COORDONATOR

CAMELIA SUTIMAN Procuror ef - Secia de Urmrire Penal i Criminalistic din P..C.C.J

COLEGIUL DE REDACIE

Dr.IULIANA NEDELCU
-Procuror ef Secia Judiciar, din P..C.C.J

Conf. Univ. dr. CONSTANTIN SIMA

-Procuror ef serviciu al Seciei de Resurse Umane i
Documentare din P..C.C.J
Dr.ANCA JURMA -Procuror ef serviciu Direcia Naional Anticorupie
dr. REMUS JURJ TUDORAN -Procuror Secia Resurse Umane i Documentare P..C.C.J
Lector univ.dr.CEORT CTLIN -Procuror -Secia de Urmrire Penal i Criminalistic din
NICOLAE Parchetul de pe lng nalta Curte de Casaie i Justiie
General de Brigad.Magistrat -Procuror Militar-eful Seciei Parchetelor Militare din
GHEORGHE COSNEANU P..C.C.J
-Procurorul ef adjunct al Seciei de Resurse Umane i
ILIE PICIORU Documentare din P..C.C.J

Lorenzo Picotti -Facultadi Giurisprudenza- Universita de Verona

Prof. Univ. dr.ION RISTEA -Procuror-Parchetul de pe lng Curtea de Apel Piteti
MILITARU MARIA
-Procuror general adjunct - Parchetul de pe lng Curtea de
Apel Bucureti

REDACTOR EF

-Secretar general al Societii Romne de

VASILE TEODORESCU Criminologie i Criminalistic

Pentru a asigura i aspectul unitar estetic al revistei, rugm autorii s ne trimit lucrrile
tehnoredactate la calculator cu litere de tipul i mrimea celor publicate deja n revist (respectiv Times New
Roman 10) i pstrnd dimensiunile aezrii n pagin. Fotografiile, tabelele diagramele i alte reprezentri
grafice este preferabil s fie color.
Rugm ca lucrrile s aib n preambul un rezumat de cteva fraze i dac se poate s fie i traduse n
limba englez sau francez. Evident c ateptm cu interes spre publicare i articole integral traduse ntr-o limb
de circulaie internaional.
V mulumim.
Manuscrisele, precum i orice coresponden se vor trimite pe adresa:
Vasile Teodorescu Parchetul de pe lng nalta Curte de Casaie i Justiie
B-dul Libertii, nr. 14, sector 5, Bucureti
Telefon: 021.319.39.28, 021.311.38.56 /1070
Fax: 021.311.34.16. mobil: 0752.105..416
E-mail: vasileteodorescu11@yahoo.com

Tehnoredactare computerizat

1
 DOCTRIN I JURISPRUDEN
Nr. 1-2 /2016

CUPRINS

DOCTRIN

Tudor Amza Trsturile eseniale ale infraciunii 5

Constantin Duvac Unele observaii cu privire la modificrile aduse de noua legislaie penal n materia 13
infraciunilor de fals
tefanov Nicoleta Rolul procurorului n materia proteciei drepturilor i libertilor ceteanului n 19
Federaia Rus
Tudor Vasilica Leontina Modaliti generale de manifestare a medierii ca o nou perspectiv de soluionare 22
prealabil a conflictelor sau a litigiilor
Antigona Iordana Istoria cstoriei i a divorului 37
Antigona Iordana Efectele hotrrilor judectoreti strine 82
Ion Pducel Cercetarea infraciunilor referitoare la nerespectarea msurilor cu privire la 89
securitatea i sntate n munc
Marcel Sandu Luare de mit, sustragerea sau distrugerea de probe i nscrisuri. Despre necesitatea 92
abrogrii art. 103, alin. 3 C.p.p.
Costin Mnescu Evaziunea fiscal, form a criminalitii economico-financiare 102
Dorinel Oancea Probleme n practica prelurii cauzelor 107
Dorinel Oancea Aplicarea principiului non bis in idem n relaie cu abaterile desciplinare 111
Dorinel Oancea Regimul diurnei acordate angajailor de agenii de munc temporar 117
Dorinel Oancea Regimul sumelor acordate angajailor cu titlu de despgubiri 119
Dorinel Oancea Propunere de modificare a O.U.G. nr. 7/2013 121
Dorinel Oancea Procedura intern n cauzele cu autori necunoscui 123
Dorinel Oancea Drepturile de transport cuvenite magistrailor 128
Pavel Aurel Aspecte generale privind probele 131

JURISPRUDEN

Decizii de la nalta Curte de Casaie i Justiie 135

Recursuri n interesul legii 142
Soluii din practica judiciar 144

VARIA

Alexandru Ioan Criminalitatea n mass-media ntre transparen i opacitate 153

Pop George Ion Modaliti de implementare a legistaiei uniunii europene n domeniile protejrii 162
biodiveritii i a combaterii traficului cu elemente ale vieii slbatice

2
 DOCTRINE ET JURISPRUDENCE
Nr. 1-2 /2016

CONTENU

DOCTRINE

Tudor Amza Les caractristiques essentielles de linfraction 5

Constantin Duvac Quelques observations sur les modifications amenes par la nouvelle lgislation 13
pnale dans la matire des infractions de faux
tefanov Nicoleta Le rle du procureur dans la matire de la protection des droits et des liberts du 19
citoyen dans la Fdration Russe
Tudor Vasilica Leontina Modalits gnrales de manifestation de la mdiation comme une nouvelle 22
perspective de rsolution pralable des conflits et des litiges

Antigona Iordana Lhistoire du mariage et du divorce 37

Antigona Iordana Les effets des dcisions judiciaires trangres 82
Ion Pducel Linvestigation des infractions relatives au non respect des mesures concernant la 89
scurit et la sant au travail
Marcel Sandu Recevoir des pots-de-vin. Le vol et la destruction de preuves et de documents. Sur 92
la ncessite dabroger art. 103 alina 3 du Code de procdure pnale
Constantin Mnescu Lvasion fiscale, forme de la criminalit conomique et financire 102
Dorinel Oancea Difficults dans la mise en uvre de la prise de contrle des affaires 107
Dorinel Oancea Lapplication du principe non bis in idem dans la relation avec les fautes 111
disciplinaire
Dorinel Oancea Le rgime des per diem pays aux employs par les agences de travail temporaire 117
Dorinel Oancea Le rgime des sommes pays aux employs titre de ddommagement 119
Dorinel Oancea La proposition de modification de lO.U.G. no. 74/2013 121
Dorinel Oancea La procdure interne dans les affaires avec des auteurs non identifis 123
Dorinel Oancea Les droits de transport dus aux magistrats 128
Pavel Aurel Aspects gnraux a lgard des preuves 131

JURISPRUDENCE

Dcisions de la Haute Cour de Cassation et de Justice 135

Pourvois dans lintrt de la loi 142
Solutions dans la pratique judiciaire 144

VARIA

Alexandru Iona Criminalit et mdias entre transparense et opacit 153

Pop George Ion La mise en ceuvre de la lgislation europenne sur la biodiversit et le trafic 162
danimaux sauvages

3
 DOCTRINE AND JURISPRUDENCE
THEORY N 12/2016
CONTENT:
DOCTRINE
Tudor Amza The essential features of the offense 5
Constantin Duvac Some observations on the changes brought by the new legislation in matters of 13
criminal offenses of forgery
tefanov Nicoleta The prosecutor's role in the protection of citizen's rights and freedoms in Russia 19
Federation
Tudor Vasilica Leontina General methods for expression of mediation as a new perspective for resolving 22
previous conflicts or disputes
Antigona Iordana Marriage and divorce history 37
Antigona Iordana The effects of foreign judgments 82
Ion Pducel Investigating criminal offenses relating to breach measures on safety and health at 89
work
Marcel Sandu bribery, theft or destruction of evidence and documents. About the need to repeal 92
article 103, para. 3 C.p.p.
Constantin Mnescu Tax evasion, as economic and financial crime 102
Dorinel Oancea Problems in the practice of taking over the cases.. 107
Dorinel Oancea The aplication of the non bis idem principle in the relationschip with the disciplinary
misbehaviors 111
Dorinel Oancea The regime of the "per diem" given ti the employees by the agents of temporary
work. 117
Dorinel Oancea The regime of the amounts granted to the employees with compensation title 119
Dorinel Oancea The proposal for modification GEO nr. 74/2013... 121
Dorinel Oancea The internal procedura in the cases with unknown authors 123
Dorinel Oancea The rights of transport owed to the magistrates .. 128
Pavel Aurel General aspects of evidence 131

JURISPRUDENCE

Decisions of the High Court of Cassation and Justice 135

Appeals on points of law 142
Solutions of judicial practice 144

VARIA

Alexandru Iona Crime and media betwen transparence and opacity 153
Pop George Ion Hov to enforce EU legislation on biodiversity and wildlife traffiking 162

4
 TRSTURILE ESENIALE ALE INFRACIUNII

Prof.univ.dr. Tudor Amza

Rezumat: Apreciem c prima problem pentru teoria general a infraciunii este aceea de definire a
acesteia prin prisma condiiilor comune tuturor categoriilor sau genurilor de infraciuni. n viaa social, alturi
de marea majoritate a conduitelor umane, se regsesc i anumite fapte care lezeaz valorile sociale ocrotite i
promovate de orice societate civilizat. ns, aceste fapte cu caracter antisocial nu constituie infraciuni dect
atunci cnd norma penal le consider ca atare i implicit, le sancioneaz cu pedepse. Prin voina legiuitorului,
faptele cu caracter antisocial capt calificarea de infraciuni i astfel, devin fapte juridice care genereaz
obligaia statului de tragere la rspundere penal a autorilor acestor fapte.

Cuvinte cheie: rspundere penal, imputabil, nejustificat, vinovie, antisocial, incriminare.

Abstract: We appreciate that the first issue for the general theory of crime is defining the offense in
terms or conditions common to all types of crime. In social life , along with the vast majority of human
behaviors , there are also some facts that harm social values protected and promoted by any civilized society .
But these facts do not constitute crimes antisocial character than when they consider that such criminal rule and
thus they punished with penalties . The legislature , works with antisocial character acquires qualification of
crimes and thus become legal facts giving rise to the obligation of the state prosecuting the perpetrators of these
acts.

Keywords: criminal liability, imputable, unjustified, guilt, antisocial, incrimination

1.Noiunea de infraciune

1.1. Aspecte generale

Infraciunea, rspunderea penal i pedeapsa sunt instituiile principale ale dreptului penal, n jurul
crora graviteaz toate celelalte reglementri penale.
Titlul II al Prii generale, n Capitolul I al Codului penal abordeaz n ansamblul su aspecte generale
care privesc infraciunea i anume: aspectul material (obiectiv), aspectul social i aspectul juridic.
Aspectul material evideniaz faptul c, infraciunea, este un anume mod de conduit uman care
ncalc reguli de convieuire social, reguli unanim acceptate de ctre membrii societii.
n cadrul manifestrilor fiinei umane, n societate, individul desfoar activiti de colaborare i
respect cu ceilali membri ai societii, ns, uneori, o parte din aceste activiti se abat de la o conduit corect
i intr n conflict cu normele penale fixate la nivel social, activitatea fiind apreciat ca una socialmente
periculoas.
Aceast conduit, care l aduce pe individ ntr-o stare de conflict cu regulile umane fixate la nivelul
societii, poate s prezinte un pericol social mai mic sau mai mare. Atunci cnd pericolul social este mai mare,
n aproape toate situaiile, asemenea activiti sunt apreciate ca fiind infraciuni. De altfel, n funcie de gradul
de pericol social al faptei comise, infraciunea poate produce consecine, plecnd de la un grad suficient de
ridicat, ct fapta s fie apreciat ca fiind infraciune, ajungnd pn la consecine deosebit de grave.
Noul Cod penal nu mai cuprinde n definiia infraciunii pericolul social ca trstur esenial a
acesteia, deoarece se subnelege c pericolul social exist la fiecare infraciune incrimint de legiuitor.
Faptele penale svrite au modaliti diferite de comitere, unele prin violen, altele prin nelciune,
iar altele pot produce prejudicii materiale grave.
Toate faptele penale svrite sunt fapte care intr n conflict cu legea penal ale crei norme sunt
nclcate.
Aspectul social este dat de nsi fapta svrit, fiindc aceasta a nclcat normele de conduit social,
infraciunea n sine fiind un fenomen social istoric.
Infraciunea nu se produce dect n mediul social, acolo unde exist oameni i unde regulile de
conduit sunt fixate prin norme penale, adic n societate.
Pe de alt parte, infraciunea este i un fenomen istoric, aprnd n anumite condiii, existnd ct aceste

5
condiii o cer i devenind istorie atunci cnd fapta svrit i apreciat ca fiind infraciune nu mai este
incriminat de legea penal.
Aspectul juridic al noiunii de infraciune este dat de faptul c, nclcarea normei de conduit, nseamn
nclcarea legii penale, aceste reguli de drept fiind garantate de ctre stat. Numai ntr-un asemenea context,
fenomenul antisocial este apreciat ca fiind infraciune iar cel care a svrit fapta va fi sancionat cu o pedeaps
penal.
Fenomenul antisocial odat produs devine un fenomen juridic, adic devine un fapt generator de o
anumit obligaie, anume, aceea de rspundere penal.
Fenomenul antisocial, odat intrat n sfera normelor juridice, devine o fapt juridic care implic
anumite consecine juridice, anumite obligaii i rspunderi.
Fenomenul antisocial care nu este cuprins n sfera normelor juridice rmne un fenomen respins de
societate, reprobat, ns nu constituie infraciune n sensul juridic.

1.2 Premisele infraciunii

Pentru existena infraciunii trebuie s preexiste trei date ale realitii, fiecare dintre ele constituind o
premis obligatorie, fr de care nu putem vorbi de existena faptei penale i anume:
a) s existe o norm juridic penal de incriminare, fiindc n afara existenei acesteia nu avem
infraciune, norma respectiv trebuind s interzic, sub sanciune penal, o anumit aciune sau omisiune;
b) svrirea unei fapte certe, concrete, de natur a se identifica cu fapta avut n vedere de legiuitor
atunci cnd a elaborat norma respectiv de incriminare;
c) trsturile faptei svrite s corespund ntocmai cu cele prevzute de lege n vederea caracterizrii
faptei incriminate.
Existena acestor premise ajut la stabilirea cert a unei fapte concrete i dac acea fapt se ncadreaz
n textul de lege ca infraciune.1

1.3 Definiia infraciunii

Codurile penale occidentale, n marea lor majoritate, nu definesc n mod special noiunea de
infraciune, fiind argumentate de faptul c, legiuitorul, nu are n sarcina sa elaborarea definiiilor noiunii de
infraciune ci doar pe aceea a tiinei dreptului penal.
Alte opinii, consider definirea infraciunii n Codul penal o obligaie a legiuitorului, motivat de faptul
c infraciunea reprezint o instituie fundamental a dreptului penal i c trsturile eseniale pe care le fixeaz
vor trebui s caracterizeze orice fapt apreciat ca fiind infraciune. 2
Dei se apreciaz ca fiind o reminiscen a legislaiei socialiste din unele ri europene, totui, Codul
penal anterior, plecnd de la aceast concepie, fixeaz n cuprinsul art.17 trsturile eseniale ale infraciunii.
Astfel, n alin.1 al art.17 din vechiul Cod penal, infraciunea este fapta care prezint pericol social, svrit cu
vinovie i prevzut de legea penal.
n noul Cod penal, n art.15 alin.1 se stabilete c, infraciunea este fapta prevzut de legea penal,
svrit cu vinovie, nejustificat i imputabil persoanei care a svrit-o.
Tot ca un aspect esenial al infraciunii, n noul Cod penal, art.15, alin.2 se face precizarea c:
Infraciunea este singurul temei al rspunderii penale. De altfel, aceast evideniere este reliefat i n
cuprinsul alin.2 din art.17 al vechiului Cod penal, deoarece instituia infraciunii este intim legat de
rspunderea penal i pedeaps, alte dou instituii ale dreptului penal.3
Noul Cod penal reine aadar ca trsturi eseniale ale infraciunii: prevederea n legea penal,
caracterul nejustificat (antijuridic) i caracterul imputabil, care, sunt acceptate i n alte sisteme de drept penal
ale rilor membre n Uniunea European.
Redefinirea infraciunii reprezint unul dintre principalele elemente de noutate aduse de noul cod.
Astfel, s-a renunat la pericolul social ca trstur general a infraciunii, definiia infraciunii propus n art.15
innd cont att de tradiia dreptului penal romn interbelic, ct i de reglementri europene care consacr o
asemenea definiie n Codul penal.
Aceste trsturi, apreciate de legiuitor ca fiind eseniale pentru existena infraciunii, fac diferena ntre
ilicitul penal i alte forme de ilicit, noiunea fiind util pentru procesul de legiferare, fiindc ofer Parlamentului
criterii certe n raport de care s aprecieze dac valorile sociale afectate de o fapt penal pot fi protejate prin
normele dreptului penal.
Pericolul social rmne n noul Cod penal un pericol abstract, de selectare a faptelor susceptibile de a

1
A se vedea pe larg explicarea aspectului material, social i juridic n Vintil Dongoroz i colectiv, op. cit., p.99-103
2
Vezi Costic Bulai i Bogdan N. Bulai, op. cit., p.147-148 .
3
Vezi i Vintil Dongoroz i colectiv n op.cit., p.102.

6
constitui infraciune, iar acest pericol social abstract rmne la baza elaborrii normei de incriminare la care
vom raporta ntotdeauna fapta concret pentru a deveni infraciune.
Pericolul social concret deriv din pericolul social abstract, instanele de judecat urmnd a aprecia
individual, de la caz la caz, de la infraciune la infraciune, i nu n ultimul rnd, de la infractor la infractor.

2. Prevederea faptei n legea penal

Prevederea faptei n legea penal este una din trsturile eseniale pe care o fapt trebuie sa o prezinte
pentru a fi infraciune, consacrat n art.15 din noul Cod penal, precum i art.1 alin.(1) al aceluiai Cod, care fac
precizarea c numai legea penal prevede faptele care constituie infraciune
Pentru existena infraciunii, fapta nu trebuie doar s fi fost svrit cu vinovie i s fie nejustificat
i neimputabil, dar trebuie ca acea fapt s fie prevzut i de legea penal. Numai ntrunind aceste elemente
eseniale, o fapt poate fi considerat ca fiind infraciune i ca urmare, sancionat cu o anumit pedeaps.
Privit cu atenie, aceast trstur esenial a infraciunii implic pentru existena ei trei condiii:
a) s existe o fapt concret care s fie consecina unei aciuni sau inaciuni;
b) s existe un model legal de incriminare;
c) trsturile faptei concrete s coincid cu cele ale modelului legal de incriminare (tipicitate).
Tipicitatea se realizeaz doar ca rezultat al comparrii coninutului obiectiv al faptei concrete cu cel al
normei de incriminare, fiindc n privina coninutului subiectiv se opereaz cu un alt concept, i anume
vinovia, ca trstur esenial distinct a infraciunii, de cea a faptei prevzut de legea penal. 4
Prevederea faptei n legea penal se realizeaz n primul rnd n Partea general a Codului penal, unde
este definit i reglementat noiunea general de infraciune i apoi, n al doilea rnd, n Partea special a
Codului penal i n legile speciale, unde fiecare fapt apreciat ca nclcnd legea penal i considerat
infraciune este descris i prevzut cu pedeapsa apreciat de legiuitor.
Opiunea legiuitorului pentru aceast nou trstur esenial a infraciunii este justificat de faptul c,
pentru societate o fapt devine periculoas numai dac este prevzut de legea penal i i se consacr caracterul
de fapt juridic, de infraciune. Astfel, prevederea faptei n legea penal presupune cerina ca fapta concret
svrit, ce urmeaz a fi calificat ca infraciune, s corespund ntru-totul descrierii pe care legiuitorul o face
n norma de incriminare. Aceast coresponden se realizeaz att n planul elementelor de factur obiectiv
(aciune, urmare, calitatea subiectului activ sau pasiv etc.) ct i al elementelor de factur subiectiv (forma de
vinovie).
Odat prevzut fapta n legea penal, nimeni nu mai poate invoca necunoaterea ei, opernd principiul
nullum crimen sine lege dar i nemo legem censetur ignorare. Mai mult, prevznd n legea penal faptele care
sunt apreciate ca infraciuni, este eliminat posibilitatea incriminrii prin analogie, prin simpla asemnare cu o
alt fapt prevzut ca infraciune, cum s-a ntmplat n ultima perioad de timp cnd infraciunile de fraud
bancar sancionate de vechiul Cod penal n art.215 au fost dezincriminate i au fost incriminate, prin analogie
cu infraciunile prevzute i pedepsite de art.248-2481 (abuzul n serviciu n form calificat contra intereselor
publice). Asemenea practici, n contextul integrrii Romniei n Uniunea European, pot aduce mari daune
asigurrii legalitii ntr-un stat de drept, membru cu drepturi depline n Comunitatea European.
Codul penal n vigoare prevede ca trstur esenial a infraciunii existena pericolului social, pe care
noul Cod penal l nltur ca trstur esenial. Noul Cod penal apreciaz existena infraciunii i n funcie de
gravitatea rezultatului faptei infractorului, sens n care apreciem c, rezultatul reprezint o cerin principal
pentru existena celei de-a doua trsturi eseniale a infraciunii, anume vinovia.

3.Vinovia

3.1. Noiuni introductive

Vinovia este una din cele trei trsturi eseniale ale infraciunii- potrivit art.15 (1) din noul Cod penal
- alturi de prevederea faptei n legea penal i de caracterul nejustificat i imputabil persoanei care a svrit-o.
Aceast trstur esenial a infraciunii privete aspectul subiectiv al faptei penale, nefiind posibil
existena infraciunii fr vinovie, care poate fi ntlnit n modalitile variate descrise n cuprinsul art.16 din
noul Cod penal. Astfel, n ceea ce privete vinovia, element prin prisma cruia se analizeaz concordana ntre
modelul descris de legiuitor n norma de incriminare i fapta concret svrit, s-a introdus dispoziia din

4
G. Antoniu i col., op.cit., p.143.

7
alin.(1) n scopul de a se sublinia importana elementului subiectiv n structura infraciunii.
Vinovia exprim atitudinea psihic periculoas a individului atunci cnd comite o infraciune i
cuprinde doi factori, unul de contiin i unul de voin. De fapt, infraciunea i urmrile ei sunt concepute,
meditate i orientate de contiin.
n comiterea faptei individul nu folosete doar energie fizic, ci i voina i contiina sa, fapt care
conduce ctre concluzia c, acestuia, fapta comis i este imputabil nu numai fizic ci i psihic. Odat finalizat
procesul psihic de luare a unei hotrri, se produce o trecere de la manifestarea de contiin la manifestare de
voin, fiindc aceasta mobilizeaz i dinamizeaz energiile necesare pentru punerea n practic a hotrrii
luate.5
Subliniem faptul c nu orice proces psihic al individului poate s constituie vinovie, ci doar acela
care are un raport cu fapta comis i cu urmrile ei, care exprim o legtur de cauzalitate psihic ntre individ
ca fptuitor i fapta comis.6
Dac o fapt nu este comis cu vinovie, atunci ea nu poate fi reinut ca fiind svrit n sarcina
celui cruia se imput comiterea infraciunii.
Art.16 din noul Cod penal stabilete c exist vinovie doar atunci cnd fapta a fost comis cu intenie
sau din culp.
Potrivit dispoziiilor mai sus precizate (punctul 1 al art.19. C.pen.), aceste forme de vinovie (intenia,
intenia depit i culpa) trebuie s nsoeasc svrirea faptei. n acest sens vom avea fapte penale svrite
cu intenie, fapte penale svrite din culp i fapte penale svrite cu intenie depit.
Fapta care nu a fost svrit cu voin nu poate fi reinut ca infraciune i imputat individului, iar
atunci cnd fapta a fost svrit n urma unor constrngeri fizice sau morale, la fel, datorit lipsei inteniei, nu
exist vinovie, deci nu avem infraciune.
Vinovia fptuitorului, cu formele ei intenie, intenie depit i culp vizeaz fapta n ntregul ei
(aciune sau inaciune i urmri) i se stabilete prin raportarea manifestrii de contiin la urmrile aciunii sau
inaciunii.7

3.2 Formele vinoviei

Aa cum am artat mai sus, n noul Cod penal, pe lng cele dou forme tipice de vinovie, intenia i
culpa, se mai reine o form mixt de vinovie, anume praeterintenia sau intenia depit.

3.2.1. Intenia i modalitile ei

De regul, majoritatea infraciunilor se comit cu intenie i, doar n cazuri excepionale, din culp sau
cu praeterintenie.
Potrivit art.16 alin(3) din noul Cod penal, infraciunea este svrit cu intenie atunci cnd infractorul:
-prevede rezultatul faptei sale i urmrete sau accept producerea lui i cnd
-prevede rezultatul faptei sale i, dei nu-l urmrete, accept posibilitatea producerii lui.
Modalitile prin care intenia se poate manifesta sunt: intenie direct i intenie indirect.
a) Intenia direct (dol direct) are drept caracteristic esenial faptul c infractorul prevede rezultatul
aciunii/inaciunii sale i urmrete producerea lui prin svrirea acelei fapte (art.16, alin (3) lit.a din noul Cod
penal).
Odat ce infractorul a prevzut un rezultat ca urmare a faptei sale n urma unei aciuni sau inaciuni,
svrind fapta neconstrns de nimeni, n mod voit, nseamn c el a urmrit producerea acelui rezultat.
Pentru a avea intenie direct se cere ca rezultatul urmrit s fie expresia dorinei infractorului, de
cauzare a unei anume vtmri.
Anumite infraciuni, ca de exemplu delapidarea, furtul, tlhria, denunarea calomnioas etc., se comit
numai cu intenie direct. n cazul delapidrii, fapta prevzut i pedepsit de art.295 1 C. pen., legea arat c
nsuirea, folosirea sau traficarea se face n interesul funcionarului gestionar sau administrator ori pentru altul.
b) Intenia indirect (dol eventual) se caracterizeaz prin aceea c infractorul prevede urmrile
periculoase ale faptei sale ns nu urmrete n mod expres producerea acestora, acceptnd totui posibilitatea
producerii acelui rezultat. Aadar, infractorul, n cazul inteniei indirecte, dei nu urmrete producerea unor
consecine periculoase social, totui, le prevede i accept riscul eventualei produceri a consecinelor neurmrite
(art.16, alin (3) lit.a din noul Cod penal).
Cele dou forme de intenie, direct sau indirect, au ca element comun prevederea rezultatului

5
Vintil Dongoroz s.a., op. cit., p.115.
6
Costic Bulai, Bogdan N. Bulai, op. cit. p.153.
7
Vintil Dongoroz i colectiv. op. cit., p.116

8
periculos al urmrilor faptei svrite.
Concluzionnd, pentru stabilirea inteniei indirecte, trebuie s fie fcute trei constatri: infractorul s
prevad ca rezultat posibil al faptei sale i un alt rezultat dect cel urmrit de el, svrind totui fapta i
acceptnd producerea rezultatului neurmrit, i c, acel rezultat prevzut ca posibil, s-a produs efectiv.
Modalitile prin care intenia se poate manifesta (direct sau indirect) sunt modaliti normative,
expres prevzute de lege [art.16, alin (3) noul Cod penal].
c) Alte modaliti ale inteniei.
n doctrina dreptului penal sunt cunoscute i alte modaliti ale inteniei care pot ajuta la stabilirea
gradului de vinovie a faptei comise, fiind utile la individualizarea pedepsei, dup cum urmeaz:
-Intenia simpl i intenia calificat. Avem intenie simpl cnd infractorul prevede i urmrete
producerea rezultatului, constituind de fapt o intenie direct obinuit. Avem intenie calificat atunci cnd
infractorul urmrete producerea rezultatului ntr-un scop anume precizat de norma incriminatoare (de exemplu,
scopul de a suprima sau a tirbi unitatea, suveranitatea sau independena statului, prevzut la art.394 din noul
Cod penal);
-Intenia iniial i intenia supravenit avem atunci cnd, n cazul inteniei iniiale, infractorul
prevede rezultatul faptei sale de la nceputul comiterii faptei. Avem intenie supravenit atunci cnd infractorul
prevede rezultatul ulterior hotrrii de a comite fapta determinnd hotrrea ulterioar de a-l produce;
-Intenia unic i intenia complex. Prima exist cnd infractorul a hotrt s comit o singur fapt
iar a doua atunci cnd infractorul a hotrt svrirea mai multor fapte cu urmri socialmente periculoase;
-Intenia spontan i intenia premeditat.
Intenia spontan exist atunci cnd infractorul a trecut la svrirea faptei imediat dup adoptarea
rezoluiei infracionale.
n cazul inteniei premeditate, rezoluia infracional a precedat la un anumit interval de timp svrirea
faptei, perioad n care infractorul a reflectat asupra modului i mijloacelor de svrire a faptei, atrgnd o
rspundere penal mai sever.8

3.2.2. Culpa i modalitile ei

Potrivit art.16 alin.4 noul Cod penal, fapta este svrit din culp atunci cnd infractorul:
-prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accept, socotind fr temei c el nu se va produce;
-nu prevede rezultatul faptei sale, dei trebuia i putea s l prevad.
Din definiia dat de legiuitor culpei, rezult c aceasta se poate prezenta sub dou forme: culpa cu
prevedere sau uurin i culpa simpl (din greeal sau neglijen).
a. Culpa cu prevedere sau cu uurin exist atunci cnd infractorul are reprezentarea rezultatului
socialmente periculos al faptei sale pe care nu l-a acceptat, spernd n mod uuratic c el nu se va produce.
Avem asemenea situaii atunci cnd un ofer conduce un autoturism cu vitez excesiv i produce un accident
prin care se cauzeaz vtmarea corporal sau chiar moartea unei persoane; cnd un copil inut n brae de o
persoan, n joac l arunc n sus i-l scap provocndu-i leziuni corporale sau moartea etc.
n cazul culpei cu prevedere sau cu uurin, infractorul nu numai c nu accept producerea
rezultatului, ca n cazul inteniei indirecte, dar chiar o exclude, fiind convins c rezultatul nu se va produce.
Aceast convingere trebuie s se ntemeieze pe mprejurri i situaii concrete (caliti procesuale, mprejurri de
fapt), fiindc, dac aceast convingere nu exist i se sper doar pe neproducerea rezultatului ca urmare a unei
ntmplri ce ar urma s intervin pe parcurs, dar i s nu aib loc, nu mai avem culp ci o intenie indirect,
deoarece ntr-un asemenea context, o asemenea atitudine este similar cu acceptarea riscului c rezultatul s-ar
putea produce.9
b. Culpa simpl (neglijena, din greeal).
Suntem n prezena unei infraciuni comise din culp simpl, atunci cnd fptuitorul nu prevede
rezultatul faptei sale, dei trebuia i putea s-l prevad. Exemple: un ofer accidenteaz cu maina din neatenie
un pieton; un farmacist elibereaz din neatenie un medicament, altul dect cel indicat sau prepar n mod greit
un medicament nociv etc.
O culp simpl presupune existena unei duble condiii: fptuitorul nu a prevzut consecinele pe care
le va produce aciunea sa i, n al doilea rnd, persoana n cauz (fptuitorul) a avut obligaia i posibilitatea
concret de a reprezenta asemenea consecine, deci de a prevedea rezultatul faptei sale. Aceast obligaie de
prevedere deriv din norme juridice, din norme tehnice sau tehnologice, din natura serviciului, a funciei sau a
profesiei, precum i din practica general a diverselor activiti desfurate.
Obligaia de a prevede rezultatul faptei are un caracter general, care exist doar n msura n care acea
ndatorire profesional intr, de exemplu, n sfera activitii profesionale sau n competena funcionarului

8
Costic Bulai i Bogdan N. Bulai, op. cit., p.161.
9
Ibidem, p.161-162.

9
nvinuit de o asemenea fapt.
Posibilitatea de prevedere constituie un criteriu subiectiv n determinarea culpei i se are n vedere n
raport cu persoana infractorului, cu pregtirea i experiena n activitatea practic. Posibilitatea de prevedere nu
trebuie raportat la un etalon general, ci n funcie de situaiile concrete ale fiecrui caz n parte. 10
Potrivit prevederilor art.16 alin.(6) din noul Cod penal, elementul subiectiv al infraciunilor l
constituie intenia, aceasta fiind regula general. Chiar dac n coninutul infraciunii nu se prevede elementul
subiectiv, acesta trebuie s mbrace forma inteniei, directe sau indirecte. Acelai articol stabilete c fapta
svrit din culp constituie infraciune numai dac legea prevede n mod explicit aceasta, altfel fapta
respectiv nu va constitui infraciune. Aa de exemplu, avem infraciune de ucidere din culp art.192 din noul
Cod penal; vtmarea corporal din culp art.196 noul Cod penal. etc.
c. Alte modaliti ale culpei.
Pe lng modalitile stabilite prin norma juridic (art.16, alin.4 noul Cod penal), n teoria i practica
dreptului penal sunt cunoscute i alte modaliti ale culpei, care, ca i n cazul altor modaliti ale inteniei, ajut
la o mai obiectiv individualizare a pedepsei. n acest sens, n raport cu cauza ce a determinat atitudinea
culpabil, se face distincie ntre: impruden sau nesocotin (comportare nechibzuit) i nebgare de seam
(neatenie), neglijen (comportare fr grija necesar), nepricepere (lipsa cunotinelor necesare efecturii
activitii), nedibcie (lipsa aptitudinilor sau deprinderilor necesare) etc.
n funcie de natura comportrii n cadrul creia s-a manifestat culpa, se face distincie ntre culpa in
agendo i culpa in omitendo, dup cum aceasta s-a manifestat n cadrul unei aciuni sau inaciuni (omisiuni);
ntre culpa direct i culpa indirect, ct i dup cum se refer la aciunea svrit de un infractor sau aceea
svrit de o alt persoan etc.11

3.2.3. Praeterintenia (intenia depit)

Praeterintenia reprezint o form special de vinovie, care rezult din unirea inteniei cu culpa i ea a
fost definit de legiuitor n noul Cod penal, fiind pn acum doar rezultatul unei abordri doctrinare.
Praeterintenia sau intenia depit, cum mai este cunoscut n literatura de specialitate, se
caracterizeaz prin aceea c subiectul infraciunii prevede, dorete i accept producerea unor urmri
periculoase, ns cele produse n realitate sunt mult mai grave, iar pe acestea nu le-a prevzut, i a socotit fr
temei c nu se vor produce sau nu le-a prevzut dar putea s le prevad. Aadar, caracteristic acestei forme de
vinovie este c, fptuitorul, urmrind producerea unui rezultat prin fapta svrit, a produs un rezultat mult
mai grav, care caracterizeaz o infraciune mai grav sau o form agravat a aceleiai infraciuni. Putem avea
astfel de cazuri la infraciunile de: vtmare corporal grav (art.194 noul Cod penal); lovirile sau vtmrile
cauzatoare de moarte (art.195 noul Cod penal), ori n cazul infraciunilor de viol care a avut ca urmare moartea
victimei (art.218 alin.4 noul Cod penal), sau tlhria cu aceleai consecine (art.236, noul Cod penal) etc.
n situaia praeterinteniei, faptele, n toate cazurile, sunt comise cu intenie, ns rezultatul este unul
mult mai grav, care depete intenia iniial a infractorului.
Identificarea situaiilor n care faptele au fost comise cu intenie depit este relativ uor de realizat
pentru c legiuitorul folosete expresii care evideniaz acest lucru, ca de exemplu dac fapta a avut ca urmare
vtmarea integritii corporale sau moartea victimei (art.194, noul Cod penal, art.236 noul Cod penal, art.218,
alin.4, noul Cod penal etc) ori a produs anumite consecine etc.
Pentru ca organele abilitate alte statului, adic organele judiciare, s poat identifica n mod corect dac
un anume rezultat sau urmare s-a datorat unei persoane fizice care a acionat cu intenie depit, credem c este
necesar s se stabileasc, pe de o parte, intenia n raport cu fapta intenionat i culpa fa de rezultatul mai
grav.12

4. Caracterul nejustificat i imputabil al faptei

prevzute de legea penal

Caracterul nejustificat i imputabil al faptei prevzute de legea penal constituie ultima trstur
general a infraciunii prevzut de art.15 alin(1) din noul Cod penal, alturi de prevederea faptei de legea

10
Vezi n detaliu V. Dobrinoiu i colectiv, op. cit., p.122-125.
11
Abordarea acestor modaliti ale culpei este similar att de V. Dobrinoiu i colectiv, op. cit., ct i de Costic Bulai i
Bogdan N. Bulai, op. cit., la paginile 125-126 i respectiv 163-164.
12
Vezi A. Boroi, op.cit., p.142 i C. Bulai, op.cit., p.167.

10
penal i vinovie.13
Aadar, pentru existena infraciunii este necesar ca, alturi de celelalte dou trsturi eseniale, fapta s
prezinte un caracter nejustificat i imputabil, care evideniaz c aceasta nu este permis de ordinea juridic.
Este posibil ca o fapt, dei este prevzut de legea penal, s nu fie i ilegal, fiindc, svrirea ei este permis
de o norm legal, ca de exemplu uciderea unei persoane n legitim aprare.
De asemenea, nu este suficient ca fapta penal s aib un caracter nejustificat, alturi de celelalte dou
trsturi eseniale, ci este nevoie ca fapta prevzut de legea penal s poat fi imputabil celui care a
svrit-o.
Pentru ca fapta s-i poat fi imputat fptuitorului trebuie ndeplinite urmtoarele condiii:
- fptuitorul s fi avut reprezentarea aciunilor sau inaciunilor sale i s poat fi stpn pe ele, adic s
nu fie iresponsabil sau minor;
- fptuitorul s fi avut posibilitatea s acioneze n conformitate cu cerinele legale, adic s nu fi fost
constrns la comiterea faptei prevzute de legea penal;
- fptuitorul s fi avut reprezentarea caracterului ilicit al faptei i s nu se fi aflat n eroare.
n legtur cu caracterul imputabil, ca trstur general a infraciunii, cauzele care nltur premisele
imputabilitii sunt reglementate distinct, sub denumirea de cauze de neimputabilitate. Pentru ca o fapt s
atrag rspunderea penal, nu este suficient ca ea s corespund descrierii realizate de legiuitor n norma de
incriminare i s fie nejustificat, ci trebuie s poat fi imputat fptuitorului, adic acestuia s i poat fi
reproat svrirea ei. Pentru ca aceast imputabilitate s poat fi adus n discuie, sunt necesare anumite
premise, i anume: fptuitorul s fi avut reprezentarea aciunilor sau inaciunilor sale i s poat fi stpn pe ele
(s nu fi acionat n condiiile iresponsabilitii, intoxicaiei sau minoritii); fptuitorul s fi avut posibilitatea s
acioneze n conformitate cu cerinele legale (s nu fi fost constrns la comiterea faptei prevzute de legea
penal); fptuitorul s fi avut reprezentarea caracterului ilicit al faptei (s nu se fi aflat n eroare). Cauzele care
nltur premisele imputabilitii sunt reglementate distinct, sub denumirea de cauze de neimputabilitate.

Bibliografie selectiv legat de acest subiect

1. Alexandru Boroi, Drept penal. Partea general, conform noului Cod penal, Editura C.H. Beck,
Bucureti, 2010, p.131-145.
2. Vintil Dongoroz i colectiv, Explicaii teoretice ale Codului penal romn. Partea general, vol.1,
Editura Academiei, Bucureti, 1969, p.103-127.
3. Teodor Vasiliu i colaboratorii, Codul penal comentat i adnotat. Partea general, Editura tiinific,
Bucureti, 1972, p.84-102.
4. Costic Bulai i Bogdan N. Bulai, Manual de drept penal. Partea general, Editura Universul juridic,
Bucureti, 2007, p.151-165.
5. George Antoniu, Vinovia penal, Editura Academiei Romne, Bucureti, 2002.
6. Narcis Giurgiu, Legea penal i infraciunea, Editura Gama, Iai, p.118-124.
7. George Antoniu, Reflecii asupra conceptului de infraciune, Studii i cercetri juridice nr.2/1980,
p.43.
8. George Antoniu, Infraciunile svrite cu intenie depit si tratamentul lor penal, R.D.P.,
nr.3/2003, p.9.
9. I. Michinici, Unele discuii privind praeterintenia , Revista de de drept penal, nr.1/1996, p.80.
10. George Antoniu, Costic Bulai, Constantin Duvac, Ioan Griga, Gheorghe Ivan, Constantin
Mitrache, Ioan Molnar, Ilie Pascu, Viorel Paca, Ovidiu Predescu, Explicaii preliminare ale noului Cod penal,
Vol. I, Editura Universul Juridic, 2010, p.129-170.
11. Gheorghe Voinea, Cazul fortuit i culpa, n R.D.P. nr.2-1996, p.100.
12. Daniela Lmanu, Elementul material al coninutului infraciunii, R.D.P., nr.1/2002, p.72.
13. Maria Colan, Vinovia ca element al infraciunii i condiie a rspunderii penale, Pro Lege, nr.3
din 2008, p.115.

13
Pentru mai multe detalii a se vedea A. Boroi, Drept penal. Partea general (conform noului Cod penal), Editura C.H. Beck,
Bucureti, 2010, p.144-145 i capitolul dedicat cauzelor justificative i de neimputabilitate.

11
12
UNELE OBSERVAII CU PRIVIRE LA MODIFICRILE ADUSE DE NOUA LEGISLAIE PENAL
N MATERIA INFRACIUNILOR DE FALS

Conf. univ. dr. Constantin Duvac

Preedinte al Asociaiei Criminalitilor din Romnia
Universitatea Romno-American Facultatea de Drept

ABSTRACT
The author presents and examines the novelty elements introduced by the Criminal Code, which
entered into force on 1 February 2014 in relation to criminal offenses of forgery, criminal offenses of
forgery of authentication or tagging instruments and forgeries in documents, as well as the implications
of a correct and uniform application of the criminal law.
To this end, several own ideas and some proposals for improving the legislation are formulated.

Keywords: New Criminal Cod, criminal offense, forgery, counterfeiting, intent, currency, values,
stamps, authentication instruments, tagging instruments, official documents, documents under private
signature, intent.

A. Infraciunile de fals (art. 310-328) au fost sistematizate n titlul VI al prii speciale a noului Cod
penal i, spre deosebire de reglementarea anterioar, au fost mprite n trei capitole [capitolul I Falsificarea
de monede, timbre sau de alte valori (art. 310-316); capitolul II Falsificarea instrumentelor de autentificare sau
de marcare (art. 317-319) i capitolul III Falsuri n nscrisuri (art. 320-328)] i mbogite cu noi incriminri
[falsificarea unei nregistrri tehnice (art. 324), falsul informatic (art. 325)].
Incriminrile preluate din Codul penal anterior au fost reconsiderate, mai ales cele privind falsificarea
de monede, timbre sau de alte valori ori falsurile n nscrisuri.
B. n cadrul capitolului I Falsificarea de monede, timbre sau de alte valori au fost incluse:
falsificarea de monede (art. 310); falsificarea de titluri de credit sau instrumente de plat (art. 311); falsificarea
de timbre sau efecte postale (art. 312); punerea n circulaie de valori falsificate (art. 313); deinerea de
instrumente n vederea falsificrii de valori (art. 314); emiterea frauduloas de moned (art. 315) i falsificarea
de valori strine (art. 316).
Falsificarea de monede sau de alte valori, prevzut n art. 282 din legea penal anterioar, a fost
separat n trei texte distincte: unul referitor la falsificarea de moned (art. 310), altul privitor la falsificarea de
titluri de credit sau instrumente de plat (art. 311), iar ultimul relativ la punerea n circulaie a valorilor
falsificate (art. 313), soluie determinat de pericolul social diferit al celor dou fapte, reflectat i n cuantumul
pedepselor prevzute pentru acestea.
1. Falsificarea de moned (art. 310) constituie infraciune att atunci cnd poart asupra unei monede
cu valoare circulatorie, ct i atunci cnd moneda este emis de autoritile competente, dar nu a fost nc pus
oficial n circulaie (ipotez nou de incriminare, variant asimilat i de specie, adoptat pentru punerea n
acord a legislaiei interne cu Decizia-cadru nr. 2000/383/JAI a Consiliului Uniunii Europene privind ntrirea,
prin sanciuni penale, a prevenirii falsificrii de moned).
Legiuitorul din 2009 nu a mai reinut ca element circumstanial de agravare ipoteza n care s-ar fi putut
cauza ori s-a cauzat o pagub important sistemului financiar.
Soluia promovat de doctrina majoritar sub imperiul reglementrii anterioare, cea a concursului real
de infraciuni ntre falsificarea de moned i punerea acesteia n circulaie de aceeai persoan a fost consacrat
legislativ, punerea n circulaie a valorilor falsificate fiind configurat ca o infraciune de sine-stttoare n
raport de cea prevzut n art. 310.
2. Falsificarea de titluri de credit sau instrumente de plat (art. 311) a fost desprins din coninutul
art. 282 C.pen. anterior, ntr-o formul simplicat n ceea ce privete nscrisurile ce fac obiect al falsificrii
(titluri de credit, titluri sau instrumente pentru efectuarea plilor sau a oricror altor titluri ori valori
asemntoare incriminare cu coninut deschis), la care a fost adugat o variant agravat relativ la
falsificarea unui instrument de plat electronic (n sensul artat n art. 180), fapt prevzut n art. 24 din Legea
nr. 365/2002.

13
 Dac falsificarea acestor entiti este urmat de punerea lor n circulaie de ctre autorul faptei
antecedente sau de un participant la aceasta, vor fi, de asemenea, aplicabile regulile concursului real de
infraciuni ntre aceast fapt penal i cea prevzut n art. 313 alin. (2).
3. Falsificarea de timbre sau efecte potale (art. 312) a fost configurat cu un element material unic
referitor la aciunea de falsificare, punerea n circulaie a obiectului sau produsului acestei infraciuni fiind
incriminat de sine-stttor n art. 313.
De asemenea, s-a renunat la incriminarea prin acest text a falsificrii biletelor sau foilor de cltorie
sau transport, caz n care vor fi incidente dispoziiile privitoare la falsul material n nscrisuri oficiale art. 320
alin. (3).
i n cazul acestei infraciuni, dac aciunea de falsificare este urmat de o punere n circulaie a
entitii falsificate, vor fi incidente i dispoziiile din art. 313.
4. Punerea n circulaie a valorilor falsificate (art. 313) a fost consacrat ca infraciune autonom, iar
n varianta sa tip, au fost prevzute, pe lng aciunea tipic i primirea, deinerea sau transmiterea valorilor
falsificate, n vederea punerii lor n circulaie.
n alin. (2) al textului s-a prevzut explicit c i autorul infraciunii de falsificare ori participantul la
aceasta poate fi subiect activ al punerii n circulaie a valorilor falsificate, cu meniunea c n aceast ipotez
primirea, deinerea sau transmiterea valorilor falsificate este lipsit de relevan penal.
Alin. (3) consacr o incriminare nou referitoare la repunerea n circulaie a unei valori falsificate de
ctre o persoan care a primit-o fr s tie iniial acest lucru, aceasta fiind pedepsit mai blnd dect n cazul
primei puneri n circulaie a acelor valori.
n acest mod, comisia de cod revenit la soluia tradiional n dreptul nostru (art.389 C. pen din 1936),
consacrat i de alte legislaii (art. 442-7 C. pen. francez, art. 242 C. pen. elveian, art. 386 alin. 2 i 389 alin. 2
C. pen. spaniol, art. 457 C. pen. italian, art. 265 alin. 2 C. pen. portughez), potrivit creia repunerea n circulaie
a unei valori falsificate de ctre o persoan care a primit-o fr s tie iniial acest lucru, constituie infraciune,
dar se sancioneaz mai puin sever dect prima punere n circulaie.
5. Datorit pericolului social al faptelor la care se refer, legiuitorul romn a instituit o excepie de teza
neincriminrii actelor preparatorii i a prevzut ca infraciune de sine stttoare, cu toate consecinele care
decurg de aici, deinerea de instrumente n vederea falsificrii de valori (art. 314).
n coninutul alin. (2) al textului a fost preluat i fapta de deinere de echipamente n vederea
falsificrii instrumentelor de plat electronic, prevzut n art. 25 din Legea nr. 365/2002.
Spre deosebire de reglementarea anterioar, coninutul juridic al acestei incriminri, n ambele sale
variante de incriminare, a fost mbogit cu dou modaliti normative referitoare la primirea sau transmiterea
de instrumente sau materiale cu scopul de a servi la falsificare.
Din considerente de politic penal, infraciunii de deinere de instrumente n vederea falsificrii de
valori (art. 314) i-a fost ataat o cauz de nepedepsire special, incident atunci cnd autorul faptei pred aceste
instrumente autoritilor sau ncunotineaz autoritile de existena lor, nainte de a se fi trecut la comiterea
faptei de falsificare.
6. n acest emiterea frauduloas de moned capitol a fost prevzut o nou incriminare, (art. 315), ce
va fi aplicabil atunci cnd confecionarea de moned autentic s-a fcut prin folosirea instalaiilor sau
materialelor destinate n mod legal pentru emitere de moned, dar fr acordul autoritilor competente ori cu
nclcarea condiiilor stabilite de acestea.
n alin. (2) este prevzut o variant de tip (acele cazuri n care n acelai articol i sub aceeai
denumire marginal sunt incriminate dou ori mai multe fapte diferite, fiecare avnd deci propriul su coninut
juridic, care sunt n realitate infraciuni de-sine-stttoare, susceptibile s constituie un concurs de infraciuni)
privind punerea n circulaie a monedei confecionate n condiiile alin. (1), precum i primirea, deinerea sau
transmiterea acesteia, n vederea punerii ei n circulaie.
n cazul n care aceeai persoan prin activitatea sa infracional complex ncalc ambele texte (alin. 1
i 2), aceasta va fi inut s rspund pentru un concurs real de infraciuni i nu pentru o infraciune unic.
7. Falsificarea de valori strine (art. 316) are un coninut similar cu cel din art. 284 al legii penale
anterioare, astfel nct nu necesit explicaii suplimentare.
n cazul infraciunii de deinere de instrumente n vederea falsificrii de valori a fost consacrat o cauz
de nepedepsire, incident atunci cnd autorul faptei pred aceste instrumente autoritilor sau ncunotineaz
autoritile de existena lor, nainte de a se fi trecut la comiterea faptei de falsificare. Dispoziia se impune din
considerente de politic penal, fiind n interesul general ca aceste instrumente, fabricate sau deinute, s fie
anihilate nainte de a fi fost efectiv folosite in vederea comiterii unei infraciuni (a se vedea n acelai sens,
art.271 alin.3 C. pen. portughez, 149 alin. 2 C. pen. german, 240 C. pen. austriac, cu referire la 239 C. pen.
austriac).
De asemenea, pentru a asigura transpunerea n dreptul intern a dispoziiilor Deciziei-cadru
2000/383/JAI a Consiliului Uniunii Europene, privind ntrirea, prin sanciuni penale, a prevenirii falsificrii de
moned, textele din acest capitol au fost completate cu noi modaliti normative i a fost introdus o nou

14
incriminare. Astfel, n cuprinsul infraciunii de falsificare, a fost inclus i modalitatea falsificrii unei monede
deja emise, nainte de punerea efectiv n circulaie (art. 5 din Decizia-cadru). Tot astfel, n cazul infraciunilor
de punere n circulaie de moned falsificat i al deinerii de instrumente n vederea falsificrii au fost introduse
noi modaliti de comitere (art. 3 din Decizia-cadru). n fine, a fost prevzut o nou incriminare, emiterea
frauduloas de moned, ce va opera atunci cnd emiterea s-a fcut chiar prin folosirea instalaiilor sau
materialelor n mod legal pentru emitere de moned, dar fr acordul autoritile competente ori cu nclcarea
condiiilor stabilite de acestea. Incriminarea este cerut de art. 4 din Decizia-cadru.
C. n cadrul capitolului II Falsificarea instrumentelor de autentificare sau de marcare au fost
incluse: falsificarea de instrumente oficiale (art. 317); folosirea instrumentelor false (art. 318); falsificarea de
instrumente de autentificare strine (art. 319).
1. Falsificarea de instrumente oficiale este structurat n dou variante, una tip i alta atenuat, dup
cum sigiliul, tampila sau instrumentul de marcare este folosit de o persoan dintre cele prevzute n art. 176
(autoritile publice, instituiile publice i alte persoane juridice care administreaz sau exploateaz bunurile
proprietate public) sau n art. 175 alin. (2) funcionarii publici asimilai ori unei alte persoane, fiind
ncriminat i fapta tentat.
Sub imperiul legii penale anterioare, falsificarea unui instrument de atestare (tampil, paraf etc.)
aparinnd unei persoane juridice, alta dect autoritile sau instituiile publice, sau unui particular ori unei
autoriti, sau organizaii din strintate, se considera c nu constituie elementul material al infraciunii de
falsificare de instrumente. Folosirea unor astfel de instrumente false putnd conduce, dup caz, la svrirea
unui fals n nscrisuri sau a unei nelciuni14.
Noul Cod penal extinde sfera incidenei sale i cu privire la astfel de fapte incriminnd falsificarea unui
sigiliu, tampile sau instrument de marcare att atunic cnd este folosit de o persoan juridic privat ori de un
particular, ct i atunci cnd este folosit de autoritatea unui stat strin.
2. De asemenea, n toate situaiile este sancionat penal folosirea unui sigiliu, tampile sau instrument
de marcare falsificat, indiferent de persoana care l folosea n mod legal.
3. Cnd persoana care se folosete de sigiliul, tampila sau instrumentul de marcare fals este nsui
autorul infraciunii de falsificare a acestei entiti (sau vreun alt participant la aceast infraciune), exist concurs
de infraciuni, cele dou fapte constituind infraciuni conexe (corelative), ns incriminate distinct.
4. Sub imperiul Codului penal anterior, pornindu-se de la posibilitatea ca actele de folosire s fie
svrite succesiv putnd, dup caz, n funcie de unitatea sau pluralitatea unei hotrri (rezoluii) infracionale,
s constituie fie o infraciune continuat, fie un concurs de infraciuni, s-a afirmat c n cazul infraciunii
continuate se va produce epuizarea cnd s-a pus capt acestei continuiti (fie prin voina fptuitorului, fie drept
consecin a pornirii unei urmriri penale)15.
Dei s-au exprimat preri divergente n legtur cu momentul n care intervine ntreruperea juridic a
continuitii (descoperirea activitii infracionale, nceperea urmririi penale, punerea sub urmrire penal,
punerea n micare a aciunii penale, pronunarea unei hotrri judectoreti de condamnare, condamnarea
definitiv a inculpatului), recent s-a susinut, pe drept cuvnt, c posibilitatea ntreruperii coninutului
infraciunii continuate prin diferite acte ale organelor judiciare competente (de urmrire sau de judecat) nu
poate fi desprins de particularitile activitii acestor organe, i anume de faptul c ele nu pot lua msuri dect
n legtur cu faptele ilicite trecute ale unei persoane i, ca atare, nici actele concomitente cu activitile
judiciare i nici cele viitoare nu pot face obiectul msurilor luate de organe 16.
Ca urmare, n mod obligatoriu o infraciune continuat aflat n examinarea organului de urmrire
penal nu va putea s se refere dect la acele acte componente svrite pn n momentul sesizrii acestor
organe i nceperii urmririi penale, (are loc o ntrerupere juridic a continuitii) chiar dac inculpatul a
continuat n fapt comiterea infraciunii continuate, svrind n continuare acte componente ale acesteia. Tot
astfel instana de judecat nu va putea soluiona dect infraciunile din componena infraciunii continuate
comise pn la data sesizrii instanei (aceste acte componente ar putea fi identice cu cele care au fcut i
obiectul urmririi penale sau ar putea fi adugate la acestea prin extinderea aciunii penale i pentru alte acte
materiale componente svrite de inculpat n continuare, pn la data la care au fost cuprinse n infraciunea
continuat supus judecii). Dac inculpatul va continua s comit acte materiale componente ale infraciunii
continuate i dup aceast dat, acestea nu vor mai putea fi valorificate dect prin nceperea urmrii penale
pentru o nou infraciune. Nu exist o ntrerupere automat a continuitii (dac exist voina inculpatului de a

14
V. Dongoroz, n Vintil Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu, Constantin
Bulai, Rodica Stnoiu, Victor Roca, Explicaii teoretice ale Codului penal romn, vol. IV, Ed. Academiei Romne,
Bucureti, 1972, p. 409. n acelai sens: S. Corleanu, Falsificarea instrumentelor de autentificare sau de marcare, R.D.P. nr.
3/2004, p. 138-139; T.M.B., dec. pen. 1100/1997; C.A. Cluj, dec. pen. 68/1998; C.A. Ploieti, s. pen., dec. nr. 70/A/1999. n
sens contrar: C.S.J., s. pen., dec. nr. 2839/1999; C.A. Iai, s. pen., dec. nr. 104/1999 apud Sorin Corleanu.
15
V. Dongoroz, op. cit., vol. IV, p. 419.
16
C. Duvac, Pluralitatea aparent de infraciuni, Ed. Universul Juridic, Bucureti, 2008, p. 151.

15
continua activitatea) dect dac acesta nu mai poate s-i exercite voina de a continua (de pild, a fost arestat
preventiv) sau dac, n raport cu particularitile activitii judiciare, actele comise n continuare nu mai pot face
obiectul judecii, unele prescriindu-se sau epuizndu-se n cursul judecii. Inevitabil n acest caz activitile
trecute se vor autonomiza (chiar dac n fapt inculpatul, prin ipotez, ar continua s comit acte materiale
componente ale infraciunii continuate), urmnd s fie tras la rspundere pentru o nou infraciune 17.
D. n capitolul III Falsuri n nscrisuri au fost prevzute: falsul material n nscrisuri oficiale (art.
320); falsul intelectual (art. 321); falsul n nscrisuri sub semntur privat (art. 322); uzul de fals (art. 323);
falsificarea unei nregistrri tehnice (art. 324); falsul informatic (art. 325), falsul n declaraii (art. 326), falsul
privind identitatea (art. 327) i infraciuni de fals comise n legtur cu autoritatea unui stat strin (art. 328).
1. Sub imperiul legii penale anterioare, cu privire la calitatea de funcionar public a autorului
infraciunii de fals material n nscrisuri oficiale, n varianta sa calificat, s-a spus c, dei relativ la persoana
acestuia, ea se rsfrnge asupra infraciunii nsi a crei ncadrare juridic i pedeaps o modific i, ca
atare, sub aspectul influenei sale asupra situaiei participanilor, urmeaz regimul circumstanelor reale; n
consecin, instigatorul i complicele vor fi considerai participani la infraciunea prevzut n art. 288 alin. (2)
C.pen. anterior (actualmente art. 320 alin. 2) i vor suporta n mod necesar efectele majorrii pedepsei legale,
dac au cunoscut sau au prevzut calitatea autorului 18.
Dac numai instigatorul sau complicele are calitatea de funcionar public, iar autorul nu o are, fapta
celor dinti chiar dac a fost comis n exerciiul atribuiilor de serviciu va fi calificat n raport cu
ncadrarea juridic dat faptei autorului, sau, cu alte cuvinte, ca instigare ori, respectiv complicitate la
infraciunea prevzut n art. 288 alin. (1) C.pen. (actualmente art. 320 alin. 2)19. Desigur c de aceste aspecte se
va ine seama la individualizarea judiciar a pedepsei.
O atare tez comport ns unele precizri i chiar o alt abordare n ceea ce privete sancionarea
participanilor la infraciunile proprii, soluia fiind valabil i n privina infraciunilor in persona propria.
Mai nti, potrivit art. 50 alin. (1) C. pen., circumstanele privitoare la persoana autorului sau a unui
participant nu se rsfrng asupra celorlali.
Ori este dincolo de orice ndoial rezonabil c la infraciunea examinat, ca de altfel la orice
infraciune proprie la care autorul trebuie s aib calitatea de funcionar public (de pild, fals intelectual, abuz n
serviciu, delapidare, luare de mit etc.), calitatea cerut de text pentru autor i anume aceea de funcionar public,
n sensul art. 175 C. pen., este o circumstan personal, n sensul art. 50 alin. (1) C. pen., care nu radiaz la
participani.
Orice alt interpretare a art. 50 alin. (1) C. pen. (legea penal este de strict interpretare), doctrinar sau
jurisprudenial, n lipsa unei dispoziii penale derogatorii, este de natur s aduc atingere principiului
legalitii incriminrii (prin aplicarea unui text de lege ce nu a fost nclcat de inculpat), dar n mod implicit i a
celui al legalitii pedepsei (prin judecarea inculpatului n alte limite dect cele prevzute n dispoziia aplicabil
acestuia, nu i autorului), aa cum sunt ele reglementate n art. 1 i 2 din Codul penal.
ncadrarea juridic a contribuiei participanilor, precum i a faptei autorului n diferite variante
(agravate sau atenuate) ale faptei tip or n varianta de baz a infraciunii, atunci cnd diferitele variaiuni ale
faptei tipice sunt incriminate n texte diferite, dup prerea noastr nu nfrnge teoria unitii de infraciune i
este conform principiului legalitii incriminrii i pedepsei.
A accepta prerea contrar ar nsemna crearea unei situaii mai grele pentru participantul la
infraciunile proprii (cu subiect activ nemijlocit calificat), dei este in afara oricrui dubiu c n aceste cazuri el
comite o parte din infraciune, dect dect pentru persoana necalificat care ar svri nemijlocit aceeai
infraciune in integrum i nu doar a unei pri din aceasta.
De pild, potrivit primei teorii X, complicele la fals material n nscrisuri oficiale, n varianta agravat,
ar rspunde cu nchisoarea de la unu la 5 ani, n vreme ce aceeai persoan X, autor necalificat al falsului
material n nscrisuri oficiale, ar rspunde cu nchisoarea de la 6 luni la 3 ani.
Pe de alt parte, prin raportare la art. 187 C. pen. nu trebuie s confundm variantele unei infraciuni cu
cauzele legale de reducere sau de agravare a limitelor speciale de pedeaps prevzute pentru fapta de baz
(simpl).
De exemplu, dispoziiile art. 308 reprezint o variant atenuat a infraciunilor la care se face referire
n acel text i nu o cauz special de reducere a pedepsei.

17
C. Duvac, op. cit., 2008, p. 152.
18
V. Papadopol, n Teodor Vasiliu, Doru Pavel, George Antoniu, tefan Dane, Gheorghe Drng, Dumitru
Lucinescu, Vasile Papadopol, Dumitru C. Popescu, Virgil Rmureanu, Codul penal romn, comentat i adnotat. Partea
special, vol. II, Ed. tiinific i enciclopedic, Bucureti, 1977, p. 250.
19
V. Papadopol, op. cit., vol. II, p. 250.

16
 Cu privire la instigatorul la aceste infraciuni proprii, doctrina 20 mai nou s-a pronunat, pe drept
cuvnt, n sensul c va fi instigator numai cel care are calitatea cerut de lege pentru autor la data comiterii
actelor de executare. De pild, n aceast concepie, dac se instig la delapidare, instigatul trebuie s fie
funcionar public, gestionar sau administrator.
Aceasta nseamn per a contrario c nu va putea fi instigator la aceste fapte cu subiect activ nemijlocit
calificat persoana care nu are calitatea cerut de lege pentru autor la momentul consumrii faptei concrete.
Este evident c aceeai soluie se impune i pentru complicele la faptele proprii sau la cele in persona
propria, conform principiului ubi eadem ratio, ibi eadem ius.
Cu titlu de exemplu, reamintim faptul c n cazul infraciunii de pruncucidere, variant atenuat a
infraciunii de omor s-a aplicat, n legislaia anterioar, n mod corect dispoziia de drept penal potrivit creia
circumstanele personale nu se rsfrng asupra participanilor.
Astfel, doctrina cvasiunanim a susinut c persoanele care determin sau ajut mama aflat n stare de
tulburare s ucid copilul nou-nscut svresc i rspund, dup caz, pentru infraciunea de omor sau de omor
calificat, chiar dac au cunoscut starea special n care se afl aceasta. Deosebirea de tratament juridic este
datorat faptului c infraciunea de pruncucidere poate fi svrit doar de mama noului nscut, aflat ntr-o
stare de tulburare, iar aceste circumstane personale, aidoma tuturor circumstanelor de aceast natur, nu se
rsfrng potrivit prevederilor art. 28 alin. (1) C.pen. din 1968 i asupra participanilor.
Aceast opinie a fost confirmat i de plenul instanei supreme, care, ntr-o decizie de ndrumare, a
statuat c activitile complicelui ori instigatorului la suprimarea vieii copilului nou-nscut, imediat dup
natere, de ctre mama care s-a aflat ntr-o stare de tulburare pricinuit de natere, se consider complicitate ori
instigare la infraciunea de omor calificat art. 175 lit. d) Cod penal anterior sau, dup caz, i a lit. a) ori c) din
acelai articol , iar nu la infraciunea de pruncucidere, deoarece circumstana de care beneficiaz mama, avnd
caracter personal nu se extinde asupra participanilor21.
Soluia promovat de suprema noastr instan, sub influena doctrinei de la acea dat, este evident c
i pstreaz valabilitatea i n raport de prevederile noului Cod penal, cu precizarea c fa de participani la
infraciunea prevzut n art. 200 C. pen. se va aplica dispoziia din art. 188 C. pen., iar nu cea din art. 189 C.
pen.
Ca atare, ar fi de reflectat dac nu cumva aceast soluie nu poate fi extins i la celelalte cazuri de
participaie la infraciunile cu subiect nemijlocit calificat, precum i la cele cu autor unic.
2. Potrivit dispoziiei din alin. (3) al art. 320 C.pen. sunt considerate nscrisuri oficiale: biletele,
tichetele sau orice alte imprimate productoare de consecine juridice.
Biletele, tichetele, sau imprimatele trebuie s emane de la una din persoanele artate n art. 176
C.pen. ori n art. 176 alin. (2) C. pen., fiindc numai n acest caz, acestea pot fi asimilate nscrisurilor oficiale.
Intr n aceast categorie: biletele de intrare la spectacole, biletele loto sau pronosport, tichetele de
tramvai sau alte mijloace de transport n comun etc. n general, aceste imprimate fac dovada unei pli, dei
nu poart vreo semntur de atestare 22.
Biletele, tichetele i celelalte imprimate productoare de consecine juridice, emise de alte persoane
fizice sau juridice dect cele prevzute n art. 176 C.pen. ori n art. 176 alin. (2) C. pen., sunt nscrisuri sub
semntur privat i nu pot face dect obiectul faptei penale prevzute n art. 322 C.pen.
3. Societile comerciale cu capital privat, de regul (cu excepia celor care administreaz sau
exploateaz bunuri proprietate public), nu pot emite nscrisuri oficiale, actele contabile ale acestor persoane
juridice fiind nscrisuri sub semntur privat.
4. n practica judiciar s-a decis c, ntruct infraciunea de abuz n serviciu are caracter subsidiar, iar
falsificarea unor nscrisuri oficiale, de ctre funcionarul nsrcinat cu ntocmirea lor, se ncadreaz n art. 320
C.pen., instana nu poate califica aceeai fapt ca i abuz n serviciu 23.
5. De observat c i n raport de noile reglementri, teza conform creia alterarea adevrului n
coninutul unei reclamaii, n enunarea unei pretenii, nu constituie fals, ntruct asemenea acte, fiind supuse
verificrii din partea organelor crora le-au fost adresate, nu au valoare probatorie prin ele nsele, i pstreaz
valabilitatea. De asemenea, nu pot constitui obiect material al falsului n nscrisuri nici copiile nscrisurilor
oficiale necertificate de ctre organul competent sau copiile unor nscrisuri sub semntur privat, cu coninut
probator, atunci cnd originalul exist i nfiarea lui poate fi oricnd cerut spre a fi confruntat cu copia.
Dimpotriv, copiile unor acte al cror original nu mai poate fi produs au valoare probatorie i falsificarea lor

20
Matei Basarab (Codul penal comentat, vol. I, Editura Hamangiu, Bucureti, 2007, p. 162), Ilie Pascu (Explicaii
preliminare ale noului Cod penal, vol. I, Editura Universul Juridic, Bucureti, 2010, p. 509; Noul Cod penal comentat, vol. I,
Editura Universul Juridic, Bucureti, 2012, p. 344).
21
A se vedea Plenul Tribunalului Suprem, dec. de ndr. nr. 2/1976, n: Revista romn de drept nr. 5/1976, p. 44;
Culegere de decizii 1976, p. 333.
22
V. Dongoroz, op. cit., vol. IV, p. 428.
23
T.S., col. pen., dec. nr. 112/1962, J.N. nr. 1/1963, p. 169.

17
constituie fals. Acelai lucru trebuie spus i despre aa-zisele copii aparent legal certificate ale unor acte ce
nu au existat niciodat24.
6. Una dintre cele mai importante modificri aduse n aceast materie se refer la completarea
infraciunii de fals intelectual cu o nou dispoziie integrat n art. 322, incident atunci cnd fapta a fost
svrit asupra unui nscris sub semntur privat. Incriminarea se impunea, n opinia redactorilor noii legislaii
penale datorit faptului c, pe baza textelor existente n legea penal anterioar, era dificil ncadrarea juridic a
unor fapte, devenite din ce n ce mai frecvente, comise n sfera raporturilor comerciale (spre exemplu, facturi
care consemneaz date neconforme realitii), fcndu-se n acest sens trimitere la art. 441-1 C. pen. francez, art.
256 alin. (1) lit. b) C. pen. portughez, art. 392 C. pen. spaniol, art. 251 C. pen. elveian, 267 alin. (3) pct. 4 C.
pen. german.
7. Falsificarea unei nregistrri tehnice este o incriminare nou introdus. n condiiile n care n viaa
social contemporan tot mai multe documente atestnd o anumit mprejurare i care pot produce efecte
juridice sunt eliberate automat, fr intervenia nemijlocit a unui funcionar public, se impune o protecie
penal a veridicitii acestor atestri, n condiiile n care falsificarea lor nu poate fi ncadrat pe baza textelor
existente. Astfel, fie prin intervenii frauduloase asupra aparatelor de msur sau nregistrare, fie prin folosirea
lor frauduloas, se pot obine atestri neconforme cu realitatea privind viteza cu care circul un vehicul,
concentraia de alcool n aerul expirat, concentraia diferitelor componente n gazele de eapament, greutatea
unui bagaj nregistrat automat ntr-un aeroport etc. De aceea, textul, similar cu incriminri regsite i n alte
legislaii ( 268 C. pen. german, art.258 C. pen. portughez), incrimineaz att falsificarea unei asemenea
nregistrri, ct i folosirea atestrii astfel obinute, aceast din urm variant fiind o norm special n raport cu
uzul de fals25.
8. Falsul informatic prevzut n art. 48 din Legea nr. 161/2003 privind unele msuri pentru asigurarea
transparenei n exercitarea demnitilor publice,a funciilor publice i n mediul de afaceri, prevenirea i
sancionarea corupiei a fost codificat, n art. 325, fiindu-i aduse i unele modificri neeseniale, dar n acord cu
prevederile art. 7 din Convenia Consiliului Europei privind criminalitate informatic, ratificat prin Legea nr.
64/200426.
9. Nu este generatoare de efecte juridice i nu poate duce la aplicarea art. 326 C. pen., o declaraie care,
dei consemnat ntr-un nscris, este supus unei verificri ulterioare obligatorii a coninutului su. Acest lucru
este valabil i pentru declaraiile fcute de suspect sau inculpat n cursul procesului penal, cu att mai mult cu
ct n exercitarea dreptului lor de aprare, acetia nu sunt inui de obligaia de a declara adevrul 27.
n acelai sens, s-a decis28 c nu sunt generatoare de consecine juridice i nu pot duce la reinerea
infraciunii de fals n declaraii susinerile neadevrate ale reclamantului dintr-o aciune civil, deoarece ele
sunt supuse unei verificri ulterioare obligatorii a coninutului lor, de ctre instan, iar prile n proces au
dreptul de a contesta cele susinute de reclamant i de a face proba contrarie.
Dispoziiile din art. 326 C. pen. vor fi aplicabile numai dac declararea necorespunztoare adevrului
nu cade sub incidena altei dispoziii penale. n acest caz, se va aplica una dintre regulile care guverneaz
concursul de texte i anume principiul specialitii (lex specialis derogat legi generali)29.
10. O modificare semnificativ privete i falsul privind identitatea, prin noua reglementare
tranndu-se disputa privind necesitatea utilizrii unor documente de identitate pentru comiterea acestei
infraciuni, pornindu-se de la premisa c funcionarul public n faa cruia autorul se prevaleaz de o identitate
fals nu trebuie s dea crezare simplelor afirmaii ale acestuia, el dispunnd de mijloacele necesare identificrii
persoanei. De asemenea, comisia a introdus o difereniere sub aspectul regimului sancionator ntre ipoteza
recurgerii la o identitate fictiv i cea a utilizrii frauduloase a identitii aparinnd altei persoane, n acest din
urm caz existnd riscul angajrii unor consecine juridice n sarcina persoanei respective, avnd n vedere, n
aceast privin, i prevederile art.v261 C. pen. portughez, art. 401 C. pen. spaniol, 273 alin. (1) pct. 2 C. pen.
german i cap. 15 11 C. pen. suedez.
11. Norma de incriminare din art. 328 C. pen., consacr ceea ce suprema noastr instan decisese cu
privire la falsul privind identitatea, stabilind c textul n cauz este aplicabil i cu privire la fapta ceteanului
romn, aflat n strintate, de a se prezenta sub o identitate fals autoritilor unui stat strin 30.

24
V. Papadopol, op. cit., vol. II, p. 246.
25
A se vedea, n acest sens, Expunerea de motive a proiectului noului Cod penal, disponibil la adresa
http://www.just.ro/MeniuStanga/Normativepapers/Proiectedeactenormativeaflate%C3%AEndezbatere/tabid/93/Default.aspx,
postat pe site-ul Ministerului Justiiei la 24 ianuarie 2008.
26
Publicat n M. Of. nr. 343 din 20 aprilie 2004.
27
V. Papadopol, op. cit., vol. II, p. 298.
28
C.A. Bucureti, s. a II-a pen., dec. nr. 415/1996, R.D.P. nr. 2/1997, p. 146.
29
C. Duvac, n Gheorghe Diaconescu, Constantin Duvac, Drept penal. Partea special. Noul Cod penal, Curs
universitar, vol. II, Ed. Fundaiei Romnia de Mine, Bucureti, 2006, p. 574.
30
I.C.C.J., S.U., dec. nr. XIX din 19.03.2007 http://www.scj.ro.

18
 ROLUL PROCURORULUI N MATERIA PROTECIEI DREPTURILOR I LIBERTILOR
CETEANULUI N FEDERAIA RUS

Procuror Nicoleta tefanov

Parchetul de pe lng nalta Curte de Casaie i Justiie

n data de 20 octombrie 2015 a avut loc la sediul Procuraturii Generale a Federaiei Ruse
ntlnirea de lucru pentru schimb de experien n domeniul aprrii drepturilor i intereselor legitime
ale omului i ceteanului.
Din partea Ministerului Public din Romnia au fcut parte doamna procuror Nicoleta tefanov, de la
Serviciul de cooperare judiciar internaional, relaii internaionale i programe din cadrul PCCJ, ef al
delegaiei, doamna pocuror Dobrescu Cristina Daniela de la Parchetul de pe lng Curtea de Apel Braov,
domnul procuror ef birou Acer Liviu Daniel de la Secia Judiciar din cadrul PCCJ i domnul procuror ef
birou Badea Viorel din cadrul DIICOT-Serviciul de prevenire i combatere a infracionalitii informatice.
Din partea Procuraturii Generale a Federaiei Ruse au participat d-na Kopteva Larisa, efa
Direciei de supraveghere a respectrii drepturilor i libertilor cetenilor a Direciei principale de
supraveghere a executrii legislaiei federale, d-na Zaieva Marina efa Seciei pentru minori a Direciei de
supraveghere a respectrii drepturilor i libertilor cetenilor a Direciei principale de supraveghere a
executrii legislaiei federale, d-nul Cernev Vladimir eful Direciei de supraveghere a respectrii
drepturilor ntreprinztorilor a Direciei principale de supraveghere a executrii legislaiei federale, d-na
Igonina Nadejda efa Institutului de Cercetri Stiinifice al Academiei Parchetului General al Federaiei Ruse.
Procurorii rusi au prezentat activitatea procuraturii n materia proteciei drepturilor i libertilor
cetenilor, proteciei drepturilor nreprinztorilor prin mijloacele parchetului, supravegherea de ctre parchet a
respectrii drepturilor minorilor, aspectele actuale ale supravegherii de ctre parchet a respectrii drepturilor
i libertilor omului i ceteanului i fundamentarea sa tiinific i metodic.
Procurorii romni au avut prezentari n Power Point, cu slide-uri traduse direct in rus, referitoare la
sistemul judiciar al Romniei, parchetul i protecia drepturilor sociale ale cetenilor, protecia drepturilor
ntreprinztorilor, rolul parchetului n prevenirea i combaterea violenei n familie, protecia drepturilor
minorilor n instane juvenile.
Deasemenea partea romn a mai prezentat aspectele referitoare la rolul parchetului n prevenirea i
combaterea violenei n familie, protectia drepturilor minorilor n instane juvenile.

Legislaia rus se aplic cetenilor rui precum i acelor persoane, care au alt cetenie sau nu au nici
o cetenie, care se afl pe teritoriul Rusiei.
Procuratura monitorizeaz modul de respectarea drepturile omului i ceteanului, activitate privit cu
ncredere de ctre ceteni astfel nct prin respectarea drepturilor cetenilor s nu se ajung la instanele de
judecat.
Anual 1.500.000 persoane se adreseaz procurorilor cu cereri privind diferite aspecte considerate
importante n respectarea drepturilor lor.
Controalele procuraturii analizeaz cazurile raportate de ceteni. Procuratura are dreptul de a reaciona n
urmtoarele feluri :
- s confirme nclcarea legii sesizate;
- s fac o prezentare a nclcrii;
- s ntocmeasc un protest;

19
 - s deschid un caz i s prezinte documentele organizaiilor care se vor ocupa de caz;
- s formuleze o solicitare la procurorul general sau la judectorie pentru a hotr dac s-a nclcat legea.

n urma analizrii datelor statisce, s-a reanalizat rolul procuraturii n societatea rus, care are
atribuii n:
- monitorizarea n sfera social(oameni sraci, neajutorai sau chiar cei care lucreaz i le sunt nclcate
drepturile n sfera muncii, sau a plii muncii);
- aprarea drepturilor locatorilor;
- n sfera sfera sntii , asigurarea cu medicamente a pacienilor, analiza donrii de snge, verificarea
respectrii normelor legale n cadrul serviciilor de sntate (gratuite sau contra cost);
Procuratura mai are i rolul de monitorizare a migraiei, a activitii ntreprinztorilor care
angajeaz strini.
Exist o sfer ntreag de drepturi i liberti a cror nclcri sunt analizate de
procuror cum ar fi: drepturile persoanelor care nu se pot apra n judecat sau care se pot apra singuri n sfera
muncii, n materia dreptului familiei sau n cauze privind protectia social, dreptul de a avea un mediu
nconjurtor corespunztor, domenii n care procurorul trebuie s ia msuri.
n cadrul Procuraturii se analizeaz o cantitate mare de informaii, se monitorizeaz toate nclcrile
drepturilor cetenilor. Prelucrarea informaiei este urmat de transmiterea ctre organele aferente.
Procurorul general are frecvente ntlniri cu diferite organizaii sau instituii sociale iar activitatea este
mediatizat pe internet.
Numrul de procurori (procurori sau procurori federali) din fiecare parchet este determinat de numrul
populaiei din zona respectiv.
Procurorul strnge materiale pe care le trimite instanei de judecat.Procurorul supravegheaz
activitatea poliiei i organismul de urmrire care iau hotrrea deschiderii investigaiei penale.

Aprarea drepturilor ntreprinztorilor

Direciei de supraveghere a respectrii drepturilor ntreprinztorilor este un departament

principal care funcioneaz ca un bloc de control asupra procurorilor din subordine, conform dispoziiilor din
Legea din 1 mai 2009, lege cu privire la dreptul ntreprinztorilor. n conformitate cu aceast Lege procurorii au
primit mai mult autoritate n controlul firmelor.
Alte obiective ale Direciei de supraveghere a respectrii drepturilor ntreprinztorilor, controlul se face
n conformitate cu legile care exist pentru pentru fiecare regiune.
Un rol important l reprezint monitorizarea hotrrilor luate de organele de stat n materia concurenei.
Susinerea procurorului este ndreptat nspre ntreprinderile mici i mijlocii. Procurorul monitorizeaz
hotrrile care pot duce la concuren neloial.
Statul se ocup de o bun dezvoltare a mediului de afaceri i realizeaz o monitorizare a modului n
care au fost alocate sumele pentru dezvoltarea oraelor i a regiunilor.Se monitorizeaz modul de primire a
fondurilor.
Procuratura acioneaz i preventiv i dup ce se comit anumite infraciuni. Se realizeaz o
permanenet monitorizare a ntreprinderilor pentru ca firmele s nu fie preluate agresiv de concuren.
Exist scheme prin care antreprenorii privai n colaborare cu organisme ale statului sustrag aciunile
firmei n cauz.
Numai procurorul are dreptul s deschid cazuri penale n materia aprrii drepturilor
ntreprinztorilor.
Dar oamenii de afaceri nu sunt deschii acestui controlul judiciar.
n Rusia exist instituii sub autoritatea Preedintelui Federaiei Ruse care coopereaz cu procuratura n
aprarea drepturilor ntreprinztorilor.
Procurorul are interdicie s intervin ntre dou firme aflate n litigiu.

Supravegherea respectrii drepturilor i libertilor ceteneti.

Atribuiile Ministerului Public n materia proteciei drepturilor minorilor, a drepturilor sociale, a

ajutorelor de stat pentru copii.
Respectarea interesului superior al minorului o noiune frecvent folosit n dreptul Federaiei Ruse.
Pe aceast linie au fost organizate mai multe instituii care au ca obiectiv principal, respectarea
drepturilor copiilor.
n fiecare regiune a Federaiei Ruse exist un Ombusman cu atribuii n protejarea drepturilor copilului.
Un alt organism aflat n subordinea Preedintelui Rusiei are de asemenea atribuii n materia protejrii
dreptului copilului.

