra“, Ali Kadri‘... Tnsula fiind porto franco, fabrica era scutité de im- potite de export sia prosperat incredibil, ajungind furnizoarea de fum cirliongat si parfamat a mari- lor case regale ale Europei. Fabrica fusese fondata de un fost pescar, Ali Kadti, care devenise repede ,sultanul* comunitigii. Palacul si, ridicar langi moschee, era cea mai impunitoare clidire din ‘Ada-Kaleh. ,.Toata insula sti in burta lui Ali Kadi", scrisese odata un reporter. In ani 30, insula era un fel de iaht de plicere incremenit in mijlocul Dunari. Strzile ei erau pline de cafenele si bazaruti ce nu se-nchideau niciodati, contrabanda si mergul isi dideau mana sub ochii ingiduitori autorititilor can Casablanca, povesti de amor se derulau sub voaluri dense, stirnite de-un bob de hhasis si de-o linguriga de serbet. Insula s-a ,scufundat™ prima dati tn 1948, cind valurile istorie -au alungat huzurul oriental. Pri- viliile au fost nayionalizate sau inchise, Fabrica de figiri a trecut gi ea in mAinile starului, Totugi, chiar sub comunigt,farmecul magical ostrovului a supra ~ Ada-Kaleh, Ada-Kileb... 25 vietuir, pentru ci el era in mintea si-n inima cuturor, cel pugin ca 0 carpeti oriental sau ca un cintec. Dezastrul, incredibil pentru romani, a venit inst cand, la un pocnet din degete al unui vitor tiran, ul dintre cele mai binecuvantate locuri de pe fata imantului a fost ras ca si cind n-ar fi fost. Cind dirdiu Ceausescu a distrus biserici, cand a de- olac cencrul istoric al Bucurestiului sau cind a vrut s& nimiceasc, cornada cu chip uman, satele rominesti, a protestat intreaga comunitate inter nagional’, Dar crima contra insulei Ada-Kaleh s-a petrecut in vremea in care tecentul presedinte era tun erou in ochii tuturor: se opusese invaziei Cehoslo- ‘ciel de itre trupele Tratacului din Vargovia, fusese plimbac in caleagci de regina Anglicisiviitase Ame- rica lui Nixon, Cine si fi protestat, cine si Pe de-o parte aveam un erou national si interese economice legate de hidrocentrala. Pe cealalté, © mini de turci pe-un petec de pimane dintre ape. Propaganda comunista a funcyionat si ea din plin: «la, Orsova, vechi oras rominesc, avea si dispar’, dar awea s& fie construith Orsova Nou, ora modem, «1-0 far moderna. Da, insula Ada-Kaleh avea sit c inghigiti de ape, dar avea sf renasci pe un ale ostrov, Simian, unde-avea si fie transferaté. mos- cheea sio parte din cetate, Inutil de spus ci Simian 26° Ochiul ciprui al dragostei noastre n-a devenit niciodati un alt Ada-Kaleh. De fapt, cetatea din insula a fost dinamitaca si insula insisi nivelati cu buldozerele. Din moschee au fost trans- pottate citeva pierre, kisate apoi in plata Domnului pe noua insuli sufocata de balarii. Celor vreo mie de turci din Ada-Kaleh li s-a oferit si aleagi intre a ramane cetiteni romani sau a imigra in Turcia. in afar de cigiva batrani, prea nostalgici ca si meargi departe de locutile tinerett lor, ccilayi au plecat pen- tru tordeauna, La Istanbul si la Ankara au aparut apoi fabrici de confecyii cu marca ,Ada-Kaleh*, ce produceau haine ieftine si de calitate. Specialitatea de rahat Jokwn, numiti de asemenea ,Ada-Kaleh*, este gi azi vanduri in bazarurile din Cornul de Aur. Multi vreme cei rimasi la Orgova Nowa s-au adunat la malul Dundrii, in nopgile cu lund, cand apa se ficea ca un geam gros sub care se putea ziri impede ~ spuneau cu un fel de-neépiganare ~ vechea insula, pe fundul Dunitii, nu doar cu mos- ccheea, palatul lui Ali Kadri si fabrica Musulmana, ci sicu ficcare dintre dughenele de dulciuri si rico- ritoare, ale lor si ale vecinilor lor. Apoi batranii, ce purtau inc’ salvari si trigeau inci din narghilele, au murit cite unul, visind poate Paradisul plin de hurii, mungi de pilaf si pisiri maiestre, cum era infi- sisarin Coran, Din smaraldul purtat cindva in deget Ada-Kaleb, Ada-Kaleh,.. 