Administrarea medicamentelor pe cale parenterala

Definitie: Prin cale parenteral se nelege administrarea medicamentelor pe alt

cale dect tubul digestiv. Dat fiind faptul ca, in afara injectiilor, si alte cai ocolesc
tubul digestiv (ex: calea respiratorie), notiunea de cale parenterala a fost
reconsiderata, pastrand in sfera ei numai calea injectabila de administrare a
medicamentelor. Injectia consta in introducerea substantelor medicamentoase
lichide in organism , prin intermediul unor ace care traverseaza tesuturile, aculfiind
adaptat la seringa.

Avantajele pe care le ofer calea parenteral fa de celelalte ci sunt

urmtoarele:

- dozarea precis a substanelor; - aciunea mai rapid dup administrare; -

absorbia complet;

- administrarea de substane care sunt distruse de sucurile digestive;

- se poate folosi atunci cnd calea oral este inutilizabil (stenoze esofagiene sau
pilorice, ocluzii intestinale,cu hemoragie digestiva,varsaturi etc.);

- sigurana administrrii medicamentului la pacienii recalcitrani sau incontieni;

- se pot introducei substane n scop explorator sau diagnostic.

Scopul injectiilor:

-explorator ,care consta in testarea sensibilitatii organismului fata de diferite

substante;

-terapeutic:-administrarea medicamentelor.

Locul injectiilor (ca si scopul) il constituie tesuturile in care se introduc

medicamentele:

-grosimea dermului- injectia intradermica;

-sub piele,in tesutul celular subcutanat- injectia subcutanata;

-tesutul muscular- injectia intramusculara;

-in vasele sanguine- injectia intavenoasa si injectia intraarteriala ;

-in inima injectia intracardiaca;

-in interventia de urgenta in maduva rosie a oaselor;(intraosos)

-injectia -in spatiul subarahnoidian.

Asistenta efectueaza injectiile intradermica, subcutanata, intramusculara si

intravenoasa.

Alegerea caii de executare a injectiei este facuta de catre medic, in functie de

scopul injectiei rapiditatea efectului urmarit ,compatibilitatea tesuturilor cu
substanta de injectat
Pregatirea injectiei:

materiale:-seringi de unica folosinta cu o capacitate in functie de cantitatea de

solutie medicamentoasa:

-pentru injectia intradermica seringa de 1 ml gradata in sutimi de ml

-pentru injectia intravenoasa seringa cu amboul situat excentric

-acele se gasesc impreuna cu seringa in acelasi ambalaj sau separate

-se pregateste un ac pentru aspirarea solutiilor si altul pentru injectare

-ca medicament direct injectabil,in fiole sau flacoane cu doza unica sau mai multe
doze ,in seringa gata de intrebuintare

-ca medicament indirect injectabil -pudre sau produse liofilizate in fiole sau flacoane
cu dop de cauciuc,insotite sau nu de solvent

alte materiale :-tampoane sterile din vata si tifon ,solutii dezinfectante ,tavita renala

-garou,pernita ,musama (ptr. inj iv) -recipiente ptr colectarea deseurilor

Pregatirea psihica pacientului:

-se informeaza privind scopul si locul injectiei si eventuale reactii pe care le va

prezenta in timpul injectiei.

Pregatire fizica:

-se aseaza in pozitie confortabila ,in functie de tipul si locul injectiei

Incarcarea seringii

-se spala pe maini cu apa curenta ,

-se verifica seringa si acele-capacitatea si termenul de valabilitate

- se verifica integritatea fiolelor sau flacoanelor eticheta ,doza termenul de

valabilitate ,aspectulsolutiiei

-se indeparteaza ambalajul seringii,se adapteaza acul pentru aspirat solutia

,acoperit cuprotectorul si se aseaza pe o compresa sterile

Administrare BCG_ului
Vaccinul BCG liofilizat este utilizat pentru imunizarea specific mpotriva
tuberculozei.

Vaccinul BCG nu trebuie administrat urmtoarelor categorii de subieci: persoane

cunoscute a fi hipersensibile la oricare component a vaccinului; subieci febrili sau
cu infecii generalizate ale pielii (eczema nu este o contraindicaie dar locul de
vaccinare trebuie s fie fr leziuni); nou nscui subponderali (sub 2500 g).
persoane care urmeaz tratament cu corticosteroizi sistemici sau tratament
imunosupresor inclusiv radioterapie, persoane cu boli maligne (cum ar fi: limfoame,
leucemii, boal Hodgkin sau alte tumori ale sistemului reticulo-endotelial), persoane
cu imunodeficiene primare sau secundare, persoane cu infecie HIV, inclusiv copii
nscui din mame HIV-pozitive (efectul vaccinrii BCG poate fi exagerat la aceti
pacieni, fiind posibil o infecie BCG generalizat).

Doza recomandat: 1 doz = 0,1 ml din suspensia de 2 ml vaccin BCG liofilizat

obinut dup reconstituirea coninutului unei fiole n solvent (Sauton diluat).

Mod de administrare

Se administreaz la nou nscui ncepnd de la vrsta de 4 zile i pn la vrsta de

2 luni, precum i la copiii ntre 5 i 10 luni, care nu prezint cicatrice vaccinal sau
prezint o cicatrice vaccinal sub 3 mm, fr testare tuberculinic prealabil.
Revaccinrile cu acest produs se realizeaz la grupele de vrst stabilite de
Ministerul Sntii, pentru persoane care, dupa testarea tuberculinic cu 2 uniti
PPD, prezint o reacie sub 9 mm n diametru.

Pentru a putea fi administrat, vaccinul BCG liofilizat trebuie suspensionat. Fiola cu

vaccin se nvelete strns n foia de material plastic, n zona marcat cu alb, dup
care gtul fiolei se rupe cu mna. Imediat dup deschiderea fiolei cu vaccin, cu
ajutorul unei seringi cu ac lung, se introduc n fiol 2 ml din lichidul de
suspensionare (Sauton diluat), dup care coninutul fiolei se amestec prin manevre
de aspirare i golire a coninutului seringii, repetate de 2-3 ori. Suspensia obinut
este omogen, uor opalescent.

Vaccinul se administreaza strict intradermic, n partea postero-extern a braului

stng, n treimea medie. Injectarea se face cu o sering de 0,5 sau 1 ml, prevzut
cu ac pentru inoculare intradermic. Locul de injectare trebuie s fie curat i uscat i
necontaminat cu substane antiseptice.

Se injecteaz strict intradermic 0,1 ml suspensie de vaccin BCG astfel:

Pielea se prinde ntre degetul mare i arttor.

Acul trebuie s fie aproape paralel cu suprafaa pielii i se introduce uor cu bizoul
n sus, aproximativ 2 mm n stratul superficial al dermului.

Acul trebuie s fie vizibil prin epiderm n timpul introducerii. Injecia se

administreaz lent.

O papul (cu diametrul de 6-7 mm la nou-nscut) n care foliculii piloi sunt distinct
vizibili reprezint semnul unei injectri corecte. Papula dispare n aproximativ 30 de
minute.

Locul injectrii este bine s se lase descoperit pentru a se facilita vindecarea

ADMINISTRAREA INSULINEI
DEFINIIE- Insulina este medicamentatul care asigur supravieuirea pacienilor cu
diabet zaharat tip 1 i controlul glicemiilor pentru un numr semnificativ (n
cretere) dintre pacienii cu diabet zaharat 2 i gravide cu diabet gestaional.
OBIECTIVE- Promovarea i meninerea strii de bine, clinic i psihologic al
pacienilor

- Evitarea hipoglicemiilor severe, a hiperglicemiei simptomatice i a cetoacidozei.

