PSIHOZELE TOXICE

Psihozele toxice sunt boli psihice, cu etiologie toxica, fie ca acestea provin ca urmare a
ingerarii unei cantitati mari de substante toxice (intoxicatii alimentare accidentale sau
voluntare n scop de suicid), fie ca ele sunt consecinta unui exces de administrare a unor
substante cu efect euforizant, analgezic, hipnotic sau stimulant (sursa iatrogena), fie ca
sunt efectul unor acumulari progresive, care duc la dependenta fata de bauturi alcoolice,
medicamente sau de substante psihodisleptice (mesacalina etc.).
Alteori, tulburarile psihice au la baza inhalarea involuntara a unor substante chimice
utilizate n industrie. Acestea constituie grupul bolilor psihice toxice profesionale
(saturnismul, hidrargirismul, manganismul, intoxicatiile cu oxid de carbon, sulfura de
carbon),manifestndu-se pe plan psihic cu stari confuzionale, polinevrite si, n ultima
instanta dementa.
ALCOOLISMUL
Alcoolismul se defineste ca o stare psihica si fizica insotita de tulburari cronice, de
autodistrugerea psihosomatica a individului, ca urmare a consumului cronic de bauturi
alcoolice.
Forme clinice :
I)

Intoxicatia alcoolica acuta

1.Alcoolismul acut. Intoxicatia acuta sau betia simpla si datoreaza simptomele gradului
de alcoolemie (cantitatea de alcool ce se gaseste n snge) si ncepe de la o alcoolemie de
0,8 la mie cu tulburari psihice hipermaniacale (euforie, logoree), si evolueaza preogresiv
pna la tulburari psihice mari, cnd alcoolemia depaseste 3 la mie.
La nceput, la o alcoolemie de 1 la mie, se schimba dispozitia afectiva, individul
devenind vesel, logoreic, exaltat (betie vesela) sau, dimpotriva, betia simpla poate debuta
printr-o stare de depresiune (betie trista).
Treptat apare o stare de ebrietate marcata , la o alcoolemie de 1-2 la mie, si individul
devine mai iritabil, agresiv, miscarile sunt mai nesigure, mersul si echilibrul se tulbura,
vorbirea devine disartrica, are amnezie lacunara, hipoesterzie senzitiva si senzoriala.
Crescnd impregnatia alcoolica apar tulburari de constienta cu obnubilare progresiva,
care poate atinge starea de somn profund( la o alcoolemie de peste 2 la mie) si chiar
coma( la o alcoolemie de 4-5 la mie), iar la o alcoolemie de 6 la mie apare exitus , prin
paralizia centrilor respiratori bulbari.

2. Betia patologica este tot o forma acuta de intoxicatie alcoolica. Tabloul este mai
dramatic prin intensitatea tulburarilor de constienta. Pacientul poate comite crime, poate
deveni agresiv, determinat de halucinatiile si de lipsa criticii pentru actiunile sale; alteori
devine brusc melancolic si se poate sinucide. De notat ca betia patologica apare la
ingerarea unor cantitati mici de alcool, nsa la indivizi cu tare organice, la epuizati, la
traumatizati cranio-cerebral, epileptici. Episodul este urmat de amnezie lacunara.
3. Alcoolismul periodic, numit si dipsomanie alcoolica, consta n ingerarea periodica de
alcool, ca o necesitate imperioasa si irezistibila de a bea. Ea dureaza cteva zile si se
ncheie printr-un somn urmat de o puternica senzatie de disconfort.
II) Intoxicatia alcoolica cronica
Alcoolismul cronic totalizeaza tulburarile psihice care apar la indivizii ce consuma un
timp ndelungat cantitati mari de alcool, la care se adauga o serie de tulburari ale
functiilor organelor interne.
a) Delirium tremens este declansat de obicei de ntreruperea brusca a consumului de
alcool sau de un traumatism cranio-cerebral sau de alta boala intercurenta. Acest tablou
psihotic se caracterizeaza prin prezenta iluziilor tactile, vizuale, olfactive si a
halucinatiilor vizuale cu caracter terifiant. Bolnavul vede n fata ochilor animale fioroase,
serpi, cini care se reped la el, ape mari care vin si-l neaca ; constienta se tulbura si apar
reactii de aparare ale bolnavului, care devine agitat, anxios, agresiv. Tabloul psihotic este
nsotit de manifestari somatice tot att de grave. Bolnavul este febril (39 - 40), cu un
facies vultuos, are tremuraturi generalizate, puls accelerat, transpiratii profunde, oligurie.
Delirium tremens se instaleaza uneori dupa o stare de neliniste, tulburari de somn,
indispozitie generala si apare frecvent noaptea. Accesul poate dura 3-4 zile, bolnavul
restabilindu-se dupa tratamentul insitituit imediat, sau poate avea o evolutie nefavorabila,
ducnd chiar la exitus. Dupa primele 12 - 24 de ore se poate complica cu crize
convulsive, cu sfrsit letal n 3 - 4 zile.
b) Delirul paranoid alcoolic este caracterizat prin aparitia de idei delirante cu teme de
gelozie, persecutie, autoacuzare etc. - teme alimentate de halucinatii auditive, vizuale,
tactile.
c) Halucinoza alcoolica Wernicke. Pe fondul unei constiinte pastrate apar halucinatii
auditive neplacute, amenintatoare, care genereaza idei de persecutie, anxietate. Dureaza
mai mult dect delirium tremens.
d) Psihoza alcoolica Korsakov, numita si psihoza polinevritica, se caracterizeaza prin
tulburari de memorie, dezorientare, apatie, indiferenta, confabulatii, generate de golurile
2