20
 Procurorii au un rol important n protejarea drepturilor minoritilor. n fiecare unitate regional n
parchetele regionale (85) exist cte un procuror cu atribuii n materia aprrii intereselor minorilor.
La nivel de subiecte de Federaie sunt mai muli procurori care se ocup de nclcri ale drepturilor n
aceast materie.
n cadrul Procuraturii Generale exist un Departament care are ca scop protejarea intereselor minorilor.
Procuratura General are acces la toate informaiile din cadrul Statului Rus.
Activitatea de control a respectrii drepturilor copilului se realizeaz n baza hotrrii procurorului
general de monitorizare a drepturilor copilului. Monitorizarea se realizeaz pe toate sferele, n toate domeniile
care intereseaz copiii (nvmnt, educaie, sntate).
Periodic are loc o planificare a muncii care se va efectua, att la nivel regional, ct i la nivel central.
Planificarea muncii se realizeaz n urma analizei datelor trimise din teritoriu, mass media, statistice.
n urma analizei se stabilesc obiectivele muncii procurorului n domeniul protejrii drepturilor
copiilor.
O alt atribuie a procurorilor n materie o reprezint analizarea reclamaiilor privind nclcarea
drepturilor copiilor.
Procuratura are dreptul s efectueze controale sau s delege poliia s efectueze controale n locul ei, n
scopul verificrii plngerilor de nclcare a legii. De exemplu: dac exist o reclamaie c ntr-o grdini s-a
produs o intoxicaie a copiilor, procuratura trimite organelor de control dispoziia s efectueze controalele de
rigoare.
n urma controalelor care s-au efectuat pe baza sesizrilor primite sau din oficiu se ntocmete un raport
care concluzioneaz rezultatele controlului.
Procurorii au puterea de a sesiza diferite organisme s procedeze la remedierea situaiei care a condus
la nclcarea drepturilor copiilor.
Procurorul reprezint, n judecat, minorul i este obligat s participe n procesul privind drepturile
acestuia ( ex. la un proces privind adopia).
O importan primordial o are aprarea drepturilor copiilor orfani. Se monitorizeaz funcionarea
organismelor de stat pentru a nu se ajunge n situaia ca minorii s ajung n situaia de abandon.
Exist o lege care stipuleaz cum trebuie s funcioneze eficient diferite organisme i instituii n
materia respectrii drepturilor minorilor, cum ar fi poliia sau instituiile de nvmnt.
Pe lng misiunea de a monitoriza respectarea drepturilor copiilor, procurorii monitorizeaz legislaia
n domeniu pentru adoptarea de noi acte normative, iar la nivel regional chiar pot s ia anumite decizii n ceea ce
privete drepturile minorilor.
De exemplu Serviciul de procuratur a decis s formuleze un proiect de lege privind protejarea minorilor
mpotriva informaiilor care le-ar putea afecta sntatea.
Monitorizarea respectrii legii n materia cazurilor sociale sau a cazurilor penale.
n fiecare regiune, n cadrul judectoriei, exist un judector competent s analizeze situaiile n care s-
au nclcat drepturile minorilor.
n cadrul ntregului proces penal al minorului prezena procurorului este obligatorie.
Aceti judectori care au competene n materia respectrii drepturilor copiilor, invit organismele
interesate s ia masuri pentru a mpiedica repetarea situaiilor de nclcare. n cazul faptelor penale comise
de minori acetia vor fi supui unor expertize care s concluzioneze dac minorii au discernmntul faptelor
comise.
n Federaia Rus exist coli de reeducare i centre de reeducare, scopul msurilor de reeducare fiind
acela de prevenire i educare.
De la vrsta de 14 ani un copil poate s desfoare activiti remunerate.
Sunt anumite etape prevzute de lege privind programul de lucru pentru minor, nu poate desfura o
activitate lucrativ de 8 ore ca i un adult.
n procesul desfurrii muncii minorului se monitorizeaz activitatea desfurat pentru a nu fi supus
informaiilor duntoare.

21
 MODALITI GENERALE DE MANIFESTARE A MEDIERII, CA O NOU PERSPECTIV DE
SOLUIONARE PREALABIL A CONFLICTELOR SAU LITIGIILOR

Mediator, Drd.: TUDOR VASILICA-LEONTINA

Rezumat: Acest studiu de cercetare intenioneaz s analizeze modalitile de manifestare a medierii,

cu referine particulare la tipurile de mediere, a particularitilor caracteristice fiecrei modaliti de mediere, a
beneficiilor i problemelor caracteristice fiecrei modaliti de rezolvare a conflictelor.
Astract: This research study intends to analyze the modalities of the manifestation of the mediation,
with particular reference to the types of mediation, the particularities which are feature of each modality of
mediation, the benefits and the problems of each characteristic modality to settlement of the conflicts.
Cuvinte cheie: Mediere, mediator, conflict, litigiu, negociere, conciliere, soluionare.
Keywords: Mediation, mediator, conflict, litigation, negotiation, conciliation, settlement

Medierea reprezint o modalitate facil pentru rezolvarea conflictelor, fiind o necesitate atunci cnd
apar probleme de natur diferit ntre dou persoane juridice, ntre dou persoane fizice sau ntre o persoana
fizic i persoana juridic, probleme ce au cunoscut pn n prezent rezolvri pe cale juridic, dar altfel
ndelungi i greoaie, caracterizate prin seria de proceduri judiciare pe care trebuie s le parcurg pn la
finalizarea conflictului aprut, ceea ce, n spiritul unei corecte cercetri i a nelegerii corecte a problemei este
nevoie de o perioad ndelungat de timp, astfel c aceste proceduri solicit o perioad ndelungat de timp.
Adoptarea modificrilor legislative n noile coduri juridice faciliteaz rezolvarea mai rapid a
proceselor ce se deruleaz n instan, dar acest avantaj al desfurrii mai rapide a proceselor implic urgentri
ori un efort imens din partea organelor de urmrire penal i instanei de judecat, datorat faptului c exist un
volum enorm de dosare care trebuie s fie cercetate, studiate, verificate, nelese corect, de ctre toate prile
implicate n proces prin respectarea procedurii i a termenelor de judecat. Aceste probleme, pe care trebuie s
le rezolve parchetele i intanele de judecat, nseamn o munc titanic la care este supus un ntreg sistem
juridic n vederea celeritii rezolvrii conflictelor.
n acest sens, apariia medierii reprezint un ajutor nesperat pn recent, de degrevare a instanelor de
judecat, de dosarele multe ce implic infraciuni care reprezint un grad mai redus de pericol social.
Medierea se desfoar fr a ignora fora juridic a aciunilor prilor implicate n conflict, i nici fora
juridic a unor contracte juridice sau sociale, lucru ce ar genera repercursiuni penale incalculabile, ceea e ar fi
reprezerea unui rezultat al greelii nepermise de nclcare a nelegerilor legale i a drepturilor celorlali.
i totui, medierea este att de puin cunoscut n acest moment i att de puine persoane sunt
ndrumate ctre mediere, nct acest lucru face ca aspectele importante i benefice pentru prile aflate n
conflict, s nu fie cunoscute de ctre aceti posibili beneficiari ai medierii, recomandndu-li-se n mod direct sau
indirect apelarea la instan pe calea aciunii penale sau civile. Nu orice conflict dintre pri este att de
important nct s merite a se adresa instanei, dar acest obicei vechi de a lsa pe alii s rezolve ceea ce nu poate
rezolva mndria prilor, este o cale ce genereaz costuri i nervi. Se tie c, de-a lungul unui proces de judecat,
nici cel care pierde procesul, nici cel care l ctig, nu au un confort psihic, tocmai pentru c, pe de-o parte
persoana care a fost vtmat prin nclcarea dreptului su la viaa personal sau la statutul su personal, sufer
datorit pierderilor materiale sau a suferinelor fizice i/sau traumelor psihice, iar pe de alt parte, nici cel care
este vinovat de nclcarea drepturilor celuilalt nu contientizeaz limita n care gestul su a adus atingere
dreptului vieii personale a celeilalte persoane, avnd convingerea c poziia sa nu este neleas de cealalt
parte, de instan i implicit de ctre societate. Faptul c este condamnat, prin hotrrea judectoreasc, la
nchisoare i/sau la plata unei amenzi nu rezolv problema celui condamnat, cruia n acest mod societatea vrea
s i ndrepte caracterul, ns acest aspect nu va duce la rezolvarea cu adevrat a conflictului su interior i
exterior, constatndu-se de cele mai multe ori c atunci cnd iese din nchisoare, cel care a fost condamnat fr a
nelege n mod real dimensiunea gestului su, va nva s pstreze aparenele unui caracter ndreptat, dar de
fapt, aa cum se tie, el va iei mai fortificat psihic mpotriva societii, ale crei reguli va ncepe s tie s le
eludeze, va fi mai versat, adeseori va ti cu miestrie, cum s sfideze societatea civil, va fi mai nclinat s
recidiveze, tocmai pentru c printre anumite grupuri din nchisoare va gsi susinerea camaradereasc pe care el
o simte alturi de el, cea pe care el percepe c l nelege i l susine moral, ncurajndu-l s realizeze i alte
infraciuni. Astfel c, muli autori i-au pus ntrebarea cu privire la eficiena aplicrii pedepselor cu nchisoarea,

22
pentru c, dac organul de urmrire penal sau instana de judecat i-au ndeplinit bine misiunea, n ceea ce
privete infraciunile cu un grad sczut de periculozitate, s-ar putea pune ntrebarea: ce beneficiu pentru
societate va aduce aplicarea condamnrii cu nchisoarea? De fapt sunt costuri mari generate de procesele penale,
sunt cheltuieli mari cu ntreinerea deinuilor n penitenciare, costuri care sunt pltite din taxele tuturor
contribuabililor unei ri, costuri care nu se oglindesc n rezultatul urmrit, cel de ndreptare a caracterului
persoanei vinovate, ci, din contr, de cele mai multe ori se tie c inculpatul se simte neneles, marginalizat, iar
societatea civil capt un resentiment fa de persoana care a efectuat stagiul de nchisoare.
Potrivit obieciilor emise de prof. M.Foucault cu privire la sistemele disciplinare, cu ct sistemul este
mai strict, cu att mai numeroase sunt anomaliile, iregularitile. Or, aceste iregulariti, ilegalisme, anomalii pe
care sistemul disciplinar era menit s le resoarb, dar pe care, n acelai timp, nu nceta s le suscite pe msur
ce funciona, din aceste cmpuri de anomalii, de iregulariti, sistemul ... a gsit o surs de profit, pe de-o parte
i, pe de alt parte, de ntrire a puterii31.
n ceea ce privete criminalitatea i condiiile socio-psihice ale privrii de libertate a individului
condamnat la nchisoare, potivit celor spuse de psihologul, expert criminalist T. Butoi, ca fenomen social
criminalitatea lezeaz interesele societii, iar cei care ncalc regulile sunt etichetai ca atare. Sanciunea pentru
acetia este privarea de libertate, unde deinutul este supus efectelor coercitive ale vieii de penitenciar, avnd un
statut de subordonat fa de lege. Privarea de libertate n mediul penitenciar constituie pentru orice om o situaie
de ampl rezonan n modul su de via, att pe durata deteniei, ct i dup aceea n libertate32.
n acest context, tiind c instana va uzita legile ce trebuiesc aplicate, n condiiile principiului
umanismului ce caracterizeaz Codul Penal i care presupune ca ntreaga reglementare penal s porneasc de
la interesele fundamentale ale omului33, considerm c este mai indicat a rezolva conflictele prin mediere sau,
cel puin, de a utiliza medierea naintea unei hotrri de condamnare, tocmai pentru a face ca ambele pri s
contientizeze ce drept li s-a nclcat, ct din drepturi li s-au nclcat i s neleag fiecare dintre pri care este
momentul i adevratul motiv al conflictului, acel mobil ce a declanat momentul lurii deciziei de a nfptui
infraciunea, artnd instanei c au neles c au greit i c sunt gata s i ndrepte greeala. Abia dup aceast
contientizare se poate trece la faza de rezolvare a conflictului n sala de judecat, dac acel conflict este
ireconciliabil.
n spiritul celor prezentate mai sus, pe cale de consecin, consider util i necesar ca prile, naintea
unei aciuni judiciar, s se adreseze unui mediator.
n cadrul procesului penal, se poate intenta i o aciune civil, prin care se solicit a fi reparat
prejudiciul adus persoanei vtmate, de natur material sau/i moral, ce a adus atingere vieii personale,
integritii corporale sau a sntii persoanei vtmate. n acest caz, n situaia n care conflictul penal este de o
gravitate redus, se poate realiza medierea, att n materie penal, ct i n materie civil. n restul situaiilor n
care sunt fapte penale care nu suport medierea, datorit gradului ridicat de pericol, cum sunt; omorul,
infraciunile contra statului i infraciunile contra omenirii, se poate face medierea doar n ceea ce privete
aciunea civil n procesul penal, fiind singura parte ce suport mediere, procesul penal trebuind s-i urmeze
cursul cu toate rigorile sale, pentru a trage la rspundere persoana ce a comis o fapt antisocial, att de grav.
n Decizia nr. 1435 din 12 martie 2004 a naltei Curi de Casaie i Justiie, se arat c, atunci cnd
izvorul rspunderii civile a inculpatului este delictul, rezultatul din infraciunea comis de fptuitor, i nu
contractual, aa cum se ncearc a se acredita ideea, de ctre recurenta parte responsabil civilmente, prin
urmare, n mod legal, este angajat rspunderea, n solidar cu inculpatul, a prii responsabile civilmente, att
pentru despgubirile civile, ct i pentru cheltuielile judiciare ctre stat34.
Medierea a cunoscut o aplicare mare n rile cu o concepie tolerant ntr-o democraie deschis, unde
deja este folosit medierea n aproape toate domeniile sociale: n nvmnt, n drepturile familiale, n adopii,
n contracte, n domeniul muncii, n dreptul civil, n drepturile consumatorilor, n domeniul comercial, n cel
antreprenorial, n domeniul penal, n infraciuni juvenile, n justiia restaurativ, n domeniul educaiei, n
dreptul proprietii intelectuale, n ceea ce privete discriminarea etc.
tiina dreptului penal are la baz principii fundamentale ale dreptului penal, unul dintre ele fiind
principiul reaciei sociale mpotriva infraciunilor35.
Spectrul larg al posibilitii de aplicare a medierii cere ca societatea s accepte principiul toleranei, al
ngduinei, al nelegerii nevoilor celorlali, fcnd s fie apreciat faptul c principiul ctigului nu este mai
important dect principiul umanitii.

31
Michel Foucault, Puterea psihiatric. Cursuri inute la Collge de France, Editura Idea Design & Print, Cluj, 2006, p.103.
32
Tudorel I. Butoi, Ioana Teodora Butoi, Tratat universitar de psihologie judiciar teorie i practic-, Ed. a II-a, Editura
Fundaiei Romnia de Mine, Bucureti, 2004, p.380.
33
Gheorghe Alecu, Drept penal. Partea general. Curs universitar, Editura Europolis, Constana, 2007, p.40.
34
Lucia U, Aciunea civil n procesul penal, Jurispriden 2003-2004, Editura Universul Juridic, Bucureti, 2006, p. 63, a
se vedea i www.scj.ro
35
Gheorghe Alecu, Drept penal. Partea general. Curs universitar, Editura Europolis, Constana, 2007, p.37.

23
 Unul dintre principiile fundamentale ale dreptului penal romn, este principiul umanitii, astfel nct
la stabilirea condiiilor rspunderii penale este necesar s se cunoasc condiia uman, iar mijloacele de aprare
social trebuie s corespund acestei condiii36, considerndu-se c trebuie s se porneasc n elaborarea i
aplicarea normelor dreptului penal de la interesele fundamentale ale omului, de la necesitatea asigurrii
condiiilor de realizare a personalitii fiecruia 37.
n acest sens, i medierea asigur acest principiu al umanitii prin modul de rezolvare a conflictelor din
punct de vedere uman, din punctul de vedere al nelegerii condiiei umane a prilor implicate n conflict i
determinarea contientizrii aciunilor fiecreia dintre ele.
n dreptul penal, principiul incriminrii faptelor care prezint un anumit grad de pericol social, este un
principiu ce ine cont de mrimea gradulului de pericol n care fapta svrit prezint o real sau o sczut
ameninare la adresa societii, astfel c, potrivit prof. dr. Gh. Alecu, trebuie interzise sub sanciune penal
numai acele aciuni i inaciuni ce prezint un grad de pericol social suficient de mare care s impun o reacie
prin mijloacele de drept penal38.
Astfel, numai pentru anumite infraciuni, care prezint un grad redus de pericol social, se poate impune
aplicarea procedurii de mediere.
Spre deosebire de dreptul civil, n dreptul penal nu exist instituia arbitrajului, aceasta reprezentnd
reguli derogatorii de la dreptul comun39, avnd la baz principiul libertii de voin a prilor, legiuitorul
concretizndu-l de la iniiere i apoi n toate fazele arbitrajului 40, iar limitele de desfurare a arbitrajului sunt
ncadrate n alin. (2), art. 544 din Codul de procedur civil: sub rezerva respectrii ordinii publice i a
bunelor moravuri, precum i a dispoziiilor imperative ale legii41.
Desigur c, oricine se poate adresa cu o cerere n instan spre a rezolva o serie de litigii, Codul de
procedur civil prevznd n capitolul II, principiile fundamentale ale procesului civil, n art. 5, sub titlul
ndatoriri privind primirea i soluionarea cererilor: (1) Judectorii au ndatorirea s primeasc i s
soluioneze orice cerere de competena instanelor judectoreti, potrivit legii. (2) Niciun judector nu poate
refuza s judece pe motiv c legea nu prevede, este neclar sau incomplet.42
Infraciunile care sunt pretabile pentru aplicarea medierii fac parte din seria de delicte, pe care
legiuitorul, n spiritul umanitii, le-a lsat la latitudinea instanei, unele dintre ele nemaifiind incluse n Codul
penal romn datorit schimbrii de optic social.
Astfel, dup cum a afirmat renumitul penalist V. Pella, legea penal avnd n minile sale viaa i
onoarea oamenilor, trebuie s ias din sfera rece a obiectivitii celorlalte ramuri juridice, i s se apropie ct
mai mult de sufletele acelor pe care i apr sau i pedepsete43.
Dup cum remarca M.Vidal, nc din 1904, delictele prin impruden conin o vin penal, sunt
pericole moderne i de actualitate44, iar M.Esmein considera c legea nu este o tiin pur logic; normele de
drept i instituiile au un scop i un spirit care ar trebui s fie ghidate n interpretarea i aplicarea lor 45, idee pe
care a apreciat-o i J.C. Schmidt adugnd c pentru a rezolva ntr-un mod sntos problema dualitii faptelor,
nu trebuie s se piard din vedere scopul reparrii civile i a celui de pedepsire 46.
Acolo unde este o vin trebuie s existe i o responsabilitate47, a adugat A. Schopenhauer.
Existena circumstanelor agravante i a circumstanelor atenuante dau posibilitatea legiuitorului s

36
Costic Bulai, Bogdan N. Bulai, Manual de drept penal. Partea general, Editura Universul Juridic, Bucureti, 2007,
p.60.
37
Costic Bulai, Bogdan N. Bulai, Manual de drept penal. Partea general, Editura Universul Juridic, Bucureti, 2007,
p.60.
38
Gheorghe Alecu, Drept penal. Partea general. Curs universitar, Editura Europolis, Constana, 2007, p.42.
39
Viorel Mihai Ciobanu, Traian Cornel Briciu, Claudiu Constantin Dinu, Drept procesual civil. Drept execuional civil.
Arbitraj. Drept notarial. Curs de baz pentru licen i masterat, seminare i examene, Editura Naional, Bucureti, 2013,
p.590.
40
Viorel Mihai Ciobanu, Traian Cornel Briciu, Claudiu Constantin Dinu, Drept procesual civil. Drept execuional civil.
Arbitraj. Drept notarial. Curs de baz pentru licen i masterat, seminare i examene, Editura Naional, Bucureti, 2013,
p.591.
41
Codul de procedur civil din Romnia, art. 544, alin. (2).
42
Codul de procedur civil din Romnia, art. 5, alin. (1) i (2).
43
Vespasian Pella, Delicte ngduite, Editura Cartea Romneasc, Bucureti, Tiprit la Institutul de Arte Grafice Grl-
Rasidescu, Paris, 1919, p.45.
44
M. Vidal, Considration sur ltat actuel de la criminalit en France et les caractres de la criminalit moderne, Paris,
1904, apud Jean-Charles Schmidt, Faute civile et faute pnale, Etablissements Andr Brulliard. Librairie du Recueil Sirey,
Paris, 1928, pag. 8.
45
Esmein, Note au Sirey, 1924.1.321, apud Jean-Charles Schmidt, Faute civile et faute pnale, Etablissements Andr
Brulliard. Librairie du Recueil Sirey, Paris, 1928, pag. 185.
46
Jean-Charles Schmidt, Faute civile et faute pnale, Etablissements Andr Brulliard. Librairie du Recueil Sirey, Paris,
1928, pag. 185.
47
Arthur Schopenhauer, Eseu despre liberul arbitru, Editura Antet XX Press, Bucureti, 2012, p.94.

24
defineasc modalitile de agravarea a pedepsei, ceea ce i imprim infraciunii un caracter mai ridicat de
vinovie n cadrul circumstanelor agravante, iar n ceea ce privete circumstanele atenuante ale infraciunii i
reduc din caracterul de vinovie.
Conform prerii renumitului penalist R.Garraud, este posibil ca n cadrul aceleiai infraciuni s se
reuneasc pe de-o parte cauze de agravare a pedepsei, cum ar fi recidiva sau calitatea de funcionar oficial, i
cauze de de atenuare, cum este cea de provocare sau alte fapte neprevzute de ctre lege, pentru care cel acuzat
merit o pedeapsa ct mai puin sever48.
Totodat, R. Garraud a emis o prere foare obiectiv asupra subiectivismului pedepselor cerute prin
lege: pedepsele stabilite de lege, provoac o suferin condamnatului i, n mod frapant, i integritii sale
psihice, integritii i libertii sale, n drepturile sale civile sau politice, n patriotismul su, n consideraia sa
(existimatio)49.
Sensul stimei de sine, potrivit cercettorilor Chamberlain i Haaga, se refer la modul global n care
evalum propria persoan. O stim de sine pozitiv coreleaz cu o stare de sntate psihologic, n timp ce o
stim de sine negativ corelez cu stri de suferin psihologic50.
n studiul su monografic, D.David se refer la stima de sine negativ ca reprezentnd complexe de
inferioritate; cnd complexul de inferioritate nu este compensat, atunci, de obicei, rezult tulburri de tip
depresiv. Adesea, complexul de inferioritate este ns compensat psihologic prin mecanisme defensive, ducnd
la complexe de superioritate51.
Avnd n vedere c exist foarte multe fapte care nu prezint un grad ridicat de pericol la adresa
societii, multe dintre faptele penale pot avea o rezolvare pe cale amiabil, deoarece conflictul care a fost
generat poate avea la baz o vorb aruncat n mod neglijent, a atitudine neglijent ce a provocat rni fizice sau
traume psihice, precum i atitudini de ncercare de a determina impunerea adaptrii la cerinele sale, a atitudinii
celeilalte persoane, prin utilizarea forei, a agresiunii verbale, fizice, psihice, prin loviri, ipete, jigniri, hruiri
fizice sau psihice, mobbing (exercitarea stresului psihic asupra cuiva la locul de activitate), jaysick (brf),
spoofing (luarea n derdere), n determinarea impunerii punctului su de vedere, fr a ine cont de
personalitatea celeilalte persoane sau de drepturile pe care i le ncalc.
Trind ntr-o societate unde pedeapsa creeaz team, fric, prin aplicarea pedepsei la nivel instituional,
acest mod de rezolvare a problemelor prin impunerea voinei i inducerea sentimentului de team, s-a transferat
de mult timp n viaa familial, astfel c, n locul unde copilul ar trebui s copieze atitudini conciliante ale
prinilor, de cele mai multe ori copilul vede n familia sa violen, agresiune verbal sau fizic, hruire,
interdicii fr sens, ceea ce face ca acel copil, care s-a nscut cu un contient curat dar i cu un subcontient
pur, s copieze n mod incontient acel gen de aciuni pe care le-a vzut n familia sa, n grupul su de
apartenen, sau n grupul su de prieteni, astfel nct, chiar dac teoretic copilului i se explic de ctre prini,
de ctre educatori sau de ctre profesori c unele fapte nu sunt frumoase, nici benefice pentru el i nici pentru
ceilali, copilul va pstra n subcontient, fr s vrea, acea valoare negativ pe care a vzut-o n familie sau la
prieteni, iar n momente determinate de diferii factori externi sau interni, acea valoare negativ a
comporamentului pe care l-a observat cndva, va rbufni, astfel c, l va determina s procedeze n mod imitativ
i instinctiv.
Potrivit prerii M.Faucault, cu privire la instinct, instinctul este tocmai acest element totodat natural
n existena sa, dar anormal n funcionarea sa anarhic, anormal de fiecare dat cnd nu este stpnit, refulat 52.
Cu o acuratee deosebit cu privire la buna-cuviin a individului, observa F.Nietzsche: A te abine
reciproc de la practicarea ofensei, a violenei, a jafului, a recunoate voina semenului ca fiind egal cu a ta:
acestea pot deveni ntr-un sens general reguli de bun-cuviin ntre indivizi, n caz c exist condiiile necesare
pentru aceasta (i anume, o real asemnare a puterilor i criteriilor indivizilor, precum i apartenena lor
comun la unul i acelai corp social)53.
Nu este prea trziu a crea generaii noi mai echilibrate emoional, precum nu este prea trziu de a repara

48
R. Garraud, Droit pnal Franais. Tome Deuxime. Deuxime Edition, Bar-le-Duc. Imprimerie Constant Laguerre,
Librairie de la Socit du Recueil Gnral des Lois et des Arrts, Ancienne Maison L. Larose & Forcel, Paris, 1898, p.589
49
R. Garraud, Droit Pnal Franais.Tome Deuxim. Deuxime Edition, Bar-Le-Duc. Imprimerie Constant Laguerre,
Librairie de la Socit du Recueil Gnral des Lois et des Arrts, Ancienne Maison L. Larose & Forcel, Paris, 1898, p.1.
50
Chamberlain, J. M. Haaga, Unconditional self-acceptance and psychological health, Journal of Rational-Emotive and
Cognitive-Behavior Therapy, 19 (3), D. A F. (2001), pp.163-176, DOI: 10.1023/A : 1011189416600. Apud Daniel David,
Psihologia poporului romn. Pofilul psihologic al romnilor ntr-o monografie cognitiv-experimental, Editura Polirom,
Bucureti, 2015, p.219.
51
Daniel David, Psihologia poporului romn. Profilul psihologic al romnilor ntr-o monografie cognitiv-experimental,
Editura Polirom, Bucureti, 2015, p.219.
52
Michel Foucault, Puterea psihiatric. Cursuri inute la Collge de France (1973-1974), Editura Idea Design & Print, Cluj,
2006. p.196.
53
Friedrich Nietzsche, Dincolo de Bine i Ru. Preludiu la o filozofie a viitorului, Editura Humanitas, Bucureti, 2011,
p.205.

25
caractere deja implicate n modaliti de agresare a celorlai, dac societatea va cere cetenilor si s se ntoarc
la starea de ngduin n cadrul familial, n cadrul colar, n cadrul social etc.
Pentru aceasta este nevoie de implicarea multor factori determinani, care pot s pun laolalt prile
spre a se nelege n mod reciproc, pentru c nu doar persoana care cere a i se ndeplini preteniile are motivaiile
ei, ci i cealalt persoan, creia i se cere s ndeplineasc ceva, are motivaiile ei, care nu au fost nelese sau
acceptate de ctre cealalt persoan.
Implicarea legiuitorului ar trebui s fie ultimul stagiu de rezolvare a conflictului, pn atunci fiind
necesar ca prile conflictuale, dac nu au mai avut raionamentul de a purta n bun nelege o discuie, s se
adreseze unui conciliator, unui mediator, n prezena cruia s i expun motivele personale n cel mai sincer
mod atunci cnd sunt animai de dorina de a nceta conflictul care nu creeaz nicio stare de confort psihic nici
uneia dintre pri.
Identificarea punctelor forte i a punctelor slabe din cadrul conflictului implic o bun cunoatere a
caracterelor umane, a drepturilor i a libertilor persoanei, a gradului de implicare fizic i psihic ceea ce
necesit o foarte bun pregtire a mediatorului n multiple domenii: psihologice, de comunicare, sociologice, i
nu n ultimul rnd cunotine temeinice de drept, pentru a coordona spre o direcie licit cursul discuiilor i
interpretarea faptelor svrite, punnd accent pe mobilul svririi faptei, mobil care, n aplicarea legii, n
general este de un interes aproape irelevant, justiia aprnd n primul rnd statul cu legturile sale sociale,
rmnnd n plan secundar motivul care a declanat acel conflict ce poate fi reconciliat prin intermediul
medierii, dei, potrivit prerii emise de D.Hume, toate raionamentele referitoare la fapte par s fie bazate pe
relaia dintre cauz i efect. Numai cu ajutorul acestei relaii putem trece dincolo de evidena (evidence) pe care
ne-o d memoria i simurile noastre54.

Modaliti de manifestare a medierii

Medierea prezint modaliti diferite de manifestare, respectiv: mediere facultativ, mediere
obligatorie, mediere judiciar, mediere extrajudiciar, mediere convenional, mediere legal, medierea ntre
dou sau mai multe pri, medierea realizat de ctre unul sau mai muli mediatori, medierea parial sau cea
total, medierea intrafrontalier, medierea transfrontalier.
n literatura de specialitate, medierea a fost mprit n mediere judiciar i extrajudiciar.
Medierea extrajudiciar se iniiaz prin actul de voin al ambelor pri. Aflate ntr-un impas al
negerii reciproce i al rezolvrii unui conflict aprut ntre pri, acestea se pot adresa unui mediator, nainte de
a nainta o aciune n justiie. Conflictul odat rezolvat, scutete prile de eventualele aciuni n instana.
Interesante i demne de luat n considerare sunt opiniile magistratului Anamaria Tranc i a
profesoarei Luminia Dragne, cu privire la medierea extrajudiciar: medierea extrajudiciar, numit i
extraprocesual, are loc nainte ca partea vtmat s formuleze plngere prealabil. Per a contrario, medierea
judiciar ar avea loc dup formularea acestei plngeri. ns, procesul penal (etapa judiciar aadar) nu ncepe n
momentul formulrii plngerii penale, ntre acest moment i cel al debutului procesului penal prin nceperea
urmririi penale, avnd loc faza cercetrii prealabile, n care aspectele sesizate de persoana vtmat sunt
verificate, motiv pentru care sintagma mediere judiciar este uor inexact55.
De asemenea, n ceea ce privete modalitatea de mediere extrajudiciar, aceasta este prevzut n
art.1730, paragraful 1, din Codul Judiciar belgian: Orice parte poate propune celorlalte pri, indiferent de orice
procedur judiciar sau de arbitraj, nainte, n timpul sau dup desfurarea procedurilor judiciare, s utilizeze
procedura de mediere56.
Caracteristica medierii judiciare este realizarea acesteia n cursul desfurrii procesului judiciar.
Potrivit unor preri, medierea judiciar are loc dup sesizarea organelor de cercetare penal cu plngere
prealabil. n acest caz prile pot recurge la mediere fie la solicitarea lor, fie la recomandarea instanei sau a
organului de urmrire penal57.
n ceea ce privete medierea judiciar, n partea a aptea, Titlul IV al Codului Judiciar belgian 58 se
precizeaz c: Judectorul sau arbitrul sesizat cu o disput care face obiectul unei clauze de mediere suspend

54
David Hume, Cercetare asupra intelectului omenesc, Editura tiinific i Enciclopedic, Bucureti, 1987, p.106.
55
Luminia Dragne, Anamaria Tranc, Medierea n materie penal, Editura Universul Juridic, Bucureti, 2011, pp.21-22.
56
Toute partie peut proposer aux autres parties, indpendamment de toute procdure judiciaire ou arbitrale, avant,
pendant, ou aprs le droulement dun procdure judiciaire, de recourir au processus de mdiation. Les parties dsignent le
mdiateur de commun accord, publi dand Code Judiciaire du Belge, Titre IV, septime partie, art. 1730, paragraphe 1,
publi dans Les Codes Larcier Tome I, Edition mise jour daprs les textes publis au Moniteur belge jusquau 1er janvier
2008, Editure Groupe De Boeck, Bruxelles, 2008, p. 441.
57
Luminia Dragne, Anamaria Tranc, Medierea n materie penal, Editura Universul Juridic, Bucureti, 2011, p.23.
58
Le Code Judiciaire du Belge, Titre IV, septime partie, art. 1725, paragraphe 2, publi dans Les Codes Larcier Tome I,
Edition mise jour daprs les textes publis au Moniteur belge jusquau 1er janvier 2008, Editure Groupe De Boeck,
Bruxelles, 2008, p. 440.

26
examinarea cauzei la cererea unei pri, cel puin n ceea ce privete aceast disput 59, ceea ce nseamn c
aceast clauz a medierii poate fi introdus n mod voluntar de ctre cel puin o parte n vederea ncheierii unui
contract de mediere.
Medieriea obligatorie este consemnat n art.1 din Legea nr. 2457360 din Argentina, acest aspect fiind
evideniat n mod clar n aceast lege61.
Conform prerii lui F.G. Pncescu62, medierea obligatorie este o mediere impus prin lege, nu prin
convenie, aa cum este ea posibil potrivit art. 2 alin (5), adugnd c trimiterea la o procedur a medierii cu
caracter obligatoriu nu a fost nc identificat n legislaia noastr.
n Romnia, caracterul obligatoriu al participrii la procedura informrii asupra medierii a fost declarat
neconstituional n urma D.C.C nr. 266/201463, eliminndu-se caracterul obligativitii de participare la
procedura de informare a medierii, dei procedura de informare asupra medierii este o procedur gratuit.
n Republica Ceh, Legea nr. 202/2012 Col. privind medierea i modificarea anumitor legi (Legea
privind medierea), Partea nti. Medierea, care reglementeaz derularea i efectele medierii realizate de
mediatori nregistrai, n Seciunea 100 alin. (3) precizeaz caracterul dual al medierii, ea putnd s fie
obligatorie, ori s fie facultativ, n funcie de multiplele aspecte ale infraciunii, ceea ce presupune c se refer
la infraciunile cu un grad de pericol sczut: Dac este avantajos i adecvat, preedintele completului poate
ordona participanilor la proceduri o prim ntlnire cu un mediator nregistrat (denumit n continuare
mediator) timp de 3 ore i va ntrerupe procedurile pentru maximum 3 luni. Dac participanii nu cad imediat
de acord asupra mediatorului, preedintele completului va selecta un mediator din registrul inut de minister.
Curtea va continua procedurile la expirarea celor 3 luni. 64
O alt modalitate a medierii este medierea facultativ. Potrivit Deciziei nr. 266/2014 a Curii
Constituionale romne cu privire la prevederile art. 2 alin. (1) i (1 2) din Legea nr. 192/2006 cu privire la
obligativitatea medierii, acestea fiind considerate ca fiind neconstituionale, atfel c, obligativitatea informrii
asupra medierii fiind considerate neconstituional, informarea asupra medierii a devedit o modalitate facultativ
a medierii, ceea ce nseamn c apelarea la aceast procedur ine de voina prilor, aceasta fiind acceptat sau
nu.
Pun n discuie aceast Decizie de neconstituionalitate, spre care s-a fcut adesea trimitere, i care face
referire de fapt la procedura de informare asupra medierii. La punctul 22 al dispozitivului Deciziei, este
prezentat aprecierea Curii astfel: reglementarea legal criticat, respectiv art.2 alin.(1) din Legea
nr.192/2006, prin care prile sunt obligate la parcurgerea procedurii de informare asupra medierii, rstoarn
prezumia irefragabil nemo censetur ignorare legem. Dac legea, n spe Legea nr.192/2006, cu toate
modificrile ei, este publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, potrivit acestui adagiu, ceteanul
beneficiaz de prezumia de cunoatere a legii. Ca atare, nu este justificat o procedur special de informare
asupra coninutului unei atare legi. n mod indubitabil aceast obligaie instituit sub orice sanciune, nu doar
sub aceea a inadmisibilitii cererii de chemare n judecat, contravine dispoziiilor art.21 din Constituie, care
prevd c nicio lege nu poate ngrdi exercitarea accesului liber la justiie. Obligativitatea participrii la
informarea despre avantajele medierii reprezint o ngrdire a accesului liber la justiie, deoarece se constituie
ntr-un filtru pentru exercitarea acestui drept constituional, iar prin sanciunea inadmisibilitii cererii de
chemare n judecat, acest drept este nu doar ngrdit, ci chiar interzis. Punctul 24 a aceleiai Decizii sus
menionate, motiveaz astfel: Curtea consider c procedura prealabil obligatorie a informrii asupra
avantajelor medierii apare ca fiind o piedic n calea realizrii i obinerii de ctre cetean a drepturilor sale
n justiie. Mai mult, o procedur constnd n informarea asupra existenei unei legi apare, nendoielnic, ca o
nclcare a dreptului de acces la justiie, ce pune asupra justiiabilului o sarcin inoportun, cu att mai mult
cu ct procedura se rezum la o simpl obligaie de informare, i nu la ncercarea efectiv de soluionare a

59
Le juge ou larbitre saisi dun diffrent faisant lobjet dune clause de mdiation suspend lexamen de la cause la
demande dune partie, moins quen ce qui concerne ce diffrend: publi dand Code Judiciaire du Belge, Titre IV,
septime partie, art. 1725, paragraphe 2, publi dans Les Codes Larcier Tome I, Edition mise jour daprs les textes
publis au Moniteur belge jusquau 1er janvier 2008, Editure Groupe De Boeck, Bruxelles, 2008, p. 440.
60
Legea nr. 24573, art. 1, Mediation y conciliation, Publicat n B. Of. din 27 octombrie 1995, Argentina.
61
Art.1 din Legea medierii din Argentina: Instituyese can caracter obligatorio, la mediation previa a todo judicio, la que
se rigera por las disposiciones de la presente Lez. Este procedimiento promovera la comunicacion directa entre las partes
para la solucion extrajudicial de la controversia.
62
Flavius George Pncescu, Legea medierii. Comentarii i explicaii, Ediia 3, Editura C.H.BECK, Bucureti, 2014, p. 7.
63
Decizia Nr.266 a Curii Constituionale Romne, din 7 mai 2014, referitoare la excepia de neconstituionalitate a
prevederilor art.200 din Codul de procedur civil, precum i celor ale art.2 alin.(1) i (12) i art.60 1 din Legea nr.192/2006
privind medierea i organizarea profesiei de mediator, publicat n Monitorul Oficial al Romniei, nr.464 din data de
25.06.2014.
64
Seciunea 100 alin. (3) Partea nti. Medierea din Legea nr. 202/2012 Col. privind medierea i modificarea anumitor legi
(Legea privind medierea) n Republica Ceh, care reglementeaz derularea i efectele medierii realizate de mediatori
nregistrai.

27
conflictului prin mediere, astfel nct participarea prilor la edina de informare n faa mediatorului este una
cu caracter formal. Consider c Decizia Curii Constituionale a fost categoric n ceea ce privete
neconstituionalitatea obligativitii participrii la edina de informare despre avantajele medierii, aceast
motivare subliniind doar faptul c informarea asupra avantajelor medierii are un caracter pur formal, aa cum
este ea n realitate.
Cu toate acestea, Constituia nu interzice dreptul de a fi informat, iar dreptul la informare a ceteanului
este nclcat prin emiterea acestei Decizii a Curii Constituionale care interzice instanei s ndrume persoanele
aflate ntr-un proces de a participa la procedura prealabil obligatorie a informrii asupra avantajelor medierii.
n Constituia Romn, n art. 31 cu privire la dreptul la informaie este precizat c: (1) Dreptul persoanei de a
avea acces la orice informaie de interes public nu poate fi ingrdit. (2) Autoritile publice, potrivit
competenelor ce le revin, sunt obligate s asigure informarea corect a cetenilor asupra treburilor publice i
asupra problemelor de interes personal. Aadar, Constituia precizeaz c autoritatea public are obligatia de a
asigura informarea corect a cetenilor, n spet i asupra medierii, legea constituional ignornd adagiul
nemo censetur ignorare legem invocat n motivarea Curii Constituionale a Deciziei 266/2014, pentru c, n
nelepciunea lui, legiuitorul a fcut o deosebire ntre timpul cnd a fost emis acest adagiu, acela fiind o perioad
de timp n care legile erau foarte scurte i precise, spre deosebire de aceast perioad de timp cnd legile sunt
foarte lungi i foarte stufoase, sunt foarte multe i se schimb foarte des. Pitagora spunea: Legiuitorule! Fii
scurt la vorb! Citirea unei legi s in atta timp ct n clepsidr se scurg nou picturi de ap65, (clepsidrele
umplndu-se pe vremea aceea cu ap), legile fiind att de scurte, nct, potrivit cercetrii prof. E.Cernea, pentru
a fi cunoscute i nvate, ele se cntau, ceea ce l-a determinat pe Aristotel s remarce c datorit acestei
metode, termenul grecesc [nomos] nseamn att lege ct i cntec, iar acest mod de nvare a legilor
a fost folosit i de daci nc din perioada prestatal, cnd folosea Legile Belagines 66, ns, n mod evident, acest
lucru ar fi imposibil de realizat acum, datorit lungimii legilor i a schimbrii lor continue modelate de
mobilitatea continu a cerinelor i necesitilor actuale ale societii i a formalismului instituional.
Aceast motivare a Deciziei Curii Constituionale ne face s nelegem c acum exist o nevoie de
informare a ceteanului n legtur cu opiunile spre care se poate orienta atunci cnd este cazul.
Consider c, informarea prilor asupra medierii nu prezint probleme de constituionalitate, ns cred
c indic probleme de management judiciar impus de cerina legii, ceea ce exclude din start c obligativitatea
informrii prilor ar fi o problem. Exist sau sperm s mai existe nc metode prin care oportunitatea
promovrii medierii s fie prioritar n cadrul managementului judiciciar i nu n ultimul rnd n cadrul social,
pentru rezolvarea conflictelor.
n lumina celor prezentate mai sus, propun, de lege ferenda, obligativitatea instanelor i a organelor
judiciare de a informa prile cu privire la procedura medierii.
Consider c ar fi fost necesar ca, n unele cazuri unde se poate aplica procedura medierii, s fie
ndrumai litiganii ctre aceast procedur, degrevnd instanele de judecat foarte aglomerate, prin
introducerea unui amendament la lege, (de lege ferenda) asemeni celui din Seciunea 100 alin. (3) din Legea
privind medierea din Republica Ceh 67: Dac este avantajos i adecvat, preedintele completului poate
ordona participanilor la proceduri o prim ntlnire cu un mediator nregistrat. Acest amendament nu are un
caracter obligatoriu, putnd lsa la latitudinea magistratului s stabileasc acele cazuri n care consider, dac
este avantajos i adecvat, ca prile s se adreseze medierii, spre deosebire de cazurile care nu suport mediere i
n care este absolut necesar ca procesul s-i continue netulburat cursul n instana de judecat. Conform
Constituiei, n art. 21 cu privire la accesul liber la justitie, este adevrat, c, astfel cum este prezentat n alin. (1)
i (2) (1) Orice persoan se poate adresa justiiei pentru aprarea drepturilor, a libertilor i a intereselor
sale legitime. (2) Nici o lege nu poate ngrdi exercitarea acestui drept. ns, alin. (3) al aceluiai articol 21,
cere un termen rezonabil pentru soluionarea cauzelor (3) Prtile au dreptul la un proces echitabil i la
soluionarea cauzelor ntr-un termen rezonabil, ceea ce justific aplicarea procedurii medierii n cadrul unui
proces n care prile poart un litigiu care nu justific aplicarea procedurilor greoaie i ndelungate ale justiiei
care are rolul su bine definit i care nu ar trebui ncurcat cu lucruri mrunte, i care ar ajuta rezolvarea cauzei
ntr-un termen cu adevrat rezonabil, medierea fiind un procedur echitabil i echilibrat de rezolvare a
disputelor ntr-un timp scurt.
Aadar, n Romnia nimeni nu este obligat s accepte s utilizeze procedura medierii.
Codul de procedur civil68 romn, n art.227 alin. (2) i (3), sub titlul prezentarea prilor n vederea
soluionrii amiabile a litigiului, se precizeaz caracterul facultativ al medierii, reprezentnd un act voluntar al

65
Pitagora, Legile morale i politice, Editura Antet XX Press, Bucureti, 2012, p.35.
66
Emil Cernea, Legea rii (vechiul drept consuetudinar romn), Editura Universul Juridic, Bucureti, 2008, p.38.
67
Republica Ceh, Legea nr. 202/2012 Col. privind medierea i modificarea anumitor legi (Legea privind medierea), Partea
nti. Medierea.
68
Legea 134/2010 privind Codul de procedur civil, astfel cum a fost republicat, Publicat n Partea nti a Monitorului
Oficial al Romniei, nr. 247, n 10 aprilie 2015.

28
prilor69.
Potrivit observaiei pertinente a C. Coad, prile sunt libere s apeleze sau nu la procedura de mediere
pentru rezolvarea conflictului dintre ele.70
Modalitatea medierii facultative, este subliniat n art.131-1 din Capitolul II cu privire la mediere, din
Codul de procedur civil belgian, astfel c, judectorul sesizat despre un litigiu poate, dup obinerea acordului
prilor, s desemneze o ter persoan pentru a audia prile i s confrunte punctele lor de vedere pentru a le
permite s gseasc o soluie la conflictul lor. De asemenea, aceast putere aparine preedintelui, n cursul
procedurii.71
n Republica Francez, Codul civil prin punctul 1 al Article 255, prevede medierea facultativ 72, astfel
c judectorul poate s propun soilor o msur de mediere i, dup obinerea acordului acestora, s desemneze
un mediator familial pentru a face acest lucru. 73
n Republica Moldova, medierea facultativ este reliefat n articolul 21 alin (1) din Legea nr. 137 din
03.07.2015 cu privire la mediere, sub titlul Iniierea medierii astfel: Medierea poate fi iniiat de ctre oricare
dintre pri, din proprie iniiativ, precum i la recomandarea autoritilor publice, instanelor judectoreti sau
organului de urmrire penal. n cadrul procesului judiciar, instana propune prilor s participe la o edin de
informare cu privire la soluionarea litigiilor prin mediere. 74
n ceea ce privete medierea facultativ, exist preri75 cu privire la faptul c are doar unele avantaje,
ns ar prezenta inconvenientul de a deveni un obicei de soluionare amiabil a conflictelor, de instituionalizare
a ei. Nu mprtesc aceste opinii pentru c eu consider c n Romnia ar fi necesar ca medierea s devin un
obicei de soluionare conciliant a conflictelor de natur civil, a litigiilor de natur delictual din legea penal,
i la fel de indicat ar fi s devin o modalitate de mediere restaurativ dintre victim i agresor, atunci cnd este
posibil. n acest moment, n Romnia este mult prea puin folosit medierea, poate pentru c nu este suficient
cunoscut de ctre ceteni, poate pentru c informaiile despre mediere sunt descurajante, incomplete, astfel
nct, consider c, n spiritul obinerii de ctre populaie a unor obiceiuri sntoase de rezolvare ntr-un mod
amiabil a conflictelor, s se dea, pentru nceput, un caracter de obligativitate a aplicrii precedurii de mediere.
Medierea convenional i medierea legal sunt dou modaliti de mediere care se definesc prin
izvorul care le-a consfinit: convenia dintre pri, sau legea prin care se face trimitere la mediere.
n ceea ce privete medierea convenional, conform unor cercettoriri, s-a observat c n doctrin,
medierea convenional este mprit ntre mediere ad-hoc i mediere instituional, dup cum prile
organizeaz singure procesul de mediere sau neleg s apeleze la un centru de mediere i s convin s se
supun Regulamentului acestuia76.
Conform prerii lui F.G.Pncescu, medierea legal nu reprezint un criteriu de departajare foarte
strict a modalitii de mediere, datorit faptului c att medierea convenional, ct i medierea legal au ca
surs convenia prilor77.
Inclus n documentele legale, medierea legal poate fi regsit n art. 21 lit. c din Legea nr. 369/2004
privind aplicarea Conveniei asupra aspectelor civile ale rpirii internaionale de copii, adoptat la Haga la 25

69
Codul de procedur civil, art.227 alin. (2) i (3): (2) n litigiile care, potrivit legii, pot face obiectul procedurii de
mediere, judectorul poate invita prile s participe la o edin de informare cu privire la avantajele folosirii acestei
proceduri. Cnd consider necesar, innd seama de circumstanele cauzei, judectorul va recomanda prilor s recurg la
mediere, n vederea soluionrii litigiului pe cale amiabil, n orice faz a judecii. Medierea nu este obligatorie pentru
pri. (3) n cazul n care judectorul recomand medierea, prile se vor prezenta la mediator, n vederea informrii lor cu
privire la avantajele medierii. Dup informare, prile decid dac accept sau nu soluionarea litigiului prin mediere. Pn
la termenul fixat de instan, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, prile depun procesul-verbal ntocmit de mediator cu
privire la rezultatul edinei de informare.
70
Constantin Coad, Legislaia medierii. Note, comentarii i iexplicaii, Editura Universul Juridic, Bucureti, 2013, p.18.
71
Art. 131-1 du Code pe procedure civile, Belge: Le juge saisi d'un litige peut, aprs avoir recueilli l'accord des parties,
dsigner une tierce personne afin d'entendre les parties et de confronter leurs points de vue pour leur permettre de trouver
une solution au conflit qui les oppose. Ce pouvoir appartient galement au juge des rfrs, en cours d'instance.
72
Republica Francez, Codul civil francez, Article 255, punctul 1.
73
Le juge peut notamment: 1 Proposer aux poux une mesure de mdiation et, aprs avoir recueilli leur accord, dsigner
un mdiateur familial pour y procder. A voir: Le Cod civil franaise, Article 255, point 1 ; France,
74
Legea organic nr. 137 din 03.07.2015 cu privire la mediere, Publicat n 21.08.2015 n Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, Nr. 224-233, Data intrrii n vigoare : 21.08.2015.
75
J. Liebman n Alfini, J. Barkai, R. Baruch Bush, M. Herman, J. Hyman, . Kovach, C. Liebman, S. Press i L. Risin, What
happens when mediation is institutionalized? To the parties, practinioners, and host institutions, Ohio State Journal on
Dispute Resolution, 1994, p. 312 (citat n continuare Alfini .a., loc. cit.), apud Flavius George Pncescu, Legea medierii.
Comentarii i explicaii, Ediia 3, Editura C.H.BECK, Bucureti, 2014, p. 8.
76
X. L. de Bellefonds, A. Hollande, Larbitrage et la mdiation, Presse Universitaire de France, Paris, 2003, p.24, apud
Flavius George Pncescu, Legea medierii. Comentarii i explicaii, Ediia 3, Editura C.H.BECK, Bucureti, 2014, p. 27.
77
Flavius George Pncescu, Legea medierii. Comentarii i explicaii, Ediia 3, Editura C.H.BECK, Bucureti, 2014, p. 27.

29
octombrie 1980. Ratificnd prin Legea nr. 100/199278, statul romn i-a asumat obligaia de a incrimina rpirea
internaional de copii. Astfel, potrivit Conveniei 79, fiecare parte adopt msurile legislative i alte msuri care
se dovedesc necesare pentru a incrimina, conform dreptului su intern, faptele menionate n Convenia de la
Haga.
Alt exemplu de mediere legal este prevzut n art.19, alin (1) din Legea nr. 217/2003, privind
medierea i combaterea violenei n familie80, astfel cum a fost republicat81, n cadrul creia se urmrete
ocrotirea i sprijinirea familiei, dezvoltarea i consolidarea solidaritii familiale, bazat pe prietenie,
afeciune i ntrajutorare moral i material a membrilor familiei, constituind un obiectiv de interes
naional, s-a hotrt n art.19 i art.20 alin (1) i (2) din capitolul V cu privire la medierea n cazurile de violen
n familie, c, potrivit acestui articol: Art. 19. Cazurile de violen n familie pot fi supuse medierii la cererea
prilor. Persoanele cu atribuii n instrumentarea unui caz de violen n familie vor ndruma prile n acest
sens; Art. 20. (1)Prevenirea situaiilor conflictuale i medierea ntre membrii familiei se realizeaz prin
intermediul consiliului de familie sau de ctre mediatori autorizai. (2)Medierea nu mpiedic desfurarea
procesului penal sau aplicarea dispoziiilor prezentei legi.82.
Medierea intrafrontalier reprezint medierea care se desfoar n cadrul granielor unei ri, prin
reglementrile interne conforme cu Directivele europene.
Opinia unor cercettori n domeniul medierii cu privire la aceast modalitate de manifestare a medierii
intrafrontaliere este aceea c se poate apela la mediere pentru soluionarea conflictelor dintre persoane fizice
care sunt ceteni ai aceluiai stat, dintre persoane juridice care i au sediul pe teritoriul aceleiasi ri i dintre
persoane fizice i persoane juridice care i au domiciliul i sediul n acelai stat 83.
O alt modalitate de manifestare a medierii este medierea trasfrontalir.
n acest sens, semnalez o prere ireproabil a C.Gagu i D.V. Bdulescu, pe care o agreez, cu privire
la faptul c, odat abrogate art. 1-33 i art. 36-147 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea

78
Legea nr. 100/1992, republicat, publicat n Monitorul Oficial al Romniei, nr. 468, din 25 iunie 2014.
79
Constituia Romniei, emitent Adunarea Constituant, Publicat n: Monitorul Oficial Nr. 767 din 31 octombrie 2003. Art.
11 Dreptul international si dreptul intern. (1) Statul roman se oblig s indeplineasc intocmai si cu bun-credint
obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte. (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul
intern, (3) In cazul in care un tratat la care Romania urmeaz s devin parte cuprinde dispozitii contrare Constitutiei,
ratificarea lui poate avea loc numai dup revizuirea Constitutiei.
80
Centrele de asisten destinate agresorilor sunt uniti de asisten social care funcioneaz ca centre de zi, cu sau fr
personalitate juridic, care asigur reabilitarea i reinseria social a acestora, msuri educative, precum i servicii de
consiliere i mediere familial. Vezi: art. 19 alin. (1) Legea nr. 217/2003 privind medierea i combaterea violenei n
familie, publicat n M. Of. al Romniei nr. 367 din 29 mai 2003, astfel cum a fost republicat, publicat n: Monitorul
Oficial nr. 365 din 30 mai 2012.
81
Legea nr. 217/2003 privind medierea i combaterea violenei n familie, publicat n M. Of. al Romniei nr. 367 din 29
mai 2003, astfel cum a fost republicat, publicat n: Monitorul Oficial nr. 365 din 30 mai 2012. Conform art.4, lir a)-g):
Violena n familie se manifest sub urmtoarele forme: a) violena verbal - prin adresarea printr-un limbaj jignitor,
brutal, precum utilizarea de insulte, ameninri, cuvinte i expresii degradante sau umilitoare; b) violena psihologic -
impunerea voinei sau a controlului personal, provocarea de stri de tensiune i de suferin psihic n orice mod i prin
orice mijloace, violen demonstrativ asupra obiectelor i animalelor, prin ameninri verbale, afiare ostentativ a
armelor, neglijare, controlul vieii personale, acte de gelozie, constrngerile de orice fel, precum i alte aciuni cu efect
similar;c) violena fizic - vtmarea corporal ori a sntii prin lovire, mbrncire, trntire, tragere de pr, nepare,
tiere, ardere, strangulare, mucare, n orice form i de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor
accidente, prin otrvire, intoxicare, precum i alte aciuni cu efect similar; d) violena sexual - agresiune sexual,
impunere de acte degradante, hruire, intimidare, manipulare, brutalitate n vederea ntreinerii unor relaii sexuale
forate, viol conjugal; e) violena economic - interzicerea activitii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv
lipsire de mijloace de existen primar, cum ar fi hran, medicamente, obiecte de prim necesitate, aciunea de
sustragere intenionat a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi i dispune de bunurile
comune, control inechitabil asupra bunurilor i resurselor comune, refuzul de a susine familia, impunerea de munci grele
i nocive n detrimentul sntii, inclusiv unui membru de familie minor, precum i alte aciuni cu efect similar; f) violena
social - impunerea izolrii persoanei de familie, de comunitate i de prieteni, interzicerea frecventrii instituiei de
nvmnt, impunerea izolrii prin detenie, inclusiv n locuina familial, privare intenionat de acces la informaie,
precum i alte aciuni cu efect similar; g) violena spiritual - subestimarea sau diminuarea importanei satisfacerii
necesitilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiraiilor membrilor de familie, a
accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, impunerea aderrii la credine i practici spirituale i
religioase inacceptabile, precum i alte aciuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.
82
Art. 19, din Legea Nr. 217 din 22 mai 2003, pentru prevenirea i combaterea violenei n familie, Emitent: Parlamentul
Romniei, publicat n: Monitorul Oficial Nr. 365 din 30 mai 2012, Republicat n temeiul dispoziiilor art. IV din Legea nr.
25/2012 privind modificarea i completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea i combaterea violenei n familie,
publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 165 din 13 martie 2012, dndu-se textelor o nou numerotare.
83
Camelia Gagu, Dorin-Valeriu Bdulescu, Medierea n contextul noului Cod de procedur civil, Editura Universul
Juridic, Bucureti, 2014, p.238.

30
raporturilor de drept internaional privat, publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 245 din 1
octombrie 1992, cu completrile ulterioare 84, noul Cod de procedur civil romn stabilete procedurile care se
preteaz a fi aplicate att proceselor de ordin naional, ct i a proceselor cu elemente de extraneitate, preciznd
c medierea poate interveni i ntre persoane care sunt ceteni ai unor state diferite sau care i au sediul social
n state diferite, de pe acelai continent sau de pe continente diferite 85, opinie pe care o mprtesc.
n acest context al competenei ntemeiate pe domiciliul sau sediul prtului se precizeaz n C.P.C.
romn, Titlul I privind Competena internaional a instanelor romne, art.1065 alin.(3) c: Instanele romne
sunt de asemenea competente pentru a judeca orice cerere privind activitatea la sediul secundar al unei
persoane juridice neavnd sediul principal n Romnia, cnd acest sediu secundar este situat n Romnia la
data introducerii cererii.
Titlul I din CPC privind competena internaional a instanelor romne, n ceea ce privete alegerea
forumului din art. 1.067 alin (1) i (2), face precizri n ceea ce privete locul de rezolvare a litigiului 86.
n ceea ce privete litispendena internaional, art.1075 alin. (1), (2) i (3) din Codul de procedur
civil, face trimitere la cauza pendinte n faa jurisdiciei strine. 87
Acelai Cod de procedur civil face referire n art. 1.076 la conexitatea internaional pentru situaiile
cnd instana romn este sesizat cu judecarea unei cereri n scopul evitrii lurii unor soluii care nu ar putea fi
conciliate dac cererile ar fi judecate separat.88
Fiind strns legat de litigiile care se desfoar n faa instanei, este de la sine neles c medierea
trebuie s se desfoare n strns corelare cu pstrarea spiritului legilor i a legalitii, medierea trebuind s
cunoasc toate aceste aspecte procedurale ale Codurilor naionale, ale legilor interne, ale Directivelor UE i ale
tratatelor la care Romnia este parte, astfel c, aplicarea medierii trebuie s pstreze aceeai limit a
teritorialitii n ceea ce privete cerinele teritoriale legale ale litugiului mediat.
Avansez ideea c se poate pune problema aplicrii medierii n materie penal n raport de spaiu,
asemeni principiilor aplicrii legii penale n raport cu spaiul89, ca principiu al teritorialitii90, al principiului
personalitii91, al principiului universalitii92, dar i principiul reaciei sociale mpotriva infraciunilor, care,
conform profesorului Gh. Alecu, capt o semnificaie aparte atunci cnd, aprarea tuturor valorilor sociale
prin msuri de ordin penal se realizeaz ntr-un proces continuu, din momentul legiferrii normelor penale, al

84
art. 1-33 i art. 36-147 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaional privat,
publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 245 din 1 octombrie 1992, cu completrile ulterioare, abrogat prin
Art. 230, lit. q din Legea nr. 287 din 17 iulie 2009, republicat privind Codul civil, emis de Parlamentul romn i publicat
n Monitorul Oficial nr. 505 din 15 iulie 2011. Vezi http://www.monitoruljuridic.ro/act/lege-nr-287-din-17-iulie-2009-
republicat-privind-codul-civil-emitent-parlamentul-publicat-n-130142.html
85
Camelia Gagu, Dorin-Valeriu Bdulescu, Medierea n contextul noului Cod de procedur civil, Editura Universul
Juridic, Bucureti, 2014, p.238.
86
Codul de procedur romn, art. 1.067 alin (1) i (2): (1) n materie patrimonial, prile pot conveni asupra instanei
competente s judece un litigiu actual sau eventual izvornd dintr-un raport cu elemente de extraneitate. Convenia poate fi
ncheiat prin nscris, telegram, telex, telecopiator sau orice alt mijloc de comunicare ce permite a-i stabili proba printr-un
text. n lips de stipulaie contrar, competena forului ales este exclusiv. (2) Alegerea instanei este fr efect dac ea
conduce la lipsirea n mod abuziv a uneia dintre pri de protecia pe care i-o asigur o instan prevzut de legea romn.
De asemenea, alegerea este fr efect cnd instana aleas este strin, iar litigiul este de competena exclusiv a
instanelor romne, precum i cnd instana aleas este romn, iar litigiul este de competena exclusiv a unei instane
strine. (3) Instana aleas nu se poate declara necompetent dac: a) una dintre pri are domiciliul/reedina obinuit,
respectiv un sediu secundar n circumscripia acestei instane; b) dreptul aplicabil litigiului conform dreptului internaional
privat romn este legea romn.
87
C.P.C, art. 1.075. Litispendena internaional. (1) Cnd o cerere este pendinte n faa unei instane strine i este
previzibil c hotrrea strin va fi susceptibil de recunoatere sau de executare n Romnia, instana romn sesizat
ulterior cu o cerere ntre aceleai pri, avnd acelai obiect i aceeai cauz, poate suspenda judecata pn la pronunarea
hotrrii de ctre jurisdicia strin. Instana romn va respinge cererea cnd hotrrea strin pronunat este
susceptibil de a fi recunoscut conform dispoziiilor prezentei cri. (2) n cazul suspendrii prevzut la alin. (1), dac
jurisdicia strin se declar necompetent sau dac hotrrea strin pronunat nu este susceptibil de a fi recunoscut
n Romnia, instana romn repune procesul pe rol la cererea prii interesate. (3) Faptul c o cauz este sau nu pendinte
n faa jurisdiciei strine se determin conform legii statului n care are loc procesul.
88
C.P.C, art. 1.076. Conexitatea internaional. Cnd instana romn este sesizat cu judecarea unei cereri, ea este
competent s judece i cererea care este legat de cea dinti printr-un raport att de strns, nct exist interesul pentru
cercetarea i judecarea acestora n acelai timp, cu scopul de a evita soluii care nu ar putea fi conciliate dac cererile ar fi
judecate separat.
89
Vintil Dongoroz, Siegried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu, Constantin Bulai, Rodica Stnoiu,
Explicaii teoretice ale Codului penal romn. Partea general. Vol. I, Editura Academiei Republicii Socialiste Romnia,
Bucureti, 1969, p. 46.
90
Mihail Udroiu, Drept penal. Partea General, Editura C.H. Beck, Bucureti, 2014, p. 24.
91
Ibidem, p. 28.
92
Ibidem, p. 32.

31
incriminrii faptelor ca infraciuni (crime i delicte) i pn la aplicarea legii penale ca urmare a sanciunilor
dispuse n mod definitiv i irevocabil, de ctre instana de judecat. 93
A fortiori rationae, toate aceste principii ale legii penale, prin corelare i raportare la spaiul i la
personalitatea persoanelor mediate, precum i a litigiului de rezolvat, corespund n ntregime i principiilor care
caraterizeaz medierea, fiind necesar ca atunci cnd discutm de aplicarea medierii penale n domeniul penal,
datorit faptului c se refer la aceleai principii a aplicrii n spaiu a legii penale, aceleai caracteristici se cer a
fi analizate i n cadrul medierii, n prisma acelorai principii care caracterizeaz infraciunea.
Corolar principiilor aplicrii legii penale n raport cu spaiul, explicate i dezvoltate de V. Dongoroz, i
anume: Aplicarea legii penale poate fi cercetat din variate puncte de vedere n raport cu o serie de elemente.
Unele dintre aceste elemente (de exemplu faptele, persoanele, timpul, spatiul) determin ntinderea sferei de
aplicare a legii penale, adic limitele acestei aplicri94, concluzionez c, aceleai elemente care determin
aplicarea legii penale n spaiu, pot caracteriza aplicarea medierii n spaiu.
Aplicarea medierii n spaiu pe principiul teritorialitii semnific principiul potrivit cruia, normele
privind medierea, asemeni legii penale se aplic tuturor infraciunilor svrite pe teritoriul Romniei, iar
pentru aplicarea legii penale pe principiul teritorialitii nu intereseaz cetenia infractorului ori calitatea de
apatrid a acestuia sau locul unde i are domiciliul sau reedina 95.
n ceea ce privete principiul personalitii legii penale, i implicit al medierii, fapta de natur penal
(i care poate fi mediat) trebuie s fie svrit n ntregime n afara teritoriului rii i s fie svrit de ctre
fptuitorul care la momentul executrii infraciunii era cetean romn, sau persoan juridic romn, iar
persoana vtmat poate fi un cetean strin sau romn, strin sau un apatrid 96, ceea ce, conform opiniei prof.
Gh. Alecu cu privire la principiul personalitii legii penale, nseamn c actualul Cod penal prevede, pe lng
cele dou condiii care rezult din definiia principiului, i incidena condiiei dublei incriminrii, prin
formularea n ultima tez a precizrii conform creia dac fapta este prevzut ca infraciune i de legea rii
unde a fost svrit ori dac a fost comis ntr-un loc care nu este supus jurisdiciei niciunui stat, noua
reglementare reintroduce aceast conduit care era prezent n Codul penal din 1937. Aceasta prezint o dubl
importan fapta svrit pe teritoriul statului strin s aib teritorialitatea sa natural, guvernat de
suveranitatea statului pe teritoriul creia se afl valorile ocrotite de legea penal i n al doilea rnd exclude
posibilitatea crerii unor situaii discriminatorii ntre cetenii romni aflai pe teritoriul altor state i celelalte
persoane care se gsesc pe aceste teritorii.97.
Fcnd corelarea i o paralel ntre aplicarea principiului universalitii legii penale i principiul
universalitii legii medierii, se poate exprima, aiderea, c este necesar ca infraciunea s se fi svrit n
ntregime n afara teritoriului Romniei, alta dect cele contra unui cetean romn ori a unei persoane juridice
romne, fapta fiind incriminat, att de legea romn, ct i de legea statului pe al crui teritoriu a fost comis,
nefiind necesar dubla incriminare, iar infraciunea s fi fost svrit de un cetean strin sau de un apatrid,
indiferent dac acetia domiciliaz sau nu pe teritoriul rii i care se afl de bunvoie n Romania, statul romn
s i fi asumat n temeiul unui tratat internaional obligaia de a reprima infraciunea svrit n strintate
(competena universal) sau s fi cerut extrdarea sau predarea infractorului aflat pe teritoriul Romniei pentru
infraciunea svrit n strintate i aceasta s fi fost refuzat (competena substitutiv)98.
Acest demers al extinderii principiilor aplicrii legii penale n raport cu spaiul, la principiile aplicrii
medierii penale n raport cu spaiul, este motivat de faptul c medierea n materie penal urmeaz ndeaproape
legea penal, astfel nct este logic s primeasc de la aceasta o parte dintre caracteristicile aplicrii ei, pentru c
existena medierii penale este inseparabil de existena infraciunii penale.
Conform unor opinii, elementul de extraneitate confer unei medieri caracter transfrontalier99 exist
mediere transfrontalier: n materie de familie, n materie civil i comercial, n materie de protecie a
consumatorului, n materie penal. Constituia Romniei, n dispoziiile art.11 alin.(1) i (2), stabilete c Statul
romn se oblig s ndeplineasc ntocmai i cu bun-credin obligaiile ce-i revin din tratatele la care este
parte, iar Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
Medierea transfrontalier n materie de familie cu privire la rpirea a minorilor, este posibil i n

93
Gheorghe Alecu, Drept penal. Partea general. Curs universitar, Editura Europolis, Constana, 2007, p.37.
94
Vintil Dongoroz, Siegried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu, Constantin Bulai, Rodica Stnoiu,
Explicaii teoretice ale Codului penal romn. Partea general. Vol. I, Editura Academiei Republicii Socialiste Romnia,
Bucureti, 1969, p. 46.
95
Mihail Udroiu, Drept penal. Partea General, Editura C.H. Beck, Bucureti, 2014, p. 24.
96
Ibidem, p. 28.
97
Gh. Alecu, Drept penal. Partea general, Curs universitar Manuscris, Editura Fundaiei Romnia de Mine, Bucureti,
2016, p. 14.
98
Mihail Udroiu, Drept penal. Partea General, Editura C.H. Beck, Bucureti, 2014, pp. 32-33.
99
Camelia Gagu, Dorin-Valeriu Bdulescu, Medierea n contextul noului Cod de procedur civil, Editura Universul
Juridic, Bucureti, 2014, p.251.

32
situaia n care prinii de despart, unul dintre ei decide s plece n alt stat i i rpete copilul de la cellalt
printe, pentru a-l crete fr a avea acordul celuilalt printe, n condiiile n care copilul deja este cetean al
altui stat. n acest sens, art.31 i art.32 ale Conveniei de la Haga 100 din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor
civile ale rpirii internaionale de copii precizeaz c n relaia cu un stat care n materia ncredinrii copiilor
practic dou sau mai multe sisteme de drept aplicabile n uniti teritoriale diferite: a) orice referire la
reedina obinuit n acest stat vizeaz reedina obinuit ntr-o unitate teritorial a acestui stat; b) orice
referire la legea statului reedinei obinuite vizeaz legea unitii teritoriale n care copilul i are reedina
obinuit. n relaia cu un stat care, n materie de ncredinare de copii, practic dou sau mai multe sisteme de
drept aplicabile unor categorii diferite de persoane, orice referire la legea acestui stat vizeaz sistemul de drept
desemnat prin dreptul acestuia.
n ceea ce privete rspunderea familial, Regulamentul Consiliului (EC) nr. 2201/2003 cu privire la
responsabilitatea parental n materie civil101, n art.55, lit. (e), face precizarea c autoritile (statale) unui stat,
la solicitarea autoritii centrale a unui alt stat membru sau cel din care este titularul responsabilitii parentale,
trebuie s coopereze n cazuri specifice pentru atingerea scopului asigurrii egalitii pentru toi copiii, cu rolul
de a facilita un acord ntre titularii rspunderii printeti prin mediere sau prin alte mijloace, i de a facilita
cooperarea transfrontalier n acest scop.
n U.E., medierea transfrontalier n materie penal este precizat n Recomandarea R (99) 19 a
Comitetului de Minitri n atenia statelor membre ale UE cu privire la medierea n materie penal 102, adoptat la
a 679-a reuniune a delegailor minitrilor statelor europene. Un alt document care face referire la medierea
transfrontalier n materie penal este Ghidul pentru o mai bun implementare a Recomandrii cu privire la
medierea n materie penal103.
n cadrul medierii restaurative, art. 46 al Directivei nr. 2012/29/UE104 a Parlamentului European i a
Consiliului cu privire la protecia victimelor criminalitii, serviciile de justiie reparatorie, inclusiv, de exemplu,
medierea dintre victim i autorul infraciunii, se pot dovedi extrem de benefice pentru victim, ns acest tip de
mediere necesit bariere de protecie pentru a fi mpiedicat victimizarea secundar i repetat, precum i
intimidarea i rzbunarea. Aceste servicii ar trebui, prin urmare, s aib ca prim prioritate interesele i nevoile
victimei, repararea prejudiciilor suferite de victim i evitarea producerii altor prejudicii. Natura i gravitatea
infraciunii i a traumei suferite ca urmare a acesteia, agresiunile repetate la adresa integritii fizice, sexuale sau
psihologice a victimei, dezechilibrele dintre raporturile de fore, vrsta, maturitatea sau capacitatea intelectual a
victimei, care ar putea limita sau reduce capacitatea acesteia de a face o alegere n cunotin de cauz sau care
ar putea compromite un rezultat pozitiv pentru victim, reprezint factori care ar trebui luai n considerare n
momentul sesizrii serviciului de justiie reparatorie i monitorizai cu atenie n desfurarea procesului de
justiie reparatorie. Procesele de justiie reparatorie ar trebui s fie, n principiu, confideniale, cu excepia
cazului n care prile hotrsc altfel, sau astfel cum prevede dreptul intern, avnd n vedere interesul public
prevalent, sau interesul superior al copilului. Ameninrile proferate sau alte forme de violen svrite n
timpul procesului de mediere restaurativ, reprezint factori pot fi considerai ca necesitnd divulgarea n interes
public.
Potrivit unor prerii unor cercettori, justiia restaurativ are la baz principiul responsabilitii,
potrivit cruia, eficiena sa este direct proporional cu nivelul angajrii infractorului ca participant activ n
procesul restaurativ, urmrindu-se n acest mod o mai corect reparaie material i moral adus victimei. n
acelai timp semnific o ntoarcere la justiia comunitar105.
Potrivit dr. M.S.Umbreit (Universitatea din Minnesota, SUA), justiia restaurativ este un rspuns dat
infraciunii care ofer oportuniti celor care sunt cei mai afectai de aceasta victima, infractorul, familiile
acestora i comunitatea de a fi direct implicai n a rspunde rului produs de comiterea infraciunii. Justiia
restaurativ se bazeaz pe valori care accentueaz importana oferirii posibilitii de implicare mai activ n
procesul de: oferire de suport i asisten victimelor infraciunilor; responsabilizarea infractorilor fa de

100
Convenia de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale rpirii internaionale de copii, ratificat de
Romnia prin Legea nr. 100/1992 pentru aderarea Romniei la Convenia de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra
aspectelor civile ale rpirii internaionale de copii, publicat n M.Of. nr. 243 din 30 septembrie 1992.
101
Council Regulation (EC) No 2201/2003 of 27 November 2003 concerning jurisdiction and the recognition and
enforcement of judgments in matrimonial matters and the matters of parental responsibility, repealing Regulation (EC) No
1347/2000, article 55, paragraphe (e), published in: Official Journal of the European Union, L 338/1, in: 23.12.2003
102
Recomandarea R (99) 19 a Comitetului de Minitri n atenia statelor membre ale Uniunii Europene cu privire la medierea
n materie penal, adoptat la: 15 septembrie 1999.
103
Ghidul pentru o mai bun implementare a Recomandrii cu privire la medierea n materie penal, adoptat de Comisia
European pentru Eficiena Justiiei (CEPEJ) la: 7 decembrie 2007.
104
Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European i a Consiliului, din 25 octombrie 2012, de stabilire a unor norme
minime privind drepturile, sprijinirea i protecia victimelor criminalitii i de nlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a
Consiliului, publicat n Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L 315/57, la data de: 14.11.2012.
105
Pavel Abraham, Mihaela Tomi, Justiia restaurativ i medierea victim-infractor, Editura Concordia, Arad, 2007, p.5.

33
persoanele i comunitile crora le-au fcut ru; restaurarea pierderilor emoionale i materiale ale victimelor
(n limita posibilului); oferirea unei game mai largi de oportuniti de dialog i de rezolvare a problemelor ntre
victime, infractori, familii i alte persoane; oferirea infractorilor de posibiliti crescute de dezvoltare corect i
reintegrare n viaa comunitar; i ntrirea siguranei publice prin construcie comunitar 106.
Existena Directivei Consiliului nr.2002/8/EC107 pentru mbuntirea accesului la justiie n litigiile
transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistena juridic pentru litigii n materie
civil i comercial, are drept scop principal garantarea unui nivel adecvat de asisten juridic n litigiile
transfrontaliere prin stabilirea unor standarde minime comune privind asistena juridic n astfel de litigii,
deoarece se consider c o directiv a Consiliului este instrumentul legislativ cel mai potrivit pentru acest scop.
Demersuri reale de nelegere a faptului c medierea reprezint o instituie de rezolvare aternativ a
infraciunilor care prezint un grad sczut de periculozitate, dar i promovarea valorilor profesiei de mediator
bazate pe etic profesional, trebuie dezvoltate att n interiorul profesiei ct i n mediul public.
Dei legiferat, medierea nu i gsete aplicare acolo unde ar trebui folosit deoarece lipsesc
mecanismele care promoveaz punerea efectiv n practic a utilizrii medierii. Acest aspect se datoreaz i
formulrilor neclare cu privire la unele aspectele care ar necesita o mediere obligatorie fa de medierea
facultativ utilizate de legiuitor, fiind formulri ambigue, apte a da natere la confuzii, pentru c, din netiin,
cetenii nu neleg aspectul facil al medierii, care le-ar uura n anumite cazuri procesul de mpcare. Pn la
obinuirea cetenilor cu acest obicei benefic de rezolvare alternativ a disputelor, este necesar ca n prim faz
s fie obligai s ncerce procedura medierii. Orict de mult s-ar pregti un mediator pentru aceast profesie,
revine statului sarcina de a crea mecanismele i resorturile necesare pentru ca aceast posibilitate de utilizare a
aplicrii medierii s fie bine determinat, concret, efectiv, precis i nu doar himeric, nerealizabil i s nu
rmn uitat doar n zona bunelor intenii sociale. n acelai timp, statul trebuie s asigure o echilibrare ntre
respectarea dreptului de ndrumare spre mediere a prilor i buna administrare a justiiei.
n privina implementrii ideii de mediere n contiina cetenilor, se constat o reinere a forului intern
al fiecrei persoane, adeverind ceea ce Gustave Le Bon preciza: s nu se cread c o idee se impune i produce
efecte doar pentru c este socotit just108, ns dac trebuie o lung perioad pentru c ideile s se
implementeze n spiritul popoarelor, nu mai puin considerabil e durata necesar pentru a-l prsi109.
Totui, datorit dinamismului imprimat la nivel internaional cu privire la mediere, consider c i
obiceiul cetenilor notri de a accesa medierea, fiind o idee nc nou de rezolvare a conflictelor, va fi acceptat
de subcontientul public, dar trebuie impulsionat prin intermediul autoritii publice. n acest sens, l citez pe
Gustave Le Bon, care a spus: este o mare fericire faptul c ideile noi sfresc, n timp, prin a se face acceptate,
cci dac vechile idei ar fi fost absolut neschimbtoare, atunci civilizaiile nu ar fi nregistrat niciun progres110.
Potrivit afirmaiei N. Chomsy, ntr-o mare msur, dreptul existent reprezint anumite valori umane,
care sunt valori umane decente: iar dreptul existent, interpretat corect, permite multe dintre aciunile pe care
statul i poruncete s nu le faci.111
Legea medierii are nevoie de identificare a potenialului integrativ, astfel nct s poat fi valorizat i
acceptat ca un mod firesc de ctre societate.
n acest sens, consider c organele judiciare ar trebui s aib obligativitatea de a recomanda aplicarea
medierii n cauzele care justific aplicarea acestei proceduri.
n cazul medierii, ncrederea n instituia medierii este prioritar pentru a putea fi solicitat, dar preul
sczut al aplicrii acestei proceduri poate ridica anumite reineri de natur personal. Suntem de acord cu
prerea prof. t.Boncu, n ceea ce privete faptul c faptul c este ieftin se poate transforma uor n
dezavantaj: preurile sczute genereaz nencredere n mediator i suspiciuni cu privire la eficiena medierii112.
Potrivit lui B.Willmott113t, apud t. Boncu, procedura aceasta poate ntrzia acordul, n loc s-l grbeasc.
Mecanismul e simplu: fiecare parte ateapt de la cellalt s cedeze la presiunile exercitate de partea ter, fapt

106
Mark S. Umbreit (Universitatea din Minnesota, SUA) apud Tudorel Butoi, Ioana Teodora Butoi, Tratat universitar de
psihologie judiciar teorie i practic-, Editura Phobos, Bucureti, 2003, p.388.
107
Council Directive 2002/8/EC of 27 January 2003 to improve access to justice in cross-border disputes by establishing
minimum common rules relating to legal aid for such disputes, published in Official Journal of the European Communities,
L 26/41, in 31.1.2003.
108
Gustave Le Bon, Psihologia mulimilor, I.S.B.N. 973-99336-2-9, Editura ANTET XX PRESS, Filipetii de Trg,
Prahova, 2014, pag.24.
109
Gustave Le Bon, Psihologia mulimilor, I.S.B.N. 973-99336-2-9, Editura ANTET XX PRESS, Filipetii de Trg,
Prahova, 2014, pag.24.
110
Gustave Le Bon, Legile psihologice ale evoluiei popoarelor, Editura Antet XX PRESS, Filipetii de Trg, Prahova,
2015, p.92.
111
Noam Chomsky, Michael Foucault, Despre natura uman, Editura Tact, Cluj-Napoca, 2012, pag.59.
112
tefan Boncu, Negocierea i medierea. Perspective psihologice, Editura Institutul European, Iai, 2006, p.197.
113
B. Willmott, Dispute resolution delazed by third-party intervention, Personnel Today, 2/11/2003, p.8-9, apud tefan
Boncu, Negocierea i medierea. Perspective psihologice, Editura Institutul European, Iai, 2006, p.197.