INDICAII- Diabet zaharat tip 1 (indicaie absolut )

- Diabet zaharat tip 2:

Atunci cnd cu dozele maxime tolerate ale preparatelor antihiperglicemiante orale

combinate cu dieta nu se ating obiectivele terapeutice

Episoade de stres metabolic acut (infarct miocardic, AVC, infecii moderate sau
severe)

Pre- i intra- i postoperator cnd se suspend medicaia oral

n cazul contraindicaiilor preparatelor orale (insuficiena hepatic i renal )

Reacii adverse ale unor preparate orale

- Diabetul zaharat gestaional care nu se rezolv prin diet

- Urgene hiperglicemice (cetoacidoz , hiperglicemie osmolar

TIPURI DE INSULIN

- Insuline rapide: Actrapid, Humalog, cu aciune scurt sunt singurele care se

folosesc n situaii de urgen metabolic pentru c se pot administra
intravenosacionnd n mai puin de 10 min.

- Insuline intermediare (cu aciune prelungit ): Monotard, Insulatard, Humulin

basal, Insuman basal

- Insuline lente: Ultratard, Humulin lente, Huminsulin Long.

- Insuline premixate (cu aciune rapid i intermediar ). Mixtard. Humulin.Insuman

Comb .

STABILIREA DOZEI I TIPULUI DE INSULIN

- Se face de ctre medic, individualizat

- Medicul instruiete pacientul cum s-i ajusteze dozele n funcie de coninutul

de hidrocarbonai din diet

- Tipul de insulin este ales n funcie de tolerana pacientului

- Administrarea insulinei se face conform unei scheme stabilite de medic

PRECAUII GENERALE

- Se verific aspectul pentru a observa dac nu au aprut modificri: insulinele

rapide au aspect limpede, clar, insulinele intermediare sau lente au aspect
lactescent, turbid, fr flocoane. Prezena flocoanelor presupune schimbarea
flaconului.

- Insulinele intermediare sau lente se omogenizeaz prin culcarea flaconului n

poziie orizontal i rulare blnd ntre palme de 30-40 de ori. Agitaia n poziie
vertical produce bule i imperfeciuni la dozare. Dac nu se omogenizeaz , nu se
administreaz .

- Nu se amestec insuline cu concentraii diferite i nici tipuri diferite de insulin.

Dac este necesar se folosesc seringi separate.

PRECAUII SPECIALE

- Insulinele rapide sunt singurele insuline care se folosesc n situaii de urgen

metabolic , n stri febrile, boli infecioase, traumatisme, intervenii chirurgicale.

- Insulinele rapide sunt singurele care se pot administra pe cale i.v. intrnd n
aciune n mai puin de 10 minute. Deasemenea se pot administra pe cale S.C. i
I.M.

- Alegerea locului n funcie de tipul de insulina:

Pentru insulinele rapide - abdominal - cu excepia a 5 cm n jurul ombilicului, zon

n care absorbia e cea mai rapid

Insuline intermediare: coaps , fes

Pentru pacienii slabi, normoponderali, copii, injectarea se face n zona deltoidian

i coaps , ntr-un unghi de 45

n regiunea abdominal sau fesier injectarea se face ncepnd sub un unghi de

90

- Exerciiul fizic crete rata absorbiei prin creterea fluxului sanguin

- Deasemenea expunerea la cldur (baie, masarea zonelor, plaj ) favorizeaz

absorbia mai rapid i glucidele se administreaz cu cteva minute mai devreme

- Expunerea la frig ncetinete absorbia, alimentele fiind administrate cu cteva

minute mai trziu.

- Rotaia locului de injecie (n aceeai arie innd seama de timpul de absorbie al

insulinei) este important pentru prevenirea complicaiilor (lipohipertrofia -depunere
excesiv de grsime sau lipoatrofia - topirea esutului grsos subcutanat).

- Dac sngereaz sau iese lichid se aplic un tampon pentru 5-8 secunde fr s
se maseze pentru a nu grbi absorbia insulinei

- Reducerea durerii este posibil dac:

Soluia se injecteaz la temperatura camerei

Aerul se elimin corect

Zona se spal sau se d cu alcool i se ateapt evaporarea

 Zona trebuie s fie relaxat

Ptrunderea n piele se face rapid

Nu se schimb direcia acului

Se folosesc ace adecvate (6, 8,12,16 mm) n funcie de regiune

SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI

- Pot apare complicaii:

Hipoglicemia - pacientul trebuie s aib asupra lui 15 gr hidrocarbonai (3buci

de zahr)

Edemul insulinie - apare la pacienii nou descoperii din cauza reteniei hidrosaline
la nceputul iniierii tratamentului cu insulin

Lipodistrofia hipertrofic - creterea n volum a esutului adipos nevascularizat

ceea ce ncetinete mult absorbia insulinei

Lipodistrofia atrofic - diminuarea esutului adipos subcutanat la locul

administrrii insulinei, mai frecvent la femeile tinere

Alergia local - edem, noduli, eritem pruriginos sau dureros

Alergia generalizat - de la urticarie pn la ocul anafilactic

- Cu excepia hipoglicemiei pe care o sesizeaz bolnavul, celelalte vor fi interpretate

i evaluate de medicul specialist.

Aplicarea pipei Guedel

SCOP: Meninerea deschis a cilor aeriene:

Pipa Guedel sau calea oro faringiana poate fi folosit la orice pacient incontient,
rolul ei fiind meninerea liber a cilor aeriene superioare.

Pipa de mrime corespunztoare i corect introdus va apasa baza limbii

mpiedicnd cderea acesteia n spate, spre faringele posterior.

Alegerea mrimii corespunztoare pentru pipa se face prin msurarea distanei

de la comisura bucal la unghiul mandibulei sau pn la lobul urechii.

Introducerea pipei Guedel n cavitatea bucal se face innd pipa cu concavitatea n

sus. Cnd vrful pipei atinge bolta palatin ( cerul gurii ) se rotete 180 de grade i
se continua naintarea pn ce captul extern ajunge la nivelul arcadelor dentare.
Pipa Guedel nu se folosete n timpul convulsilor.

Meninerea deschis a cilor aeriene:

Dac victima este n imposibilitatea de a-i elibera cile aeriene, acestea vor trebui
deschise manual. Acest lucru l putem realiza prin manevrele de hiperextensie a
capului i ridicarea brbiei sau prin subluxaia mandibulei. La pacienii incontieni
dup ce am eliberat cile aeriene, trebuie s asigurm i meninerea liber a
acestora. Pentru a menine cile aeriene libere trebuie s meninem capul n poziia
de hiperextensie sau subluxaia mandibulei.

Dac victima respir eficient, dar este incontient, putem menine libere cile
aeriene prin aezarea victimei n poziie lateral de siguran. De asemenea putem
folosi adjuvani simpli, pipa oro- sau nazofaringian, pentru a menine cile libere.
Folosirea adjuvanilor este permis numai la pacienii incontieni, la care iniial am
deschis manual cile aeriene.

Aspiratia gastrica

Definiie: introducerea unei sonde din cauciuc sau plastic siliconat printr-una din
nri pn n sto-mac (aspiraie nazogastric, cel mai frecvent utilizat, dei este
posibil de efectuat i aspiraie oro-gastric)

Obiective:- evacuare a lichidului de staz gastric, n ocluziile digestive nalte sau

joase, funcionale sau me-canice, cu calmare a distensiei abdominale;- meninere a
decompresiei gastrice n perioada ileusului dinamic postoperator, cu evitare a vrs-
turilor i a apariiei pneumoniei de aspiraie (sindrom Mendelson);- protejare a
anstomozelor digestive n perioada postoperatorie la bolnavii cu intervenii pe
tubuldigestiv;- controlul sngerrilor digestive nalte, cu ndeprtare a sngelui din
stomac i executare de ges-turi terapeutice: splare cu lichide reci (cooling) sau
ghea (freezing), administrare local desoluii hemostatice (adrenostazin);- punere
n repaus a pancreasului n pancreatita acut;- realizare a splturii gastrice n
intoxicaii;- alimentare a bolnavului n caz de stenoze supragastrice (tumori
esofagiene inoperabile etc.), pnla construirea unei gastrostome etc..