27 de Regatul Romaniei a rimas numai un cintec, Ade- Kaleb, Ada-Kaleb, compus de Eli Roman pe versuri de Grigoriu situn roman, Nopti la Ada-Kaleh de Ro- mulus Dianu, uicate si ele de mult. ‘Abia dupa ce-am intrat la facultate am inteles {n ce lume traiam. Zilnic dispaireau de pe piati huctu- rile cele mai necesare. Zilnic se umfla, din zvonuri bine alimentare, mitul unei Securitagi omniprezente si atorputernice, care vedea si stia totul. in drumul ‘meu zilnic spre faculeate treceam pe stridure lini tite, minginite de case negustoresti cu fayade de stuc, ingesate de figuri grotesti: gorgone si atlas, ingeri cu aripile indlgate sprijinind vreun balcon.... In faga lor, cutii mari cu oleandri mirosind innebunitor. Cate-o bisericuya pictaca cu sfingi si mucenici pas- torea turma caselor galbui, cu piclea descuamari. Tntr-o zi am vazut in locul uneia dintre ele excava- toare en cupele incircate de sfingi. Am vinut aureole siaripi sficamate, figuri ascetice si Judeciti de Apoi irate de camioane citre un morman de moloz. Cel mai sfant, cel mai colorat moloz care-a existat vre~ odati. Am vizut cupole cu cruci in varf trase la plimAne cu cabluri de ojel. Am vizut peteti augravigi cu scene uleioase din Nou! Testament diramati cu ‘© mare bila metalica, Am vizut ruine, multe ruine, din ce tn ce mai multe ruine, Am vizut alte bisetici 28° Ochiul ciprai al dragostei noastre puse pe roate si deplasate a zeci de metri distangé, cu popi cu tot, ca niste tramvaie transcendentale, Erau camuflate apoi cu blocuri cenusii, mule mai {nalte decit modestele lor cupole, De zidutile lor pic- tate cu sfalé si curremurare de cine stie ce zugrav de subjire in cine gti ce secol,erau sprijnite acum lize de gunoi ale ghetoului muncitoresc. Am vazut cum cea mai frumoasi colina din centrul orasului a fost pustiiti ca la Hiroshima, $i cum nici macar un dom al durerii n-a timas in picioare, ca marturie... ‘Ce soarta ciudata mi s-a dat si mie! M-am matu- rizat printre ruine, am invagat printre ruine, am iubit printre ruine, Uneoti cred e&.a fi roman inseamna sit fii pistoral ruinelor, arhitect al ruinelor, amant al ruinelor. Un steivechi mic valah vorbeste despre idarul Manole, care-a dorit si consteuiasc’ cea mai mare minastire din lume. Dar tot ce zidea ziua, noaptea se dirima. Uneori cred ci el ridica inadins doar ruine, cala Heliopolis, la Tria, a Tenochtitlan, Ja Pompei, la Roma si peste tor pe faga acestui tragic pmant, ca un memento mori al ruinei cosmice in care trim. In 1985 intunericul, frigul si foamea desivar- seau opera Conducitorului. Asemenea cetitenilor disperagi ai Germaniei comuniste, care se expuncau loangelorescaladind zidul dintre doui lumi, romvnii Ada-Kaleh, Ada-Kaleh.... 29 1 inceput si fuga gi ei peste graniga marii puscarii comuniste, Zidul lor a fost Dunsirea. Cei mai teme- i dintre ei incercau si treaci fuvil inot spre mult liberala Tugoslavie, iar de-acolo si treacd spre (Oceident, Petreceau zile-n sir ascunsi printre slcile ide pe mal, iar apoi, in noprile Fira lund, se aruncau in marele fluviu, incercind de multe ori si-l strabat& prin dreptul lacului de acumulare, unde apele erat mai linistite. Sute dintre ei au pierit, urmitigi cu salu- pele si impuscati in cap, de aproape, de griniceri, sau sculundagi cu vaslele sub api. Ordinul eta si nu-i sdlucd vii la mal. Cite truputi vor fi alunecat blind, spre fundul apelor, in dreptul insulei Ada-Kaleh? te vor fi first, ciugulite de raci side peyti, acolo