34
care n realitate nu se poate ntmpla n mediere.
Totodat, susin prerea prof. t.Boncu cu privire la faptul c, dei exist conflict cu un grad sczut de
periculozitate social, medierea nu poate fi eficient n orice condiii, dar cu ct relaia dintre cei doi
negociatori e mai bun i cu ct diferendul este mai puin grav, cu att mediatorul are mai multe anse de
succes114.
Conform semnalrii aceluiai autor, exist o mediere contractual i o mediere emergent.
Medierea contractual, n opinia D.G. Pruitt i P.J. Carnevale, se desfoar pe baza unui set de
reguli prestabilite115, mediatorul avnd cu prile doar o relatie ocazional, creat de existena unui contract de
mediere, medierea care se desfoar ntre patronat i sindicate, precum i medierea comunitar, sunt medieri
contractuale116.
n ceea ce privete medierea emergent, potrivit prerii prof. t. Boncu, rolul celui ce se angajeaz
ntr-o mediere emergent este mult mai ambiguu, neconstns de reguli anterioare conflictului. El ntreine o
relaie cu prile i are interes n rezolvarea disputei. Tatl care intervine n cearta dintre copii, managerul care
dorete s mpace pe doi dintre subordonaii si sau statul care ncearc s sting diferendul dintre dou tri
vecine fac mediere emergent117.
Potrivit semnalrii D.I. Anche, n doctrin, s-a remarcat preferina mediatorilor pentru diverse
modaliti de mediere, dintre care medierea transformatoare, facilitar, sau evaluativ118.
Astfel cum precizeaz R.A.B. Bush i J. Folger, medierea transformatoare propune prilor aflate n
conflict un nou cadru de conciliere pentru nelegerea disputelor care se pot rspndi n comunitate i n
societate, dac indivizii nu manifest o atitudine de compasiune n relaiile dintre ei 119, acesta fiind obiectivul
acestui stil de mediere, iar nu ajungerea la un acord cu orice pre 120.
n ceea ce privete medierea facilitar, se preocup n mod deosebit de probleme procesuale aplicate n
cadrul medierii, acordnd o atenie deosebit dialogului i comunicarea necontradictorie, aceast modalitate a
medierii fiind avansat de R. Fisher i W. Ury, care ncurajeaz prile implicate n conflict s priveasc cu
flexibilitate interesele ce stau la baza conflictului 121.
Medierea evaluativ nu are interesul deosebit pentru metamorfozarea justiiei, ceea ce face ca, potrivit
D.I. Anche, mediatorul evaluativ s ofere prilor opiuni legale de rezolvare a conflictului, nsemnnd c:
medierea evaluativ este abordarea cea mai potrivit cu sistemul legal formal, aceasta i datorit faptului c
prima funcie a acesteia este de a rezolva conflictul, de o manier n care s se previn ncrcarea instanelor de
judecat. Medierea evaluativ a fost caracterizat ca fiind o lege formal cu alte mijloace, din cauz c
mediatorul evaluativ se supune unei logici juridice n ghidarea prilor aflate n conflict ctre o rezolvare a
acestuia, conform cu standardele instanelor de judecat 122.
O alt modalitate de rezolvare a conflictelor este medierea educaional, ce i gsete locul de
aplicare n sistemul educaional. Folosit deja n foarte multe state, pentru stingerea conflictelor aprute n
mediul educaional, tiut fiind faptul c se cere a fi aplicat aceast modalitate a medirii pentru a stinge
conflictul juvenil i care are drept scop prevenirea i reducerea delicvenei juvenile.
O alt mediere, cu un impact social foarte ridicat este medierea intercultural. Se tie c fiecare
persoan are ntiprit n subcontient comportamentul cultural al grupului de apartenen.
n sensul acesta, potrivit studiului de cercetare realizat de L.Mlodinov, cnd venim cu o explicaie
pentru sentimentele i comportamentul nostru, creierul desfoar o aciune care probabil ne va surprinde: el
caut n baza noastr mental de date privind normele culturale i alege ceva plauzibil123.
ntr-un amplu studiu asupra culturii organizaionale, G.Hofstende, G.J.Hofstende i M.Minkov, au
explicat paradigmele culturilor organizaionale, care reprezint acele ansambluri asociative de elemente ale

114
tefan Boncu, Negocierea i medierea. Perspective psihologice, Editura Institutul European, Iai, 2006, p.182.
115
D. G. Pruit i P. J. Carnevale, Negotiation in social conflict, Buckingham: Open University Press, 1993, Apud tefan
Boncu, Negocierea i medierea. Perspective psihologice, Editura Institutul European, Iai, 2006, p.182.
116
tefan Boncu, Negocierea i medierea. Perspective psihologice, Editura Institutul European, Iai, 2006, p.182.
117
tefan Boncu, Negocierea i medierea. Perspective psihologice, Editura Institutul European, Iai, 2006, p.182.
118
Diana-Ionela Anche, Medierea n viaa social-politic, Editura Universitar, Bucureti, 2011, p. 105.
119
R.A.B. Bush, J. Folger, The promise of Mediation: The transformative Approach to Conflict, ediie revzut, Jossez-Bass,
San Francisco, 1994, pag.119, apud Diana-Ionela Anche, Medierea n viaa social-politic, Editura Universitar, Bucureti,
2011, pp. 105-106.
120
Andrew Woolford, R. S. Ratner, Informal Reckonings. Conflict resolution in mediation, restorative justice and
reparations, Routledge Cvendish, New Zor, 2008, p.40, apud Diana-Ionela Anche, Medierea n viaa social-politic,
Editura Universitar, Bucureti, 2011, p. 106.
121
R. Fisher, W. Ury, Getting to Yes: Negotiating Agreement Without Giving In, 2nd edition, Penguin Boos, New York,
1991, apud Diana-Ionela Anche, Medierea n viaa social-politic, Editura Universitar, Bucureti, 2011, p. 106.
122
Diana-Ionela Anche, Medierea n viaa social-politic, Editura Universitar, Bucureti, 2011, p. 106.
123
Leonard Mlodinov, Subliminal. Cum ne determin incontientul comportamentul, Editura Humanitas, Bucureti, 2013,
p.251.

35
limbii aparinnd aceleiai clase morfo-sintactice sau/i semantice, i care posed ntre ele relaii virtuale de
substituie. Explicnd, printre altele, paradigma individualism-colectivism, G.Hofstende ne arat c
nenelegerea profund a softului mental al grupurilor de oameni asupra crora se aplic o schimbare, face ca
rezultatele ei s fie sistematic neateptate ori chiar contrare, deoarece simpla validare a unui model de schimbare
n alt parte nu garanteaz ansele lui de reuit ntr-o cultur diferit. n urma cercetrilor, G.Hostende a
constatat c: Negocierile din domeniul politicii sau al afacerilor, fie ele naionale sau internaionale, au n
comun anumite caracteristici universale: dou sau mai multe pri implicate avnd interese (parial) opuse; o
nevoie comun de acord din cauza unui avantaj ce ar decurge n urma acestui acord; un rezultat iniial nedefinit;
un mijloc de comunicare ntre pri; de ambele pri, o structur decizional i de control prin care negociatorii
se afl n legtur cu superiorii sau cu cei pe care i reprezint124.
n acest context, foarte fina apreciere a cercettorilor, face trimitere la cunoaterea i nelegerea
setului de valori culturale ale fiecrui grup care are o problem de rezolvat, indiferent de natura acesteia:
Pentru ca negocierile interculturale s fie eficiente e nevoie de nelegerea spectrului de valori culturale
mprtite de partenerii din alte ri. E nevoie i de capaciti lingvistice i de comunicare, aa nct mesajele
transmise celeilalte pri s fie nelese ntocmai. n fine, e nevoie de talent organizatoric pentru a pregti
ntlnirile i dotrile necesare, implicnd mediatori i interprei, i pentru a pune la punct comunicaiile
externe125.
Cunoscut din timpuri imemorabile, a mai existat i medierea divin, care fcea referire la
regulamentele morale ale societii existente la acel timp, ale crei reguli se regsesc n crile pe care le
studiaz religia, indiferent religie, confesiune i de rit.
Medierea internaional este consacrat n relaiile internaionale dintre state, n procedurile
Organizaiei Naiunilor Unite (ONU), Organizaia Naiunilor Unite pentru Educaie, tiin i Cultur
(UNESCO), Organizaia pentru Alimentaie i Agricultur (FAO - Food and Agriculture Organization of the
United Nations), Organizaia Internaional a Muncii (OIM), n procedurile diplomatice .a.
Concluzionnd, n cadrul studiului de cercetare pe care l-am realizat, am identificat urmtoarele
modaliti de manifestare a medierii:
- medierea extrajudiciar (mediere extraprocesual),
- medierea judiciar,
- medieriea obligatorie,
- medierea facultativ,
- medierea convenional,
- medierea ad-hoc,
- medierea instituional,
- medierea legal,
- medierea intrafrontalier,
- medierea transfrontalier,
- medierea restaurativ,
- mediere contractual,
- mediere emergent,
- medierea transformatoare,
- medierea facilitar,
- medierea evaluativ,
- medierea educaional,
- medierea intercultural,
- medierea internaional.
Va mulumesc pentru atenie.

124
Geert Hofstende, Gert Jan Hofstende, Michael Minkov, Culturi i organizaii. Softul mental. Cooperarea intercultural i
importana ei pentru supravieuire, Editura Humanitas, Bucureti, 2012, pp. 381-382.
125
Geert Hofstende, Gert Jan Hofstende, Michael Minkov, Culturi i organizaii. Softul mental. Cooperarea intercultural i
importana ei pentru supravieuire, Editura Humanitas, Bucureti, 2012, p.382.

36
 ISTORIA CASATORIEI SI A DIVORTULUI

Toi qui veux te marier et qui te marieras, as-tu Tu care vrei s te cstoreti
Jaimais mdit sur le Code civil ? Cu el i care o s te mrii cu el
Honor de Balzac, Ai reflectat vreodat asupra Codului civil ?
Le contract de mariage (1835 Honor de Balzac,
Contractul de cstorie (1835)

Prof.univ.dr. Antigona Iordana

SECTIUNEA I

Istoricul familiei influenteaza prezentul ei, att in ceea ce priveste aspectele legate de continuitate, ct
si pe cele referitoare la modificarile si intreruperile traditiei.
Casatoria - imperecherea - s-a nascut din bisexualitate. Casatoria este reactia oamenilor in a se adapta
la aceasta bisexualitate, in timp ce viata familiei este ansamblul ce rezulta din toate aceste adaptari evolutioniste.

Casatoria este durabila; ea nu este inerenta in evolutia biologica, dar ea a constituit baza evolutiei
sociale, si de aceea continuitatea existentei sale este asigurata intr-o forma certa.
Istoria evolutiei institutiei casatoriei este pur si simplu istoria ,,controlului sexual, sub presiunea
restrictiilor sociale, religioase si civile. Natura nu recunoaste ctusi de putin indivizii; ea nu tine cont deloc de
ceea ce noi numim ,,morala; ea afecteaza numai, si exclusiv, reproducerea speciilor. Conflictul social consta
intr-un razboi fara sfrsit intre instinctele fundamentale si etica, in evolutie.
Casatoria a dat umanitatii ,,caminul sau, fiind una dintre cele mai vechi si mai cunoscute institutii, insa
alaturi de ea, a existat in mod firesc divortul cunoscut ca modalitate de desfacere a casatoriei.
Termenul ,,divort, in franceza ,,divorce isi are etimologia in expresia latina ,,vel a diversitate
mentiune, vel quia in diversas partes eunt qui distrahunt matrimonium, cu alte cuvinte, de la diversitatea de
caractere a celor de la care provine si de la diversitatea de legaturi de unde se trage, in a se separa 126.
Divortul, ca institutie, are o istorie plina de senzational, cunoscnd reglementari cu profil distinct, in
diferite epoci istorice127.
Se pare ca cel putin cinci traditii diferite despre divort, au prevalat in diferitele culturi ale trecutului
indepartat128.
Prima dintre aceste traditii, accentua o granita larga in casatorie, cu libertatea fiecarui partener de a o
dizolva cnd ii va placea.
A doua traditie straveche, poate in unele cazuri o reactie la punctul de vedere lejer, mergea spre
extrema opusa, accentund indisolubilitatea casatoriei si nepermitnd pentru nici un motiv divortul.
A treia traditie permitea divortul pe baza intelegerii mutuale, cu exceptia cazului de amenintare sau o
alta forma serioasa de comportare nepotrivita. Atunci partea vatamata putea obtine aprobarea conducatorului
tribului sa divorteze, chiar si de un partener care nu dorea aceasta separare.
A patra traditie ii permitea numai barbatului sa divorteze. Desi existau acolo unele exceptii si calificari,
acest punct de vedere pare sa fi fost obisnuit in culturile stravechilor chinezi, azteci si in vechiul Orient
Apropiat, iar mai trziu in stravechiul crestinism.
O ultima traditie gasita la unele triburi stravechi americane dadea dreptul divortului femeii 129.

126
M.Proudhon, Cours de droit francais, Tome premier, Dijon, 1810, pag.285-286
127
I.D.Romasan, Dreptul familiei Casatoria, Ed.Imprimeriei de Vest, Oradea, 2002, pag.234
128
E.E.Joiner, Consideratii crestine despre divort si recasatorire, Ed.Gnosis, Bucuresti, 1999, pag.195

37
 Despre raporturile sociale ale umanitatii din era paleolitica, nu stim aproape nimic sigur. Insa,
locuintele de dimensiuni mai mari, arata ca unele populatii neolitice traiau in comunitati de mai multe familii,
organizate in clanuri - forma dominanta de organizare sociala - perpetuata (in anumite regiuni) cel putin din
ultima perioada a paleoliticului130. Documentatia arheologica lasa sa se inteleaga ca in epoca neolitica ar fi
prevalat monogamia131.

Asupra felului de organizare familiala a Mesopotamiei dispunem de informatii furnizate de Codul lui
Hammurabi, redactat in sec.al XVIII-lea i.Ch., ca o codificare a mai multor legi stravechi sumeriene si
akkadiene. De regula, se practica monogamia, dar daca sotia nu avea copii, sotul putea sa-si ia o a doua sotie132.
O casatorie incheiata fara un act scris nu era considerata valabila (C.H.128). Cnd sotia nu era in stare sa
conduca un menaj, sotul o putea repudia sau obliga sa ramna ca sclava (C.H.141). Insa sotul isi putea repudia
sotia numai printr-o hotarre a tribunalului, si numai pe motive serioase: sterilitate, boala grava 133, sau neglijarea
indatoririlor sale de sotie. Sotia adulterina era pasibila de pedeapsa capitala: prinsa in flagrant, sotul o putea
ineca, impreuna cu amantul ei (C.H.129). Acesta era singurul caz in care adulterul unui barbat putea fi pedepsit.
Daca sotul ,,a fost prins si luat (in robie) iar in casa lui n-a ramas nimic de mncare sotia putea trai cu un alt
barbat si sa aiba cu acesta copii (C.H. 134-136).

Despre conditiile casatoriei in Egiptul antic se sustine ca ar constitui ,,aproape o exceptie in intreaga
lume a Orientului Antic 134. Exista aici dovezi despre o alegere libera a partenerilor. Egiptenii erau monogami;
dar inaltii demnitari se considerau deosebit de onorati cnd regele le daruia din haremul regal o femeie de rang
superior sotiilor lor, pe care o luau ca a doua sotie.
Este probabil ca divortul se pronunta numai la cererea sotului (sau si a sotiei?) si in urma unei hotarri
judecatoresti135. Totodata in epoca foarte veche (sec.XI-VI i.Ch.) exista in Egipt si obiceiul ,,casatoriei de
proba: daca dupa un an de convietuire casatoria era desfacuta din vina unuia din soti sau pur si simplu din
nepotrivire de caracter, sotia se intorcea la parintii ei, lundu-si intreaga dota136.

Familia ebraica din perioada vietii de nomadism avea toate caracterele proprii regimului matriarhal,
insa odata cu trecerea la o viata sedentara, locul acestuia a fost luat de regimul patriarhal. Sotul putea sa se
desparta de sotie fara a fi tinut sa dea cuiva vreo explicatie, putea sa aiba doua sau chiar mai multe sotii daca
situatia sa economica ii permitea, dupa bunul sau plac se casatoreau copii sai - casatorii care erau contractate
fara nici un fel de act scris. Sotia putea fi usor repudiata, insa ea nu-si putea parasi sotul. Acesta nu putea fi
invinuit de adulter, dar sotia adulterina era expusa goala in public sau condamnata la moarte prin uciderea cu
pietre, prin lapidare. Daca femeia ramnea vaduva, fara copii, fratele fostului ei sot era obligat sa o ia de sotie,
spre a asigura descendenta familiei. Aceasta obligatie - numita levirat - era cunoscuta si de asirieni. Fratele
decedatului putea refuza aceasta casatorie, dar ramnea definitiv si grav dezonorat in ochii comunitatii 137.

Persia cunoaste si ea poligamia, insa de consideratie si de drepturile de stapna a casei se bucura numai
una din sotii, numita ,,privilegiata. In familia regala si in familiile nobililor, casatoriile intre frate si sora erau -
ca si in Egipt - frecvente138. Casatoria se contracta prin plata unei sume de bani parintilor logodnicei. Femeia
datora ascultare absoluta sotului ei. Se pastreaza si aici obiceiul leviratului: daca sotul deceda fara a avea copii
de sex masculin vaduva se casatorea cu ruda lui cea mai apropiata.

In India, legile brahmanice codificau, riguros si precis, opt tipuri de casatorie. Parintii stabileau
casatoria copiilor lor inca de mici, casatorindu-i efectiv cnd fata implinea 12 ani, chiar daca nu era inca nubila.
Codul lui Manu139 prevedea ca ,,Daca se prezinta un pretendent distins, frumos, din aceeasi casta, tatal va putea
sa-i dea fiica in casatorie, dupa rnduiala, chiar daca ea nu a implinit inca vrsta de 8 ani (IX.88). Adulterul era
un fapt rar. Poligamia era permisa (dar legile brahmanice recomandau monogamia). Casatoria era indisolubila,
divortul nefiind admis dect in vremurile cele mai indepartate. Astfel, Codul lui Manu aproba divortul in

129
Article on ,,Divorce in The New Schaff-Herzog, Encyclopedia of Religious Knowledge (New York: Funk and
Wagnallo, 1909), volume III, pag.452
130
Ovidiu Drimba, Istoricul culturii si civilizatiei, vol.I, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1984, pag.41
131
Idem, pag.42
132
,,... dar aceasta nu va sta pe picior de egalitate cu sotia, C.H., 145
133
Dar in acest caz sotul era obligat sa o gazduiasca in casa lui si sa-i asigure intretinere toata viata (C.H.148)
134
O.Drimba, op.cit., pag.133
135
Idem, pag.134
136
Sistemul dotei avea in Egipt o alta functie si o alta forma de administrare dect in alte tari ale antichitatii.
137
O.Drimba, op.cit., pag.178
138
Idem, pag.218
139
Codul lui Manu dateaza din perioada cuprinsa intre anii 200 i.Ch 200 d.Ch.

38
favoarea barbatilor, in anumite cazuri: daca sotia e betiva, cu purtari rele, nesupusa, bolnava, rea sau risipitoare
(IX.80) si numai pentru cei care apartineau ultimelor doua caste. Insa, ct timp poligamia a fost permisa nu s-a
pus problema repudierii - barbatul fiind obligat sa-si intretina toate sotiile. Odata cu stapnirea musulmana
situatia femeii a decazut: casatoria fiind considerata indisolubila chiar si dupa moartea barbatului; vaduva nu se
mai putea casatori - pentru ca astfel sa-si poata reintlni sotul intr-o viitoare existenta - dect eventual, cnd nu
avea copii.

Stravechiul popor chinez considera ca rostul familiei era procreatia. Femeia care nu putea avea copii il
indemna pe sot sa-si ia o concubina. Casatoria, hotarta de parintii tinerilor - chiar fara ca acestia sa se fi vazut
vreodata - avea drept scop ,,indeplinirea datoriilor rituale fata de stramosi si perpetuarea generatiilor. In sec.al
V-lea i.Ch. legea ii obliga pe parinti sa-si casatoreasca copiii, cel mai trziu la implinirea vrstei de 20 de ani
pentru baieti, si 17 ani pentru fete. Casatoria nu putea fi incheiata dect intre doi tineri, care nu aveau acelasi
nume de familie. In casa mirelui tinerii se inchinau in fata tablitei cu numele stramosilor: act care reprezenta
elementul religios al casatoriei140.
Divortul era simplu, casatoria nefiind socotita o legatura indisolubila. Despartirea era oricnd posibila,
pe baza consimtamntului mutual. Cnd acesta lipsea, femeia putea fi repudiata de sot pentru unul din cele 7
motive stabilite de traditie: lipsa de respect fata de socrii, sterilitate, adulter, gelozie, furt, limbutie si boli care o
impiedicau sa participe la cultul stramosilor (de ex.: epilepsia). Insa nici unul din aceste motive nu era valabil
daca femeia nu mai avea parinti, daca purtase deja doliu pentru unul din socrii ei sau daca sotul ei se imbogatise
dupa data casatoriei lor. In epoca Zhou (1150-249 i.Ch) poligamia era admisa numai in cazul in care sotia nu
putea avea copii141.
Femeia isi pastra si dupa casatorie numele sau de familie. Ea nu putea cere divortul, dar putea oricnd
sa-si paraseasca sotul si sa se intoarca la parintii ei.

Casatoria japoneza era si ea hotarta de parinti - dar in provincii aveau loc si ,,casatorii pe furate.
Functiona si asa numita ,,casatorie de proba. In familiile aristocratice poligamia era curenta. Ceremonia
casatoriei era simpla, dar casatoria nu se considera consumata dect dupa nasterea primului copil. In cazul in
care femeia era sterila, sotul - chiar taran - isi putea lua, in mod liber, o concubina, putea divorta usor si putea
sa-si repudieze pur si simplu sotia. Insa sotia nobilului sau a samuraiului putea sa se desparta de sot nu prin
divort, ci - cnd sotul nu era de acord - fugind si adapostindu-se intr-o manastire, unde daca ramnea trei ani era
considerata in mod legal divortata.

Primele radacini ale familiei europene apar in civilizatiile mediteraneene clasice ale Greciei si Romei -
dar si in societatile tribale celtice si germanice care au dominat o mare parte a vestului continentului - pe vremea
cnd civilizatiile Greciei si Romei, cunosteau o maxima inflorire in sud.
S-a considerat142 ca ambele civilizatii sunt responsabile de existenta unor aspecte importante ale
familiei in Europa de mai trziu, in special Roma pentru dreptul familiei, si triburile teutonice pentru trasaturi
specifice precum conceptualizarea bilaterala a rudeniei si accentul pus pe ,,individualism.
Stim putine lucruri despre familia europeana din perioada preclasica. Au fost reconstituite doar
sistemele de inrudire ale popoarelor care cunosteau scrierea. Acestea se limiteaza la greci si la romani,
tangential la cretani si, comparativ, la alte popoare din vestul Mediteranei. In ceea ce priveste familia clasica,
majoritatea textelor sunt literare - in cazul grecilor, si juridice - in cazul romanilor.

Desi Grecia antica a contribuit extrem de mult la dezvoltarea culturii europeane, la nivelul familiei
civilizatia clasica nu a lasat o mostenire notabila. In Grecia antica, la vrsta de 20 de ani, dupa ce isi termina
stagiul militar- efebia- tnarul se putea casatori, desi nici o lege nu-l impiedica sa o faca si la 18 ani. Fetele se
casatoreau de regula la 14-15 ani. Casatoria o hotarau parintii tinerilor, iar scopul acesteia era procreatia. La
Atena nici o lege nu interzicea relatiile incestuoase dintre frate si sora, iar casatoria intre fratii vitregi era
posibila si cu att mai mult intre veri sau intre unchi si nepoata. Actul casatoriei consta dintr-un ritual simplu: in
prezenta familiei si a unor martori cei doi tineri isi dadeau mna, in timp ce mirele si tatal (sau tutorele) miresei,
isi declarau solemn consimtamntul, oral, fara nici un act scris. In Grecia clasica femeia nu avea, de fapt, un
statut juridic. La actul casatoriei nu i se cerea adeziunea. Zestrea femeii era administrata de sot, ea fiind supusa
tutelei lui. Sotul isi putea repudia oricnd sotia, chiar fara a trebui sa invoce vreun motiv, insa cum in acest caz
sotul avea obligatia de a-i restitui dota, acesta evita divortul, putnd avea alte legaturi cu o concubina, o
curtezana, sau cu sclavele casei. Femeia avea dreptul sa ceara divortul ( adulterul sotului nu constituia un motiv
valabil ) adresndu-se arhontelui printr-o petitie, care nu era luata in consideratie dect daca ea dovedea ca

140
O.Drimba, op.cit., pag.334
141
Idem, pag.335
142
Jack Goody, Familia europeana, O incercare de antropologie istorica, Editura Polirom, Bucuresti, 2003, pag.11-12

39
fusese maltratata; incet, acest drept ramane pur teoretic. Daca ramanea vaduva, femeia revenea sub autoritatea
tatalui ei, care o putea remarita dupa bunul sau plac, sau insusi primul sot putea indica inainte de a muri, cu cine
trebuia sa se recasatoreasca.

In epoca foarte veche romanii cunosteau familia patriarhala ca forma de comunitate umana proprie
societatii gentilice, aflata in ultimul stadiu de descompunere 143, familie patriarhala de tipul cel mai pur:
autoritatea absoluta a parintelui, starea de dependenta accentuata a sotiei si a copiilor, rudenia numai in linie
paterna.
Seful familiei este paterfamilias, care in sens tehnic si in opozitie cu filiimilias si celelalte persoane
alieni juris supuse autoritatii primului, este omul sui juris, nesupus autoritatii niciunei alte persoane, seful
familiei, is qui in domo dominum habet144.
La origine, paterfamilias stapnea deopotriva animalele, sclavii, sotia si copiii, romanii calificnd acest
drept general ,,manus. De aici se desprinde puterea lui asupra sclavului (dominica potestas), asupra
cetateanului ce-i fusese vndut (causa mancipii), asupra sotiei (manus propriu-zisa) si, dupa cum dreptul de
proprietate asupra animalelor si sclavei ii conferea proprietatea asupra puilor animalelor sau asupra copiilor
sclavei, tot astfel manus asupra sotiei, il face sa dobndeasca patria potestas, in privinta copiilor sai. Puterea
parinteasca nu se exercita dect asupra fiilor si fiicelor (filiifamilias, filiaefamilias) iar de aici incolo numai
referitor la nepotes ex filio, stranepoti etc., dar nu si la nepotes ex filia145. Totodata, schimbarile aduse in
alcatuirea familiei depindeau tot de paterfamilias, sotia fiului trebuia acceptata de el, iar casatoria fiicei lui,
autorizata. Copiii nascuti din casatoria fiului cadeau in patria potestas a bunicului iar nu a tatalui lor, iar sotia
fiului maritata cu manus este fata de tatal acestuia loco neptis si va fi supusa autoritatii sale. In familia romana
autoritatea lui paterfamilias era nelimitata si absoluta, el avnd drept de viata si de moarte asupra sotiei si
copiilor sai. Treptat aceste drepturi tiranice au fost ingradite: dar pna in sec.I d.Hr. sotul mai avea inca dreptul,
in anumite cazuri, sa-si ucida sotia146.
Izvorul de unde decurgea in mod natural puterea parinteasca era casatoria. Cercetnd definitiile
casatoriei lasate de literatii si juristii Romei, gasim la inceputurile cetatii, marturisirea brutala ca prin casatorie
se intelegea uniunea barbatului cu femeia in vederea procrearii copiilor: liberorum quaerendum gratia (pentru a
avea copii). Jurisconsultii clasici dau insa o alta valoare casatoriei vaznd in ea consortium totius vitae, divini et
humani juris communicatio147, o uniune pe viata.
Casatoria romana se realiza la origine prin trecerea femeii sub puterea barbatului 148.
In epoca veche se practica, in exclusivitate, casatoria cu manus, insa la sfrsitul republicii, in conditiile
dezvoltarii economiei de schimb, structurile sociale, inclusiv familia romana, si-au schimbat fizionomia,
casatoria cu manus caznd treptat in desuetudine, locul sau fiind luat de casatoria fara manus, aceasta sfrsind
prin a fi singura forma intrebuintata. Aproape intotdeauna justae nuptiae, matrimonium legitimum, erau
precedate de logodna (sponsalia) ce consta intr-o promisiune solemna (sponsio) de a incheia casatoria, pornita la
inceput de familia femeii, apoi efectuata reciproc de familiile celor doi logodnici. Uznd de sponsio, o forma a
contractului verbal, cel ce rupea logodna se expunea la plata unei despagubiri. Cu timpul, promisiunea
pierzndu-si caracterul solemn, nu mai atragea in caz de neexecutare daune-interese, ci pierderea darurilor
facute, infamia, etc149.
Casatoria cu manus se realiza in trei forme: confarreatio, usus si coemptio150.
Confarreatio era o forma de casatorie rezervata patricienilor si presupunea prezenta viitorilor soti, a lui
pontifix maximus, a flaminului lui Jupiter, precum si a zece martori 151. Plebeii nu aveau acces la confarreatio,
asa ca traiau in uniuni nelegitime. Astfel ca pentru a permite si plebeilor sa dobndeasca puterea asupra
femeilor, s-a creat casatoria numita usus, ce consta in coabitarea vreme de un an a viitorilor soti, dupa care
femeia cadea sub puterea barbatului. Legea celor XII Table oferea femeii mijlocul de a intrerupe aceasta stare:
ea nu avea dect sa paraseasca domiciliul conjugal trei nopti (usurpatio trinoctii) in fiecare an. Coemptio a
aparut mai trziu si se realiza printr-o autovnzare fictiva a viitoarei sotii catre viitorul sot. Aceasta forma a fost
intotdeauna accesibila plebeilor.

143
Emil Molcut, Dan Oancea, Drept roman, Casa de editura si presa ,,Sansa SRL, Bucuresti, 1993, pag.95
144
Paul Frdric Girard, Manuel lmentaire de Droit Romain, Librairie Arthur Rousseau, Paris, 1924, pag.143
145
C.Stoicescu, Curs elementar de Drept Roman, Institutul de Arte Grafice ,,Bucovina, editia a III-a, Bucuresti, 1931,
pag.94
146
O.Drimba, op.cit., pag.735
147
Modestin D., 23, 3, De ritu nupt., 1. in V.Basanoff, R.H.1930, pag.603-604
148
E.Molcut, D.Oancea, op.cit., pag.99
149
C.Stoicescu, op.cit., pag.101
150
Cicero, Pro Flacco, 34, in E.Molcut, D.Oancea, op.cit., pag.99
151
E.Molcut, D.Oancea, op.cit., pag.99

40
 Pentru casatoria fara manus nu se prevedea nici o solemnitate, femeia se instala in casa barbatului -
deductio mulieris in domun mariti - cu aceasta ocazie organizndu-se o petrecere. Insa aceasta forma a casatoriei
nu trebuie confundata cu asa numitul concubinatus152.
Conditiile de fond ale ambelor forme ale casatoriei romane erau: connubium, consimtamntul si vrsta.
Connubium, in sens larg, desemna aptitudinea unei persoane de a contracta justae nuptiae, iar in sens
restrns, desemna aptitudinea a doua persoane determinate de a se casatori intre ele. Existau anumite imprejurari
care impiedicau doua persoane sa se casatoreasca, desi aveau connubium, in sens larg153. Impiedicarea cea mai
fireasca la casatorie o reprezenta rudenia. Rudenia in linie directa era piedica la casatorie la infinit, iar rudenia in
linie colaterala numai pna la gradul al 5-lea, iar mai trziu pna la gradul al 4-lea. In epoca principatului s-a
admis, in mod exceptional, chiar si casatoria intre colateralii de gradul trei (unchi si nepoata de frate) 154.
Afinitatea, adica raportul stabilit intre sot si rudele celuilalt sot, a devenit piedica la casatorie in epoca
principatului, dar numai cea in linie directa nu si cea in linie colaterala. O alta serie de piedici proveneau din
diferenta de clasa si rang social al sotilor. Legea celor XII Table prevedea interdictia: conubia. . . ut ne plebi
cum patribus essent, interdictie desfiintata in anul 309 d.Hr. de legea Canulia, iar o prohobitie asemanatoare
exista pentru casatoriile dintre ingenui si dezrobiti, desfiintata de legea Iulia de maritandis ordinibus.
Alte impedimente la casatorie existau pentru diferite motive: legea Iulia de adulteriis oprea casatoria
intre sotul adulter si complicele sau; rapitorul nu putea sa se insoare cu femeia rapita, chiar daca aceasta ar fi
consimtit; tutorele nu putea lua de sotie pe fosta pupila; inaltilor functionari din provincii (si fiilor lor) nu le era
ingaduit sa se insoare cu femeile acelei provincii; soldatii din legiuni, pna in sec. al IV-lea d.Hr., nu se puteau
casatori; justae nuptiae nu se putea incheia intre evrei si crestini, etc155.
Consimtamntul affectio maritalis se cerea in epoca veche viitorilor soti numai daca erau persoane
sui juris (in puterea lor); cnd erau alieni juris (in puterea altora) ceea ce se intmpla mult mai des, trebuia ca
paterfamilias sa consimta. Daca viitorii soti se aflau sub puterea parinteasca, era suficient consimtamntul celor
doi sefi de familie. In epoca clasica se cerea consimtamntul viitorilor soti, chiar daca erau persoane alieni
juris156, insa niciodata acestia, orict de inaintati in vrsta ar fi fost, nu puteau sa incheie justae nuptiae numai
prin propria lor vointa si fara autorizarea sefului familiei 157.
Vrsta. In timpurile mai indepartate problema era rezolvata in fapt, dupa aprecierea parintilor: ei
hotarau ex habitu corporis (dupa starea corpului). Mai trziu s-a adoptat pentru fete vrsta fixa de 12 ani si 14
ani pentru baieti.
In legatura cu efectele casatoriei romane trebuie amintit ca in cazul conventio in manum sotia parasea
familia proprie si intra cu totul in familia sotului, fiind considerata o fiica a acestuia. Pentru paterfamilias al
sotului se considera ca loco neptis, pentru sot este loco filiae, pentru copiii ce-i va avea va fi loco sororis. In
schimb, sotia devenea agnata barbatului si a agnatilor acestuia. Sotia in manu putea face obiectul unei
revendicari si a unei parasiri noxale, era un instrument de achizitiune, intocmai ca sclavul sau fiul, putea fi
gonita prin repudiu, pedepsita si chiar ucisa, dupa consultarea prealabila a rudelor ei de snge 158. Bunurile dotale
intrau in proprietatea barbatului, femeia maritata in manus neavnd bunuri proprii. Drepturile ei de mostenire
pierdute - in familia proprie - sunt inlocuite prin altele, la succesiunea sotului, unde vine in calitate de heres sua
(mostenitoarea sa).
In casatoria fara manus femeia ramnea sub puterea tatalui ei, asa inct, din punct de vedere civil, era
considerata straina att fata de barbat, ct si fata de copii. Ea nu avea drepturi succesorale in familia sotului, dar
venea la mostenire in familia de origine. Cu timpul, prin reforme pretoriene si imperiale, mama si copiii au fost
chemati la succesiune, in calitate de cognati159.
Dreptul roman autoriza divortul intr-o maniera larga fara interventia judecatorului, chiar si fara
consimtamntul ambilor soti; repudierea unilaterala era posibila, att din partea femeii ct si a barbatului 160.
Disolutia unei casatorii putea fi voluntara sau fortata 161. Cauzele disolutiei fortate erau:
a) moartea unuia dintre soti;
b) pierderea libertatii unuia dintre ei, care in practica rezulta din captivitate, caci o casatorie nu putea sa
subziste cnd era incheiata cu un sclav. Numai in cazul reintoarcerii in patrie a sotului prins consecintele acestei

152
Pentru amanunte vezi Cap.II, Sect.4, pct.4.2.
153
E.Molcut, D.Oancea, op.cit., pag.100
154
Idem, pag.100
155
C.Stoicescu, op.cit., pag.104
156
E.Molcut, D.Oancea, op.cit., pag.100
157
C.Stoicescu, op.cit., pag.103
158
Idem, pag.106-107
159
E.Molcut, D.Oancea, op.cit., pag.101
160
M.Planiol, Ge.Ripert, Trait pratique de droit civil francais, Tom II, Paris, Librairie generale de droit et de jurisprudence,
1926, pag.392
161
P.F.Girard, op.cit., pag.168

41
captivitati puteau fi inlaturate postliminium, cu distinctia dintre res juris si res facti. Conventia in manum intra in
prima categorie si era privita ca nefiind intrerupta, dar casatoria fara manus facnd parte din a doua categorie,
inceta odata cu captivitatea, afara numai daca ambii soti nu fusesera luati prizonieri impreuna si dusesera in
continuare traiul comun ;
c) pierderea cetateniei - capitis deminutio media rezulta, de exemplu prin condamnarea unuia dintre
soti la deportare, caci nu putea fiinta matrimonium justum cu un peregrin;
d) in fine, capitis deminutio minima, transforma drepturile de familie, producnd acelasi rezultat cnd
era vorba de casatorie cu manus, iar pentru cea fara manus numai cnd noua situatie a unuia dintre soti nu
crease cumva fata de celalalt un fel de rudenie, de exemplu, unul dintre soti fusese adoptat de parintele celuilalt
fara o emancipatiune prealabila a copilului adoptantului.
Trecnd la modurile voluntare (divortium in sens larg) s-a constatat ca in Roma primitiva sotul, caruia
manus ii conferea asupra sotiei aproape toate drepturile unui stapn asupra sclavului, putea s-o repudieze pentru
anumite greseli grave, dupa consultarea cognatilor ei. Motivele admise pentru desfacerea casatoriei celebrate
prin confarreatio erau adulterul, intrebuintarea farmecelor si furtul cheilor camerei unde se pastra vinul 162.
Repudiul sotului gonea pe femeie din caminul conjugal, insa nu rupea manus. Pentru a desfiinta aceasta
legatura, barbatul uza pentru ipoteza confarreatio, de o ceremonie religioasa inversa, diffarreatio, iar pentru
forma coemptio si foarte probabil pentru usus, de o remancipatio, adica de o mancipatiune facuta unui tert care
proceda la dezrobirea femeii163. In aceasta perioada repudiul emana numai de la sot fiind interzis sotiei; dreptul
clasic inspirndu-se din principiile casatoriei sine manu, a permis si sotiei sa ceara, la rndul ei, desfacerea lui
manus. Desfacerea casatoriei fara manus era mai simpla, caci intemeindu-se mai ales pe consimtamntul
partilor, este normal ca atunci cnd acel consimtamnt nu mai exista, sa dispara si casatoria. Cu toate atenuarile
aduse de legislatia imperiala, dreptul de repudiu recunoscut sotilor a ramas intact, orice conventie contrara fiind
lovita de nulitate: pacta ,,non licet divertere non valere.
Legea Iulia de adulteriis edictata de August (27 i.Hr. 14 i.Hr.) a introdus pentru repudiul unilateral
anumite forme: o declaratie verbala facuta in prezenta a sapte martori sau notificata printr-o scrisoare libellus
repudii - inmnata celuilalt sot de un libert.
Repudiul nejustificat - repudium sine nulla cauza - expunea la anumite pedepse pe acela care luase
initiativa. Repudiul justificat prin vina celuilalt sot repudium ex justa causa atragea pentru sotul culpabil
penalitati diverse.
Repudiul bazat pe un motiv neimputabil sotului parasit (absenta, impotenta, juramnt de castitate) nu
expunea la penalitati pe nici unul dintre soti.
Divortul propriu-zis, divortul prin consimtamnt mutual divortium communi consensu a putut
intotdeauna avea loc prin simplul acord de vointa, fara interventia niciunei autoritati civile sau religioase. El a
fost suprimat vremelnic de Justinian, sub sanctiuni foarte aspre, dar restabilit de Justin al II-lea.
Dupa razboaiele punice si mai ales in epoca Imperiului, odata cu afluenta de bogatii aduse la Roma prin
jefuirea provinciilor cucerite, odata cu cresterea luxului si a influentelor helenistice, divorturile devin tot mai
obisnuite si tot mai numeroase, reflectnd intr-un fel, decadenta morala a societatii romane.
Usurinta cu care se permitea divortul, a dus in mod fatal la o inmultire periculoasa a despartirilor. De
unde in vechea societate romana desfacerea casatoriei era privita ca o hotarre de o extrema gravitate, Seneca
povesteste ca in timpul sau ,,Nici o femeie nu putea sa se rusineze ca-si desface casatoria, fiindca femeile cele
mai ilustre aveau obiceiul sa-si numere anii nu dupa numele consulilor, ci dupa acel al barbatilor. Ele divortau
ca sa se casatoreasca si se casatoreau ca sa divorteze 164. Incepnd cu Justinian, 527-565 d.Hr., modificndu-se
in mod substantial legislatia, divortul la romani si in provincii este relativ ingradit.

Dreptul matrimonial al celtilor prezinta aspecte neintlnite la vreun alt popor din Europa acelor timpuri,
mai ales prin pozitia sociala si juridica a femeii. Casatoria era considerata o uniune liber consimtita, care putea fi
oricnd desfacuta. In principiu, femeia avea dreptul sa-si aleaga in mod liber sotul.
In Gallia, la incheierea casatoriei fiecare dintre soti trebuia sa-si aduca partea sa de dota, iar in Irlanda,
unde situatia femeii era mai privilegiata dect in alte regiuni celte, viitorul sot trebuia sa verse tatalui fetei un
,,drept de cumparare (coibche). In Tara Galilor, parintele transmitea regelui sau ,,dreptul de cumparare primit
pentru fiica lui.
La celtii irlandezi existau 10 forme de casatorie, primele trei fiind forme de casatorie obisnuita,
deosebindu-se una de alta doar prin raportul diferit al situatiei economice a celor doi, iar celelalte sapte cazuri
erau diverse forme de convietuire temporara sau de casatorie neregulata, incheiata prin rapire, viol sau in secret,
fara consimtamntul parintilor, etc.165 Dupa casatorie, femeia irlandeza nu era integrata in familia sotului ca la

162
Plutarch, Rom.22 in C.Stoicescu, op.cit., pag.109
163
Gaius, 1, 115, 118, 137 si 137 a in C.Stoicescu, op.cit., pag.110
164
Seneca, De benef., 3, 16 in C.Stoicescu, op.cit., pag.111
165
O.Drimba, op.cit., vol.II, 1987, pag.37

42
romani ci continua sa posede bunurile personale si sa dispuna liber de zestrea sa. Ceremonia casatoriei, in care
nu intervenea nici un act religios, se rezuma la un ospat, casatoria ramnnd un simplu act contractual, avnd la
baza ,,dreptul de cumparare si libertatea deplina a celor doi soti. Desfacerea casatoriei nu avea insa caracterul
de repudiere a sotiei. Divortul se obtinea foarte simplu.
In Gallia si Irlanda consimtamntul mutual era suficient. In Gallia, sotul putea obtine divortul imediat
daca sotia ii adresase cuvinte de grava jignire, iar ea obtinea imediat divortul daca sotul se facea vinovat de
adulter166. Poligamia era admisa, mai precis: concubinajul era recunoscut oficial, drepturile concubinei formnd
obiectul unor cutume precise. Sotia se putea impotrivi sa i se aduca in casa o concubina, iar la insistentele
sotului, sotia avea un motiv legal de divort. La gali exista si forma ,,casatoriei de proba, care putea deveni
definitiva daca din aceasta convietuire se nastea un copil.

Germanii, asemeni altor popoare ,,barbare nu aveau sisteme de scriere (in afara de rudimentarele
,,rune) inainte de contactul cu civilizatiile clasice. In ceea ce priveste informatiile despre relatiile de rudenie
(casatorie, divort, familie) avem prea putine date, cu exceptia comentariilor scriitorilor romani. De exemplu
Tacitus, 55-120 d.Hr., recurgea adesea la tipuri ideale, in parte din ignoranta, in parte pentru a face afirmatii cu
caracter politic asupra vietii romane 167. In opinia autorilor antici, despre germani, sentimentele de admiratie se
impletesc cu cele de dispret. Se pare ca legaturile de familie si simtul onoarei familiei erau foarte puternice.
Tacitus criticnd implicit viata romanilor - ii elogiaza pe germani pentru ca ,,la dnsii casniciile sunt aspre si
in nici o alta privinta n-ai putea sa lauzi mai mult naravurile lor. Caci aproape numai ei dintre barbari se
multumesc cu o femeie 168. Si tot el afirma ca: ,,Femeile traiesc ingradite-n curatia lor... Preacurviile sunt foarte
putine si pedeapsa lor, lasata-n seama barbatului, se da pe loc: cu parul taiat si-n pielea goala barbatul o alunga
pe femeie din casa; sub ochii rudelor; si-o poarta in batai prin tot satul 169. Adulterul barbatului nu era niciodata
sanctionat.
Vechiul obicei al rapirii miresei persista, dar pastrnd acelasi sens: sub forma contractului matrimonial,
tnarul ducea tatalui fetei ,,pretul de cumparare fara de care actul casatoriei nu era valabil din punct de vedere
juridic.

Aparitia crestinismului a modificat radical multe aspecte majore ale familiei europene. Unii istorici au
sustinut ca aceste schimbari au avut legatura cu importanta sporita acordata familiei conjugale, fenomen despre
care unii romanisti considera ca a luat amploare in timpul Imperiului Roman 170.
Inca din Evul Mediu timpuriu o casatorie legitima in Bizant prevedea celebrarea religioasa, ritualul
religios dnd valoare legala actului casatoriei 171.
Legea stabilise ca baietii se puteau casatori de la vrsta de 14 ani, iar fetele de la 12. Cum alegerea
viitorilor soti apartinea parintilor, acestia isi puteau logodi copiii chiar inainte de a implini 7 ani. Insa actul
logodnei care la romani consta intr-o simpla promisiune capata, potrivit dreptului bizantin, o valoare
juridica, necunoscuta in dreptul roman, intruct logodna incheiata cu binecuvntarea unui preot a fost practic
echivalata cu casatoria.
Biserica a introdus noi reguli ale casatoriei, modificndu-le pe cele deja existente. Ele interziceau
casatoria intre rudele apropiate, nu doar cu cele consangvine, ci si cu rudele prin alianta si, mai trziu, cu cele
spirituale, dobndite prin botez sau cununie. Interdictiile care au afectat Europa de mai trziu, par sa fi debutat
cu interzicerea casatoriei cu fratele sotului leviratul prin canonul 2 al Consiliului de la Neocezareea din anul
314 d.Hr.
Codul lui Theodosius din 438 d.Hr. prevedea chiar pedeapsa cu moartea pentru cei ce se casatoreau
daca erau veri primari. Mai trziu, la sfrsitul sec.al IV-lea, in Europa Orientala, celor care se casatorisera cu
sora sotiei dupa moartea celei din urma (sororat) sau cu fiica fratelui lor, le era interzis accesul la functiile
ecleziastice.
In sec.al VIII-lea, Papa a extins interdictia casatoriei intre rude pna la al 7-lea grad, interdictie redusa
apoi pna la gradul al 4-lea. La longobarzi se interzicea casatoria cu mama vitrega, cu fiica vitrega si cu
cumnata, iar la franci, intre fina si nas.
O alta interdictie impusa de Biserica a fost casatoria intre crestini si necrestini (musulmani si evrei),
precum si pentru casatoriile incheiate intre oamenii liberi si sclavi.
Celibatul preotilor a fost impus mai trziu, dupa reforma Papei Grigorie VII (1073-1085).

166
Idem, pag.38
167
J.Goody, op.cit., pag.61
168
Tacitus, Despre originea si tara germanilor, Opere I, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1958, pag.28
169
Idem XIX, 1
170
P.Veyne, La famille et l`amour dans le haut empire romain, in Annales E.S.C.nr.33/1978, pag.35-63
171
O.Drimba, op.cit., vol.II, pag.180

43
 Mai complicata a fost problema divortului, institutie cunoscuta att in dreptul roman, ct si in legislatia
lui Justinian. Biserica a sustinut intotdeauna indisolubilitatea casatoriei, adoptnd pozitia formulata in sec.al V-
lea d.Hr. de teologul si filosoful Aurelius Augustinus, Conciliul de la Trente in 1563 interzicnd divortul.
Conform invataturilor lui Isus: ,,toti barbatii care-si repudiaza sotiile si se casatoresc cu altele, comit un
adulter, iar acela care se casatoreste cu o femeie repudiata de sotul sau, comite un adulter 172.
In schimb, o lege longobarda de la sfrsitul sec.al VII-lea d.Hr. permitea repudierea chiar a unei sotii
nevinovate, iar sotului sa se recasatoreasca. Edictul din 731 d.Hr. dat de Liutprand, recunostea alaturi de
legislatiile altor popoare germanice anularea casatoriei in caz de separare a sotilor si admitea repudierea sotiei
in caz de adulter, sterilitate, practicarea vrajitoriei si uneltire contra vietii sotului.
In 1164 d.Hr., Peter Lombard declara in ,,Sentinte:
1) legamntul casatoriei face acest act indisolubil;
2) singura biserica, si nu partenerii casatoriei, poate decide asupra problemelor de conflict.
Incepnd cu Papa Leon IX (1049-1054) si sfrsind cu Grigorie al IX-lea (1227-1241) s-a desfasurat
marea reforma gregoriana si astfel o redefinire a statutului casatoriei, Biserica impunndu-si modelul sau.
Diverse aspecte au fost codificate prin aceasta reforma; tribunalele ecleziastice au fost investite cu judecarea
problemelor matrimoniale.
Teologii au afirmat cu tarie ca existenta consimtamntului celor doi viitori soti este necesar
pentru a putea fi legitimata casatoria.
In unanimitate s-au pronuntat impotriva casatoriilor incestuase.
Conciliul a impus publicitatea, adica anuntarea viitoarei casatorii cu cteva zile inainte de a se
celebra, pentru a se evita casatoriile clandestine.
Cei vinovati de poligamie sau divort erau excomunicati, casatoria in conceptia lui Hristos si a
Bisericii fiind unica si indisolubila.
Astfel, aripa stricta a Bisericii a condamnat divortul, acest fapt fiind dominant si astazi in morala
teologiei catolice.
Biserica ortodoxa, care a rezultat dintr-o impartire intre Biserica din Estul si cea din Vestul Europei, in
anul 1054 d.Hr. nu avea o pozitie oficiala despre divort, acesta fiind permis pentru adulter, dar, in practica si alte
forme au fost echivalate adulterului.

In Anglia medievala, curtile ecleziastice controlau o mare parte a vietii domestice, in special casatoria.
In anii 1530, odata cu victoria protestantismului si autoproclamarea lui Henric al VIII-lea in functia de
conducator al Bisericii, curtile ecleziastice nu si-au pastrat autoritatea anterioara insa detineau in continuare
importante sfere de control in problemele domestice. Abolite de Commenwealth, au renascut in 1660,
continund sa pedepseasca sexul in afara casatoriei, adulterul si alte crime morale 173. Edward al VI-lea (1547-
1553) a facut eforturi sa liberalizeze legile divortului, dar Parlamentul a esuat in adoptarea sugestiilor lui.
Divortul in acel timp era valabil doar printr-un act al Parlamentului.
In Scotia, la jumatatea sec. al XVII-lea se inregistra mai putin de un divort pe an. In Anglia, la sfrsitul
sec.al XVII-lea, a devenit posibila actionarea in instanta a sotiei, lucru vazut ca punct de pornire al disolutiei
oficiale a casatoriei in rndul elitei174. Dar tendinta respectiva era insignifianta, inct efectul sau asupra
caracterului indisolubil al casatoriei abia daca s-a simtit pna la mijlocul secolului al XIX-lea. Lucrul cel mai
bun, cstigat inainte de 1857, a fost un decret bisericesc al separarii de ,,pat si casa, dar acesta era valabil doar
pentru cruzime si adulter175.

In ciuda dependentei si legaturilor dintre Anglia si Noua Anglie coloniala, diferentele dintre bisericile
puritane si cele independente din colonii, in materia familiei, dar mai ales a divortului erau mari. In Noua Anglie
divortul era permis pentru o multime de cauze.
Poate cel mai modern exemplu de legislatie a divortului in perioada coloniala o gasim in Connecticut
unde erau permise motive rezonabile pentru divort, att sotului ct si sotiei dndu-li-se o consideratie egala
inaintea legii.
Astazi in Statele Unite nu exista un drept unic al familiei, fiecare stat avnd propriul sau ansamblu de
legi. Exista cteva incercari de adoptare a unor legi unice, Uniforms Laws, in materie de drept al familiei.
Dreptul la casatorie, formalitatile, validitatea, reglementarea si disolutia ei, ct si consecintele acesteia
din urma, prestatiile compensatorii, incredintarea copiilor, dreptul de a-i vizita, toate acestea tin exclusiv de

172
Evolution du regard port sur le divorce, Transposition pur Wen du travail de Mlanie Zeevaert in
http://www.hemes.be/esas/mapage/euxaussi/famille/divorce.html, preluat la data de 24.08.2003 alin.4
173
M.Ingram, Church Courts, Sex and Marriage in England, 1570-1640, Cambridge, 1987, pag.11
174
L.Stone, Family, Sex and Marriage in England, 1500-1800, Londra, 1977, pag.126
175
E.Earl Joiner, Consideratii crestine despre divort si recasatorire, Editura Gnosis, Bucuresti, 1999, pag.202

44
competenta fiecarui stat al Uniunii176. Casatoria este considerata un contract civil atragnd dupa sine drepturi,
datorii, privilegii si imunitati.
In general, cu exceptia a 13 state si a Districtului Columbia, conditia pentru validarea unei casatorii este
o ceremonie oficiala. Cele 13 state si Districtul Columbia autorizeaza casatoria pe baza a ceea ce se numeste
<<common law>>, adica partile sa traiasca impreuna, sa apara in public ca sot si sotie cu intentia de a se
casatori. Recunoasterea acestor casatorii de catre statele care nu au adoptat aceasta forma de uniune este impusa
de full faith and credit clause, stipulata de Constitutia americana, in masura in care ea raspunde cerintelor
prevazute pentru astfel de casatorii.
Casatoria poate fi desfacuta la cererea uneia din parti, fie printr-un divort legal, fie printr-o declaratie
de nulitate. Legile regionale nu autorizeaza divortul dect daca au fost respectate conditiile impuse de stat in
acest domeniu. Inainte, cauzele divortului fara culpa erau mai traditionaliste, insa tendinta actuala este aceea de
a elimina divortul din culpa, in favoarea divortului fara culpa. Un motiv care apare din ce in ce mai rar astazi
este adulterul, anumite state acordnd divortul si pe baza altor feluri de greseli: condamnarea unuia dintre soti
pentru crima permite un divort imediat, cruzimea, abandonul.
Anumite state au respins deja necesitatea existentei unei culpe pentru obtinerea divortului, retinnd
culpa numai pentru a stabili dreptul la prestatiile compensatorii.
Primul stat care a respins existenta culpei a fost, in 1969, California. Districtul Columbia, dar si alte
state au adoptat procedee noi pentru acordarea divortului.

Europa nu a fost in nici un caz omogena in ceea ce priveste sistemele familiale, in pofida numitorului
comun religia crestina, care a persistat timp de doua milenii. Minoritatile au venit si ele cu propriile practici.
Evreii au continuat sa respecte multe dintre regulile Vechiului Testament, modificate de crestini. In Spania, in
sudul Italiei si in estul Europei, musulmanii fie in calitate de invadatori, fie in cea de convertiti si-au
mentinut (sau au adoptat) cu foarte mare hotarre, practicile din Orientul Apropiat 177. Tiganii nomazi si-au
dezvoltat propriile tipare, distincte, conforme modului lor de viata. Diferentele de clasa au avut mereu un rol
fundamental in toate societatile europene. Dar cele doua axe majore ale dihotoniei in Europa sunt in primul rnd
- cea intre principalele confesiuni crestine si, in al doilea rnd - cea caracterizata mereu: nord si sud, Occident si
Orient.
Institutie pur civila in perioada Imperiului Roman, casatoria a fost transformata intr-o institutie
religioasa in Evul Mediu, reglementarea ei iesind complet de sub autoritatea civila si intrnd, mai bine de 1000
de ani, sub autoritatea exclusiva a bisericii.
Noua laicizare a casatoriei s-a facut in mod radical sub influenta Revolutiei Franceze de la 1791, desi
existasera si anterior reactii ale autoritatilor civile impotriva Bisericii.
Istoria dreptului francez a fost impartita in trei perioade 178:
- prima, denumita ,,ancien droit se intinde de la origini, pna la data de 17 iunie 1789, cnd s-a format
Adunarea Constituanta. In partea de nord a Frantei ,,pays de droit crit predominau institutiile dreptului roman,
in timp ce jumatatea de sud-vest era tara dreptului nescris, a cutumei.
In ,,ancien droit, in ciuda unor tentative repetate a puterii regale de a prelua jurisdictia casatoriei,
validitatea unei uniuni conjugale, precum si determinarea efectelor in raporturile personale ale sotilor, erau
exclusiv reglementate de dreptul canonic179.
Introducerea principiului indisolubilitatii casatoriei se datoreaza Bisericii, ce lupta impotriva legilor
romane si a cutumelor germanice, care autorizau divortul, reusind putin cte putin, sa obtina suprematia 180. Cum
insa nu era posibil sa mentina o casatorie profund dezbinata,
Biserica a creat ,,separatia de corp, care nu era altceva dect o forma a divortului antic, slabit in efectele sale.
Chiar cuvntul <<divort>> a fost pastrat, dar cu o precizare care indica ca, in fapt, totul se reducea la o simpla
separare a partilor ,,divortium quoad torum et mensam, sotii separati neputnd sa se casatoreasca ,,manet enim
vinculum conjugale inter eos.
Daca divortul antic rezulta prin simpla vointa a sotilor, separatia trebuia pronuntata de justitie, iar
instanta competenta apartinea Bisericii. Instanta verifica daca existau cauze suficiente pentru separare.
In vechiul drept francez si femeia putea cere separatia, fara ca motivele cererii sale sa fie limitativ
determinate, ele fiind lasate la latitudinea judecatorului. Cele mai intlnite motive tineau de relele tratamente pe
care sotul le exercita asupra sotiei. Barbatul nu putea cere separatia dect pentru adulterul sotiei sale.

176
Cristopher Blakasley, Dreptul familiei, in Dreptul SUA, Traducere C.Furtuna, Editura Scrisul Romnesc, Craiova, 1999,
pag.171
177
P.Guichard, Structures sociales ,,orientales et ,,occidentales dans l`Espagne musulmane, Paris, 1977, pag.210
178
Victor Dan Zlatescu, Drept privat comparat, Editura Oscar Print, Bucuresti, 1997, pag.137-151
179
Marcel Planiol, Georges Ripert, Trait pratique de droit francais, Tome II, La famille, Paris, Librairie gnrale de droit et
de jurisprudence, 1926, pag.51
180
Idem, pag.392

45
 In jurul anilor 1789 populatia protestanta a pus pentru prima data problema laicizarii institutiei 181.

- a doua etapa a fost denumita ,,dreptul intermediar droit intermdiaire si a durat pna la
inceputurile perioadei codificarii napoleniene. Sensul numeroaselor legi adoptate dupa 17 iunie 1789 a constat
in sfarmarea mecanismului statului feudal si in crearea unui mecanism propriu celui modern182.
Principiul indisolubilitatii casatoriei era contrar tendintelor individualiste. Divortul a facut obiectul
comentariilor unor ilustri filosofi ai vremii, precum Montesquieu si Voltaire, care s-au pronuntat in favoarea
acestuia, sustinnd ca a mentine sotii in discordie este nefavorabil att pentru reproducerea umana, ct si contrar
naturii umane183. Acest curent filosofic a inspirat legea care a fost promulgata la 20 septembrie 1792.
Legiuitorul din acea perioada nu a vazut in institutia casatoriei dect un act civil si nu a ezitat sa reintroduca
divortul in acelasi timp in care suprima separatia de corp. Divortul a fost admis pentru numeroase cauze:
emigrarea, nebunia, disparitia unuia dintre soti mai mult de cinci ani; a fost acceptat divortul prin consimtamnt
mutual si pentru nepotrivire de caracter. In preambulul Legii din 1792 se subliniaza ca: ,,libertatea de a divorta
rezulta din libertatea individuala, deci un angajament de indisolubilitate ar fi un prejudiciu. Aceasta lege a
stabilit doua modalitati de divort: prin consimtamnt mutual si divortul pentru greseala 184. Multiplele facilitati
pe care aceasta lege le oferea divortului au fost sporite prin doua Decrete din 8 decembrie si 4 aprilie An II,
decrete pe care insa Conventia nationala le-a abrogat la scurt timp 16 nov.An III - in urma unui raport al lui
Mailhe care se termina cu urmatoarele cuvinte: ,,Nu surdeti, opriti imediat torentul de imoralitate care se
rostogoleste din aceasta lege dezastroasa 185.

- a treia perioada este cea inceputa in timpul Imperiului si care continua pna astazi, codurile
elaborate sub Napoleon gasindu-si inca aplicarea186. Revolutia Franceza a laicizat casatoria. Aceasta laicizare
care a fost realizata ca o consecinta a libertatii religioase, a avut avantajul de a crea pentru toti locuitorii Frantei
o forma unica de casatorie187.
Codul civil francez a fost rezultatul unei tranzactii intre principiile vechi si ideile novatoare. Legislatia
casatoriei se gasea in Titlul V Cartea I (art.144-228), insa aceste texte au fost in mare parte modificate dupa
1804. Codul a mentinut divortul, dar a micsorat considerabil motivele 188 pentru care putea fi pronuntat; divortul
,,pentru nepotrivire de caracter a fost suprimat; divortul prin consimtamnt mutual a devenit dificil; s-a
ingreunat accesul la divort introducndu-se o procedura lunga si complicata. La cererea Consiliului de Stat,
pentru a da satisfactie catolicilor si pentru a le oferi un remediu compatibil cu normele bisericesti, a fost
introdusa separatia de corp189.
Odata cu Restauratia si cu Carta, in 1814, catolicismul devine religie de stat, este abolit divortul 190, dar
ramn in vigoare reglementarile laice ale casatoriei.
In sfrsit, divortul a fost reintrodus in 1884 prin Legea Naquet. Casatoria putea fi desfacuta fie printr-
un acord comun, fie prin vointa unuia dintre parteneri, daca celalalt nu a indeplinit conditiile din contractul de
casatorie. Ideea culpei este deci si aici prezenta191. Reintroducerea divortului in 1884 n-a avut efecte directe
asupra legislatiei casatoriei, dar numeroasele legi de la sfrsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al
XX-lea au bulversat normele initiale192.
In secolul al XX-lea, ideile au evoluat pas cu pas. Ca dreptul familiei a prezentat un interes
primordial este faptul ca a facut in Franta obiectul, incepnd din 1960, unei reforme aproape integrale: 1964
reforma asupra tutelei; 1965 reforma regimurilor matrimoniale; 1966 reforma institutiei adoptiei; 1968
reforma asupra drepturilor incapabililor majori; 1970 reforma autoritatii parentale; 1972 reforma asupra
filiatiei; 1975 reforma asupra institutiei divortului; 1976 reforma asupra indiviziunii; 2002 Legea relativa

181
Idem, pag.51
182
V.D.Zlatescu, op.cit., pag.139-140
183
Evolution du regard port sur le divorce, Transposition pur Wen du travail de Mlanie Zeevaert in
http://www.hemes.be/esas/mapage/euxaussi/famille/divorce.html, preluat la data de 24.08.2003 alin.4
184
Idem, alin.4
185
G.Baudry-Lacantinerie, M.Chauveau, G.Chneaux, Trait thoretique et pratique de Droit civil, Tom IV, Librairie de la
socit du recueil, J.-B.Sirey et du journal du Palais, Paris, 1907, pag.5
186
V.D.Zlatescu, op.cit., pag.137
187
M.Planiol, G.Ripert, op.cit., pag.52
188
Motivele de divort prevazute, care puteau servi si ca fundament al separatiei de corp: 1) adulterul unuia dintre soti, cu
particularitatea ca cel savrsit de sot era agravant daca intretinea concubina in domiciliul conjugal; 2) excese, violente sau
injurii grave ale unui sot impotriva celuilalt; 3) condamnarea definitiva a unuia dintre soti la o pedeapsa degradanta.
189
M.Planiol, G.Ripert, op.cit., pag.394
190
Legea din 8 mai 1816, Legea Bonald, a suprimat institutia divortului intruct indisolubilitatea casatoriei pronuntata de
Biserica a devenit regula de stat, in ,,Evolution..., op.cit., alin.5
191
Evolution..., op.cit., alin.6
192
M.Planiol, G.Ripert, op.cit., pag.53

46
la numele de familie; 2002/304 ; 2004 Legea relativa la divort nr. 2004-439 ; 2006 Legea nr. 2006 1376
relativa la controlul validitatii casatoriilor.
Pas cu pas, Codul civil de la 1804 a fost, in aceasta materie, integral refacut 193.
Intrata in vigoare la 1 ianuarie 1976, Legea din 17 iulie 1975 aduce mari schimbari institutiei
divortului. Divortul, asa cum rezulta el din Legea Naquet, a fost aspru criticat, pentru ca era in intregime fondat
pe ideea de culpa, ceea ce antrena pe soti sa-si dramatizeze conflictul in scopul de a-si calomnia ct mai mult cu
putinta partenerul ceea ce, evident, era regretabil pentru ei si totodata pentru copiii lor.

Italia, pe al carei pamnt de astazi s-a nascut dreptul roman, pastrnd principiile fundamentale ale
sistemului romano-germanic, prezinta o remarcabila originalitate. Istoria dreptului privat italian modern
cuprinde doua perioade194:
- prima este perioada unei puternice influente franceze. La 1 ianuarie 1866 a intrat in vigoare Codul
civil italian care era el insusi o varianta a Codului Napoleon, cuprinznd unele modificari, una dintre cele mai
importante fiind suprimarea divortului, Italia fiind puternic influentata de Biserica Catolica.
- cea de-a doua etapa este caracterizata printr-o tendinta de indepartare de influenta franceza. Miscarea
de revizuire a Codului civil a inceput in 1938 si s-a sfrsit in 1942. In ceea ce priveste relatiile de familie,
legislatia a suferit un numar de modificari dupa cel de-al II-lea razboi mondial, astfel in 1967 o lege referitoare
la adoptii, in 1970 una referitoare la desfacerea casatoriei si doua legi in 1975 care au condus la transformari
esentiale ale dreptului familiei.
Ca urmare a concordatului incheiat cu Vaticanul in 1929, in Italia se practica doua tipuri de casatorii:
casatoria catolica concordatara, a carei validitate se apreciaza in raport de prevederile dreptului canonic si care,
spre a capata efecte civile, trebuie transcrisa in registrele de stare civila, si casatoria de drept civil, care insa
poate fi celebrata nu numai de ofiterul de stare civila, ci si de reprezentantii cultelor necatolice 195.
Codul civil italian reglementa separatia de corp ca un paleativ al divortului.
Adunarea constituanta, insarcinata cu adoptarea unei noi constitutii a refuzat sa inscrie printre
principiile acesteia indisolubilitatea casatoriei, astfel ca se intrevedea posibilitatea legiferarii divortului.
La 1 decembrie 1970 Legea Fortuna-Bastini a fost adoptata si prin ea a fost introdus divortul.
Exceptia de neconstitutionalitate a acestei legi a fost ridicata de doua ori in fata Curtii Constitutionale,
dar ea a fost respinsa. Nici referendumul national din 1974 nu a dat cstig de cauza cercurilor catolice, 60%
dintre votanti fiind partizanii divorturilor, desi 98-99% dintre casatorii reprezentau asa-numitele casatorii
concordatare.
Insa Legea din 1975 evita termenul de divort, folosind eufemismul de ,,disolutia casatoriei
scioglimento del matrimonio196.
La 18 februarie 1984 statul italian a incheiat un nou concordat cu Vaticanul, conform caruia judecatorul
civil nu numai cel canonic ca pna atunci se poate pronunta asupra nulitatii casatoriei concordatare, din
moment ce o casatorie canonica este transcrisa si capata putere civila. De aceasta data divortul poarta numele de
,,declaratie de incetare a efectelor civile ale casatoriei, insa in cercurile catolice exista rezerve fata de aceste
divorturi, socotite ,,schioape.

In Spania, Codul civil a fost inspirat si el in mare parte de cel francez si a imprumutat reglementari din
dreptul cutumiar si din codurile italian si portughez.
Dintre prevederile care isi gasesc originea in traditiile juridice spaniole, pot fi mentionate adoptarea ca
forma de casatorie a unei combinatii originale intre elementele dreptului civil si cele ale dreptului canonic,
inexistenta institutiei divortului, regimul matrimonial al comunitatii de bunuri redusa la achizitii.
In anul 1982, pentru prima data in legislatia spaniola a fost introdus divortul, hotarrile judecatoresti
pronuntate anterior in materia separatiei de corp perpetua, fiind asimilate divortului.

In Germania197 la inceput a fost cutuma, dar incepnd din secolul al XIII-lea si-au facut aparitia acele
consolidari ale cutumei numite ,,Oglinzi (Saxenspiegel).
Peste acest drept cutumiar s-a suprapus, incepnd din secolul al XV-lea dreptul roman. O initiativa
apartinnd lui Frederic cel Mare a condus in Prusia la codificarea din 1794.
Intreaga dezvoltare a dreptului privat in tarile de limba germana a avut loc in jurul a doua coduri
Codul civil german, B.G.B.198, intrat in vigoare la 1 ianuarie 1900 si a Codului civil general austriac.

193
Grard Cornu, Droit civil, La famille, 6E dition, Montchrestien, Paris, 1998, pag.12
194
V.D.Zlatescu, op.cit., pag.156
195
Idem, pag.159
196
F.Ziccardi citat de V.D.Zlatescu in op.cit., pag.160
197
V.D.Zlatescu, op.cit., pag.187-203
198
B.G.B. Brgerliches Gesetzbuch Codul civil german

47
 Dupa razboi, B.G.B.-ul a ramas aplicabil in ambele state germane, insa in Germania de Est el a fost
aplicat cu o serie de modificari pna in 1976, cnd a fost adoptat un Cod civil nou, de factura comunista.

In dorinta de a realiza o opera legislativa unitara pentru toate teritoriile stapnite de coroana austriaca,
Maria Tereza a numit in anul 1752 o comisie legislativa, insarcinata cu elaborarea unui cod, ce urma sa poarte
denumirea de Codex Theresianum. Insa numai la 1 ianuarie 1812 codul a intrat in vigoare pe intreg teritoriul
austriac, cu exceptia Ungariei, care si-a pastrat propriul ei sistem juridic199. Cmpul de aplicare al codului s-a
largit treptat, ajungnd sa acopere intreg imperiul austro-ungar: in Ungaria din 1853 pna in 1861, in
Transilvania, Boemia, Moravia, Galitia, Lombardo-Venetia, Slovenia, Istria. Acest cod a reprezentat principala
sursa de ispiratie pentru Codul Calimach, care s-a aplicat in Moldova (1817-1875)200.
In domeniul relatiilor de familie codul austriac isi releva originalitatea, facnd nota discordanta att fata
de codul german, ct si fata de cel francez. Pna in 1869, casatoriile intre catolici erau supuse ,,legii
matrimoniale canonice, si astfel instantelor ecleziastice.
Potrivit art.115 din A.B.G.B.201, divortul nu era permis dect adeptilor religiilor necatolice, pentru
motive grave, de natura a face divortul extrem de rar. Istoria incercarii de eludare a legii este cunoscuta sub
denumirea de ,,casatoriile Sever. Un prefect de provincie, pe nume Sever, a inventat un sistem potrivit caruia
persoanele care obtinusera separatia de corp, puteau sa se recasatoreasca, in temeiul unei dispense
administrative. Practica era vadit ilegala asa inct, in anul 1930, Curtea constitutionala a declarat nule toate
,,casatoriile Sever.
In 1938, ca urmare a extinderii legislatiei germane in domeniul familiei in Austria ocupata, materia
casatoriei si a divortului a fost complet laicizata. Dupa razboi, A.B.G.B.-ul a suferit o serie de modificari in
domeniul relatiilor de familie, astfel: adoptia in 1960, statutul juridic al copilului natural in 1970, modificarea
unor dispozitii referitoare la capacitatea juridica si la majoratul matrimonial in 1973, efectele personale ale
casatoriei in 1975, modificarea reglementarii casatoriei in 1977, precum si o mare reforma a institutiei
divortului.

Intre statele in care influenta germana a fost deosebit de puternica putem mentiona in primul rnd
Grecia. Pna in 1946, dreptul roman sub forma sa romano-bizantina - s-a aplicat in Grecia, fara sa fi fost
introdus printr-o lege. Statul grec, considerndu-se urmasul Imperiului bizantin, considera ca aplicarea legilor
romane este fireasca.
Primul Cod civil a intrat in vigoare in anul 1945, dar el a fost inlocuit un an mai trziu de un alt cod,
bazat pe studii aprofundate de drept comparat si avnd ca model Codul civil german 202. Singura materie in care
acest cod se indeparteaza de modelul german este cea a relatiilor de familie, in care influenta bisericii ortodoxe
se resimte din plin. Este de remarcat astfel, caracterul exclusiv religios al casatoriei care facea ca cetatenii greci
de religie ortodoxa sa nu se poata casatori dect cu persoane de aceeasi religie, oficierea facndu-se doar in fata
preotului, apoi, o reglementare specifica a impedimentelor la casatorie si interdictia celei de a patra casatorii.
In 1983, potrivit unei noi legi, casatoria civila a fost introdusa ca o forma alternativa a celei religioase
potrivit sistemului ,,echivalentei celor doua forme de casatorie. Totodata, lista impedimentelor la casatorie a
fost substantial redusa. O considerabila liberalizare poate fi intlnita in materia divortului, noua lege abrognd
motivele speciale de divort si inlaturnd notiunea de culpa. Grecia cunoaste si doctrina asa-numitelor ,,casatorii
extraordinare.
Mai inti este vorba de posibilitatea de recasatorire a sotului divortat. O persoana divortata nu se poate
recasatori dect de cel mult doua ori succesiv, fiecare dintre aceste casatorii subsecvente avnd anumite reguli:
- casatoria inti, adica legatura conjugala pe care o face un tnar cu o fecioara, se desemneaza ca regula
ordonata si evlavioasa;
- cea de-a doua casatorie se considera a fi o indulgenta fata de slabiciunea omeneasca si are un caracter
extraordinar. Restrictiile cu care este primita cea de-a doua casatorie sunt: penitenta celui ce doreste a doua
casatorie, slujba religioasa are un caracter special, preotul nu poate participa la petrecerile de nunta, iar mirii nu
sunt admisi la hirotonie;
- cei care trec de limita casatoriei a doua nu mai sunt vrednici sa poarte numele de barbat si femeie,
caci casatoria a treia seamana cu poligamia. Casatoria a treia a fost acceptata cu greutate si numai cu respectarea
unor ingradiri foarte serioase. O persoana de 40 de ani cu copii, nu poate intra intr-o a treia casatorie.
O alta ipoteza a casatoriilor asa-zise ,,extraordinare este cea a casatoriilor mixte, incheiate intre un
ortodox si o persoana de religie crestina neortodoxa (intruct probabilitatea unei casatorii cu o persoana

199
V.D.Zlatescu, op.cit., pag.214
200
V.D.Zlatescu, op.cit., pag.214
201
Allgemaines brgerliches Gesetzbuch Codul civil austriac
202
V.D.Zlatescu, op.cit., pag.204

48
necrestina nici nu se pune - aceasta ducnd la apostazie). Biserica ortodoxa nu aproba acest gen de casatorie, dar
il tolereaza, cu conditia ca toti copiii rezultati sa fie botezati si educati in spirit ortodox.
In general s-a afirmat ca Biserica catolica este cea ostila divortului, in timp ce cea ortodoxa il permite,
insa doctrina ortodoxa infirma acest punct de vedere, conceptia ei fiind nuantata. Pornind de la afirmatia din
Evanghelia dupa Matei: ,,Ceea ce Dumnezeu a unit, omul sa nu desparta, teologia dogmatica consemneaza
indisolubilitatea casatoriei. Este motivul pentru care numai moartea poate desface o casatorie. ,,Moartea in
aceasta teorie, nu inseamna numai disparitia fizica, ci si una religioasa sau una morala, oricare dintre aceste
ipoteze ale ,,mortii putnd duce la desfacerea casatoriei.
Doctrina Bisericii ortodoxe se bazeaza pe ideea de casatorie ca ,,taina a Noului Testament si pe
importanta acesteia pentru familie, societate si religie. Prin divortul pricinuit de ,,moartea morala sau religioasa
a sotilor, nu se incalca porunca ca ,,omul sa nu desparta ceea ce Dumnezeu a unit. Aceasta dispozitie rezulta de
la sine imediat ce s-a stricat legatura conjugala, a disparut baza casatoriei intre soti, scopul legaturii conjugale
nemaiputnd fi ajuns203.
Dreptul de a se casatori si dreptul de a fonda o familie reprezinta libertati fundamentale clasice ale
omului.
Legislatia internationala le-a prevazut in importante texte legislative astfel :
- Declaratia universala a drepturilor omului din 10 decembrie 1948, stipuleaza in art. 16 ca :
,, 1. Cu incepere de la implinirea varstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste
rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. Ei au drepturi egale la
contractarea casatoriei, in decursul casatoriei si la desfacerea ei.
2. Casatoria nu poate fi incheiata decat cu consimtamantul liber si deplin al viitorilor soti.
3. Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul de ocrotire din partea
societatii si a statului .
- Pactul international cu privire la drepturile civile si politice din 16 decembrie 1966 prevede in art. 23
ca :
,,1. Familia este elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea
societatii si a statului.
2. Dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie este recunoscut barbatului si femeii, incepand de la
varsta nubila.
3. Nici o casatorie nu poate fi incheiata fara consimtamantul liber si deplin al viitorilor soti.
4. Statele parti la prezentul pact vor lua masurile potrivite pentru a asigura egalitatea in drepturi si
responsabilitatile sotilor in privinta casatoriei, in timpul casatoriei si atunci cand ea se desface. In cazul
disolutiei, se vor lua masuri pentru a asigura copiilor ocrotirea necesara.
- Conventia privind consimtamantul la casatorie, varsta minima pentru casatorie si inregistrarea
casatoriilor din 7 noiembrie 1962.
- Recomandarea privind consimtamantul la casatorie, varsta minima pentru casatorie si inregistrarea
casatoriilor (Rezolutia 2018 (XX) a Adunarii generale din 1 noiembrie 1965,
Facand referire la aceste prevederi, Carta drepturilor fundamentale a U.E. din 7 decembrie 2000 a
prevazut in art. 9 ca ,,Dreptul de a se casatori si dreptul de a fonda o familie sunt garantate conform legilor
nationale care reglementeaza exercitarea lor. Redactarea acestui articol, inspirat de art. 12 al Conventiei
europeane pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, a fost modernizat recunoscand astfel
cazurile in care legislatiile nationale autorizeaza casatoria intre persoanele de acelasi sex. Aceasta referire
confera articolului citat, daca legislatia nationala o prevede, o deschidere mai mare ca cea a art. 12 al
Conventiei. Insa nici o dispozitie a legislatiei U.E. nu trateaza dreptul la casatorie sau unele din componentele
acesteia ce decurg din art. 9 al Cartei. La nivel comunitar, protectia sociala este abordata in cadrul protectiei
muncitorilor si nu sub acela al protectiei familiei.

SECTIUNEA a II-a
SCURTA ISTORIE A CASATORIEI SI DIVORTULUI
IN DREPTUL ROMN

Vestigiile vietii materiale coboara pe teritoriul tarii noastre in timp, cu circa noua sute de milenii
i.Hr.204, in dezvoltarea ei populatia ce a trait pe acest teritoriu parcurgnd toate etapele principale ale istoriei
omenirii.
De la ceata primitiva din paleoliticul inferior, populatia a trecut si pe teritoriul Romniei de astazi, la
ginta matriarhala - in perioada neolitica, si la organizarea patriarhala odata cu prelucrarea metalelor.

203
Nicodim Milas, Drept bisericesc oriental, Bucuresti, 1916, pag.517
204
Vladimir Hanga si colaboratorii, Istoria dreptului romnesc, vol.I, Editura Academiei RSR, Bucuresti, 1980, pag.37

49
 Referitor la formele casatoriei, din perioada organizarii patriarhale, textele lui Herodot si cele ale lui
Xenofon, vorbesc de cumpararea sotiei la triburile trace, ,,ceea ce nu ar exclude aceasta practica si la geto-daci
205
. Pentru aceasta perioada textele amintesc de existenta poligamiei: atestata de Herodot pentru popoarele trace
in general, ea fiind confirmata de Menandru pentru geto-dacii din secolul al IV-lea i.Hr.206
In studiul familiei geto-dace, avem de a face cnd cu getii, cnd cu dacii, niciodata si cu unii si cu altii.
Izvoarele relative la geti sunt anterioare celor relative la daci, caci primii care au venit in contact cu popoarele
civilizate ale vechii lumi, au fost getii. Herodot pomeneste de geti, iar nu de daci. Acestia din urma au venit in
contact cu romanii numai mult mai trziu, cnd Macedonia era deja provincie romana 207.
Regele Burebista si pontificul Deceneu au unit toti dacii si getii impunndu-le o reforma sociala si
religioasa. Dupa acest moment regasim pe geti si pe daci pomeniti impreuna in relatiile lor cu poporul roman.
Ca getii erau poligami, o spun izvoarele amintite, insa despre daci singurele izvoare sunt posterioare
reformei lui Deceneu. Dupa aceasta reforma poporul a ajuns sa considere casatoria ca o legatura inviolabila intre
barbat si femeie208, monogamia inlocuind poligamia. De la Horatiu aflam ca fidelitatea femeii era foarte mare la
daci, adulterul fiind pedepsit cu moartea 209.
La 106 d.Hr., dacii au fost invinsi de Traian si Dacia redusa la o provincie romana. Noii stapnitori,
urmarind sa-si consolideze pozitia lor aici, au colonizat aceasta provincie cu elemente romane sau romanizate
aduse din tot Imperiul roman ex toto orbe Romano210. Insa marea majoritate a populatiei a continuat si dupa
cucerire sa fie formata din geto-daci211.
Locuitorii liberi din Dacia romana erau impartiti, inainte de promulgarea edictului lui Caracalla in anul
212 d.Hr., in trei categorii: cetatenii romani, latinii si peregrinii 212.
Casatoria si divortul pentru cetatenii romani, deci inclusiv pentru cei ce locuiau in Dacia romana,
urmau regulile dreptului roman213.
Latinii ocupau o pozitie intermediara intre cetateni si peregrini si beneficiau de dreptul latin jus Latii
bucurndu-se de aceleasi drepturi patrimoniale ca si romanii, dar neavnd jus connubii, adica dreptul de a se
casatori in conformitate cu dispozitiile legii romane 214.
Insa marea masa a populatiei libere era alcatuita din peregrini, fie obisnuiti, fie deditici.
Peregrinii obisnuiti erau strainii ale caror cetati nu fusesera desfiintate din punct de vedere politic, fiind
supusi ct priveste capacitatea lor juridica, dreptului lor national.
Peregrinii deditici erau aceea ale caror cetati fusesera, dupa cucerire, desfiintate din punct de vedere
juridic si administrativ.
Peregrinii neavnd jus connubii nu puteau contracta intre ei o casatorie legala conform dreptului
roman, dar se puteau casatori, conform legii lor nationale, iar daca sotii erau peregrini deditici, uniunea lor era
reglementata de jus gentium (dreptul popoarelor).
Ca regula generala drepturile peregrinilor erau inferioare celor similare cetatenilor romani. Casatoria
lor se facea secundum leges moresque peregrinorum215, sau in cazul cnd sotii erau din diferite provincii, sau
numai unul peregrin, secundum jus gentium.
Daca un cetatean roman se casatorea cu o peregrina care primea jus connubii, casatoria lor era o
casatorie romana; daca insa peregrina nu primise jus connubii, uniunea lor nu avea valoarea unei casatorii, iar
copilul rezultat urma situatia juridica a mamei. Un copil nascut din uniunea unei cetatene romane cu un
peregrin, urma conditia inferioara a tatalui216.
In Dacia, att cetatenii romani ct si peregrinii puteau avea sclavi. Acestia, ca pretutindeni in lumea
romana, nu puteau incheia o casatorie: uniunea sclavilor contubernium avea doar valoarea unui fapt.
Casatoriile libertilor aveau trasaturile caracteristice categoriei de oameni liberi in care acesti intrasera,
prin dezrobire: cetateni, latini sau peregrini.
In timpul stapnirii romane, dacii liberi si-au pastrat vechile lor institutii politico-juridice, desi sistemul
de drept roman nu le era strain, dreptul roman constituind un factor de unificare a provinciei, si totodata de
integrare a acesteia in marea familie de drept, denumita mai trziu ,,romano-germanica.