Materiale necesare:1.Tub de aspiraie nazogastric tip Faucher (lungime ~ 100-150

cm, grosime etalonat n French).

2.Sering de 50 ml (Guyon).

3.Lubrefiant (glicerin, ulei de parafin etc.) pentru ungerea tubului, n scopul mai
uoarei alune-cri sub aciunea forei de mpingere.

4.Mnui chirurgicale, recipient de colectare, tub intermediar de conectare.

5.Stetoscop

Tehnic:1.Poziia optim a bolnavului = poziia semi-Fowler (decubit dorsal cu capul

ridicat la 30):permite control vizual optim al pacientului pe timpul introducerii
sondei, previne refluxulconinutului gastric, evit sucionarea mucoasei gastrice.

2.Apreciere a distanei dintre arcada dentar i cardie, prin nsumare a distanei

gur-tragus cudistana tragus-fornix.

3.Chestionare a pacientului cu privire la permeabilitatea foselor nazale, eventuala

prezen a uneideviaii de sept, a patologiei inflamatorii, traumatice sau tumorale
cu localizare la acest nivel; deprincipiu se prefer alegerea pentru introducere a
fosei nazale cu flux ventilator mai mic.

4.Introducere a sondei lubrefiate prin narina aleas pn n rinofaringe, prin micri

blnde deprogresie i rsucire care s permit depirea i s evite lezarea
cornetelor nazale.
5.Se indic pacientului s indice momentul cnd sonda a depit coanele nazale
(sonda esteperceput de pacient cnd ajunge n rinofaringe)

6.Se continu introducerea cu blndee a sondei, n timp ce pacientul este instruit

s nghit (seajut deglutiia prin injectare fracionat de ap, cu seringa, n gura
pacientului); se monitorizeazeventualul eec de introducere a sondei n esofag
(vizualizare a sondei n gur, depistare precoce asemnelor de sufocare).

7.Obinuit, depirea cardiei se produce la o distan de45 cmde la arcada dentar;

estemomentul cnd pe sond i face apariie lichidul de staz gastric.

8.efectuare de splare-aspirare pe sond, verificare cu stetoscopul a poziiei

captului distal alsondei nazogastrice.

9.Adaptare a sondei la vasul de colectare (eventual cu folosirea unui tub

intermediary

Incidente i accidente:

- lips de cooperare din partea pacientului;- lezare a mucoasei nazale, cu posibil

declanare de sngerri (epistaxis prin lezare a petei vascu-lare Kesselbach);-
imposibilitate de introducere a sondei n esofag, prin dispoziie anatomic
particular a orofarin-gelui sau tulburri de deglutiie ale pacientului (sonda se
adun ghem n gur);- introducere accidental a sondei n trahee, cu declanare a
reflexului de tuse, asfixie.

Instalarea unui cateter venos periferic (fluturas

pentru perfuzie, branula)
Pentru puncionarea venelor periferice se alege de obicei sistemul venos cav
superior, ncepnd cu venele dosului minii, venele antebraului i doar n ultimul
rnd cele de la plica cotului. Plasarea vrfului cateterului altundeva dect n vena
cav este considerat abord periferic.

Venele sistemului cav inferior sunt mai predispuse la tromboze i mobilitatea

bolnavului este mult redus, fapt pentru care sunt utilizate n cazuri extreme.

Puncionarea venei se face n decubit dorsal, cu membrul superior n abducie,

antebraul fixat pe un stativ, astfel:

1. Se alege o ven palpabil i vizibil.

2. Se aplic un garou n jurul braului i se cere pacientului s strng pumnul.

3. Dezinfecia i degresarea tegumentului cu alcool 70%, betadina, clorhexidina sau

tinctur de iod 2%.

4. Se infiltreaz aria de puncie cu anestezic local sau se folosete o crem cu

anestezic (EMLA), mai ales la copii.

5. Se inser acul/canula prin tegument n ven; apariia sngelui n ambou indic

faptul c vena a fost puncionat.

6. Se scoate acul n timp ce canula este avansat.

7. Se conecteaz la trusa de perfuzie.

8. Se aplic pansament steril.

Puncia venelor periferice n afeciuni ale tegumentului, eczeme, infecii extinse,

arsuri, traumatisme, paralizia membrului, epuizarea capitalului venos prin flebite
chimice se va face doar n cazul n care nu exist alt alternativ.

CVP este de ales cnd terapia nu dureaz peste 5 zile. Complicaiile apar cnd
terapia periferic se extinde de la zile la sptmni. Locul de inserie se roteaz la
48-72 de ore. Cnd acest lucru este ignorat, apar complicaii.

Imobilizare provizorie a unei fracturi

Principii generale de imobilizare

Se face nainte de mutarea pacientului.

Imobilizarea previne micarea capetelor rupte ale oaselor,

Reduce intensitatea durerii

Previne micarea unei articulaii dislocate

Ajut la reducerea sngerrii i scade riscul afectrii vaselor sau nervilor din
apropierea leziunii.

Tehnica imobilizrii

Se ndeprteaz hainele de pe membrul afectat pentru a permite vizualizarea

leziunilor cutnd plgi, deformri, edeme, se verific pulsul, reumplerea capilar,
sensibilitatea, motricitatea distal de leziune pansarea rnilor deschise folosind
pansamente sterile, nainte de a imobiliza membrul respectiv. Se mic pacientul
numai dac exist un pericol iminent pentru pacient sau examinator.

imobilizarea articulaiilor de deasupra i dedesubtul leziunii

ataarea atelelor rigide

imobilizarea membrelor.

Materiale pentru imobilizare

Imobilizarea provizorie a fracturilor se face n scopul mpiedicrii micrilor

fragmentelor osoase fracturate, pentru evitarea complicaiilor care pot fi provocate
prin micarea unui fragment osos. Mijloacele de imobilizare sunt atelele speciale
sau cele improvizate, de lungimi i limi variabile, n funcie de regiunile la nivelul
crora se aplic. Pentru a avea sigurana c fractura nu se deplaseaz nici
longitudinal i nici lateral imobilizarea trebuie s cuprind n mod obligatoriu
articulaiile situate deasupra i dedesubtul focarului de fractur.

nainte de imobilizare se efectueaz o traciune uoar, nedureroas a segmentului

n ax. Acest lucru este valabil numai n cazul fracturilor nchise.
Fracturile deschise se imobilizeaz n poziia gsit, dup pansarea plgii de la acel
nivel, fr a tenta reducerea lor prin traciune.

Exist materiale de imobilizare standard i materiale de imobilizare improvizate,

cnd primele nu sunt disponibile, astfel braul lezat poate fi legat de torace, iar
piciorul lezat de cel sntos pentru securizare temporal.