unde odati fusese un cos cu flori plutind pe ape- le fluviului? Cie se vor fi atins de osemintele lui Miskin-Baba, sfantul musulman, dergropate de mis- carca leginati a malului de pe fund? Inci reliefacd pe fundul apei ca un enorm calcan, Ada-Kaleh s-a tepopulat in aceé ani cu mort foarte multi moryi, ce se leginau, in picioare, pe spinarea ci, tot mai lerfenigigi de pesti si de vise... Aga se mai clitinau poate, incilcigiin ierburi st pipaigi de musciile somnilor, si in 1998, anul in m-am aflat cel mai aproape, la doar citeva zeci « metri, de insula pe cate mi-a fost dat s-0 iubese 30 Ochiul ciprui al dragoste’ noastre fir si fi vizut-o vreodatd, Din nefericre, citeva eci de metri masurayi in adnc. Ca si seriu un repor- taj despre cei ucisi tn dreprul Cazanclor, am fost la Orsova Nous si-am vorbic cu multi localnici, Apoi am urcat intr-o barca de pescati si, in miez de noapte, am incercat si-njcleg ce-nsemna si treci inot Dunatea, stiind ci oricand un spot de reflector te putea localiza, dup§ care urma sfursiul. Bitrinul ture dela vasle nu locuise in insuli, dar negotul il dusese de nenumirate oti pe acolo. Vislea acum ‘cut, in lumina tremuritoare a becurilor care tiveau ‘macele baraj. Dupo vreme s-a oprit din vaslit: wAici, sub noi, ¢ Ada-Kaleh*, mi-a spus, ,Cam mij- locul ei, cam unde a fost palacul lui Ali Kadri.‘ Cam ocul in care impiracul Franz Joseph si-a ingropat odinioara coroana, mi-am spus, ‘Am stat toati noaptea pe apele negre ca smoala. “Tarcul lopata linistie in susulsi-n josul lacului, de parc-ar fi vazut aievea conturutile insulei. A oprit barca deasupra minaretului, deasupra fabricii de ‘igarete, deasupra unui faimos santan, deasupra uni mari cafenele, Priveam de fiecare dati adic in ape, Nu vedeam decit faya unui barbat cu ochii neggi De parca cu insumi ag fost insula, de pares deasupra ‘mea, cum zac cu fafacn sus, inecat sub ape, am fi plutit cu barca de pescari. Mi-am amintit atunci Ada-Kaleb, Ada-Kaleb,.. 31 i adanc in creierul nostru existé 0 zona numita Insula. Ca tofi avem o insuld scufundati in apele ingii, si pe care-o chutim cu disperare, ca pe dia- smantul topit al fiinjei noastre, Ci noi ingine si lumea noastra suntem adane scufundagi, in apele ‘impului g-ale memoriei universale, ca 0 Ada-Kaleh ce nu va mai fi niciodati reali. De cite or privesc un ceas, vid impede cum, pe misuri ce se rotesc, limbilei se erodeaai, devin sugiri ca liga sub atacul rugini, apoi dispar cu desi- virgire, Cadranul insusi se mandnci, cifrele de pe cl devin ilizibile, prin fsurile lui votigele pline de zimyj. Pind cand suflul simpului le nboari si pe ele din carcasa metalici, ca pe puful dle pipidie, lar carcasa mi se zbirceste, ca un hrib, in podul palmei. De cite ori vorbesc cu tine, vd limpede cum imbatranesti. Cum ridurile te acopera, Cum sani {ise las in sutienul asudat. Cum maiinile se umplu de pete. Cum alunigele desencazi pe pielea ta con stelayi. Cand te intorci si pleci, adusi'de umeri, eu vertebrele cefei deodata viribile ca la stegozauti, lagi in urma o dari de parfum bitein, revenit la textura grea a urine cep si se zAreasc 32 Ochiul etprut al dragostet noastre «-De cate ori imi cumpér un oras si-l tin pe palmele amandoua (cum ctitori gineau odati bise- ric de jucirie), orasul meu nu dureaz’. Mise furs, mi se fura clipi de clips. Il furd piianjenii ce cad din tavan pe-un fir de saliva, Il rod gindacii de bucitiric. Il ruineaza risuflarea mea insisi, giftivul plimanilor mei batrini. Niciodaei n-am writ iner-un oras fird ca ol si se dizolve in jurul meu ca zahirul in api. Niciodata n-am privit o casi fir s-o vid cum se apleaci pe-o rina, Ni jntr-un