205
Idem, pag.55
206
Idem, pag.55
207
Ion Peretz, Curs de istoria dreptului romn, vol.I, Editie de A.Th.Doicescu, Bucuresti, 1926, pag.89
208
I.Peretz, op.cit., pag.89
209
Idem, pag.95
210
Vl.Hanga si colab., op.cit., pag.83
211
Vl.Hanga, Crestomatie pentru studiul statului si dreptului RPR, vol.I, 1955, pag.97-104
212
Vl.Hanga si colab., op.cit., pag.95
213
Ioan Chelaru, Casatoria si divortul, Aspecte juridice civile, religioase si de drept comparat, Editura A92, Acteon, Iasi, f.a.,
pag.19
214
Vl.Hanga si colab., op.cit., pag.95
215
Gaius, Commentarii, citat de I.Peretz, in op.cit., pag.244
216
Vl.Hanga si colab., op.cit., pag.100

50
 Dupa retragerea aureliana din 271-275 d.Hr. si pna la mijlocul secolului al XIII-lea, Tarile romne au
avut de suferit in fata navalirilor barbare: gotii, hunii, gepizii, avarii, slavii, bulgarii, ungurii, pecenegii, cumanii
si tatarii; toti si-au pus intr-o masura mai mare sau mai mica, amprenta asupra vietii populatiei ramasa dupa
retragerea aureliana. In timpul migratiilor, locuitorii autohtoni s-au calauzit dupa norme juridice proprii ce
reproduceau in parte, alaturi de vechile norme geto-dacice, prevederile dreptului roman provincial217.
,,Obiceiul pamntului nu este creatia unui moment oarecare din trecut, ci produsul unui indelungat
proces istoric care, in linii mari coincide cu insusi drumul urmat de poporul care l-a aplicat218.
Dominatia bizantina in secolele X-XIII d.Hr. in spatiul ponto-danubian nu a ramas fara urmari sub
aspect politico-juridic. Imperiul bizantin a dat tarilor rasaritene un model de organizare politica, administrativa,
religioasa; le-a dat o credinta; le-a dat o legislatie; le-a dat un ideal de arta si un ideal de cultura. Romnii, rusii,
srbii, bulgarii au suferit cu totii aceasta influenta 219.
Feudalismul timpuriu al secolelor IX-XIV d.Hr. reprezinta totodata perioada constituirii tarilor si
utilizarii ,,Legii tarii.
Geto-daca sau romana, cu influente slave220 mai puternice sau mai atenuate, aceasta ,,lege a tarii, acest
,,obicei al pamntului n-a incetat niciodata sa traiasca, el regasindu-se mai trziu in hrisoave, urice, in poruncile
domnesti, in zapise si in scrierile cronicarilor, dar si in comoara folclorului romn: in poeziile populare, in
basme si in legende, in snoave si zicatori.
Forma de incheiere a casatoriei era benedictiunea religioasa, de unde credinta ca ea era scrisa ,,in cer.
Nu se incheia nici un act scris la oficierea casatoriei. Ceremonialul casatoriei arata ca tinerii tineau seama de
invoirea parintilor, manifestata mai des ca in procedura petitului, ca si in constituirea zestrei 221.
Desi la Bizant ca si in Tarile Romne divortul pentru cauza determinata a fost intotdeauna in vigoare,
se pare ca nu s-a facut uz de el, conceptia populara nefiindu-i favorabila.
Jus Valachicum sau Jus Valachorum, adica dreptul romnesc a fost sistemul de reglementare
obisnuelnica de obste in descompunere, pe care un stat strain l-a receptat, recunoscndu-i aplicarea in rndul
unei populatii valahe, bastinase si stabilita pe un intins teritoriu 222. Este posibil ca aceasta ,,lege straveche, care
se confunda cu datina si cu obiceiurile pamntului sa nu fie altceva dect reminiscenta slabita a vechilor leges
romane, cazute in desuetudine dupa parasirea Daciei, de catre romani.
Familia, are un rol important in poezia populara straveche. Casatoria, puterea maritala, bataia, dreptul
de corectiune, sunt des mentionate in aceste poezii. Cntecele de lume sunt pline de tipetele femeilor batute de
barbati. Pna la Codul Napoleon, care a reusit sa obisnuiasca si populatia taraneasca cu divortul, conceptia
populara nu ii era favorabila. Din poeziile populare reiese ca femeia nici nu se gndeste sa-si recapate libertatea
dect prin moartea sotului223:
,,Moartea strig cu glas
Ca sa vie`n ast ceas
Sa ma ia, ori pe el
Sa ma scape intr`un fel 224
Iar in ce priveste adulterul, putine balade in care el e privit cu seriozitate, ne aduc si imediata pedepsire
a femeii. In ,,Cine bate la fereastra avem numai amenintarea:
,,Nu v`oi prinde p`amndoi
Sa va jupoi ca pe oi 225.
Urme de norme juridice se regasesc si in proverbele si zicatorile noastre, ca o urma a dreptului
cutumiar. Casatoria fiind considerata ca o institutie de capetenie a vietii sociale, se poate intmpla sa fie traiul
sau si ,,lesne e a se insura si greu e a se densura. Sau ,,maritatu-i lucru mare, nimic nu-l poate strica, nici popa
dar nici birau, numai singur Dumnezeu zice un proverb din Ardeal.
In Transilvania, sub incidenta dreptului canonic, numeroase dispozitii reglementau relatiile de familie:
casatoria, divortul, regimul bunurilor dotale. In vederea incheierii casatoriei era necesar consimtamntul
parintilor, in lipsa caruia casatoria se putea incheia ,,cu fuga, printr-un simulacru de rapire, urmat de plata unor
amenzi simbolice. Casatoria putea fi desfacuta prin repudiu, iar bunurile dotale ramneau in stapnirea sotului
care a respectat obligatiile casatoriei226.

217
I.Chelaru, op.cit., pag.24
218
Vl.Hanga si colab., op.cit., pag.146
219
I.Peretz, op.cit., pag.302
220
In acest sens, C.G.Dissescu, Les origines des droit roumain, pag.12 citat de I.Peretz in op.cit., pag.4-5
221
Ion T.Amuza, Casatoria si divortul in vechiul drept romnesc, Editura Sylvi, Bucuresti, 2001, pag.33
222
V.Hanga si colab., op.cit., pag.172
223
I.Peretz, op.cit., vol.II, pag.16
224
G.Dem Teodorescu, Poezii populare, citat de I.Peretz in op.cit., pag.16
225
Idem, pag.16
226
Idem, pag.34

51
 O stricta delimitare in timp a Legii Tarii nu se poate face, importanta ei fiind apreciata pna la aparitia
Regulamentelor Organice si chiar dupa, prin normele morale si obiceiurile poporului romn. Odata cu
dezvoltarea statelor romnesti se inmultesc aparitiile de culegeri de legi scrise, la inceput prin pravilele
bisericesti, apoi ale domniei, scaznd influenta obiceiului pamntului.
Pravilelor bizantice li s-au adaugat in secolul al XVII-lea trei pravile romnesti: Cartea romneasca de
invatatura - in 1646 din Moldova, Pravila mica - in 1640 si Indreptarea Legii - in 1652 din Tara Romneasca.
In literatura de specialitate227 a fost remarcat faptul ca in aceasta perioada coexistau trei sisteme
aplicate in paralel: dreptul cutumiar care nu a fost inlaturat prin introducerea pravilelor, dreptul scris
reprezentat de pravile si, intr-o mai mica masura, ,,dreptul domnesc reprezentat de hrisoavele domnesti.
In secolul urmator trebuie mentionate cele patru proiecte succesive ale unui Cod de drept general
datorate lui M.Fotino, intre 1765 si 1777, apoi Pravilniceasca condica din 1780 in Tara Romneasca.
Insa actele normative cele mai insemnate, si care au fost aplicate in Principate pna la adoptarea
Codului civil au fost Legiuirea Caragea228 din 1818 in Tara Romneasca si Codul Calimach229 Codica tivila
a Moldovei din 1833230.
La baza familiei se afla casatoria, precedata de regula de logodna, rudenia pna la grade departate
constituind un impediment, deoarece canoanele merg att de departe inct ,,opresc casatoria intre cei ai caror
parinti au fost nasi unuia sau altuia de botez 231.
Codul Calimach se ocupa de ,,casatoreasca tocmeala (63) definind-o astfel: ,,doua persoane arata cu
chip legiuit a lor vointa si hotarre, de a vietui intr-o legiuita insotire... de a naste prunci, a se ajuta intre ei dupa
putinta la toate intmplarile....
Legiuirea Caragea vorbeste si ea de ,,tocmeala definind casatoria drept ,,Nunta iaste tocmeala unirii
barbatului cu femeia spre facere de copii (II, 161).
Orice casatorie ce nu fusese oficiata religios era considerata concubinaj. Erau interzise casatoriile intre
crestini si necrestini, cele in care existau deosebiri de rang social, precum si cele intre persoanele libere si robi
(L.Car., III, 16, 2) sanctiunea fiind anularea casatoriei si despartirea celor ce nesecoteau aceste reguli. Insa
copiii rezultati dintr-o uniune intre un om liber si un rob, conform Codului Calimach erau considerati
intotdeauna liberi. Nu se puteau casatori nevrstnicii fara consimtamntul parintilor sau tutorilor (epitropi), dupa
cum acestia din urma nu se puteau casatori cu nevrstnicii aflati in tutela lor (L.Car., 16, 5).
Majoritatea dispozitiilor referitoare la zestre au fost preluate din reglementarile anterioare, ea fiind
definita de Codul Calimach ca ,,averea aceea pe care femeia sau altcineva pentru dnsa o da, ori de buna voie
sau indatorat fiind de catre legi, ca sa o dea barbatului spre intmpinarea insarcinarilor casatoresti (1622).
Legislatia timpului mai cunostea si contra zestrea 232, paraferna233 si darurile de nunta.
Sotia adulterina pierdea in intregime zestrea care revenea barbatului ei conform C.Calimach, iar
Legiuirea Caragea de a dadea barbatului numai jumatate din zestre daca din casatorie nu rezultasera copii.
Divortul, privit teoretic nefavorabil dat fiind caracterul de ,,taina atribuit casatoriei, devenise frecvent,
fiind acordat cu destula usurinta de instantele bisericesti care, dupa remarca unui calator al vremii 234, ,,sunt
singurele biserici de rit ortodox care ingaduie divortul sau mai degraba, singurele care abuzeaza de puterea de a-
l pronunta... In Principate divortul se pronunta att de usor, motivele invocate sunt cteodata att de neserioase
inct nu ating niciodata reputatia unei femei spre a o injosi din punct de vedere al rangului ei in societate, si nici
nu trezeste scrupulele barbatilor doritori sa o ia in casatorie oricare ar fi fost natura motivelor divortului.
Att Codul Calimach (121 si 122) ct si Legiuirea Caragea (cap.16, 6 si altele) stabileau motivele de
divort att in sarcina sotiei, ct si a sotului, cea de-a doua legiuire admitnd dupa modelul austriac si separatia
de corp.
Reglementarile privind institutia familiei au ramas in vigoare pna la abrogarea lor expresa de catre
Codul civil din 1864.

227
O.Sachelarie citat de V.D.Zlatescu in op.cit., pag.170
228
Legiuirea Caragea, editie critica, Bucuresti, 1955
229
Codul Calimach, editie critica, Bucuresti, 1958
230
Principalele izvoare ale Codului Calimach au fost: obiceiul pamntului, dreptul bizantin, Codul civil francez (1804) dar
mai ales Codul civil general austriac din 1811.
231
W.Wilkinson citat de D.Firoiu, P.Marcu si colab. in Istoria dreptului romnesc, vol.II, Editura Academiei RSR, Bucuresti,
1984, pag.251
232
Contra zestrea era ,,o deosebita alcatuire, prin care barbatul sau altcineva in numele lui da femeii daruri privitoare catre
zestrea ei C.Cal. 1669.
233
Paraferna era alcatuita din lucrurile pe care femeia, in afara de zestre, le aducea in casa barbatului, precum si cele
cstigate in timpul casatoriei prin mostenire, donatie sau prin ,,alte chipuri legiuite.
234
W.Wilkinson citat de D.Firoiu, P.Marcu si colab. in op.cit., pag.254-255

52
 In Transilvania perioadei 1691-1848, aflata in dependenta fata de Austria, au fost preluate si s-au
aplicat principalele legiuiri feudale anterioare: Unio Trium Nationem 235, Codul Verbczy236 si Aprobatae et
compilatae constitutiones237.
Insa, in intreaga perioada a principatului dependent de Austria a continuat sa se aplice, intr-o forma
specifica, obiceiul juridic romnesc238.
In legatura cu casatoria iobagilor, rescriptul lui Iosif al II-lea din 1783 consacra dreptul acestora de a se
casatori chiar fara invoirea stapnilor.
Intrarea in vigoare la 1 decembrie 1865 a Codului civil a insemnat ,,o era noua in dreptul matrimonial
romn 239, casatoria transformndu-se, dupa modelul legislatiei franceze, intr-un contract civil, ofiterii de stare
civila fiind singurii competenti a o celebra.
Constitutia din 1866 transforma casatoria intr-un contract mixt: mai inti trebuia celebrata casatoria
civila, apoi sotii erau obligati sa se casatoreasca religios. Legiuitorul constituant a prevazut obligatia incheierii
casatoriei religioase, pe care insa n-a sanctionat-o, ,,ramnnd o simpla declaratie de principii care n-a fost pusa
in concordanta cu Codul civil 240. Aceasta controversa a fost definitiv rezolvata prin reforma Constitutiei din
1923 care a suprimat obligativitatea casatoriei religioase (art.23), incheierea ei lasnd-o la latitudinea partilor.
Codul civil romn nu a reprezentat o simpla traducere a legii franceze, redactorii sai avnd in vedere si
alte surse, de exemplu Legea belgiana din 1851 sau proiectul de Cod civil al lui Pissanelli, introducnd
deasemenea si o serie de inovatii si institutii ce capatasera traditie in dreptul romnesc 241, sau eliminnd o serie
de institutii din Codul civil francez (de exemplu separatia de corp).
Capitolul I din Titlul V al Codului civil romn era intitulat ,,Despre insusirile si conditiile necesare spre
a se putea savrsi casatoria unde in 24 de articole (art.127-150) erau enumerate att conditiile propriu-zise,
cerute de lege unde pentru incheierea unei casatorii ct si impedimentele, ,,piedicile, la casatorie.
Conditiile cerute pentru validitatea casatoriei erau: deosebirea de sex 242, vrsta matrimoniala de 18 ani
pentru baieti si 15 ani pentru fete, consimtamntul viitorilor soti exprimat in fata ofiterului starii civile, precum
si consimtamntul parintilor pentru viitorii soti care nu au implinit vrsta de 21 de ani.
Piedicile la casatorie erau: 1) starea civila de persoana casatorita; 2) termenul de ,,vaduvie (conform
caruia femeia nu putea trece intr-o noua casatorie dect dupa trecerea unui termen de 10 luni de la desfacerea
casatoriei precedente art.210 si 278 C.civil); 3) rudenia sau alianta (rudenia de snge in linie directa la infinit,
cea in linie colaterala pna la gradul patru inclusiv, alianta sau ,,cuscria pna la gradul patru inclusiv, rudenia
izvorta din adoptie, rudenia izvorta din botez - intre nas si fina sau nasa si fin); 4) tutela (legea interzicea
casatoria incheiata intre tutore si pupila sau intre pupila si tatal, fratele sau fiul tutorelui); 5) divortul anterior
intre aceleasi persoane (conform art.277 C.civil sotii odata divortati, despartirea sotilor prin divort fiind
declarata definitiva, nu se mai pot casatori din nou243. Insa ei erau liberi a contracta, fiecare in parte, o alta
casatorie.)
Codul prevedea totodata formalitatile relative la celebrarea casatoriei (in Cap.II), opozitiile la casatorie
(Cap.III), nulitatea acesteia (Cap.IV), obligatiile ce izvorau din casatorie (Cap.V), precum si drepturile si
datoriile respective ale sotilor (Cap.VI).
Conform mentalitatii epocii, Codul pastra inegalitatea dintre soti, acordnd ,,putere maritala
barbatului, femeia fiind supusa unor serii de obligatii si interdictii.
Ca si prevederile franceze, Codul civil romn considera casatoria un contract civil, literatura de
specialitate mentionnd: ,,caracterul contractual este esenta casatoriei244, astfel ca in Cartea a III-a, Titlul IV
sunt reglementate contractul de casatorie si drepturile respective ale sotilor, precum si regimul dotal.

235
Unio Trium Nationem 1437 reglementa exercitarea puterii politice in stat de catre nobilimea maghiara, patriciatul
sasesc si mica nobilime secuiasca.
236
Codul Verbczy sau Tripartitul lui Verbczy 1517 o incercare de codificare a dreptului scris si nescris al acelei
perioade.
237
Aprobatae et compilatae constitutiones sistematizarea legilor adoptate intre 1540-1653 si 1653-1669 prin grupare
cronologica.
238
Emil Cernea, Emil Molcut, Istoria statului si dreptului romnesc, Casa de editura si presa ,,Sansa SRL, Bucuresti, 1991,
pag.182
239
C.Hamangiu, I.Rosetti-Balanescu, Al.Baicoianu, Tratat de drept civil romn, vol.I, Editura ALL, Bucuresti, 1996,
pag.185
240
Idem, pag.185
241
De exemplu, impedimentele la casatorie rezultate din rudenia de botez ori din adoptie sau, ,,vrajmasia barbatului ca
reprezentnd o cauza de divort in favoarea femeii.
242
Ca si in prezent, aceasta conditie nu era enuntata de lege, socotindu-se ca scopul casatoriei era procreatia, deci conditia
era socotita ,,evidenta.
243
C.Hamangiu, I.Rosetti-Balanescu, Al.Baicoianu, op.cit., pag.198
244
Idem, pag.184

53
 Cartea I ,,Despre persoane cuprindea la Titlul VI, normele care reglementau ,,Despartenia, cauzele
sale si mecanismul intregii institutii reproducnd Codul Napolenian, cu mici modificari. Codul nu admitea
pronuntarea divortului dect pentru cauze determinate in mod limitativ, a caror existenta trebuia dovedita pentru
a obtine desfacerea casatoriei. Toate aceste cauze erau intemeiate pe ideea de a pedepsi pe sotul vinovat sau de a
ocroti pe cel nevinovat245. Astfel, adulterul (art.211 C.civ.), excesele si injuriile (art.212 C.civ.), insultele grave,
osndirea la munca silnica sau recluziunea unuia dintre soti (art.213 C.civ.), faptul unui sot de a atenta la viata
celuilalt (art.215 C.civ.). Adulterul, osndirea la munca silnica sau recluziunea si atentatul la viata celuilalt sot
erau motive peremptorii de divort, a caror situatie daca se dovedea, trebuia pronuntat divortul in mod
obligatoriu. Celelalte doua motive determinate erau lasate la aprecierea instantelor, fiind necesar sa se
stabileasca o anumita gravitate a faptelor, pentru a se pronunta divortul.
Codul civil reglementa in art.214 si divortul prin consimtamnt mutual ,,si staruitor al sotilor exprimat
in chipul prescris de lege, in conditiile si dupa cercetarile determinate de lege. Acesta ,,va servi drept dovada
suficienta ca viata in comun este de nesuportat si ca in privinta lor, este o cauza peremptorie de despartenie.
Divortul prin consimtamnt mutual nu era posibil daca barbatul nu avea cel putin 25 de ani si femeia 21
de ani, iar casatoria trebuia sa fi durat cel putin 2 ani; in cazul in care casatoria durase mai mult de 20 de ani
aceasta forma a divortului nu era admisa.
Dupa primul razboi mondial legislatia romneasca a fost extinsa si in provinciile ce s-au alipit statului
romn: in 1938 in Bucovina246, in 1943 ,,in Romnia de peste Carpati, in 1947 dupa eliberarea partii ocupate
din Transilvania in teritoriile eliberate247.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial, regimul comunist a reusit sa schimbe pentru mai bine de patru
decenii infatisarea dreptului privat romn, Codul civil ramnnd in vigoare, insa afectat de numeroase stirbiri si
limitari.
Prima dintre ele, in 1954, a fost desprinderea reglementarilor relatiilor de familie de Codul civil, prin
adoptarea Codului familiei248. In decursul timpului Codul familiei a fost modificat si completat in 1956, 1966,
1970, 1974, 1991, 1993, 2004, 2007, ramnnd totusi o reglementare relativ unitara, in domeniul raporturilor de
familie.
Dupa 1990249 in Romnia, mai multe reforme dorind sa dea dreptului familiei o fata mai conforma cu
realitatea sociala, au inceput. Trebuie sa admitem ca familia este un caleidoscop de legaturi si de acorduri
posibile, care reflecta alegerile facute de cuplul ce evolueaza in timp, si ca dreptul nu poate ramne imuabil in
fata acestor fapte. In aceste conditii, dreptul familiei trebuie sa se adapteze la evolutia societatii. Un proiect de
lege, viznd reforme majore in domeniu a fost propus in perioada 1998-2000, proiect ce nu s-a bucurat de
aprecierea legislativului.
Din anul 2004, pe masa Parlamentului se afla un nou proiect de lege cuprinznd modificari radicale in
domeniul dreptului familiei, proiect adoptat de Senatul Romaniei la 13.09.2004. In asteptarea adoptarii noilor
prevederi, ne-am permis sa analizam acest proiect, in stadiul in care se afla el astazi. Astfel, se propune
Parlamentului spre adoptare proiectul de Lege privind Codul Civil al Romniei. In expunerea de motive se
afirma ca ,,...proiectul noului Cod civil al Romniei se naste in contextul transformarilor profunde ale societatii
romnesti si ale realitatilor europene contemporane, care reclama ocrotirea unor noi valori socio-morale,
culturale, economice si tehnico-stiintifice.
Corelnd dispozitii ce izvorasc din traditia Codului civil din 1864 si a Codului civil francez de la 1804,
cu modificarile si completarile ulterioare, att cu prevederi continute de instrumente internationale, ct si cu
actualul cadru legislativ intern, filtrnd normele de baza in lumina solutiilor oferite constant de doctrina si
jurisprudenta de-a lungul anilor, proiectul raspunde, asadar, necesitatii realitatilor social-economice, si implicit
si la nevoile practicii judiciare, precum si cerintelor unui instrument modern si conform cu normele de
terminologie consacrate 250.
Proiectul noului Cod Civil propune structurarea Codului in 6 Carti, precedate de un titlu preliminar.
Cartea II - ,,Familia, ,,construita in lumina prevederilor continute de conventiile internationale la care Romnia
este parte, cum este si Conventia cu privire la drepturile copilului, a principiilor continute de reglementarile
europene in domeniu, inlocuieste reglementarea actuala din Codul Familiei (s.a.), reglementare care nu mai
ocroteste adesea, in mod satisfacator, continutul valorilor si relatiilor personale si patrinomiale pe care le
presupune familia 251.

245
Idem, pag.236
246
Legea nr.478 din 1 octombrie 1938 de extindere a legislatiei romne in Bucovina
247
Legea nr.241 din 12 iulie 1947
248
Codul familiei a fost adoptat prin Legea nr.4/1953 si publicata in M.Of.nr.1 din 4 ianuarie 1954
249
Codul familiei a fost modificat dupa 1990 prin Legea nr.11/1991 si Legea nr.59/1993
250
Expunere de motive, la Proiectul de Lege privind Codul Civil, Bucuresti, 26 februarie 2004, pag.1
251
Idem, pag.3-4

54
 Din decembrie 2008 parlamentarii romani au la dispozitie, spre dezbatere, o modificare a Proiectului
din 2004.

CAPITOLUL II
NOTIUNI GENERALE PRIVIND CASATORIA

SECTIUNEA I
NOTIUNEA DE CASATORIE

1.1. Intelesul termenului de casatorie

Fara indoiala, casatoria este un fapt social; dar inainte de toate, casatoria este o institutie 252.
Evident, legea a precedat natura umana. Inainte de a fi un act civil sau religios casatoria a fost caminul
promisiunii atractiei dintre sexe, ,,un act natural" care ,,deriva din constitutia fiintei noastre".
Insa legea a civilizat ,,natura umana", iar religia a sanctificat-o. Institutie naturala si civila, casatoria
apare deasemenea ca o norma fundamentala care reglementeaz uniunea dintre un barbat si o femeie, modul lor
de a trai impreuna, regulile lor de viata in comun. Ca mariajul a fost instituit mai inti ca o uniune a celor doua
sexe, uniunea a doua vieti, nu atesta dect ca ea nu putea exista dect intre doua existente de sex contrar, si ca a
fost definita la inceput prin efectele sale. Comunitatea de viata se afla in centrul dreptului conjugal care se
edifica. Dreptul conjugal devine dreptul relatiilor elementare dintre un barbat si o femeie, al uniunii casnice pe
care au constituit-o, al entitatii familiale pe care au fondat-o: este statutul matrimonial, statutul sotilor.
Codul familiei, fara a defini casatoria, foloseste termenul ,,casatorie" in doua sensuri.
In primul rnd, casatoria inseamna actul juridic pe care il incheie cei ce vor sa se casatoreasca 253.
Fiind o intelegere intre doua persoane, avem de-a face cu un act bilateral254. Pentru incheierea casatoriei, este
necesar acordul de vointa al viitorilor soti, dar, odata incheiata, ea devine independenta de acest acord de vointa,
pentru a fi crmuita, in intregime, de normele legale255. Viitorii soti consimt, prin incheierea casatoriei, sa li se
aplice regimul legal al acesteia, fara a avea posibilitatea de a-l modifica.
In raport de rolul vointei partilor actului juridic in dinamica formarii raportului juridic, actele juridice
se clasifica in acte juridice subiective (in care partile stabilesc singure, liber, continutul actului, drepturile si
obligatiile concrete) si acte juridice - conditie256, casatoria apartinnd acestei din urma categorii, partile stabilind
numai daca dispozitiile legale ce reglementeaza statutul legal al casatoriei li se aplica sau nu, fara posibilitatea
de a le modifica prin clauze conventionale contrare.
Codul familiei foloseste termenul de ,,casatorie" in sens de act juridic in art.1 ,,casatoria liber
consimtita", in art.16 ,,casatoria se incheie prin consimtamntul viitorilor soti", si in art.19, este ,,nula casatoria
incheiata cu incalcarea dispozitiilor".
In al doilea sens, casatoria inseamna situatia juridica, in principiu permanenta, a celor casatoriti,
situatie determinata de reglementarea legala privind casatoria, ce devine aplicabila prin incheierea actului juridic
al casatoriei, si exista pe tot timpul ct dureaza raportul de casatorie 257. Codul familiei foloseste termenul de
casatorie in art.28, potrivit careia sotii sunt obligati sa poarte un anumit nume ,,in timpul casatoriei" si in art.30
care stabileste regimul juridic al bunurilor dobndite ,,in timpul casatoriei".
Aceeasi notiune de ,,casatorie", este folosita in terminologia juridica si in intelesul de institutie juridica,
adica totalitatea normelor legale care reglementeaza att actul juridic de casatorie, ct si situatia juridica de
casatorie258.
In sfrsit, casatoria mai poate avea si intelesul de ceremonie. Astfel, la data stabilita, in fata delegatului
de stare civila si cu participarea viitorilor soti, are loc celebrarea sau ceremonia pentru incheierea actului juridic

252
Grard Cornu, Droit civil, La famille, 6E dition, Montchrestier, Paris, 1998, pag.238
253
I.P.Filipescu, A.I.Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Ed. a VI-a, Ed.ALL BECK, Bucuresti, 2001, pag.11
254
I.Dogaru, S Cercel, Elemente de dreptul familiei, Ed.Themis, Craiova, 2001, pag.18
255
I.P.Filipescu, A.I.Filipescu, op.cit., pag.11
256
I.Dogaru, Drept civil romn, Ed.Europa, Craiova, 1996, vol.I, pag.195
257
I.P.Filipescu, A.I.Filipescu, op.cit., pag.11
258
G.Lupsan, Dreptul familiei, Ed.Junimea, Iasi, 2001, pag.21

55
al casatoriei259. Desfasurarea ceremoniei este prevazuta de dispozitiile art.16-17 C.fam. si cele ale art.31 din
Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civila.

1.2. Definitia casatoriei

Desi casatoria este considerata actul constitutiv, originea insasi a familiei, Codul familiei nu o
defineste. Att in doctrina juridica mai veche, ct si in cea noua, intlnim att definitii tehnice ale notiunii de
casatorie care se limiteaza la enuntarea elementelor juridice ale acesteia, ct si definitii care includ elementele
nejuridice din cuprinsul casatoriei260.
Enumeram cteva dintre acestea, incepnd cu definitiile clasice ale jurisconsultilor romani, continund
cu cele ale unor juristi francezi si americani, si incheind cu definitiile enunate n doctrina romna:
- ,,O uniune intre barbat si femeie, o asociere pentru toata viata, o impartasire a dreptului civil si
religios"261.
- ,,Actul juridic prin care un barbat si o femeie, care s-au ales reciproc, se angajeaza sa traiasca pna
la moarte"262.
- ,, actul prin care un barbat si o femeie decid sa se plaseze intr-un statut matrimonial, decid a se
asocia impreuna i a face statutul lor cunoscut in societate"263.
- ,,O piata (in sensul de comert) care nu are dect intrarea libera" 264.
- ,,Actul juridic prin care barbatul si femeia stabilesc intre ei o uniune pe care legea o prevede si care
nu poate fi rupta dupa bunul lor plac"265.
- ,,O relatie legala intre un barbat si o femeie, nascuta dintr-un contract civil. Relatia si contractul
fac obiectul unor reglementari speciale, prevazute prin lege" 266.
- ,,O relatie personala, rezultata dintr-un contract civil incheiat intre un barbat si o femeie pentru
care exista constatarea ca au capacitate si consimtamnt" 267.
- ,,Uniunea incheiata, in principiu, pe viata, in forma solemna prevazuta de lege, intre un barbat si o
femeie, prin liberul lor consimtamnt, in scopul crearii unei familii" 268.
- ,,Act juridic bilateral prin care viitorii soti consimt in mod liber si pe deplin egali sa se supuna
statutului legal al casatoriei"269.
Insa, definitia care reda cu maxima exactitate esenta casatoriei, in dreptul romn este aceea conform
careia ,,Casatoria este uniunea liber consimtita intre un barbat si o femeie, incheiata potrivit dispozitiilor
legale, cu scopul de a intemeia o familie, si reglementata de normele imperative ale legii"270.
Termenul de uniune din definitie poate sugera att ideea de act juridic, ct si ideea unor raporturi
juridice statornicite intre soti271.

1.3. Esenta casatoriei

Literatura juridica franceza 272 pleaca de la ideea ca mariajul (casatoria) este indivizibil in trasaturile
sale esentiale, o libertate si totodat pierderea acestei libertati, un angajament : ,,libertatea" reprezentnd
,,capacitatea de a se supune unei ordini superioare" (Malreaux). Portalis spunea ca ,,Esenta mariajului se gaseste
in increderea pe care sotii si-o acorda".
A. Casatoria ca libertate
Fundamental, libertatea casatoriei constituie sub garantia statului, o libertate publica273. Alegnd intre
abstentiune si actiune, aceasta libertate, ca toate celelalte libertati, include doua aspecte:
a) Libertatea de a nu se casatori

259
I.Albu, Dreptul familiei, Ed.didactica si pedagogica, Bucuresti, 1975, pag.49
260
G.Lupsan, op.cit., pag.21
261
Modestin, in Digeste. De ritu nuptiarum, 23.2.1.
262
J.Carbonnier, Droit civil, La Famille, Les incapacits, Presses Universitaire de France, Paris, 1983, pag.28
263
G. Cornu, op.cit., pag.238
264
Montaigne, citat de G. Cornu, in op.cit., pag.239
265
M.Planiol, G.Ripert, A.Rouast, Trait pratique de droit civil franais, Paris, 1952, pag.59
266
Art.86 al Codului civil al statului Louisiana
267
Legea statului California, citat in Dreptul Statelor Unite ale Americii, Ed.Scrisul Romnesc, Craiova, 1999, pag.171
268
I.Albu, op.cit., pag.49
269
A.Pricopi, Casatoria in dreptul romn, Ed.Lumina Lex, Bucuresti, 1998, pag.16
270
I.P.Filipescu, A.I.Filipescu, op.cit., pag.11-12
271
Ibidem
272
G. Cornu, op.cit., pag.238-243
273
N.Coiret, La libert du mariage au risque des pressions matrielles, R.T.D.C., 1985, pag.63

56
 Este dreptul unei persoane la celibat sau la uniunea libera comparativ cu cel ce a ales sa se
casatoreasca. Aceasta libertate presupune o protectie directa si restrictii indirecte.
Protectia directa: fara a fi stipulata expres, aceasta libertate este garantata prin excluderea tuturor
casatoriilor fortate. Statul nu impune dect o anumita vrsta cetatenilor ce urmeaza sa se casatoreasca. Libertatea
de a nu se casatori include si pe aceea de a nu se recasatori, sau de a incerca o uniune libera.
Restrictiile indirecte: unele sunt prohibite, altele - foarte variate - sunt tolerate; de exemplu agentiile
matrimoniale.
La nceput jurisprudenta franceza a considerat curtajul matrimonial ca fiind contrar ordinii publice 274.
Curtea de Casatie a abandonat aceasta pozitie in 1944 si a considerat ca el este valabil daca se limiteaza la
apropierea persoanelor. In prezent, curtajul este reglementat in Franta prin Legea din 25 iunie 1989 si Decretul
de aplicare din 16 mai 1990, atunci cnd este facut de un profesionist. Conform legislaiei franceze, conventia in
virtutea careia, in schimbul unei sume de bani un agent matrimonial se obliga s favorizeze cunoasterea intre
doua persoane in vederea casatoriei, nu este nula in sine, pentru ca nu are ca obiect o casatorie, ci o mijlocire, o
indrumare, care da o cauza licita remuneratiei. Aceasta conventie devine ilicita atunci cnd actioneaza asupra
consimtamntului persoanei, prin presiuni directe (manevre apropiate de dol sau constrngere) 275 sau indirecte
(legate de modul de plata)276. De exemplu o astfel de conventie a fost gasita ilicita pentru cauza sa, ntruct a
fost semnata de o persoana casatorita, nedivortata inca 277. Pentru a reglementa practica profesionala a agentilor
matrimoniali (dar si a clientilor) o lege speciala 278 consacra modul in care se face oferta (prezentarea, punerea
fata in fata, etc.) de catre un profesionist care propune unui ,,candidat la casatorie" ,,realizarea unei casatorii sau
a unei uniuni stabile".
b) Libertatea de a se casatori
Fiecare cetatean este liber, daca doreste, sa se casatoreasca. Sub acest aspect pozitiv, aceasta
elementara libertate are doua caractere:
- Libertatea de principiu. Libertatea casatoriei este reala. Numai prin exceptie, prin dispozitii
exprese, poate fi restrnsa in limite specificate, de interdictii matrimoniale care sunt relative
(prohibitia pentru incest) sau moderate (prohibitia poligamiei) sau limitate temporar (conditia
pubertatii). In afara acestor exceptii legale fiecare este liber a se casatori, a se recasatori dupa
divort sau deces, ori a se decide la orice vrsta sa incheie o casatorie cu persoana aleasa.
- Libertatea de ordine publica. Esential, libertatea de a se casatori este lasata la indemna vointei
individuale. Conditiile particulare care ar altera-o sunt ilicite. Pe acest fundament care trebuie
respectat, nu se pot insera clauze de celibat in actele juridice.
Jurisprudenta franceza s-a pronuntat nuantat asupra clauzelor de celibat care subordoneaza, intr-un act
juridic, dreptul de a se casatori al unei persoane, conditiei de a ramne celibatara. S-a considerat279 ca asemenea
clauze nu constituie un obstacol, iar persoana in cauza poate incheia o casatorie valabila. Insa ele exercita o
presiune asupra individului, care trebuie sa aleaga intre a se casatori sau a obtine avantajele pe care i le confera
clauza respectiva, astfel :
- Daca conditia de a nu se casatori (recasatori) afecteaza o liberalitate (donatie, legat) jurisprudenta
inverseaza principiul. Clauza este tolerata280 fiind o cauza de imbogatire fara contrapartida. Ea
devine ilicita prin cauza sa determinanta, daca autorul liberalitatii este animat de un mobil
condamnabil (de exemplu ura rasiala)281.
- Daca clauza de celibat (sau de recasatorire) afecteaza un contract de munca (in general un contract
cu titlu oneros) jurisprudenta a decis, din contra, ca acesta este
nul deoarece aduce atingere unui drept fundamental al persoanei282. n mod exceptional, s-a recunoscut
incompatibilitatea de a profesa urmare a reincadrarii in munca, a unui profesor la un institut catolic, daca intre
timp, acesta a divortat si s-a recasatorit. Curtea de Casatie a admis ca este valabila concedierea acestuia.
In concluzie, dreptul de a se casatori este un drept fundamental al omului astfel inct nici o autoritate
administrativa sau judiciara nu-l poate limita.
In dreptul suedez exista posibilitatea ca instanta care pronunta divortul sa impuna - cu titlu de sanctiune
- sotului vinovat, interdictia de a se recasatori timp de 2 ani, sau 3 ani in caz de adulter.

274
A.Bnabent, Droit civil. La Famille, Litec, Paris, 2000, pag.75
275
Lyon, 13 janvier 1937.S..1937.II.151
276
Trib.inst.Dijon, 20 janvier 1983, Gaz.Pal 2,3 mai 1984
277
J.C.P.1996 II. 22774, Dijon, 22 mars.1996
278
Loi nr.89-42 du 23 juin. 1989 relativ la informarea si protectia consumatorilor, art.6
279
H.Capitant, Les grands arrets de la jurisprudence civile, 10e dition par Fr.Terr et I.Lequette, Dalloz, 1994, pag.129-133
280
Req. 11 nov.1912.D.P.1913, I, 105
281
Civ.1re 8 nov.1965.R.T.D.C.1996, 332
282
Cass Ass.plein 19 mai 1978; D.78, 541

57
 Dreptul de a se casatori este consacrat de art.16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, astfel:
,,cu incepere de la vrsta nubila, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in privinta rasei, cetateniei sau religiei,
au dreptul sa se casatoreasca si sa intemeieze o familiei. Ei au drepturi egale la incheierea casatoriei, pe durata
casatoriei si la desfacerea ei".
Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in cazul F. contra Elvetiei 283, a apreciat ca interdictia de
recasatorire pronuntata impotriva petitionarului odata cu divortul constituie o incalcare a dreptului la respectarea
vietii sale private si de familie, in sensul art.12 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Totodata, dreptul de a alege liber pe viitorul sot nu poate fi limitat. Numai legea islamica nu ingaduie
casatoria, dintre un musulman si un nemusulman. Jurisprudenta franceza a socotit nula clauza dintr-un
regulament de ordine interioara a unei intreprinderi, prin care este interzisa angajarea simultana a doi soti.
Deasemenea a condamnat ca nelegitima, concedierea unui salariat, pe motivul ca respectivul s-a casatorit cu o
persoana angajata la o intreprindere concurenta284.

B. Casatoria ca angajament
Dublu act de libertate, casatoria este apreciata, si ca abandon mutual al libertatii. Fiecare sot se
angajeaza, sa se plaseze impreuna cu cellalt so, sub acelasi ,,jug" in ,,legatura conjugala". Dar pentru ce?
Esential in casatorie, obiectul angajamentului lor reciproc, reliefeaza mai multe aspecte cu privire la soti intre ei
sau intre ei si copiii ce se vor naste.
a) Angajamentul conjugal
Sotii insisi sunt cei care se angajeaza inainte de orice, si este esential de subliniat ca acest angajament
nu este o intrare negociata285 intr-o casatorie ,,pe masura ", insa este o subsumare globala a statutului
matrimonial (de ordine publica), o adeziune implicita dar necesara, la normele institutiei pe care au fondat-o.
- Angajamentul de a trai impreuna. Viata comuna este de esenta casatoriei, regasindu-se in toate
momentele vietii cotidiene. Comunitatea de viata nu este numai un efect al casatoriei, este insasi obiectul
casatoriei, obiect propus cu ocazia celebrarii acesteia.
- Angajamentul incheierii casatoriei pe viata. Este actul prin care barbatul si femeia ,,se angajeaza unul
fata de altul sa ramna toata viata impreuna (Pothier)". Indisolubilitatea nu este de esenta casatoriei. Cnd este
admisa, desfacerea casatoriei prin divort intervine accidental. Vocatia esentiala a casatoriei este durata sa,
indefinita, indeterminabila, nelimitata. Dupa ce a fost incheiata, casatoria este o uniune pe viata, ,,a la vie, a la
mort".
b) Angajamentul parintesc
Casatoria aduce dupa sine nasterea copiilor, procreerea fiind un element definitoriu. Casatoria este
uniunea dintre un barbat si o femeie, in vederea procrearii. Cu toate acestea, nici legea si nici definitiile
dogmatice care pretind ajungerea la aceasta finalitate in casatorie, nu-i pot forta pe soti s aib copii, atta timp
ct dreptul pozitiv recunoaste ca exista casatorie si fara procreatie, asa cum exista procreatie fara casatorie. In
sperante si in vointa, in constiinta si in mentalitate, in idealuri, acolo exista legatura dintre soi. Din aceasta
perspectiva, procrearea este urmarea naturala a casatoriei, si ea corespunde majoritii cuplurilor, cu dorintele
reale de a avea copii.
- Incapacitatea de a procrea. Nu este prin ea insasi o incapacitate matrimoniala si nu scrie nicaieri ca o
uniune sterila este nula. Daca insa unul dintre soti a ascuns celuilalt incapacitatea de care stia ca sufera,
incorectitudinea sa constituie motiv de divort. S-a pus i intrebarea daca viitorul sot care a ignorat incapacitatea
sa, chiar in lipsa unei disimulari dolazive, face ca eroarea sa sa poarte asupra unei calitati esentiale a persoanei
(C.civ.francez, art.180 alin.2), care poate duce la nulitatea casatoriei?
- Refuzul de a procrea. Toate contra-indicatiile medicale rezervate, sunt ilicite in toate formele, daca
sunt unilaterale286. Casatoria incheiata de un sot care exclude copiii nu este valabila.
In timpul casatoriei, refuzul (nejustificat medical) de a avea copii a unuia dintre soti (chiar daca nu este
acompaniat de refuzul relatiilor sexuale) reprezinta o incalcare a angajamentului casatoriei care poate constitui
motiv pentru un viitor divort. Dar sotul nu dispune de nici un mijloc licit de prevenire a unui asemenea refuz din
partea sotiei sale si invers. Pentru a nu ajunge la situatii imposibile, legea nu subordoneaza nici contraceptia,
nici intreruperea voluntara a sarcinii din partea femeii casatorite, de consimtamntul prealabil al sotului 287.
Aparte, refuzul unuia dintre soti de a se aventura intr-o procreatie medicala asistata, nu trebuie niciodata retinuta
ca o culp.

283
V.Berger, Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, Institutul Romn pentru Drepturile Omului, Bucuresti,
1997, pag.302-304
284
A.Bnabent, Droit civil, La famille, 8-me dition, Litec, Libraire de la Cour de cassation, Paris, 1997, pag.74
285
Presa franceza a adus la cunostinta publicului cteva practici americane ale casatoriei, incheiata cu conditii negociate
(excluderea copiilor, libertate sexuala) sau pentru o durata determinata (cinci ani, dupa care urmeaza o noua negociere) etc..
286
G Cornu, op.cit., pag.242
287
C.S.P. a L.162.1 et 162.4

58
 - Decizia de procreare asistata. In legislatia franceza este lasata la intelegerea cuplului, ca in materia
adoptiei (C.civ.franc.art.346 alin.1 si art.343-1 alin.2). Legea o enunta expres (C.sanct.publ.art.L.673-2) si
consacra ideea ca procreatia medicala asistata precede acordul comun al sotilor. Asistenta medicala la procreatia
oferita unei femei maritate impune, in toate cazurile, consimtamntul personal al sotului. Initiativa unilaterala a
unei femei, de a deschide o actiune impotriva sotului sau o aciune de tagaduire a paternitatii, constituie o
greseala ce poate fi invocata la divort. Totodata procreatia asistata, dac sotul a consimtit, nu poate fi
fundamentul nici unei actiuni in contestarea paternitatii 288.
In legislatia Americana, in materie de procreatie, se prezum ca decizia de a concepe un copil este
comuna. Dreptul femeii de a avorta este protejat atta timp ct fatul nu exista, din punct de vedere juridic. In
cazul in care o femeie nu doreste sa tina cont de opinia sotului atunci cnd se hotaraste sa avorteze, ea va intra in
conflict cu drepturile sotului. Curtile federale au anulat insa, legile statale care vizau salvgardarea drepturilor
sotului in astfel de cazuri, considernd ca dreptul femeii la integritate corporala si la viata privata este
suveran289.

SECTIUNEA a II-a
NATURA JURIDICA A CASATORIEI

In ultimele doua secole, natura juridica a casatoriei a ridicat numeroase probleme legislative si
controverse aprinse in doctrina juridica, unde au fost exprimate trei teorii principale: teoria contractuala, teoria
institutionala si teoria mixta contractual-institutionala290.
Teoria contractuala considera casatoria fie un contract civil sui-generis, fie un act juridic - conditie, fie
un act juridic-uniune291.
Conform acestei teorii, casatoria este un contract si nu un sacrament sau o taina religioasa, cum era
considerata de dreptul canonic. Teoria a fost unanim acceptata dupa adoptarea Constitutiei franceze din 1791,
prevaznd ca ,,legea nu considera casatoria dect un contract civil" (art.7). Codul civil francez din 1804 si cel
romn din 1865, nu au prevazut expres natura contractuala a casatoriei, fiind considerata evidenta.
Mai trziu au fost formulate si alte calificari de natura contractuala, ca acela de contract sui generis, sau
un act juridic - conditie, ori un act juridic - uniune292. Aceasta teorie tine seama de acordul de vointa, exprimat
in mod solemn de ambii soti in fata ofiterului de stare civila. In acest sens M.B.Cantacuzino arata 293: ,,Casatoria
privita in sine ca un act relativ la starea persoanelor si independent de conventiile matrimoniale privitoare la
raporturile patrimoniale dintre soti, constituie, (orice ar zice unii autori) un contract, deoarece pe de o parte
legatura nu se poate forma dect prin acordul de vointa dintre soti si deoarece, pe de alta parte, acest acord de
vointa da nastere la obligatii cu caracter juridic susceptibile de a se traduce in actiuni. Acest contract insa e
relativ nu la bunuri, ci la persoane, sau mai exact nu la patrimoniu, ci la starea persoanelor, si, fiindca starea
persoanelor intereseaza direct organizarea sociala, contractul, prin care legatura privitoare la starea persoanelor
se incheie, este neaparat un contract solemn, iar solemnitatea lui consista nu numai in formele prin care acordul
dintre parti trebuie sa se manifeste, ci in participarea unui agent al societatii, fara de care acordul dintre parti nu
are tarie".
La mijlocul secolului al XIX-lea, cnd in gndirea juridica au aparut o serie de teorii necontractualiste,
conceptia traditionala contractuala a intrat intr-o adevarata criza.
Teoria institutionala considera casatoria o institutie juridica, un statut reglementat de lege. Ea a fost
lansata la inceputul secolului al XX-lea de juristul francez Ch.Lefevre, dorindu-se sa se fundamenteze pe plan
juridic, conceptia referitoare la indisolubilitatea casatoriei, sustinuta de Biserica.
Teoria mixta contractual - institutionala, dominanta in doctrina juridica occidentala contemporana,
reuneste toate opiniile care dau, intr-o forma sau alta o dubla calificare casatoriei: de contract si de institutie
juridica294. Aceasta teorie raspunde intereselor patrimoniale ale sotilor, care pot incheia conventii matrimoniale,
dar care, dobndesc in acelasi timp statutul de casatoriti. Dupa ponderea pe care o atribuie celor doua elemente
de calificare, unii autori considera casatoria ca un contract care da nastere la o asociatie de persoane, altii o

288
C.civ. art.311-20 alin.2 - este vorba de procreatia medicala asistata cu un tert donator.
289
Christopher L.Blakesley, Centrul universitar de drept, Statul Louisiana in Dreptul SUA, pag.172
290
I.Albu, op.cit., pag.53-54
291
A.Corhan, Dreptul familiei, Teorie si practica, Ed.Lumina Lex, Bucuresti, 2001, pag.54
292
G.Lupsan, op.cit., pag.23
293
M.B.Cantacuzino, Elementele dreptului civil, Ed.ALL Educational, Bucuresti, 1998, pag.656
294
G.Marty, P.Raynoud, Droit civil, Tome I, vol.2, Sirey, Paris, 1967, pag.67-69

59
considera deopotriva, ca un contract si o institutie juridica, iar dupa alti autori, natura institutionala a casatoriei
predomina fata de natura contractuala 295.
Casatoria, prin prisma jurisprudentei si a deciziilor Curtii de casatie franceze este ,,uniunea dintr-un
barbat si o femeie, care se angajeaza la o comunitate de viata si la educarea copiilor, supusa legilor civile si
contractului de casatorie liber consimtit 296. Doctrina juridica franceza recenta, face urmatoarele precizari297:
Casatoria este o oficializare, casatoria este un contract. In natura sa, casatoria poarta amprenta acestor
doua insemne:
a) Casatoria este o oficializare, o celebrare. ,,Intr-o forma stralucitoare ", legea face din casatorie un
act public, social, oficial, un eveniment al comunitatii. Un act solemn; celebrarea este o trasatura dominanta - si
triumfatoare prin natura sa - si raspunde celor 3 functii:
- solemnizeaza angajamentul. Casatoria este inconjurata de un ceremonial care accentueaza
gravitatea pronuntarii consimtamntului;
- asigura publicitatea uniunii;
- preconstituie proba autentica a casatoriei.
b) Casatoria este un contract. Institutia (att in efectele sale, ct si in organizarea sa) casatoriei precede
fundamental acordul de vointa al sotilor. Este fondata pe consimtamntul pe care sotii ,,parti contractante"
(C.civ.francez art.172) il dau in fata ofiterului de stare civila. Actul juridic care vegheaza formarea casatoriei
este un contract intre soti. Fara indoiala inserat intr-o multitudine de formalitati proprii menite sa intareasca
formarea sa. Dac formalitatile sunt invelisul, vointa ii da vigoarea. Dezacordul contract - institutie, este depasit
fara nici o contradictie prin recunoasterea necesitatii dublei apartenente pozitive i n plus, nu este important ca,
prin obiectul sau, acest contract este deosebit, unic. (Se deosebeste de contractul de casatorie prin care viitorii
soti, daca doresc, schimba in fata notarului, inainte de incheierea casatoriei regimul lor matrimonial). Ei
fondeaza o uniune legitima, o familiei.
Legislatia regionala a SUA considera si ea casatoria ca rezultnd dintr-un contract civil, dar
reprezentnd mai mult dect o ,,simpla afacere" care tine de legislatia contractuala. Ea implica valori pretioase,
chiar sacre, deosebit de importante, si este reglementata in mare parte de legi regionale. Casatoria este
considerata a fi piatra de temelie a societatii americane. i aa cum afirmam anterior din punct de vedere juridic,
casatoria atrage dupa sine drepturi, datorii, privilegii si imunitati 298.
In Romnia, odata cu intrarea in vigoare a Codului familiei au fost curmate si disputele teoretice in
legatura cu natura contractuala a casatoriei. Desi Codul familiei (ca de altfel si Codul civil) nu a dat o definiie
cstoriei, s-a sustinut ca aceasta nu putea avea nimic in comun cu ,,afacerea matrimoniala tipica societatii
,,burgheze 299, natura noncontractuala a casatoriei devenind un subiect tabu. Pornind de la o oarecare
suprapunere terminologica, ignorndu-se cu sau fara bunastiinta insistenta cu care toti autorii distingeau intre
contractul de casatorie ca act juridic (privitor la persoana si starea sotilor supuse unor cerinte de fond si de forma
specifice, ale carei efecte sunt stricte si legale, si careia eventual i se putea rezerva notiunea de contract
,,marital), pe de o parte, si contractul de casatorie inteles ca si conventie matrimoniala (accesoriu si facultativ
conventiei ,,maritale, reglementnd exclusiv aspecte patrimoniale si supus, in linii generale, dispozitiilor de
drept comun in materie de contracte), decenii la rnd, teza naturii conventionale a casatoriei a fost criticata si
dezavuata, redusa la statutul de alternativa teoretica gresita, deci neviabila 300.
In literatura juridica romna, casatoria este considerata un act juridic si o institutie juridica 301.

2.1. Actul juridic al casatoriei

Actul juridic al casatoriei este un act juridic bilateral, solemn si irevocabil de dreptul familiei 302. Actul
juridic al casatoriei a fost si este considerat in doctrina franceza, ca avnd natura juridica de contract, in
considerarea acordului de vointa care intervine in materia casatoriei. Doctrina juridica romna considera 303 ca
actul juridic al casatoriei nu poate fi identificat cu contractul civil, deoarece exista cteva deosebiri esentiale fata
de contractul civil.

295
V.Georgescu, Critica dreptului burghez privitor la caracterele casatoriei si incheierea ei, in Casatoria in dreptul RPR de
Tr.Ionascu, I.Christian, M.Eliescu, V.Economu, Y.Eminescu, M.I.Eremia, V.Georgescu, I.Rucareanu, Ed.Academiei,
Bucuresti, 1964, pag.102-109
296
F.-J.Pausier, De la contractualisation du droit de la famille en general et du droit du mariage en particulier,
http://www.fjpausier.com/Repdroit/5/contractualisation.htm din 11.08.2003, Le mariage: tentative d`une definition, pct.7
297
G.Cornu, op.cit., pag.243 si urm.
298
Christopher L.Blakesley, op.cit., pag.172
299
,,Principiul proprietatii private contrazice principiul familiei afirma K.Marx in ,,Contributii la critica filosofiei hegeliene
a dreptului (apud.T.R.Popescu, Dreptul familiei, Tratat, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1965, vol.I, pag.21).
300
E.Florian, Dreptul familiei, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2003, pag.26-27
301
G.Lupsan, op.cit., pag.17
302
A.Corhan, op.cit., pag.48
303
I.P.Filipescu, A.I.Filipescu, op.cit., pag.12

60
 I. Asemanari intre actul civil al casatoriei si contractul civil.
- Casatoria este un act juridic bilateral, asa cum poate fi, de cele mai multe ori, si contractul;
- Incheierea casatoriei este libera, in inteles contractual, orice persoana avnd libertatea de a se casatori
sau nu;
- Viitorii soti sunt egali, in inteles contractual, acestia consimtind la casatorie in conditii de egalitate
juridica si nu de subordonare a unuia fata de celalalt.
II. Deosebiri intre actul juridic al casatoriei si contractul civil 304.
- In cazul contractului fiecare parte urmareste un scop diferit de al celeilalte parti - causa proxima,
causa remota - pe cnd in cazul casatoriei ambele parti urmaresc un scop comun - intemeierea unei familii;
- Efectele juridice ale contractului sunt determinate de parti, in anumite limite stabilite de lege (art.5,
963, 968 C.civil), putnd imbraca cele mai diferite aspecte, in timp ce efectele casatoriei sunt prestabilite de
lege, vointa partilor neavnd dect rolul de a determina aplicarea statutului legal al casatoriei, fara posibilitatea
de a-l modifica in vreun fel. Cei care se casatoresc au deci numai posibilitatea de a accepta ori nu statutul legal
al casatoriei, asa cum este el stabilit de lege;
- In principiu, contractul poate fi susceptibil de modalitati (conditie si termen) pe cnd casatoria nu
poate fi afectata de asemenea modalitati;
- Contractul, fiind incheiat prin vointa partilor (mutuus consensus) poate inceta prin acordul lor de
vointa in acest sens (mutuus dissensus). Casatoria nu poate lua sfrsit prin acordul de vointa al sotilor, dect
numai daca sunt indeplinite conditiile prevazute de art.38 alin.2 C.familiei. In cazul contractului cu durata
nedeterminata se admite ca acesta poate inceta, in principiu, prin vointa unilaterala a uneia din parti, pe cnd
casatoria nu poate inceta in asemenea mod. Contractul poate fi modificat de catre parti, prin acordul lor, ceea ce
nu este posibil in cazul casatoriei.
- In cazul contractului, daca o parte nu-si executa obligatiile, cealalta parte poate sa solicite, dupa caz,
rezolutiunea sau rezilierea acestuia (art.1020-1021 C.civil). Casatoria nu poate fi desfacuta dect pe cale
judecatoreasca si numai in conditiile stabilite de lege (art.38 C.fam.).
- Nulitatea casatoriei (art.19 C.fam.) prezinta anumite particularitati fata de nulitatea contractului;
- La incheierea si desfacerea casatoriei, un rol important ii revine delegatului de stare civila (art.3 si 16
C.fam.) respectiv instantei de judecata (art.37 alin.2 C.fam.) ceea ce deosebeste casatoria de contract 305;
- Contractul este, prin excelenta, un act juridic prin reprezentare. Casatoria nu se poate incheia prin
reprezentarea viitorilor soti, ea fiind un act juridic personal (art.16 C.fam.).
Literatura juridica recenta face306 urmatoarele precizari la care subscriem intrutotul: analiznd
argumentele care fac de neacceptat teoria contractualista a casatoriei observam ca ele sunt mai degraba ,,de
circumstanta. Astfel, se afirma ca deosebirile de esenta dintre contractul civil si casatorie sunt:
1) - in cazul contractului fiecare parte urmareste un scop diferit de al celeilalte parti, pe cnd in cazul
casatoriei ambele parti urmaresc un scop comun. Insa, analiznd prevederile art.948 C.civil, referitoare la
conditiile generale ale actului juridic civil, coroborate cu prevederile art.966 C.civil privind calitatile esentiale
ale cauzei in materie de obligatii, se constata ca ceea ce se cere este existenta cauzei reale, licite si morale, iar nu
diversitatea sau divergenta cauzelor, in raport cu fiecare dintre parti;
2) - in materie de contracte actioneaza principiul libertatii de vointa a partilor, principiu lipsit de
eficienta in materie de casatorie, unde sotii nu au autonomie in ceea ce priveste determinarea efectelor actului
juridic incheiat. Insa, libertatea contractuala nu este absoluta, principiul libertatii de vointa a partilor fiind
subordonat limitelor generale fixate de art.5 C.civil (ordinea publica si bunele moravuri), nuantat, in cazul
contractelor numite, prin cerinte particulare de forma si fond, iar in cazul contractelor de adeziune, continutul si
clauzele sunt, in intregime, prestabilite de lege sau de catre una din parti 307. Consimtind la casatorie, sotii
accepta drepturile si obligatiile personale si patrimoniale stabilite de lege.
3) - principiul consensualismului nu poate fi transpus in materia casatoriei, deoarece, urmnd regula
simetriei intre modul de incheiere si modul de modificare, desfacere si desfiintare a acesteia, ar trebui sa
admitem si consecinta principiului mutuus consensus, aceea a mutuus dissenseus, anume ca desfacerea casatoriei
este de asemenea de natura contractuala. Si aici insa, exceptiile sunt trecute cu vederea. Actiunea principiului
consensualismului nu se extinde insa asupra tuturor contractelor: de exemplu, pentru contractele solemne
legiuitorul a stabilit forma ad validitatem de exprimare a vointei partilor, forma scrisa fiind deseori impusa,
chiar si in cazul contractelor consensuale (din ratiuni legate de probatiune). Asadar, faptul ca numai casatoria
incheiata in fata delegatului de stare civila este producatoare de efecte juridice, iar acesta obligat sa verifice
respectarea conditiilor de fond si de forma, este considerata ca o precautie absolut necesara fata de efectele erga
omnes ale actului juridic.

304
Ibidem
305
G.Lupsan, op.cit., pag.25
306
E.Florian, op.cit., pag.27-29
307
L.Pop, Teoria generala a obligatiilor, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998, pag.33, 44-45

61
 Pe de alta parte, rezolutiunea si rezilierea conventiilor sinalagmatice este, de regula judiciara (art.1020-
1021 C.civil). Caracterul judiciar al disolutiei casatoriei este menit sa asigure aceeasi eficienta ergo omnes, pe
care a detinut-o actul casatoriei. Totodata, modificarile actuale ale Codului familiei au desfiintat prevederile
conform carora ,,casatoria se poate desface, in cazuri exceptionale, prin divort, desfacerea acesteia fiind
posibila, in anumite conditii, ,,si numai pe baza acordului dintre soti (art.38 alin.2 C.fam.).
4) - nulitatile in materia casatoriei prezinta anumite particularitati fata de nulitatile contractului. Insa,
aceste particularitati ,,nu izoleaza ermetic nulitatea casatoriei de nulitatea de drept comun. Este vorba de una si
aceeasi institutie adaptata la specificul actului juridic al casatoriei.
Concluzia unanim impartasita de literatura juridica romna este: casatoria este un act juridic, insa nu si
in ceea ce implica ea, pentru ca actul juridic este termenul generic care desemneaza faptele juridice cu caracter
volitional, adica contractele si actele juridice unilaterale. Prin insasi esenta sa, casatoria este un acord de vointa
intre doua persoane, realizat in scopul de a da nastere drepturilor si obligatiilor specifice, iar faptul ca odata
incheiata casatoria, sotii sunt supusi unui regim legal si imperativ, este numai consecinta manifestarii de vointa a
partilor si nu poate absorbi insusi actul care l-a generat308.

2.2. Institutia casatoriei

In doctrina309 se sustine ca institutia casatoriei reprezint o realitate juridica, intruct normele privitoare
la casatorie au un obiect propriu de reglementare, respectiv relatiile sociale referitoare la casatorie, att la
incheierea acesteia ct si la efectele, desfacerea si incetarea acesteia.
Codul familiei reglementeaza institutia casatoriei, astfel:
- art.3-18 incheierea casatoriei;
- art.19-24 nulitatea casatoriei;
- art.25-36 efectele casatoriei;
- art.37-44 desfacerea casatoriei.
Institutia casatoriei ocupa locul principal in cadrul dreptului familiei, in jurul ei gravitnd celelalte
institutii precum filiatia, adoptia, ocrotirea parinteasca sau obligaia de intretinere.
Casatoria este ocrotita de lege. Constitutia Romniei prevede in art.26 ca ,,autoritatile publice respecta
si ocrotesc viata intima, familiala si privata" iar Codul familiei in art.1 dispune ca ,,statul ocroteste casatoria si
familia; el sprijina, prin masuri economice si sociale, dezvoltarea si consolidarea familiei" 310.

2.3. Starea juridica de casatorie

In literatura de specialitate311 este analizata si notiunea de stare juridica de casatorie, avnd in vedere
faptul ca, de-a lungul timpului, continutul acesteia a evoluat.
In vechiul drept roman, puterea maritala conferita barbatului, punea femeia casatorita prin conventia in
manum in situatia unei fiice sau nepoate fata de sotul ei.
In Evul Mediu casatoria era de multe ori o ,,alianta" sau ,,un pact intre doua grupuri de parinti,
intemeiat pe un schimb de femei" prin care chiar si case dusmane hotarau sa puna punct ostilitatilor dintre ele,
fata fiind doar un obiect de tranzactie, o miza a puterii si imbogatirii. Pentru a o obtine de nevasta trebuiau
oferite pamnturi, bani sau animale. Aceasta putere a sotului a fost mentinuta chiar daca efectele ei au fost
atenuate. Cu ocazia dezbaterii Codului civil francez, Napoleon Bonaparte, caracteriznd situatia femeii maritate
spunea ca: ,,natura a facut din femeile noastre sclavele noastre! Barbatul are dreptul de a spune sotiei sale:

308
E.Florian, op.cit., pag.29
309
A.Corhan, op.cit., pag.51
310
Prevederile Proiectului Noului Cod civil roman sunt laconice:,,Familia are dreptul la ocrotire din partea societatii si a
statului (art.197(2)). Lasnd la o parte faptul ca astfel de reglementari nu exista nici in Codul civil francez, nici in cel al
Quebec-ului, care - conform afirmatiilor din Expunerea de motive - au fost valorificate pentru elaborarea proiectului noului
Cod civil roman (Expunere de motive, la Proiectul de Lege privind Codul Civil, Bucuresti, 26 februarie 2004, pag.1-2), ni se
pare ca notiunea de ,,societate care are obligatia sa acorde ocrotire familiei, reprezinta ceva vag, imposibil de ,,obligat. Nu
dorim sa facem aici o analiza a notiunii de ,,societate, dar trebuie sa amintim faptul ca: ,,societatea reprezinta totalitatea
oamenilor intre care exista anumite relatii, in temeiul unor legi comune(V.Breban, Dictionar General al Limbii Romne,
vol.II, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1992, pag.962). Care sunt modalitatile in care familia are dreptul la ocrotire din
partea societatii, proiectul nu ne spune; care sunt obligatiile ,,societatii fata de familie, proiectul nu prevede. Totodata, nu
putem sa nu observam ca enuntul privind sprijinul statului ,,prin masuri economice si sociale a disparut. Insa nu putem sa
nu observam ca aceste prevederi constituie o traducere ad literam a normelor europene conform carora:La famillea droit
a la protection de la societe et de lEtat. Proiectul din 2008 pastreaza acest enunt, la care adauga: Statul este obligat sa
sprijine, prin masuri economice si sociale, incheierea casatoriei, precum si dezvoltarea si consolidarea familiei
311
I.Albu, Casatoria in dreptul romn, Ed.Dacia, Cluj-Napoca, 1988, pag.18-20

62
Doamna, azi nu veti iesi din casa! Doamna, nu veti merge la teatru! Doamna, nu veti vedea pe cutare sau cutare
persoana! Doamna, aceasta inseamna ca imi apartineti, cu trup si suflet, in proprietate!" 312.
Codul civil romn a consacrat puterea maritala, conferind sotului calitatea de cap de familie si punnd
femeia casatorita in subordinea lui, lipsind-o de capacitatea civila, precum minorii si interzisii 313. Legea din 20
aprilie 1929, pentru ridicarea incapacitatii juridice a femeii maritate, a inceput sa imbunatateasca situatia
acesteia. Abia Constitutia din 1948 a proclamat egalitatea sexelor, de la acea data femeia dobndind deplina
capacitate civila.
Evolutia familiei, in secolul industrializarii, se caracterizeaza prin substituirea crescnda a relatiilor de
asociere si prietenie, relatiilor de autoritate. Este vorba de un proces de democratizare a familiei, confom teoriei
lui Burgess dezvoltata in 1953 in cartea sa ,,The family, from institution to companionship". Legatura juridica
dintre soti, numita si legatura conjugala sau legatura matrimoniala, constnd din drepturile si obligatiile sotilor,
exprima starea juridica de casatorie sau statutul legal al sotilor, ce se caracterizeaza in dreptul romn prin
urmatoarele314:
- ia nastere prin liberul consimtamnt al viitorilor soti;
- are caracter de ordine publica;
- este guvernata de principiul egalitatii in drepturi si obligatii a sotilor;
- da nastere drepturilor si obligatiilor sotilor;
- realizeaza o comuniune de viata intre soti, bazata pe prietenia si afectiunea reciproca dintre ei;
- in principiu, durata ei este pe viata.

SECTIUNEA a III-a
CARACTERELE CASATORIEI

Consecintele care rezulta din definitia casatoriei dau continutul caracterelor juridice ale acesteia.
1. Casatoria este, in dreptul romn, o uniune dintre un barbat si o femeie.
Aceasta uniune se intemeiaza pe consimtamntul celor ce se casatoresc si, odata incheiata, este
reglementata de normele legale care devin aplicabile numai printr-un asemenea consimtamnt. In Romnia
casatoria nu se poate incheia dect intre un barbat si o femeie. Dat fiind temeiul si imperativul moral al
casatoriei, legiuitorul romn nu a considerat necesar ca, in cuprinsul Codului familiei, sa prevada expres aceasta
conditie. Exista totusi numeroase texte ale Codului care, reglementnd casatoria, se refera in mod distinct la
,,barbatul si ,,femeia care s-au casatorit (art.1, art.25).
Acest caracter ridica probleme juridice in cazul asa-numitului ,,transexualism, precum si in cazul
schimbarii ulterioare a sexului.
Denumit abreviativ, in unele lucrari medicale ,,metamorfoza sexuala paranoica, transexualismul se
caracterizeaza, in principal, prin dorinta obsesiva a unei persoane de a-si schimba sexul, prin sentimentul intim
si autentic de a face parte din sexul opus. Intr-o alta formulare, transexualul este cel care fizic apartine unui sex,
dar psihic are sentimentul de apartenenta la celalalt sex. Aceasta persoana incearca printr-o interventie
chirurgicala sa-si adapteze caracterele fizice, manifestarilor psihice 315. Din punctul de vedere al dreptului, este
valabila casatoria cu o persoana avnd sexul corespunzator anatomiei, iar nu imaginatiei sale. In situatia in care,
schimbarea de sex a fost inregistrata la serviciul de stare civila, transexualul masculin, devenit femeie, nu se
poate casatori dect cu un barbat, iar cel feminin, devenit barbat dupa interventia chirurgicala, nu se poate
casatori dect cu o femeie.
Desi art.12 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale
priveste casatoria traditionala intre persoane de sex opus, s-a acceptat extinderea aplicarii acestui text si asupra
casatoriei incheiate de o persoana transexuala, deoarece procrearea nu reprezinta o conditie - esentiala - a
casatoriei316.
De altfel prevederile art. 9 al Crii fundamentale a drepturilor Uniunii Europene, nici nu interzic dar
nici nu impun acordarea statutului de cstorie uniunilor personale de acelai sex. Acest drept este asemntor
celui prevzut de art. 12 al C.E. ns el este mai cuprinztor, incluznd i legislaiile naionale ce prevd
cstoriile ntre persoanele de acelai sex.317

312
R.Savatier, Le droit, lamour et la libert, Libraire gnrale de droit et de la jurisprudence, Paris, 1963, pag.82
313
A.Corhan, op.cit., pag.50
314
Idem, pag.50-51
315
Gh.Scripcaru, D.Ciuca, V.Astarastoae, C.Scripcaru, Bioetica, stiintele vietii si drepturilor omului, Ed.Polirom, Iasi, 1999,
pag.138
316
G.Lupsan, op.cit., pag.26
317
Titlul I al Pr. Noului Cod civil ,,Dispozitii generale introduce, ca element de noutate (referitor la tema casatoriei si a
divortului, aici in discutie), notiunea de fundament al relatiilor de familie(conf. proiectului din 2008 Familia), prevaznd

63
 2. Casatoria este liber consimtita
Acest caracter rezulta din dispozitiile art.44 alin.1 din Constitutie si ale art.1 alin.3 C.familiei, care
prevad ca familia se intemeiaza pe casatoria liber consimtita intre soti.
In secolul trecut, in dreptul romn, libertatea consimtamntului la casatorie era ingradita unor categorii
sociale sau nationale. Astfel, Legea din 10 mai 1938, cu privire la casatoria membrilor corpului diplomatic,
impunea viitorului sot, daca era membru al corpului diplomatic sau consular, ori functionar al Ministerului
Afacerilor Externe, obligatia de a obtine
in prealabil autorizatia acestui minister pentru incheierea casatoriei, aprobare ce se dadea si in functie de avere,
onorabilitate, cetatenie. Acelasi tip de ingradire era impus si ofiterilor, prin Legea din 9 aprilie 1931 asupra
casatoriei militarilor, care sub sanctiunea eliberarii din functie, nu se puteau casatori cu o femeie fara zestre.
In perioada celui de al doilea razboi mondial, in reglementarea relatiilor de familie, au aparut si
discriminari de ordin rasial, care prin Legea din 5 august 1940 pentru oprirea casatoriilor intre romni de snge
si evrei, limitau libertatea consimtamntului cu privire la casatoriile dintre romni si evrei.
Decretul nr.80 din 31 martie 1950 a introdus in Codul civil art.134, conform caruia cetateanul romn
nu se putea casatori cu o straina si nici cetateana romna nu se putea casatori cu un strain, fara autorizatia
Presedintelui Romniei.
In prezent, sub rezerva constitutionalitatii acestor norme, care par a introduce o discriminare
nejustificata, exista Legea nr.85/ 20 iulie 1995 privind statutul cadrelor militare, care la art.28 lit.f dispune:
casatoria unui cadru militar in activitate cu o persoana apatrida sau care nu are exclusiv cetatenia romna este
conditionata de obtinerea aprobarii prealabile a ministrului apararii nationale. De asemenea, casatoria preotilor
militari cu o persoana apatrida sau care nu are exclusiv cetatenia romna este conditionata de obtinerea aprobarii
prealabile a conducatorului institutiilor in care sunt incadrati art.18 lit.a din Legea nr.195/2000 privind
constituirea si organizarea clerului militar.

3. Casatoria este monogama

Acest caracter decurge, in mod firesc din fundamentul casatoriei, si anume afectiunea reciproca a
sotilor, iar caracterul exclusivist al dragostei implica monogamia. Acest principiu are o consacrare legala
expresa, fundamentata pe traditia poporului romn. Astfel, Codul familiei consacra expres aceasta regula
fundamentala, att prin impiedicarea celui casatorit de a incheia o noua casatoria (art.5), ct si prin desfiintarea,
ca urmare a nulitatii absolute, a casatoriei incheiate in prezenta acestui impediment legal (art.19). Codul penal
incrimineaza bigamia, sanctionndu-l pe acela care, mai inainte de a se fi desfacut ori incetat casatoria
anterioara, incheie o noua casatorie, precum si pe cel care, nefiind casatorit, incheie casatoria cu o persoana pe
care o stie casatorita (art.303). In egala masura fapta delegatului de stare civila care, stiind ca o persoana este
casatorita, procedeaza la incheierea unei noi casatorii constituie, dupa caz, fie complicitate la infractiunea de
bigamie, fie infractiunea de abuz in serviciu318.
In Romnia, casatoria a fost intotdeauna monogama. Codul civil romn, in art.130, in prezent abrogat,
prevedea ca: ,,Nu este iertat a trece in a doua casatorie, fara ca cea dinti sa fie desfacuta.
In art.210 si 278 C.civil se interzicea femeii de a trece intr-o noua casatorie mai inainte de trecerea a
zece luni de la desfacerea sau anularea primei casatorii, motivata de grija legiuitorului de a nu interveni
conflictul de paternitate turbatio sanguinis. Termenul de zece luni putea fi scurtat, daca femeia ddea nastere
deja unui copil dupa desfacerea sau anularea casatoriei.
In Europa, SUA si in tarile Americii de Sud acest principiu nu cunoaste nici o derogare. Statele interzic
bigamia, prin legislatia lor, sanctionnd-o att civil, ct si penal. Mai mult, in baza unei traditii religioase, unele

in art.197(1) ca ,,Familia se intemeiaza pe casatoria intre barbat si femeie, pe egalitatea acestora, precum si pe dreptul si
indatorirea parintilor de a asigura cresterea si educarea copiilor lor. Daca conditia diferentei de sex nu era prevazuta expres
in Codul familiei, ea rezultnd implicit din dispozitiile diverselor articole (1, 4, 5, 20, 25 s.a.), Proiectul specifica inca din
primele enunturi libertatea casatoriei intre ,,barbat si femeie. Astfel in art.198(1) ,,Libertatea casatoriei(Casatoriain
proiectul 2008), se precizeaza ca ,,Barbatul si femeia au dreptul de a se casatori in scopul de a intemeia o familie. Proiectul
din 2008 introduce dupa alin. 1 un nou alineat (11), conform caruia Casatoria este uniunea liber consimtita intre un barbat si
o femeie, incheiata in conditiile legii. Reamintind afirmatiile (din Expunerea de motive) conform carora noul Cod civil ,,se
naste in contextul transformarilor profunde... si ale realitatilor europene contemporane, nu putem sa nu amintim faptul ca
90% dintre tarile U.E. - in celalalte existnd discutii avansate prevad in Codurile civile sau in legile speciale, norme
privind situatiile paramatrimoniale, de genul ,,Uniunilor civile, al ,,Parteneriatelor inregistrate sau al ,,Contractelor
inregistrate referitoare la cuplurile heterosexuale si/sau homosexuale. Proiectul noului Cod civil nu aminteste nimic in acest
sens, urmnd probabil sa fie adoptata o lege speciala care sa reglementeze (daca nu relatiile cuplurilor homosexuale) cel
putin relatiile cuplurilor heterosexuale necasatorite.
318
G.Lupsan, op.cit., pag.27

64
state au mers cu restrictiile si mai departe, interzicnd incheierea unui numar prea mare de casatorii. Astfel,
Codul civil grec, derognd de la modelul sau german, interzice incheierea celei de a patra casatorii. O persoana
divortata nu se poate recasatori dect de cel mult doua ori succesiv, cu respectarea unor reguli speciale in fiecare
caz319.
Poliandria casatoria unei femei cu mai multi barbati isi are origini ancestrale, in societatile arhaice
matriarhale, fiind intemeiata pe cultul fecunditatii, pe conceptia conform careia rolul fundamental in actul
procrearii apartine femeii. Exista si astazi, in Malabar, obiceiul ca o femeie sa se casatoreasca cu mai multi frati.
In Punjab, la Surintendanti, fratii se pot casatori cu 12,13 femei in comun 320.
S-a spus despre dreptul islamului, ca ,,introduce pe juristul european, intr-o lume cu totul deosebita de a
sa, diferita prin izvoare, prin structura, dar mai ales prin mentalitate 321, ramnnd pentru multi o simpla
curiozitate juridica, sustinndu-se ca studiul sau este lipsit de sens pentru comparatisti, deoarece reflecta o
cultura complet straina lumii occidentale. Insa dreptul musulman guverneaza astazi circa 300 de milioane de
oameni, sistemul juridic islamul aplicndu-se intr-o masura mai mare sau mai mica - in toate statele arabe, in
Pakistan, Bangladesh, Iran, Afganistan sau Indonezia. Singura tara din lumea musulmana care a parasit in
intregime sistemul traditional, adoptnd o legislatie de tip european este Turcia. In lumea musulmana scopul
casatoriei este procrearea. Pentru ca un barbat sa aiba ct mai multi copii, el poate avea concomitent, un numar
de pna la patru neveste, privilegiu de care nu se bucura insa, de obicei, dect cei instariti. Acestei poligamii
concomitente i se adauga o ,,poligamie in timp, rezultata din facilitarea repudierii 322. Potrivit dreptului islamic,
casatoria este privita drept un contract ce se incheie nu intre viitorii soti, ci intre parintii acestora, contract al
carui obiect este pe de o parte mireasa pe care o dau parintii sai, iar pe de alta parte, o suma de bani mahr - pe
care o dau cei ai mirelui. Prin urmare, cstoria poate fi supusa, ca orice contract, unor modalitati 323. In dreptul
siit este permisa o forma de casatorie temporara care produce toate efectele unei casatorii obisnuite mai putin
cele succesorale. Sotul siit poate lua in casatorie obisnuita pna la patru femei si un numar nelimitat de femei in
casatorie temporara - cu termen - durnd de la o ora la ctiva ani. Este o forma de a eluda interdictia de a avea
relatii extraconjugale. La sunniti este cunoscut repudiul conditional sau la termen, stabilit chiar inainte de
casatorie. Toate acestea dau posibilitatea musulmanului de a schimba cu usurinta mai multe neveste in decursul
vietii. Si dreptul african cutumiar cunoaste pe o scara foarte larga poligamia.

4. Casatoria se incheie in formele cerute de lege

Ea are deci un caracter solemn. Caracterul solemn al casatoriei rezulta, printre altele, din imprejurarea
ca actul juridic al casatoriei se incheie intr-un anumit loc (in principiu, la sediul autoritatii administratiei publice
locale) in fata unei autoritati de stat (potrivit art.3 C.familiei, aceasta autoritate este delegatul de stare civila),
intr-o zi fixata dinainte, in prezenta efectiva si concomitenta a viitorilor soti, a celor doi martori si cu
posibilitatea publicului de a asista la ceremonie.
Prin solemnitatea casatoriei nu trebuie inteleasa si publicitatea acesteia, care este o conditie diferita, pe
care legiuitorul o cere a fi intrunita alaturi de cea a solemnitatii324.
Totodata, solemnitatea casatoriei nu trebuie confundata cu forma autentica a actului de casatorie. Desi
obligatorie, neintocmirea actului de casatorie ca act de stare civila - nu atrage nulitatea casatoriei deoarece
Legea nr.119/1996 privind actele de stare civila reglementeaza posibilitatea intocmirii ulterioare a actului de
casatorie in conditiile art.53 pct.b, atunci cnd intocmirea actului a fost omisa, desi a fost luat consimtamntul
sotilor de catre ofiterul de stare civila325.