Int in hipertensiune arterial

Criza hipertensiva: urgenta ce necesita interventie imediata, fiind un sindrom clinic:

cresterea TA brusca sau sustinuta cu valori TA diastolica > 130-140 mmHg poate fi
asimptomatica modificari FO : grad iii : exudate, hemoragii sau grad iv : edem
papilar deteriorarea progresiva a functiei renale : cresterea creatininei serice si
modificarea sumarului de urina: proteinurie , hematurie. modificari neurologice:
cefalee, sincopa, confuzie mentala , coma (NB: nu apar leziuni de focar)

REGULA:

1 scaderea TA rapid in 2-3 ore prin medicatie parenterala

2 efectul este mentinut prin tratament oral

Tratament: nitroprusiat de Na, labetalol, fentolamina

Int in insificienta respiratorie

Cauza:

- Alterarea functiei centrului respirator

- Dispnee: alterarea functiei respiratorii din cauza alterarii centrului respirator

manifestata prin dispnee

- Cianoza: alterarea schimbului de gaze si a perfuziei tisulara din cauza

centrului respirator manifestata prin cianoza

- Alterare circulatorie din cauza respiratiei deficitare manifestata prin

tahicardie

- Discomfort din cauza dispneei manifestata prin durere toracica

- Eliminare inadecvata din cauza dispneei manifestata prin transpiratie

Obiectiv: pacientul sa respire normal, Imbunatatirea ventilatiei, Prevenirea

complicatiilor

Interventii:

- Administrare de oxygen

- Pozitia pacientului

- Umiditate, temparatura in camera

- Aerisire camera
- Medicatie prescrisa

- Linistirea pacientului pe perioada dispneii

- Il hranim, spalam orice nu poate face singur

- Exercitii respiratorii

Int in retentive de urina

Ischiurie retentie urinara incapacitatea vezicii urinare de a-si evacua continutul.

Cauzele pot fi: tumori pe uretra, pietre la rinichi, etc

Se formeaza acel glob vezical -> care are forma sferica in acea zona,
asemanatoare o portocala.

Este practic distensia vezicii urinare deasupra simfizei pubiene cauzata de

retentia urinara.

Tratament pentru ischiurie:

Se alterneaza compresele calde cu comprese reci.

Int soc hipovolemic

Diagnosticul se pune pe baza contextului anamnestic, identificarii starii de
soc si evaluarea clasei de gravitate, examenului fizic cu identificarea cauzei (plagi,
fracturi, hematemeza, melena etc), expresiei clinice a mecanismelor compensatorii
primare (diminuarea pulsului, scaderea fluxului sanguin periferic - paloare,
tahicardie, agitatie, oligurie), presiunii venoase centrale scazute. La acestea se
dauga proba terapeutica ( presiunea venoasa si tensiunea arteriala cresc rapid
odata cu umplerea volemica si cu oprirea pierderilor.

Diagnosticul diferential se face cu celelalte tipuri de soc si cu

hipotensiunea de alte cauze (ex. iatrogena).

Tratamentul are ca obiective:

- oxigenare pulmonara adecvata;

- controlul hemoragiei;

- inlocuirea pierderilor;

- monitorizarea efectelor terapiei;

- suportul contractilitatii miocardice;

- reechilibrarea acido-bazica si electrolitica;

- sustinerea functiei renale.

Conduita:

- evaluarea si rezolvarea ABC-ului;

 - oxigenoterapie cu flux crescut 10-15 l;

- controlul hemoragiilor externe prin ridicarea extremitatilor, bandaj

compresiv, chirurgie;

- inlocuirea pierderilor: abord venos periferic si central, inlocuirea

volumului intravascular cu solutii cristaloide si coloide, inlocuirea transportorului de
oxigen cu derivati de sange, corectia anomaliilor de coagulare;

Studiile realizate in mod deosebit in prespital la pacientii cu soc

hemoragic au aratat ca administrarea fluidelor in cantitate mare pentru
normalizarea tensiunii arteriale, inaintea opririi hemoragiei se asociaza cu o crestere
a mortalitatii, deoarece o reumplere vasculara agresiva determina cresterea
sangerarii si pierderea unui volum tot mai mare de fluid. Din aceste considerente, se
recomanda reechilibrare volemica cu "hipotensiune permisiva" 20 - 40 ml/kgc in 10-
20 min pana la oprirea hemoragiei prin interventie chirurgicala, dupa care se
continua reumplerea vasculara pana la parametrii hemodinamici normali.

IDR la tuberculina
Testarea tuberculinic este metoda prin care se poate recunoate dac organismul
a suferit sau nu infecia tuberculoas. Aceast metod se utilizeaz n:

diagnosticul tuberculozei n cabinetele de pneumologie, boli interne, medicin

general.

investigaii epidemiologice asupra populaiei (mai ales copii i tineri sub 24 ani).

Metoda utilizat pentru testarea tuberculinic este intradermoreacia dup metoda

MANTOUX.

Tehnica:

Pe faa anterioar a antebraului stg., dup o dezinfecie prealabil a tegumentului

cu alcool, se introduc intradermic 0,1 ml din soluia de PPD IC65 coninnd dou
uniti. Injecia se face cu seringi speciale i cu ace pentru injecii intradermice. La
locul injectrii apare imediat o papul albicioas de 5-6 mm diam. cu aspect de
coaj de portocal. Este recomandat ca o sering i un ac s fie folosite pentru o
singur persoan.

Citirea reaciei:

Se face la 72 de ore, lund n consideraie numai papula dermic palpabil i cu

denivelare fa de tegumentele nconjurtoare, excluznd reaciile eritematoase
simple. Se msoar n mm, cel mai mare diam. transversal al reaciei.

Dup 4-7 zile reacia dispare, lsnd o uoar pigmentare i descuamare furfuracee
local.

Introducerea incorect a produsului subcutan ngreuneaz interpretarea, n

msurarea reaciilor, deoarece determin ntr-o msur mai mare apariia edemului
inflamator n detrimentul induraiei specifice.
Reacia la tuberculin este considerat negativ cnd la locul injeciei nu se produce
nici o induraie sau cnd diam. transversal al acesteia este de max. 9 mm.

Reacia este considerat pozitiv cnd diam. este de 10 mm sau mai mare.

Ingrijirea pac cu traheostoma

Traheotomia este o intervenie chirurgical prin care se asigur respiraia bolnavului
direct printr-un orificiu creat la nivelul traheei cervicale (traheotomie), care se poate
completa cu fixarea traheei la piele (traheostomie)

Definitie si scop: Mentinerea permeabilitatii traheostomei prin aspirarea de secretii

care o pot obstrua , mentinerea integritatii pielii din jur, prevenirea infectiilor.
Ingrijirea traheostomiei se va face prin tehnici sterile pentru a preveni infectiile.
Pentru pacientii cu traheostomii recente se vor folosi manusi sterile, iar pentru cei
cu traheostomii mai vechi se pot folosi manusi nesterile in ingrijirea traheostomiei.
Materiale necesare: -recipiente sterile -solutie normal salina -apa oxigenata -coprese
sterile -manusi sterile -echipament pentru aspirare -echipament pentru toaletarea
gurii -lubrefiant pe baza de apa -unguent cu antibiotic

Pregatirea echipamentului:

-toate aceste materiale se vor tine la indemana in rezerva pacientului traheostomat

-se va verifica data de expirare a materialelor si medicamentelor care trebuiesc
folosite -se stabileste un camp steril langa patul pacientului pe o masuta de lucru pe
care se vor aseza materiale necesare , in functie de manevra care se va efectua -se
va turna intr-un recipient steril solutie normal salina, apa oxigenata

Pregatirea pacientului fizica si psihica:

-se explica procedura pacientului, chiar daca nu este total constient, se asigura
intimitate -se aseaza pacientul in pozitie semisezand pentru a scade presiunea
abdominala de pe diafragm si a permite expansiunea plamanilor -se va deconecta
ventilatorul sau orce alt aparat si se va aspira pacientul, apoi se va reconecta la
ventilator daca necesita.

Efectuarea procedurii:

-spalati mainile cu apa si sapun -imbracati manusile

-se indeparteaza pansamentul din jurul stomei -cu mana dominanta se ia o

compresa sterila imbibata in solutie de curatat (apa oxigenata), din recipientul
pregatit dinainte, se scurge excesul de lichid, pentru a preveni aspirarea sa si se
sterge pielea din jurul stomei, apoi cu alta compresa se va sterge bordura canulei
-se usuca zona curatata cu comprese sterile si se reface pansamentul in mod steril.