pat fir ca el si se pribuseasci de greuta- tea de tanc a viselor mele. lati n-am dormit «+-De-aici si meseria mea: constructor de ruine. al ruinelor. Nu ma-ntrebati pe mine despre locuri uitate si parisite din Europa, Mama insisi a fost tun astfel de loc, Eu insumi sunt un astfel de loc. ‘Adunayi-vi-n jurul meu, deschidegi-mi geasta si con- templagi-mi creierul: se va sfirdma sub ochii vostti ca.un mulaj de ghips. lar praful li se va amesteca indiscernabil cu praful ruinelor incre care-am tiie toati viaga, amanc al unui harem de ruinc. Ochiul caprui al dragostei noastre Tner-una dintre povestile pe care mi le amintese «lin copitirie, un pring se plimba pe malul unui lac si vireste, scildindu-se-n undele strivezii, mai multe fete ce se stropeau si sporovaiau intre ele, ,Dact jwingul mear lua pe mine", spune una, ,i-as face un fhicdu voinic de nu s-a mai vizut pe lume, ce se ya lupta cu balaurii cei mai crungi si-i va fipune.* acd mi va lua pe mine", zice a doua, yi-as face ws mandrete de fati ca 0 24m’: de cite ori si-ar prinde vu trandafir in cosigi, floarea ar cinta asemenca privighetorilor". ,[ar daci pringul m-ar lua pe mine, i ay face doi fei cu prul de aur i cu stea in frunte", spusese a trea, pe care pringul o privi apoi cum iese oali, spectraly, din apa incendiatd de soare. A doua 7i pringul o chem la curgile sale i se cisitori eu ea. Nu stit ce io fi promis mama lui ta s-0 ia de nevasta. Sau poate ci el i-o fi promis, in spraiul lui stalcie de banaean, marea cu sarea, Am dloar 0 poi de-a lor de dinainte de cisitoric, din 34° Ochiul caprui al dragostei noastre jarna grea.a lui 1954, Fundalul aratd urit, case cu zidurile pardginite. Tata ¢ in trening si bocanci, cu © basci pe cap. Era pe-atunci un amirat de licitu Ja Atclierele 1B, unde se reparau vagoanele de tram- vai. Ai lui erau gérani banigeni, cam lenesi, in orice caz complet nepricopsigi. Cum baiatul avea note bune la scoala din sat, l-au trimis lao profesionala pe la Oradea, dupit care ajunsese la atelierele din Bucuresti, Mi uit la pozi si nu-mi vine si cred cit de tanar era: un pusti cu ochi negri, cu gene lungi, cu pirul pana corbului piepténat pe spate si dar cu ulei de nuci, Mama se sprijina ugor de el si zam- beste. E.cu patru ani mai mare, si asta se cunoaste. Are broboadi pe cap, cici ninge pripidind pe podul unde cine sti ce fotograf ambulant i-a tras in por’, si palton greu, croit barbateste, N-a fost niciodaea frumoasi, dar in ani aceia— si se vede in singura foto grafic a ei de arunci — pielea ii seralucea de tinereye. Era fesitoare la fabrica Dona Simo, pe Colen- tina. Avea in grijé opt rizboaie de tesut, intr-o hala in care zgomotul era infernal, La scoala fusese cea mai bund eleva, dar bunicul meu, simplu yaran, fi icea mereu: ,Mai lasi cartea, ci doar n-o si te fac preoteasi..." $i 0 trimitea cu vaca la pagune. Cum ai ei erau de ling’ Bucuresti, au trimis-o la cinci- sprezece ani la ofas, si invefe croitoria, Intt-o zi — chil capri al dragostei noasre 35 era 1944, in primavara — fata, ce purta inc’ niste cozi lungi, impletie ca la yard, a plecat de la masa ci de croitorie ca si-i duca fratelui ci, la carciuma «lin apropiere, nigte bani de acasi. N-a mai ajuns. ‘Anineriana i-a crimis pe toy tn adipose. Bucurestiul a fost bombardat cumplit, apocaliptic. In acecasi lupi-amiazi fara s-2-ntors la aceierul de croitorie, peo stradé plin’ de daramaturi, Atelieral nu mai cra, Raimasese doar fafada, cu usa data de perete geamurile pleznite, ca un mausoleu pentru cele Uweizeci de fete de acceasi vist cu mama, care fu- seseri amestecate cu molozul. Mama, care nu era pe-atunci mama niminui, cio fat