5. Casatoria are un caracter civil (laic)

Incheierea si inregistrarea casatoriei sunt de competenta exclusiva a autoritatii de stat. Acest aspect
rezulta din cuprinsul dispozitiilor art.3 C.familiei care prevede ca ,,numai casatoria incheiata in fata delegatului
de stare civila da nastere drepturilor si obligatiilor de soti , precum si cele ale art.17 C.familiei care
reglementeaza modul de inregistrare, in registrul actelor de stare civila, a actului de casatorie.
Dreptul roman a cunoscut att casatoria religioasa - confarraetio ct si casatoria civila - usus,
coemptio. Catre sfrsitul Republicii romane, singura casatorie era cea consensuala - usus celelalte doua forme
fiind cazute in desuetudine. In perioada medievala, casatoria a avut un caracter exclusiv religios. Constitutia
Frantei din 1791 a proclamat ca legea nu considera casatoria dect un contract civil, conceptie care a fost
preluata, ctiva ani mai trziu de Codul civil francez si, prin influenta pe care acesta a exercitat-o, casatoria

319
V.D.Zlatescu, Drept privat comparat, Editura Oscar Print, Bucuresti, 1997, pag.207
320
Idem, pag.298
321
Idem, pag.306
322
R. Charles, Le droit musulman, P.U.P., Paris, 1965, pag.41
323
Idem, pag.43
324
I.Albu, op.cit., pag.51
325
I.D.Romasan, Dreptul familiei, Casatoria, Editura Imprimeriei de Vest, Oradea, 2002, pag.36

65
civila a fost consacrata in majoritatea legislatiilor europene si de cultura europeana 326. Casatoria instituita prin
legea franceza reprezinta un act civil, o casatorie civila327. In dreptul francez, coordonarea casatoriei civile - si,
in diversitatea lor, multiplele casatorii confesionale - este guvernata de trei reguli care conduc, pentru fiecare tip
de casatorie, la doua postulate:
I. Celebrarea casatoriei civile:
- este obligatorie pentru toti cetatenii (fara confesiune sau pentru toate confesiunile);
- este necesar sa se incheie prima. In ordine cronologica, ea nu poate preceda o celebrare
religioasa sub amenintarea sanctiunii (art.433-21 C.penal);
II. Celebrarea unei casatorii religioase:
- este facultativa. Legea civila nu interzice casatoria religioasa. Celebrarea unei casatorii
religioase este lasata la libera alegere a sotilor;
- este obligatoriu incheiata a doua, ca data. Ceremonia religioasa nu se poate celebra, dect
dupa casatoria civila.
Conform modelului francez, si potrivit dispozitiilor constitutionale romne care garanteaza tuturor
cetatenilor libertatea constiintei si libertatea exercitarii cultului religios, in Romnia sotii au posibilitatea sa
procedeze si la celebrarea religioasa a casatoriei, dar aceasta numai dupa incheierea casatoriei in fata autoritatii
de stat (Constitutia Romniei art.44 pct.2 teza 2). Celebrarea religioasa nu produce nici un efect juridic, iar
uniunea incheiata numai religios nu are valoare juridica328.
In prezent, exista legislatii in care casatoria are un caracter exclusiv civil (Franta, Belgia, Elvetia,
Germania, Olanda, Polonia), legislatii in care casatoria are un caracter religios (tarile musulmane), legislatii in
care viitorii soti au un drept de optiune intre casatoria religioasa si cea civila (SUA, Canada, Brazilia, Italia,
India, Danemarca, Finlanda, Spania) 329. O situatie aparte o reprezinta Grecia. Forma religioasa de celebrare a
casatoriei era singura recunoscuta in Grecia, cu consecinte grave: casatoria intre greci fara ceremonia religioasa
ortodoxa era inexistenta330. Actele legislative care au modificat pe fond Cartea a IV-a a Codului civil grec din
1946 dreptul familiei sunt Legile nr.1250 din 3/7 aprilie 1982 (a introdus casatoria civila) si nr.1329 din
15/18 februarie 1983 (a stipulat aplicarea principiului constitutional al egalitatii barbatilor cu femeile). Reforma
a introdus casatoria civila alternativ cu forma religioasa, lasnd la aprecierea viitorilor soti, ce forma aleg pentru
casatoria lor. Paradoxal, folosirea acestei posibilitati de alegere n-a dat rezultatele scontate, prin micsorarea
numarului de casatorii religioase, nici chiar in marile orase, dar mai ales in provincie 331.

6. Casatoria se incheie pe viata

In principiu, legatura casatoriei este menita sa dainuiasca intre soti pe tot timpul vietii lor 332. Acest
principiu nu are o consacrare expresa in lege, dar, prin modalitatile imperative si cazurile de incetare, desfiintare
si de desfacere a casatoriei enumerate de lege, acesta este mai mult dect evident333.
Casatoria inceteaza, potrivit art.37 alin.1 C.familiei, prin moartea sau prin declararea judecatoreasca a
mortii unuia dintre soti si se poate desface prin divort, numai in conditiile stabilite de art.38 C.familiei si numai
pe cale judecatoreasca. Casatoria nu se poate desface prin consimtamntul mutual al sotilor si cu att mai putin
numai prin consimtamntul unuia dintre ei 334.
Legiuitorul a prevazut si posibilitatea acoperirii unor cazuri de nulitate absoluta, in situatii expres
prevazute de acesta (art.20 C.familiei).

7. Casatoria se intemeiaza pe deplina egalitate in drepturi dintre barbat si femeie.

Egalitatea dintre barbat si femeie a depasit sfera relatiilor de familie, existnd in toate domeniile vietii
sociale. Acest principiu este expres stipulat in art.1 C.familiei, ca o consacrare a principiului constitutional din
art.44 alin.1 conform caruia ,,familia se intemeiaza pe casatorie liber consimtita intre soti, pe egalitatea
acestora . Principiul se refera att la conditiile in care se incheie casatoria, ct si la relatiile dintre soti sau
dintre acestia si copiii lor.
Puterea maritala, nelimitata la inceput a fost atenuata in decursul timpului, insa abia in sec.al XX-lea s-
a ajuns ca ea sa fie inlaturata din cele mai multe legislatii, femeia devenind in relatiile de familie egala cu sotul
sau.

326
G.Lupsan, op.cit., pag.28
327
G.Cornu, op.cit., pag.245
328
I.P.Filipescu, A.I.Filipescu, op.cit., pag.13
329
I.Albu, op.cit., pag.51
330
G.Koumantos, Le nouveau droit de la famille en Grce, RHDI, 1982/1983, pag.5
331
N.Rodios, La nouvelle famille en Grce in Family, Law and social policy, Onati International Institute, 1991, pag.119
332
I.P.Filipescu, A.I.Filipescu, op.cit., pag.13
333
G.Lupsan, op.cit., pag.29
334
I.P.Filipescu, A.I.Filipescu, op.cit., pag.13

66
 Insa, si astazi exista popoare pentru care femeia, fie reprezinta o marfa (vezi dreptul islamic), fie
conditia acesteia este cea a unei permanente incapabile sub raport juridic (subordonata fie tatalui, fie sotului,
conform versetului 2.228 din Coran, care spune: ,,Barbatii au autoritate asupra femeilor in virtutea preferintei pe
care Domnul le-a dat-o asupra lor). Ct priveste conditia femeii, pe continentul African aceasta nu are o
existenta proprie. Si ea este o eterna incapabila trecnd de sub tutela tatalui, sub cea a sotului. Ea are in casatorie
numai obligatii, din care cea mai insemnata este de a procrea impreuna cu sotul. Datorita lipsei de drepturi, sotia
nu se poate opune poligamiei, daca aceasta este dorinta sotului. Sotul decide avnd o autoritate deosebita -
asupra rezidentei familiale, asupra sistemului de educatie al copiilor, asupra casatoriei copiilor de ambele sexe,
putndu-si repudia sotia335.

8. Casatoria se incheie in scopul intemeierii unei familii

Casatoria este ocrotita de lege, deoarece constituie baza familiei. Intemeierea relatiile de familie
constituie continutul casatoriei, cauza necesara si determinanta a acesteia336.

SECTIUNEA a IV-a
DIFERITE FORME DE CUPLURI NECSTORITE

n principiu, nu exist un concept care s defineasc clar cuplul necstorit. Termenii folosii pentru a
descrie aceste situaii, la nivel legislativ n statele U.E. sunt numeroi i comport unele incertitudini privitoare
la sensul lor : coabitare, concubinaj, uniunea liber, cuplu necstorit, cuplu de fapt, parteneriat inregistrat.
Majoritatea statelor membre U.E. nu au inserat nc, n legislaia naional o definiie general a ,,cuplului
necstorit", acest concept fiind mai degrab definit de jurisprudena, care fie a stipulat c exist concubinaj
atunci cnd dou persoane triesc mpreun n mod stabil i continuu (este cazul Franei), fie cnd aceast
uniune este caracterizat de o ,,comunitate rezidenial, economic i sexual" n care principala diferen ntre
uniune i cstorie o reprezint, n exclusivitate, voina privind aceast relaie a cuplului (este cazul Austriei,
Belgiei i cel al Greciei).
Dintr-un studiu comparativ al dreptului intern al statelor membre se poate observa c exist dou
categorii de uniuni:
- cuplul necstorit, ntre care nu exist nici o formalitate, ,,cuplul de fapt", ,,concubinajul",
,,coabitarea", ,,uniunea liber";
- cuplul necstorit, legat printr-un contract sau printr-un parteneriat nregistrat de o autoritate public
(parteneriatul-contract i parteneriatul-instituie).

4.1. Uniunea libera

De multa vreme se considera ca persoanele care nu se supun unei organizari a familiei fondata pe
casatorie se plaseaza in afara legii337.
In dreptul roman concubinajul concubinatus avea la baza inegalitatea sociala a celor doi concubini,
motiv pentru care erau lipsiti de connubium, adica de dreptul de a incheia o casatorie legitima, in baza lui ius
civile. In aceasta postura se aflau de exemplu, uniunile dintre patricieni si plebei, pna la Lex Canuleia, cele
dintre liberti si ingenui sau, mai trziu, dintre liberti si senatori, ori dintre soldati si concubinele lor, ct timp
acestia se aflau in exercitiul stagiului militar, sau dintre cetatenii si persoanele aflate in indeplinirea unor meserii
considerate dezonorante (actoria, luptele in arena, etc.). La romani, concubinajul era o uniune intre un barbat si
o femeie, cu anumite efecte reglementate de lege, ce imitau intr-o anumita masura casatoria338. El a cunoscut o
amploare in perioada imperiului, fiind o institutie aparte, ce se delimita de casatoria de drept civil (justae
nuptiae) si de casatoria de dreptul gintilor (matrimonium juris gentium), reglementate pna atunci. Concubinajul
nu era pedepsit de legea romana, asa cum se intmpla in cazul altor uniuni dintre barbat si femeie (adulterul,
incestul). ,,Nec adulterium per concubinatum ab ipso comititur nam quia concubinatus per leges nomen
assumpsit extra legis poenam est: ut et Marcellus lib.7 Digestorum serisit - Nu se comite stupru prin
concubinaj, caci concubinajul lundu-si nume de la legi este in afara pedepselor acestora - scria Marcellus in
Cartea a 7-a a Digestelor sale339.
Sunt cunoscute numeroasele impedimente la casatorie, din dreptul roman, dictate de considerentele
politice. Concubinajul nu era supus niciuneia dintre ele, insa impedimentele dictate de morala, impiedicau

335
Issa Laure, Lade Fatima,Quelque aspects de la situation juridico-sociale de la famille au Niger. Mariage, rupture
litografiat Agence de cooperation culturelle, Ecole internationale de Bordeaux, 1980
336
I.P.Filipescu, A.I.Filipescu, op.cit., pag.13
337
P.Voirin, G.Goubeaux, Droit civil, Tom I, 27 ed., LGDJ, Paris, 1999, pag.130
338
Ge.Danielopolu, Explicatiunea institutiilor lui Justinian, Imprimeria statului, Bucuresti, 1911, pag.219 si urm.
339
Ge.Danielopolu, op.cit., pag.220

67
stabilirea unei astfel de uniuni. Astfel, concubinajul ca si casatoria, era valabil incheiat numai intre un puber si o
nubila, adica intre un barbat de 14 ani si o femeie de 12 ani. Jurisconsultul Ulpian arata ca: Cujus umque aetatis
concubinam habere posse palam est, nisi minor annis duodecim sit 340 - Este evident ca poate avea cineva o
concubina de orice vrsta, numai sa nu fie mai mica de doisprezece ani.
Respectnd principiul monogamiei, un barbat insurat nu putea avea o concubina si nici cel care nu era
casatorit nu putea avea doua concubine in acelasi timp: ,,Concubina igitur ab uxore solo delectu separatur 341-
Concubina nu difera de sotie dect prin intentie.
Totodata, nimeni nu putea avea concubina, asa cum nu putea avea sotie, o femeie fata de care se afla
intr-un grad prohibit de cognatiune sau afinitate 342. Astfel, Ulpian afirma ca: Etiam si concubinam quis habuerit
sonoris filiam licet libertinam, incestum committitur343 - Acela ce va lua de concubina pe fata surorii sale, fie si
libera comite incest; sau ,,si qua in patroni fuit concubinatu, deinde in filii esse coepit, vel in nepotis, vel contra,
non puto eam recte facere; quia prope nefaria est hujusmodi conjuctio, ut ideo hujusmodi facinus prohibendum
est - Nu poate cineva sa traiasca in concubinaj cu fosta concubina a tatalui sau, sau a bunicului, sau a fiului sau
a nepotului sau, pentru ca facnd acest lucru comite un quasi-incest care trebuie prohibit.
In functie de statutul social al femeii exista prezumtia ca aceasta era sotie sau concubina: femeia
ingenua din familie buna si onesta era considerata sotie si, era necesar un act scris care sa constate ca este numai
concubina, iar liberta era prezumata a fi concubina, in special cnd coabita cu patronul sau 344. Insa concubinajul
nu era ingradit de celelalte impedimente care interziceau casatoria romana.
Concubinajul exista atta vreme ct ambele parti erau de acord cu aceasta stare. Ca o masura de
protectie pentru concubina se considera ca acesta, subzista si in situatia in care patronul innebunea.
Concubinajul se dizolva imediat ce una din parti refuza sa mai mentina aceasta relatie, fara a exista vreo
pedeapsa pentru acest fapt, comparativ cu situatia in care unul dintre soti, in lipsa unui motiv prevazut de lege
solicita desfacerea casatoriei345.
Potrivit lui Ulpian, prin asemanare cu imposibilitatea libertei casatorita cu patronul sau de a divorta de
acesta fara consimtamntul lui, nici liberta concubina a patronului sau, nu putea sa rupa aceasta relatie fara
consimtamntul patronului sau. Copiii rezultati nu erau considerati 346 copiii tatalui, ca in cazul celor justi,
rezultati din justae nuptiae, ci copii naturali, liberi naturalis. Tatal avea insa posibilitatea de a-i adopta, iar mai
trziu, in epoca dominatului, de a-i legitima. In caz contrar, copiii naturali nu intrau niciodata in puterea
parinteasca, patria potestas. Ei aveau dreptul la o parte din masa succesorala dupa tatal defunct doar in lipsa
concursului cu copiii legitimi justi.
Femeia nu avea obligatia de fidelitate fata de concubin, ca dovada ca Lex Iulia de Adulteriis nu
sanctiona pe concubina adulterina. Deabia la finele principatului se instituie obligatia de fidelitate si interdictia
pluralitatii relatiilor de concubinaj pentru acelasi barbat sau femeie.
Pe lnga concubinaj, dreptul roman permitea si alte uniuni, contubernium si matrimonium sine
connubio.
Contubernium, desi interzis de lege, nu producea nici un efect juridic, el constituind doar o simpla
legatura de fapt, intre sclavi ori intre oamenii liberi si sclavi. La mijlocul epocii clasice, stapnii sclavilor nu mai
puteau sa ii desparta pe sclavi de copiii lor naturali sau pe sclav de femeia lui, desi acesta nu avea patria
potestas si nici manus.
Matrimonium sine connubio reprezenta uniunea a doua persoane care nu au connubium din cauza
diferentei de status civitas (diferenta de cetatenie sau nationalitate). Aceste persoane, care se casatoreau conform
lui ius gentium, au dobndit cetatenie romana in momentul in care toti locuitorii imperiului au devenit cetateni
romani, putnd sa incheie casatoria conform lui ius civile. Asupra copiilor nascuti din aceste uniuni, tatal nu
dobndea patria potestas, cum nu dobndea nici manus asupra sotiei sale. Mai trziu, prin concesiuni imperiale
se putea dobndi ius connubii si, in virtutea acestuia, prerogativele oricarui pater familias (patria potestas si
manus).
Sub Justinian, in sarcina tatalui natural a fost statuata o obligatie de intretinere, obligatie alimentara fata
de copiii nascuti din astfel de uniuni, sine justae nuptiae, si au fost atribuite unele drepturi succesorale femeilor
si copiilor din aceste uniuni, dar numai in absenta sotiei ori a copiilor legitimi.
In anul 887 d.C., sub influenta bisericii crestine, concubinajul este interzis printr-o Constitutie a
imparatului Leon Filosoful ,,Ut concubinam habere non liceat - Sa nu mai fie permis nimanui a avea
concubina. Potrivit Constitutiei nr.91 din 887: ,,...legea care a gasit cu cale sa permita sa se uneasca cu

340
Ulpian, De concubinis, L.1, 4 D
341
Paul, Sententiae, Cartea II, t.20, 1.
342
G.Danielopolu, op.cit., pag.222
343
Ulpian, L.56, De ritu nuptiarum, 23, 2
344
Marcian I, 3 princ., De concubinis
345
Paul, C.II, Titlul De dotibus
346
M.Jakota, Drept privat roman, Editura Fundatiei ,,Chemarea, Iasi, 1997, pag.107 si urm.

68
concubinele celor care nu se rusinau sa o faca, a luat peste picior onestitatea. Sa nu lasam dar ca aceasta eroare a
legiuitorului sa dezonoreze statul nostru. De aceea, aceasta lege, aceste legi sa taca pentru totdeauna.
Cu toate acestea, dintotodeauna au existat cupluri care au trait impreuna, fara a se casatori religios sau
civil. La epoca redactarii primelor Coduri civile, aceste situatii au fost ignorate intentionat.
Inaintea anilor `70, uniunile libere erau in mare masura insesizabile la nivel statistic in afara
comunitatilor locale, astfel inct exist putine date statistice privind felul coabitarii. De exemplu in Marea
Britanie, exista dovezi in registrele de date, c uniunile stabile obtineau adesea statutul de casatorii legale 347.
Coabitarea, dupa incetarea unei casatorii sau intre casatorii nu este de data recenta, si e normal daca ne
gndim ca, in perioadele in care divortul nu era usor de obtinut, oamenii alegeau sa coabiteze.
Dupa 1970, att in Europa ct si in SUA, preferinta pentru concubinaj a devenit att de frecventa inct
a zdruncinat semnificativ atitudinile sociale care blamau acest mod de convietuire348.
Cresterea numarului de cupluri necasatorite si a numarului de copii care au rezultat din uninile libere a
determinat ca, pe de o parte sa se discute cu mai multa ingaduinta despre aceasta problema, iar pe de o alta
parte, legiuitorul a inceput timid sa abordeze, in reglementarile sale relatia de coabitare a concubinilor 349.
Uniunea de fapt a constituit o alegere a modului de viata, multe cupluri dorind sa evite casatoria, insa
necunoscndu-si drepturile si obligatiile rezultnd din aceasta stare de fapt.
Codul familiei nu recunoaste uniunea de fapt considerndu-i pe concubini ca doua persoane celibatare,
fara nici o legatura intre ele. Exist multe diferente importante intre drepturile si obligatiile unui cuplu casatorit
si cel aflat intr-o uniune de fapt. Textul urmator, divizat intr-un tablou, constituie un rezumat al principalelor
difetente, in legislatia romna, franceza si cea canadiana.

Casatoriti Concubini

Codul familiei romn

Codul familiei ocroteste casatoria si efectele sale, C.familiei nu recunoaste uniunea de fapt, concubini
acordnd sotilor diverse drepturi si obligatii (art.1, art.3 fiind considerate doua persoane fara nici o legatura
C.familiei) intre ele.

Codul civil francez

Casatoria este un contract civil si solemn incheiat intre Concubinii nu beneficiaza de drepturi specifice definite
un barbat si o femeie care se unesc pentru a trai de lege. Jurisprudenta insa, a acordat o protectie
impreuna si pentru a forma o familie, garantnd specifica acestora in anumite domenii. Insa Codul civil
impreuna directia morala si materiala a familiei francez recunoaste concubinajul ca fiind o uniune de
(art.213) fapt (art.515-8)
Codul civil al Qubec-ului
Codul civil recunoaste casatoria si efectele sale, Codul civil nu recunoaste uniunea de fapt. Un singur
acordnd sotilor drepturi si obligatii (art.931 ss.C.c.Q.) articol stipuleaz dreptul unui concubin de a-si mentine
locuinta, dupa despartirea de partenerul su semnatar al
unui contract de inchiriere de locuinte (art.1938 C.c.Q.)

Drepturile si obligatiile partenerilor

Casatoriti Concubini

Codul familiei romn

Codul familiei prevede ca sotii sunt datori sa-si acorde Concubinii nu au nici drepturi, nici obligatii specifice
unul altuia sprijin moral si material (art.2) unul fata de celalalt

Codul civil francez

Sotii isi datoreaza reciproc fidelitate, securitate, Intre concubini nu exista aceste obligatii
asistenta (art.212)

347
K.Kiernan, Coabitarea si cresterea copiilor in afara casatoriei in Europa occidentala, in Lege, strategie si familie, vol.15,
nr.1, 2001, pag.12
348
I.Mitrofan, C.Ciuperca, Incursiuni in psihologia si psihosexualitatea familiei, Editura Press Mihaela SRL, Bucuresti,
1998, pag.56
349
G.Lupsan, op.cit., pag.115

69
 Codul civil al Qubec-ului
Sotii isi datoreaza respect, fidelitate, securitate si Concubinii nu au drepturi si obligatii unul fata de
asistenta (art.392 C.c.Q) celalalt, ct timp dureaza uniunea de fapt

Obligatiile menajului
Casatoriti Concubini

Codul familiei romn

Sotii sunt obligati sa contribuie, in raport cu mijloacele Nu exista nici o obligatie patrimoniala intre concubini
fiecaruia, la cheltuielile casatoriei

Codul civil francez

Daca conventia matrimoniala nu stabileste contributia Nici o dispozitie legala nu reglementeaza contributia
fiecarui sot la cheltuielile casatoriei, ei sunt obligati sa concubinilor la cheltuielile vietii lor comune
contribuie proportional cu resursele fiecaruia (art.214)
Codul civil al Qubec-ului
Sotii contribuie la cheltuielile menajului proportional Nu exista nici o obligatie intre concubini. Aceasta
cu resursele lor (art.396 C.c.Q) obligatie poate fi totusi prevazuta intr-o forma sau alta
in cadrul unui contract al vietii in comun

Solidaritatea datoriilor
Casatoriti Concubini

Codul familiei romn

Sotii raspund cu bunurile comune pentru: Nu exista obligatii solidare intre concubini
- cheltuielile facute cu administrarea oricaruia dintre
bunurile comune;
- obligatiile ce au contractat impreuna;
- obligatiile contractate de fiecare dintre soti pentru
indeplinirea nevoilor obisnuite ale casatoriei;
- repararea prejudiciului cauzat prin insusirea de catre
unul dintre soti a unor bunuri proprietate publica daca
prin aceasta au sporit bunurile comune ale sotilor
(art.32)

Codul civil francez

Fiecare dintre soti poate incheia singur contractele care Daca o datorie a fost contractata de unul din membrii
au ca obiect intretinerea menajului sau educatia cuplului, nu este posibil sa se ceara sa fie facuta plata,
copiilor: toate datoriile contractate de unul din soti il de catre celalalt concubin
obliga pe celalalt solidar (art.220)
Codul civil al Qubec-ului
Solidaritate in considerarea datoriilor contractate de un Nu exista solidaritate pentru datorii, intre concubini
sot pentru nevoile curente ale familiei. Celalalt sot nu
este intotdeauna obligat pentru datorii daca in prealabil,
printr-un contract si-a manifestat vointa sa de a nu se
obliga (art.397 C.c.Q)

Domiciliul familiei
Casatoriti Concubini

Codul familiei romn

Sotii hotarasc de comun acord in tot ce priveste Nu exista nici o prevedere in ce priveste domiciliul

70
casatoria, deci si in privinta domiciliului (art.26) concubinilor

Codul civil francez

Rezidenta familiei este locul pe care sotii l-au ales de
comun acord
Nu exista nici o dispozitie legala in privinta
domiciliului concubinilor. Insa, un contract de
locatiune profita unui concubin notoriu, care a trait cu
partenerul sau mai mult de un an in cazul in care
partenerul paraseste domiciliul sau decedeaza (art.14
din Legea din 1989)

Codul civil al Qubec-ului

Sotii aleg de comun acord reedina familiei. Daca nu a Nu exista nici o prevedere in ce priveste domiciliul
avut loc o alegere, reedina este prezumata a fi cea concubinilor si nici o prevedere care sa o protejeze
unde membrii familiei exercita principalele lor
activitati (art.39 c C.c.Q). Exista diverse reguli care
vizeaza protectia reedinei familiale (art.404-413
C.c.Q)

Patrimoniul familiei
Casatoriti Concubini

Codul familiei romn

Bunurile dobndite in timpul casatoriei, de oricare Concubinii nu sunt supusi regulilor prevazute de Codul
dintre soti sunt, de la data dobndirii lor, bunuri familiei in legatura cu bunurile comune
comune (art.30)

Codul civil francez

Casatoria implica constituirea unui patrimoniu comun, Concubinii sunt considerati celibatari
compus din toate bunurile dobndite si toate datoriile
contractate de soti dupa ncheierea casatoriei (art.1401
si 1409 C.civ.fr.)
Codul civil al Qubec-ului
Casatoria implica constituirea unui patrimoniu, care Concubinii sunt considerati celibatari in sensul C.c.Q.
creaza anumite categorii de bunuri, partajabile in parti
egale intre soti (art.414-426 C.c.Q)

Pensia alimentara intre parteneri

Casatoriti Concubini

Codul familiei romn

In timpul casatoriei sotii isi datoreaza reciproc Concubinul nu beneficiaza de drept la pensie din partea
intretinere (art.86 alin.1 si art.41 alin.1). Sotul divortat celuilalt concubin
are dreptul la intretinere daca se afla in nevoie din
pricina unei incapacitati in munca survenite inainte de
casatorie, ori in timpul casatoriei, sau daca
incapacitatea se iveste in decurs de un an de la
desfacerea casatoriei, insa numai daca incapacitatea se
datoreaza unei imprejurari in legatura cu casatoria
(art.41 alin 2).

71
Codul civil francez
Cnd divortul este pronuntat din vina exclusiva a unuia Intre concubini nu exista aceste prevederi
dintre soti acela poate fi condamnat la daune-interese
pentru repararea prejudiciului material sau moral pe
care desfacerea casatoriei l-a adus celuilalt sot
(art.266). Indeplinirea obligatiei de sprijin poate lua
forma unei pensii alimentare, in functie de resursele si
de nevoile fiecaruia dintre soti (art.282)
Codul civil al Qubec-ului
Dupa ruptura, tribunalul poate sa acorde in favoarea Concubinul nu beneficiaza de pensie din partea
sotului care nu este autonom financiar, o pensie de la celuilalt partener
celalalt sot

Prestatia compensatorie
Casatoriti Concubini

Codul familiei romn

Nu prevede prestatia compensatorie

Codul civil francez

Oricare dintre fostii soti este tinut sa-i verse celuilalt Intre concubini nu este prevazuta prestatia
sot o prestatie destinata sa compenseze, in masura in compensatorie
care este posibil, dezechilibrul pe care divortul l-a creat
in conditiile de viata ale acestuia.
Codul civil al Qubec-ului
In caz de separatie de corp, divort sau declararea Nici o masura compensatorie nu este prevazuta in caz
nulitatii casatoriei, exista posibilitatea ca tribunalul sa de ruptura. Concubinii pot prevedea insa o forma de
ordone unuia dintre soti sa efectueze o prestatie pentru compensatie pentru bunuri, in contractul de coabitare
compensarea aportului adus de celalalt sot, in bunuri incheiat
sau servicii, la marirea patrimoniului sau (art.427-430
C.c.Q)

Dreptul la mostenire
Casatoriti Concubini

Codul familiei romn

Drepturile succesorale ale sotului supravietuitor au fost Un concubin nu are nici un drept la mostenirea
reglementate prin Legea nr.319/1944, ce i recunoate celuilalt concubin
acestuia:
- un drept de mostenire in concurs cu oricare din
clasele de mostenitori legali sau, in lipsa rudelor din
cele patru clase;
- un drept de mostenire special asupra mobilelor si
obiectelor apartinnd gospodariei casnice;
- un drept temporar de abitatie asupra casei de locuit.

Codul civil francez

Erezii legitimi, erezii naturali si sotul supravietuitor Intre concubini nu exista drept de succesiune
profita de plin drept, de bunurile, drepturile si actiunile
defunctului (art.724 C.civ.fr.)
Codul civil al Qubec-ului
Codul civil recunoaste sotilor statutul de mostenitori Indiferent de durata coabitarii, concubinii nu se bucura
legali. Daca unul din soti moare fara sa-si fi facut de dreptul la succesiunea celuilalt

72
testamentul, sotul supravietuitor participa de plin drept
la succesiunea acestuia (art.653 C.c.Q)

4.2. Relaiile nregistrate

Desi s-a dezvoltat un curent de impulsionare a unei reglementari si de acordare de drepturi in cazul
coabitarii din Norvegia pna in Catalunia - tarile din vestul Europei difera semnificativ in modul de abordare
al problemei. Legile scandinave ale parteneriatelor inregistrate sunt restrnse la persoanele de acelasi sex,
coabitarea heterosexuala fiind tratata diferit350. In contrast, legile in vigoare in Franta si Olanda acopera o gama
de relatii, insa variaza substantial in continut. In alte tari, un raspuns legislativ cuprinzator a venit mai incet. In
Germania s-a manifestat o puternica opozitie, in trecutul apropiat, in privinta unei imbunatatiri a statutului
relatiilor extraconjugale. In Anglia, Comisia Legislativa a deliberat inca din 1994 asupra dreptului de proprietate
in cazul coabitarii351.
O apropiere intre uniunea libera si casatorie s-a realizat si in interpretarea art.8 din Conventia
Europeana a Drepturilor Omului, care prevede ca orice persoana are dreptul sa i se respecte viata sa de familie.
Daca initial, prin ,,familie, jurisprudenta Curtii a avut in vedere numai relatiile dintre soti, precum si relatiile
dintre acestia si copiii lor minori, treptat, notiunea de ,,viata de familie s-a extins si asupra relatiilor de familie
care exista in fapt, adica asupra relatiilor de familie dintre concubini.
Astfel, in cazul Kroon si altii contra Olandei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, prin Decizia din
27 oct.1994, a retinut urmatoarele: ,,Oricare ar fi notiunea de <<viata de familie>> vizata de art.8, aceasta nu se
limiteaza numai la relatiile bazate pe casatorie, ci poate include si alte legaturi de familie de facto, cnd
persoanele convietuiesc in afara casatoriei Un copil rezultat dintr-o asemenea relatie se inscrie de plin drept
in aceasta celula de familie, de la nasterea sa si prin insusi acest fapt. Cazul Kroon privea imposibilitatea legala
pentru o femeie casatorita de a contesta paternitatea sotului asupra copilului ei si de a solicita permiterea unei
recunoasteri de parteneriate, de catre tatal biologic. Curtea, observnd durata relatiei dintre K. si Z. si faptul ca
patru copii s-au nascut din aceasta relatie, a considerat ca un copil nascut intr-o asemenea relatie se inscrie de
plin drept in ,,celula de familie.
In America Latina concubinajul este foarte raspndit si adesea foarte greu de diferentiat de o casatorie.
Astfel, in Bolivia, dupa 2 ani de coabitare sau, daca in timpul concubinajului s-a nascut un copil, se recunosc
drepturile succesorale; in Mexic, drepturile succesorale sunt recunoscute daca uniunea a durat cel putin 5 ani,
sau daca, in timpul acestuia s-a nascut un copil352.
In SUA si tarile din common-law, uniunea libera nu este recunoscuta ca mariaj de nici unul din state,
dar in unele din aceste state, pe cai ocolite, oferite de aplicarea principiului echitatii, este posibil sa se instituie
drepturi si obligatii similare cu cele care decurg din incheierea casatoriei sau din desfacerea ei. De exemplu: un
drept de succesiune in New Hampshire dupa 3 ani de convietuire; o indemnizatie in caz de despartire abuziva in
California dupa 1 an de convietuire; o obligatie alimentara in Ontario dupa 5 ani de convietuire sau partajarea
bunurilor in Noua Zeelanda, dupa doi ani de convietuire. Cazul care a suscitat cele mai multe discutii, prin
decizia pronuntata de instan este Marvin v. Marvin, in care s-au gasit tot felul de justificari ca: principiul
echitatii, teorii referitoare la un contract implicit, etc. Problema ridicata de aceasta decizie si apoi de cele care au
urmat, a fost aceea de a gasi solutii juste pentru a da o valoare legala sperantelor manifestate de parti, in cadrul
unor relatii extraconjugale. In cazul Hewitt v. Hewitt, Curtea Suprema a statului Illinois, a hotart sa nu mai
urmeze jurisprudenta aplicata in cazul Marvin, pentru ca aceasta ar insemna sa se acorde un statut legal unor
relatii ilegale. Tribunalele din New York tolereaza existenta unor contracte incheiate intre concubini, care pot
avea valoare legala, dincolo de orice relatie sexuala ilegala dar ,,un contract implicit cum este cel din cazul
Marvin ar fi incompatibil cu politica legislativa enuntata in 1933, in cazul casatoriilor incheiate cu cerintele
formulate de common law si care la New York au fost abolite . Jurisprudenta din cazul Melvin ramne in
continuare incerta353.

4.3. Relatiile personale ale cuplurilor necasatorite

In jurul anilor 1970 legislatiile tarilor vest europene au intervenit sub doua forme. Mai inti au introdus
dispozitii cu privire la coabitare in legile referitoare la securitatea sociala si fiscalitate. Aceasta s-a produs in
majoritatea tarilor membre ale U.E., in diverse forme. In al doilea rnd, anumite legislatii au adoptat norme
generale asupra coabitarii, fie definind conceptul de coabitare si prevaznd reguli generale in materie, fie
introducnd un nou concept juridic care sa reglementeze aceste relatii ,,familiale : ,,parteneriatele inregistrate.
Totodata,
coabitarea in afara casatoriei este mentionata in cadrul constitutional al majoritatii statelor vest europene.

350
D.Bradley, Family Law and Political Culture, London, Sweet and Maxwell, 1996, pag.95-105, 151-160, 213-222
351
Law Comission, Annual Report, 1994, London, HMSO, 1995, pag.44
352
G.Lupsan, op.cit., pag.118
353
Ch.L.Blakesley, op.cit., pag.174

73
 In Grecia, dreptul la dezvoltarea libera a personalitatii, consacrat in art.5 parag.1 al Constitutiei,
conduce la recunoasterea libertatii partilor de a coabita fara casatorie, dar nici o protectie juridica particulara nu
a fost prevazuta354.
In Austria, Curtea Suprema a acordat tuturor persoanelor necasatorite un drept constitutional personal,
de a trai intr-o relatie in afara casatoriei: acest drept este limitat numai cuplurilor de sex diferit355.
In Spania, Tribunalul Constitutional a hotart ca uniunile persoanelor necasatorite nu pot fi excluse de
la protectia sociala, economica si juridica acordata familiei, prin art.39 al Constitutiei, dar protectia juridica
difera pentru cuplurile casatorite de cele necasatorite356.
In Portugalia, legiuitorul a introdus mai multe modificari in Codul civil, pentru a fi adoptate de
Constitutie357.
Sunt si tari, ale caror legislatii sunt nefavorabile cuplurilor necasatorite. In Irlanda, conceptul
constitutional de ,,familie se limiteaza la familia bazata pe casatorie 358. Contractele de coabitare sunt, in
consecinta, considerate contrare constitutiei si inaplicabile, pentru ca ar incalca ordinea publica 359.
In Germania, constitutionalitatea ,,Lebenspartnerschaftsgesetz (actul care permite stabilirea unui
parteneriat inregistrat pentru cuplurile de acelasi sex) a fost contestat; n 2002 el a fost declarat constitutional 360.
Atta timp ct legislatia si deciziile judiciare in materie, nu se bazau pe argumente constitutionale,
principiile fundamentale in ceea ce priveste libertatea de alegere, egalitatea de tratament si ordinea publica au
jucat mereu un rol important in dezvoltarea acestui domeniu al dreptului.
Principiul egalitatii de tratament a jucat un dublu rol. Pe de o parte, el este admis in majoritatea statelor,
care nu doresc sa existe discriminare intre cuplurile casatorite si cele necasatorite. In anumite tari este explicit
admis ca cuplurile necasatorite trebuie sa fie libere sa coabiteze, fara a se supune obligatiilor legale ale
casatoriei, daca asa doresc361. Pe de alta parte, egalitatea de tratament, traduce in anumite legislatii, principiul
nondiscriminarii intre relatiile homosexuale si cele heterosexuale. Este, in particular, dorinta de a reduce aceasta
discriminare care a condus la introducerea in legislatiile diverselor state a parteneriatelor inregistrate. Totodata,
anumite state nu accepta ideea unei egalitati de tratament intre cuplurile homo si heterosexuale. In aceste state,
modalitatile de egalitate de tratament intre cuplurile casatorite si cele necasatorite sunt rezervate explicit
cuplurilor heterosexuale362. In multe legislatii, a fost introdusa nondiscriminarea intre copiii nascuti in sau in
afara casatoriei, ceea ce a condus la extinderea regulilor casatoriei pentru cuplurile necasatorite cu copii, de
exemplu in materia ocuparii domiciliului familial dupa disolutia relatiei 363.
Condamnarea morala a coabitarii nu joaca un rol dect in legea irlandeza. Protectia constitutionala a
familiei este limitata la cuplurile casatorite, iar distinctia intre cuplurile homosexuale si cele heterosexuale isi
gaseste originea in aceleasi reglementari, cu att mai mult cu ct este vorba de o legatura care nu are nimic in
comun cu parintii si educatia copiilor.

4.3.1. Diferite tipuri de relatii nonmaritale

Fenomenul relatiilor nonmaritale poate fi clasificat in functie de diferitele sale forme.
In forma sa cea mai pura, exista un cuplu necasatorit atunci cnd acel cuplu traieste impreuna prin
propria sa vointa, iar aceasta relatie nu este formalizata. Formalizarea intervine atunci cnd un cuplu necasatorit
isi organizeaza relatia semnnd un acord. In aceasta privinta, se reliefeaza o dezvoltare recenta in diversele
legislatii europene: unui cuplu necasatorit i se ofera posibilitatea ,,inregistrarii relatiei sale. Astfel, este posibila
stabilirea unei distinctii: pe de o parte, sistemele legislative in care partenerii stabilesc un contract de coabitare
care poate fi inregistrat apoi de autoritatile guvernamentale si, pe de alta parte, sistemele juridice in care
partenerii pot sa stabileasca un ,,parteneriat inregistrat.
Cea mai importanta distincie intre ,,contractul inregistrat si ,,parteneriatul inregistrat este ca
inregistrarea unui contract de coabitare, nu constituie un obstacol in calea unei casatorii ulterioare cu o alta
persoana si nu are nici un efect asupra starii civile.

354
Raportul Greciei pct.3.1.1., pag.28 efectuat la cererea Comisiei Europene, Directia generala de justitie si Afaceri Interne,
Unitatea A3, Cooperarea judiciara in materie civila din martie 2001
355
Raportul Austriei, pct.3.3.2. idem
356
Raportul Spaniei, pct.3.1.2., pag.31, idem
357
Raportul Portugaliei, pct.3.2.1., pag.56, idem
358
Raportul Irlandei, pct.3.3.2., pag.69, idem
359
Raportul Irlandei, pct.3.1.2., pag.60, idem
360
Bundesverfassungsgericht, 17 iulie 2002, 1.BvF1/01, 1BvF2/01
361
Raportul Greciei, 3.1.1., pag.29; Raportul Sotiei, 3.4.1., pag.73
362
Raportul Marii Britanii, 3.6.14, pag.32 (in ceea ce priveste dispozitiile familiale); Scotia 3.3.4., pag.72 (contractul de
coabitare intre homosexuali este inaplicabil pentru motive de incalcare a ordinii publice)
363
Grecia 3.5.2., pag.31, Austria 3.2.2., pag.35, Scotia 3.4.4., pag.74 - in legatura cu egalitatea in drepturi la succesiune a
copiilor

74
 Astazi, conceptul traditional asupra casatoriei se afla in discutia specialistilor si a societatii civile. Fara
sa evocam aici casatoria poligama, cunoscuta in sistemele juridice din afara Europei, conceptul traditional
asupra casatoriei legatura juridica dintre un barbat si o femeie a fost contestata, din momentul in care un stat
a permis celebrarea unei casatorii intre doua persoane de acelasi sex. Chiar daca nu se poate vorbi, in sensul
strict al cuvntului, de un ,,cuplu necasatorit, uniunea intre persoanele de acelasi sex a fost calificata drept
,,casatorie in trei state europene, acest fenomen ridicnd problema de a sti, daca asemenea mariaj va fi
recunoscut ca avnd acelasi statut juridic in celelalte state. Daca statutul de casatorie nu va fi recunoscut, care va
fi atunci pozitia cuplului, care formeaza un ,,cuplu casatorit in anumite state de origine, si care este considerat
ca un cuplu de concubini in celelalte state?
Reglementarile actuale in dreptul intern
privind contractul inregistrat, parteneriatul inregistrat i coabitarea de fapt
State membre Niciunul Contractul Parteneriatul Coabitarea de fapt
nregistrat nregistrat
Belgia X
Danemarca X
Germania X
Grecia X
Spania X
Finlanda X
Franta X X
Irlanda X X
Italia X
Luxemburg X
Olanda X
Austria X
Portugalia X
Suedia X
Regatul-Unit X X
(Anglia si Tara
Galilor)
Regatul- X X
Unit(Scotia)
Estonia X X
Letonia X
Malta X
Cehia X
Slovacia X
Ungaria X
Polonia X

4.3.2. Cuplul necasatorit

In general, nu exista concepte clare care sa defineasca cuplul necasatorit. A trai astfel, nu antreneaza
consecinte juridice specifice. In anumite legislatii exista dispozitii, dispersate, cu referire la statutul juridic al
cuplului necasatorit, in domenii foarte diverse (drept administrativ, social, penal sau civil).
In cteva state membre U.E. situatia persoanelor necasatorite si care traiesc impreuna, dar care nu au
luat nici o masura pentru a formaliza relatia, antreneaza consecinte legale.
In Franta, jurisprudenta a dezvoltat un concept de coabitare care a dus in 1999 la introducerea unei
definitii a ,,concubinajului in Codul civil francez (art.515-8). Exista concubinaj atunci cnd doua persoane
(indiferent de sexul lor) traiesc impreuna intr-o maniera stabila si continua.
Suedia a introdus in 1987 doua legi privind coabitarea: prima se refera la proprietatea asupra resedintei
comune si a bunurilor menajului coabitantilor heterosexuali, a doua vizeaza coabitarea homosexuala si ea a
extins aplicarea diverselor legi si cuplurilor homosexuale 364.
Portugalia a creat in 1999 un regim legal unitar pentru uniunea de fapt: Legea nr.135/1999 referitoare
la pozitia persoanelor care traiesc impreuna mai mult de doi ani. Aceasta lege contine mai ales norme in materie
sociala, fiscala si administrativa, dar ea contine in egala masura anumite dispozitii asupra protectiei domiciliului
cuplului, in caz de deces sau de disolutie a coabitarii. Pe baza acestei legi o protectie sociala sporit a fost

364
Raportul Suediei, 3.3.2., pag.38

75
acordata printr-o norma ulterioara - Legea nr.7/2001 lege care se aplica heterosexualilor sau homosexualilor
care traiesc in cuplu.
Chiar daca cea mai mare parte a statelor membre U.E. nu au inserat o definitie generala a ,,cuplului
necasatorit in legislatia lor, un concept a prins forma.
Legea austriaca nu contine o definitie specifica a fenomenului, dar jurisprudenta a oferit o notiune a
cuplului necasatorit : o ,,comunitate rezidentiala, economica si sexuala. Legea austriaca subliniaza ca diferenta
principala intre casatorie si coabitare o reprezint caracterul exclusiv voluntar al relatiei cuplului necasatorit.
Vointa partilor este de a trai impreuna fara nici un angajament, intr-o maniera nedefinita juridic365.
Aceasta notiune a relatiei totalmente voluntara se regaseste si in dreptul altor state membre U.E.
In Grecia, coabitarea nonmaritala este considerata ca fiind sustinuta de o dispozitie constitutionala care
permite fiecarei persoane sa-si dezvolte liber personalitatea 366. In Belgia, uniunea de fapt sau concubinajul este
situatia in care doua persoane traiesc impreuna fara nici o obligatie. In Regatul Unit si in Germania nu exista
inca un concept pentru definirea cuplurilor necasatorite. Un raport german a descris legea coabitarii (care se
refera la un parteneriat inregistrat) ca fiind un ,,parchwork de reguli: cteva dispozitii statutare explicite, cteva
dispozitii care se aplica prin analogie, coabitantilor si reguli stabilite pentru judecator367.

4.3.2.1. Aspecte ale reglementarilor ce privesc cuplurile necasatorite

Daca exceptam introducerile recente in legislatiile statelor membre U.E. a prevederilor privind
parteneriatele inregistrate si a altor relatii comparabile, sistemele juridice al acestor state se caracterizeaza prin
diverse reguli sau principii aplicabile cuplurilor coabitante. Dezvoltarea acestor reguli a inceput atunci cnd
coabitantii si autoritatile au constatat ca exista lacune in legislatia existenta. S-a cerut instantelor judecatoresti sa
intervina, ceea ce a condus la dezvoltarea jurisprudentei si a actiunii legiuitorului, dar numai in probleme
punctuale.
Contractele intre coabitanti cu privire la coabitarea lor sunt, in general, acceptate de legislatiile tarilor
membre U.E.
In Spania, contractul nu este reglementat special, dar este in general, considerat valid in virtutea
Codului civil spaniol: comunitatile autonome au prevazut reguli specifice in acest domeniu. In Franta,
coabitantii (sau concubinii) pot sa organizeze relatia prin mijlocul indirect al unui contract 368. In Suedia, un
contract de coabitare presupune ca dispozitiile legislative referitoare la domiciliul coabitantilor au fost
indepartate369. In Portugalia nu exista legislatie specifica pentru contractele de coabitare dar valabilitatea unor
astfel de contracte nu a fost contestata in fata instantelor, iar doctrina admite in general contractele de coabitare
si cele care trateaza consecintele sfrsitului coabitarii370.
Validitatea unui contract de coabitare depinde, in principiu, de regulile generale referitoare la contract.
In Marea Britanie contractul de coabitare este autorizat, cu conditia sa creeze drepturi recunoscute de lege 371. In
Scotia, se estimeaza in general, ca un contract de coabitare intre heterosexuali este admisibil si ca acel contract
nu trebuie considerat ca un efect pentru o cauza de imoralitate 372. Insa, un contract de coabitare intre
homosexuali va fi inaplicabil, in virtutea ordinii publice373.
In Germania, contractul de coabitare este supus principiilor generale ale dreptului relativ la contracte:
coabitantii nu pot adopta un regim matrimonial in contractul lor 374.
In Austria, coabitantii pot incheia un contract de parteneriat, contract care reglementeaza in principal
situatia bunurilor. Un astfel de contract trebuie sa respecte cadrul juridic al casatoriei si angajamentele
contractuale, cu restrictiile referitoare la morala si la prejudiciile aduse dreptului persoanelor.
In Luxemburg, contractele dintre coabitanti sunt autorizate. Daca este prevazuta achizitionarea unei
locuinte, viitorii coabitanti sunt sfatuiti sa stabileasca, prin acte notariale, un ,,pacte tontinier 375 care sa
clarifice clauzele de acumulare. Astfel de clauze trebuie sa garanteze ca, in cazul decesului unuia dintre

365
Raportul Austriei, 3.3.2.
366
Raportul Greciei, 3.3.1.
367
Raportul Germaniei, 3.3.2., pag.46
368
Raportul Frantei, 3.4.2.2.1.
369
Raportul Suediei, 3.3.4.
370
Raportul Portugaliei, 3.3.4., 3.4.1. si 3.5.2.
371
Raportul Angliei si Tarii Galilor, 3.3.4.
372
Raportul Scotiei, 3.3.4.
373
Idem
374
Raportul Germaniei, 3.3.4.
375
Creatie a practicii notariale ,,tontine, este o conventie prin care mai multe persoane stipuleaza ca bunul cumparat in
comun sa revina ultimului supravietuitor. Partile unui ,,pact tontinier evita astfel riscul, care ar putea surveni in cazul
decesului unuia dintre ei, de a pierde bunul.

76
coabitanti, domiciliul pe care il detin in indiviziune va trece in plina proprietate celuilalt partener. Solutii
similare privind domiciliul coabitantilor sunt posibile si in Franta 376.
Si in Danemarca coabitantii pot incheia un contract377. In Finlanda contractele intre coabitanti sunt
supuse regulilor privitoare la contractele ,,economice generale 378. In Italia contractele intre coabitanti sunt
autorizate si continutul lor a fost inspirat de legea privind regimul matrimonial379. In Belgia si in Grecia nu
exista reguli specifice pentru contractele de coabitare.
In Italia remiterile de bunuri intre coabitanti nu sunt considerate ca donatii, ci ca executii de obligatii
morale si sociale380. In Suedia, legislatia asupra coabitarii contine dispozitii asupra proprietatii mutuale, a
resedintei si bunurilor menajere ale acesteia381.
Cauzele si consecintele desfiintarii coabitarii n ceea ce privete bunurile partenerilor decurg din
regulile generale privind bunurile si contractele, prevazute de legislatiile statelor membre U.E.
In Danemarca, justitia poate acorda o indemnizatie compensatorie partenerului care, fara voia lui, se
afla intr-o situatie financiara grava382. In Suedia, nevoile coabitantilor sunt luate in consideratie pentru a
determina partea acestora, in procedura de partajare a bunurilor 383. In Grecia, un tribunal districtual a respins o
decizie in care prevederile art.1400 din Codul civil relativ la cererea de partajare a bunurilor achizitionate dupa
casatorie, au fost aplicate prin analogie si coabitantilor. O posibilitate limitata de acordare a despagubirilor
pentru vina, delict civil, quasidelict sau alt motiv similar este recunoscuta in mai multe state: Belgia, Franta,
Luxemburg384. In numeroase jurisdictii exista prevazute situatii pentru care vechii parteneri coabitanti pot sa
intenteze o actiune unul impotriva celuilalt, de imbogatire fara cauza: Austria, Franta, Germania, Grecia, Italia,
Portugalia, Spania, Scotia, dar este de subliniat ca, criteriile de aplicare a acestor dispozitii sunt foarte stricte.
In ceea ce priveste domiciliul familial al cuplului, dispozitiile sunt adesea inspirate din cele ale unui
cuplu casatorit. In Grecia, Italia, Portugalia, Spania si Suedia se aplica aceleasi solutii (fie partial, fie total)
coabitantilor, care au adoptat dispozitii specifice in acest domeniu. Austria a adoptat insa, o pozitie total diferita
si refuza coabitantilor dreptul de a invoca aceleasi drepturi ca si divortatii 385.
In legatura cu obligatiile alimentare - sub forma unor plati periodice - la disolutia coabitarii, in
legislatiile statelor membre UE, acestea sunt limitate la copiii comuni. Obligatii alimentare intre vechii
coabitanti nu sunt mentionate dect in cadrul ctorva comunitati autonome spaniole. Totodata, putine legislatii
stipuleaza ca beneficiarul unei pensii alimentare, nu mai are dreptul la aceasta, daca coabiteaza cu o alta
persoana386.
In legatura cu protectia impotriva violentei conjugale, multe legislatii aplica coabitantilor regulile
privitoare la protectia impotriva violentei domestice, chiar si in tarile unde coabitarea este putin recunoscuta.
In ceea ce priveste domeniul contractelor de asigurare de viata, mai multe legislatii prevad posibilitatea
desemnarii coabitantului ca beneficiar al unui astfel de contract, desemnare care poate fi revocata dupa disolutia
coabitarii (Germania, Luxemburg). Insa revocabilitatea donatiilor nu afecteaza coabitantii.
Legislatia mai multor state UE mentioneaza problema drepturilor parintesti. Aceste drepturi nu privesc
in primul rnd relatiile dintre parteneri, ci relatiile intre fiecare dintre parteneri si copiii lor. Legea scotiana
recunoaste pentru cuplurile coabitante si drepturi in domeniul daunelor-interese delictuale si al sanatatii
mintale387.
Legea austriaca prevede accesul cuplului coabitant la inseminarea artificiala 388, iar majoritatea
legislatiilor prevad norme in domeniul securitatii sociale si al fiscalitatii. In Austria si Scotia, dreptul penal este
un domeniu in care coabitarea poate avea anumite consecinte389.

376
Raportul Frantei, 3.4.2.2.1. Achizitionarea unui bun cu clauza de ,,tontine este cel mai des adoptata de partenerii unui
PACS. Dupa primul deces, supravietuitorul devine proprietarul bunului achizitionat cu aceasta clauza, de la momentul
cumpararii. Mostenitorii legali ai defunctului nu pot revendica bunul. Numai decesul sau acordul de vointa al partilor pot
conduce la rezolutiunea unui pact tontinier. Insa trebuie precizat ca partile nu se afla intr-o situatie de indiviziune si nu pot cu
acest titlu sa invoce partajul, bazat pe art.815 din C.civ.francez.
377
Raportul Danemarca, 3.3.
378
Raportul Finlandei, 3.3.4.
379
Raportul Italiei, 3.3.4.
380
Raportul Italiei, 3.4.1.
381
Raportul Suediei, 3.3.2., 3.4.
382
Raportul Danemarca, 3.4.
383
Raportul Suediei, 3.5.2.
384
Raportul Belgiei, 3.5.1., Frantei 3.5.2., Luxemburgului 3.5.2.
385
Raportul Austriei, 3.5.2.1.
386
Raportul Austriei, Greciei, Italiei
387
Raportul Scotiei, 3.2.1.
388
Raportul Austriei, 3.2.2.
389
Raportul Austriei 3.2.2., Scotiei 3.2.1.

77
 4.3.3. Inregistrarea relatiilor
In prezent exista doua modele legislative in tarile vest-europene. Unul, intlnit in Belgia si Franta
numit ,,coabitarea legala si respectiv ,,pactul civil de solidaritate (,,pacs) desemnat aici prin expresia
,,contract inregistrat si cel de-al doilea, intlnit in tarile scandinave, in Olanda si Germania, desemnat prin
expresia ,,parteneriat inregistrat.
In UE nici o tara care are limba engleza ca limba oficiala nu a introdus in legislatia sa, acest subiect. Un
proiect de lege englez utilizeaza termenul ,,parteneriat civil 390 (,,civil partnership). Expresia ,,parteneriat
inregistrat nu are o traducere aproximativa in terminologia tarilor nordice, ele folosind apelativul german de
,,Lebenspartnerschaft.
In Danemarca, Suedia, Finlanda si Germania inregistrarea unui astfel de parteneriat, nu este posibil
dect pentru parteneri de acelasi sex.
In Olanda, Belgia si Franta, noile reglementari sunt deschise, independent de sex, celor doi pateneri.
Contractul inregistrat si parteneriatul inregistrat.
Exclusivitatea pentru persoanele de acelasi sex
State Numai pentru persoane Nu exista restrictii de
de acelasi sex sex
Belgia X
Danemarca X
Germania X
Finlanda X
Franta X
Olanda X
Suedia X
Anglia X
Irlanda X
Luxembourg X
In Suedia, Finlanda, Danemarca, Olanda si Belgia inregistrarea are loc in fata unei autoritati publice. In
Germania, Bndeslnder-ele (statele federale) desemneaza autoritatea competenta. De exemplu, in Bavaria
notarul este o autoritate competenta, in timp ce in alte state, ofiterul starii civile, este desemnat ca singura
autoritate competenta. In Franta, incheierea unui ,,pacs se efectueaza sub forma unui contract intre parteneri,
care este prezentat unei autoritati competente pentru inregistrare. Acestea sunt tribunalele si nu starea civila,
care tin registrele ,,pacs-urilor (tribunalele de la locul nasterii oricaruia dintre parteneri sau, in cazul nasterii in
afara Frantei, Tribunalul de mare instanta din Paris). In aparenta, inregistrarea nu este o conditie de validitate a
unui ,,pacs, dar partenerii sunt sfatuiti sa faca inregistrarea acordului lor 391. Accesul la informatiile privind
,,pacs-urile este restrictiv, numai partenerii si anumite autoritati sau organizatii avnd drept complet, de acces.
Din acest motiv, o noua practica se intrevede astazi, si anume exigenta unei declaratii conform careia o persoana
nu a subscris unui ,,pacs 392.
In Danemarca, Suedia si Finlanda, inregistrarea parteneriatelor semnifica faptul ca partenerii - care
trebuie sa fie de acelasi sex vor fi tratati pe picior de egalitate cu sotii de sexe diferite. Parteneriatele au
acelai regim juridic ca si casatoria in ce priveste regimul bunurilor, obligatiile alimentare, donatiile, asigurarile,
etc., dar nu au nici un efect in relatiile dintre un partener si un copil al vreunuia dintre ei. Aceasta institutie este
evident recunoscuta ca o alternativa la casatoria persoanelor de acelasi sex, din moment ce homosexualitatea
reprezinta o conditie a acestei institutii.
In Olanda, inregistrarea parteneriatului face ca legislatia referitoare la regimul matrimonial si la
obligatiile alimentare dintre soti sa fie aplicabila i partenerilor. Daca o casatorie nu poate fi desfacuta dect prin
divort, unui parteneriat i se poate pune capat prin acordul dintre parti, interventia unui tribunal nefiind necesara.
Inregistrarea unui parteneriat face o casatorie imposibila, atta timp ct parteneriatul nu a fost dizolvat, exceptie
facnd numai casatoria dintre parteneri.
In Germania, situatia partenerilor inregistrati este diferita de cea a sotilor, in ceea ce priveste regimul
matrimonial. In caz de separare sau de disolutie a unui parteneriat inregistrat, situatia partenerilor este similara
cu cea a sotilor, cu exceptia faptului ca ei nu au dreptul la impartirea donatiilor. Disolutia unui parteneriat
inregistrat necesita o hotarre judecatoreasca. Daca partenerii decid sa traiasca separat, legislatia prevede
obligatii in legatura cu utilizarea domiciliului partenerilor si obligatiile alimentare 393.

390
Raportul Regatului Unit si al Tarii Galilor 3.3.3.
391
Raportul Frantei, 3.3.1.2.2.
392
Raportul Frantei, 3.3.1.2.3.
393
Raportul Germaniei, 3.5.1.

78
 In Franta, inregistrarea contractului (,,pacs-ului) este considerat, intr-o mare masura, ca o afacere
contractuala intre parteneri. Totodata, anumite dispozitii proprii casatoriei sunt in egala masura aplicabile ,,pacs-
urilor. Incheierea unui ,,pacs este imposibila atta timp ct un partener este casatorit sau a incheiat anterior un
,,pacs. Insa disolutia unui ,,pacs este posibila prin consimtamnt mutual si prin declaratie unilaterala.
Casatoria cu un tert, a unuia dintre parteneri antreneaza automat rezilierea ,,pacs-ului, iar decesul unuia dintre
parteneri duce la incetarea acestuia.
In Belgia, parteneriatul inregistrat impune anumite obligatii partenerilor, in ceea ce priveste contributia
la cheltuielile menajului si la datoriile locuintei. Cteva dispozitii care privesc responsabilitatea sotilor fata de
terti sunt in egala masura aplicabile si partenerilor inregistrati. Insa, dispozitiile legale care privesc regimul
matrimonial nu le sunt aplicabile. Ca si in Franta, un nou parteneriat nu poate fi incheiat, daca unul dintre
parteneri este casatorit sau incheiase anterior un alt parteneriat. Disolutia unui astfel de parteneriat are loc in
aceleasi conditii ca si cel francez.

4.4. Relatiile patrimoniale ale cuplurilor necasatorite

4.4.1.. Situatia bunurilor cuplurilor inregistrate

A. Situatia bunurilor in cazul parteneriatelor inregistrate
In Finlanda, Suedia, Danemarca si Olanda, relatiile patrimoniale ale parteneriatelor inregistrate sunt
supuse acelorasi dispozitii ca cele care reglementeaza situatia sotilor. Regimul juridic, posibilitatea adoptarii
unui regim matrimonial sau de a incheia un ,,contract de parteneriat sunt identice. La fel si relatiile partenerilor
cu tertii.
In Germania, regimul matrimonial al parteneriatelor inregistrate este de aceeasi natura ca cel al sotilor,
dar continutul sau este diferit de cel al sotilor. Regimul aplicabil partenerilor inregistrati este
,,Ausgleichgemeinschaft, un termen care ar putea fi tradus prin ,,comunitatea de compensatie. Fiecare partener
poseda bunurile proprii dar la sfrsitul regimului, plus-valoarea este partajata intre parteneri.
B. Situatia bunurilor in cazul contractelor inregistrate
In Franta, regimul proprietatii partenerilor ,,pacs-ului a fost calificat ca ,,embrionul regimului
matrimonial. Bunurile achizitionate in cursul existentei unui ,,pacs sunt prezumate a fi bunuri indivize ale
partenerilor, cu conditia ca acele bunuri sa fie achizitionate cu titlu oneros dupa inregistrarea ,,pacs-ului.
Aceasta prezumtie se aplica atta timp ct nu este combatuta, existnd deci posibilitatea de contestare. Bunurile
menajului au un regim special intruct, pentru aceste bunuri, prezumtia de proprietate indiviza nu poate fi
indepartata dect prin prevederile contractului ,,pacs-ului. O complicatie juridica s-a nascut din faptul ca
semnificatia juridica a expresiei ,,meubles meublants utilizata in legislatia franceza pentru desemnarea
bunurilor menajului este ambigua: in consecinta, nu este intotdeauna usor sa determini care sunt exact bunurile
care beneficiaza de acest statut special. Pentru toate celelalte bunuri prezumtia de indiviziune poate fi contestata
cu ajutorul altor probe (de exemplu un contract de vnzare-cumparare). Partenerii unui ,,pacs isi datoreaza un
ajutor material si mutual. Transferul de proprietate intre parteneri poate fi considerat ca un transfer efectuat
pentru a respecta aceasta obligatie. Partenerii pot stipula aceasta obligatie in contractul ,,pacs-ului. Daca nu au
facut acest lucru, instanta trebuie sa determine intinderea acestei obligatii. Partenerii sunt responsabili solidar de
datoriile contractate pentru nevoile vietii curente si ale domiciliului comun. Conceptele utilizate de legislatia
franceza pentru descrierea acestor datorii sunt diferite de cele utilizate in situatia sotilor, legiuitorul nedorind sa
asimileze ,pacs-ul, casatoriei. Dispozitiile care privesc responsabilitatea solidara nu se indeparteaza de regulile
comune ale responsabilitatii civile, daca unul dintre parteneri, de exemplu, a acumulat datorii considerabile
referitoare la viata curenta, fara stirea si fara acordul celuilalt partener. O problema intlnita n practic a fost
aceea a creditorilor, pentru ca identitatea celuilalt partener nu poate fi verificata in registrul public.
In Belgia bunurile partenerilor sunt separate, afara daca au inclus dispozitii contrare in contractul lor de
coabitare. In toate cazurile insa, partenerii trebuie sa contribuie la cheltuielile vietii curente proportional cu
veniturile lor si ei sunt in egala masura solidari de datoriile contractate pentru cheltuielile vietii curente.
Totodata ei nu raspund de datoriile excesive contractate de celalalt partener. Partenerii unei coabitari legale pot
sa-si organizeze relatia lor patrimoniala cu ajutorul unui contract, care trebuie incheiat in forma autentica in fata
unui notar, iar o mentiune a existentei acestuia trebuie facuta in registrul populatiei. In general, continutul
acestui contract nu poate fi opozabil tertilor.
Efectele asupra bunurilor in cazul parteneriatelor inregistrate.
Echivalenta regimului bunurilor parteneriatului cu regimul matrimonial
si studiul reglementarii partilor
Identic cu regimul Reglementarea partilor,
State Regim diferit
matrimonial autorizata
Danemarca X X
Germania X X
Finlanda X X

79
Olanda X X
Suedia X X
Luxembourg X X
Polonia X
Efectele asupra bunurilor in cazul contractelor inregistrate
Echivalenta efectelor bunurilor contractelor inregistrate cu regimul matrimonial si studiul reglementarii
partilor
State Identic cu regimul Regim diferit Reglementarea partilor,
matrimonial autorizata
Belgia X X
Franta X X
Polonia X
Efectele asupra bunurilor in parteneriatele nregistrate,
contractele nregistrate i in cazul cuplurilor de fapt
Echivalena efectelor cu regimul matrimonial i studiu asupra reglementrii prilor
Efecte asupra bunurilor i al contractelor Identic cu Regim Reglemen- Soluiile Regimul
regimul diferit tarea prilor, urmeaz general al
matrimonial autorizat principiile contractelor
generale ale
dreptului
Parteneriat Danemarca X X X
inregistrat Germania X X X
Finlanda X X
Olanda X X
Suedia X X
Marea Britanie X
Irlanda X
Luxemburg X X
Contrat Cupluri Danemarca
inregis de acelasi Germania
trat sex Finlanda
Suedia
Cupluri Frana X X
de sex Luxemburg
diferit Belgia X X
Cupluri Finlanda X
de fapt Suedia X
Polonia X
Ungaria X

C. Situatia bunurilor intr-un parteneriat inregistrat, in caz de disolutie sau deces

In Germania, Olanda, Finlanda, Suedia si Danemarca rezilierea (sau disolutia) unui parteneriat
inregistrat are fata de bunurile partenerilor efecte total similare ca in cazul divortului. In Germania, diferenta
intre regimul matrimonial al parteneriatului inregistrat si cea dintre soti conduce la rezultate diferite. Dar, in caz
de deces al unuia dintre parteneri, partenerul supravietuitor este tratat in acelasi fel ca sotul supravietuitor, in
ceea ce priveste bunurile si succesiunea.

D. Situatia bunurilor in cazul unui contract inregistrat, in caz de disolutie sau deces
In Belgia, disolutia coabitarii legale antreneaza rezilierea contractului referitor la bunurile partenerilor,
dar dispozitiile care privesc repartitia bunurilor indivize trebuie respectate. Fata de terti, disolutia nu produce
consecinte speciale.
In Franta, partajul bunurilor aflate in indiviziune este lasata la invoiala partenerilor si numai daca
acestia nu se inteleg, instanta procedeaza la efectuarea partajului. In cazul rezilierii unui ,,pacs, partenerul care
l-a reziliat poate sa-si vada raspunderea contractuala angajata fata de celalalt partener. Motivele posibile care
angajaza responsabilitatea sunt: neindeplinirea obligatiilor legale sau contractuale ori ,,ruptura abuziva a
,,pacs-ului. In ceea ce-i priveste pe terti, o problema practica se ridica atunci cnd, in caz de reziliere prin unica
vointa, declaratia unilaterala a unuia dintre parteneri contra celuilalt nu produce efecte dect dupa trei luni de la
data efectuarii declaratiei. In consecinta, exista o perioada de latente, pe durata careia pot aparea probleme

80
legate de responsabilitatea solidara a partenerilor pentru diverse datorii. Pot aparea probleme si pentru datoriile
de care partenerii nu sunt tinuti solidar responsabili sau acelea in care responsabilitatea solidara este contestata.
Problema se pune in momentul partajarii bunurilor.
In Franta, partenerul supravietuitor al unui ,,pacs nu are nici un drept ab intestat. Dreptul la succesiune
al partenerului supravietuitor depinde de dispozitiile voluntare ale defunctului. Restrictiile care se aplica intre
soti in privinta donatiilor nu se aplica si intre parteneri. Dispozitiile sunt supuse restrictiilor generale care acorda
drepturi anumitor herezi. Exista de asemenea un regim fiscal favorabil pentru transferurile cu titlu gratuit intre
parteneri. In Belgia, situatia este similara.

4.5. Casatoria intre persoanele de acelasi sex

Patru state europene, Belgia din 2003, Olanda din 2001, Spania din 2005 si Norvegia din 2008, permit
casatoria intre persoanele de acelasi sex. In legea olandeza, ca si in cea belgiana, mai recenta, casatoria intre
persoane de acelasi sex este o casatorie veritabila si nu o institutie distincta. Aceste patru state au creat doua
institutii diferite parteneriatele inregistrate si casatoria care sunt ambele deschise att cuplurilor
heterosexuale, ct si celor homosexuale. Exista putine diferente intre cele doua institutii, in ceea ce priveste
relatiile cuplului si relatiile patrimoniale ale acestora. Diferenta principala consta in disolutia parteneriatului
inregistrat, care poate fi reglata de parteneri in afara justitiei.
In ceea ce priveste paternitatea, numai casatoria heterosexuala produce consecinte pentru copiii unuia
dintre soti.
In Olanda, adoptia este posibila pentru un cuplu homosexual casatorit sau necasatorit care a incheiat un
parteneriat inregistrat.
Proiectul de lege pentru Reforma C.civil spaniol a fost aprobat la 21 aprilie 2005 de Congresul
deputatilor spanioli cu 183 voturi pentru, 136 impotriva si 6 abtineri. Textul modifica art.16 al C.civ.spaniol,
inlocuind notiunea de ,,barbat si ,,femeie prin acela de ,,soti si inlocuind notiunea de ,,tata si ,,mama cu
aceea de ,,parinti. Totodata, in art.44 se afirma ,,Casatoria are aceeiasi calitate si efecte, atunci cnd sotii sunt
de acelasi sex sau de sexe diferite. Prin aceasta afirmatie, se ofera posibilitatea persoanelor de acelasi sex sa
poata incheia o casatorie si totodata sa adopte copii394.
La 11iunie 2008, Parlamentul norvegian a adoptat, cu 84 de voturi, un proiect de lege care autorizeaza
casatoria persoanelor de acelasi sex ca si posibilitatea unei astfel de familii de a adopta sau de a beneficia de
asistenta pentru fecundatia in vitro, Norvegia devenind a patra tara europeana si a sasea din lume, care
reglementeaza casatoria homosexuala.

394
Europe/ Espagne Note de la Conferance Episcopale concernant lunion des homosexuels, disponibil pe
http://www.fides.org/fra/news/2005/0504/22-4166 html din 24.04.2005

81
 EFECTELE HOTARRILOR JUDECATORESTI STRAINE

NOTIUNI INTRODUCTIVE

Prof.univ.dr. Antigona Iordana

Principalele efecte pe care le produce o hotarre judecatoreasca sunt:

- puterea doveditoare a actului autentic;
- autoritatea de lucru judecat;
- forta executorie395.
Insa, o hotarre judecatoreasca straina nu poate avea eficacitate in aceleasi conditii ca si o hotarre data
de o instanta proprie, nu poate avea de plin drept forta executorie si autoritate de lucru judecat, deoarece se
opune suveranitatea statului pe al carui teritoriu se invoca aceasta hotarre.
Cerinta recunoasterii sentintelor straine reiese din principiul teritorialitatii. Sentintele
tribunalelor statale sunt expresia suveranitatii statale ale caror efecte sunt limitate la jurisdictia statului
respectiv. Pe teritoriul unui alt stat, o sentinta isi produce efectele cu conditia ca legislatia acestui stat sa o
prevada. De aceea se vorbeste de recunoasterea sentintei.
In general, hotarrea judecatoreasca straina dobndeste forta executorie daca se obtine exequatur-ul.
Hotarrea judecatoreasca straina produce efecte, in alta tara, daca sunt indeplinite cerintele prevazute de legea
statului unde se invoca acele efecte. De regula, aceste cerinte legale constau in recunoasterea hotarrii
judecatoresti straine sau in obtinerea exequatur-ului pentru acea hotarre396.
In anumite conditii, o hotarre judecatoreasca straina poate produce unele efecte si independent de
indeplinirea cerintelor legale mentionate, si de asemenea, prin conventie internationala se pot stabili alte conditii
in care o hotarre judecatoreasca straina produce efecte in alte tari. Potrivit art.165 din Legea nr.105/1992,
,,termenul de hotarri straine se refera la actele de jurisdictie ale instantelor judecatoresti, notariale sau oricaror
autoritati competente dintr-un stat.
In tarile europene, materia recunoasterii si executarii hotarrilor si a actelor straine a fost considerata
,,parintele sarac al dreptului international privat mai ales in domeniul regimurilor matrimoniale 397.

SECTIUNEA a II-a
RECUNOASTEREA HOTARRILOR JUDECATORESTI STRAINE

Legea nr.105/1992 face deosebire intre recunoasterea hotarrilor judecatoresti si executarea acestora.
Totodata, exista doua feluri de recunoastere 398:
- de plin drept;
- prin hotarre judecatoreasca a instantei romne.
Conform art.167 din Legea nr.105/1992, hotarrile judecatoresti straine pot fi recunoscute in Romnia,
spre a beneficia de puterea lucrului judecat. In acest caz, este vorba de recunoasterea prin hotarre
judecatoreasca romna, dar acelasi efect il produce si recunoasterea de plin drept.
Conventiile internationale pot sa prevada si alte efecte pe care le produce recunoasterea 399.
Potrivit art.166 din Legea nr.105/1992, recunoasterea hotarrilor judecatoresti straine intervine de plin
drept in urmatoarele conditii:
a) se refera la statutul civil al cetatenilor statului unde au fost pronuntate; de exemplu se recunoaste in
Romnia, statutul de persoana divortata unui cetatean francez, divortat in Franta.
b) hotarrile judecatoresti straine referitoare la statutul civil al cetatenilor statului de cetatenie, fiind
pronuntate intr-un stat tert, care au fost recunoscute mai inti in statul de cetatenie al fiecarei parti; de exemplu
doi cetateni, dintre care unul francez si altul german, divorteaza in Austria. Hotarrea judecatoreasca de divort
este recunoscuta si in Franta si in Germania. In Romnia recunoasterea hotarrii lor de divort intervine de plin
drept.

395
I.P.Filipescu, A.I.Filipescu, op.cit., pag.394
396
I.P.Filipescu, A.I.Filipescu, op.cit., pag.394
397
Nici o dispozitie specifica nu reglementeaza materia regimurilor matrimoniale, fiind necesara raportarea la textele
generale consacrate recunoasterii si executarii.
398
I.P.Filipescu, A.I.Filipescu, op.cit., pag.395
399
Recunoasterea sentintelor arbitrale straine opereaza potrivit conventiilor, de plin drept

82
 In cazul in care hotarrea judecatoreasca straina se refera la statutul civil al persoanei cu domiciliul in
statul care a pronuntat-o, prin aplicarea legii domiciliului, acesta beneficiaza de recunoasterea de plin drept daca
este mai inti recunoscuta in statul cetateniei acelei persoane 400.
Conform art.167 din Legea nr.105/1992, celelalte hotarri judecatoresti straine dect cele care
beneficiaza de recunoasterea de drept, pot fi recunoscute prin hotarre judecatoreasca romna daca sunt
indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
- hotarrea este definitiva potrivit legii statului unde a fost pronuntata. Este vorba de legea statului unde
a fost pronuntata hotarrea, acestei legi revenindu-i competenta de a determina caile de atac ce puteau fi folosite
ca si termenele in care respectivele cai de atac puteau fi exercitate, precum si efectele lor. Deci aceasta lege este
competenta in a decide in ce conditii o hotarre judecatoreasca poate fi considerata definitiva. Legea romna nu
admite ca o hotarre straina care ar putea fi casata sau modificata sa produca efecte in Romnia 401.
- instanta care a pronuntat-o a avut, potrivit legii tarii sale, competenta sa judece procesul. Este vorba
de competenta de drept international privat a instantei respective, ct si de
competenta de drept intern a aceleiasi instante, deoarece legea nu distinge, referindu-se la competenta de a
judeca procesul, ceea ce inseamna competenta sub ambele aspecte402.
- exista reciprocitate in ce priveste efectele hotarrii straine, intre Romnia si statul instantei care a
pronuntat hotarrea. Legea nu cere o anumita reciprocitate, legala sau diplomatica, fiind suficienta o
reciprocitate de fapt, a carei existenta legea o prezuma pna la dovada contrara. Aceasta inseamna ca, numai
daca hotarrile instantelor romne beneficiaza de autoritate de lucru judecat si de forta executorie in statul de
unde provine hotarrea straina, aceasta poate fi invocata, la rndul ei, cu eficacitate, in Romnia.
In cazul in care nu este indeplinita oricare dintre condiiile enumerate de art.167, hotarrea straina isi
pierde eficacitatea in Romnia, in intelesul ca nu poate fi recunoscuta spre a se bucura de autoritate de lucru
judecat, nu poate fi executata in Romnia si nici nu poate fi folosita ca proba spre a confirma situatiile de fapt pe
care le constata.
Ct priveste procedura de citare, dreptul international privat romn aplica regula locus regit formam
actus, emiterea citatiei fiind supusa legii statului de unde provine. Aceleasi reguli sunt aplicabile si procedurii de
comunicare a hotarrii straine, in vederea exercitarii cailor de atac.
Legea se ocupa de aceasta situatie in art.167 alin.2 prevaznd ca ,,daca hotarrea a fost pronuntata in
lipsa partii care a pierdut procesul, trebuie sa se constate, de asemenea, ca i-a fost inmnata in timp util citatia
pentru termenul de dezbateri n fond, ct si actul de sesizare a instantei si ca i s-a dat posibilitatea de a se apara
si de a exercita calea de atac impotriva hotarrii. Cu toate acestea, exceptia caracterului nedefinitiv al hotarrii
straine, decurgnd din omisiunea citarii persoanei care nu a participat la proces in fata instantei straine, poate fi
invocata numai de acea persoana (conform art.167 alin.3). Legea reglementeaza astfel aceasta exceptie
procedurala relativa, ce nu poate fi invocata din oficiu de catre instanta sesizata cu cererea de recunoastere a
hotarrii straine.
In prevederile art.168 din Legea nr.105/1992 sunt enumerate cazurile in care recunoasterea hotarrii
judecatoresti straine, poate fi refuzata:
1) hotarrea este rezultatul unei fraude comisa in procedura urmata in strainatate;
2) hotarrea straina incalca ordinea publica de drept international privat romn;
3) procesul a fost solutionat intre aceleasi parti printr-o hotarre, chiar nedefinitiva, a
instantelor romne sau se afla in curs de judecare in fata acestora, la data sesizarii
instantei straine.
Insa, recunoasterea nu poate fi refuzata pentru simplul motiv ca instanta care a pronuntat hotarrea
straina a aplicat o alta lege dect cea determinata de dreptul international privat romn, afara numai daca
procesul priveste starea civila si capacitatea unui cetatean romn, iar solutia adoptata difera de cea la care s-ar fi
ajuns potrivit legii romne.
In legatura cu cererea de recunoastere a efectelor unei hotarri de divort, pe teritoriul Romniei, intr-o
speta403, Curtea de Apel Bucuresti a decis ca: desfacerea casatoriei dintre un cetatean cu dubla cetatenie, printre
care si cea romna, care domiciliaza in Romnia si sotia acestuia, cetatean strain care domiciliaza in tara de
origine Israel nu este de competenta exclusiva a instantei romne (in acest caz competenta fiind legea
nationala comuna - ambii soti fiind si cetateni israelieni deci legea aplicabila divortului este cea a statului
Israel), ci poate fi pronuntata si de instanta statului in care domiciliaza sotia si recunoscuta ulterior pe teritoriul
Romniei. Insa, in situatia in care hotarrea de divort a carei recunoastere se solicita a fost pronuntata de un
tribunal religios si potrivit legii statului in care s-a pronuntat aplicabila pe fond nu produce consecinte asupra

400
I.P.Filipescu, A.I.Filipescu, op.cit., pag.395
401
S.Zilberstein, Procesul civil international, editura Lumina Lex, Bucuresti, 1994, pag.114
402
I.P.Filipescu, A.I.Filipescu, op.cit., pag.395
403
C.A.Bucuresti, sect.a IV-a civila, dec.nr.459/2000 in Culegere... 2000, pag.514-516

83
statutului civil oficial al persoanei, dect daca este dublata si de o hotarre de divort data de o instanta de drept
comun, cererea de recunoastere a hotarrii de divort nu poate fi admisa.
Prin urmare instanta romna are posibilitatea de a recunoaste sau nu, in conditiile legii, o hotarre
straina. Ea trebuie sa verifice indeplinirea conditiilor de recunoastere si de refuz de recunoastere, dar nu poate sa
procedeze la examinarea in fond a hotarrii straine si nici la modificarea ei (art.169 din Legea nr.105/1992).
Ct priveste procedura de urmat spre a obtine recunoasterea unei hotarri straine, Legea nr.105/1992
distinge doua modalitati procedurale:
1) Cererea de recunoastere se rezolva pe cale principala - prin hotarre de tribunalul judetean in
circumscriptia caruia isi are domiciliul (...) cel care a refuzat recunoasterea hotarrii straine (art.170 alin.1). Prin
urmare, partea poate recunoaste hotarrea straina, fara sa fie nevoie de hotarrea judecatoreasca de recunoastere.
2) Cererea de recunoastere poate fi, de asemenea, rezolvata pe cale incident - prin incheiere
interlocutorie de catre instanta sesizata cu un proces avnd alt obiect, in cadrul caruia se ridica exceptia
lucrului judecat, intemeiata pe hotarrea straina (art.170 alin.2).
Cu tot caracterul contencios al cererii, legea permite (art.172 alin.2) solutionarea cererii fara citarea
partilor daca, din hotarrea straina, rezulta ca prtul a fost de acord cu admiterea actiunii.
Pentru a inlesni activitatea instantelor romne sesizate cu cereri de recunoastere a efectelor hotarrilor
straine, Legea nr.105/1992 prestabileste continutul cererii de sesizare, nu numai prin trimiterea la aplicarea
dispozitiilor procedurale privind cerintele pentru intocmirea cererii de chemare in judecata, ci si prin indicarea
actelor ce trebuie sa insoteasca cererea. Aceste acte sunt enumerate si precizate in art.171 din lege astfel:
,,a. copia hotarrii straine;
b. dovada caracterului definitiv al acesteia;
c. copia dovezii de inmnare a citatiei si actului de sesizare, comunicat partii care a fost lipsa in instanta
straina sau orice alt act oficial care sa ateste ca citatia si actul de sesizare au fost cunoscute, in timp util, de catre
partea impotriva careia s-a dat hotarrea;
d. orice alt act, de natura sa probeze, in completare, ca hotarrea straina indeplineste toate conditiile
prevazute de art.167 (pentru recunoastere- n.a.)
Textul reprodus mai sus mentioneaza, in alineatul final, ca toate aceste acte vor fi insotite de traduceri
autorizate si vor fi supralegalizate, cu respectarea art.162 din lege. Supralegalizarea nu se cere in cazul in care
partile sunt de acord cu depunerea de copii certificate, pentru conformitate.
n Romnia, pentru recunoaterea unei hotrri de divor, provenind din oricare din statele membre
U.E., sunt aplicabile dispoziiile Regulamentului CE nr. 2201/2003 Regulament Bruxelles II bis.
In Elvetia, art.65 LDIP prevede ca sunt recunoscute:
1. Deciziile straine de divort sau de separatie de corp emise in statul de domiciliu sau de resedinta
obisnuita, sau in statul de nationalitate al unuia dintre soti, ori daca ele au fost recunoscute in unul
din aceste state.
2. Totusi, deciziile emise intr-un stat unde niciunul dintre sot sau numai sotul reclamant are
nationalitatea nu sunt recunoscute in Elvetia, dect:
a) Atunci cnd, in momentul introducerii cererii, cel putin unul dintre soti era domiciliat sau avea
resedinta obisnuita in acel stat si sotul prt nu avea domiciliul in Elvetia;
b) Atunci cnd sotul prt se supune fara rezerve competentei tribunalului strain, sau
c) Atunci cnd sotul prt a consimtit expres la recunoasterea deciziei in Elvetia.
Art.65 LDIP trebuie coroborat cu regulile generale asupra recunoasterii deciziilor straine, mai precis cu
cele ale art.25 si 26 LDIP. Art.25 LDIP prevede ca o decizie straina este recunoscuta in Elvetia:
a) daca autoritatile judiciare sau ale statului in care decizia a fost retrimisa, sunt competente;
b) daca decizia nu este susceptibila de recurs ordinar, fiind definitiva, si
c) daca nu exista motive de refuz in sensul art.27.
Conform art.26, competenta autoritatilor straine exista:
a) daca ea rezulta dintr-o dispozitie a prezentei legi sau, in lipsa unei astfel de dispozitii, daca
prtul era domiciliat intr-un stat in care decizia a fost data;
b) daca, in materie patrimoniala, partile s-au supus printr-o conventie valabila conform prezentei
legi, competentei autoritatii care a dat decizia;
c) daca in materie patrimoniala, prtul la judecata in fond - nu a avut rezerve, sau
d) daca in caz de cerere reconventionala, autoritatea care a dat decizia era competenta in a
cunoaste cererea principala si daca exista conexitate intre cele doua cereri.
Prin decizii straine de divort trebuie inteles in sens larg, conform legislatiei elvetiene, toate deciziile
care au fost date, urmnd orice fel de procedura, in statul unde procesul s-a judecat, si care au un caracter
oficial. Aceasta procedura poate fi judiciara, dar si administrativa sau religioasa. Dar din aceasta perspectiva
foarte liberala, o repudiere nu constituie o decizie susceptibila de recunostere, chiar daca ea a avut loc cu
concursul unei autoritati oficiale. O asemenea repudiere violeaza ordinea publica materiala a Elvetiei. Totusi,

84
tribunalul Federal404 a hotart ca divortul privat, pronuntat fara participarea unei autoritati publice, constituie o
decizie in sensul art.25 si 65 LDIP. Totusi, o decizie privata nu are caracterul oficial impus.
Conform art.27 LDIP ,,Motivele de refuz sunt:
1. Recunoasterea unei decizii straine trebuie refuzata in Elvetia daca ea este manifest incompatibila
cu ordinea de drept elvetiana.
2. Recunoasterea unei decizii trebuie refuzata daca o parte probeaza:
a) ca ea nu a fost citata regulamentar, nici conform dreptului domiciliului sau, nici dreptului
resedintei sale obisnuite, mai putin atunci cnd partea a participat la dezbaterile in fond fara sa
aiba rezerve;
b) daca decizia a fost data cu violarea principiilor fundamentale conform conceptiei elvetiene a
dreptului procedural, mai ales daca partea nu a avut posibilitatea sa-si valorifice mijloacele;
c) daca un litigiu intre aceleasi parti si avnd acelasi obiect a fost deja introdus in Elvetia sau a
fost deja judecat, sau a fost anterior judecat intr-un stat tert. Totusi aceasta ultima decizie
trebuie sa intruneasca conditiile recunoasterii sale.
3. In plus, decizia straina nu poate face obiectul unei revizuiri a fondului.
S-a admis ca art.65 LDIP, inglobeaza recunoasterea efectelor accesorii prevazute in deciziile de divort,
in ceea ce privesc efectele relativ la regimul matrimonial, dar nu si pentru masurile de protectie a minorilor.
In dreptul procesual civil international german este valabil principiul recunoasterii sentintelor straine
care au intrat in vigoare. Germania nu a aderat la nici unul dintre acordurile multilaterale care reglementeaza
conditiile de recunoastere a hotarrilor de divort. Conform dreptului procesual civil international german,
recunoasterea sentintelor straine este reglementata, in general, in art.328 ZPO.
In situatia acordurilor bilaterale, opereaza principiul valabilitatii. Reglementarile acordului trebuie sa
faciliteze recunoasterea reciproca a hotarrilor judecatoresti de divort. Daca conditia de recunoastere nu este
indeplinita, isi gaseste aplicare art.328 ZPO, care reglementeaza recunoasterea sentintelor judecatoresti straine.
Pentru problemele privitoare la casatorie, art.7 1 I405. Fam RAndG406 are capacitatea de recunoastere a deciziilor.
Pe lnga sentintele judecatoresti sunt cuprinse aici si deciziile autoritatilor statale sau ale serviciilor autorizate de
stat. Recunoasterea este exclusa, daca tribunalelor din statele unde s-au pronuntat hotarrile, le-au lipsit
competenta internationala de decizie (din punctul de vedere al dreptului german - art.328 I Nr.1 ZPO).
Verificarea competentei tribunalelor straine este reglementata in mod general. Este vorba de principiul ,,imaginii
in oglinda". Competenta internationala a instantelor straine este acceptata daca acestea au competenta
corespunzatoare reglementarilor germane, in materie.
Pentru deciziile straine in cauzele de divort, este important sa se stabileasca competenta de
recunoastere ,,in oglinda conform art.606 ZPO. Competenta internationala poate fi acceptata daca:
- cel putin unul dintre soti are cetatenia statului care a emis decizia, sau detinea cetatenia statului in
momentul incheierii casatoriei;
- ambii sau unul dintre soti are acolo, domiciliul stabil. Chiar daca numai unul dintre soti are
domiciliul stabil in statul care emite decizia, acest lucru nu trebuie verificat, daca hotarrea de
divort este recunoscuta in statul natal (art.606 II ZPO);
- nici unul dintre soti nu poseda cetatenia statului care a emis decizia de divort sau isi are acolo
domiciliul stabil, dar decizia de divort este recunoscuta de dreptul natal al ambilor soti.
De exemplu, M cetatean al SUA a avut domiciliul timp de 6 saptamni in Mexic cu scopul de a obtine
divortul - in fata unei instante locale de sotia sa care locuieste in Germania, dar are cetatenie italiana.
Competenta internationala a instantelor mexicane, dupa dreptul german, poate fi acceptata numai atunci cnd
divortul mexican este recunoscut de dreptul natal al ambilor parteneri. Nici unul dintre soti nu poseda cetatenia
mexicana si nici unul nu are domiciliul stabil in Mexic. M este cel mai strns legat prin domiciliul sau stabil de
dreptul SUA. Intr-un asemenea caz, competenta internationala a instantelor a fost negata.
Conform art.328 I nr.3 ZPO, o sentinta straina nu poate fi recunoscuta daca, in aceeasi cauza, a fost
emisa anterior o sentinta de catre un tribunal german sau a unei instante dintr-un stat tert, in masura in care
aceasta din urma indeplineste conditia recunoasterii. Totodata conform art.328 I nr.4 ZPO o decizie straina nu
este recunoscuta daca ea se opune ordinii publice, leznd in special drepturile constitutionale.
De la 1 martie 2005, statele membre ale U.E. se supun Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al
Consiliului din 24 noiembrie 2003 relativ la competena, recunoaterea i executarea deciziilor n materie
matrimonial i n materie de responsabilitate printeasc, supranumit Regulament Bruxelles II bis, care a
abrogate Regulamentul (CE) nr. 1347/2000.