Consideratii speciale:

-trebuie oferita o toaleta bucala atenta deoarece cavitatea orala poate deveni
uscata, urat mirositoare, poate prezenta leziuni de la secretiile incrustate si
neeliminate -se va schimba pansamentul steril din jurul traheostomiei de cate ori va
fi nevoie se va verifica si culoarea secretiilor dupa fiecare aspiratie Se recomanda
aspirarea secretiilor inaintea mesei si nu post prandial
Accidente si incidente:

-hemoragie la locul inciziei care poate determina aspirare de sange -sangerare sau
edem traheal care poate cauza blocarea cailor aeriene -hipoxie si acidoza, stop
cardiac Reorganizarea locului de munca: -se spala instrumentarul folosit si se
pregateste pentru sterilizare

Ing pac cu colostoma

Stoma reprezinta crearea printr-o interventie chirurgicala a unei deschizaturi(stome)
prin care se realizeaza o comunicare intre un organ cavitar si tegument.In functie de
locul stomei,se folosesc diferite denumiri,astfel:

ileostomie=deshiderea si fixarea operatorie a intestinului subtire la nivelul peretelui

abdominal (stoma este la nivelui ileonului).

colostomie=deschiderea si fixarea colonului la suprafata peretelui abdominal.

astrostomie=crearea unei comunicari intre stomac si peretele abdominal

Sustinerea psihica a pacientului:

asistenta nu poate sa dea ingijiri si educatie unui pacient daca nu cunoaste toate
aspectele problemei pe care le prezinta un pacient cu colostomie( ce gandeste ce
simte ce dorinta,spaima)

trebuie sa stabileasca cu pacientul un climat de incredere care sa-I usureze

adaptarea la noua situatie

asistenta trebuie sa-si puna in practica cunostintele de psihologie si sa execute

interventiile in functie de personalitatea pacientului,asistenta va raspunde la toate
intrebarile pacientului in legatura cu colostomia

In cursul conversatiei din perioada preoperatorie,asistenta asigura pacientul ca

imediat dupa operatie va fi ingrijit astfel incat sa aiba o viata normala.

Materiale necesare:

tava pentru materiale,un vas cu apa calda fasa sau prosoape de hartie,punga
colectoare,foarfece,cana de masurat continutul

manusi,crema de bariera pentru prote"area pielii din "urul stomei.

Ingrijiri:

In primele zile din perioada postoperatorie pansam rana abdominala folosind

tehnica aseptica

in prima zi dupa operatie,ajutam pacientul sa se ridice

In a doua zi sau in a treia zi dupa operatie,chirurgul verifica permeabilitatea

stomei*in acel moment adesea se evacueaza un scaun pastos,mirositor

explicam pacientului practica de ingrijire,il incurajam sa participe la ingrijire

asiguram intimitate pacientului si-l a"utam sa se aseze intr-o pozitie confortabila

Imbracam manusile,asezam o fasa in jurul stomei pentru a proteja zona de scurgeri

observam pacientul in tot acest timp

Pansamentul
Pansamentul reprezinta totalitatea mijloacelor si metodelor care realizeaza protectia
unui tesut sau organ fata de actiunea agresiva a diversilor agenti.

Pansamentul chirurgical reprezinta actul prin care se realizeaza si se mentine

asepsia unei plagi, n scopul cicatrizarii ei.

Pansamentul este reprezentat de o bucata de tifon care se aplica pe o plaga, cu

scopul de a preveni contaminarea sau de a opri sangerarea. Ideal, pansamentul
este realizat din tifon steril, insa in lipsa acestuia se poate utiliza orice material
textil, cu conditia sa fie curat.

Bandajul este fasa (in lipsa acesteia orice alt material) cu care se fixeaza
pansamentul la nivelul plagii.

Bandajul - Fasa reprezinta o banda de tifon, pnza sau tesatura elastica, de latime
si lungime diferita n functie de regiunea pe care o acopera si ntinderea
pansamentului. n general, latimea unei fesi trebuie sa fie aproximativ egala cu
diametrul regiunii pe care o nfasa (5-20 cm).

Inainte de aplicarea unui pansament, se face toaleta si dezinfectia tegumentelor

din jurul plagii si apoi a plagii; se vor indeparta corpii straini superficiali (nu si corpii
straini penetranti).

Conditiile unui bun pansament:

sa fie facut n Conditii Aseptice; sa fie Absorbant; sa fie Protector; sa nu fie

Dureros; sa fie Schimbat la timp.

PANSAMENT PROTECTOR: pe plagi care nu secreta si nu sunt drenate

PANSAMENT ABSORBANT: pe plagi drenate sau secretante 20

PANSAMENT COMPRESIV:pe plagi sngernde (scop hemostatic),

pentru imobilizarea unei regiuni,

pentru reducerea unei cavitati superficiale dupa punctionare;

se realizeaza fixare cu fesi n cadrul unui bandaj;

PANSAMENT OCLUZIV: pentru plagi nsotite de leziuni osoase (acoperire a plagii cu

comprese si vata, peste care se aplica un aparat gipsat).

PANSAMENT UMED (priessnitz alcoolizat, cloraminat).

1) pregatirea medicului pentru pansament (manusi sterile, servire de catre asistenta

cu instrumentele necesare);
2) dezlipirea vechiului pansament, ndepartarea vechiului pansament (cu blndete,
eventual dupa umezire cu apa oxigenata, cloramina

3) curatirea si dezinfectarea tegumentelor din jurul plagii, centrifug cu un tampon

de vata sterila mbibat cu alcool, iod

4) tratamentul plagii - n functie de natura sa si momentul evolutiei:

- plagi operatorii cu evolutie aseptica: nu necesita tratament special, n afara de

scoaterea tuburilor de dren, a firelor sau agrafelor;

- plagi secretante: necesita curatire (spalare cu solutie antiseptica, excizie a

tesuturilor mortificate),

- evacuare a colectiilor (seroame, hematoame): scoatere a 1-2 fire sau deschiderea

plagii cu un stilet butonat sau o pensa

- colectii purulente deschidere larga,spalarea si drenarea plagii

- plagi accidentale:curatare de resturi vestimentare sau

telurice,debridare,regularizare,lavaj antiseptic,eventual suturare;

5) protectia plagii: stratul de comprese trebuie sa depaseasca marginile plagii, iar

grosimea sa nu fie mai mare de 1-2 comprese (pentru a realiza o buna capilaritate);

6) fixarea pansamentului: galifix, leucoplast, fesi.

Punctia ososasa
PUNCTIA OSOASADefinitie- reprezinta crearea unei comunicari intre mediul extern si
zona spongioasa a osului, strabatand stratul sau cortical, prin intermediul
unui ac

- explorator: recoltarea maduvei osoase pentru examinare;- terapeutic: administrare

de medicamente, lichide hidratante si nutritive; - transfuzia
intraosoasa(cand celelalte cai de administrare nu sunt posibile); -
recoltarea maduvei de la persoane sanatoase in vederea transplantari

PUNCTIA OSOASADefinitie- reprezinta crearea unei comunicari intre mediul extern si

zona spongioasa a osului, strabatand stratul sau cortical, prin intermediul
unui ac.Indicatii- boli hematologice

.Scop- explorator: recoltarea maduvei osoase pentru examinare;- terapeutic:

administrare de medicamente, lichide hidratante si nutritive; - transfuzia
intraosoasa(cand celelalte cai de administrare nu sunt posibile); -
recoltarea maduvei de la persoane sanatoase in vederea transplantarii.