oarbé la viitor si plind de doringa de a tri ca toate celelate, a pins eva tile $i apoi si-a vizut de-ale ci. In sat Ficuse numai patru clase, dar apoi si le-a echivalat pan’ |i sapre, la fir frecventd. S-a angajat pind la urma la Finboaiele de yesut. Locuia nu departe de fa- bwrici, pe o striduyi de mahala plind de clidiei Mtranii, Mi-o inchipui venind acasi in fiecare scarii, {rind de oboseali si cu urechile urland, si ghemuin- lu-se-n patul din odaifa ei. O fati singut’ si cuminee, «10 perliin scoica neagt, rugoasi si bine-nclestaci st yremutilor, Ajunsese la douazeci si cinci de ani gi in se maritase. ,mpletea cosita alba", cum se spunea nu 36 Ochiul ciprui al dragostei noastre Ja jar’, compitimitor, despre fetele care trecuseri de douazeci de ani si inca nu gisisera pe cineva si ea de nevasti. Cele mai multe prictene ale ei din sat aveau deja trci-patru copii imprejur, Aga ci nu prea stituse pe ginduri cind pustiul driguy, dar slabinog si cu un grai caraghios, o ceruse. Nu asu- pra lui avea si se reverse, oricum, uriasa rezervi de dragoste a Mariei. Au ficut nunea la sfarsitul lui septembrie 1955 si probabil au urmat citeva nopti de chin stangaci in pat pani ce Constantin, inci fecior, si reuseasca si-si croiasci drum in pintecele deasemenea de fecioari al mamei. Probabil ci mama 4 rlimas grea de la primii stropi de rowa patrunsi in recepracolul ei sidefat, cici exact dupa noui luni au cuprins-o durcrile facerii. ‘Tediau mizerabil, in mahalaua lor indepartaté, mancau mai tot timpul aceleasi macaroane, cind cu brinai, cind cu marmelada. Patingi lui nici nu venisera la nuntd, ai ei nu-i diduscta nici micar 0 lingurd. Pintecul Marici se rotunjise in unsoarea si scamele atclicrului de gesicorie, in urletul zeci- lor de rizboaie de yesut, Mainile lai Constan ‘miroseau a emulsie de strung cand, la sfarsitulzilei, in sfitsic se imbrigigau, frangi de oboscala, in pat. Maternitatea muncitoreasc’ era infioritor dari- pinata. Stitea si cada peste gravide si doctori. Pe Ocbiul cdprui al dragostei noastre 37 i arhirectu lustriala a zidurilor (caci era tot o fa- ied, © fabrici de sugari) cresteau pomigori din seminge aduse de vint, Ferestrele erau acoperite cu Inirtie baste si cartoane. Lipsea apa caldi, lipscau «cle mai obisnuite medicamente. Gravidele stiteau ate doui-ntr-un par, asteptindu-si sorocul. Din sla de nastere reverberau tipete inspaimantitoare. Maria nascu in acea mizerie de sfirgit de lume loi feti cu stea in frunte, Veniseri pe lume imbri- {isa gi privindu-se-n ochi. Asa ii gisise Constantin, ind intrase cu efteva flor oflive in mand, erecuse pe ling mulajul cu femeia de ghips spintecaté ca sil se vada porigia fatului ghemuie cu capul in jos in pantec si, dupa nesfargite coridoare cu tencuiala cunt, nimerise in salonul lauzelor: Masia pe pat, cu faa straverie de suferinga, dar 2imbind fericita, iar la dreapta sila stanga ei, cu capsoarele pe perna yi infigurati ca nigte larve in scutece, eu si Victor. Nu stiu care dintre noi eram la dreapta ei gi care la svinga, ici eram identi’ inera torul, dou mic sculp- ‘uri compacte inte-o substanti fragedi si translucid precum citnija meleilor sau a meduzelor din valusi Asa a-nceput simbioza noastri cu mama, poves- twa cea mai fermecdtoare pe care-as putea-o spune vrvodata. Dupi doui zile ne-au adus acasi, rata eu rmine-n brage, mama cu Victor, sau poate invers, 38 Ochiul caprui al dragostei noasire oricum nu sti » $i n-aveau sa stie céteva siptimani a rand, care dintre ei cram fiecare, si oricum nu conta. Eram Mirccavictor sau Victormircea, $i poate 4 aga am rimas pani azi. Din momentul cind ne-au adus acasi, in cimaruga