de memorie. Paralel apar fenomene de polinevrita, cu diminuarea reflexelor

osteotendinoase si atrofii musculare. Durata episodului este variabila de la cteva luni la
un an si jumatate. Evolutia este spre vindecare, dementa sau moarte prin casexie.
e) Epilepsia alcoolica. In cazul alcoolismului cronic pot aparea crize comitiale, acolo
unde creierul prezinta un prag convulsivant scazut (evidentiat prin EEG).
f) Dementa alcoolica este stadiul final al alcoolismului cronic. Treptat, indivizii mari
consumatori de alcool, devenind dependenti, se degradeaza att pe plan social, etic, ct si
economic. Capacitatea de munca scade, functiile psihice -memoria, atentia, gndirea,
afectivitatea - scad treptat, pna la realizarea dementei. Somatic, acestia ajung frecvent la
ciroza hepatica, tuberculoza pulmonara etc.
Principii de tratament
Inainte de a vorbi de un tratament curativ, trebuie insistat asupra tratamentului preventiv.
Acesta se face prin ore de educatie sanitara, conferinte,etc.Inlaturarea ideii ca alcoolul
combate durerea fizica sau "d putere" si ndrumarea pacientului spre medicul de
specialitate, combaterea obiceiului de a da copiilor alcool. Deci psihoterapia ramne
terapia de baza a alcoolomaniei.
Tratamentul curativ: oricare ar fi forma clinica de alcoolism se suprima n primul rnd
toxicul.Tulburarile psihice acute necesita spitalizare de urgenta, iar tratamantul lor se
face in functie de forma clinica.
In betia simpla, de multe ori nu se intervine, ea risipindu-se de la sine, odata cu
eliminarea alcoolului din organism, n cteva ore.
Betia patologica se trateaza cu sedative, neuroleptice de tip rezerpinic si se hidrateaz
intoxicatul cu glucoza, solutie hipertonica.
Coma alcoolica este o urgenta medicala si se trateaza prin:
=mentinerea permeabilitatii cailor respiratorii, controlul pulsului si al TA
=reechilibrare hidro-electrolitica cu supravegherea diurezei, prevenirea complicatiilor
pulmonare
= combaterea edemului cerebral cu Manitol, Furosemid, Glucoza 33%
Tratamentul crizelor de epilepsie alcoolica se face cu anticonvulsivante(fenitoin,
carbamapazepina), eventual in asociere cu diazepam, la care se adauga dezintoxicarea si
combaterea edemului cerebral.
3