Indicatii - boli hematologice;

Locul punctiei- la nivelul oaselor superficiale, usor accesibile: - la 5 cm. inapoia

spinei iliace postero-superioare;

- antero-superior pe creasta iliaca;

- sternul, manubriul sau corpul

- la inaltimea coastelor IV, V, in spatiul II, III intercostal, putin in afara liniei
mediane;

- maleole tibiale- pe fata interna a tibiei, la 1-2 cm. sub tuberozitatea anterioara;

- calcaneul

- la mijlocul distantei, pe fata interna, perpendicular pe suprafata;

- apofizele spinoase ale ultimelor vertebre dorsale si primelor vertebre

lombare

Material necesare nesterile: pentru protectia patului; materiale pentru

dezinfectie de tip II; sticla de ceasornic, lame microscop.- sterile:a)ace
de punctie(cca. 5 cm. lungime, diametrul 1-2 mm., varf ascutit prevazute cu
mandarin); seringi 10-20 ml.;, ace si seringi pentru anestezie locala, pense,
tampoane, comprese sterile, manusi sterile, mediu de cultura;b) medicamente:
anestezice, ser fiziologic, solutii perfuzabile si medicamentele recomandate in cazul
punctiei terapeutice(la 37 grade Celsius)

pregatirea psihica:> explicam necesitatea efectuarii tehnicii;> se cere pacientului

consimtamantul in scris.Pregatirea fizica:* in preziua punctiei se controleaza timpul
de sangerare, de coagulare, Quick;* se rad pilozitatile, se dezinfecteaza cu alcool, si
badijonare cu tinctura de iod;* se aseaza in pozitia adecvata locului punctiei, si
anume:- decubit dorsal cu toracele putin ridicat, pe un plan dur pentru punctia
sternala, tibiala;- decubit ventral pe un plan dur sau decubit lateral cu genunchii
flectati pentru punctiain creasta iliaca;- decubit lateral cu picioarele departate
pentru punctionarea calcaneulu

Se executa in sala de tratamente, de catre medic, ajutat de 1-2 asistente.Asistenta

medicala protejeaza patul, aseaza pacientul in pozitie corespunzatoare,
sespala pe maini, le dezinfecteaza, imbraca manusile sterile, pregateste
locul punctiei,dezinfecteaza, serveste materialele necesare
medicului(anestezicul pregatit in seringa,dupa anestezie, care dureaza 15-20
min. dezinfecteaza din nou locul anesteziat), oferamedicului pensa cu care medical
alege acul de punctie pe care il introduce traversandpartea oasoasa, retrage
mandrinul, adapteaza seringa, aspira 1-2 ml. de maduva, retrageacul de punctie.
Asistenta dezinfecteaza locul punctiei si face compresiune cu un tamponsteril.
Aplica comprese sterile uscate, fixate cu leucoplast, imbraca pacientul si il
aseazacomod in pat. Realizeaza frotiuri din esantionul recolta

Ingrijirea bolnavului dupa si supravegherea acestuia 2-3 ore

Ing pac cu punctie vezicala

Punctia vezicii urinare consta in introducerea unui trocar la nivelul vezicii urinare in
scop evacuator.

Indicatii:

- retentia acuta completa de urina la bolnavii cu stricturi uretrale la care tentativele

de sondaj vezical au fost sortite esecului;
- ruptura de uretra, pana la efectuarea cistostomiei;

- asigurarea drenajului urinar in unele uretroplastii;

- realizarea unei cistotomii permanente sau de durata (la paraplegicii si tetraplegicii

prin leziuni medulare).

Contraindicatii:

- diatezele hemoragice (timpul Quick < 50%, trombocitopenia < 100000/mm3);

- tumorile vezicale cu reducerea capacitatii vezicale sub 400 ml.;procesele

abdominale care micsoreaza sau deplaseaza segmentul extraperitoneal al vezicii
urinare (ascita, sarcina, peritonitele, tumorile abdomino-pelvine, ocluzia intestinala);

- leziunile regiunii hipogastrice (infectii, arsuri, traumatisme);

- obezitatea morbida;

- abdomen inferior cicatricial (risc de perforatie a unei anse intestinale fixate la

peretele abdominal)

Materiale necesare:

- trocare;

- seringi;

- sonde subtiri din plastic;

- manusi sterile;

- solutii dezinfectante;

- vase colectoare.

Tehnica:

- bolnavul este ras in regiunea hipogastrica si asezat in decubit dorsal;

- dezinfectia regiunii hipogastrice;

- anestezie locala cu xilina 1%;

- cu acul montat la seringa se patrunde perpendicular pe tegument, pe linia

mediana, imediat deasupra simfizei pubiene, in plina zona de matitate;

- dupa ce acul strabate 4-5 cm., rezistenta peretelui abdominal scade si se patrunde
in vezica urinara ( in seringa se aspira urina);

- vezica se goleste cu seringa lent (pentru a evita hemoragia ex vacuo) sau se

adapteaza la ac un tub de polietilena prin care urina se colecteaza intr-un sac
colector;

- dupa golire se extrage acul brusc si se aplica un pansament;

- pentru un drenaj continuu se va punctiona cu un trocar gros prin care se va
introduce un cateter subtire din plastic care va ramane in vezica;

- antibioterapie specifica.

Incidentele si accidentele punctiei vezicale:

- punctia negativa; cauze: perete abdominal gros si detrusor hipertrofic; rezolvare:

se impinge mai mult acul;

- hemoragia ex vacuo se produce prin golirea rapida a vezicii urinare;

- perforarea unei anse intestinale;

- infectia spatiului Retzius; cauze: urinile infectate, prin prelingere de urina pe langa
acul de punctie sau printr-o mica fistula la locul punctiei detrusorului.

Preg flacoane cu pulbere pt injectie

Incarcarea seringii

-se spala pe maini cu apa curenta ,

-se verifica seringa si acele-capacitatea si termenul de valabilitate

- se verifica integritatea fiolelor sau flacoanelor eticheta ,doza termenul de

valabilitate ,aspectulsolutiiei

-se indeparteaza ambalajul seringii,se adapteaza acul pentru aspirat solutia

,acoperit cuprotectorul si se aseaza pe o compresa sterila

a) aspirarea continutului fiolelor

-se goleste lichidul din varful fiolei prin miscari de rotatie

-se dezinfecteaza gatul fiolei prin stergere cu tamponul imbibat in alcool

-se deschide fiola astfel:se tine cu mana stanga iar cu policele si indexul mainii
drepte protejate cu o compresa sterila se deschide partea subtiata a fiolei

-se introduce acul in fiola deschisa ,tinuta intre policele mainii drepte si avand grija
ca bizoul acului sa fie permanent acoperit cu solutia de aspirat

-fiola se rastoarna progresiv cu orificiul in jos

-se indeparteaza aerul din seringa,fiind in pozitie vericala cu acul indreptat in sus
,prin impingerea pistonului pana la aparitia primei picaturi de solutie prin ac;

-se schimba acul de aspirat cu cel folosit pentru injectia care se face;

b) dizolvarea pulberilor:-se aspira solventul in seringa

-se indeparteaza capacelul metalic al flaconului se dezinfecteaza capacul de

cauciuc,se asteaptaevaporarea alcoolului
-se patrunde cu acul prin capacul de cauciuc si se introduce cantitatea de solvent
prescrisa

-se scoate acul din flacon si se agita pentru a completa dizolvarea;

c) aspiratia solutiei din flaconul inchis cu dop de cauciuc:

-se dezinfecteaza dopul de cauciuc ,se asteapta evaporarea alcoolului

-se incarca seringa cu o cantitate de aer egala cu cantitatea de solutie ce urmeaza a

fi aspirata;

-se introduce acul prin dopul de cauciuc in flacon,pana la nivelul dopului si apoi se
introduce aerul;

-se retrage pistonul sau se lasa sa se goleasca singur continutul flaconului in

seringa sub presiunea din flacon;

-acul cu care s-a perforat dopul de cauciuc se schimba cu acul pentru injectie

ADMINISTRAREA COMBINATA A MEDICATIE INTR-O

SERINGA:
Combinarea a doua medicamente intr-o seringa scuteste pacientul de doua
intepaturi. Medicamentele pot fi combinate intr-o seringa in mai multe feluri.Fie din
doua fiole, fie dintr-o fiola si un flacon, fie din doua flacoane. Mai exista si
medicamente gata dozate si trase in seringi sterile seringi preumplute(cum ar fi
anticoagulantele).