404
ATF 122 III 344
405
Ordinea procesuala civila din 30.01.1877
406
Legea asupra Unificarii si Modificarii Prevederilor de dreptul familiei din 11.08.1961

85
 Prevederile Regulamentului Bruxelles II bis acoper i problemele de divor, separaie de corp i
anulare a cstoriei. Pe baza acestuia, divorul pronunat n oricare dintr-un alt stat membru (cu excepia
Danemarcei) sunt recunoscute, fr s fie necesar ndeplinirea unei alte proceduri.

SECTIUNEA a III-a
EXECUTAREA HOTARRILOR
JUDECATORESTI STRAINE

Cel de al doilea efect al hotarrii straine formeaza obiect de reglementare in cadrul dreptului
international privat romn si se refera la posibilitatea folosirii hotarrii judecatoresti straine ca titlu executor pe
teritoriul Romniei, pe baza unei proceduri prealabile de incuviintare a executarii silite, procedura denumita in
doctrina si jurisprudenta, procedura de exequatur 407.
Exequatur-ul este procedura judiciara in cadrul careia, in urma controlului exercitat asupra hotarrii
judecatoresti straine de instantele statului pe teritoriul caruia se cere executarea, hotarrea judecatoreasca straina
este declarata executorie408.
Legea nr.105/1992 face referire in art.173 alin.1 la executarea hotarrii straine pe teritoriul romn, pe
baza incuviintarii date de instanta judecatoreasca romna competenta. Aceasta incuviintare exequatur-ul
intervine daca hotarrea straina nu se executa de cei obligati in acest sens, de buna voie.
Prin exequatur, hotarrea straina dobndeste autoritate de lucru judecat si totodata forta executorie in
Romnia.
Conditiile cerute pentru acordarea exequatur-ului sunt stabilite de legea locului unde urmeaza sa
intervina executarea hotarrii judecatoresti straine, aceste conditii nefiind identice in toate statele. Conform
art.174 din Legea nr.105/1992, conditiile pentru acordarea fortei executorii unei hotarri judecatoresti straine in
Romnia sunt409:
A) hotarrea a fost data de o instanta judecatoreasca competenta. Competenta jurisdictionala se
determina astfel:
a) competenta jurisdictionala in dreptul international privat, asa cum rezulta din normele juridice ale
tarii unde s-a pronuntat hotarrea judecatoreasca;
b) competenta materiala si teritoriala in dreptul intern, asa cum rezulta din normele de drept intern ale
tarii unde s-a pronuntat hotarrea, a carei executare s-a cerut apoi in Romnia.
Astfel, instantele judecatoresti romne sunt indreptatite sa verifice att competenta in dreptul
international privat, ct si aceea in dreptul intern, asa cum rezulta acestea din normele juridice ale tarii in care
hotarrea s-a pronuntat, in vederea acordarii exequatur-ului. S-a aplicat aceasta idee in urmatoarele situatii:
- s-a refuzat exequatur-ul unei hotarri de divort, dintre un sot mahomedan si o sotie crestina, ambii
domiciliati la Beirut, hotarrea pronuntata de un tribunal confesional din Beirut, pe motivul ca din
certificatul eliberat de Ministerul de Justitie al Libanului a rezultat ca potrivit legii libaneze,
instanta respectiva nu avea competenta ratione materiae sa solutioneze asemenea divort410.
- s-a incuviintat exequatur-ul unei hotarri de divort pronuntata de o instanta din Ierusalim. Dovada
competentei interne s-a facut cu un certificat de cutuma eliberat de Notariatul Public din Haifa411.
c) - competenta jurisdictionala in dreptul international privat, asa cum rezulta din normele juridice
romnesti in materie ori din conventiile internationale incheiate de Romnia, fiind vorba de competenta
exclusiva in dreptul international privat romn. O hotarre judecatoreasca straina pronuntata cu
incalcarea competentei exclusive a jurisdictiei romne nu poate fi executata in Romnia.
B) Hotarrea judecatoreasca este executorie, potrivit legii care se aplica pe teritoriul unde a fost
pronuntata. Nu pot fi executate pe teritoriul Romniei hotarrile straine prin care s-au luat masuri asiguratorii si
cele date cu executare provizorie, conform art.173 alin.2 din Legea nr.105/1992.
C) Hotarrea judecatoreasca a fost data cu aplicarea legii materiale competente, potrivit normelor
dreptului international privat. In doctrina412 s-au facut urmatoarele precizari:
- legea aplicabila este aratata de dreptul international privat al tarii in care s-a pronuntat hotarrea;
- legea aplicabila poate fi aceeasi ori alta, fata de legea aplicabila in cauza dupa dreptul international
privat romn;

407
S.Zilberstein, op.cit., pag.124
408
I.P.Filipescu, A.I.Filipescu, op.cit., pag.396
409
I.P.Filipescu, A.I.Filipescu, op.cit., pag.398-399
410
T.S., dec.civ.nr.2129/1974, citat de O.Capatna, D.Ianculescu in op.cit., pag.20
411
T.M.B., sect.a II-a civ., sent.civ.nr.94/1976 citat de O.Capatna, D.Ianculescu in op.cit., pag.20
412
I.P.Filipescu, A.I.Filipescu, op.cit., pag.398

86
 - daca procesul priveste starea civila si capacitatea unui cetatean romn, solutia data prin hotarrea
straina, pe baza legii aplicabile aratate de dreptul international privat strain, sa nu difere de aceea la
care s-ar ajunge potrivit legii romne (art.174 si 168).
In legatura cu executarea in Romnia a unei hotarri de divort, pronuntata in strainatate, jurisprudenta
mai veche, a decis ca hotarrea privind starea civila a cetateanului romn, poate fi executata in tara noastra, daca
alaturi de celelalte conditii s-a aplicat legea romna privind statutul civil si capacitatea persoanelor 413. Insa, fata
de dispozitiile art.168 alin.ultim din Legea nr.105/1992, solutia nu mai este valabila in toate cazurile, deoarece
divortul care intereseaza cetateanul romn nu mai este supus in toate cazurile legii romne, ci legii competente
dupa distinctiile facute de art.20 la care face trimitere art.22, ambele din Legea nr.105/1992 414.
D) Hotarrea judecatoreasca sa nu aduca atingere ordinii publice in dreptul international privat romn,
fie prin dispozitiile ei, fie prin executarea ei (art.174 si art.168 din Legea nr.105/1992).
Astfel, daca divortul s-a pronuntat pe baza consimtamntului mutual, adica pentru o cauza neprevazuta
de legea romna, nu se poate incuviinta executarea hotarrii straine in Romnia, deoarece cauzele de divort tin
de statutul civil al persoanei415.
Dar faptul ca divortul s-a pronuntat in strainatate, pe baza marturisirii sotilor, in sensul ca ei sunt
vinovati de desfacerea casatoriei si ca nu mai exista posibilitatea de refacere a casatoriei, nu a prezentat
caracterul unui divort prin consimtamnt mutual, daca marturisirile sotilor sunt retinute, potrivit dispozitiilor
legale din tara unde s-a pronuntat divortul, doar ca dovezi, pe baza carora s-a stabilit imposibilitatea continuarii
casatoriei, ca motiv de divort, care era prevazut si de legea romna 416. Astazi, legea romna cunoaste divortul
prin acordul sotilor (art.38 C.familiei).
E) Intre Romnia si tara a carei instanta a dat hotarrea sa existe reciprocitate de executare.
F) Dreptul de a cere executarea silita sa nu fie prescris, potrivit legii romne (art.174 din Legea
nr.105/1992).
G) Hotarrea judecatoreasca straina sa nu fie rezultatul unei fraude comise in procedura urmata in
strainatate (art.174 si art.168 din Legea nr.105/1992).
H) Sa nu existe o hotarre judecatoreasca romna in acea materie, anterioara hotarrii straine, ori o
sesizare anterioara a unei instante romne (art.174 si art.168).
I) Sa nu fie vorba de o hotarre in materie de stare civila si capacitate privind pe un cetatean romn, iar
solutia data potrivit legii determinata de dreptul international privat al tarii unde s-a pronuntat hotarrea s difere
de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii romne.
Cererea de exequatur se adreseaza tribunalului judetean in circumscriptia caruia urmeaza a se efectua
executarea silita, ea fiind facuta de partea interesata. Instanta examineaza cererea, dupa citarea partilor, iar
procedura pentru obtinerea exequatur-ului este cea de drept comun, prevazuta pentru solutionarea oricarui
litigiu.
Insa, instanta investita cu o cerere de incuviintare a executarii silite pentru o hotarre de divort straina,
nu are caderea sa examineze temeiurile de fond ale hotarrii, pentru ca apoi sa ajunga la o alta stare de fapt si la
o alta concluzie in drept, in ceea ce priveste motivul despartirii, dect acela la care a ajuns instanta straina 417.
Impotriva hotarrii date asupra cererii de exequatur se pot exercita caile de atac. Dreptul la aciune n
exequatur l are persoana n favoarea creia s-a pronunat hotrrea strin a crei modificare sau executare se
cere, iar pri n proces nu pot fi dect acelea care au avut aceast calitate i n procesul soluionat n
strintate.418 In practica mai veche, au fost admise actiuni in exequatur intentate de prtul cetatean romn
domiciliat in Romnia, in procesul de divort, in vederea transcrierii divortului in registrele de stare civila,
hotarrea de divort fiind pronuntata in Germania 419. La acea data, in doctrina420 se justifica solutia practicii pe
logica si morala, sustinnu-se ca daca divortul nu ar fi recunoscut in Romnia, solutia ar fi fost nefavorabila
pentru prtul domiciliat aici si care ar fi fost obligat la un nou proces de divort in Romnia, cu toate cheltuielile
si timpul pe care le-ar necesita, dar acest divort nu ar fi fost recunoscut in tara unde fusese pronuntata prima
hotarre de divort si in plus, existenta a doua hotarri de divort una straina si una romna - i-ar putea crea
neplaceri ulterior, daca ele ar veni in concurs intr-o tara terta, unde ar fi luata in considerare hotarrea straina
ramasa definitiva, la o data anterioara. In consecinta, daca nu s-ar fi admis actiunea in exequatur formulata de

413
T.S., dec.civ.nr.2129/1974 in C.D., pag.413
414
I.P.Filipescu, Drept international privat, op.cit., pag.448
415
T.S.dec.civ.nr.2129/1974 in RRD nr.5/1975
416
T.S.dec.civ.nr.1626/1979 in RRD nr.1/1980, pag.63
417
T.S.dec.civ.nr.2142/1974 in I.G.Mihuta, Repertoriu... 1969-1975, pag.413
418
Art 269 Cod proc.civ. alin. ultim i art. 174 din Legea nr. 105/1992
419
T.Jud.Sibiu, sent.nr.1/1971, T.Jud.Timis, sent.nr.34/1972, T.Jud.Sibiu, sent.nr.13/1972 si nr.58/1973, citate de
E.Ungureanu in Unele aspecte ale dreptului la actiune in exequatur privind sentintele straine de divort, in S.C.J.nr.3/1987,
pag.251
420
E.Ungureanu, op.cit., pag.252

87
prtul cetatean romn, solutia ar fi fost defavorabila acestuia. Totodata, admiterea actiunii in exequatur se
justifica prin interesul moral pe care acesta il are de a-si clarifica starea sa civila sub toate aspectele.
In prezent, in conformitate cu prevederile Legii nr.105/1992, hotarrile judecatoresti straine pot fi
recunoscute (de drept sau prin hotarre judecatoreasca) astfel inct sa se evite dificultatile semnalate in trecut.
Hotarrea judecatoreasca straina, are o valoare prin ea insasi, producnd unele efecte independent de
procedura exequatur-ului sau recunoastere, astfel421:
a) Forta probanta. Hotarrea straina este un act (instrumentum) emanat de la o autoritate straina, iar
potrivit principiului locus regit actum, ea va avea puterea doveditoare pe care i-o confera legea sub imperiul
careia a fost pronuntata. Astfel, conform art.178 din Legea nr.105/1992, hotarrea straina data de o instanta
competenta, are forta probanta in fata instantelor romne cu privire la situatiile de fapt pe care le constata.
b) Hotarrea straina este considerata ca o justa cauza. In unele cazuri, hotarrea judecatoreasca straina
data intr-un stat, fara a conduce la executare silita in alt stat, atrage - in acest din urma stat - modificarea unui
raport juridic. De exemplu, o persoana recasatorita intr-un alt stat, se poate apara intr-un proces de bigamie
invocnd hotarrea de divort straina, desi aceasta nu este recunoscuta ori investita cu exequatur.
Cu toate ca hotarrea straina produce unele efecte chiar daca nu a obtinut exequatur-ul ori
recunoasterea, ea este supusa unui control judiciar. Acest control se va exercita cnd se pune in discutie valoarea
hotarrii, fie pe cale principala, fie pe cale incidentala, astfel:
a) o persoana a obtinut divortul printr-o hotarre judecatoreasca straina si doreste sa se recasatoreasca,
dar se face opunere la casatorie, contestndu-se regularitatea hotarrii de divort straine. Delegatul de stare civila
refuza sa incheie casatoria, si in aceasta situatie, la cererea partii (potrivit art.8 din Decretul nr.278/1960), va
decide instanta judecatoreasca. Obiectul litigiului se confunda, practic, cu verificarea hotarrii straine.
Valabilitatea hotarrii straine se verifica pe cale principala.
b) in fata unei instante judecatoresti romne se cere declararea nulitatii unei casatorii pentru bigamie.
Prtul se va apara prin invocarea hotarrii de divort straine prin care s-a desfacut casatoria sa anterioara. In
acest fel, pe cale incidentala, se va verifica valabilitatea hotarrii judecatoresti straine de divort.
In legatura cu efectele internationale pe care le produce hotarrea judecatoreasca straina, s-a pus
intrebarea daca pentru inregistrarea hotarrii de divort emanata de la o instanta straina este sau nu necesara
obtinerea exequatur-ului. In dreptul international privat sunt pareri in sensul ambelor solutii. Practica romna
este fixata in sensul ca este necesar exequatur-ul422 ori recunoasterea.

421
D.Stancescu, Despre efectele internationale ale hotarrilor judecatoresti, in J.N.nr.6/1960, pag.1102-1103
422
D.Stancescu, op.cit., pag.1103

88
 CERCETAREA INFRACIUNILOR REFERITOARE LA NERESPECTAREA MSURILOR CU
PRIVIRE LA SECURITATEA SI SNTATEA N MUNC

Conf. univ. dr. Ion PADUCEL,

Facultatea de Drept si tiinte Economice Trgu Jiu a
Universitatii Titu Maiorescu Bucuresti.

Rezumat:
Infraciunea de neluare a msurilor legale privind securitatea i sntatea n munc a fost prevzut
iniial, de art. 37 din Legea nr. 319/2006, iar, ulterior a fost prevzut, pentru prima dat n art. 349 din noul Cod
penal, dar ntr-o variant mbuntit.
Dei, infraciunea este reglementat de prevederile legii penale, totui analiza acesteia (de neluare a
masurilor legale de securitate i sntate n munc), trebuie fcut i aplicat n practic cum se fcea nainte de
preluarea ei n Codul penal, prin raportarea la dispoziiile Legii nr. 319/2006 i a altor acte normative speciale
de reglementare a msurilor de protecie a muncii.
Cu toate ca infraciunea este aproape identic (cea prevzut de art. 37 din Legea nr. 319/2006 i cea a
art. 349 Cod penal), totusi textul nou legal a suferit dou mici modificri ce vor fi supuse analizei.

Cuvinte cheie: protecie social, securitate i sntate n munc, pericol iminent de accidentare,
accident de munc, boal profesional.

Abstract:
The offense of failure to take legal measures Safety and Health at Work was initially
prescribed by art. 37 of Law no. 319/2006, and subsequently was referred for the first time in art. 349 of the new
Penal Code, but in an improved version.
Although the offense is subject to the criminal law, yet its analysis (the failure to take the necessary
legal security and health) to be made and put into practice what was done before taking her to the Criminal
Code, by reference to the provisions of Law No. 319/2006 and other special acts regulating labor
protection measures.
Although the offense is almost identical (the one provided by art. 37 of Law no. 319/2006 and the art.
349 Criminal Code) Yet new legal text has undergone two amendments that will be analyzed.

Keywords: social protection, health and safety at work, imminent threat of injury, accidents,
occupational disease.

n legtur cu aceast problematic, potrivit prevederilor legale, statul este cel care reglementeaz
sistemul de securitate i sntate n munc i impune obligaii n acest sens n sarcina angajatorilor, organelor
cu atribuii n domeniu, salariailor i a altor participani la procesul de munc 423, specializnd n acest sens,
organe cu atribuii n urmrirea modului n care se respect normele de securitate i sntate n munc. Astfel,
art. 41 alin. (2) din Constituie consacr dreptul la protecie social i la msurile de securitate a muncii, art. 3
din Legea nr. 319/2006 privind securitatea si sntatea n munc, dispune c "prevederile sale se aplic n toate
sectoarele de activitate, att publice ct i private, angajatorilor i salariailor", iar Codul muncii cuprinde n titlu
V (art. 175-182) ,, Sntatea i securitatea n munc.
Nerespectarea msurilor legale de securitate i sntate n munc constituie infraciune, reglementat
iniial, de art. 37 din Legea nr.319/2006 a securitii i sntii n munc 424, iar, ulterior de art. 349 din noul
Cod penal, intrat n vigoare la 1 februarie 2014.
Astfel, potrivit art. 37 alin. (1) din Legea nr. 319/2006 a securitii i sntii n munc, constituie
infraciune neluarea vreuneia dintre msurile legale de securitate i sntate n munc de ctre persoana care

423
Ion Paducel, Dreptul muncii si securitii sociale vol. I editura Miastra Tg Jiu 2015, p. 152
424
Publicat n Monitorul Oficial nr. 646 din 26 iulie 2006.

89
avea ndatorirea de a lua aceste msuri, dac se creeaz un pericol iminent de producere a unui accident de
munc sau de mbolnvire profesional. Art. 37 alin. (2) din aceeai lege dac fapta prevzut n alin. (1) a
produs consecine deosebite, pedeapsa are form agravant, iar dac fapta prevzut la alin. (1) este svrit
din culp, infraciunea are form atenuant (art. 37 alin. (3)).
Textul art. 37 din Legea nr. 319/2006 a securitii i sntii n munc a fost preluat aproape identic de
art. 349 din noul Cod penal425, cu dou mici modificri pe care le vom preciza.
Ct privete obiectul infraciunii (rezultat din textele menionate), acesta este format din obiectul
juridic special constituit din multitudinea relaiilor sociale referitoare la securitatea i sntatea n munc,
concretizate n obligaia de a lua toate msurile necesare evitrii producerii unui accident de munc sau a unei
boli profesionale.
Infraciunea are i un obiect material, care este reprezentat de corpul victimei care sufer un accident
de munc sau o boal profesional 426 .
Ca subiect al acestei infraciuni se regsete un subiect activ i un subiect pasiv.
Subiectul activ este unul calificat, n persoana celui care are ndatorirea de a lua vreuna dintre msurile
legale de securitate i sntate n munc. n acest sens, Legea nr. 319/2006 prezint, n general, responsabilitatea
angajatorilor sau a salariailor. Din aceast cauz cuantificarea subiectului activ al infraciunii are unele
deficiene, ndeosebi n cazul unor accidente de munc datorit diverselor msuri de tehnica securitii muncii
care pot fi nclcate i a numrului mare de persoane potenial implicate n activitile respective. Ca atare, n
practic este greu de stabilit vinovia subiectului activ. Astfel n cazul executrii faptice a unor atribuii sau
funcii pentru care nu exist investire printr-o decizie sau convenie, pentru determinarea calitii de subiect
activ, este suficient n astfel de situaii doar exercitarea faptic a unor atribuii, indiferent de modalitatea n care
s-a realizat investirea.
n ceea ce privete subiectul pasiv principal al infraciunii, aa cum precizeaz si doctrina 427, acesta
este statul, ca titular al valorii sociale ocrotite.
Infraciunea analizat are si un subiect pasiv secundar , care poate fi orice persoan aflat n procesul
muncii , menionat de art. 30 alin (1), lit. a) - q) din Legea nr. 319/2006 (adic, fie o persoan care are calitatea
de salariat, fie o alt persoan aflat n unitate cu acordul angajatorului si care se afl n pericol iminent s sufere
un accident de munc).
Coninutul constitutiv al infraciunii prevzute de art. 349 Cod penal ( fost art. 37 din Legea nr.
319/2006), l reprezint latura obiectiv, raportul de cauzalitate i latura subiectiv.
Referitor la latura obiectiv, se menioneaz faptul c aceasta privete dou componente majore:
elementul material i urmarea imediat.
Ct privete elementul material al infraciunii, acesta const ntr-o inaciune, adic n omisiunea de a
lua una din msurile prevzute de dispoziiile legale referitoare la protecia muncii, de ctre persoana care are
ndatorirea de a lua aceste msuri, dac astfel se creeaz un pericol iminent de producere a unui accident de
munc sau mbolnvire profesional.
Ca atare, se sancioneaz prin aceast infraciune simpla neluare a vreuneia din msurile de protecia a
muncii prevzute de dispoziiile legale, fr a fi necesara condiia producerii urmrii duntoare. Cerina
esenial n cazul acestei infraciuni const n crearea unui pericol iminent de producere a unui pericol care este
gata s se produc, s se ntmple.
Avnd n vedere c msurile referitoare la securitatea si sntatea n munc sunt numeroase i
diversificate nct este aproape imposibil de a fi cuprinse n coninutul legii securitii i sntii n munc,
legiuitorul a optat pentru cuprinderea generic prin care face trimitere la msurile legale cuprinse n dispoziiile
legii respective, completndu-se cu acte speciale de reglementare a msurilor de protecie a muncii.
Msuri privind securitatea i sntatea n munc se regsesc, n afara legii securitii i sntii n
munc i n alte acte normative speciale domeniului de activitate, n normele de tehnic a securitii n munc, n
contractele colective i individuale de munc, n regulamentele de ordine interioar i regulamentul intern al
unitii sau chiar n fia postului lucrtorului sau a efului acestuia. Ca atare, dispoziiile legale care prevd
msurile de securitate i sntate n munc vin sa completeze norma penal de ncriminare, care capt
caracterul unei norme cadru.
Referitor la urmarea imediat, aceasta const n crearea unui pericol iminent de producere a unui
accident de munc sau de mbolnvire profesional.

425
Publicat n Monitorul Oficial nr. 510 din 27 iule 2009.
426
Pentru dezvoltare, a se vedea R.R. Popescu, Dreptul penal al muncii, editura Walter Kluver Bucuresti, 2008,
p.140.
427
Ovidiu inca, Valentin Miriean, Infraciuni referitoare la relaia de munc, editura Lumina Lex, Bucuresti,
2001, p.108.

90
 n cuprinsul Legii nr. 319/2006, accidentul de munc este definit de art. 5 lit. g), iar boala profesional
este definit de art. 5, lit. h) din aceeai lege.
Fa de reglementarea anterioar (art. 37 din Legea nr. 319/2006) se constat ca legiuitorul a renunat
(n art. 349 din noul Cod penal) la cerina ca pericolul s fie grav, avnd n vedere situaia n care definiia legal
a pericolului grav si iminent prevzut la art. 5, lit. l) din lege, se refer de fapt doar la iminena pericolului, nu
i la gravitatea acestuia.
Pentru ca infraciunea s existe nu este nevoie s se produc efectiv un accident de munc. n cazul n
care, ca urmare a nelurii msurilor de securitate i sntate in munc, se produce un rezultat constnd n
vtmare corporal sau decesul unei persoane, va exista un concurs ideal de infraciuni ntre infraciunea
prevzut de art. 349 Cod penal i infraciunea de vtmare corporal din culp sau, respectiv, infraciunea de
ucidere din culp.
Raportul de cauzalitate dintre inaciunea autorului i urmarea imediat trebuie sa existe si, totodat,
trebuie dovedit de fiecare dat, avnd in vedere prevederea expres a urmrii imediate n cuprinsul normei de
ncriminare. Nefiind vorba de un pericol generic, abstract, presupus, ci de un pericol concret i iminent, raportul
de cauzalitate nu se prezum, ci trebuie dovedit de ctre organele n drept.
Avnd in vedere c infraciunea este una de pericol (i nu de rezultat), care se consum n momentul
nelurii msurilor referitoare la protecia muncii, ea nu poate mbrca forma tentativei i ca atare aceasta nu este
ncriminat.
Referitor la latura subiectiv, infraciunea de neluare a msurilor de securitate i sntate n munc se
svrete cu intenie direct sau indirect n situaia prevzut de alin. (1) a art. 349 Cod penal, iar situaia
prevzut de alin (2) al aceluiai cod, form de vinovie este culpa.
Concluzionnd, putem arta c n reglementarea actual a infraciunii (art.349 C.pen.), legiuitorul a
renunat la varianta agravant prevzut anterior de art. 37 alin (2) din Legea nr. 319/2006, avnd n vedere c
formulare consecine deosebite folosit pentru varianta agravant a creat numeroase dificulti n lipsa unei
definiii legale sau a unei trimiteri exprese ctre termenul de consecine deosebit de grave prevzute de Codul
penal.
Pe de alt parte, circumstanierea subiectului activ nu se face prin norma penal, ci prin dispoziiile
Legii nr. 319/2006, din cuprinsul crora reiese c dispoziiile de luarea msurilor de protecie a muncii sunt
persoanele care organizeaz i controleaz activitatea n procesul muncii.

Bibliografie selectiv:

1.Ion Paducel, Dreptul muncii si securitii sociale vol. I Editura Miastra Tg Jiu 2015.
2. R .R. Popescu, Dreptul penal al muncii, Editura Walter Kluver Bucuresti, 2008.
3. Ovidiu inca, Valentin Miriean, Infraciuni referitoare la relaia de munc, Editura Lumina Lex,
Bucuresti, 2001
4. Al. iclea, Tratat de dreptul muncii, ediia a VII a actualizat, Editura Univesul Juridic. Bucureti.
2015
5. A.M.Bercea, Rspunderea penal privind protecia muncii, Editura "Universitaria", Craiova, 2007.

91
 LUARE DE MIT, SUSTRAGERE SAU DISTRUGERE DE PROBE I NSCRISURI DESPRE
NECESITATEA ABROGRII DISPOZIIILOR ART. 103 AL. 3 DIN CODUL DE PROCEDUR
PENAL

Procuror MARCEL SANDU

DNA-SECIA DE COMBATERE A CORUPIEI

n jurisprudena instanei de la Strasbourg, n speele n care Romnia a fost condamnat cu privire la

folosirea investigatorilor sub acoperire, s-a reinut nclcarea dreptului la un proces echitabil nu prin importana
acordat declaraiilor date de investigatori, martori protejai ori colaboratori, ci prin omisiunea judectorului de
fond de a face demersuri efective pentru audierea lor n faza de judecat. Aceste obligaii care sunt aplicabile
direct n sistemul de drept romnesc sunt stabilite, pe de o parte, pentru ca inculpatul i orice alt parte s poat
adresa ntrebri martorilor, s dezbat i s combat relatrile acestora, i, pe de alt parte, pentru ca judectorul
s perceap nemijlocit depoziiile investigatorilor sau colaboratorilor.
n pofida acestor reguli clare i de bun sim ce se desprind din jurisprudena obligatorie a instanei
europene, n actualul Cod de procedur penal s-a prevzut, la art. 103 al. 3, c declaraiile investigatorilor,
colaboratorilor i martorilor protejai nu pot contribui determinant la probarea de infraciuni, rezultnd c
interdicia este valabil indiferent dac acetia au fost audiai de instana de judecat. Dat fiind aplicarea direct
n sistemul de drept romnesc a Conveniei europene a drepturilor omului i a jurisprudenei instanei de la
Strasbourg, acest text de lege, de la art. 103 al. 3 din Codul de procedur penal, excesiv de restrictiv, desprins
de realitatea faptic i de necesitatea fireasc de probare a infraciunilor, nu ar trebui aplicat.

1.Consideraii introductive
Prin decizia pronunat, la data de 09.11.2015, Curtea de Apel Bucureti Secia I penal, a admis
apelul declarat de DNA mpotriva sentinei penale nr. 98/06.05.2015 pronunat de Tribunalul I. Instana de apel
a desfiinat sentina atacat i, rejudecnd cauza pe fond, a schimbat ncadrarea juridic a faptei inculpatului
.A.A., la data faptelor eful Poliiei Oraului P., din Judeul I., din infraciunea de dare de mit prev. de art. 290
al. 1 din noul Cod penal cu apl. art. 6 i 7 lit. c din Legea nr. 78/2000 n infraciunea prev. de art. 255 al. 1 din
Codul penal anterior, cu apl. art. 6 i 7 al. 1 din Legea nr. 78/2000 i art. 5 din Codul penal.
Pentru infraciunea de dare de mit, instana de apel a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de
1 an nchisoare428. S-au meninut dispoziiile de condamnare a aceluiai inculpat pentru infraciunile de luare de
mit i sustragere sau distrugere de probe ori nscrisuri, fiind stabilit o pedeaps rezultant de 3 ani i 8 luni
nchisoare, aplicndu-se i pedepsele complementare prev. de art. 66 al. 1 lit. a, b, g interzicerea dreptului de a
exercita profesia de poliist din noul Cod penal, pe o durat de 5 ani.
Curtea de Apel Bucureti a mai dispus respingerea ca nefondate a apelurilor declarate de inculpai.
Prima instan de judecat pronunase condamnarea inculpatului .A.A. pentru comiterea infraciunilor
de luare de mit i sustragere ori distrugere de probe i nscrisuri 429 i achitarea pentru darea de mit, pe motiv
c fapta nu exist.
Instana de apel, n contradicie cu opina, amplu i interesant exprimat n sentin, de judectorul de
fond, grefat pe mercantilismul denuntorului ce fusese arestat preventiv n alt dosar penal, care dorea s
beneficieze de reducerea la jumtate a pedepsei, a apreciat c probele de la dosar evideniaz, dincolo de orice
ndoial rezonabil, existena faptei i comiterea acesteia cu vinovie de ctre inculpat.
Cu privire la sustragerea de ctre inculpat a unui dispozitiv de nregistrare convorbiri ambientale ce se
afla asupra denuntorului, prima instan a dispus schimbarea ncadrrii juridice din infraciunea de furt
calificat, pentru care fusese trimis n judecat, n sustragere sau distrugere de probe ori nscrisuri, form de ilicit
pentru care acesta a fost condamnat definitiv.

428
De interes pentru spea prezentat este i faptul c s-a reinut darea de mit comis de eful unei structuri de poliie, prin
remiterea unei sume mici de bani, unui subordonat ce avea n instrumentare un dosar penal.
429
Conform comunicatului nr. 962/VIII-3 din 04.07.2014 al DNA, inculpatul .A.A. a fost trimis n judecat, prin
rechizitoriul al DNA-Secia de combatere a corupiei, pentru svrirea infraciunilor concurente de:
- luare de mit,
- furt calificat,
- dare de mit.
A mai fost trimis n judecat i inculpatul R.M. pentru svrirea a dou infraciuni de dare de mit.

92
 2. Situaia de fapt
Fa de inculpatul .A.A., n rechizitoriul din 03.07.2014, al DNA Secia de combatere a corupiei, s-au
reinut urmtoarele:
1. n luna iulie 2013, R.M., ce era cercetat penal pentru comiterea infraciunii de conducere a unui
autoturism pe drumurile publice, sub influena buturilor alcoolice, ntr-un dosar penal ce se afla n lucru la
Poliia Oraului P., a remis ofierului de poliie .A.A. suma de 600 de dolari SUA, n Jud. I., pentru ajutarea
lui, din prisma atribuiilor de serviciu n legtur cu acel dosar penal, cu efectuarea unei anchete penale n
vederea obinerii unei soluii favorabile.
2. Ofierul de poliie .A.A., n luna iulie 2013, n sediul Poliiei Oraului P. a dat 300 de dolari SUA,
subofierului de poliie denuntor n cauz, n vederea ajutrii numitului R.M., n dosarul penal n care acesta
era cercetat pentru comiterea infraciunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism, sub influena
buturilor alcoolice.
3. La data de 14.05.2014, n sediul Poliiei Oraului P., n jurul orei 13.45, .A.A. a luat ceasul de mn
purtat de denuntor i a scos din interior cardul de memorie, prin efracie, concretizat n forarea capacului de
protecie cu un cuit, n scopul nsuirii pe nedrept att a suportului de memorie, ct i a ceasului. Obiectul
material al infraciunii l-a constituit dispozitivul de nregistrare tip ceas de mn tip brbtesc, metalic, de
culoare argintie, ce a avut n interior cardul de memorie, tip micro SD, de capacitate 4 GB.

3. Mijloace de prob
-La data de 13.12.2013, P.D., subofier de poliie, a formulat denun cu privire la fapte de corupie.
Acesta a nvederat c, n perioada iunie 2012- octombrie 2013, a ndeplinit atribuii de poliie rutier, n
structura Poliiei Oraului P. Din luna octombrie 2013, denuntorul a fost pus la dispoziia IPJ Ilfov ca urmare a
inculprii sale pentru fapte de corupie ntr-un dosar instrumentat de Parchetul de pe lng Tribunalul B.
P.D. a susinut c, n luna mai 2013, n noaptea de 28/29, n timp ce executa serviciul de supraveghere
i control trafic rutier pe raza Oraului Pantelimon, mpreun cu colegul su, subofierul de poliie M.G., au
oprit n trafic un cetean ce conducea sub influena buturilor alcoolice un autoturism. Acesta a fost identificat
i condus la spital, unde i-au fost prelevate probe biologice. P.D. a relatat c, pentru aceast fapt, fa de R.M.,
s-a constituit un dosar penal ce i-a fost repartizat spre instrumentare.
Trebuie subliniat c n astfel de cazuri, dup depistarea n trafic i prelevarea probelor biologice,
nceperea urmririi penale in personam se dispune doar dup obinerea rezultatului alcoolemiei. Dac valoarea
este peste limita minim de includere n sfera ilicitului penal, se dispune nceperea urmririi penale.
Denuntorul a afirmat c, pe parcursul anchetei, ct timp dosarul s-a aflat la el n lucru, R.M. a ncercat
s-i ofere bani, fr indicarea cuantumului, n scopul de a-l favoriza n cauza penal.
Din denunul formulat mai reiese c, n luna iunie 2013, ofierul de poliie .A.A., n acea perioad
aflat la comanda Poliiei Oraului P., i-a comunicat c tie c are n lucru dosarul penal n care se efectuau
cercetri fa de R.M. i i-a spus: trebuie s-l ajutm. Denuntorul afirm c i-a rspuns c nu are cum s-l
ajute, ntruct deja venise rezultatul alcoolemiei i acesta nu era favorabil.
La cteva zile de la acest moment, dup cum a expus denuntorul, .A.A. l-a chemat la el n birou i i-
a dat 300 euro, spunndu-i c este partea lui din cei 600 primii de la R.M. Denuntorul a specificat c nu a
fcut nimic pentru ajutarea lui R.M., iar la circa o sptmn de la primirea banilor a naintat dosarul penal
efului formaiunii rutiere ntruct acesta trebuia s ntocmeasc referatul de terminare a urmririi penale pentru
naintarea cauzei la parchet.
n dosar, dat fiind specificul faptelor de corupie care, de regul, ca infraciuni de pericol concretizate
fr urmri materiale, conspirat, n lipsa unor martori oculari ori nscrisuri doveditoare, nu se probeaz cu
mijloace specifice altor forme de ilicit penal, au fost puse n aplicare autorizaii (activitile din cauz s-au
derulat att n perioada de aplicabilitate a legislaiei procesual penale anteriore, ct i a celei actuale, care relev,
prin altele, susinute demersuri lipsite de logic i fundament juridic de schimbare denumiri pentru diverse
instituii sau acte juridice), respectiv mandate de supraveghere tehnic, conform noului Cod de procedur
penal. Scopul acestor metode speciale de investigare a fost, n primul rnd, stabilirea adevrului i verificarea
sinceritii denuntorului. n ipoteza n care alegaiile sale ar fi fost neadevrate, chiar de la primele valorificri
ale autorizaiilor s-ar fi impus ncetarea lor. ns, primele discuii nregistrate au reliefat c susinerile din denun
sunt veridice. Or, n astfel de situaie, pentru stabilirea faptelor, au fost exploatate activitile autorizate de
instan, fiind ntrebuinate strict mijloacele prevzute de lege.
-n ziua de 12.02.2014, denuntorul a purtat un dialog ambiental cu R.M., Primele formule de adresare
dintre cei doi, n contradicie cu susinerile arborate n declaraia dat n faza urmririi penale de R.M. c nu-l
tie pe denuntor, reflect c acetia se cunoteau anterior. R.M. l-a ntrebat pe denuntor dac mai este
poliist, iar acesta i-a rspuns afirmativ i i-a explicat c nu mai lucreaz la poliia oraului ci la I.P.J. I.
ntrebrile, opiniile i afirmaiile fcute de R.M. reflect cunoaterea bine de ctre acesta a faptului c
denuntorul i mai muli colegi ai si au fost reinui, spre sfritul anului 2013, pentru fapte de corupie.

93
 Denuntorul i-a spus convorbitorului c a primit bani de la .A.A. n legtur cu dosarul n care R.M. a
fost cercetat pentru conducerea unui autoturism pe drumurile publice, sub influena buturilor alcoolice. R.M. i-
a replicat nu cu negarea acestei situaii, ci s-a interesat desluit ci bani a primit denuntorul de la .A.A. Din
denun reiese c R.M. i-a remis lui .A.A. 600 de euro, iar acesta din urm, tot n legtur cu acelai dosar
penal, i-a dat lui P. D. 300 de euro (cu privire la moneda ntrebuinat la comiterea acestor acte de corupie,
cum tocmai .A.A., n dialogurile derulate cu denuntorul, i-a subliniat c banii au fost n dolari americani i nu
n euro, n actele de acuzare ntocmite de procuror s-a reinut prima dintre aceste valute). Ca replic la
ntrebarea formulat de conlocutor, P.D. i-a solicitat s-i spun ci bani i-a dat el lui .A.A. Inculpatul R.M. i-a
precizat c nu-i zice ci bani i-a dat el ofierului de poliie.
n eventualitatea n care discuia relativ la faptele de corupie invocate n denun nu ar fi continuat pe
acest domeniu, cu siguran materialul probator ar fi fost insuficient pentru acuzarea vreunei persoane. De altfel,
dup primele ntrebri reciproce dintre cei doi, convorbirea ambiental a evoluat aa nct s-au obinut probe
importante n stabilirea adevrului i confirmarea alegaiilor din denun. R.M., n cele din urm, a arborat
rspunsul c nu a dat niciun ban lui .A.A., ns, la cteva secunde, dup expunerea de ctre interlocutor a unor
detalii faptice anterioare, i-a precizat c nu poate rspunde nici da, nici ba. Totui, doar aceste afirmaii nu ar
fi fost apte pentru probarea faptelor anterioare.
Att R.M. ct i denuntorul P.D., dup exprimarea temerii c discuia lor putea fi nregistrat i a
problemelor ce au fost cauzate altora prin ntrebuinarea unor astfel de mijloace, au continuat ntrevederea n
mod deschis i sincer. nsi R.M. a repetat i a accentuat temerea sa c exist posibilitatea nregistrrii
convorbirii, stare, care n coroborare cu probele de la dosar, relev argumente n sensul implicrii sale n faptele
de corupie sesizate n cauz. Mai mult, R.M. s-a dovedit bun cunosctor al modului n care subofierul de
poliie a fost depistat n comiterea de fapte de corupie.
Fr criticarea modului de gndire exteriorizat de R.M., acesta a exprimat fa de P.D. presupunerea c
n dosarul penal n care subofierul de poliie i colegii si au fost reinui, a contribuit mpotriva lor i .A.A.
Explicaia sa a fost c practic toi lucrtorii de la poliia oraului au avut probleme cu excepia lui .A.A.
Denuntorul nu a aprobat clar aceast optic i a menionat c este posibil orice. La aceast poziie, R.M. i-a
replicat c trebuie s fie atent la orice n ziua de azi, n sensul c e bine s se manifeste circumspect fa de toi,
inclusiv fa de .A.A. n plus, R.M. a subliniat c el nu este prieten cu .A.A., cu toate c n declaraia din
dosar, n faza urmririi penale dup derularea nregistrrilor ambientale, a susinut contrariul.
n etalarea ncrederii de care trebuie s se bucure din partea interlocutorului i a tuturor poliitilor,
R.M., singur, din proprie iniiativ, fr ncercarea de declanare a discuiei pe aceast tem, a repetat c el este
discret i de la el nu afl nimeni vreo fapt de corupie. R.M. i-a reproat vdit lui P.D. c nu a vrut s ia de la el
banii pe care i-a oferit cnd l-a oprit n trafic sub influena buturilor alcoolice. R.M. a accentuat limpede c
dac el i ddea bani conlocutorului nimeni nu afla, iar el scpa de dosarul penal n care a fost cercetat pentru
infraciune rutier, astfel nct toat lumea era mulumit.
P.D. chiar a fost criticat sever de interlocutor c degeaba a lucrat peste 20 de ani n poliie dac nu a
tiut de la cine s ia bani i de la cine s nu ia i i-a reiterat c a greit c nu a fost de acord s primeasc cei
1.500 de lei pe care el i-a oferit n noaptea n care l-a oprit n trafic. n plus, fr ntrebri directe ori replici ale
interlocutorului pentru aprofundarea subiectului, R.M., n cadrul reprourilor i criticilor exprimate, a reprodus
rugminile pe care i le-a adresat lui P.D. n noaptea n care a fost depistat conducnd sub influena buturilor
alcoolice. P.D. a fost chiar uimit de abordarea direct i sincer a interlocutorului. nelegnd la ce se referea
mai exact, P.D. i-a reamintit c nu i-a dat banii i c doar a vrut s-i dea, ns el nu a fost de acord s-i
primeasc, date ce ilustreaz comiterea de ctre R.M. a faptei de dare de mit, ce const n oferirea sumei de
1.500 lei, n scopul nentocmirii actelor de constatare a infraciunii rutiere. Cum ntrevederea a avut loc n
perioad n care fa de R.M. opera suspendarea dreptului de a conduce pe drumurile publice (soluia din acel
dosar penal a fost dispus la data de 04.04.2014, iar dialogul a avut loc la 04.02.2014), dosarul penal respectiv
nefiind finalizat, este explicabil nemulumirea afiat de el fa de P.D. c nu a vrut s ia banii i c din cauza
lui a avut de suferit. ntruct uzitarea valorilor anterioare denominrii este nc ntlnit n perioada actual,
relativ la suma de bani oferit este vdit c s-a fcut referire la cincisprezece milioane lei ROL, adic 1.500 lei
RON, exact cum s-a notat n actul de acuzare pentru aceast fapt de dare de mit. Ca i concluzie pe acest
subiect de discuie, R.M. a precizat c el a rmas cu dosarul penal iar P.D. a ratat posibilitatea de a primi bani de
la o persoan de ncredere.
n continuarea ntrevederii, R.M. a ntrit argumentaia c el este de ncredere, c nu colaboreaz
niciodat cu organele judiciare. Revenind la ntrebarea sa, P.D. i-a solicitat interlocutorului s-i spun ci bani
i-a dat el lui .A.A., explicndu-i c vrea s afle dac acesta a fost corect cu el, cnd i-a dat doar 300 de euro. La
aflarea sumei de bani pe care .A.A. i-a remis-o denuntorului - pn n acest moment nu cunoscuse de la
interlocutor cuantumul sumei - R.M. a furnizat probe c .A.A., anterior remiterii sumei de 300 de USD de ctre
acesta din urm ctre P.D., a primit o sum mai mare de bani de la el. Probele de la dosar, precum i audierea
nregistrrii ambientale, reliefeaz primirea de bani de ctre .A.A. de la R.M., i remiterea de ctre ofierul de
poliie, din banii luai anterior, a unei pri egale ctre denuntor.

94
 Aceste date ce graviteaz n jurul sumei de 300 de euro, coroborate cu stabilirea c banii discutai au
fost dolari americani i nu euro, probeaz urmtoarele fapte de corupie: R.M. a remis lui .A.A. 600 de USD,
dup care acesta din urm i-a dat lui P.D. 300 de USD. Coninutul dialogului evideniaz c ambele tradiiuni au
avut legtur cu dosarul penal n care R.M. a fost cercetat pentru infraciunea de conducere pe drumurile
publice, a unui autoturism, sub influena buturilor alcoolice.
- n ziua de 20.02.2014, ntre martorul-denuntor i ofierul de poliie .A.A. s-a derulat un dialog
nregistrat ambiental. Denuntorul l-a abordat pe interlocutor, fostul su superior ierarhic, pe tema banilor
primii de la R.M.
P.D. a afirmat c n dosarul n care era cercetat de Parchetul de pe lng Tribunalul B. pentru fapte de
corupie se precizeaz i de primirea unei sume de bani n euro. .A.A. a rspuns c nu tie dac R.M. a
formulat i el sesizare n dosarul n care P.D. a fost reinut. Trebuie specificat c n discuiile ambientale
derulate cu denuntorul, .A.A. s-a manifestat foarte precaut n afirmaiile fcute i temtor ca dialogul s nu
fie nregistrat, nu de P.D., ci de dispozitivele instalate n sediul poliiei.
P.D., dup intrarea n biroul efului acestei structuri de poliie, l-a ntrebat dac R.M. a formulat denun
pentru cei 300 de euro. De data aceasta, .A.A. a negat categoric o astfel de ipotez. n continuare, tot n biroul
respectiv, P.D. l-a ntrebat pe conlocutor dac trebuie s aib ncredere n R.M., n sensul c acesta nu a sesizat
fapta anterioar de corupie. .A.A. a confirmat c R.M. este de ncredere i nu a depus denun.
Spre finalul discuiei, n timp ce .A.A. l-a condus pe P.D. spre ieirea din sediul unitii de poliie,
denuntorul a revenit la subiectul care-l interesa. P.D. i-a spus c i R.M. a fcut sesizare mpotriva lui pentru
cei 300 de euro. Fa de aceast poziie a denuntorului, .A.A., ca replic i pentru a-l asigura pe interlocutor
c R.M. nu a fost implicat n dosarul penal n care P.D. a fost acuzat pentru corupie, l-a ntrebat retoric mi
fceam eu ru?. Ofierul de poliie a repetat aceast argumentaie prin formularea aceleiai ntrebri. Coninutul
temerii arborate de P.D. c este posibil s fi fost acuzat i de primirea celor 300 de euro de la .A.A., care
anterior luase o sum mai mare de la R.M., i rspunsul furnizat de ofierul de poliie, se integreaz n tabloul
faptelor de corupie din dosar. Astfel, tiindu-se implicat n comiterea acestora prin luarea sumei de 600 de USD
de la R.M. i plata a 300 de USD ctre P.D., inculpatul .A.A. a explicat concis c el nu primea banii dac nu
avea ncredere n mituitor, ntruct astfel i fcea singur ru.
P.D. i-a nvederat c are tot felul de gnduri i vizeaz toate faptele din trecut. .A.A. a ncercat s-l
liniteasc referitor la posibilitatea ca R.M. s fi fcut denun.
- n declaraia dat n calitate de martor, n ziua de 20.02.2014, P.D. a precizat c, n timpul dialogului,
.A.A. i-a gesticulat c nu poate s vorbeasc mai multe, deoarece n sediul unitii de poliie sunt montate
dispozitive de nregistrare ambiental. A susinut martorul c, la afirmaia sa direct cu privire la cei 300 de euro
primii de la interlocutor, acesta i-a fcut precizarea, prin scrierea pe o hrtie, c a fost vorba de dolari i nu de
euro.
Martorul a mai declarat c .A.A. i-a nvederat prin cuvinte i gesturi c trebuie s fie convins c R.M.
nu a formulat sesizare pentru banii pentru care i-a dat i, spre ieirea din sediu, n timp ce-l conducea, i-a zis s
stea linitit c nu-i fcea el singur ru, recunoscnd n acest mod c a fost implicat n primirea banilor ca mit.
P.D. a mai susinut c, anterior dialogului ambiental din 20.02.2014 i dup discuia purtat cu R.M., ofierul de
poliie .A.A., n trecere pe lng el, i-a reproat c l-a abordat pe R.M. i a vorbit cu el, fcndu-i precizarea c
a aflat despre acest lucru.
- n ziua de 14.05.2014, n sediul Poliiei Oraului P., ntre P.D. i .A.A. s-a derulat o convorbire
ambiental ce a fost nregistrat n baza mandatelor de supraveghere tehnic emise de instana de judecat. P.D.,
din dotarea DNA, a avut asupra sa dou dispozitive de nregistrare.
n prima parte a dialogului, dup ce .A.A. l-a ntrebat pe denuntor de ceasul ce-l purta la mn, cei
doi au discutat despre subiecte fr legtur cu faptele din dosar. Iniial, convorbirea a avut loc n hol i
anticamere din sediul poliiei, iar pe parcurs s-a derulat n biroul efului de unitate. P .D., dup ce a intrat n
biroul lui .A.A., l-a ntrebat dac R.M. nu a formulat cumva i el denun. Temerea lui .A.A. de abordare a
acestui subiect este reliefat de prima sa reacie: pornirea cu o telecomand a aparatului de radio din ncpere i
fixarea sonorului la un ton foarte ridicat. Discuia s-a purtat pe fondul sonor al emisiunilor transmise la un post
de radio, iar pe parcurs, n momentul n care .A.A. i-a precizat interlocutorului c a primit dolari i nu euro,
ofierul de poliie, cu telecomanda ce o avea lng el, a ridicat la maxim sonorul de la radio. Cu toate acestea,
mare parte din discuie este inteligibil, dei s-a valorificat doar nregistrarea audio efectuat cu un alt
dispozitiv, n condiiile n care ceasul a fost nsuit de .A.A. care, ca dovad a fricii fa de probarea fa de el a
faptelor de corupie comise de el, a scos suportul de memorie electronic i l-a aruncat ori l-a distrus.
Referitor la posibilitatea ca R.M. s fi formulat i el sesizare mpotriva lui P.D. pentru primirea celor
300 de USD, denuntorul l-a ntrebat pe convorbitor dac este sigur dac acesta nu joac la dou capete, adic
pare de ncredere fa de ei, pe de o parte, iar pe de alt parte, colaboreaz cu organele de urmrire penal pe
tema faptelor de corupie n care a fost implicat. .A.A. i-a rspuns clar, ca mod de excludere categoric a unei
astfel de ipoteze: nicio treab. Mai mult, .A.A., contrariat c P.D. a repetat ntrebarea de la ultima discuie
ambiental, faptele n legtur cu aceasta fiind incomode pentru el, i-a cerut ca astfel de ntrebare s nu-i mai fie

95
adresat. P.D. i-a explicat ofierului de poliie c, din dosarul n care era cercetat, rezult c a fost acuzat i
pentru primirea unei sume de 300 de euro, acesta fiind motivul pentru care l tot ntreab dac R.M. nu a fcut i
el denun. Ca replic i argument pentru nlturarea unei astfel de posibiliti, .A.A. a reiterat: N-are nicio
treab .
Ca msur de evitare a unor afirmaii verbale incriminatorii, ce ar fi putut fi nregistrate, ofierul de
poliie nu a fost mulumit doar cu ridicarea la maxim a sonorului radioului din ncpere, ci s-a apropiat de
capul interlocutorului i i-a optit cuvinte neinteligibile dup care mai clar s-a auzit .unde sunt? Corect?.
Practic la acest moment, ofierul de poliie i-a reamintit lui P.D. c i-a dat dolari i nu euro. Aceste alegaii sunt
confirmate firesc de continuarea discuiei exact cu privire la aceste monede, la o secund dup manifestarea de
ctre convorbitor n maniera artat mai sus. P.D. a rspuns astfel: Asta nu mai tiam. Pi i nici l nu tiu
acum. Dolari. Euro. Dar 300 de ceva tot a zis i l. Eu aa tiu i acolo 300.
n continuare, P.D. i-a precizat interlocutorului c a discutat cu R.M. mai demult i acesta i-a spus c nu
a primit soluia n dosarul n care a fost anchetat pentru infraciunea rutier. .A.A. i-a spus lui P.D. c dosarul
penal n care R.M. a fost cercetat a fost soluionat i acesta a primit permisul de conducere. P.D. a ntrebat dac
i-a dat amend, iar ofierul de poliie, mai inteligibil fa de alte afirmaii, a rspuns nu. .A.A. i-a explicat c
R.M. nu a primit amend, ci doar 100 de lei cheltuieli judiciare. Pe baza acestor date, .A.A. i-a iterat
conlocutorului c nu are cum s fie acuzat pentru primirea banilor de la R.M., n condiiile n care dosarul penal
n care acesta a fost cercetat a fost soluionat favorabil i nimeni nu s-a interesat de el.
Prezentarea n continuare a ntrevederii pe care .A.A. a avut-o cu P.D., n ziua de 14.05.2014, relev
nu doar temerea ofierului de poliie c ar putea fi dovedit pentru primirea banilor de la R.M., ci i sustragerea
unui mijloc de prob din dosar. nc de la intrarea n ncpere, .A.A. l-a ntrebat pe interlocutor de ceasul ce-l
avea la mn. n timpul discuiei, la solicitarea ofierului de poliie, P.D. i-a nmnat ceasul ce-l purta. Parte din
dialog s-a derulat amiabil n timp ce .A.A. a examinat ceasul respectiv, pn cnd acesta a constatat c
reprezenta dispozitiv de nregistrare audio-video. Practic, .A.A. a realizat c a fost nregistrat de denuntor,
ns din fericire nu a tiut c acesta mai avea la el nc un dispozitiv de nregistrare. Audierea convorbirii dintre
cei doi reliefeaz, fr dubii, cum .A.A. a ndeprtat prin efracie, cu ajutorul unui obiect metalic, capacul din
metal al ceasului. Zgomotul produs de scoaterea prin forare a capacului de la ceas, cu toate c radioul funciona
n continuare, a fost foarte clar. Imediat dup acest sunet ce atest scoaterea capacului de la ceas, cu un cuit
cum a nvederat n declaraie P.D., discuia dintre cei doi a vizat doar nemulumirea i reprourile ofierului c a
fost nregistrat i solicitarea subofierului ca ceasul s nu fie stricat i s-i fie napoiat.
Finalul ntrevederii dintre cei doi atest sustragerea ceasului de ctre .A.A. i luarea, prin efracie, din
interior, a cardului de memorie n care s-a stocat nregistrarea video-audio a dialogului.
Pentru evitarea amplificrii situaiei conflictuale, denuntorul a ieit din sediul poliiei. ntre timp,
.A.A. a scos din interiorul ceasului cardul de memorie. Suportul de memorie electronic a fost distrus sau
aruncat de ctre .A.A. Neimplicarea ofierului de poliie n faptele de corupie din dosar a fost exclus chiar de
ctre acesta prin nsuirea unui dispozitiv de nregistrare ambiental, scoaterea suportului de memorie i reaciile
sale imediate, exteriorizate prin dialogurile telefonice ce le-a purtat.
n general, n dosarul penal n care R.M. a fost cercetat pentru infraciunea rutier, principalele atribuii
de serviciu au fost exercitate de subofierul de poliie P.D. i un procuror de caz, din cadrul unui parchet de pe
lng judectorie. ns, dat fiind specificul faptelor de corupie cnd acte ce intr n scopul conveniei ilicite sunt
ntocmite de mai multe persoane, n diverse etape ori proceduri, dovedirea c o astfel de persoan, care n
concret a avut atribuii foarte limitate fa de alta, a primit bani ori alte foloase, impune reinerea infraciunii de
luare de mit. Alturi de cele dou persoane, n cauz au ndeplinit atribuii specifice funciei i alte persoane,
inclusiv .A.A., precum i cadrele medicale implicate n prelevarea i examinarea probelor de snge. .A.A. a
dispus repartizarea dosarului penal, anterior primirii de bani de la ceteanul strin. Pe parcurs, .A.A., dup
verificarea actelor ntocmite de subordonatul P.D., a semnat adresa de trimitere a cauzei la parchet pentru
confirmarea nceperii de urmrire penal, de asemenea, anterior primirii banilor de la R.M., iar la final, tot dup
vizualizarea actelor, a semnat adresa de trimitere a dosarului la finalizarea urmririi penale. Dei n mod
extensiv se poate aprecia, la prima vedere, c .A.A. a avut atribuii n acel dosar penal, n concret, dat fiind
subordonarea specific poliiei i actele normative incidente, posibilitile de aciune conferite n materia
repartizrii i redistribuirii de dosare, precum i la avizrile ori verificrile de acte ndeplinite pe parcurs au
justificat reinerea fa de acest ofier de poliie a faptei de luare de mit, prin primirea sumei de 600 de dolari
SUA de la R.M.
La aprecierea asupra acestei forme de ilicit penal s-au avut n vedere, n primul rnd, faptele dovedite n
cauz referitor la aceast primire de bani, n sensul c doar ntre R.M. i .A.A. s-a format convenia ilicit
specific faptelor de dare de mit - luare de mit, fr elemente caracteristice nelegerii de traficare a influenei.
n acelai timp, se impune subliniat faptul c, n derularea i finalizarea urmririi penale n cauza penal n care
R.M. a fost cercetat pentru infraciunea rutier, nu s-au constatat forme de nelegaliti ori abuzuri comise de
.A.A.. Actele din dosar relev o corect i rapid ndeplinire a atribuiilor de serviciu de ctre .A.A. i lipsa
vreunor acte scrise care s ateste vreo nelegalitate.

96
 Comiterea unei infraciuni de luare de mit nu impune ndeplinirea de ctre funcionarul public a unor
acte contrare atribuiilor de serviciu, fiind suficient doar lsarea s cread a celui de la care a primit banii c va
ndeplini astfel de acte. La remiterea sumei de 600 de dolari SUA, R.M., aa cum transpare din actele de la
dosar, a vizat ajutarea sa de ctre eful Poliiei Oraului P. din prisma atribuiilor de serviciu ale acestuia i nu
ale altuia, astfel c, prin tradiiunea sumei indicate, s-au realizat elementele faptelor de dare i de luare de mit.

5. Date cu privire la motivarea de ctre instane a soluiei cu privire la infraciunea de dare de

mit pentru care ofierul de poliie a fost trimis n judecat
Motivarea instanei de fond
Instana de fond, n sentina pronunat 430 a reinut: este dreptul procurorului de caz ca, folosind i
susinerile lui P.D., s considere c sunt probe c .A.A. i-a dat mit 300 de dolari i s-1 trimit n judecat
(i) pentru comiterea acestei infraciuni, ns tribunalul, chiar dac a citit i a recitit n mod repetat aceast
redare de convorbire n mediul ambiental, nu poate nelege cum nite afirmaii de-ale lui P.D. (n sensul c
acesta a luat 300 de euro ca mit, dar ntr-o cu totul alt spe, una n care un ofer a depit un tir pe o
poriune de drum cu linie continu de marcaj, i nu de la .A.A.) pot constitui prob n sensul c .A.A. i-a dat
mit lui P.D. 300 de dolari ... Iar o condamnare nu se poate dispune dect pe baz de probe, conform art. 103
alin. 2 C.p.p.
Tribunalul a explicat c acuzaia din rechizitoriu, n sensul c .A.A. i-a dat mit lui P.D. 300 de dolari,
se bazeaz pe declaraiile repetate ale martorului - denuntor. Tribunalul a constatat c, ntr-adevr, n toate
declaraiile date n cauz pn n prezent, martorul relateaz cu lux de amnunte, printre altele, inclusiv c
.A.A. i-a dat mit 300 de dolari.
n sentin se arat c elocvent n acest sens este declaraia martorului dat n cursul cercetrii
judectoreti. n aceast declaraie, audiat fiind timp de dou ore i jumtate, aa cum se precizeaz n sentin,
martorul a declarat, printre altele, cum ntr-o diminea, n birou la .A.A., fiind doar ei doi, acesta i-a cerut s
dea o soluie bun i ct mai repede n dosarul care-1 privea pe R.M., i i-a ntins 3 bancnote a cte 100 de
euro fiecare. P.D. declar c iniial a refuzat mita, dar apoi, dup ce .A.A. i-a spus c-s bani de la R.M., dai
printr-un intermediar, a acceptat-o, dar tot i-a spus c soluia din dosar depinde de rezultatul alcoolemiei.
Tribunalul a mai reinut c nici vreun alt martor audiat de ctre organele de urmrire penal sau de ctre instan
nu declar absolut nimic n legtur cu pretinsul fapt c .A.A. i-a dat mit lui P.D..
Prin urmare, tribunalul a notat c, dat fiind c n cauz acuzaia din rechizitoriu, n sensul c .A.A. i-a
dat mit lui P.D. 300 de dolari, se probeaz prin intermediul unei singure probe (declaraia martorului Profir), se
pune problema juridic: poate fi un inculpat (care, evident, nu recunoate acuzaia ce i se aduce) condamnat n
baza unei singure probe?... Art. 103 (alin. l si 2) din C.p.p. nu interzice o astfel de soluie, iar n practica
judiciar exist soluii de condamnare definitiv a unui inculpat (care, evident, nu recunoate acuzaia ce i se
aduce) doar pe baza declaraiei unui singur martor. Prin urmare, tribunalul a reinut c trebuie s analizeze
credibilitatea martorului P.D.: este martorul Profir un martor suficient de credibil pentru ca doar pe baza
declaraiei sale instana s-l condamne pe inculpatul .A.A.?... La evaluarea credibilitii martorului, tribunalul
a considerat c e necesar s aib n vedere n primul rnd motivul pentru care acesta a decis s fie martor
denuntor.
n sentina instanei de fond se arat: se constat c P.D. nu s-a hotrt s fie denuntor din
considerente de ordin moral sau etic, ci din considerente de ordin strict mercantile: ntruct n calitate de
poliist fusese arestat preventiv, ntruct era suspectat de comiterea infraciunii de luare de mit, n decembrie
2013, n timp ce era cercetat n continuare pentru luare de mit, se prezint n mod voluntar la D.G.A. cu un
denun olograf, denun n care, pe mai bine de 6 pagini povestete tot ceea ce i amintete n legtur cu fapte
de luare si dare de mit comise n legtur cu un incident ntmplat cu mai bine de 6 luni n urm, incidentul
din noaptea de 28-29 mai 2013, n care un anume R.M. a fost oprit n trafic i mirosea a alcool i etc... Dar care
este motivul pentru care, la mai bine de 6 luni de la acest incident, P.D. se hotrte s rup tcerea?...
Considerente de ordin moral sau etic?... Nu. n niciun caz. E vorba de considerente de ordin strict mercantile,
pe care Profir le scrie cu mna lui (olograf...) la sfritul denunului: Doresc s beneficiez de art.19 din legea
682 / 2002 (...) referitor la njumtirea limitelor pedepsei.
Tribunalul a mai motivat c, estimnd c pentru faptele de corupie pe care le-a comis, poliistul P.D.
risca s fie condamnat la nchisoare, acesta s-a hotrt s fac tot ceea ce poate pentru a-i njumti limitele
pedepsei i, n acest sens, a scris tot ceea ce i-a amintit n legtur cu alte fapte de corupie la care a fost martor.
n sentin se mai motiveaz c, n plus, la cererea lucrtorilor de la D.N.A. i D.G.A., poliistul inculpat (i
arestat preventiv - o vreme), P.D., a fost de acord s colaboreze, adic s fac i demersuri suplimentare pentru
demascarea altor poliiti corupi, sens n care a fost de acord ca n mod repetat s poarte asupra sa mijloace

430
Sentina a fost pronunat n dosarul nr. 2215/93/2014, la data de 06.05.2015.
htp://portal.just.ro/93/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=9300000000012783&id_inst=93

97
tehnice de nregistrare n mediu ambiental, i astfel s fac repetate vizite de curtoazie vechilor colegi de
munc, fostului su ef, dar i lui R.M., cu sperana c i acetia i vor aminti cu toii ceea ce el i-a amintit
brusc, la peste 6 luni de la momentul la care a asistat la fapte de corupie comise n preajma sa.
n sentina de achitare doar cu privire la fapta de dare de mit se arat: Ei bine, care este credibilitatea
unui astfel de martor?... Rspunsul nu poate fi n niciun caz unul simplist, de genul: tot ceea ce spune un astfel
de martor sunt minciuni ale unui om la, cruia i e fric de ct pucrie urmeaz s fac pentru ct mit a
luat i a fost prins, iar acum, disperat, inventeaz acuzaii fotilor colegi de serviciu care, mai mecheri dect
el, n-au fost prini lund mit, iar el, la disperare, inventeaz astfel de acuzaii doar pentru a spera c are o
ans pentru a-i njumti limitele pedepsei ... i asta din simplul motiv c, astfel cum rezult din practica
judiciar constant de peste 10 ani, astfel de martori pot foarte bine s spun adevrul n legtur cu faptele pe
care le denun pentru a-i njumti limitele pedepsei n propriul dosar, adevr la care chiar au asistat (de
data aceasta ca martori, nu ca fptuitori...). Dar, astfel cum rezult tot din practica judiciar constant de peste
10 ani, astfel de martori pot foarte bine s spun adevrul n legtur cu faptele pe care le denun pentru a-i
njumti limitele pedepsei deoarece adevrul lor (denunul) este ulterior probat i prin intermediul unor
mijloace de prob cu for probant sporit, probe cu caracter tehnic - e vorba, desigur, de nregistrri
audio/video/nregistrri de convorbiri telefonice/prin intermediul site-urilor de comunicare de pe internet. n
astfel de situaii este evident (pentru c este probat fr nicio urm de ndoial!) faptul c martorii au spus
adevrul n legtur cu faptele pe care le denun, chiar dac n-au fcut denunuri din considerente
civice/morale/etice, ci din considerente pur mercantile/egoiste - i anume doar pentru a-i njumti
limitele pedepsei.
Dar care este fora probant a declaraiei martorului denuntor n situaia n care declaraia sa
nu se coroboreaz (cel puin cu privire la una dintre acuzaii, astfel cum este i cazul n spe ...) cu nicio alt
prob?... n acest din urm caz, ca si n alte spee tribunalul a considerat c un astfel de martor, care, la
cererea lucrtorilor de la D.N.A. i D.G.A., este de acord s colaboreze, adic s fac i demersuri
suplimentare pentru demascarea altor infractori, sens n care este de acord s poarte asupra sa mijloace
tehnice de nregistrare n mediu ambiental, i, astfel echipat, s poarte repetate convorbiri cu cei pe care-i
nfiereaz n denunuri, se circumscrie prevederilor art. 103 alin.3 C.p.p., fiind asimilat (n respectiva cauz,
datorit colaborrii sale strnse cu anchetatorii ), cu un investigator/colaborator ori cu un martor protejat
(uneori martorii denuntori chiar figureaz n anumite dosare ca martori protejai...). Iar art. 103 alin.3 C.p.p.
spune foarte clar c hotrrea de condamnare (...) nu se poate ntemeia n msur determinant pe declaraia
unui colaborator.
O soluie contrar ar duce la situaii absolut inacceptabile, situaii n care orice inculpat din orice
dosar, pentru a beneficia de art. 19 din legea 682/2002 (...) referitor la njumtirea limitelor pedepsei s-ar
apuca s inventeze orice denun ct de ct plauzibil, referitor la orice coleg de serviciu (n cazul, spre exemplu,
al infraciunilor de corupie...) sau referitor la orice vecin sau cunoscut (n cazul, spre exemplu, al infraciunilor
privind traficul de droguri...), convins fiind (pe baza unei practici judiciare contrare oricrui principiu de drept
penal sau de drept procesual penal...) c astfel va beneficia de njumtirea limitelor pedepsei pentru propria
fapt. O astfel de soluie ar duce la condamnarea a foarte multor oameni nevinovai.
Prin urmare, conform propriilor aprecieri relative la o astfel de jurispruden, conformndu-se practicii
judiciare cvasi-unanime n materie, tribunalul a reinut c nu se impune condamnarea unui inculpat pentru
comiterea unei infraciuni probate doar cu declaraiile unui martor, chiar dac aceste declaraii se regsesc i n
anumite interceptri (n mediul ambiental sau telefonice sau etc.) existente la dosar. Atta timp ct din acele
interceptri nu rezult c inculpatul recunoate (cel puin implicit) ceea ce declar martorul - denuntor n
cursul dialogurilor interceptate, tribunalul a considerat c, relativ la acea acuzaie formulat prin rechizitoriu, se
impune achitarea. Or, exact aceasta este situaia n prezentul dosar cu privire la acuzaia formulat prin
rechizitoriu n sensul c .A.A. a primit de la P.D. 300 de dolari cu titlu de mit.
Prin urmare, pentru toate aceste motive de fapt i de drept, n temeiul art. 16 alin. l litera a) Cod
procedur penal, tribunalul a dispus achitarea inculpatului .A.A. sub aspectul svririi infraciunii de dare de
mit, deoarece, din punct de vedere juridic, aceast fapt nu exist.

Motivarea instanei de apel

Curtea de Apel Bucureti a nlturat ca vdit netemeinice considerentele instanei de fond cu privire la
soluia de achitare a inculpatului .A.A. pentru svrirea infraciunii de dare de mit. Curtea a observat c
tribunalul a scindat n mod nejustificat declaraia martorului-denuntor, care a recunoscut c o parte din mita
primit de inculpatul .A.A. i-a fost remis pentru soluionarea favorabil a dosarului. Curtea a reinut c
martorul - denuntor nu avea niciun motiv s pun n sarcina inculpatului .A.A. svrirea infraciunii de dare
de mit i nici s recunoasc o fapt ce putea s i antreneze rspunderea penal. mprejurarea c martorul -
denuntor a vizat obinerea unei soluii favorabile ntr-un alt dosar n care era cercetat pentru svrirea
infraciunii de luare de mit nu poate lipsi de credibilitate declaraia sa.

98
 n plus, Curtea a reinut c martorul nu putea obine de la inculpaii .A.A. i R.M. informaii despre
remiterea sumei de 600 de euro dect prin discuii legate de faptul c o parte din aceti bani au ajuns la el. Doar
aa se explic faptul c martorul la dialog ambiental derulat cu .A.A. a ntrebat: Avem ncredere, aa, n el?,
iar inculpatul .A.A. rspunde: Da. Or ncrederea despre care vorbete martorul - denuntor era relativ la
propria sa fapt de primire a sumei de 300 de euro. Prin urmare, n mod cu totul nejustificat, instana de fond a
nlturat n parte declaraiile martorului - denuntor, reinnd neinspirat c interesele aa - zis mercantile l-au
mnat pe martor s denune att fapta sa imaginar, ct i fapta real a inculpatului .A.A.
Curtea a considerat c martorului-denuntor i-ar fi fost mult mai uor s obin probe dac ar fi
abordat doar fapta de luare de mit a inculpatului .A.A, iar beneficiile legale n propriul su dosar ar fi fost
aceleai.
n concluzie, Curtea a reinut c referirea martorului la propria fapt a reprezentat un detaliu al
evenimentelor cunoscute de inculpai i de martor, nefiind rodul nici imaginaiei sau vicleniei sale, care era
interesat att de evitarea tragerii sale la rspundere penal pentru fapta de luare de mit, ct i de reducerea
limitelor de pedeaps la jumtate, ca urmare a denunrii i facilitrii tragerii la rspundere penal a inculpatului
.A.A.
Fiind vorba de o fapt dovedit dincolo de orice ndoial rezonabil, Curtea a reinut c s-a impus
condamnarea inculpatului .A.A. i pentru fapta de dare de mit, pentru care a fost trimis n judecat.