In delirium tremens se indica tranchilizante pentru combaterea anxietatii si a agitatiei

cum ar fi: Diazepam( de electie in delirium tremens), Meprobamat, Napoton, Clometiazol
(se administreaza cu scopul de a seda, de a creste pragul convulsivant scazut al cortexului
alcoolomanului si pentru efectul su hipnotic).La aceasta terapie se adauga vitamine din
grupul B, hepato-protectoare, tonicardiace, alturi de un regim hidrozaharat si de
rehidratare.
Tratamentul alcoolismului cronic, mai precis cura de dezintoxicare, prin crearea repulsiei
fa de alcool, se face n spital si se continua ambulatoriu. Aceasta terapie este dublat de
psihoterapie individual si de grup la nivelul de spital, policlinica sau dispensar. Cura de
dezintoxicare se obtine prin administrarea de disulfura de tetraetiltiouran, cunoscuta sub
denumirile comerciale de Esperal, Antalcool, Antabuz etc. Tratamentul trebuie facut de
catre medic, sub stricta supraveghere, pentru prevenirea starilor secundare (colaps, infarct
miocardic, hematemeza sau chiar exitus).
TOXICOMANIILE
Definiie: Necesitatea imperativa a individului de a-si administra un medicament, pe cale
orala sau injectabila, n mod repetat, devenind astfel dependent de acesta, se numeste
toxicomanie sau narcomanie. Sunt cunoscute tot attea toxicomanii, cte toxice exista.
Substantele toxice produc tulburari psihice nu numai prin administrarea lor, ci si prin
suspendare, ntreruperea administrarii lor survenind n mod voit, terapeutic, sau prin
imposibilitatea de a le procura. Fenomenele carentiale, sunt tot att de grave, ca si cele
produse de administrarea toxicului.
In afara de alcoolomanie, se noteaza: morfinomania, cocainomania, kelenomania,
eteromania, heroinomania, necesitatea administrarii de hasis etc. Insasi dependenta de
medicamente, n cantitati mari, devine toxicomanie (este cunoscuta dependenta
bolnavilor de Meprobamat, de substante psihotone ). Substantele toxice pot fi utilizate si
sub forma de cocteil, subiectul devenind politoxicoman.
Morfinomania .Debutul morfinomaniei este de obicei involuntar, ocazionat de o
interventie chirurgicala, un tratament de soc nervos posttraumatic etc. Obisnuinta se
instaleaza curnd, dupa a 2-a sau a 3-a repetare a administrarii substantei, prin faptul ca
morfina da o senzatie de buna dispozitie, de exaltare a functiilor psihice, de crestere a
capacitatii de munca. Aceasta perioada poate dura 3-4 saptamni ("luna de miere a
toxicomanilor"). Dupa aceasta perioada urmeaza dependenta: individul simte nevoia de
morfina, de a creste treptat doza, pentru a obtine acea stare placuta de euforie de la
nceput; n curnd nu mai poate scapa de dorinta - si n acelasi timp de necesitatea - de a
folosi drogul. Toxicomanul recurge la tot felul de manevre spre a si-l procura. Dorinta de
a-si administra imediat morfina dupa ce intra n posesia ei l mpinge la injectarea
4

precipitata, prin haine, fara a mai lua masuri de sterilizare etc. Treptat, activitatea psihica
diminueaza, pacientul si neglijeaza familia, serviciul, se degradeaza moral, singura sa
preocupare fiind procurarea morfinei. Se instaleaza o degradare somatica, moartea putnd
surveni prin afectiuni intercurente.
In Extremul Orient sunt foarte raspndite prizarea sau utilizarea opiului sau a cocainei,
iar n America Centrala, a marijuanei sau hasisului, preparate extrase din plante de tipul
Cannabis indica (cnepa indiana).
Tratamentul toxicomaniilor este uneori foarte greu, deoarece suprimarea drogului
provoaca fenomene carentiale greu de suportat. Primul deziderat este ntreruperea
treptata, ncepnd cu administrarea unei jumatati din doza declarata de pacient.
Intreruperea brusca sau chiar reducerea treptata pot fi nsotite de aparitia unei stari de
agitatie. Se injecteaza barbiturice, tranchilizante minore, doze eutrofice de insulina,
vitamine, extracte de ficat. Tratamentul este ndelungat, iar supravegherea pacientului si a
celor ce vin sa-1 viziteze face parte tot din masurile terapeutice, pentru a mpiedica pe
oricine care, inconstient, ar aduce bolnavului toxicul dorit.Neurolepticele se
administreaza numai n sindromul de servaj din psihozele toxice.