cu ciment pe jos in care se stitca, se gitea si se dormea, tata a dispirut Intreaga viagi avea si rimani un musafir,o silueti tot mai ponosita, mai ostenitd ce se arita serile, pe nd intreaga zi noi ne bucuram de trupul alb, ne~ sfirgit de bun si de hrinitor, al mamei. ‘Am crescut ochi in ochi eu Victor. Fratele meu a crescut ochi in ochi cu mine. Amindoi am privit-o ochi in ochi pe mama, cu fetele ata de apropiate, cx dragoste atit de iradianti, inca ochii nostri se deformau, deveneau aposi (o api ciptuic, intune- ati), se-ntindeau ca nigte bobife de mercur, se geau si se contopeau pind la urma iner-un singur ochi mare si inyelepr si atotcuprinzatot. Mircea. Mama. Victor. Ca un tiptic scinteietor, ca si cind ‘marele retablu din Gand ar fi umplut deodati odaiga noastri de mahala. Cand iesea in curtea casei cu ccamere de inchiriat in care locuia, cu cite unul dintre noi pe fiecare bray, cand trecea prinure straturile de circiumarese si printre oleandeii inflorii, toad fauna clidicii in forma de U, cu galerie la etaj, to proxeneyii si hotit si prosticuatele gi cergerorii si Ochiu cipri al dragostei noastre 39 negustorii scipatagi si ucenicii si cizmarii si plapu- inatii oplosti acolo se opreau din certurile si ocareile Jur vegnice gi se-nchinau ca-n fara unui miracol. Ne apucau manurele delicate, ne mangiiau buclele hyiri ca firele de paianjen, puneau pariuri nebu- vneyt cd aiatal din dreapra e Mircea si cel din stinga Victor, sau invers, dar mama, cind o-ntrebau, nu ris jnndea nimic, doar zimbea, mandri de parc-ar fi purtat pe un brag luna gi pe celélale soarele Ne iubeam cu mama, ne contopeam cu mama, Vriveam fascinai stropii de lapce din varful sfarcu- uilor eit cu asta era ea umpluté pe dinduntru. Ne lucineam din corpul ei ca diner-un ulcior inal si subtire, ne ropeam in corpul ei de pare-am fi fost twartele ulciorului, de-o parte si de alta a marelui seceptacol. Cand am crescut pusin, pe la doi ani, ‘mama sedea-n pat, cu cate unul dintre noi pe fie- re picior, si ne povestea vrute si nevrute pe cand a rufe cu fierul ei cu cirbuni, sau pe cind invartea i oalele ei cu ciorbi de stevie. $i noi vorbeam, vor- -am necontenit, ne-mpleteam firigoatele de sirma «le aur ale vocilor cu firul de lan’ al vocii mamei, ‘mpleteam in aerul mirosind a jar din camer un covor de cuvinte, de risete-n hohote si de alintiri. (Ca Vietor mi jucaum ficind gestur in oglinda*s rid cam deodati manufele din aceeasi parte, zimbeam 40 Ochi edprut al dragostei noasire sau ne incruntam deodacd... Pe la patru ani, tot in pat, o risturnam pe mama gi ne luptam pentru porfiuni ale trupului ei, fi ciliream grumazul si pancecul, crageam de bragele ei, trasam pe corpul cei hargi imaginare. Radeam cu mama pani ne inro- seam, plingeam si ne-mbrigisam pang nu mai aveam sufluen plimani. Fiecare joc il sfirgeam insi-n ace- Jasi fel: ne apropiam timplele, privindu-ne-n ochi pind ce din sase ochi ficeam unul singu, ciprui si apos, plin de dragoste si compasiune. Simfeam atunci cum contururile noastre se dizolvi, cum cape- tele ni se contopesc, cum din trei devenim o singur fiinya sferici, binecuvantata, pringesa si cei doi fi ai ei cu paral de aur. Cand ne-am imbolnavit amindoi de dubli pneu- monie din cauza ricelii podelei de ciment a singurei noastre camere, cici pina si bolile le ficeam aman- doi deodati, doctorul din cartier ne-a consultat cu lun stetoscop strvechi. Nu impliniserdm inca cinei ani, Pe pielea fierbine, cercul de metal pirea inghe- fat. Cind La consultat pe Victor, doctorul a rimas cu gura ciscatd. Nu-i gisea inima. Sovaia cu talpa lustruité a steroscopului pe eeupul chinuit de fier- bingeala. Tn