5. Concluzii
Spea ilustreaz opinii cu privire la probleme de mare interes n perioada actual, relative la fora
probant a declaraiilor date de un martor-denuntor i la msura n care acestea pot contribui la condamnarea
unei persoane pentru fapte de corupie. n primul rnd, se constat c n mod eronat prima instan de fond a
considerat c un martor-denuntor are calitatea de colaborator ori investigator sub acoperire, n condiiile n
care nu s-a emis vreun act prin care acesta s fi dobndit o astfel de calitate. n al doilea rnd, se relev opinia
jurisprudenial, combtut de instana de control judiciar, c declaraia unui astfel de martor-denuntor poate
contribui determinant la condamnarea unei persoane.
n cauza Bulfinsky mpotriva Romniei 431, Curtea European a Drepturilor Omului a statuat: n
condamnarea reclamantului i a coinculpailor si, instanele s-au bazat exclusiv pe probele obinute n cadrul
urmririi penale, i anume pe rapoartele scrise ale agenilor sub acoperire i pe declaraiile suspecilor,
precum i pe mrturiile inculpailor n faa primei instane
n plus, instanele nu i-au audiat pe agenii sub acoperire. Astfel, aprarea nu a avut nicio ocazie de a
adresa ntrebri martorilor. De asemenea, instanele au hotrt s acorde prioritate declaraiilor obinute de
anchetatori i au considerat c cele date n faa instanei de fond au fost false.
n lumina susinerilor inculpailor cu privire la implicarea poliiei, instanele interne nu ar fi putut s
asigure respectarea principiului echitii i, n special, a celui al egalitii armelor fr a-i audia pe Bogdan i
pe agenii de poliie sub acoperire i fr a le permite prilor s adreseze ntrebri acestor persoane, mcar
n scris. Mai mult chiar, instana ar fi trebuit s analizeze sau cel puin s ofere explicaii mai detaliate cu
privire la motivul respingerii celorlalte cereri de administrare de probe.
Curtea nu poate reine in abstracto prioritatea ce ar trebui acordat declaraiilor date de un martor n
edin public i sub jurmnt n raport cu declaraiile aceluiai martor date n cursul urmririi penale, chiar
dac cele dou sunt contradictorii (vezi Doorson mpotriva Olandei, 26 martie 1996, 78, Culegere de hotrri
i decizii 1996-II). Totui, Curtea consider c motivarea oferit de tribunal pentru justificarea prioritii
acordate declaraiilor lui D.C. n faa anchetatorilor ar putea ridica o problem n ceea ce privete respectarea
drepturilor aprrii.
n fine, Curtea observ maniera sumar n care instanele interne au respins susinerile privind
nscenarea de ctre poliie. Aceasta reine c elementul comun al interpretrilor divergente ale prilor asupra
situaiei de fapt din cauz este c reclamantul i prietenii si au negociat cu Gotti/Bogdan i apoi s-au ntlnit
cu Sven.
n concluzie, dei ine seama de importana i de dificultile sarcinii anchetatorilor, Curtea consider,
innd cont de cele de mai sus, c instanele interne nu au cercetat suficient susinerile referitoare la nscenare.
Pentru aceste motive, procedura reclamantului a fost lipsit de caracterul echitabil cerut de art. 6 din
Convenie.
Prin urmare, a avut loc nclcarea art. 6 1 din Convenie din acest punct de vedere.
n contradicie cu nsi jurisprudena Curii Europene a Drepturilor Omului 432, stabilindu-se
nejustificat standarde mult mai severe pentru probarea de infraciuni i reguli vdit favorabile infractorilor

431
www.csm 1909.ro, jurisprudena drepturile omului.
432
n deciziile emise pe tema investigatorilor sub acoperire, instana european face trimitere frecvent la cauza
Ramanauskas v Lituania. Mai sunt citate cauzele Teixeira de Castro contra Portugaliei, Vanyan contra Rusiei. Cauze contra

99
(putndu-se vorbi de o favorizare a fptuitorului stabilit normativ prin legislaia procesual-penal), sunt
prevederile art. 103 al. 3 din actualul Cod de procedur penal. n mod neinspirat, nu doar n dezacord cu
jurisprudena instanei de la Strasbourg, ci fr legtur cu realitatea practic n care unele fapte penale pot fi
dovedite doar prin intermediul unor investigatori, martori protejai ori colaboratori, textul de lege menionat
impune regula ca declaraiile date de aceste persoane nu pot contribui n mod determinant la probarea unei
infraciuni. Rezult c aceast interdicie este aplicabil indiferent de legalitatea administrrii mijlocului de
prob, fiind n prezena unei limitri nejustificate a principiului legalitii i aflrii adevrului.
Se impune subliniat faptul c probarea infraciunilor comise n realitatea obiectiv, n condiiile n care
doar o parte dintre acestea sunt dovedite i fac obiectul procedurilor de tragere la rspundere penal, este n
interesul societii. Cnd din infracionalitatea real ponderea infraciunilor pentru care se aplic o form de
rspundere juridic este mare sunt create condiiile unei mai bune funcionri a unei societi democratice, se
ocrotete efectiv ordinea i linitea public i sunt asigurate premisele unui nivel de via decent pentru toi
membrii comunitii.
Probarea de infraciuni i tragerea la rspundere penal a infractorilor nu constituie un deziderat
imediat doar pentru procurorul ce efectueaz urmrirea penal, ci pentru ntreaga societate, iar prin condamnarea
unei persoane de ctre instanele de judecat nu se creeaz vreun favor organelor de urmrire penal ori
denuntorilor, ci se realizeaz un simplu act de aplicare a legii.
n jurisprudena instanei de la Strasbourg, n speele n care Romnia a fost condamnat cu privire la
folosirea investigatorilor sub acoperire, s-a reinut nclcarea dreptului la un proces echitabil nu prin importana
acordat declaraiilor date de investigatori, martori protejai ori colaboratori, ci prin omisiunea judectorului de
fond de a face demersuri efective pentru audierea lor n faza de judecat. Mai precis, s-a statuat c instanele de
judecat sunt obligate, n cazurile n care au fost autorizai investigatori sub acoperire sau colaboratori, s
procedeze la audierea acestora n condiii de contradictorialitate i nemijlocire 433, pentru asigurarea egalitii de
arme i, implicit, a dreptului la un proces echitabil. Aceste obligaii care sunt aplicabile direct n sistemul de
drept romnesc sunt stabilite, pe de o parte, pentru ca inculpatul i orice alt parte s poat adresa ntrebri
martorilor, s dezbat i s combat relatrile acestora, i, pe de alt parte, pentru ca judectorul s perceap
nemijlocit depoziiile investigatorilor sau colaboratorilor.
n pofida acestor reguli clare i de bun sim ce se desprind din jurisprudena obligatorie a instanei
europene, n actualul Cod de procedur penal s-a prevzut, la art. 103 al. 3, c declaraiile investigatorilor,
colaboratorilor i martorilor protejai nu pot contribui determinant la probarea de infraciuni, rezultnd c
interdicia este valabil indiferent dac acetia au fost audiai de instana de judecat. Dat fiind aplicarea direct
n sistemul de drept romnesc a Conveniei europene a drepturilor omului i a jurisprudenei instanei de la
Strasbourg, acest text de lege, de la art. 103 al. 3 din Codul de procedur penal, excesiv de restrictiv, desprins
de realitatea faptic i de necesitatea fireasc de probare a infraciunilor, nu ar trebui aplicat.
n practica judiciar sunt situaii n care prin modul conspirat i atent de comitere a unor infraciuni,
probarea lor nu se poate face fr autorizarea unor investigatori sub acoperire ori colaboratori. Astfel de cazuri
pot fi ntlnite nu doar n domeniul faptelor de trafic de droguri i de corupie pasiv, ci i n zona unor forme de
ilicit penal de gravitate i periculozitate extrem, cum ar fi infraciunile de terorism i cele contra securitii

Romniei n care au fost constatate aceleai nclcri ale dreptului la un proces echitabil, pe motiv c investigatorii sub
acoperire nu au fost audiai de judectorul de fond, mai sunt: Vduva mpotriva Romniei,
https://www.legalis.ro/2014/09/05/hotararea-cedo-n-cauza-vaduva-impotriva-romaniei/; Ali Ahmad mpotriva Romniei,
http://www.luju.ro/international/cedo/; Cauza Constantin i Stoian mpotriva Romniei,
http://dorin.ciuncan.com/jurisprudenta-cedo.
Din jurisprudena CEDO (cauza Niulescu contra Romniei, http://www.juridice.ro/400802; cauza Beraru
contra Romniei, http://www.juridice.ro/400802/folosirea-probelor-obtinute-in-mod-ilegal) rezult c pot fi acceptate ca
probe pentru condamnarea unei persoane inclusiv probe obinute n mod nelegal, ns doar cu privire la acestea s-a
stabilit c nu pot fi determinante, ci obligatoriu trebuie coroborate cu altele.
Exigenele impuse la art. 103 al. 3 din Codul de procedur penal sunt distincte de practica CEDO, care a
statuat cerina lipsei caracterului determinant doar cu privire la probele nelegale, nu i relativ la declaraiile date de
investigatori ori colaboratori. Una dintre cauzele erorii de reglementare poate fi confuzia ntre standardele impuse de
instana european a drepturilor omului, ori nenelegerea distinciei dintre probele nelegale i cele legale materializate
prin declaraiile date de investigatori ori colaboratori.
Totodat, aplicarea strict a prevederilor art.103 al. 3 din Codul de procedur penal poate deroga de la
principiile legalitii i aflrii adevrului n procesul penal, situaie evident nejustificat i contrar scopului de tragere la
rspundere penal a persoanelor care au comis infraciuni, n vederea ocrotirii efective a valorilor sociale periclitate ori
lezate. Singura situaie n care se poate nclca principiul legalitii i aflrii adevrului n procesul penal o constituie
aplicarea principiului non reformatio in peius, ntruct prin exercitarea unei ci de atac partea nu trebuie s se afle sub
ameninarea obinerii, la iniiativa, ei a unei situaii mai grele.
433
Curtea de la Strasbourg, referitor la principiul publicitii a exprimat poziia c acesta poate suferi diluri, n sensul c nu
este obligatorie prezena fizic a investigatorului ori colaboratorului la locul unde se face audierea.

100
statului. Concret, pot fi situaii n care doar prin activitatea unor investigatori sub acoperire, martori protejai ori
colaboratori pot fi probate unele infraciuni, cu condiia esenial ca acetia s se limiteze la investigarea pasiv
a activitilor infracionale.
n acelai timp, unele infraciuni n care victimele dobndesc statutul de martori protejai pot fi probate
doar prin atribuirea unor rol determinant depoziiile date de acetia (infraciuni de violen n familie, privitoare
la libertate sexual, trafic de persoane, etc.). Nu se poate decela motivaia avut n vedere de legiuitor, mai
precis de membri ai comisiei de elaborare a Codului de procedur penal (care la prima vedere s-au remarcat
prin elaborarea unui numr foarte mare de texte neconstituionale) la stabilirea restriciilor de la art. 103 al. 3 din
actul normativ menionat, n condiiile n care concret pot exista situaii n care infraciunile se pot proba pe baza
unor declaraii date de astfel de persoane, audiate legal, motiv pentru care se impune abrogarea acestor
prevederi. Prin aplicarea acestei dispoziii se poate ajunge la situaia paradoxal n care probe legal administrate
nu pot contribui decisiv la tragerea la rspundere penal a unei persoane. Dac se dorete includerea n legislaia
procesual-penal a standardelor impuse de Curtea European a Drepturilor Omului se poate reglementa obligaia
ca instana de judecat s procedeze la audierea unor astfel de persoane, n condiii de contradictorialitate i
egalitate a armelor, cerine suficiente i conforme exigenelor instanei europene i scopului procesului penal.

101
 EVAZIUNEA FISCAL, FORM A CRIMINALITII ECONOMICO-FINANCIARE

Asistent univ. drd. Costin Mnescu,

Universitatea Titu Maiorescu Bucureti, Facultatea de Drept i tiine Economice Tg-Jiu

Abstract
Complexitatea luptei mpotriva criminalitii economico-financiare este determinat de chiar
complexitatea fenomenului infracional. Actualmente, infractorii nu mai apeleaz numai la mijloacele violente
de aciune, ci i la alte metode panice, precum corupia, evaziunea fiscal, contrabanda, splarea banilor etc.
Evaziunea fiscal constituie un fenomen economico-social cu care se confrunt majoritatea statelor lumii. Dat
fiind faptul c combaterea evaziunii fiscale reprezint unul din obiectivele principale ale oricrui stat, rile
lumii se afl ntr-o cutare continu de soluii eficiente pentru a elimina definitiv acest fenomen. Foarte elocvent
se consider faptul c evitarea i eliminarea evaziunii fiscale n cazul n care s-a instaurat deja, necesit ample
eforturi, msuri att de ordin intern ct i internaional, deoarece indiferent de forma n care se manifest,
fenomenul de evaziune fiscal este capabil s influeneze cursul normal al economiei, genernd obstacole n
crearea i creterea bugetului unui stat.

Cuvinte cheie : evaziune fiscal, criminalitate economico- financiar, fenomen, buget, impozit,
contribuabil.

Evaziunea fiscal- form a criminalitii economico financiare, reprezint un fenomen complex

manifestat ca rezultat al presiunii fiscale excesive, al venitului redus i tendinei contribuabilului de a ocroti
interesul bnesc, al lipsei educaiei fiscale n sensul onorrii datoriilor fiscale i caracterizat prin eludarea sau
eschivarea de la achitarea impozitelor stabilite de legiuitor pentru crearea bugetului statului. Fenomenul evident
este foarte duntor att statului i societii, lipsindu-l de veniturile necesare ndepinirii sarcinilor i atribuiilor,
ct i contribuabilului, pentru c n realitate totalitatea impozitelor este distribuit pe o msur de venituri mai
mic, fapt care creeaz distorsiuni n povara fiscal (adic n impunerea echitabil i egal a acelorai categorii
de contribuabili).

Cauzele evaziunii fiscale

Cunoaterea cauzelor fenomenului de evaziune fiscal prezint n mod indiscutabil o importan
deosebit sub aspectul identificrii acestora i astfel, lichidrii fenomenului de evaziune fiscal. Este necesar de
evideniat c numrul impuntor de sarcini fiscale este factorul primordial care determin apariia fenomenului
de evaziunea fiscal. Printre cauzele de natur subiectiv ale evaziunii fiscale evideniem: psihologia
contribuabilului, insuficiena educaiei fiscale, n timp ce cauze obiective ale fenomenului enumerm: sistemul
legislativ fiscal, multitudinea i calitatea dispoziiilor fiscale, existena sarcinilor fiscale excesive, frecventa
nclcare a principiilor de echitate i de universalitate n impunerea aceleiai materii, principiii n conformitate
cu care toi contribuabilii trebuie s achite la fel un impozit sau o tax pentru acelai element de avere, de venit
sau activitate.434 Cu aproape 200 de ani n urm s-a afirmat principiul c un impozit nu trebuie s pun
niciodat pe fug materia pe care el o lovete. Impozitul trebuie s fie cu att mai modern cu ct aceast bogie
este mai fugitiv.435
Obligaiile fiscale multiple lovesc contribuabilii n interesele cele mai sensibile: interesele bneti. Cnd
sarcinile fiscale apas prea greu asupra materiei impozabile, aceasta are tendina de a evada spre a fi salvate.
Impozitele excesive afecteaz ntr-un final substana averii contribuabililor, i din aceste motive ele creeaz un
reflex care face s dispar capitalurile i veniturile pe care autoritatea fiscal vrea s le impun prea mult.436
Sistemul legislativ fiscal - care cuprinde unele aspecte lacunare, imprecizii i norme pasibile de diferite
interpretri. Acest fapt permite contribuabilului evazionist s aib un spaiu larg de manevr n ncercarea sa de
sustragere de la plata obligaiilor fiscale legale.437 n aceast ordine de idei menionm, c statul prin
intermediul autoritilor sale trebuie s creeze o baz normativ care s nlture interpretrile ambiguie,
neclaritile i n special, s interzic existena lacunelor care s genereze evaziunea fiscal. De asemenea
fiscalitatea excesiv impus de legiuitori la fel este cauza fenomenului evaziunii ca i cei pe care, prin acest

434
Marian V., Evaziunea fiscal ca fenomen monetar negativ, Institutul de Istorie George Bari, Cluj Napoca, 2005, pag.6.
435
Sismondi J.C.L.S.,Noi principii de economie politic, 1819, citat de A.Lzrescu n Finane Publice, Editura Naional,
Bucureti, pag.145.
436
Ro V., Drept Financiar, Editua All Beck, Bucureti, 2005.,pag 313.
437
aguna D.D, M.Tofan, Drept financiar i fiscal European, Editura Allbeck, Bucureti, p.233.

102
exces, i provoac la evaziune. 438 Astfel, putem concluziona c presiunea fiscal i afecteaz att pe
contribuabilii cu o stare material bun ct i mai puin bun, ultimii fiind afectai n mod devastator de gradul
de fiscalitate mare. Evaziunea fiscal aduce prejudicii att statului ct i contribuabilului. n primul rnd, statului
pentru c l lipsete de veniturile necesare ndeplinirii atribuiilor sale eseniale. n al doilea rnd, aduce
prejudicii contribuabilului prin faptul c totalitatea impozitelor este distribuit pe o mas de venituri mai
mic.439 O alt cauz a apariiei fenomenului este dat de modificrile intervenite n legislaia fiscal,
complexitatea acesteia precum i unele imperfeciuni n textele elaborate, care au determinat interpretri
subiective i chiar abuzive n special n cea ce privete avantajele fiscale n favoarea anumitor categorii de
contribuabili;440 Exploararea la maximum a unor incoerene sau inconveniente ale legislaiei fiscale sau
interpretarea arbitrar a prevederilor acesteia n ceea ce privete facilitile fiscale, intenia de eludare sau
nclcare deliberat a prevederilor legale n vederea sustragerii de la plata impozitelor, taxelor, contribuiilor,
rezistena contribuabililor la impozite ca un aspect ce ine de civilismul fiscal, necunoaterea, ignorarea sau
aplicarea abuziv a legislaiei fiscale reprezint alte cauze obiective ce conduc la apariia fenomenului
evazionist. Evaziunea fiscal constituie, ntr-o msur mai mare sau mai mic - o opiune a contribuabilului fa
de agresiunea fiscal a statului, oricare ar fi acesta, agresiunea pe care o descoperim n nivelul impunerii, n
modul impunerii i n comportamentul acelor care decid impunerea, te ncaseaz i decid utilizarea banului
public.441 Respectiv, inexistena unor reglementri concrete privind fenomenul de evaziune fiscal, fie
dimpotriv multitudinea acestor reglementri creeaz premise pentru apariia fenomenului de eschivare de la
plile fiscale. Pentru a distruge fenomenul de evaziune fiscal considerm necesar aplicarea unor mijloace,
cum ar fi:educaia fiscal a contribuabililor;modificarea modalitilor de impunere viciate de fraud de evaziune
fiscal;un sistem fiscal ponderat;urmrirea fraudelor n scopul ndeplinirii obligaiilor fiscale i a asigurrii
respectrii legii.442Primele trei mijloace nu privesc aplicarea legii fiscale, ele innd de morala public i de
atribuiile legiuitorului. Mijloacele de care dispun organele fiscale, n cadrul legislativ existent, sunt cele care
privesc supravegherea contribuabililor i a materiei impozabile i sanciunile care vor fi aplicate. 443
Drept urmare, considerm c contribuabilul se afl ntr-un cerc vicios, att sub aspectul presiunii fiscale
excesive concretizat prin numrul mare de impozite i taxe precum i sub aspectul imperfeciunii legislaiei
care uneori faciliteaz fenomenul evazionist prin existena unor reglementri lacunare, neclare, interpretabile i
chiar prin lipsa unor norme care ar reglementa acest fenomen.
n ceea ce privete fenomenul de fiscalitate, considerm c urmeaz a fi stimulat i consimirea
contribuabilului la impozitele instituite. Din moment ce exist consimirea contribuabilului, adic el este accept
regimul fiscal i este de acord cu acest regim, fiind contient de necesitatea respectrii obligaiilor fiscale, acesta
se oblig s respecte obligaiile impuse. ns, n cazul n care gradul de fiscalitate este mare, ne confruntm cu
ncercarea contribuabililor de a utiliza toate mijloacele posibile i imposibile care ar permite eschivarea acestora
de la achitarea plilor obligatorii la bugetul public. Considerm c, consimirea despre care unii autori444
menioneaz n doctrin are un aspect mai mult filosofic dect real, pentru c persoana fizic sau juridic nu are
dreptul de a alege de a fi sau nu pltitor de impozite. Or, contribuabilii sunt obligai s achite impozitele,
obligaie imperativ pentru toi cetenii rii. Referitor la mediile n care fenomenul evaziunii fiscale se
manifest, putem spune c acesta pare a fi lipsit de granie ori preferine speciale. Totui, practica a demonstrat
c evaziunea fiscal este mai puin ntlnit n mediul stesc, ranii constituind o categorie de contribuabili cu
un comportament, n general, onest. 445 Probabil acest fapt este datorat culturii i educaiei fiscale nalte a
ranilor, acetia constituind cea mai veche clasa social.
Referindu-ne la o alt categorie - cea a salariailor, atragem atenia c eschivarea acestora de la plata
impozitelor este foarte dificil, practic imposibil deoarece angajatorul este cel care completeaz declaraia pe
venit, salariatul neavnd nici o posibilitate de influen asupra acestuia. Totodat, comercianii i liberii
profesioniti beneficiaz de posibiliti mai mari de a se sustrage de la plata impozitelor.
Astfel, nu putem contrazice c evaziunea fiscal are cele mai mari repercusiuni asupra economiei unui
stat. Neachitarea plilor obligatorii ale statului constituie nu doar lipsa de educaie i a culturii fiscale, dar chiar
i un abuz din partea contribuabililor, o beneficiere iscusit de reglementrile lacunare i o expresie activ de
voin (prin neplat) fa de numrul mare de impozite.
Prin prisma celor expuse, am putea concluziona c fenomenul de evaziune fiscal cuprinde o serie de
factori complexi care au drept urmare neachitarea plilor obligatorii i necrearea bugetului public. n acest sens,

438
aguna D.D., Drept fiscal i financiar, Editura ALLBeck, Bucureti, 2006, pag.1056
439
aguna D.D, Rotaru P., Drept financiar i bugetar, Editura AllBeck, Bucureti, 2003, pag. 233.
440
aguna D.D., Tratat de drept financiar i fiscal, Editura AllBeck, Bucureti, 2001, pag.1061.
441
Marian V., Evaziunea fiscal ca fenomen monetar negativ, Institutul de Istorie George Bari, Cluj Napoca, 2005, pag.4.
442
Ro V., Op.cit., p.315.
443
Idem.
444
aguna D.D., Op. citat, pag.1061.
445
Ro V., Op.cit., pag.315.

103
cel care sufer cel mai mult de pe urm fenomenului evazionist este statul. Totodat, instituirea excesiv de
impozite de ctre organele statului, sugereaz ideea c statul este nsi subiectul care permite extinderea acestui
fenomen prin introducere excesiv de impozite, prin legislaia care cuprinde lacune, dar i aspete imprecise i
interpretabile.
Evaziunea fiscal reprezint rspunsul pe care contribuabilii l pot utiliza referitor la un sistem fiscal
excesiv, ambiguu i lacunar. Nu putem s nu atragem atenia asupra faptului c favorizator al apariiei i
dezvoltarii evaziunii fiscale este chiar statul care prin normele fiscale excesive determin contribuabilii s
recurg la ci de ocolire. Generaliznd, evideniem faptul c, cauzele evaziunii fiscale sunt de natur subiectiv
(ex. psihologia, educaia contribuabilui) i de natur obiectiv (ex. excesivitatea impozitelor). Totui, cauzele
evaziunii fiscale nu exist n mod independent, acestea fiind ntr-o strns corelaie, or, o cauz atrage dupa sine
apariia alteia. Menionm c fenomenul de evaziune fiscal obligatoriu duce la diminuarea volumului
veniturilor statului i, n cazul lipsei acute de fonduri financiare pentru ndeplinirea sarcinilor puse, statul nu are
alt cale dect majorarea cotelor, impozitelor i taxelor existente sau chiar instituirea unor noi impozite i taxe,
ceea ce constituie unica msur eficient i cu efect imediat. Aceast msur genereaz creterea presiunii
fiscale i, ca urmare fireasc, o cretere a rezistenei (opunerii) la impozitare i, evident, a fenomenului de
evaziune fiscal. Adic se creeaz un "cerc vicios", din care se poate iei doar dac se reduce semnificativ
fenomenul evaziunii fiscale, iar n consecin se va reduce volumul de venituri ce se sustrag de la buget. Odat
ce se produce aceasta, se mrete volumul veniturilor la buget, necesitile statului i societii sunt satisfcute
i chiar se poate trece la reducerea cotelor de impunere (relaxare fiscal). 446 Aa cum instituirea impozitelor, i
implicit majorarea presiunii fiscale i lovete pe contribuabili n ceea ce e mai important pentru ei, i anume n
venitul, interesul bnesc al acestora, aa i contribuabilii prin neachitarea impozitelor lovesc statul n ceia ce e
primordial pentru el formarea bugetului statului. Iar n cazul n care statul dispune n bugetul su de un numr
mai mare de fonduri bneti acesta are posibilitatea financiar de a i ndeplini funciile sale, inclusiv i s
reduc necesitatea de introducerea unui numr excesiv de impozite.447

Prevenirea i combaterea fenomenului de evaziune fiscal

Fenomenul evazionist este unul complex, cu implicaii negative pe

multiple planuri i, ca atare, el trebuie urmrit n permanen, pentru a putea fi combtut n mod ct mai eficient.
Practica fiscal internaional atest faptul c un sistem fiscal modern trebuie s conin i componente care s
permit educarea i informarea prompt a contribuabililor n legatur cu obligaiile lor referitoare la ntocmirea
corect a declaraiilor de impunere, a inerii unor evidente corecte a veniturilor i cheltuielilor ocazionate de
activitatea desavrit, pedepsele i sanciunile care se aplic celor care ncalc prevederile legale. 448 Prevenirea
i combaterea fenomenului de evaziune fiscal este foarte dificil pentru presupune instituirea unui
sistem costisitor i a unui aparat numeros de supraveghere colectrii impozitelor. Menionm c
pentru prevenirea i combaterea evaziunii fiscale urmeaz, n primul rnd, a fi cunoscute cauzele care
au condus l evaziune fiscal i totodat de a se ncerca posibilitatea lurii anumitor msuri pentru
nlturarea evaziunii fiscale sau cel puin limitarea acesteia. Aadar necesitatea prevenirii i combaterii
evaziunii fiscale este incontestabil. Considerm c prevenirea este cea mai buna modalitate de combatere a
oricrui fenomen, c trebuie ntreprinse msuri sub aspectul prevenirii fenomenului de evaziune fiscal pentru a
nu se ajunge la combaterea acestuia, pentru c mai uor este s prentmpini dect s nimiceti un fenomen deja
instaurat. Este o regul cunoscut n orice domeniu, aplicabil i n cazul fenomenului de evaziune fiscal.
Totui, prevenirea evaziunii fiscale nu este o misiune deloc uoar. Prentmpinarea apariiei fenomenului de
evaziune fiscal trebuie s cuprind msuri multiaspectuale, complexe care s permit anihilarea fenomenului
respectiv.
Totui, ine de competena organelor statului elaborarea msurilor de prevenire i combatere a
fenomenului evazionist. Existena evaziunii fiscale depinde enorm de gradul de fiscalitate, adic de presiunea
fiscal ce se exercit asupra contribuabilului sau mai bine-zis de numrul de impozite i taxe care sunt puse pe
seama acestuia. Cu ct numrul impozitelor este mai mare, cu att mai mare va fi i fenomenul de evaziune
fiscal, pentru c fiscalitatea nalt atrage n mod inevitabil, tendina de eschivare de la onorarea obligaiilor
fiscale. Astfel, per ansamblu, msurile de prevenire a evaziunii fiscale trebuie infiltrate adnc n concepia i
mentalitatea contribuabilului.
Evaziunea fiscal, dup cum am menionat anterior, trebuie s fie privit ca un fenomen amplu i
complex, care necesit la rndul su msuri bine-gndite de prevenire. n primul rnd un contribuabil trebuie s

446
aguna D.D., Tratat de drept financiar i fiscal, Editura AllBeck, Bucureti, 2001 pag.1092.
447
aguna Dan Drosu, op. Citat, 2013, pag. 385.
448
Voinea Gh., tefura G., Boariu A., Soroceanu M., Impozite, taxe i contribuii, Ed. Junimea Iai, 2002, pag.68.

104
in fie contient de faptul c are o obligaie fiscal major fa de stat, obligaie stabilit de prevederile legii
supreme a statului Constituia statului.
Evaziunea fiscal a fost mereu condamnat, dar aceasta exist indiferent de sanciunile care exist.
Evaziunea fiscal este unul din fenomenele economico-sociale complexe de maxim importan cu care statele,
indiferent de nivelul de dezvoltare al acestora, se confrunt i ale crei consecine nedorite caut s le limiteze
ct mai mult, eradicarea fiind practic imposibil. Statul trebuie s se preocupe sistematic i eficient de
prentmpinarea i limitarea fenomenului evaziunii fiscale.
Cu scopul de a preveni svrirea faptelor i omisiunilor de evaziune fiscal, legislaia conine
prevederi privind obligaiile ce revin contribuabililor de a avea autorizaii oficiale pentru activiti generatoare
de venituri impozabile, de a se nregistra la organele fiscale locale, de a declara organelor competente, cu
onestitate, att veniturile i bunurile impozabile, ct i datele privind sediul, filialele, reprezentanelor acestora,
de a ntocmi registrele i celelalte documente legale prevzute, de a permite i a nlesni controlul fiscului, de a
achita impozitele n termenele stabilite de legislaie. 449
Referitor la importana i necesitatea combaterii fenomenului de evaziune fiscal, susinem c exist o
unanimitate de preri care se refer la soluionarea stringent a acestei probleme, pentru c pn la final,
evaziunea fiscal este o problem pentru orice stat care tinde spre obinerea unei economii moderne i
dezvoltate. Prevenirea evaziunii fiscale trebuie privit ca msura de o amploare i importan deosebit, care
necesit elaborarea unor strategii care ar permite identificarea modalitilor de prevenire a evaziunii fiscale. De
asemenea, putem afirma c msurile de prevenire trebuie elaborate lund n consideraie msurile de combatere.
Msurile de prevenire i de combatere se afl ntr-o strns interdependen, i trebuie privite n ansamblul su,
i nu fiecare separat pentru c ambele au un obiect i scop comun: prevenirea i combaterea evaziunii fiscale
prin elucidarea acestui fenomen.
Combaterea evaziunii fiscale este conceput i urmrit prin aciuni att de prevenire, ct i de
sancionare.450 Combaterea fenomenului de evaziune fiscal trebuie s nceap din momentul elaborrii
normelor legale care nu vor permite o interpretare diferit a acestora, identificarea lacunelor n actele normative
i lichidarea acestora. ine de competena organului legislativ adoptarea actelor normative cu un coninut
concret, concis, clar i accesibil tuturor, mai mult cu att c legislaia fiscal urmeaz a fi revizuit pentru a nu
admite existena lacunelor. Totodat, considerm oportun i revizuirea actelor normative cu privire la numrul
impozitelor i taxelor, inclusiv i gradul de fiscalitate existent. Instituirea impozitelor trebuie s urmreasc i s
ia n consideraie posibilitatea real a contribuabilului de a-i onora obligaiilor fiscale.

Concluzii
Criminalitatea economico-financiar conduce la obinerea de profituri fabuloase, profituri situate n
afara circuitului financiar legal, alimentnd astfel economia subteran,creterea spectaculoas a criminalitii
economico-financiare reprezentnd una din cele mai alarmante tendine ale epocii actuale. Evaziunea fiscal,
este una din formele de manifestare a criminalitii economico-financiare, prevenirea i combaterea
fenomenului trebuind s nceap nc din momentul elaborrii normelor fiscale, urmnd a nu permite o
interpretare diferit a acestora. Evaziunea fiscal, trebuie s fie privit ca un fenomen amplu i complex, care
necesit la rndul su msuri bine-gndite de prevenire .Prevenirea evaziunii fiscale trebuie privit ca msura de
o amploare i importan deosebit, care necesit elaborarea unor strategii care ar permite identificarea
modalitilor de prevenire a evaziunii fiscale. De asemenea, putem afirma c msurile de prevenire trebuie
elaborate lund n consideraie msurile de combatere. Msurile de prevenire i de combatere se afl ntr-o
strns interdependen, i trebuie privite n ansamblul su, i nu fiecare separat pentru c ambele au un obiect i
scop comun: prevenirea i combaterea evaziunii fiscale prin elucidarea acestui fenomen.

Bibliografie
1. Armeanic Alexandru, Volcinschi Victor, Rotaru Aurel, Gujuman Tudor, Tetelea Eugen, Palade Iurie.
Drept Fiscal. Chiinu: Editura. Museum, 2001.
2. Gliga I., Drept financiar, Editura Humanitas, Bucureti, 1998.
3. Marian V., Evaziunea fiscal ca fenomen monetar negativ, Institutul de Istorie George Bari, Cluj
Napoca, 2005.
4. Ro V., Drept Financiar, Editua All Beck, Bucureti, 2005.
5. Sismondi J.C.L.S.,Noi principii de economie politic, 1819, citat de A.Lzrescu n Finane Publice,
Editura Naional, Bucureti.
6. aguna D.D., Tratat de drept financiar i fiscal, Editura AllBeck, Bucureti, 2001.
7. aguna D.D, Rotaru P., Drept financiar i bugetar, Editura AllBeck, Bucureti, 2003.

449
Gliga I., Drept financiar, Editura Humanitas, Bucureti, 1998, pag.196.
450
Idem..

105
8. aguna D.D, M.Tofan, Drept financiar i fiscal European, Editura Allbeck, Bucureti
9. Voinea Gh., tefura G., Boariu A., Soroceanu M., Impozite, taxe i contribuii, Ed. Junimea Iai

106
 PROBLEME N PRACTICA PRELURII CAUZELOR

Procuror Dorinel Oancea

Parchetul de pe lng nalta Curte de Casaie i Justiie

I. Consideraii introductive.
Se ridic problema modificrii Ordinului nr. 387/2015, avnd n vedere o soluie de practic judiciar
(ncheierea nr. 55/CCP/2015 din 25 mai 2015 a Tribunalului Bihor) privind coninutul i limitele prelurii,
prevzut n art. 325 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedur penal 451, cu modificrile i
completrile ulterioare.
Sesizarea este urmarea adresei nr. 1618/III.2/2015 din 8 iunie 2015 a Parchetului de pe lng Curtea de
Apel Oradea privind restituirea unei cauze la Parchetul de pe lng Judectoria Marghita pentru nelegalitatea
sesizrii instanei, motivat de faptul c ordonana de preluare a urmririi penale a Parchetului de pe lng
Tribunalul Bihor este nelegal, deoarece procurorul a preluat cauza numai pentru a emite rechizitoriul,
urmrirea penal fiind n fapt terminat.
n motivarea instanei se rein 2 aspecte eseniale: pe de o parte c preluarea se poate dispune doar
pentru efectuarea/supravegherea urmririi penale i deci nu se poate dispune n cauzele n care urmrirea penal
este n fapt terminat, iar pe de alt parte c instana poate fi sesizat doar de ctre procurorul care a
efectuat/supravegheat urmrirea penal i nu de cel care a preluat cauza n care urmrirea penal este terminat.
Parchetul de pe lng Curtea de Apel Oradea susine c soluia este nelegal, deoarece n esen faza
urmririi penale include verificarea actelor dosarului i emiterea rechizitoriului, deci au fost respectate
dispoziiile art. 325 din Codul de procedur penal. De asemenea, formuleaz o propunere de completare a
Regulamentului de ordine interioar al parchetelor n sensul introducerii atribuiei de supraveghere a urmririi
penale n cauzele preluate de la parchetele ierarhic inferioare.
Analiza de oportunitate n preluarea cauzelor ar trebui s le vizeze pe cele cu adevrat importante,
complexe, ceea ce nu a fost cazul n spe, iar lipsa unei practici n materie face prematur o propunere de
completare a Regulamentului de ordine interioar al parchetelor.
II. Sediul materiei.
Potrivit art. 325 din Codul de procedur penal:
ART. 325 - Preluarea cauzelor de la alte parchete
(1) Procurorii din cadrul parchetului ierarhic superior pot prelua, n vederea efecturii sau supravegherii
urmririi penale, cauze de competena parchetelor ierarhic inferioare, prin dispoziia motivat a conductorului
parchetului ierarhic superior.
(2) Dispoziiile alin. (1) se aplic n mod corespunztor i cnd legea prevede o alt subordonare
ierarhic.
Ordinul nr. 387 din 15 decembrie 2015 privind preluarea cauzelor n temeiul dispoziiilor art. 325 din
Codul de procedur penal instituie o procedur administrativ privind cazurile i condiiile de preluare a
dosarelor, nregistrarea i circuitul lucrrilor, cu rolul de a asigura o practic unitar de preluare, fr a putea
detalia sau dezvolta dispoziiile legale.
De asemenea, n art. 2 alin. (2) din ordin a fost introdus o norm expres care interzice restituirea
cauzelor preluate n condiiile art. 58 din Codul de procedur penal.
S-a avut n vedere evitarea situaiilor de tergiversare a soluionrii cauzelor prin preluarea i restituirea
nejustificat a acestora dup trecerea unui interval de timp.
Art. 3 alin. (1) prevede i excepii, acestea fiind 2 momente procesuale cnd nu se pot prelua cauzele:
naintea nregistrrii i dup soluionare. Totui, alin. (2) prevede c Preluarea cauzelor n faza redactrii
soluiei nu se poate dispune n condiiile art. 2 alin. (1) lit. a) - c) i g). Prin urmare, n general se poate dispune
preluarea cauzelor i n faza redactrii soluiei, cu cteva excepii care in de complexitatea sau importana
deosebit a cauzei.
Prin urmare, alin. (2) al art. 3 contravine n parte soluiei/interpretrii instanei.
III. Analiza problemelor.
Soluia de practic analizat este singular i nu este obligatorie nici pentru parchete, nici pentru
instane. O eventual i viitoare practic neunitar va putea constitui temei pentru un recurs n interesul legii

451
Publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010.

107
care s consacre o anumit interpretare a art. 325. Pn atunci, aceast soluie nu justific n sine modificarea
ordinului intern, iar orice argumente nu vor putea preveni pronunarea unor soluii similare.
Analiznd argumentele instanei, se pot desprinde urmtoarele:
1) Indiferent de interpretarea extensiv sau restrictiv a art. 325, este evident c scopul primar al acestei
prevederi specifice fazei urmririi penale este operativitatea, cu corolarul acesteia: minimul formalism. De aceea
nu se prevd condiii i cazuri specifice i nici mcar forma prelurii, legea utiliznd termenul de dispoziie i
nu pe cele consacrate de ordonan sau rezoluie. Argumentele ar putea continua. Or, motivarea instanei
transform aceast instituie ntr-una excesiv de formal i n primul rnd greoaie, n care nerespectarea oricrei
nuane neprevzute de text i interpretate de judector are consecine grave asupra soluionrii cauzei i
finalizrii urmririi penale. Se confund practic rolul i poziia procurorului cu cele ale judectorului din faza
de judecat.
Nu poate fi acceptat o asemenea interpretare. n primul rnd nu s-a avut n vedere n motivarea
ncheierii c instituia prelurii respect i d expresie la 2 principii legale eseniale i specifice activitii
procurorilor: principiul colegialitii (pe orizontal) i principiul subordonrii ierarhice (pe vertical): orice
procuror poate ndeplini un act n locul altui procuror, respectiv procurorul ierarhic superior poate ndeplini
orice act de competena procurorului ierarhic inferior. Nu este nici mcar de natura urmririi penale ca acelai
procuror s efectueze urmrirea penal n ntregul su i s dea i soluia. Un exemplu clasic ar fi cel prevzut n
art. 2 lit. d) din ordin, n care procurorul care a efectuat urmrirea penal este promovat, pensionat .a.m.d., caz
n care, potrivit logicii ncheierii, nu se poate pune problema repartizrii altui procuror, dosarul rmnnd
nesoluionat sine die.
De aceea nu pot fi reinute argumentele privind vtmarea produs prin preluarea dosarului, care este
nerelevant din acest punct de vedere. Trebuie observat c preluarea nu afecteaz n nici un fel drepturile
prilor, acestea nefiind legate de un anumit procuror. Orice procuror care preia dosarul este inut s respecte
drepturile procesuale ale persoanelor/participanilor n procesul penal prevzute n art. 29 din Codul de
procedur penal.
2) n ceea ce privete coninutul urmririi penale, mai exact argumentul instanei c n spe
urmrirea penal era terminat, apreciez c i acesta este incorect.
Astfel, independent de argumentele deja aduse, examinarea sistematic a cuprinsului/structurii Codului
de procedur penal arat c faza urmririi penale include terminarea urmririi penale, rezolvarea
cauzelor i sesizarea instanei. Toate aceste momente procesuale sunt n cadrul urmririi penale i in de
aceasta i nu sunt momente, faze ulterioare, distincte de faza urmririi penale.
TITLUL I din partea special, intitulat Urmrirea penal (art. 285-341), cuprinde mai multe
capitole: CAPITOLUL I - Dispoziii generale, CAPITOLUL II - Sesizarea organelor de urmrire penal,
CAPITOLUL III - Conducerea i supravegherea activitii organelor de cercetare penal de ctre
procuror, CAPITOLUL IV - Efectuarea urmririi penale, CAPITOLUL V - Rezolvarea cauzelor i
sesizarea instanei, CAPITOLUL VI - Reluarea urmririi penale, CAPITOLUL VII - Plngerea mpotriva
msurilor i actelor de urmrire penal.
Rechizitoriul este actul care ncununeaz, ncheie faza urmririi penale, se ncheie n cadrul urmririi
penale i nu este distinct de aceasta. De asemenea, raiunile prelurii se menin, sunt identice n cazul ntocmirii
rechizitoriului, mai ales n cauzele complexe, n care valorificarea materialului de urmrire penal poate fi la fel
de dificil ca i administrarea acestuia. n aceste condiii, preluarea cauzei fie i numai cu scopul declarat de a se
ntocmi rechizitoriul este n limitele art. 325 i nu contravine acestora.
Oricum, observm c logica motivrii ncheierii, raionamentul nu este dus pn la capt, ci chiar se
contrazice, deoarece n viziunea strict a prelurii pentru efectuarea urmririi penale i dac rechizitoriul este
distinct de aceasta, atunci la terminarea urmririi penale procurorul care a preluat cauza ar trebui s o trimit
napoi parchetului ierarhic inferior pentru ntocmirea rechizitoriului i sesizarea instanei. n aceast situaie
tergiversarea soluionrii este dovedit i msura ar nclca i mai evident cele 2 principii legale menionate.
3) Preluarea se poate face deci n orice moment al urmririi penale, deoarece textul art. 325 nu
precizeaz un anumit moment. Orice alt interpretare restrnge nejustificat aplicarea legii, deoarece dac se
interpreteaz c o cauz nu s-ar putea prelua dect nainte de nceperea urmririi penale, atunci textul nu s-ar
mai putea aplica dect n cazuri de excepie, chiar dac ar fi vorba de cauze complexe .a.m.d. Pe de alt parte, o
asemenea interpretare ncalc principiile menionate (colegialitii i subordonrii ierarhice), deoarece actele de
competena unui procuror pot fi efectuate i de ali procurori.
Ca argumente noi n discuie, care completeaz pe cele deja expuse i nu au fost avute n vedere n
opiniile contrare, se pot aduce urmtoarele:
a) Interesul i raiunile prelurii cauzei de ctre procurorii din cadrul parchetului ierarhic superior sunt
la fel de puternice i n cazul emiterii rechizitoriului, valorificarea optim a materialului probator i corecta
ncadrare a faptelor fiind la fel de importante ca i administrarea probelor n sine. Importana prelurii unei
cauze complexe pentru emiterea rechizitoriului poate fi chiar mai mare dect cea pentru supravegherea urmririi
penale, n funcie de particularitile cauzei.

108
 b) Trebuie distinse noiunile de faza urmririi penale ca faz a procesului penal anterioar judecii,
n care competena aparine procurorului i care nsumeaz toate activitile de competena acestuia, i
urmrirea penal n sens restrns, strict, ca sum a tuturor activitilor de administrare a probelor. Codul
folosete sintagma n ambele sensuri, n funcie de context. Totui, acestea nu sunt complet distincte i clar
delimitate, ntreaga activitate a procurorului fiind subordonat scopului stabilirii corecte i complete a faptelor.
c) Implicaiile Deciziei Curii Constituionale nr. 1058 din 14 noiembrie 2007 referitoare la excepia
de neconstituionalitate a dispoziiilor art. 209 alin. 4^1 din Codul de procedur penal 452.
Prin decizia menionat Curtea constat c dispoziiile lit. a), b), c) i d) ale art. 209 alin. 4^1 din Codul
de procedur penal sunt neconstituionale, deoarece limitarea de competen stabilit prin aceste prevederi
ncalc n mod vdit prevederile art. 132 alin. (1) din Constituie.
Astfel, Curtea constat c reglementarea, de principiu, a posibilitii procurorilor din cadrul
parchetelor ierarhic superioare de a prelua, n vederea efecturii urmririi penale, cauze de competena
parchetelor ierarhic inferioare rspunde unor exigene ce vizeaz asigurarea unui cadru legislativ care s permit
funcionarea eficient a activitilor de urmrire penal i d expresie principiului controlului ierarhic potrivit
cruia procurorii i desfoar activitatea, consacrat de art. 132 alin. (1) din Constituie.
Curtea reine n acest sens c principiul subordonrii ierarhice sau al unitii de aciune a membrilor
Ministerului Public, prevzut de dispoziiile constituionale mai sus menionate i care confer specificul acestei
categorii de magistrai, semnific legtura existent ntre procurorii care compun Ministerul Public, n
considerarea creia acetia sunt obligai s se supun efilor lor, adic s efectueze sau s se abin de la
efectuarea unor acte, din ordinul acestora. n virtutea statutului procurorilor consacrat de Constituie, diferit de
cel al judectorilor, care sunt independeni, controlul ierarhic n activitatea procurorilor nu se poate realiza fr
posibilitatea efecturii actelor i lucrrilor de competena procurorilor din cadrul parchetelor ierarhic inferioare
de ctre nsui procurorul ierarhic superior, care controleaz activitatea procurorilor din subordinea sa. Aa
fiind, reglementarea, cu caracter strict i limitativ, a unor situaii n care cauze de competena parchetelor
ierarhic inferioare pot fi preluate, pentru efectuarea urmririi penale, de procurorii din cadrul parchetelor ierarhic
superioare restrnge n mod nejustificat competena acestora din urm, cu consecina nclcrii principiilor care
guverneaz activitatea Ministerului Public.
n acord cu aceste considerente, putem anticipa c n mod consecvent Curtea va declara
neconstituionale orice interpretri ale art. 325 din Codul de procedur penal care au ca efect limitarea de
competen a procurorului ierarhic superior n ceea ce privete posibilitile i condiiile de preluare a cauzelor.
Prezenta Not este n acord cu argumentele Curii, n timp ce ncheierea criticat contravine acestora i
nici mcar nu face referire la jurisprudena Curii.
d) Principiul subneles este c preluarea se face exclusiv n interesul soluionrii cauzei i trebuie
considerate abuzive prelurile n alte scopuri. Este i o problem de bun-credin.
Aceast problem a generat de fapt conflictele n materie, deoarece preluarea apare uneori ca formal,
fr a ajuta la buna soluionare a cauzei.
IV. Aspecte practice.
Motivarea ncheierii analizate d o anumit interpretare foarte restrictiv art. 325 i are practic scopul
de norm interpretativ. Or, o asemenea norm o poate da doar legiuitorul sau indirect recursul n interesul legii.
Pentru acelai motiv n ordinul intern nu este indicat consacrarea unei anumite interpretri a textului de lege,
deoarece aceasta nu ar mai constitui o norm administrativ, ci o norm interpretativ.
De asemenea, propunerea de completare a Regulamentului de ordine interioar al parchetelor nu este
oportun, pentru argumentele deja expuse c ar constitui o norm interpretativ. Oricum, Regulamentul nu
stabilete competene procedurale, ci doar atribuiile administrative. Locul unei asemenea reglementri este n
ordinul intern privind preluarea cauzelor.
V. Alte opinii.
S-a susinut i punctul de vedere contrar, n sensul c rechizitoriul este distinct de urmrirea penal i
preluarea poate fi deci fcut strict pentru efectuarea sau supravegherea urmririi penale, dup care cauza
trebuie trimis napoi parchetului inferior, singurul competent s emit rechizitoriul.
Se observ c aceast opinie este n acelai sens cu motivarea ncheierii analizat - nr. 55/CCP/2015
din 25 mai 2015 a Tribunalului Bihor i conduce la o soluie total opus celei care a stat la baza dispoziiei
completrii ordinului intern cu norma de interzicere a trimiterii napoi a dosarului dup preluare.
Nu este cazul unei polemici deoarece argumentele aduse sunt diferite de cele ale prezentei Note, cu
excepia punctului comun privind relaia dintre rechizitoriu i urmrirea penal, unde ns argumentele aduse
sunt de asemenea diferite.
Pe de alt parte, dup cum am artat la pct. IV, trebuie observat c are o importan secundar ralierea
la una sau alta dintre opinii, n sensul c problema practic rmne c ordinul intern nu poate fi modificat din

452
Publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 810 din 28 noiembrie 2007.

109
nou n sens contrar, cu o norm care s oblige la trimiterea napoi a dosarului dup efectuarea urmririi penale,
deoarece aceasta ar aduga la procedur.
Norma intern actual de interzicere a trimiterii napoi a dosarului dup preluare este mai apropiat de
interpretarea textului art. 325, dei adaug de asemenea la procedur.
V. n concluzie.
1) Interpretarea nelesului art. 325 din Codul de procedur penal este neunitar. O soluie singular de
practic judiciar (ncheierea Tribunalului Bihor) aduce o interpretare sui-generis, dar incomplet, textului.
Ordinul nr. 387/2015, care agreeaz o alt interpretare, a introdus n art. 2 alin. (2) o norm expres
care interzice restituirea cauzelor preluate n condiiile art. 58 din Codul de procedur penal.
2) Interpretarea corect este n sensul c nu poate fi limitat dreptul procurorului ierarhic de a prelua
cauza n orice moment al fazei urmririi penale i nu numai strict pentru efectuarea urmririi penale. Desigur,
preluarea se face exclusiv n interesul soluionrii cauzei i trebuie considerate abuzive prelurile n alte
scopuri.
3) Dup cum am artat la pct. III, putem anticipa c n mod consecvent Curtea Constituional va
declara neconstituionale orice interpretri ale art. 325 din Codul de procedur penal care au ca efect limitarea
de competen a procurorului ierarhic superior n ceea ce privete posibilitile i condiiile de preluare a
cauzelor.
Prezenta Not este n acord cu argumentele Curii, n timp ce ncheierea criticat contravine acestora i
nici mcar nu face referire la jurisprudena Curii.

110
 APLICAREA PRINCIPIULUI NON BIS IN IDEM N RELAIE CU ABATERILE DISCIPLINARE

Procuror Dorinel Oancea

Parchetul de pe lng nalta Curte de Casaie i Justiie

Consideraii introductive.
Parchetul de pe lng Curtea de Apel Galai a sesizat problema practic a legalitii urmririi penale a
unor fapte sancionate deja ca abateri disciplinare.
Speele privesc svrirea de fapte prevzute de legea penal i incriminate de asemenea ca abateri
disciplinare n Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor i a msurilor privative de libertate dispuse de
organele judiciare n cursul procesului penal453, n penitenciare.
n practica judiciar s-au pronunat soluii diferite. Astfel, n anumite spee s-a dispus clasarea, n
baza art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedur penal, respectiv ncetarea procesului penal, n baza art. 16
alin. (1) lit. i) din Codul de procedur penal, reinndu-se c fapta constituie abatere disciplinar ori c exist
identitate de incriminare n ceea ce privete elementul material.
A fost invocat jurisprudena C.E.D.O. n sensul c orice persoan care a fost sancionat pe cale
administrativ prin aplicarea unei sanciuni restrictive de drepturi nu mai poate fi urmrit penal pentru aceleai
fapte materiale.
n alte spee s-a apreciat c rspunderea disciplinar nu poate nltura rspunderea penal. Astfel,
abaterile i sanciunile disciplinare din Legea nr. 254/2013 completeaz, nu substituie Codul penal, iar normele
au sfer de aplicare diferit n privina subiecilor activi. Criteriul privind natura infraciunii nu este suficient
pentru a califica aciunea disciplinar ca o acuzaie n materie penal, iar criteriul sanciunii nu este relevant.
Exist i o deficien de reglementare, n sensul c Legea nr. 254/2013 nu stabilete raportul ntre
aceste fapte i infraciuni, astfel cum se uziteaz n alte legi speciale, n special n cazul contraveniilor: dac nu
sunt svrite n astfel de condiii nct, potrivit legii, s constituie infraciuni sau n msura n care, potrivit
legii, nu sunt infraciuni .a.m.d.
Sediul materiei.
Este vorba despre deciziile pronunate n legtur cu nclcarea principiului ne bis in idem consacrat n
art. 4 - Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de dou ori - din Protocolul nr. 7 la Convenia pentru aprarea
drepturilor omului i a libertilor fundamentale, ratificat prin Legea nr. 30/1994 privind ratificarea Conveniei
pentru aprarea drepturilor omului i a libertilor fundamentale i a protocoalelor adiionale la aceast
convenie454, adoptat la Roma la 4 noiembrie 2000 i semnat de Romnia la 4 noiembrie 2000.
Potrivit art. 4&1, Nimeni nu poate fi urmrit sau pedepsit penal de ctre jurisdiciile aceluiai stat
pentru svrirea infraciunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotrre definitiv conform
legii i procedurii penale ale acestui stat.
Acelai principiu este consacrat n art. 50 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene
(2012/C 326/02) i art. 54 din Convenia Schengen: Nimeni nu poate fi judecat sau condamnat pentru o
infraciune pentru care a fost deja achitat sau condamnat n cadrul Uniunii, prin hotrre judectoreasc
definitiv, n conformitate cu legea, respectiv O persoan n privina creia s-a pronunat o hotrre definitiv
ntr-o parte contractant, nu poate fi urmrit pentru aceleai fapte de o alt Parte Contractant, cu condiia ca, n
caz de condamnare, hotrrea s fi fost executat, s fie n curs de executare sau s nu mai poat fi executat
potrivit legii prii contractante care a pronunat condamnarea.
Sfera de aplicare a principiului a fost extins treptat prin jurisprudena curii la orice sanciune sau
jurisdicie care poate fi considerat ca referitoare la noiunea de procedur penal, n sensul articolului 4
alineatul (1) din Protocolul nr. 7. Pentru aceast calificare sunt pertinente trei criterii. Primul este calificarea
juridic a infraciunii n dreptul intern, al doilea, natura nsi a infraciunii, iar al treilea, natura i gradul de
severitate a sanciunii pe care persoana interesat risc s o suporte (a se vedea n special Curtea European a
Drepturilor Omului, Hotrrea Engel i alii mpotriva rilor de Jos din 8 iunie 1976, seria A, nr. 22, punctele
80-82, i Hotrrea Zolotoukhine mpotriva Rusiei din 10 februarie 2009, cererea nr. 14939/03, punctele 52 i
53).
n Hotrrea nr. din 23 octombrie 1995, Curtea reine c art. 4 din Protocolul nr. 7 are ca scop s
interzic repetarea urmririlor penale definitiv ncheiate. Se mai reine c deciziile litigioase cu caracter penal,

453
Publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013.
454
Publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994.

111
chiar dac una ine formal de domeniul administrativ, se bazeaz pe acelai comportament, altfel spus c
exist identitate de fapte.
Dintre cazurile mai recente ale jurisprudenei Curii Europene a Drepturilor Omului menionm: Spasic
(C129/14 PPU); M. (C-398-12).
La nivel intern principiul ne bis in idem este o cauz care mpiedic punerea n micare i
exercitarea aciunii penale i este prevzut n art. 16 alin. (1) lit. i) din Codul de procedur penal: Aciunea
penal nu poate fi pus n micare, iar cnd a fost pus n micare nu mai poate fi exercitat dac () exist
autoritate de lucru judecat.
Prin urmare, principiul este consacrat n ali termeni i are un neles mai restrictiv. Sfera de aplicare a
fost conturat de doctrin i jurispruden ca innd exclusiv de o hotrre penal privind aceeai fapt.
Doctrina.
La nivel intern doctrina s-a axat pe limitele principiului astfel cum este prevzut de procedura penal,
doar n sensul n care exist o hotrre penal definitiv i identitate de persoan i de fapt, indiferent de
ncadrarea juridic dat.
Jurisprudena - soluiile date problemei de drept de ctre instanele judectoreti, de Curtea
Constituional, de Curtea European de Justiie i de Curtea European a Drepturilor Omului.
Instanele judectoreti au pronunat soluii diferite, dup cum am artat mai sus. Tendina
jurisprudenei interne este de aliniere la practica C.E.D.O. n materie.
Curtea Constituional nu s-a pronunat n materie.
* * *
Pentru a rspunde trebuie analizate nuanat toate prevederile aplicabile i n special problematica
extrem de complex a raporturilor dintre deciziile C.E.D.O. i dreptul intern.
I. Infraciuni i abateri disciplinare.
Infraciunile sunt fapte prevzute de legea penal care prezint un anumit grad de pericol social
generic. Dei definiia infraciunii din art. 15 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal455, cu
modificrile i completrile ulterioare, nu mai include noiunea de pericol social ntre trsturile eseniale ale
infraciunii, acesta este subneles din analiza faptelor care sunt prevzute de legea penal, a sanciunilor
specifice aplicabile, care sunt de regul cele mai grave dintre toate categoriile de sanciuni juridice, precum i
din coninutul art. 74 alin. (1) lit. a)-c) din Codul penal, care se refer expres la starea de pericol creat pentru
valoarea ocrotit.
Abaterile disciplinare privesc de regul fapte specifice unei anumite profesii sau instituii, mai puin
grave dect infraciunile i distincte sau nu ca element material.
Examinnd legile speciale care le prevd, se constat c abaterile disciplinare nu privesc n principiu
fapte diferite de cele prevzute de legea penal, diferena fiind dat de formularea textelor, de ipotezele i
condiiile specifice mai restrictive i mai ales de gravitate, exprimat prin urmarea acestora.
De regul, diferenierea se realizeaz chiar de legea care le prevede, prin sintagma dac faptele nu
sunt svrite n astfel de condiii nct, potrivit legii, s constituie infraciuni sau alta echivalent. Sensul
acestei precizri este consacrarea legislativ a faptului c exist identitate ntre unele fapte prevzute de legea
penal i faptele prevzute ca abateri disciplinare, fie i doar sub aspectul elementului material.
Aceasta nu este o lacun sau necorelare legislativ, deoarece aceeai fapt, datorit mprejurrilor n
care a fost svrit i urmrilor produse, poate aduce atingere n acelai timp mai multor valori sociale ocrotite
de lege: relaiile profesionale, ca valoare special lezat, i ntregii societi, ca rsfrngere a urmrilor/gravitate.
Totui, n alte cazuri legea nu face expres distincia. Aceasta nu nseamn c n aceste cazuri faptele nu
pot fi ncadrate n oricare din cele 2 categorii, deoarece textele care le prevd sunt distincte i i pstreaz
aplicabilitatea, tocmai n lipsa unei precizri contrare. Problema este i rmne, n caz de identitate a faptelor,
ncadrarea corect ntr-o singur categorie infraciune sau abatere disciplinar, n funcie de toate criteriile
aplicabile. Cazurile n care legea nu face distincia trebuie analizate n primul rnd ca indicii c faptele nu
coincid cu fapte prevzute de legea penal i deci distincia nu era necesar.
Prin urmare, identitatea faptelor este datorat complexitii relaiilor sociale i ntreptrunderii
mnunchiurilor de relaii din diferite sfere.
Discuia trebuie extins la contravenii, pentru identitate de raiuni, deoarece deciziile C.E.D.O. se
refer la orice alt procedur care poate fi considerat ca avnd caracter penal.
Desigur, aceasta nu poate duce de principiu la o dubl sancionare a faptelor. Practic, n situaia
identitii de element material, fapta poate fi ncadrat fie ca infraciune, fie ca abatere, nefiind permis dubla
ncadrare i sancionare. La acest aspect se refer de fapt art. 4. Prin urmare, dac fapta este sancionat ca
abatere i ulterior ncadrat ca infraciune, nseamn c n mod greit a fost sancionat ca abatere. ns raportul
dintre sanciuni nu se poate stabili pe baza regulii prima sanciune aplicat, care ar nclca ambele norme

455
Publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2009.

112
legale aplicabile, introducnd un criteriu nou, arbitrar, neprevzut de lege: voina agentului constatator. Dac
acesta aplic n mod greit sanciunea pentru abatere, ar nsemna c voina sa stabilete definitiv ncadrarea
juridic a faptei, dei agentul constatator nu are competen de a adopta soluii penale. Aceasta nu poate stabili
regimul aplicabil, ca n cazul principiului electa una via , aici esenial fiind principiul legalitii.
nclcarea este i mai grav deoarece nu se admite remedierea unei erori n aplicarea legii i se d
eficien legal unei soluii ilegale. De asemenea, nu trebuie omis c generalizarea acestei situaii ar permite i
chiar ar legifera abuzuri n sensul eludrii aplicrii legii penale prin sancionarea unor fapte penale ca abateri.
II. Jurisprudena C.E.D.O.
Deciziile C.E.D.O. pronunate n ce privete nclcarea art. 4 din Protocolul 7 au practic n vedere orice
sanciune care poate fi considerat penal/avnd caracter penal, extinznd mult sfera prevzut expres n art. 4,
n sensul c urmnd ca esenial aprecierea privind caracterul penal al sanciunii, toi ceilali factori sunt
considerai penali, dei implic organe/proceduri administrative: urmrirea de ctre jurisdiciile administrative
este penal, abaterea este infraciune, sanciunea administrativ este condamnare printr-o hotrre
definitiv conform legii, iar procedura administrativ urmat este procedura penal a statului. Totui, i n
acest cadru este de observat c deciziile trebuie interpretate strict, fr a extinde i mai mult sfera sanciunilor
penale la orice restrngere de drepturi dect cele avute n vedere de decizii. Mai mult, deciziile se refer doar la
teza a II-a a art. 4, sfera primei teze Dreptul de a nu fi judecat/urmrit penal de dou ori nefiind extins.
Prin urmare, obligaia este de rezultat, i anume ca sanciunile care sunt aplicate n cele 2 proceduri s
nu se nsumeze, a doua sanciune s nu fie aplicat neinnd cont de prima.
a) Destinatari i efecte.
Deciziile C.E.D.O. se adreseaz conduitei statelor ca subiecte de drept, noiunea de stat avnd n
vedere n principiu ntregul aparat prin care se exercit autoritatea statului. Totui, n acest cadru, avnd n
vedere separaia puterilor n stat, rspunderile i obligaiile sunt specifice, deciziile C.E.D.O. oblignd n
principal, dup caz, doar o anumit putere n stat, n funcie de atribuiile acesteia.
De exemplu, o decizie privind neconformitatea unei legi interne cu prevederile Conveniei oblig n
primul rnd puterea legislativ s se conformeze. Puterea judectoreasc poate avea atribuii foarte restrnse n
aplicarea deciziei, n funcie de coninutul acesteia. Ca i n cazul deciziilor Curii Constituionale, acestea pot fi
puse n practic direct sau nu, n funcie de natura dispoziiei declarate neconstituionale. Dac aceasta privete o
lacun legislativ, mai ales procedural, aplicarea sa direct presupune ca instanele s-i edicteze propriile
norme, ceea ce ncalc grav principiul separaiei puterilor n stat, principiul legalitii i ntreaga ordine
constituional.
Deci deciziile au ca destinatari n primul rnd autoritatea cu atribuii efective n domeniu, care n spe
este autoritatea/puterea legislativ, deoarece privete stabilirea sau modificarea unei proceduri prevzute de
lege.
b) Sfera de aplicare.
Deciziile C.E.D.O. menionate privesc de fapt aplicarea n concret, efectiv a legii i nu n principiu,
obligaia fiind de rezultat. Mai exact, dac n procedura penal se constat c aceeai fapt a fost sancionat
administrativ, la individualizarea sanciunii penale se va avea n vedere sanciunea administrativ aplicat,
astfel nct fptuitorul s nu fie sancionat efectiv ca i pentru dou fapte distincte, una ncadrat ca abatere i
cealalt ca infraciune.
c) Raporturile dintre deciziile C.E.D.O. i Constituia Romniei.
Constituia Romniei, revizuit i republicat 456 prevede ntr-un text special raportul dintre pactele i
tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romnia este parte, i legile interne.
Potrivit art. 20 alin. (2), Dac exist neconcordane ntre pactele i tratatele privitoare la drepturile
fundamentale ale omului, la care Romnia este parte, i legile interne, au prioritate reglementrile internaionale,
cu excepia cazului n care Constituia sau legile interne conin dispoziii mai favorabile.
Acest text, fiind de excepie, trebuie interpretat strict, n sensul c expresia legile interne din prima
tez nu include Constituia, aceasta fiind enumerat doar n teza a II-a cazul n care conine dispoziii mai
favorabile.
Aceasta nseamn c neconcordanele nu pot fi ntre pactele i tratatele privitoare la drepturile
fundamentale ale omului i Constituie. n considerarea acestei distincii urmeaz a se observa c aplicarea
deciziilor C.E.D.O. n sensul de a abilita organele judiciare s creeze norme procedurale ncalc direct art. 1
alin. (4) i (5) i art. 124 alin. (3)( Judectorii sunt independeni i se supun numai legii), art. 126 alin. (2)
(Competena instanelor judectoreti i procedura de judecat sunt prevzute numai prin lege) i art. 132 alin.
(1) teza I (Procurorii i desfoar activitatea potrivit principiului legalitii) din Constituie i nu intr n
cazurile prevzute n art. 20 alin. (2).

456
Publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003.

113
 Dup cum am artat, problema const nu n respectarea propriu-zis a art. 4, ci n aceea c deciziile
C.E.D.O., n concepia c se adreseaz i organelor judiciare, implic nclcarea unor principii constituionale
eseniale, ntre care supremaia Constituiei, principiul separaiei puterilor n stat, principiul legalitii.
Supremaia Constituiei se extinde i asupra pactelor i tratatelor la care Romnia este parte, ca i
asupra oricrei legi. Acestea nu pot fi mai presus de Constituie. Mai mult, chiar n cea mai larg/permisiv
interpretare urmeaz a se observa c exist contradicie ntre anumite texte din Constituie: art. 20 alin. (2),
norm special, care acord prevalen tratatelor, indiferent ce conin, pe de o parte, i art. 1 alin. (4) i (5), art.
124 alin. (3), art. 126 alin. (2) i art. 132 alin. (1) teza I, care apreciez c sunt principii i au caracter mai general
dect art. 20. n acest caz, vor prevala principiile eseniale, neputnd fi vorba de o norm derogatorie (art. 20), ci
de o limitare a sferei normei speciale.
n nici un caz nu este permis ca deciziile C.E.D.O. s conduc la adoptarea de ctre organele judiciare
a propriilor norme procedurale, substituindu-se legiuitorului pe baza unei aparente abilitri legislative implicite
din partea C.E.D.O. Nici deciziile C.E.D.O. i nici mcar Parlamentul nu pot abilita organele judiciare n acest
sens, deci o asemenea interpretare se exclude.
d) Deciziile C.E.D.O. art. 4 i dreptul intern.
Deciziile C.E.D.O. pronunate n ce privete nclcarea art. 4 din Protocolul 7 au extins deja limitele
domeniului penal. Se poate observa c urmnd mai departe aceast logic, dac nu sunt aplicate mai restrictiv
criteriile, n special privind gravitatea sanciunii, orice sanciune contravenional sau administrativ din dreptul
intern va fi considerat penal i atunci sintagma pedepsit penal sau procedurii penale nu-i mai are sens,
principiul fiind practic nlocuit n dreptul intern cu principiul primei sanciuni aleatorii sau principiul voinei
primului agent constatator.
Se va trasa totui linie ntre sanciunile cu caracter penal i alte sanciuni, observndu-se n practic
faptul c nu orice sanciune contravenional sau administrativ are caracter penal.
n speele supuse analizei propunem urmtoarea aplicare a celor trei criterii de calificare a
caracterului penal:
a) calificarea juridic a infraciunii n dreptul intern,
b) natura nsi a infraciunii,
c) natura i gradul de severitate a sanciunii pe care persoana interesat risc s o suporte.
Astfel, potrivit primului criteriu, faptele nu pot fi considerate penale n dreptul intern, legea
ncadrndu-le ca abateri.
Dup natur, majoritatea se plaseaz sub limita pericolului infraciunii, fiind fapte cu un grad de pericol
mai redus.
n sfrit, dup criteriul cel mai sensibil - natura i gradul de severitate a sanciunii - urmeaz ca
acestea s fie privite n ntregul context al speelor, n care persoana interesat este deja privat de libertate i
supus regimului de executare a pedepselor, care prin nsi natura sa implic o serie de privaiuni i restrngeri
de drepturi, n limitele legii. Prin urmare, caracterul restrictiv de drepturi al sanciunilor disciplinare din
penitenciare trebuie interpretat din aceast perspectiv i nu n abstract, ca pentru o persoan aflat n libertate.
Dac aceste sanciuni privesc tratamente de natura regimului de executare a pedepselor, nu pot fi
considerate penale.
III. Soluii procedurale. Autoritatea de lucru judecat.
Cazul prevzut n art. 16 alin. (1) lit. i) din Codul de procedur penal: Aciunea penal nu poate fi
pus n micare, iar cnd a fost pus n micare nu mai poate fi exercitat dac () exist autoritate de lucru
judecat se refer strict la existena unei hotrri penale definitive privind aceeai fapt i acelai fptuitor,
nefiind aplicabil n cazul hotrrilor de alt natur.
Acest temei a fost considerat o consacrare legislativ indirect a principiului non bis in idem, dar numai
n materie penal.
Acest caz nu ncalc i nici nu consacr temeiul pentru aplicarea deciziilor C.E.D.O. n materie,
deoarece are n vedere 2 proceduri judiciare penale i nu 2 proceduri judiciare de natur diferit. Nu este deci
aplicabil acest temei pentru cazurile apreciate ca intrnd sub incidena art. 4 din Protocolul nr. 7, constatarea
corect fiind c procedura penal nu acoper aceste situaii.
Mai mult, chiar dac se admite asimilarea altei sanciuni ca avnd caracter penal, n cazul abaterilor
disciplinare de regul nu se ajunge la pronunarea unei hotrri definitive. Deci cel puin n aceste cazuri nu se
poate pune de plano problema autoritii de lucru judecat. Astfel, potrivit art. 103 alin. (2) i (5), sanciunile
disciplinare se aplic prin hotrre scris de ctre Comisia de disciplin, care este format din directorul
adjunct pentru sigurana deinerii i regim penitenciar, n calitate de preedinte, directorul adjunct pentru
educaie i asisten psihosocial i un ofier desemnat de directorul penitenciarului, n calitate de membri.
mpotriva hotrrii comisiei de disciplin, prin care a fost aplicat o sanciune disciplinar, persoana
condamnat poate face plngere la judectorul de supraveghere a privrii de libertate, n termen de 3 zile de la
comunicarea hotrrii (art. 104 alin. (1).

114
 Judectorul de supraveghere a privrii de libertate soluioneaz plngerea, prin ncheiere motivat, n
termen de 10 zile de la primirea acesteia (art. 104 alin. (7).
mpotriva ncheierii judectorului de supraveghere a privrii de libertate, persoana condamnat i
administraia penitenciarului pot introduce contestaie la judectoria n a crei circumscripie se afl
penitenciarul, n termen de 5 zile de la comunicarea ncheierii (art. 104 alin. (9).
Hotrrea judectoriei este definitiv (art. 104 alin. (14).
Este de observat de asemenea c n aceste cazuri nu se poate considera c a fost o urmrire penal.
Soluia corect n aplicarea art. 4 din Protocolul nr. 7 este ca n caz de condamnare (sau alt soluie
echivalent amnarea aplicrii pedepsei .a.m.d.) instana s constate c n mod greit fapta a fost sancionat
ca abatere i s aib efectiv n vedere sanciunea aplicat la individualizarea rspunderii penale, similar
deducerii arestrii preventive.
IV. Abaterile disciplinare prevzute n Legea nr. 254/2013.
Legea cuprinde, n art. 81 i 82, obligaiile i interdiciile persoanelor condamnate. Majoritatea
constituie fapte specifice, diferite ca element material de cele prevzute de legea penal, dar n acelai timp
unele sunt foarte generale, putnd cuprinde o ampl palet de manifestri, dintre care anumite variante sunt
prevzute de legea penal. De ex., obligaia prevzut n art. 81 lit. f): s respecte programul zilnic este foarte
general, nerespectarea putnd mbrca forme foarte diverse. Evadarea este una dintre acestea, fapta de evadare
fiind ns n mod neechivoc infraciune i nu abatere, indiferent de modalitatea de svrire. Alte fapte sunt, n
principiu, infraciuni, cel puin n majoritatea cazurilor sau n condiiile tipice de svrire, de ex. nerespectarea
interdiciilor prevzute n art. 82 lit. a)-d), h), j)-k) i m)-n), care constituie, dup caz, infraciunile de: furt,
nerespectarea regimului armelor, explozibililor, drogurilor, asocierea n vederea svririi de infraciuni .a.m.d.
Art. 100 prevede abaterile disciplinare - foarte grave, grave i uoare prin trimitere la cazurile
prevzute n art. 81 i 82, iar art. 101 prevede sanciunile aplicabile:
(1) Sanciunile care pot fi aplicate n cazul svririi abaterilor disciplinare sunt:
a) avertismentul;
b) suspendarea dreptului de a participa la activiti culturale, artistice i sportive, pe o perioad de cel
mult o lun;
c) suspendarea dreptului de a presta o munc, pe o perioad de cel mult o lun;
d) suspendarea dreptului de a primi i de a cumpra bunuri, cu excepia celor necesare pentru igiena
individual sau exercitarea drepturilor la aprare, petiionare, coresponden i asisten medical, pe o perioad
de cel mult dou luni;
e) suspendarea dreptului de a primi vizite, pe o perioad de cel mult 3 luni;
f) izolarea pentru maximum 10 zile.
Dei toate sanciunile prevzute la lit. b)-f) sunt restrictive de drepturi, cum s-a reinut n a 2-a opinie
prezentat n consideraiile prealabile, apreciez c dintre acestea doar cea prevzut la lit. f) ndeplinete
cerinele C.E.D.O. de gravitate pentru a putea fi considerat sanciune cu caracter penal. Celelalte sanciuni nu
pot fi considerate grave, atta timp ct se grefeaz pe situaia premis a strii de detenie a celui condamnat,
fiind de natura regimului de executare a pedepselor.
ntr-adevr, textul art. 100 are o important lacun, deoarece, n condiiile n care o parte din fapte sunt
prevzute (i) de legea penal, nu precizeaz relaiile ntre faptele prevzute ca abateri i infraciuni, astfel cum
se uziteaz: dac fapta nu constituie infraciune, potrivit legii penale sau dac faptele nu sunt svrite n
astfel de condiii nct, potrivit legii, s constituie infraciuni.
De lege ferenda acest aspect se impune a fi remediat, ns n prezent se va aprecia ca implicit
precizarea.
n concluzie:
1) Art. 4 - Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de dou ori - din Protocolul nr. 7 la Convenia pentru
aprarea drepturilor omului i a libertilor fundamentale i n special jurisprudena Curii Europene a
Drepturilor Omului contureaz o sfer mult mai larg a acestuia dect cea a cazului privind autoritatea de lucru
judecat prevzut n art. 16 alin. (1) lit. i) din Codul de procedur penal.
Domeniul este dinamic i sfera noiunii este n continu dezvoltare. Tendina este de a considera practic
orice sanciune fie contravenional sau disciplinar ca avnd caracter penal n sensul art. 4, ceea ce neag
diferenele din dreptul intern ntre acestea.
Aplicarea cu prioritate a art. 4 fa de Codul de procedur penal ridic probleme deosebite legate de
supremaia Constituiei, respectarea principiului legalitii n sensul c organul judiciar nu-i poate crea propriile
norme i ordinea juridic intern.
2) Practica organelor de urmrire penal i a instanelor n materia cazurilor de achitare definitiv n
baza art. 16 lit. i) din Codul de procedur penal este neunitar.
Pentru a respecta deciziile CEDO n materie se ncalc dispoziii legale imperative, se adopt soluii
care depesc limitele principiului legalitii sau se adopt proceduri legale create de jurispruden, ceea ce
este nepermis.

115
 2) Soluii normative.
Dac se apreciaz c problema este de nivel legislativ, atunci legiuitorul este competent s ia msurile
care se impun. Nu este permis ca pe cale jurisprudenial s fie completat sau suplinit voina legiuitorului, din
simplul motiv c organele judiciare nu au o astfel de abilitare legal.
a) Indiferent de orientarea practicii, exist o problem de necorelare legislativ ntre dispoziiile art. 81-
82 i 100-101 din Legea nr. 253/2013 i ansamblul legislaiei penale, att la nivel terminologic, ct i de soluii
normative. Se impune deci modificarea Legii nr. 253/2013 n sensul reformulrii faptelor care constituie abateri
i a corelrii cu terminologia penal.
b) Modificarea procedurii penale.
Rezolvarea problemei impune intervenia legislativ prin completarea normelor existente, sub forma
detalierii sferei i nelesului temeiului exist autoritate de lucru judecat din art. 16 alin. (1) lit. f), din
perspectiva corelrii cu art. 4 din Protocolul nr. 7.

116
 REGIMUL DIURNEI ACORDATE ANGAJAILOR DE AGENII DE MUNC TEMPORAR

Procuror Dorinel Oancea

Parchetul de pe lng nalta Curte de Casaie i Justiie

Prin adresa nr. 200/26.05.2015, Agenia Naional de Administrare Fiscal solicit Seciei de
resurse umane i documentare punctul de vedere asupra problematicii agentului de munc temporar, n ceea
ce privete ncadrarea/regimul sumelor pltite salariailor temporari cu titlu de diurn fr a fi
ndeplinite/dovedite toate condiiile de acordare a acesteia.
Mai exact, se pune problema dac fapta agentului de munc temporar constituie infraciunea
de evaziune fiscal prevzut n art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea i combaterea
evaziunii fiscale457, n situaia n care diurna este de fapt salariu deghizat, pentru a beneficia de regimul de
impozitare mai favorabil, diurna fiind scutit de impozitul pe salarii i plata contribuiilor la sistemele de
asigurri sociale.
Potrivit art. 9 alin. (1) lit. a-c) din Legea nr. 241/2005:

Art. 9 - (1) Constituie infraciuni de evaziune fiscal i se pedepsesc cu nchisoare de la 2 ani la 8

ani i interzicerea unor drepturi urmtoarele fapte svrite n scopul sustragerii de la ndeplinirea
obligaiilor fiscale:
a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;
b) omisiunea, n tot sau n parte, a evidenierii, n actele contabile ori n alte documente legale, a
operaiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;
c) evidenierea, n actele contabile sau n alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baz
operaiuni reale ori evidenierea altor operaiuni fictive; ().
Problema a format obiectul Notei cu nr. de mai sus din 16 noiembrie 2015.
n concluziile Notei s-au reinut urmtoarele:
1) Regimul sumelor pltite salariailor temporari cu titlu de cheltuieli de delegare sau detaare
diurn sau echivalente cheltuieli de transport, cazare etc. este cel comun, toate aceste cheltuieli fiind
impozabile.
Sumele pltite cu orice titlu salariailor temporari de ctre agenii de munc temporar, n special de
diurn, nu intr n categoria veniturilor/sumelor exceptate de la impozitare, prevzute n art. 55 alin. (4) din
Codul fiscal.
Prin urmare, calificarea acestor sume de ctre agenii de munc temporar este irelevant pentru
organul fiscal.
2) Faptele ar putea constitui infraciune n anumite condiii, potrivit distinciilor de la pct. IV.
Evaziunea fiscal constnd n ascunderea obiectului sau a sursei impozabile sau taxabile este practic o form
particular de nelciune asupra fiscului. Pentru aceasta faptele trebuie s aib aptitudinea de a induce n eroare
organul fiscal.
3) Drepturile i obligaiile organelor fiscale i ale contribuabilului prevzute n Codul de procedur
fiscal, tratate la pct. V, permit evitarea situaiilor de acordare fictiv de diurne i stabilirea corect a regimului
fiscal aplicabil, cu impozitarea sumelor, indiferent de calificarea dat de agentul de munc temporar.
S-a solicitat punctul de vedere al Seciei de urmrire penal i criminalistic, trimis prin adresa nr.
4818/V/5/2015 din 11.02.2015. Acesta este diferit de opinia Seciei de resurse umane i documentare, fiind n
sensul c faptele descrise n sesizarea ANAF nu pot fi ncadrate ca infraciune de evaziune fiscal prevzut
n art. 9 alin. (1) lit. b) sau c), deoarece:
- legislaia actual nu interzice n mod clar agenilor de munc temporar s acorde diurn
(indemnizaie de delegare/detaare) persoanelor trimise n strintate n baza contractelor de punere la dispoziie
de personal;
- Codul muncii nu distinge ntre situaia lucrtorilor care au cunoscut nc din momentul angajrii c
vor fi trimii n strintate pentru a lucra i cei care nu au cunoscut acest aspect. De asemenea, Codul muncii nu
prevede faptul c nainte de delegare/detaare angajatul trebuie s lucreze o anumit perioad la locul de munc
permanent. Prin urmare, agenii de munc temporar pot acorda diurne;

457
Publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005.
117
 - prin art. 2 din Legea nr. 209/2015 privind anularea unor obligaii fiscale 458 legiuitorul a anulat
diferenele de obligaii fiscale principale i/sau obligaiile fiscale accesorii stabilite de organul fiscal prin decizie
de impunere i a interzis organului fiscal s mai recalifice pe viitor sumele acordate cu titlu de diurn pn la 1
iulie 2015, motivul fiind c legea nu a fost suficient de clar n acest sens;
- dubiul profit suspectului sau inculpatului potrivit art. 4 alin. (2) din Codul de procedur penal.
Fa de aceste mprejurri neavute n vedere n argumentaia Notei iniiale adoptarea Legii nr.
209/2015 se pot nuana concluziile acesteia n acelai sens cu punctul de vedere al Seciei de urmrire penal
i criminalistic, care este corect argumentat. Cele 2 puncte de vedere nu sunt contrare sau opuse, urmnd a se
observa c dac legiuitorul a recunoscut practic caracterul echivoc al dispoziiilor referitoare la diurn, aceasta
este n msur s nlture reaua-credin a agenilor de munc temporar i n special caracterul penal al faptei.

458
Publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 540 din 20 iulie 2015.

118
 REGIMUL SUMELOR ACORDATE ANGAJAILOR CU TITLU DE DESPGUBIRI

Procuror Dorinel Oancea

Parchetul de pe lng nalta Curte de Casaie i Justiie

I. Problema de drept.
n practic s-a ridicat problema regimului fiscal aplicabil daunelor-interese moratorii sub forma
dobnzii legale acordate prin hotrri judectoreti potrivit Deciziei nr. 2 din 17 februarie 2014459 pronunat de
nalta Curte de Casaie i Justiie - Completul competent s judece recursul n interesul legii, avnd n vedere
dispoziiile art. 55 alin. (2) lit. j 1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal 460, cu modificrile i completrile
ulterioare, n prezent abrogat prin art. 502 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal 461.
II. Cadrul normativ. Prin Decizia nr. 2 din 17 februarie 2014 s-a hotrt c n aplicarea dispoziiilor
art. 1082 i 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I i art. 1.535 alin. (1) din
Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicat, cu modificrile ulterioare, pot fi acordate daune-interese
moratorii sub forma dobnzii legale pentru plata ealonat a sumelor prevzute n titluri executorii avnd ca
obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar n condiiile art. 1 i 2 din Ordonana
de urgen a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevzute n titluri executorii avnd ca obiect
acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobat cu modificri prin Legea nr.
230/2011.
Anterior, prin art. I pct. 25 din Ordonana nr. 8/2013 pentru modificarea i completarea Legii nr.
571/2003 privind Codul fiscal i reglementarea unor msuri financiar-fiscale462 n art. 55 alin. (2) din Codul
fiscal a fost modificat lit. j1), cu urmtorul cuprins:
(2) Regulile de impunere proprii veniturilor din salarii se aplic i urmtoarelor tipuri de venituri,
considerate asimilate salariilor: ()
j^1) sume reprezentnd salarii, diferene de salarii, dobnzi acordate n legtur cu acestea, precum i
actualizarea lor cu indicele de inflaie, stabilite n baza unor hotrri judectoreti rmase definitive i
irevocabile;
III. Analiza problemei de drept.
Litera j1) a fost introdus prin art. I pct. 49 din Ordonana de urgen a Guvernului nr. 109/2009 pentru
modificarea i completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal 463, avnd iniial urmtorul cuprins:
j^1) sume reprezentnd salarii sau diferene de salarii stabilite n baza unor hotrri judectoreti
rmase definitive i irevocabile, precum i actualizarea acestora cu indicele de inflaie;
Se poate observa c lit. j1) a fost introdus special pentru a acoperi noile situaii privind existena unor
hotrri judectoreti rmase definitive i irevocabile, care stabileau salarii sau diferene de salarii pentru care
legea prevedea excepii de la impozitare.
Textul acoperea aceste ipoteze de neimpozitare i se corobora cu limitele plilor stabilite prin O.U.G.
nr. 71/2009, care recunotea/consacra (doar) actualizarea sumelor cu indicele de inflaie.
Ulterior, ca rspuns la noile hotrri judectoreti care acordau dobnda legal la salariile sau
diferenele de salarii stabilite, ipotez nou, neprevzut n lit. j 1), prin O.G. nr. 8/2013 textul lit. j1) a fost
completat cu aceast nou ipotez: dobnda legal.
Observm de asemenea c Ordonana nr. 8/2013 este dat cu nclcarea direct a dispoziiilor art. 4
alin. (2) din Codul fiscal, potrivit cruia:
ART. 4 - (1) Prezentul cod se modific i se completeaz numai prin lege, promovat, de regul, cu 6
luni nainte de data intrrii n vigoare a acesteia.
(2) Orice modificare sau completare la prezentul cod intr n vigoare cu ncepere din prima zi a anului
urmtor celui n care a fost adoptat prin lege.
Aceste dispoziii au fost preluate formal i n noul Codul fiscal - Legea nr. 227/2015, n art. 4:
ART. 4 - (1) Prezentul cod se modific i se completeaz prin lege, care intr n vigoare n termen de
minimum 6 luni de la publicarea n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I.
(2) n cazul n care prin lege se introduc impozite, taxe sau contribuii obligatorii noi, se majoreaz cele
existente, se elimin sau se reduc faciliti existente, acestea vor intra n vigoare cu data de 1 ianuarie a fiecrui
an i vor rmne nemodificate cel puin pe parcursul acelui an.