Aceste combinatii sunt contraindicate daca medicamentele nu sunt compatibile fie

pentru ca precipita, fie pentru isi anuleaza unul efectul celuilalt, fie cand cantitatea
combinata este prea mare pentru a fi absorbita printr-o singura injectie.

Tipul de seringa si ac folosite vor depinde de medicatia prescrisa, constitutia fizica a

pacientului, calea de administrare.

Punctia capilara
Sangele obtinut prin punctie capilara este un amestec de sange provenit din
arteriole, venule,

capilare, lichid interstitial si tercelular in proportii nedeterminabile.

Punctia capilara este solicitata in special la copii mici dar si la adulti in anumite
cazuri, cum ar fi:

Arsuri severe si intinse pe suprafete mari

Obezitate

Tendinta la tromboze

Pacienti in special varstnici la care venele superficiale fie nu sunt accesibile fie
sunt foarte
fragile

Se au in vedere urmatoarele precautii:

Plansul excesiv poate influenta rezultatele unor teste cum ar fi numaratoarea de

leucocite.

Se recomanda o perioada de asteptare de circa 30 minute intre momentul calmarii

copilului

si efectuarea propriu-zisa a punctiei. Daca proba este recoltata in timpul plansului

se

solicita notarea pe cererea de analize a acestui lucru.

Daca un pacient este deshidratat sau prezinta circulatie periferica saraca (ex. in
stare de soc)

poate fi imposibila obtinerea unei probe de sange corespunzatoare

Zone pentru recoltarea sangelui prin punctie capilara

Suprafata palmara a falangei distale a degetului, perpendicular pe amprente, nu

paralel cu

acestea

Suprafata plantara laterala a calcaiului

Suprafata plantara a degetului mare

Se au in vedere urmatoarele recomandari:

La copii mai mici de un an se recomanda punctia calcaiului

La copii mai mari si la adulti se recomanda suprafata palmara a ultimei falange a

degetului

mijlociu sau inelar

Nu se punctioneaza mai profund de 2 mm

Nu se obtine sange din punctia urmatoarelor zone:

Degetul mic

Lobul urechii

Zona centrala a calcaiului (la copilul mic)

Degetele nou-nascutului

Varful degetului

Un loc punctionat anterior

Se recomanda incalzirea prealabila a locului de punctei; in felul acesta se creste
fluxul de sange la

locul punctiei. Acest lucru se poate realiza cu ajutorul unui prosop sau comprese
incalzite la

maximum 420C tinuta timp de 2-3 minute pe locul respectiv

Materiale necesare

Tampoane sterile

Tampoane cu antiseptice (alcool izopropilic)

Manusi

Ac de punctie sau lanteta

Microtuburi de recolta (se utilizeaza in special microtuburi pentru hemograma cu

dop

rosu si microtuburi pentru ser cu dop mov)

Recoltarea propriu-zisa

Inainte de recoltare se selecteaza microtuburile necesare recoltarii, conform cererii

de analize, in

conformitate cu indicatiile din Lista analizelor, cod FM 03-01.

Pe microtuburi se lipesc etichete cu cod de bare, unic, corespunzator, identic din

cererea

electronica de analize.

In cazul in care analizele sunt comandate in urgenta, pe vacutainere se lipeste si

eticheta rosie.

Datorita volumului mic al microtuburilor, eticheta rosie se lipeste avand grija sa nu

acopere cifrele

codului de bare de pe eticheta cu cod de bare.

Asistenta care efectueaza recoltarea obligatoriu poarta manusi chirurgicale

Se aseptizeaza zona cu un tampon imbibat in alcool izopropilic

Se asteapta sa se usuce

se prinde degetul pacientului (sau calcaiul) cu fermitate pentru a preveni

miscarea brusca de

retragere in momentul intepaturii

se face o singura intepatura ferma, adanca de cel mult 2 mm

 prima picatura se sterge bland cu un tampon steril, uscat.

Dupa formarea celei e a doua picaturi se aplica microtubul de recoltare

Curgerea sangelui poate fi accentuata prin pozitionarea decliva a locului

punctionat

Nu se aplica presiune la locul punctiei (nu se stoarce) pentru a creste fluxul de

sange; se

produce hemoliza sangelui si contaminarea (diluarea) lui cu lichid interstitial,

ducand la

vicierea rezultatelor analizelor cerute.

Dupa terminarea recoltarii se aplica un tampon steril uscat si se face presiune

asupra locului

punctionat

Cand se punctioneaza calcaiul, dupa terminarea recoltarii se aplica tamponul

steril uscat si

se preseaza usor locul punctiei; se ridica piciorul copilului pana se opreste

sangerarea.

Nu este recomandata aplicarea de plasturi adezivi peste locurile punctionate;

deoarece

punctia capilara este efectuata de regula la copii, exista riscul ca acestia sa le

inghita. Daca

punctia degetului se face la o persoana adulta, se poate aplica plasture.

Dupa terminarea recoltarii acul sau lanteta cu care s-a facut punctia se arunca in
containerul

de deseuri intepatoare, dupa ce s-a aplicat capacul de protectie.

Ordinea de recoltare in punctia capilara:

1. Microtubul pentru hemograma (dop rosu) se urmareste obtinerea unui volum

adecvat

pentru acuratetea testului hematologic

2. Microtubul pentru ser

5.2.5. RECOLTAREA PROBELOR

Recoltare sange in vacutainere dupa cuori

Codul de culoare a dopurilor de cauciuc:

- rosu = biochimie
- albastru = probe de coagulare

- mov = hematologie (HLG)

- negru = VSH

Ordinea recomandata pentru utilizarea vacutainerelor la recoltarea de sange venos

la acelasi pacient este:

1. flaconul pentru hemocultura

2. vacutainere pentru coagulare (dop albastru)

3. vacutainer pentru ser (dop rosu

)4. vacutainer cu EDTA pentru hemograma (dop mov)

5. vacutainer pentru VSH (dop negru).

In cazul in care nu se recolteaza hemocultura, ordinea este:

1. vacutainer pentru ser (dop rosu)

2. vacutainer pentru coagulare (dop albastru)

3. vacutainer cu EDTA pentru hemograma (dop mov)

4. vacutainer pentru VSH (dop negru).

Aditivii continuti in vacutainere :

- mov : heparina sau EDTA 2ml + 2ml sange

- albastru: 0,5 ml oxalat de K +4,5 ml sange

- negru: 0,4ml citrat de Na 3,8% + 1,6 ml sange

- rosu: fara aditivi, se recolteaza 5-7 ml sang

Recoltarea urinei la pac cu sonda permaneta

Recoltarea probelor de urin la pacienii cu sond vezical:

se clampeaz tubul ataat la sonda urinar cu 30 min nainte de recoltarea probei

se pun mnuile;

dac tubul de colectare ataat la sond are montat un orificiu perpendicular,

acesta se va dezinfecta cu paduri cu alcool apoi se va aspira urina cu o sering de
20 ml care se va goli n recipientul steril

dac nu exist acel orificiu i cateterul vezical este din cauciuc se va recolta proba
din cateter; se va dezinfecta cu paduri antiseptice o zon mic deasupra locului de
inserie cu tubul de drenaj; apoi se va nepa cu o sering cu ac i se va aspira; a se
evita neparea cateterului exact la captul de inserie a tubului de drenaj deoarece
poate perfora balonaul de fixare a cateterului;seringa se golete n recipientul steril
 dac cateterul vezical nu este din caucic i tubul de drenaj nu are un orificiu
aspecific pentru recoltat, se va dezinfecta cateterul la captul unde se insereaz
tubul de drenaj; se va deconecta apoi i se va lsa s curg urina n recipientul
steril; se va evita s se ating recipientul cu cateterul n interior sau marginile
acestuia pentru a evita contaminarea

dup recoltare se terg din nou cu paduri antiseptice capetele de conexiune ale
sondei vezicale i ale tubului de drenaj i se ataeaz la loc

recipientul se eticheteaz i se trimite la laborator imediat specificndu-se, dac

este cazul, tratamentul cu antibiotic pe care-l urmeaz pacientul

Consideraii speciale: asigurai-v c ai declampat tubul de drenaj dup recoltarea

probei de urin; n caz contrar pot s apar complicaii ca distensia vezicii urinare
sau infecii urinare.

