Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pentru producerea miscarii este nevoie de impulsul de miscare care se produce la nivelul
scoartei cerebrale, de calea piramidala si de fibrele musculare care se contracta.
Locul unde influxul nervos se trasforma in excitabilitate musculara se numeste placa neuro-
musculara, fiind o zona anatomica bine structurata formata din:
- spatiul presinaptic (terminatiile nervoase)
- spatiul sinaptic
- spatiul postsinaptic (suprafata fibrei musculare).
Miastenia este o afectiune caracterizata prin deficit muscular, cu fatigabilitate musculara, care
apare sau se accentueaza la efort.
Etiologia
In miastenie este vorba de o alterare a functionarii spatiului postsinaptic printr-o scadere
progresiva a sensibilitatii fibrei musculare la acetilcolina. Mecanismul este autoimun, iar prin el
se distrug anumiti receptori ai fibrei musculare pentru acetilcolina.
Exista o forma localizata de miastenie (cea mai frecventa este cea oculara), precum si o forma
generalizata.
Tablou clinic
Debutul este subacut sau insidios, cu slabiciune musculara pe masura ce muschiul se contracta.
Tulburarea apare mai frecvent la muschii oculari, ai fetei, limbii, masticatori si ai laringelui.
Paraliziile sunt minime dimineata, se accentueaza la efort si devin maxime seara. De obicei
bolnavii prezinta strabism, diplopie si ptoza palpebrala, iar vorbirea este dificila.
Apar tulburari de masticatie, de deglutitie, salivatie in exces, precum si tulburari de mimica.
Boala este o urgenta medicala cand prinde muschii respiratori. (criza miastenica)
Evolutie
Investigatii
Tratament
- Prostigmina,
- corticoterapie,
- vitaminoterapie (Milgamma si Milgamma N)
- Glicocol ((activator al metabolismului muscular)
- protezare respiratorie n caz de aparitie a tulburarilor de respiratie (n
criza miastenica).
- Fizioterapie
- Imunospupresoare
Apare la orice varsta, mai frecvent la femei si la tineri. Forma acuta debuteaza cu semne
generale infectioase, urmate de prinderea muschilor (dureri, rezistenta dureroasa la palpare),
uneori a tegumentelor, edeme, desen venos ntarit, inflamatie a mucoaselor si a nervilor (semne
de polinevrita); alteori tumefactii articulare dureroase, adenopatie, splenomegalie etc.
Evolueaza catre atrofie musculara si cutanata.
Prognosticul este grav, moartea survenind printr-o tulburare cardiaca sau respiratorie. Formele
subacute si cronice au o simptomatologie mai putin zgomotoasa, cu evolutie mai ndelungata.