cele din utma si-a dat seama ci inima copilului cu ochii sting de febri era in partea dreapt 4 pieptului. Usor, -nceput si-i pipdie pintecul, si chil caprui al dragostei noastre 41 apese inte-un loc s-n aleul. Spre uimirea sa, nu doar invima, ci toate organele copilului erau asezateinvers, un omuley de hace intors peste un altul:ficacul in stinga, pancreasul in dreapta, intestincle infigu- rate invers in. prapurul lor. Desigur gi creierul lui savea emisferele inversate. Aveam si aflu mult mai situs in- \irciu numele acestei foarte rare anomal wrsustotalis, Doctoru-si notase totul, soptindu-si dlin cand in cand cite-un ,imposibil" siderat, si dis- piruse. A rimas mama si moaie-n oala de cositor compresele pe care nile punea pe fruntea fierbinte, Pentru ea nu contau uimirile doctorulu, tot ce conta cra sine facem bine. Slabise mult, avea obraji sco- Digi fi priveam lactimile sclipindu-i in ochi cum pprivisem cindva stropiialbi ca smalgul ai lapcelui gurguicle ei. Acum mama era un ulcior plin ni la buzi cu lacrimi. in zorii aceleiagi zile ne-a dus la spiral cu febri. dle patruzeci si dou de grade. A vrut si cimina «cu noi, dar asistentele au alungat-o. Ne-au pus in pituyuri alicurate, Pe marginea lor se plimbau gin- de bucitirie, Ne-au ficut injecgii cu seringi prosolane ca aparatele de tortura. Ne-am 2barut 0 ‘i intreaga in delir si fierbingealé. Peste noapee am swlormit, si-n vis am avut cosmaruri orbile. A doua 42 Ochinl etprui al dragostei noastre Zi dimincagi, cum am deschis ochii, am privit spre pacugul de Ling’ mine. Am strigat de parca visele rele abia incepusera: pacugul era gol si asternutul proaspit intins. Trebuie si fie teribil sa te crezesti {ntr-o zi, sa te privesti in oglinda de deasupra chiu- vetei sisi nu vezi pe nimeni, Asta am simgit eu atunci. Eu gi Victor stituserim ochi in ochi timp de cinci ani, cram inte-un fel unul si-acelagi. Cum si tai cu feristeiul, simetric, un trup de copil? Am urlat pind wineyit. Nu mi-a rispuns nimeni. Victor dispiruse, si dispirut este pani-n ziua de azi. Piringilor mei li s-a spus ci bdiatul le-a murit peste noapte. Dar nu li s-a aritat niciodact un trup. mam La fipetele mamei au aparut oameni in uniform’. La zbaterile lor pe la ministere si cabinete juridice au apairut civili care i-au sfituit si taci. La scrisorile lor disperate citre conducerea de-atunci a Sri nu Ii s-a rispuns niciodata. Pe Victoras |-a inghigit pamancul mizerabil al unor veemuti cumplite, Nam stiut niciodara ce s-a-ntamplat cu el. Pind azi due flori, de ziua mea, la un mic mormant gol. In fiecare dimineaga, cand mi uit in oglindi, nu vad pe nimeni. Dar de cate ori trec pe la mama, care are acum optzeci de ani, 0 cuprind in brage, {mi lipesc tampla de-a ci si arunci sim 8, asemenea Ochiudl etprai al dragastei noastre 43 vincului paraclet, pe care nu-l stii de unde vine gi inneotro se duce, Victor est siel acolo, in imbriy Sime tampla lui sprijinitd de-a mea, mama ii simte ccalalti tampla. Ne contopim privirile pana ce ochii nostri formeaz’ ian, dilattndu-se gi dizolvindu-i parenfa, acel unic ochi ciprui, ochiul nesfrsit dle blind al dragostei noastre, Anii furati In 1989 aveam 33 de ani. Mi niiscusem in co- munism si credeam sincer cé aveam si mor tor in comunism, Nu pirisisem niciodaci Romania, nici insicar nu aveam pasaport, Credeam ci ni si cilicorese vreodatd in strinitate, Nu mi se per- iisese si candider pentru un post la facultate sau si-mi dau doctoratul. Bram profesor la o scoala ypenerald si aveam toate sansele si ies la pensie chiar acolo, Locuiam intr-un apartament, la etajul opt ui bloc care nu avea nici un perete la nowazeci