Analiza obligatorie inainte de int chirurgicala

Hemoleucograma

Glicemie

HVC

EKG

Coagulograma

HVB

Consult cardiologic

Examenul secretiei conjunctivale

ATENTIE:

Analizele sunt absolut obligatorii pentru toate operatiile, mai putin pentru cele care
se refera la reducerea dioptriilor cu laser, unde nu este nevoie de analize de sange.

Nu consumati cafea in ziua operatiei!

In cazul in care pacientul:

se prezinta la operatie fara analize, operatia poate fi amanata;

urmeaza un tratament medicamentos, pentru alte afectiuni, acesta trebuie

administrat si in ziua operatiei;

face tratament cu anticoagulante, trebuie ca inainte de operatie sa discute cu

medicul sau cardiolog despre inlocuirea tratamentului pe perioada operatiei.

Toate operatiile se fac cu anestezie locala, cu injectie sau picaturi, si fara internare,
interventia chirurgicala fiind supravegheata de catre medicul anestezist.
 Spalatura vezicala
Prin spalatura vezicii urinare se intelege introducerea unei solutii medicamentoase
prin sonda sau cateter in vezica.

SCOPUL este terapeutic cand efectueaza pentru: indepartarea exudatelor

patologice rezultate din inflamatia peretilor vezicii si cand se efectueaza pentru
pregatirea in vederea unor explorari (citoscopie si pielografie);

1. pregatirea materialelor:

- ca materiale de protectie vom pregati: musama si aleza si prosoape curate;

- materiale sterile vom pregati: 2 sonde vezicale de tip Thieman sau Nelaton,
casoleta cu tampoane sterile, casoleta cu manusi sterile, 2 pense hemostatice, o
seringa Guyon si medii de cultura, bazinet si tavita renala;

- ca medicamente vom pregati: ser fiziologic, oxiceanat de mercur 1 la 5000, ulei de

parafina, solutie de spalatura avand cantitatea de 1l, solutie de rivanol 0,1-2% si
nitrat de argint 1-4 la mie;

2. pregatirea fizica si psihica a bolnavului:

- se anunta bolnavul si i se explica necesitatea tehnicii;

- se izoleaza patul bolnavului cu un paravan;

- se protejeaza patul cu musama si aleza;

- se aseaza pacientul in pozitie ginecologica;

- se efectueaza toaleta regiunii genitale;

- tehnica se incepe cu sondajul vezical;

- dupa evacuarea vezicii, se adapteaza la capatul liber al sondei, o seringa Guyon

sau un irigator si se introduc 80-100 ml de solutie fara sa se destinda vezica;

- se retrage seringa si se lasa sa se scurga lichidul introdus, capatul liber al sondei

fiind asezat pe o compresa sterila;

- se repeta operatia pana ce lichidul evacuat este limpede;

- tehnica se noteaza in F.O. a bolnavului specificand aspectul lichidului de spalatura;

OBSERVATII

1. Tehnica se efectueaza in conditii de asepsie perfecta, atat a materialelor cat si a

manevrelor.

2. Sonda se poate astupa cu cheaguri de sange; desfundarea ei se face prin

insuflare de aer sau ser fiziologic.

3. tehnica se executa cu multa prudenta pentru a preveni complicatiile:

- hemoragii;
- traumatisme;

- infectii;

Testarea sensibilitatii la antibiotice

Definitie=reprezinta injectarea strict i.d a unor solutii diluate din substanta
medicamentoasa ce urmeaza a fi administrata

Scop

-prevenirea reactiilor alergice si/sau anafilactice

Locuri de electie

Zone lipsite de foliculi pilosi

Pe fata anterioara a antebratului

Pe fata externa a bratului, coapsei

Materiale necesare

-seringa de 10 ml sterila-ac de aspiratie steril-ac pentru injectie i.d steril-tampoane

de vata-substante dezinfectante-tavita renala-manusi-substanta medicamentoasa +
solvent eventual!-comprese sterile-pensa de servit-pix-documente medicale

Pregatirea pacientului

PSIHIC

-se informeaza cu privire la necesitatea te"nicii-pacientul este informat ca nu are

voie sa atinga locul injectat, sa se spele sau sa produca grataj

FIZIC

-pozitie sezand, decubit dorsal

Efectuarea tehnicii

-se pregateste locul prin degresare-se efectueaza dilutia-se injecteaza strict i.d 0,#-
0,$ ml solutie diluata-nu se tamponeaza dupa administrare-interpretarea
rezultatului se face dupa 1$-#0 min-daca apare congestie, induratie, "alou alb
extensiv peste congestie, pacientul este sensibil la medicamentul respective

Test de toleranta la glucoza cale orala

testul de toleranta la glucoza pe cale orala (TTGO) - se indica in urmatoarele situatii:

1. Cand laboratorul arata valori ale glicemiei a jeun intre 100 si 125 mg/dl;

2. La persoane cu risc diabetogen crescut, indiferent de valoarea glicemiei a jeun

(ereditate diabetica certa, obezitate, femei care au nascut copii cu greutatea peste
4000 g);
3. Pentru diagnosticul DZ (diabet zaharat) gestational si in orice alta situatie ce
ridica suspiciunea de DZ.

TTGO se efectueaza si se interpreteaza dupa criterii oms (organizatia mondiala a

sanatatii):

- cu trei zile inainte de testare se indica o alimentatie cu cel putin 150 g de glucide
(deci nu post sau cura de slabire).

- TTGO se efectueaza dimineata, in repaus, dupa minim 8 ore de repaus caloric

(post nocturn).

- in ziua efectuarii TTGO, se recolteaza sange venos pe anticoagulant pentru

dozarea glicemiei a jeun din plasma rezultata; imediat dupa aceasta subiectul va
trebui sa ingere o solutie formata din 75 g de glucoza pulvis dizolvata in 300 ml de
apa (concentratie 25%) in decurs de 5 minute. Dupa doua ore se repeta prelevarea
de sange in acelasi mod. Dozarea glicemiei se face prin metoda enzimatica, cu
glucozoxidaza.

Interpretarea rezultatelor se face in functie de valoarea glicemiei la 2 ore:

- glicemie <140 mg/dl = normal

- glicemie 140-199 mg/dl = scaderea tolerantei la glucoza (STG)

- glicemie 200 mg/dl = DZ.

In prezent, se considera ca efectuarea TTGO nu aduce beneficii notabile fata de

glicemia a jeun. Totusi, se considera ca este util la:

1. Orice individ in varsta de peste 45 de ani (cu repetare din 3 in 3 ani).

2. Subiecti cu risc crescut pentru DZ:

a) persoane cu ereditate sigura la rude de gradul I;

b) supraponderali si obezi;

c) femei care au nascut copii macrosomi (4000 g la termenul de 9 luni) sau au fost
diagnosticate cu diabet gestational;

d) hipertensivi (140/90 mmHg);

e) subiecti cu HDL 35 mg% si/sau trigliceride 250 mg%;

f) pacienti cu STG sau MGB (modificarea glicemiei bazale - glicemie a jeun de 110-
125 mg/dl) diagnosticati in prealabil.

Sinonim: STG, TTGO.