dle grade faya de altul. Lumea pirea ineremenici in sordidul sin previibilul ei, Comunismul era realita- Tot restul erau fantasmagorii de film american. Revoluyia ne-a luat prin surprindere si am crezuc in ea. Cind esti intr-o mulgime de un milion de weni care se imbragiseazs si pling de fericire, nu ai intrebi cine i-a adunat si din ce motiv. O mie dlintre ei au muricimpuscati. Apoi a fost tmpuscat yi Ceaugescu, pe care il credeam sincer nemuritor. ave 46 Ochiul cdprui al dragostei noastre Sea dat totul la televizor. A fose de fapt un film continu care a durat citeva sapeimani de exaltare siderutd. $i, desi totul era la vedere, desi efectele rau facile, desi decorurile erau ieftine, desi repli cile erau cligeizate, desi se vedeau bine sforile catc-l fineau pe iluzionist intro fils levitaic, noi credeam {in acel vis cu ochii deschisi. Revolugia a fost tele- novela noastri iluzia noastrdsiropoast. Nu pot nici azi si mico iert ci am crezut-o, cici intr-o lume normal n-ar i crezut-o nici copi mule si fie adevirat. Jn 1990 am intat in lumea liber’ si democratic find sd stim nici ce e libertatea, nici ce e demo- cratia, Dupi cincizeci de ani de dictaturi fasciste si comuniste nu mai eram un popor, o societate, Eram o gloati. Dictatura comunist’ a continuat sub un nickname straveziu. Inainte fuseseriim mingiti, acum eram minfifi. Inainte fuseserim siraci, acum eram si mai siraci. La facultate aveam un salariu Dar voiam prea de cinciveci de dolari pe luni. Soria mea era gomer’, si aveam un copil mic. Inflatia era inspaimanci- toare, ne coroda ca o baie de acid sulfuric. Curand, ‘fu mai aveam nimic, Dar nu mi-am dat seama cit de jos am ajuns pina nu mi-am vindut paleta de ping-pong. Ani rash 47 iner-o zi de toamna de un fantastic blind am twat un tramvai citre targul de vechituri din Colen- ‘ina, Teamwaiul era mult mai aglomerat decat si-ar putea vreodata imagina un om dintr-o lume nor- Mergea cu usile deschise, cu oameni agifagi ‘le bate, pe scari, cu oameni citarayi pe tampoane. tira acoperit, de fapt, de un ghem de birbagi si de lomei care se-ndreprau spre tirg, ‘Ani '90, cci mai mizerabili pe care i-am triit vreadati, se vor lega mereu in mintea mea de cargul, dle vechituri in care tramvaiele lisau, de la sase slimineaga, sute, mii, zeci de mii de ingi care voiau si vind’ sisi campere lucruti care, in mod normal, fi trebuit si fie in lizle de gunoi. Sune de neima- 1 murdiria si praful si mirosutile scatologice Ki in care pitrundeai meni care se clean in picioare. Pc jos, pe ziare haji pline de poze de femei goale, se-nsirau suru- Inclnige strimbe, ciri ferfenigie, piso’ urdurosi, abia ‘uu4(i, parfumuri contraficute, papusi cu picioarele Ise, rezerve goale de pixuti, discuri de muzica nase $i descusute, tacimuri cu ighesuit din toate piryile de wi, haine ai fi mAncat in veci de veci, stechere, lanterne, srme, cule, poze vechi, icoane mincate de cari, piese mecanice imposibil de recunoscut si un milion de 48 Ochiul eaprui al dragosci noasire alte lucruri. Le vindeau ingi nerasi, femei grase, cu broboade, tigani, copii scheletici ca-n Biafra. Acolo, in acel suvoi dantesc care se scurgea nefncetat pe sub cerul melancolic al toamnei, mi-am asternut sieu, scriigor cu mai multe ti deja publicate si asistent universitar, ziarul de obste si am agezat pe el singurul lucra pe care-1 puteam vinde, vechea si draga mea paleti de ping-pong cu care cstigasem teva Concursuri. Speram, de fap, si.nu gasese cum parator, dar pani la salariu mai erau doui zile, in care ne trebuia macar niste pine. a fost sear, sia fost dimineaga. Paleta mea era deja tocité de milioane de privii cind, in fine,