459
Publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 411 din 3 iunie 2014.
460
Publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003.
461
Publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015.
462
Publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 54 din 23 ianuarie 2013.
463
Publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 689 din 13 octombrie 2009.

119
 (3) n situaia n care modificrile i/sau completrile se adopt prin ordonane, se pot prevedea termene
mai scurte de intrare n vigoare, dar nu mai puin de 15 zile de la data publicrii, cu excepia situaiilor prevzute
la alin. (2).
Norma de excepie din alin. (3), cu caracter de noutate fa de codul anterior, face ns ca prevederile
alin. (1) i (2) s fie inutile, formale, deoarece regula poate fi rsturnat oricnd.
n ceea ce privete ns cadrul normativ de la momentul adoptrii O.G. nr. 8/2013, dac emiterea unei
ordonane de urgen poate fi motivat de mprejurri, o ordonan simpl nu poate reglementa domeniul fiscal
n condiiile normei prohibitive din art. 4.
Problema se ridic deci doar sub aspectul regularitii emiterii ordonanei, aspect acoperit ca urmare a
aprobrii prin Legea nr. 168/2013 privind aprobarea Ordonanei Guvernului nr. 8/2013 pentru modificarea i
completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal i reglementarea unor msuri financiar-fiscale464.
n fond, ns, textul art. 55 alin. (2) lit. j 1) din Codul fiscal n vigoare n momentul plilor/titlurilor
executorii reglementeaz exact ceea ce s-a urmrit, i anume impozitarea sumelor pltite salariailor cu titlu de
dobnd legal n baza unor hotrri judectoreti rmase definitive i irevocabile care stabilesc salarii sau
diferene de salarii, adic situaiile din spe.
mprejurarea c aceste sume mai sunt denumite daune-interese moratorii nu are relevan, sintagma
referindu-se la genul proxim acestora, deoarece este completat de sintagma sub forma dobnzii legale.
Dobnda legal este o specie de daune-interese moratorii, noiunile fiind echivalente.
IV. Concluzie.
1) Regimul sumelor pltite salariailor cu titlu de daune-interese moratorii sub forma dobnzii
legale prin hotrri judectoreti rmase definitive i irevocabile care stabilesc salarii sau diferene de salarii
este cel comun, aceste sume fiind impozabile expres n baza art. 55 alin. (2) lit. j1) teza a III-a din Codul fiscal.
Acest text este declarativ, dispoziia de impozitare a sumelor pltite sub forma dobnzii legale fiind neechivoc.
2) Sumele pltite cu acest titlu salariailor nu intr n categoria veniturilor/sumelor exceptate de la
impozitare, prevzute n art. 55 alin. (4) din Codul fiscal.

464
Publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 310 din 29 mai 2013.

120
 PROPUNERE DE MODIFICARE A O.U.G. NR. 74/2013

Procuror Dorinel Oancea

Parchetul de pe lng nalta Curte de Casaie i Justiie

Activitatea inspectorilor antifraud a revelat n cazuri individuale probleme grave de deficiene n

pregtire, disciplin sau n calitatea lucrrilor efectuate, situaii care mpieteaz asupra calitii urmririi penale
i nu pot fi nlturate n timp util prin actuala procedur n materie disciplinar.
S-a ridicat astfel problema insuficienei prevederilor legale privind statutul inspectorilor antifraud n
materie disciplinar raportat la specificul acestei categorii de funcionari publici i a instrumentelor legale aflate
la dispoziia procurorului general al Parchetului de pe lng nalta Curte de Casaie i Justiie de a da eficien
prerogativelor de avizare i retragere a avizului de numire.
Concret, s-a constatat:
- imposibilitatea legal a ncetrii detarii n cadrul Ministerului Public a inspectorilor antifraud
pentru motive innd de nendeplinirea sau ndeplinirea necorespunztoare a atribuiilor de serviciu.
- aparena de subiectivism i drept de apreciere discreionar la acordarea avizului.
Sub aspectul dispoziiilor legale aplicabile, se pot reine urmtoarele considerente:
1. n art. 4 alin. (13) din O.U.G. nr. 74/2013 privind unele msuri pentru mbuntirea i
reorganizarea activitii Ageniei Naionale de Administrare Fiscal, precum i pentru modificarea i
completarea unor acte normative cu modificrile ulterioare, sunt enumerate limitativ cazurile de ncetare a
detarii nainte de termen, i anume:
a) la cerere;
b) pentru nendeplinirea condiiilor prevzute n art. 7 lit. b) i c), respectiv:
promovarea evalurilor psihologice complexe, organizate prin intermediul unitilor specializate
acreditate n condiiile legii;
promovarea evalurilor de integritate, inclusiv prin evaluarea personalului Direciei Generale
Antifraud Fiscal din punct de vedere psihologic i al comportamentului simulat, de ctre personal sau cabinete
de specialitate, autorizate n condiiile legii.
c) n situaia aplicrii mobilitii n funcia public.
2. Nu sunt reglementate n art. 4 alin. (13) din O.U.G. nr. 74/2013:
condiiile de acordare sau refuz al avizului, care practic se subsumeaz/in de ndeplinirea condiiei
bunei reputaii, distinct de lipsa antecedentelor penale, similar magistrailor;
cazurile n care se poate dispune retragerea avizului;
procedura de retragere a avizului,
dei n Protocolul comun ncheiat ntre Ministerul Public Agenia Naional de Administrare Fiscal
nr. 1684/C/2013-803171/2013 acestea sunt enumerate, ntre ele fiind chiar nendeplinirea sau ndeplinirea
necorespunztoare a atribuiilor de serviciu.
Problema normativ care se ridic este datorat regimului specific al acestei categorii de funcionari
publici, care:
a) pe de o parte sunt numii la A.N.A.F., unde ns nu au posturi proprii, iar postul ocupat este doar cel
n care sunt detaai, ceea ce, n lipsa unor posturi vacante, face ca retragerea avizului s aib practic consecina
destituirii din funcia public, fr posibilitatea dozrii sanciunii;
b) pe de alt parte, retragerea avizului nu ofer garaniile procedurii disciplinare, cu beneficiul
operativitii msurii.
Soluia normativ pe care o propunem este completarea O.U.G. nr. 74/2013, cu modificrile ulterioare,
prin introducerea unor dispoziii legale care s prevad condiiile de acordare sau refuz al avizului, procedura,
cazurile i consecinele retragerii avizului de numire a inspectorilor antifraud n cadrul Ageniei Naionale de
Administrare Fiscal Direcia General Antifraud Fiscal Direcia de Combatere a Fraudelor i, corelativ,
de detaare a acestora n cadrul Ministerului Public.
La retragerea avizului de funcionare se vor aplica n mod corespunztor dispoziiile alin. 11 1 teza I,
conducerea Ageniei Naionale de Administrare Fiscal avnd posibilitatea de a aprecia dozarea sanciunii n
sensul meninerii n funcie pe o funcie public echivalent sau, cu acordul persoanei n cauz, pe o funcie
public de nivel inferior n cadrul altor structuri .a.m.d.
n ceea ce privete sanciunea specific propus i terminologia, apreciem c noiunea de revocare
din funcie acoper optim situaia inspectorilor antifraud, care prin refuzul sau retragerea avizului nu intr
automat sub incidena sanciunilor aplicabile funcionarilor publici: retrogradarea n funcia public sau

121
destituirea din funcia public, prevzute n art. 77 alin. (3) lit. d) i e) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul
funcionarilor publici, republicat465, cu modificrile i completrile ulterioare. Revocarea din funcia public
specific nu echivaleaz cu pierderea calitii de funcionar public, n condiiile alin. (111) al art. 4 din O.U.G.
nr. 74/2013.
Astfel, propunem completarea textului alin. (11 1) al art. 4 din O.U.G. nr. 74/2013 i dup alin. (11 1) al
art. 4 introducerea altor trei alineate noi, cu urmtorul cuprins:
Art. 4
(11^1) n cazul refuzului avizului procurorului general al Parchetului de pe lng nalta Curte de
Casaie i Justiie, persoana care a promovat concursul de recrutare pentru ocuparea funciei publice specifice de
inspector antifraud poate fi numit, n limita posturilor vacante, pe o funcie public echivalent sau, cu acordul
persoanei n cauz, pe o funcie public de nivel inferior n cadrul altor structuri din cadrul Direciei generale
antifraud fiscal, cu ndeplinirea condiiilor specifice prevzute n fia postului. Refuzul avizului poate
interveni pentru nendeplinirea condiiei bunei reputaii.
(112) n situaia n care, pe perioada detarii, conductorul unitii de parchet constat nendeplinirea
sau ndeplinirea necorespunztoare a atribuiilor de serviciu, nendeplinirea sarcinilor ncredinate ori existena
unor manifestri inadecvate funciei deinute de un inspector antifraud, ntocmete un referat motivat pe care l
nainteaz procurorului general al Parchetului de pe lng nalta Curte de Casaie i Justiie cu propunerea de
retragere a avizului.
(113) n cazul n care constat c aspectele cuprinse n referat sunt ntemeiate, procurorul general al
Parchetului de pe lng nalta Curte de Casaie i Justiie dispune motivat retragerea avizului de funcionare n
cadrul Direciei de Combatere a Fraudelor. Retragerea avizului are ca efect ncetarea detarii.
(114) Dispoziiile alin. 111 teza I se aplic n mod corespunztor.
Art. 4 alin. (13) din O.U.G. nr. 74/2013 se va completa n mod corespunztor cu o nou liter, lit. d), cu
acest caz specific de ncetare a detarii nainte de termen, i anume retragerea avizului.

465
Publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007.

122
 PROCEDURA INTERN N CAUZELE CU AUTORI NECUNOSCUI

Procuror Dorinel Oancea

Parchetul de pe lng nalta Curte de Casaie i Justiie

Inspecia Judiciar a Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat ca necesar emiterea unui ordin
care s reglementeze modul n care parchetele trebuie s procedeze cu privire la nregistrarea cauzelor n care
instanele de judecat pronun hotrri judectoreti definitive de achitare pe motiv c nu inculpatul a svrit
infraciunea.
La nivel intern, analiza achitrilor, nregistrarea i evidena sesizrilor penale i a cauzelor cu autori
necunoscui sunt reglementate n urmtoarele ordine:
I. Ordinul procurorului general al Parchetului de pe lng nalta Curte de Casaie i Justiie nr. 213 din
15 iulie 2014 privind organizarea i funcionarea sistemului informaional al Ministerului Public cuprinde
principalele dispoziii privind raportrile ierarhice de date i situaii privind activitatea parchetelor.
Ordinul cuprinde, n art. 5 pct. I lit. A. e) i Anexa nr. 2 dispoziii privind raportarea, analiza i
msurile n cazurile de inculpai achitai definitiv, potrivit tematicii stabilite n Anexa nr. 2.
Potrivit art. 5 pct. I lit. A. e), Hotrrile definitive de achitare, de restituire sau de trimitere la procuror
se comunic de parchetul care a emis rechizitoriul sau a sesizat instana prin acord de recunoatere a vinoviei
pn la nivelul parchetului de pe lng curtea de apel, respectiv pn la parchetul militar de pe lng curtea
militar de apel care le va reine i analiza potrivit Anexei nr. 2.
II. Ordinul procurorului general al Parchetului de pe lng nalta Curte de Casaie i Justiie i al
ministrului afacerilor interne nr. 12/C/11.04.2014/ nr. 56/10.04.2014 pentru aprobarea Normelor metodologice
privind nregistrarea, evidena unitar, circuitul sesizrilor penale i coordonarea administrativ a activitilor
dispuse organelor de poliie de ctre procuror.
Art. 4 i 11 din Norme cuprind normele privind evidena sesizrilor din oficiu ale parchetelor.
Nu sunt avute n vedere expres sesizrile din oficiu n cazurile de achitare n baza art. 16 lit. c) din
Codul de procedur penal: nu exist probe c o persoan a svrit infraciunea, ns procedura sesizrii din
oficiu este aplicabil i aici.
III. Codul de procedur penal - Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedur penal466, cu
modificrile i completrile ulterioare.
Codul nu stabilete o procedur special de sesizare, ca n cazul relurii sau redeschiderii urmririi
penale. Aceasta nseamn c urmare a unei astfel de achitri organul judiciar care afl soluia instanei
procurorul de la parchetul corespunztor instanei care a pronunat hotrrea definitiv trebuie s procedeze ca
i n cazul sesizrilor din oficiu. Mai exact, conform art. 292, hotrrea definitiv de achitare va fi privit ca
orice alt sesizare din oficiu privind svrirea unei infraciuni de ctre autori necunoscui, procurorul ncheind
un proces-verbal n acest sens.
Codul conine 3 dispoziii relevante:
ART. 288 - Modurile de sesizare
(1) Organul de urmrire penal este sesizat prin plngere sau denun, prin actele ncheiate de alte
organe de constatare prevzute de lege ori se sesizeaz din oficiu.
ART. 292 - Sesizarea din oficiu
Organul de urmrire penal se sesizeaz din oficiu dac afl c s-a svrit o infraciune pe orice alt
cale dect cele prevzute la art. 289 - 291 i ncheie un proces-verbal n acest sens.
ART. 305 - nceperea urmririi penale
(1) Cnd actul de sesizare ndeplinete condiiile prevzute de lege i se constat c nu exist vreunul
dintre cazurile care mpiedic exercitarea aciunii penale prevzute la art. 16 alin. (1), organul de urmrire
penal dispune nceperea urmririi penale cu privire la fapt.
Dup nregistrarea procesului verbal de sesizare din oficiu conform art. 4, art. 7 i art. 11 din Normele
metodologice privind nregistrarea, evidena unitar, circuitul sesizrilor penale i coordonarea administrativ a
activitilor dispuse organelor de poliie de ctre procuror, n noua cauz vor fi efectuate activitile i
verificrile necesare identificrii autorului, potrivit art. 12, iar dup cel mult 1 an cauza va fi trecut n
evidenele dosarelor cu autori neidentificai, procedndu-se potrivit art. 13-17 din Norme.
Se pune problema procedurii de sesizare, avnd n vedere c soluiile de achitare se raporteaz i se
analizeaz la nivelul parchetului de pe lng curtea de apel, informrile referitoare la hotrrile definitive de

466
Publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010.

123
achitare n cauzele cu arestai preventiv vor fi examinate de procurori din cadrul Seciei judiciare sau, dup caz,
ai Seciei parchetelor militare, iar aprecierile i msurile ce se impun a fi luate vor fi consemnate n note care
se vor prezenta conducerii Parchetului de pe lng nalta Curte de Casaie i Justiie.
Care dintre aceste parchete va declana sesizarea din oficiu? Parchetul competent se poate sesiza direct,
la aflarea soluiei, sau va atepta concluziile informrilor sau notelor i va proceda n funcie de acestea?
n principiu, achitarea n temeiul art. 16 lit. c) relev eroarea organului judiciar (doar) n ce privete
identitatea autorului, fr a pune la ndoial existena infraciunii.
Analizele interne ar putea releva ns epuizarea posibilitilor de investigaie n cauza iniial i
inutilitatea n spea concret a unei noi cercetri. Hotrrea judectoreasc definitiv de achitare are autoritate de
lucru judecat doar n privina inculpatului achitat i a situaiei de fapt n ce l privete pe acesta. Altfel spus,
hotrrea n sine nu oblig la efectuarea de cercetri pentru identificarea unui alt (adevratului) autor al
infraciunii. Totui, decizia de a se relua sau nu investigaiile ntr-o nou cauz nu se poate lua n cadrul
procedurii de analiz a soluiei. Este necesar sesizarea din oficiu, urmat de procedura comun, conform art.
305: Cnd actul de sesizare ndeplinete condiiile prevzute de lege i se constat c nu exist vreunul dintre
cazurile care mpiedic exercitarea aciunii penale prevzute la art. 16 alin. (1), organul de urmrire penal
dispune nceperea urmririi penale cu privire la fapt.
Fa de lipsa unor norme interne exprese privind competena i procedura de sesizare n aceste cauze
i fa de importana cauzelor din aceast categorie se impune dezvoltarea reglementrilor interne, prin
instituirea unei proceduri exprese de sesizare.
Aceasta poate fi introdus n completare n oricare din cele 2 ordine menionate.
Astfel, pentru a asigura sesizarea n toate cazurile, art. 5 pct. I lit. A. e) poate fi completat cu
urmtoarea tez:
Hotrrile definitive de achitare n temeiul art. 16 lit. c) din Codul de procedur penal sunt temei de
sesizare din oficiu pentru parchetul care a emis rechizitoriul. Procesul verbal de sesizare din oficiu se
nregistreaz conform art. 4, art. 7 i art. 11 din Normele metodologice privind nregistrarea, evidena unitar,
circuitul sesizrilor penale i coordonarea administrativ a activitilor dispuse organelor de poliie de ctre
procuror. Dispoziiile art. 12-17 din Norme se aplic n mod corespunztor.
Parchetul competent este cel stabilit prin regulile de competen din art. 41-46 i 48 din Codul de
procedur penal. Parchetul competent se poate sesiza direct, la aflarea soluiei, fr a atepta concluziile
informrilor sau notelor, deoarece acestea nu sunt o condiie pentru punerea n micare a aciunii penale. De
asemenea, parchetul competent s efectueze urmrirea penal nu este inut de concluziile informrilor sau
notelor, care privesc cu precdere cauza iniial. Desigur, se va putea proceda i n funcie de acestea.
Din punct de vedere procedural, formarea unei noi cauze ridic i alte probleme deosebite: pot fi
folosite toate probele legal administrate n cauza iniial judecat definitiv? Dac da, sub ce form: dosarul
original sau copii certificate de instan? Care este procedura contestrii probelor? n cazul apariiei unui
suspect, acesta va putea contesta probele din cauza iniial sau probele rmn ctigate cauzei? Care sunt
limitele autoritii de lucru judecat ale hotrrii definitive de achitare? Mai exact, situaia de fapt reinut i
ncadrarea dat faptei sunt stabilite cu autoritate de lucru judecat?
a) Toate probele legal administrate n cauza iniial, judecat definitiv pot fi folosite n cauza format
ca urmare a autoritii de lucru judecat ale hotrrii definitive de achitare, care a statuat doar asupra persoanei
fptuitorului i nu asupra faptei svrite sau ncadrrii juridice.
n virtutea principiului nemijlocirii, aplicabil att n faza de urmrire penal (art. 56 alin. (1), ct i n
faza de judecat (art. 351 alin. (1), n cauza nou format ar trebui folosite toate actele originale din dosarul
iniial, care urmeaz a fi obinut de la instan, la cerere. n procedura actual, un asemenea mod de a proceda ar
putea fi blocat/ineficient datorit lipsei unei obligaii procedurale corelative a instanei i prevederilor
regulamentelor interne (art. 116 din Regulamentul de ordine interioar al instanelor judectoreti, aprobat prin
Hotrrea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005 467, cu modificrile i completrile
ulterioare), care prevd doar posibilitatea general a trimiterii dosarelor judecate definitiv/arhivate, aflate n
conservare altor instituii.
Pe de alt parte, copiile conforme/certificate de instan ar trebui s aib n principiu aceeai valoare cu
originalul. Fiind ns mijloace de prob/nscrisuri mijlocite, ar putea fi contestat modalitatea de obinere, mai
exact nsi conformitatea cu originalul. Mai mult, n caz de ndoial n ce privete coninutul, asupra acestora
nu se poate face expertiz pentru a confirma, de ex., semnturile etc. n plus, exist pericolul ca n cursul
termenului de prescripie dosarul cauzei s fie casat, potrivit reglementrilor privind arhiva, ceea ce ar nsemna
pierderea definitiv a unor probe ctigate cauzei. Mai exact, termenele de pstrare n arhiv a dosarelor nu sunt
corelate cu termenele de prescripie a faptelor n cauz.

467
Publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 958 din 28 octombrie 2005.

124
 Problema probelor n noua cauz poate fi rezolvat prin completarea corespunztoare a procedurii
penale (art. 292, art. 305, art. 335 i art. 396) sau, mai simplu i eficient, a art. 116 alin. (2) din Regulamentul de
ordine interioar al instanelor judectoreti. Potrivit acestui text:
Art. 116 () (2) Dup soluionarea definitiv ori irevocabil, dup caz, a dosarelor la care au fost
ataate alte dosare, acestea din urm vor fi separate, mai nainte de a fi trecute n conservare la arhiv i, atunci
cnd este cazul, vor fi restituite instanei sau autoritii de la care au fost primite.
Modificarea ar urma s precizeze c n cazurile de achitare menionate dosarul cauzei se restituie
parchetului, la cerere, cu pstrarea n arhiv a unei copii certificate a dosarului, iar mijloacele materiale de prob
se restituie ntotdeauna.
Pn la intervenia normativ, n practic, parchetul urmeaz s solicite instanei dosarul cauzei, cu
pstrarea n arhiv a unei copii certificate a dosarului.
Mijloacele materiale de prob se vor solicita n toate cazurile.
b) Limitele autoritii de lucru judecat ale hotrrii definitive de achitare. Mai exact, situaia de fapt
reinut i ncadrarea dat faptei sunt stabilite cu autoritate de lucru judecat? Care sunt criteriile de determinare a
acestor limite? Dispozitivul sau considerentele hotrrii?
Privind strict din punct de vedere al temeiului invocat i al dispozitivului, hotrrea definitiv de
achitare are n mod evident autoritate de lucru judecat doar asupra persoanei inculpatului achitat i nu asupra
faptei svrite sau ncadrrii juridice.
Totui, n practic situaiile pot fi nuanate, mai exact atunci cnd temeiul achitrii nu este corect
folosit, din considerente rezultnd incidena unui alt temei, de ex., c fapta nu este prevzut de legea penal ori
nu a fost svrit cu vinovia prevzut de lege, ceea ce ar fi necesitat temeiul prevzut n art. 16 lit. b).
Reformulnd, considerentele hotrrii fac corp comun cu dispozitivul, ns n caz de contrazicere/necorelare a
acestora, apar probleme n determinarea exact a limitelor autoritii de lucru judecat.
Opinez c n asemenea situaii se va avea n vedere lmurirea coninutului hotrrii/ a dispozitivului i
ceea ce rezult din dispozitiv interpretat prin prisma considerentelor.
* * *
Observaiile i propunerile de la secii, direcii i parchetele de pe lng curile de apel i subordonate
privind practica proprie n cazurile de achitri definitive n temeiul art. 16 lit. c) din Codul de procedur penal
au conturat urmtoarele aspecte.
I. Practica proprie n cazurile de achitri definitive n temeiul art. 16 lit. c) din Codul de
procedur penal.
Practica a relevat cele mai diferite soluii. n marea majoritate a cazurilor, procedura urmat a fost
sesizarea din oficiu de ctre parchetul care a ntocmit rechizitoriul, la comunicarea soluiei de achitare, fr a
atepta informarea/concluziile informrilor sau notelor parchetelor superioare. S-a format un nou dosar i au fost
obinute de la instan copii certificate ale dosarului, care au fost considerate valabile.
n cazuri izolate, au fost solicitate i obinute chiar dosarele cauzei iniiale, instana pstrnd n arhiv
copii ale dosarelor.
n alte cazuri, parchetul care a ntocmit rechizitoriul a fost sesizat de parchetul corespunztor instanei
care a pronunat hotrrea definitiv de achitare.
n mod izolat, pentru continuarea cercetrilor au fost preferate sesizarea de ctre instan sau primirea
informrii/concluziilor informrilor sau notelor parchetelor superioare.
Ca modalitate de continuare a cercetrilor, n unele cazuri s-a procedat la redeschiderea urmririi
penale. n mod izolat s-a procedat la disjungerea cauzei iniiale i formarea unui nou dosar.
II. Observaii i propuneri privind procedura de urmat n cazurile de achitri definitive n
temeiul art. 16 lit. c).
a) Majoritatea parchetelor au apreciat c procedura de urmat n aceste cazuri este analiza soluiei,
urmnd a se aprecia dac n cauz rezult c autorul ar putea fi o alt persoan sau nu au existat probe suficiente.
n primul caz, se va proceda la sesizarea din oficiu potrivit art. 292 de ctre parchetul care a ntocmit
rechizitoriul, la comunicarea soluiei de achitare, fr a atepta informarea/concluziile informrilor sau notelor
parchetelor superioare. Se va forma un nou dosar i se vor obine de la instan copii certificate ale dosarului,
care sunt considerate valabile n noua cauz, fiind validate de judectorul de camer preliminar sau
necontestate.
S-a exprimat i opinia c toate aceste copii certificate ale dosarului au doar valoarea de nscrisuri i nu
au caracterul mijloacelor de prob originale declaraii .a.m.d.
Totui, s-a observat c indiferent de interpretare i de soluia aleas, att procedura de sesizare din
oficiu potrivit art. 292, ct i cea de redeschidere a urmririi penale sunt criticabile i au anumite neajunsuri, n
condiiile procedurii penale actuale, care nu stabilete reguli pentru aceste cazuri.
Astfel, cazurile n discuie nu sunt pe deplin acoperite de normele existente, nencadrndu-se exact n
ipotezele niciunuia dintre cazurile de sesizare din oficiu/reluare a urmririi penale sau ale altor norme care
reglementeaz desfurarea urmririi penale.

125
 Este deci necesar intervenia legiuitorului i modificarea procedurii prin prevederea acestor cazuri
speciale de sesizare.
Mai exact, incidena unui caz de achitare n baza art. 16 lit. c), bazat pe identitatea fptuitorului, nu se
ncadreaz exact n ipotezele/cazurile de sesizare din oficiu (art. 292) i nici n cele de redeschidere a urmririi
penale (art. 335).
Cazurile de sesizare din oficiu.
Practic, organul judiciar nu afl c s-a svrit o infraciune, fiind pe deplin informat prin sesizarea din
cauza iniial, ci afl doar c a fost n eroare cu privire la persoana autorului (PT Hunedoara). Nu avem motive
s ignorm sesizarea iniial, aceasta fiind valabil i n noua cauz. Singura problem este de natur tehnic, i
anume c urmrirea penal iniial apare ca fiind epuizat prin trimiterea n judecat, iar organul judiciar s-a
dezinvestit n cauza iniial. Aceast distincie este totui artificial, deoarece procedura nu precizeaz efectele i
mai ales limitele dezinvestirii. Mai mult, instituia redeschiderii urmririi penale apare din aceast perspectiv
ca o veritabil excepie de la regula dezinvestirii, ns este expres prevzut.
Redeschiderea urmririi penale. Cazurile n discuie se aseamn mai mult i se ncadreaz n
condiiile i efectele acesteia, mai puin faptul c legea limiteaz posibilitatea redeschiderii la ipoteza clasrii i
nu a achitrii.
b) Limitele autoritii de lucru judecat ale hotrrii definitive de achitare. Opinia unanim a parchetelor
a fost n sensul c hotrrea definitiv de achitare are n mod evident autoritate de lucru judecat doar asupra
persoanei inculpatului i nu asupra faptei svrite sau ncadrrii juridice a acesteia.
Soluii practice.
Considerentele artate conduc la soluii normative pe mai multe planuri: modificarea procedurii
penale, a regulamentelor administrative de organizare i funcionare i emiterea de norme administrative interne
de lucru, n aplicarea legii.
a) Procedura penal.
Indiferent de soluiile practice alese, rezolvarea problemei impune intervenia legislativ sub forma
detalierii procedurii de urmat n cazurile de achitare definitiv n baza art. 16 lit. c), prin completarea normelor
existente: art. 292, art. 335 sau art. 396.
b) Regulamentele administrative de organizare i funcionare.
Circuitul dosarelor poate fi reglementat prin completarea corespunztoare a Regulamentului de
ordine interioar al instanelor judectoreti.
De asemenea, independent de aceasta, trebuie corelate reglementrile de arhiv proprii cu termenele
de prescripie a rspunderii penale, n sensul c termenele de pstrare a dosarelor n arhiv vor fi cel puin egale
cu termenele maxime de prescripie a rspunderii penale pentru cea mai grav dintre infraciunile reinute n
dosar.
c) Norme administrative interne de lucru, n aplicarea legii.
Pentru unificarea practicii la nivelul parchetelor, pn la o eventual i modificare a Codului de
procedur penal, eveniment incert, pot fi aprobate prin ordin intern norme administrative interne de lucru, n
aplicarea legii. Acestea pot prevedea cu caracter obligatoriu doar norme organizatorice ale activitii i nu
norme n dezvoltarea sau detalierea procedurii penale, care vor mbrca forma de recomandare Ghid de lucru.
Mai exact, poate fi prevzut ca obligaie analiza soluiei de achitare din perspectiva celor 2 situaii menionate
i, dup caz, sesizarea de ctre parchetul care a ntocmit rechizitoriul, la comunicarea soluiei de achitare, fie din
oficiu, potrivit art. 292, fie sub forma redeschiderii urmririi penale, i solicitarea de la instan a dosarului, fie
n original, fie n copie certificat.
Prin urmare, modalitatea de sesizare i cea de reluare a urmririi penale vor fi cu titlu de recomandare,
ns analiza soluiei i eventual sesizarea, sub orice form, vor fi obligatorii.
n concluzie:
1) Practica activitii / organelor de urmrire penal n materia cazurilor de achitare definitiv n baza
art. 16 lit. c) din Codul de procedur penal este neunitar.
Majoritatea parchetelor apreciaz c procedura de urmat n aceste cazuri este analiza soluiei, urmnd
a se aprecia dac n cauz rezult c autorul ar putea fi o alt persoan sau nu au existat probe suficiente. n
primul caz, se va proceda la sesizarea din oficiu potrivit art. 292 de ctre parchetul care a ntocmit rechizitoriul,
la comunicarea soluiei de achitare, fr a atepta informarea/concluziile informrilor sau notelor parchetelor
superioare. Se va forma un nou dosar i se vor obine de la instan copii certificate ale dosarului, care sunt
considerate valabile n noua cauz, fiind validate de judectorul de camer preliminar sau necontestate.
Mai departe se urmeaz procedura obinuit.
n practic s-a aplicat att procedura de sesizare din oficiu potrivit art. 292, ct i cea de redeschidere a
urmririi penale i chiar disjungerea cauzei.
Cazurile n discuie nu sunt pe deplin acoperite de normele existente, nencadrndu-se exact n
ipotezele niciunuia dintre cazurile de sesizare din oficiu/reluare a urmririi penale sau ale altor norme care
reglementeaz desfurarea urmririi penale.

126
 Este deci necesar unificarea practicii, care ns nu se poate realiza printr-un recurs n interesul legii.
2) Soluii normative.
a) Modificarea procedurii penale.
Indiferent de soluiile practice alese, rezolvarea problemei impune intervenia legislativ sub forma
detalierii procedurii de urmat n cazurile de achitare definitiv n baza art. 16 lit. c), prin completarea normelor
existente: art. 292, art. 335 sau art. 396.
b) Modificarea regulamentelor administrative de organizare i funcionare.
Circuitul dosarelor poate fi reglementat prin completarea corespunztoare a Regulamentului de
ordine interioar al instanelor judectoreti.
De asemenea, independent de aceasta, trebuie corelate reglementrile de arhiv proprii cu termenele
de prescripie a rspunderii penale, n sensul c termenele de pstrare a dosarelor n arhiv vor fi cel puin egale
cu termenele maxime de prescripie a rspunderii penale pentru cea mai grav dintre infraciunile reinute n
dosar.
c) Emiterea de norme administrative interne de lucru, n aplicarea legii.
Pentru unificarea practicii la nivelul parchetelor, pn la o eventual i modificare a Codului de
procedur penal, eveniment incert, pot fi aprobate prin ordin intern norme administrative interne de lucru, n
aplicarea legii. Acestea pot prevedea cu caracter obligatoriu doar norme organizatorice ale activitii i nu
norme n dezvoltarea sau detalierea procedurii penale, care vor mbrca forma de recomandare Ghid de lucru.

127
 DREPTURILE DE TRANSPORT CUVENITE MAGISTRAILOR

Procuror Dorinel Oancea

Parchetul de pe lng nalta Curte de Casaie i Justiie

I. n ceea ce privete drepturile de decontare a transportului.

privind neaplicarea prevederilor art. 10 din H.G. nr. 1.860/2006.
s-a propus revenirea n parte asupra concluziilor Notei nr. 10384/2011, urmnd ca diurna pentru
magistrai, fiind prevzut independent de celelalte drepturi, s fie acordat necondiionat, fr nici o restrngere
sau condiionare prevzut n H.G. nr. 1.860/2006.
Nota a fost ntocmit ca urmare a adresei nr. DEFA/1118/X/1/2015 din 30.07.2015 a Parchetului de pe
lng Curtea de Apel Oradea, prin care se solicit punctul de vedere al Seciei de resurse umane i documentare
privind condiiile de acordare a diurnei de delegare unui procuror care nu are domiciliul sau reedina n
localitatea n care i are sediul parchetul.
S-a ridicat deci problema stabilirii tuturor drepturilor cuvenite procurorilor pe perioada delegrii,
altele dect cele salariale: diurna, compensarea cheltuielilor i decontarea transportului zilnic sau sptmnal.
Att Nota nr. 9422/2015, ct i Nota nr. 10384/2011 trateaz drepturile cuvenite procurorilor pe
perioada delegrii n limitele solicitrilor, axndu-se pe problema acordrii diurnei de delegare n concurs cu
celelalte drepturi.
Nu a fost reluat ntreaga problematic a drepturilor de decontare a transportului, aceasta fiind
dezbtut n alte note anterioare, aprobate de conducerea Parchetului de pe lng nalta Curte de Casaie i
Justiie. De ex., n Nota nr. 411/C 3/7010/2008 din 30 mai 2008 este tratat acordarea/ dreptul la decontarea
cheltuielilor de transport ntre localitatea n care i au domiciliul sau reedina i localitatea unde se afl sediul
unitii, prevzut n art. 23 alin. (4) din O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea i alte drepturi ale judectorilor,
procurorilor i altor categorii de personal din sistemul justiiei 468, aprobat cu modificri i completri prin
Legea nr. 45/2007469.
II. De asemenea, n Nota nr. 631/C 3/8664/2012 din 4 octombrie 2012 privind condiiile i limitele
decontrii cheltuielilor de transport sunt tranate condiiile de decontare a transportului zilnic (navetei).
Majoritatea dispoziiilor O.U.G. nr. 27/2006 au fost abrogate expres prin art. 48 alin. (1) pct. 7 din
Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitar a personalului pltit din fonduri publice, inclusiv art. 23,
ns potrivit art. 48 alin. (2): Prevederile din actele normative referitoare la detaare, delegare i mutare,
acordarea concediilor, a primei de vacan, la cheltuieli de transport, cheltuieli cu cazarea i locuina rmn n
vigoare.
Am artat deja c potrivit art. 13 din O.U.G. nr. 27/2006, () procurorii () care sunt detaai sau
delegai n alt localitate dect cea de domiciliu, beneficiaz, pe toat durata delegrii sau detarii, de
urmtoarele drepturi:
a) diurn n cuantum de 2% din indemnizaia de ncadrare brut lunar, dar nu mai puin dect
cuantumul prevzut pentru personalul din unitile bugetare;
b) decontarea cheltuielilor de cazare la structuri turistice de categoria pn la 3 stele inclusiv. n
situaia n care nu beneficiaz de cazare n aceste condiii, au dreptul la o sum egal cu 0,5% din indemnizaia
de ncadrare brut lunar pentru fiecare noapte, pe toat durata delegrii sau detarii n alt localitate;
c) decontarea, n limita a 4 cltorii dus-ntors, pe lun, a transportului aerian, naval, auto sau pe
calea ferat clasa I, inclusiv vagon de dormit clasa I, ori, dup caz, a 7,5 litri carburant la suta de kilometri, n
situaia n care deplasarea se face cu autoturismul. Decontarea transportului nu se acord n cazul n care
deplasarea se face cu autoturismul ce aparine instituiei.
Aceste drepturi sunt prevzute la CAP. 3 Drepturile acordate n cazul delegrii i detarii. Prin
urmare, drepturile prevzute n art. 13 privesc exclusiv situaiile delegrii i detarii.
Potrivit art. 23 alin. (4):
Art. 23 - (4) Judectorii, procurorii, () care nu beneficiaz de locuin proprietate personal ori
crora nu li s-a acordat locuin de serviciu n condiiile art. 22 sau compensarea chiriei n condiiile alin. (1), n
localitatea n care i desfoar activitatea, au dreptul la decontarea cheltuielilor de transport ntre localitatea n
care i au domiciliul sau reedina i localitatea unde se afl sediul unitii. n situaia n care deplasarea se face

468 Publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006.
469 Publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 169 din 9 martie 2007.

128
cu autoturismul, acetia beneficiaz de decontarea contravalorii a 7,5 litri carburant la suta de kilometri, pentru
perioada n care au lucrat efectiv.
III. Redm n extras considerentele Notei nr. 631/C 3/8664/2012.
Trebuie observat c potrivit art. 23 alin. (4) dreptul la decontarea cheltuielilor de transport ntre
localitatea n care i au domiciliul sau reedina i localitatea unde se afl sediul unitii este limitat la 3 ipoteze
alternative, pentru:
a) procurorii care nu beneficiaz de locuin proprietate personal ori
b) crora nu li s-a acordat locuin de serviciu sau
c) compensarea chiriei n condiiile legii,
n localitatea n care i desfoar activitatea.
Ipoteza normei privete, de asemenea, situaia concret n care cel n cauz i are domiciliul sau
reedina n alt localitate dect localitatea n care unde se afl sediul unitii, altfel spus locuiete efectiv n
alt localitate i este nevoit s se deplaseze zilnic ntre acestea n cursul sptmnii. Prin urmare, dup cum
rezult direct din redactarea textului, decontarea presupune ca beneficiarul s locuiasc efectiv n alt localitate,
deci ca naveta s aib un caracter obiectiv.
n spea analizat, din solicitare rezult c procurorul locuiete efectiv n localitatea unde se afl sediul
unitii, deoarece se deplaseaz doar sptmnal ntre aceasta i localitatea de domiciliu.
n asemenea ipoteze, chiar i pentru persoanele delegate sau detaate, legea acord doar dreptul la
decontarea, n limita a 4 cltorii dus-ntors, pe lun, a transportului aerian, naval, auto sau pe calea ferat clasa
I, inclusiv vagon de dormit clasa I, ori, dup caz, a 7,5 litri carburant la suta de kilometri, n situaia n care
deplasarea se face cu autoturismul, conform art. 13 alin. (1) lit. c) din aceeai ordonan.
Or, drepturile n cazul celor delegai sau detaai n alt localitate dect cea de domiciliu, pe toat
durata delegrii sau detarii, sunt distincte i vdit mai mari dect ale celor vizai de art. 23, tocmai pentru a
compensa neajunsurile delegrii sau detarii n aceste condiii.
Reformulnd, procurorul care nu beneficiaz de facilitile prevzute n cele 3 ipoteze ale art. 23 alin.
(4): locuin proprie, locuin de serviciu sau compensarea chiriei ori nu locuiete efectiv n localitatea unde se
afl sediul unitii nu este obligat s nchirieze o locuin sau s cear compensarea chiriei, modalitatea de a
rezolva problema deplasrii la sediul unitii fiind la alegerea sa, ns nu are dreptul prevzut n art. 23 alin. (4)
dect n situaia navetei efective i din motive obiective.
Art. 23 este cuprins n CAP. 5 Alte drepturi ale judectorilor, ale procurorilor i ale celuilalt
personal din O.U.G. nr. 27/2006. Aceste drepturi se aplic tuturor procurorilor, inclusiv celor delegai sau
detaai, deoarece legea nu distinge. Aceasta nseamn c dreptul de decontare a transportului zilnic (navetei)
este acordat n situaiile n care beneficiarul face naveta la locul de munc, independent de alte condiii dac
este sau nu delegat sau detaat.
Conducerea Parchetului de pe lng nalta Curte de Casaie i Justiie a aprobat Nota nr. 631/C
3/8664/2012 din 4 octombrie 2012 cu argumente similare, care ns a concluzionat c, mai mult, dreptul
prevzut n art. 23 alin. (4) se acord i dac persoana solicitant locuiete efectiv n localitatea n care se
deplaseaz sptmnal.
IV. Cu privire la neaplicarea prevederilor art. 10 din H.G. nr. 1.860/2006.
Nota iniial nu cuprinde o asemenea afirmaie. S-a artat c orice restrngere sau condiionare a
acordrii fiecruia dintre drepturile prevzute n art. 13 din O.U.G. nr. 27/2006 n baza H.G. nr. 1.860/2006
ncalc legea.
Aceasta este o explicaie teoretic a raportului dintre lege i un act inferior i nu poate fi interpretat ca
o indicaie de neaplicare a unui text normativ n alte condiii dect cele prevzute de ipotezele de aplicare.
Trebuia observat textul alin. (3) al art. 13 din O.U.G. nr. 27/2006, potrivit cruia Prevederile alin. (1) se
completeaz, dup caz, cu reglementrile aplicabile personalului din instituiile publice, invocat i n Nota nr.
1939/2013.
Acest text consacr principiul completrii normei din lege cu reglementrile comune acolo unde
aceasta nu este detaliat, dac astfel nu se ajunge la neaplicarea, restrngerea sau condiionarea normei legale.
Echilibrul ntre aceste 2 cerine este o problem de aplicare concret a legii i nu poate forma obiectul notei o
ndrumare asupra interpretrii fiecrui articol dintr-un act normativ.
V. n concluzie:
a) conform art. 23 alin. (4) din O.U.G. nr. 27/2006, se acord dac nu sunt ndeplinite condiiile cerute
pentru decontarea cheltuielilor de transport sptmnal, independent de alte condiii dac este sau nu delegat
sau detaat.
Dreptul prevzut n art. 23 alin. (4) este distinct de celelalte drepturi prevzute n art. 13: diurna,
decontarea cheltuielilor de cazare i decontarea, n limita a 4 cltorii dus-ntors, pe lun, a transportului.
b) art. 23 alin. (4) privete decontarea navetei, iar art. 13 privete drepturile specifice delegrii i
detarii.

129
 Fa de aceste considerente, propun s se completeze cu prezenta Not concluziile Notei nr.
9422/2015 din 28.10.2015 n sensul artat i s se comunice prezenta Not Direciei de audit public intern i
parchetelor de pe lng curile de apel.

130
 ASPECTE GENERALE PRIVIND PROBELE

Pavel Aurel
Doctorand Facultii de Drept
Universitatea Liber i Internaional Moldova

Abstract:Cod de procedur penal aduce o serie de nouti prin care sunt reglementate diverse aspecte
referitoare la persoana martorului n procesul penal, att n faza de urmrire pe nal, ct i n faza de judecat a
cauzei.
Astfel, se poate constata faptul c prin art. 114 noul Cod de procedur penal extinde cadrul de caliti
fa de care are ntietate calitatea de martor i pentru experi, mediatori, reprezentai ai prilor ori ai unor
subieci procesuali principali, vechea reglementare mrginindu-se doar la calitatea de aprtor.

Cuvinte cheie: probe, mijloace de prob, martor, proces penal, administrarea probelor.

Probele Sunt elementele de fapt (realiti, ntmplri, mprejurri) care servesc la aflarea adevrului
i la rezolvarea just a cauzei penale datorit relevanei lor informative. Ele pot fi folosite atat ca instrumente
de cunoatere prin care organul judiciar urmrete aflarea adevrului cat si ca instrumente de dovedire.
Conform art. 63 alin. (1) noiunea de prob: ,,Constituie prob orice element de fapt care servete la
constatarea existenei sau inexistenei unei infraciuni, la identificarea persoanei care a svrit-o i la
mprejurrilor necesare pentru justa soluionare a cauzei."
Mijloacele de proba sunt ,,acele mijloace legale prin care se contest elemente de fapt ce pot servi ca
prob n procesul penal" asa cum reiese din art. 64 din C. pr. pen..
Acelai articol enumera limitativ mijloacele de prob, i anume: declaraiile nvinuitului sau
inculpatului, declaraiile prii vtmate, ale prii civile i ale prii responsabile civilmente, declaraiile
martorilor, nscrisurile, nregistrarile video i audio, fotografiile, mijloacele materiale de prob, constatrile
tehnico-tiinifice, constatrile medico-legale i expertizele.
n art 62 C.pr. pen. se evideniaz c probele nu au o valoare stabil dinainte. Aprecierea fiecrei probe
efectundu-se de ctre organul de urmrire penal sau de instan de judecat potrivit convingerii acestora
format n urma examinrii tuturor probelor administrative i ghidndu-se dup contiina lor.
Clasificarea probelor dup diverse criterii, dup cum vin sau nu n sprijinul nvinuirii, dup obiect, dup
sursa din care provin, dup raportul lor cu obiectul probaiuniise clasifica astfel:probe n acuzare,probe n
aprare, probe principale, probe secundare,probe incidentale, probe preexistente, prove survenite, probe
imediate, probe directe, probe indirecte (indicii)470.
Administrarea si aprecierea probelor.Prin administrarea probelor se desfoar o activitate
procesual complex constnd n ndeplinirea drepturilor i obligaiilor prevzute de lege cu privire la
procurarea, verificarea i preluarea, ca probe ale dosarului, a dovezilor prin prisma crora urmeaz a fi elucidate
faptele i soluioneaz cauza471.
Probele nu au o valoare dinainte stabilit, iar aprecierea fiecrei probe se face de organul de urmrire
penal i de instana de judecat n urma examinrii tuturor probelor administrate n scopul aflrii adevrului
[art. 62 alin. (2) C. pr. pen.]472.
n cazul organelor de urmrire penal administrarea probelor presupune n primul rnd strngerea
probelor necesare pentru aflarea adevrului i lmurirea cauzei sub toate aspectele (art. 202 C. pr. pen.). Aceasta
presupune ca probele s fie nainte de orice descoperite, identificate i adunate (se au n vedere probele att n
favoarea, ct i n defavoarea nvinuitului sau inculpatului) 473.

470
Mihail Udroiu, Procedur penal. Partea general. Noul Cod de procedur penal, Universul Juridic,
Bucureti, 2014, p. 197.
471
Gheorghe Golubenco,Criminalistica. Obiectul i sistemul criminalisticii, Studiu monografic, Universitatea
Liber Internaional Moldova, Tipografia Central, Chiinu, 2008, p.93.
472
Codul de procedur penal.
473
Mihail Udroiu, Fise de procedur penal. Noul Cod de procedur penal, Universul Juridic, Bucureti,
2014, p. 131.

131
 Sistemul probelor a suferit de-a lungul timpului transformri care au determinat evolutia dreptului
procesual penal, parcurgand mai multe faze:
- faza primitiva etnica in care nu era o reglementare a probelor, aprecierea celor care judecau fiind
una suverana si absoluta, fara a mai fi nevoie de mentiunea elementelor care au dus la formarea
convingerii de vinovatie sau nevinovatie a celui judecat
- faza religioasa (teoretic) in care prin interventia divinitatii se ajungea la stabilirea vinovatiei sau
nevinovatiei
- faza legala autocratic este faza in care pentru fiecare fapta penala se cereau anumite probe si
marturisiri, marturisiri obtinute mai ales prin tortura, dar unde martorii devin din ce in ce mai
importanti.
- faza moderna, in care probele sunt guvernate de libertatea de a folosi orice proba sau mijloc de
proba care sa conduca la aflarea adevarului prin mijloace stiintifice pe care stiinta moderna le ofera
in acest domeniu.
Astazi, in procesul penal modern legea nu confera probelor o anumita putere probatorie sau grad de
credibilitate, introducandu-se teoria liberei aprecieri a probelor in sensul ca organul isi formeaza opinia in urma
administrarii probelor.
Constituie elementul fundamental folosit in aflarea adevarului in cauza penala si solutionarea
procesului, fiind reglementat ca si continut - de lege.
Invocarea, propunerea, admiterea si administrarea probelor in procesul penal constituie acte
procedurale denumite probatoriu.
n procesul penal, probatoriul este folosit pentru a rspunde, n principal, la urmtoarele ntrebri:
ce trebuie dovedit n proces pentru a se putea soluiona cauza?
cine trebuie s aduca aceste dovezi?
cum se va proceda pentru ca aspectele cuprinse n prob s produc efectele juridice
corespunztoare n urma reinerii lor ca adevrate de ctre organele judiciare?
In ceea ce priveste clasificarea mijloacele de prob, acestea se pot clasifica lund ca baz cteva criterii
dintre care cele mai importante, precum: criteriul formei de exprimare i criteriul sediului materiei adic a
legii n care sunt reglementate.
n raport de criteriul formei de exprimare mijloacele de prob se clasific astfel:
a) mijloacele de prob orale: marturisirea (recunoaterea), declaraiile martorilor, declaraiile
nvinuitului sau inculpatului, declaraiile prii vtmate, prii civile i prii responsabile
civilmente;
b) mijloace de prob scrise, categorie care include nscrisurile i prezumiile;
c) mijloace materiale de prob, categorie n care intr probele materiale;
d) mijloacele de prob tehnice, categorie care cuprinde constatrile tehnico-tiinifice i medico-
legale precum i expertizele.
n raport de criteriul sediului materiei, mijloacele de prob se clasific n:

a) mijloace de prob comune: proba cu martori (testimoniala), nscrisurile, expertizele, probele materiale
i cercetarea la faa locului;
b) mijloacele de prob specifice: declaraiile nvinuitului sau inculpatului, declaraiile prii vtmate,
parii civile i prii responsabile civilmente, costatrile tehnico-tiinifice i medico-legale.

Cod de procedur penal aduce nouti i cu privire la nregistrarea audierii martorului n cazul
urmririi penale. Astfel, dac organul de urmrire penal consider necesar sau dac martorul solicit expres,
audierea este nregistrat prin mijloace tehnice audio sau audiovideo.
Principalul mijloc de fixare a rezultatelor ascultrii martorilor este procesul verbal de ascultare, iar ca
mijloc secundar este banda casetei video.
Procesele verbale de ascultare a martorilor se ntocmesc pe formulare tip, n mai multe etape. Din prima
etap a ascultrii se completeaz datele personale ale celor ascultai. n etapa a doua este consemnat relatarea
liber a martorului, dar nu concomitent cu expunerea fcut, ci dup terminarea ei, pe baza notielor luate pe
timpul declaraiei474.
Redactarea procesului verbal se ntrerupe n timpul declaraiei libere a martorului, pentru ca organul
judiciar s fie atent la expunere i s nu-l ntrerup.

474
Dan Voinea, Criminalistic. Curs universitar, Editura Universitar Carol Davila , Bucureti, 2015, p.36.

132
 n etapa a treia a ascultrii se trec n procesul verbal att ntrebrile puse martorului, ct i rspunsurile
acestuia. ntrebrile se consemneaz la persoana a doua, iar rspunsurile la persoana nti. Locul rmas liber pe
formularul tip se bareaz, pentru a nu permite adugiri.
Procesul verbal se semneaz la sfrit i pe fiecare pagin de ctre organul judiciar, de ctre martorul
minor i de ctre persoana care a asistat la audiere. Dac martorul minor refuz s semneze, acest lucru se va
meniona n procesul verbal.
Orice adaos sau modificare fcute n procesul verbal trebuie s poarte semnturile organului judiciar i
a martorului, precum i semntura persoanei ce a asistat la audiere. Procesul verbal al primei ascultri nu se
deosebete de cel al audierii repetate sub aspect formal, n schimb coninuturile lor au unele nuane proprii, mai
ales n partea descriptiv.
Utilitatea practic a fixrii declaraiilor pe aceast cale const n faptul c se imprim toate discuiile
purtate n timpul ascultrii. Consemnarea n acest mod se impune pentru a nu da posibilitatea martorilor s
invoce ulterior c nu au fost ntrebai n legtur cu anumite fapte sau mprejurri.
Declaraiile martorilor minori se vor aprecia n coroborare cu ntregul material probator administrat n
cauz. Numai n msura n care acestea sunt confirmate de celelalte materiale verificate ale cauzei, se poate
afirma c ele exprim realitatea.
Nu n ultimul rnd noua reglementare procesual conine dispoziii cu titlu de noutate referitoare la
protecia martorilor i a familiilor acestora, ale cror drepturi, liberti i interese trebuie protejate, astfel c se
disting dou categorii de martori aflai n situaii speciale, fa de care se dispun msuri specifice de protecie:
martorii ameninai i martorii vulnerabili.

Bibliografie
1. Codul de procedur penal.
2. Mihail Udroiu, Procedur penal. Partea general. Noul Cod de procedur penal, Universul
Juridic, Bucureti, 2014.
3.Gheorghe Golubenco,Criminalistica. Obiectul i sistemul criminalisticii, Studiu monografic,
Universitatea Liber Internaional Moldova, Tipografia Central, Chiinu, 2008.
4.Mihail Udroiu, Fise de procedur penal. Noul Cod de procedur penal, Universul Juridic,
Bucureti, 2014.
5. Dan Voinea, Criminalistic. Curs universitar, Editura Universitar Carol Davila , Bucureti,
2015.

133
JURISPRUDEN

134
 DECIZII DE LA NALTA CURTE DE CASAIE I JUSTIIE
Opis alfabetic

6 Aplicarea legii penale mai favorabile

21 Bugetele Uniunii Europene
19 Cmtrie
4 Confiscarea special msur de siguran.
3 Contestaie n anulare- SRL nu a fost parte i nu a fost citat, dar executare silit
12 Contestaie n anulare
16 Consecine deosebit de grave. Prejudiciul sub 2 milioane lei
10 Contopire-pedepse cu nchisoare
15 Contopirea unei pedepse cu nchisoarea aplicat n temeiul Codului penal din 1968
22 Contrabanda
11 Dublu grad de jurisdicie
3 Executare silit dei nu a fost citat, contestaie n anulare
2 Hotrre penal definitiv cu privire la aceeai fapt chiar sub o alt ncadrare juridic
5 Infraciuni comise sub legea veche n concurs cu infraciuni svrite sub legea nou
7 Infraciuni de proxenetism
14 nelciune. Prejudiciul sub 2 milioane lei
20 ntreprindere individual, persoan juridic
18 Judectorul de camer preliminar
8 Luare de mit. Medicul de medicina muncii
9 Msuri educative. Infraciuni concurente
4 Msura de siguran. Confiscare special. Contestaie n anulare
8 Medicul de medicina muncii. Luare de mit
17 Ordonana procurorului ierarhic superior supus infirmrii de camera preliminar
14 Prejudiciul sub dou milioane lei. nelciune
16 Prejudiciul sub 2 milioane lei. Consecine deosebit de grave
13 Renunarea la urmrirea penal
1 Tulburarea ordinii i linitii publice dei a vizat doar o singur persoan

DECIZII RECURSURI N INTERESUL LEGII

7 Actiune civil infraciuni de evaziune fiscal
4 Calitatea procesual a societii de asigurare. Prejudicii din accidente autovehicule
1 Depistarea n trafic a conductorului auto sub influena buturilor alcoolice art. 336 din Codul penal
2 Dispozitiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008. Msuri privative sau neprivative de libertate
5 Hotrri strine de condamnare
2 Inculpai minori. Msuri educative neprivative sau privative de libertate
6 Plngeri mpotriva ordonanei procurorului
3 Prejudiciul produs n aceeai cauz, bugetului general al Uniunii Europene.
4 Prejudicii prin accidente autovehicule. Calitatea procesual a societii de asigurare

135
 NALTA CURTE DE CASAIE I JUSTIIE - COMPLETUL SPECIAL PENTRU DEZLEGAREA
PROBLEMELOR DE DREPT

1. nalta Curte de Casaie i Justiie - dosar 814/2016

Tulburarea ordinii i linitii publice art. 371 Cp.. Elementul material ndreptat asupra mai
multor persoane sau aciunea a vizat o singur persoan - art. 4 Cp.
Consideraii privind chestiunea de drept supus dezlegrii
Potrivit textului de incriminare, elementul material al infraciunii l reprezint fapta persoanei, svrit
n public.
Noiunea generic de fapt este circumscris exclusiv modalitilor normative precizate n norm,
respectiv violene comise mpotriva persoanelor sau bunurilor, ameninri sau atingeri grave aduse demnitii
persoanelor.
Actele de violen, pot tl ndreptate mpotriva persoanelor (violen: fizic - loviri sau orice acte de
violen cu caracteristici proprii infraciunilor de lovire sau alte violene prevzute de art. 193 din Codul penal,
respectiv vtmare corporal prevzut de art. 194 din acelai cod; verbal - manifestrile agresiv verbale care
intr n ansamblul ameninrilor sau faptelor de lezare a demnitii persoanei) sau bunurilor (violen, exclusiv
fizic).
Ameninrile sunt definite de art. 206 din Codul penal, i anume o fapt prin care i se face cunoscut
unei persoane c urmeaz s se comit o infraciune sau o fapt pgubitoare ce va fi ndreptat mpotriva sa ori a
altei persoane, dac este de natur s i produc o stare de temere.
Atingerile grave aduse demnitii persoanelor reprezint aciuni cu caracter ofensator care pot vtma
sentimentul de preuire pe care o persoan l are fa de ea nsi sau consideraia, aprecierea de care aceasta se
bucur n societate.
Elementul material propriu-zis - fapta persoanei, astfel cum este circumstaniat prin modalitile
normative precizate - i este atacat cerina esenial a svririi n public (conform art. 184 din Codul penal).
Totodat, tipicitatea obiectiv a cauzei impune ca svrirea aciunii ce constituie elementul material s
aib ca urmare imediat tulburarea ordinii i linitii publice. Aceast urmare este de esena infraciunii de
tulburare a ordinii publice i, totodat elementul de baz cruia , n ipoteza faptelor de violen, ameninare,
mpotriva persoanelor, comise n public, se stabilete ncadrarea juridic ntr-un concurs ideam de infraciuni
ntre infraciunea de tulburare a ordinii i linitii publice i infraciunea de violen ori ameninare sau numai
aceasta din urm.
n consecin, existena infraciunii prevzute de art. 371 din Codul penal nu depinde de numrul
persoanelor vizate de modalitile normative de realizare a elementului material, ci de producerea efectiv a
urmrii precizate. Astfel infraciunea prevzut de art. 371 din Codul penal poate exista i atunci cnd elementul
material al acestuia vizeaz o singur persoan dac s-a produs urmarea imediat specific, dup cum poate s
nu existe dac, dei elementul material vizeaz mai multe persoane, nu s-a produs tulburarea ordinii i linitii
publice.
De altfel, chestiunea de drept ce face obiectul prezentei dezlegri nu este nou, fiind tratat i n
doctrina i jurisprudena anterioar475, decizndu-se n sensul anterior menionat.
Pe de alt parte, utilizarea de ctre legiuitor a noiunii de persoane, respectiv folosirea formei de plural
nu are semnificaia nentrunirii tipicitii infraciunii prevzute de art. 371 din Codul penal n ipoteza n care
aciunea ce constituie elementul material vizeaz o singur persoan.
Folosirea pluralului nu nseamn c nu implic singularul. Pluralul exclude singularul sau invers atunci
cnd sunt reglementate separat sau atunci cnd legea folosete o formul cantitativ de excludere476, ceea ce nu
este cazul n ceea ce privete infraciunea prevzut de art. 371 din Codul penal.

475
T. Vasiliu l COLABORATORII, Codul penal. Partea special, voi. 11. Kditura tiinific i Enciclopedic. Bucureti
1977. pag. 443: Tribunalul Suprem. Colegiul penal, deci/ia nr. 3180/1958. Legalitatea popular nr. 6/1959. pag. 42:
Tribunalul judeean Braov, decizia penal nr. 53/1972. RRD nr. 10/1972. pag. 169: Tribunalul judeean Covasna. decizia
penal nr. 104/1971. RRD nr. 9/1971. pag. 168: Tribunalul regional Arge. Colegiul Penal, decizia nr. 1897/1967. RRD nr.
10/1967. pag. 157.
476
Vintil Dongoroz, Dreplul penal (reeditarea ediiei din 1939). Asociaia Romn de tiine Penale. Bucureti. 2000. pag.
85

136
 n contextul, acestor argumente considerm c subzist infraciunea de tulburarea ordinii i linitii
publice prevzute de art. 371 din Codul penal, att n cazul n care violenele, ameninrile sau atingerile grave
aduse demnitii au fost comise mpotriva mai multor persoane, ct i atunci cnd acestea au fost comise
mpotriva unei singure persoane cu condiia procedurii rezultatului specific acestei infraciuni, anume atingerea
adus ordinii i linitii publice, nefiind incidente dispoziiile privind discriminarea.

2.nalta Curte de Casaie i Justiie - dosar 558/1/2016

Hotrre penal definitiv cu privire la aceeai fapt, chiar sub o alt ncadrare juridic.
Hotrrea penal definitiv din art. 6 C.p.p. dac expresia folosit de legiuitor ar putea fi apreciat prin
prisma jurisprudenei CEDO cu privire la art. 4 din Protocolul 7 al Conveniei Europene a Drepturilor Omului.
Art. 20 din Constituie statueaz neechivoc c dispoziiile constituionale privind drepturile i libertile
cetenilor vor fi interpretate i aplicate n concordan cu Declaraia Universal a Drepturilor Omului cu pactele
i cu celelalte tratate la care Romnia este parte. Prin urmare i dispoziia constituional privind dreptul la un
proces echitabil, din art. 21 alin. 3 se supune acestei concordane.
Apoi potrivit art. 20 alin. 2 din Constituie, reglementrile internaionale cu prioritate dac exist
neconcordane ntre pactele i tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romnia este
parte i legile interne.
Prin urmare n aplicarea acestor texte constituionale i dispoziiile art. 6 C.p.p. se vor interpreta i
aplica n conformitate cu dispoziiile Conveniei CEDO i ale Protocoalelor sale adiionale.
Nu exist aadar nici un motiv pentru care, n mod rezonabil, s poat fi pus n discuie de plano
aplicarea art. 6 C.p.p. n concordan cu art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenia CEDO.
Rezolvarea fondului cauzei ine de rezolvarea unei chestiuni care ine de particularitile speei-anume
dac obligarea la despgubiri printr-o hotrre a unei instane civile poate constitui un impediment n sensul art.
4 din Protocolul menionat.
Apelul cu care este investit instana care a formulat sesizarea poart n realitate asupra chestiunii dac
obligarea la despgubiri a inculpatului (administrator n cauza civil) constituie sau nu, n concret, o sanciune
penal n sensul art. 4 din Protocol, i nu asupra chestiunii dac, de principiu, art. 4 din Protocol este aplicabil n
completarea art. 6 C.p.p.
Aceast problem de spe instana o poate soluiona aplicnd dispoziiile legale convenionale
menionate la condiiile particulare ale cazului, respectiv aplicnd criteriile de calificare a unei sanciuni ca fiind
una penal la dispoziia de obligare a inculpatului administrator la suportarea pagubei n procesul civil.
n spe problema este greit calificat ca fiind una a laturii penale i ca interesnd principiul ne
bis in idem.
n realitate, procedura civil desfurat paralel celei penale, n consecin angajrii rspunderii civile
pentru daune a inculpatului n cauza civil, poate fi analizat numai sub aspectul laturii civile, sub incidena art.
27 i 28 C.p.p., i anume pentru a stabili n ce msur aciunea civil cu privire la prejudiciul reclamat n cauza
penal a fost deja soluionat (electa una via, non datur recursus ad alteram).
Cumulul rspunderii civile cu cea penal, pentru fapta generatoare de prejudiciu care face obiectul
aciunii penale este principiu statuat n art. 19 C.p.p. i care n nici o situaie nu poate fi confundat cu regula ne
bis in idem din art. 6 C.p.p.
n spe, o aplicaie a acestui principiu o fcea, la data faptei chiar art. 138 din Legea nr. 85/2006, care
instituind rspunderea patrimonial, pentru pasivul societii, a persoanelor vinovate de insolven, prevedea
expres n alin. 2 c aceasta nu nltur aplicarea legii pentru faptele care constituie infraciuni" (dispoziie care
in prezent i cu corespondentul n art. 169 alin. 1 i 8 din Legea nr. 85/2014.

3. Completul pentru dezbaterea unor chestiuni de drept n materie penal

Contestatoarea S.R.L. a formulat contestaie n anulare, art. 426 lit. b i d C.p.p. artnd c
nu a fost parte n cauza penal finalizat prin pronunarea deciziei i nu a fost citat pe tot parcursul
judecii. Cu toate acestea mpotriva ei s-au dispus i iniiat procedurile de executare silit.
n aplicarea art. 427 alin. 1 raportat la art. 426 lit."9 i d) C.p.p., persoana fizic sau persoana juridic
care nu a avut calitatea de parte n procesul penal poate s formuleze contestaie n anulare dac drepturile ori
interesele sale legitime au fost afectate printr-o msur dispus de instana de apel prin hotrre definitiv ?
n aplicarea art. 112 alin. I lit. e) Cp., msura de siguran a confiscrii speciale poate fi dispus n
raport de urmtoarele situaii:
fa de tere persoane fizice sau persoane juridice care nu sunt pri n procesul penal, cu
consecina aplicrii msurilor asigurtorii prevzute de art. 249 Cp.?

137
 fa de persoana responsabil civilmente n raport de care s-a respins aciunea civil exercitat n
procesul penal?
asupra sumelor de bani sau a bunurilor n sens material?
asupra prejudiciului cauzat persoanei vtmate, dac aceasta s-a constituit parte civil i nu a
decedat ori, dup caz, nu a fost dizolvat i lichidat?
n aplicarea art. 112 alin. I lit. e) Cp., msura de siguran a confiscrii speciale poate fi dispus n
condiii de solidaritate ori trebuie individualizat?
Cu privire la prima ntrebare
n aplicarea art. 427 alin. I C.p.p. raportat la art. 426 lit. b) i d) C.p.p. persoana fizic sau juridic ce nu
a avut calitatea de parte n cursul procesului penal, nu a fost citat la judecata n apel i care pretinde c
drepturile ori interesele sale au fost afectate ntr-o msur dispus de instana de apel prin hotrre definitiv nu
are calitate procesual s formuleze contestaia n anulare.
Cu privire la a doua i a treia ntrebare:
Respingerea ca inadmisibil a sesizrii formulate de Curtea de Apel Bucureti. Aceste ntrebri nu
ndeplinesc condiia de a exista o legtur ntre chestiunea de drept a crei lmurire se solicit i soluionarea pe
fond a cauzei.

4. nalta Curte de Casaie i Justiie - dosar 179/2016 - minuta dz. 6/2.03.2016

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept n materie penal. Msura de
siguran. Confiscare special. Contestaie n anulare
n aplicarea dispoziiilor art. 426 lit. b) i d) C.p.p. persoana fizic sau persoana juridic care nu a avut
calitate de parte n procesul penal poate s formuleze contestaie n anulare, dac drepturile ori interesele sale
legitime au fost afectate printr-o msur dispus de instana de apel prin hotrre definitiv.
n aplicarea art. 112 alin. 1 lit. e( Cp. msura de siguran a confiscrii speciale poate fi dispus n raport cu
urmtoarele situaii:
a. fa de tere persoane fizice sau persoane juridice care nu sunt pri n procesul penal, cu consecina
aplicrii msurilor asigurtorii prevzute de art. 249 C.p.p.
b. fa de persoana responsabil civilmente n raport de care s-a respins aciunea civil n procesul
penal;
c. asupra sumelor de bani sau a bunurilor n sens material;
d. asupra prejudiciului cauzat persoanei vtmate, dac aceasta s-a constituit parte civil i nu a
decedat ori, dup caz, nu a fost dizolvat sau lichidat;
n aplicarea art. 112 alin. 1 lit. e) Cp. msura de siguran a confiscrii speciale poate fi dispus n
condiii de solidaritate ori trebuie individualizat.

5. nalta Curte de Casaie i Justiie - dosarl90/II/2016

Infraciuni comise sub legea veche n concurs cu infraciuni svrite sub legea nou
Conform art. 475-477 C.p.p. - n ipoteza unui concurs de infraciuni nscut sub legea nou,
infraciunilor svrite sub legea veche le va aplicabil legea penal mai favorabil, identificat cu respectarea
celor stabilite prin decizia Curii Constituionale nr. 265/2014 (existnd, de principiu, posibilitatea aplicrii a
dispoziiilor vechiului cod pentru acestea, n msura n care sunt apreciate global ca fiind mai favorabile),
urmnd ca infraciunea svrit sub legea nou, precum i tratamentul sancionar al concursului s le fie
aplicabil legea nou conform art. 3 C.p.p. i art. 10 din Legea nr. 187/2012".

6. nalta Curte de Casaie i Justiie - minuta dz. 7/2.03.2016. Aplicarea legii penale mai
favorabile
n aplicarea dispoziiilor art. 5 Cp. n cazul pluralitii de infraciuni constnd n svrirea unor
infraciuni anterior datei de 1 februarie 2014, respectiv a unor infraciuni comise dup intrarea n vigoare a
noului Cod penal, pentru infraciunile svrite anterior datei de 1 februarie 2014 se va aplica legea penal mai
favorabila identificat ca fiind legea veche sau legea nou - iar pentru infraciunile svrite sub imperiul legii
penal noi, precum i pentru tratamentul sancionar al concursului de infraciuni, se va aplica legea nou conform
art. 3 Cp. i art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea n aplicarea a Legii 286/2009 privind Codul penal.

7. nalta Curte de Casaie i Justiie - dosar 4513/1/2015 - minuta dz. 5/10.02.2016

Infraciunea de proxenetism svrit n determinarea prostituiei
n cazul determinrii prostituiei nu este necesar ca persoana care a fost determinat s practice
prostituia nu s purcead la ntreinerea de acte sexuale.
Pentru practicarea prostituiei nu este necesar ca ntreinerea de acte sexuale n scopul obinerii de
foloase s se realizeze cu mai multe persoane.

138
 8. nalta Curte de Casaie i Justiie - dz. 4 din 10.02.2016 Medicul de medicina muncii -luare de
mit
Respinge ca indamisibil sesizarea C. A. Bacu - dezlegarea chestiunii: dac medicul de medicina
muncii care i desfoar activitatea n cadrul unui astfel de cabinet individual poate avea calitatea de subiect
activ al infraciunii de luare de mit prin raportare la calitatea de funcionar potrivit art. 147 alin. 2 Cp. de la
1969 sau ale noiunii de funcionar public n sensul art. 175 din Noul Cod penal.
Aciunea penal nu a fost exercitat mpotriva medicului care i desfoar activitatea n cadrul unui
cabinet individual de medicina muncii pentru comiterea de ctre acesta a vreunei infraciuni de corupie ori
asimilate acesteia n calitate de autor, iar pentru forma de participaie penal reinut n sarcina sa este
indiferent determinarea calitii acestuia de funcionar public.
Legtura cu soluionarea cauzei avut in vedere de dispoziiile art. 475 C.p.p. trebuie neleas ca o
condiionare actual, iar nu una viitoare, eventual. Legalitatea schimbrii ncadrrii juridice este discutabil.
Instana de judecat nu mai are posibilitatea condamnrii inculpatului pentru o alt fapt dect cea cu privire la
care a fost exercitat de procuror aciunea penal.

9. nalta Curte de Casaie i Justiie - dz. 2 din 26.01.2016 - Msuri educative, infraciuni
concurente
n ipoteza infraciunilor concurente svrite n timpul minoritii judecate separat, durata msurii
educative neprivative de libertate dispus pentru o infraciune concurtent i exercitat, nu se scade din durata
msurii educative neprivative sau privative de livertate, dar va fi avut n vedere la alegerea i stabilirea
sanciunii conform art. 129 alin. 1 Cp.

10. nalta Curte de Casaie i Justiie - dz. 29 din 19.11.2015 - Contopire de pedepse cu
nchisoarea
n procedura de modificare a pedepsei prevzut de art. 585 alin. 1 C.p.p. n cadrul operaiunii de
contopire a unei pedepse cu nchisoarea aplicat n temeiul Codului penal anterior pentru o infraciune svrit
sun imperiul acestei legi cu o pedeaps cu nchisoarea aplicat n temeiul noului Cod penal pentru o infraciune
svrit sun Codul penal anterior, se impune determinarea legii penale mai favorabile condamnatului conform
art. 5 Cp.

11. nalta Curte de Casaie i Justiie-dz 28 din 29.10.2015 - Dublul grad de jurisdicie
n temeiul art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenia European a Drepturilor Omului i de prevederile art.
129 din Constituie, care consacr dreptul la un dublu grad de jurisdicie n materie penal, atunci cnd judecata
de fond s-a desfurat n temeiul vechiului Cod de procedur penal, poate instana de apel s dispun trimiterea
cauzei la parchet n vederea refacerii urmririi penale ori a actului de sesizare a instanei? n acelai temei, poate
instana de apel s dispun excluderea unor probe administrate nelegal n faza de urmrire penal?

12. nalta Curte de Casaie i Justiie - dosar 4292/2015 Contestaie n anulare

n aplicarea art. 427 alin. I C.p.p. raportat la art. 426 lit. a) C.p.p. persoana fizic ori juridic care nu a
avut calitatea de parte n cursul procesului penal, nu a fost citat la judecata de apel i care pretinde c drepturile
ori interesele sale au fost afectate printr-o msur dispus de instana de apel prin hotrre definitiv nu are
calitatea procesual s formuleze contestaie n anulare.

13. nalta Curte de Casaie i Justiie - dz 33 din 11.12.2015

Renunare la urmrirea penal. Judector de Camer preliminar
n aplicarea dispoziiilor art. 341 alin. 6 lit. c) C.p.p judectorul de camer preliminar investit cu
soluionarea plngerii mpotriva soluiei de renunare la urmrirea penal poate dispune admiterea plngerii i
schimbarea soluiei de renunare la urmrirea penal n soluia de clasare, atunci cnd petentul invoc unul din
temeiurile de drept care atrag ca i consecin imediat pronunarea unei soluii de clasare.

14. nalta Curte de Casaie i Justiie - dz 30 din 19.11.2015 nelciune, prejudiciul sub pragul de
2 milioane lei
O infraciune de nelciune, comis sub imperiul Codului din 1969 care a produs un prejudiciu sub
pragul de 2.000.000 lei, modificarea noiunii de consecine deosebit de grave n Codul penal nu produce
efectele prevzute de art. 4 Cp. i nici cele prevzute de art. 3 alin.l din Legea 286/2009 privind Codul penal i
nu conduce la dezincriminarea infraciunii de nelciune.

139
 15. nalta Curte de Casaie i Justiie - dosar 3465/2015 - Contopire a unei pedepse cu nchisoarea
aplicat n temeiul Cp. din 1968
n aplicarea art. 585 alin. 2 lit. a) C.p.p. n cazul operaiunii de contopire a unei pedepse cu nchisoarea
aplicat n temeiul Codului penal din 1968 pentru o infraciune svrit sub imperiul acestei legi cu o pedeaps
cu nchisoare aplicat n temeiul Noului Cod penal din 1968 se determin legea penal mai favorabil
condamnatului n temeiul art. 5 alin. I din Codul penal.

16. nalta Curte de Casaie i Justiie - dosar 3515/2015 - Consecine deosebit de grave.
Prejudiciul sub pragul de 2.000.000 lei.
n cazul infraciunii de nelciune (dar i a altor infraciuni, de pild furtul calificat), comis sub
imperiul legii anterioare, dar judecat ulterior, prin modificarea coninutului noiunii de consecine deosebit de
grave" i existena unui prejudiciu sub pragul de 2.000.000 lei nu are loc o dezincriminare parial a formei
agravante), prin modificarea cerinelor de tipicitate ca trstur esenial a infraciunii. Forma agravant a
infraciunii din reglementarea anterioar urmeaz a se reine prin raportare la pragul valoric existent n cuprinsul
art. 146 Cp. anterior.

17. nalta Curte de Casaie i Justiie - dosar 3061/1965 - Ordonana procurorului ierarhic
superior supus confirmrii judectorului de camer preliminar.
Ordonana procurorului ierarhic superior (prin care, n baza art. 335 alin. 1 C.p.p. este admis plngerea
prii vtmate i se dispune infirmarea ordonanei procurorului de caz i redeschiderea urmririi penale, este
supus confirmrii judectorului de camer preliminar potrivit art. 335 alin. 4 C.p.p. n situaia n care
urmrirea penal a fost nceput in rem i nu im personam. Exercitarea din oficiu a controlului asupra soluiei
de netrimitere n judecat, de ctre procurorul ierarhic superior celui care a emis-o, ct i subsecvent exercitrii
acestui control la plngerea persoanei ndreptite conform art. 336 din acelai cod.

18. nalta Curte de Casaie i Justiie -dz. 27 din 29.10.2015 - Judectorul de camer preliminar
Redeschiderea urmririi penale prevzut de art. 335 C.p.p. este supus confirmrii judectorului de
camer preliminar, att n urma infirmrii soluiei procurorului de ctre procurorul ierarhic superior n
procedura prevzut de art. 336 i urmtoarele din Codul de procedur penal, ct i n cazul infirmrii dispuse
din oficiu.

19. nalta Curte de Casaie i Justiie - dz. 26 din 29.10.2015 - Cmtrie

Poate fi reinut infraciunea de cmtrie prevzut n cuprinsul dispoziiilor art. 3 alin. 1 din Legea
nr. 216/2011 sau art. 351 Cp. n situaia n care aciunile de retrimitere efectiv a sumelor de bani au avut loc
nainte de intrarea n vigoare a normei de incriminare, iar activitatea de percepere a dobnzilor a avut loc dup
intrarea n vigoare a Legii nr. 216/2011

20. nalta Curte de Casaie i Justiie -dz. 4039/2015 - ntreprindere individual, persoan
juridic
ntreprinderea individual reglementata n Ordonana de Urgen nr. 44/2008 are calitatea de persoan
juridic, fr personalitate juridic i prin urmare, poate fi subiect activ al unei infraciuni svrite n realizarea
obiectului de activitate.

21. nalta Curte de Casaie i Justiie - dz. 31 din 19.11.2015 - Bugetele Uniunii Europene
Respinge ca inadmisibila, sesizarea formulat de Curtea de Apel Suceava - Secia Penal i pentru
Cauze cu minori n dosarul nr. 1238/297/2013, avnd ca obiect rezolvarea de principiu a urmtoarelor probleme
de drept:
1. Dac dispoziiile art. 4 din Codul penal privind legea penal de dezincriminare sunt aplicabile i n
ipoteza n care beneficiarul sprijinului financiar acordat din bugetele Uniunii Europene sau celor asimilate
acestora a svrit fapta prevzut de art. 181 din Legea nr. 78/2000 (n perioada anterioar modificrii acesteia
prin Legea nr. 187/2012), din culp precum i datorit necunoaterii cu exactitate ori a inadmisibilitii de
cunoatere a dispoziiilor legale ce reglementeaz condiiile de acordare a sprijinului financiar, lipsind deci
elementul relei credine" prevzut de norma actual de incriminare, situaie n care, sunt sau nu incidente
dispoziiile art. 3 din Legea nr. 187/2012;

140
 2. Dac simplele neconcordane existente n documentele depuse de beneficiarii sprijinului financiar
precum i neataarea n termen , la cererea acestora a tuturor documentelor necesare (depuse ns ulterior, pn
la efectiva acordare a fondurilor) se ncadreaz n noiunea de suspiciune de fraud" sau fraud" definit de
art. 1 lit. a) din Convenia pentru Protecia Intereselor Financiare ale Comunitilor Europene, art. 27 lit. c) din
Regulamentul (CE) nr. 1828/2006 i art. 2 lit. b) din Ordonana de Urgen a Guvernului Romniei nr. 66/2011
privind prevenirea, constatarea i sancionarea neregulilor aprute n obinerea i utilizarea fondurilor europene
i/sau a fondurilor publice naionale afernte acestora;
3. n ipoteza unui rspuns negativ, dac aceste situaii mai pot fi apreciate c ntrunesc elementele
constitutive ale infraciunii prevzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000, motivat i de faptul c norma de
incriminarea nu ntrunete cerinele de previzibilitate impuse de art. 7 din Convenie;
4. Dac este dat cauza de neimputabilitate prevzut de art. 30 lin. 5 din Noul Cod penal atunci cnd
eroarea asupra caracterului ilicit al faptei se datoreaz necunoaterii sau neinterpretrii eronate a unor norme
civile a cror nerespectare a stat la baza comiterii infraciunii prevzute de art. I81 din Legea nr. 78/2000 n
ipoteza n care respectivele norme erau cuprinse n acte normative ce nu au fost publicate n Monitorul Oficial,"

22. nalta Curte de Casaie i Justiie -dz. 32 din 11.12.2015 - Contraband

Noiunea de ..contraband" utilizat de legiuitor n dispoziiile art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006
privind Codul Vamal al Romniei, n sintagma cunoscnd c acestea provin din contraband" privete
contraband constnd n introducerea n ar a bunurilor sau a mrfurilor care trebuiau plasate sub regim vamal
prin alte locuri dect cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea n ar a acestor lucururi sau mrfuri
prin locurile stabilite pentru controlul vamal (prin sustragerea de la controlul vamal).

141
 RECURSURI N INTERESEUL LEGII

1. Depistarea n trafie a conductorului auto sub influenta buturilor alcoolice sau a

altor substane - art. 336 alin. 1 Cp. - Decizia 732 din 16.12.2014 - Curtea Constituional

mbibaia alcoolic cu relevan penal va fi cea din momentul conducerii autovehiculului i nu cea din
momentul prelevrii probelor biologice.

2. Dispoziiile art. 7 alin. el din Legea nr. 76/2008 sunt aplicabile i inculpailor minori
crora li s-au aplicat msuri educative privative sau neprivative de libertate pentru svrirea
uneia dintre infraciunile cuprinse n anexa 1 a legii(Anexele 1-54)

Art. 1 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 prevede expres c aceasta are drept scop constituirea Sistemului
Naional de Date Genetice Judiciare, pentru prevenirea i combaterea unor categorii de infraciuni prin care se
aduc atingeri grave drepturilor i libertilor fundamentale ale persoanei, n special dreptul la via i la
integritatea fizic i psihic, precum i pentru identificarea cadavrelor cu identitate necunoscut a persoanelor
disprute sau a persoanelor decedate n urma catastrofelor naturale, a accidentelor n mas, a infraciunilor de
omor sau a actelor de terorism.
Pentru minorii cu vrste sub 14 ani prelevarea se face numai cu acordul prinilor sau a reprezentantului legal.

3. Prejudiciul produs n aceeai cauz bugetului general al Uniunii Europene sau

bugetelor administrate de aceasta

I. n cazul n care legea veche este considerat mai favorabil, fapta de folosire sau prezentarea cu rea
credin de documente ori declaraii false, inexacte sau incomplete, avnd ca rezultat obinerea pe nedrept de
fonduri att din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori n numele ei,
ct i din bugetul de stat, constituie att infraciunea prevzut de art. 18' din Legea nr. 78/2000, ct i cea
prevzut de art. 215 Cp. anterior, n concurs ideal.
II. n cazul n care legea nou este considerat mai favorabil sau a fost svrit sub imperiul ei, fapta
de folosire sau prezentare cu rea-credin de documente ori declaraii false, inexacte sau incomplete, avnd ca
rezultat obinerea pe nedrept de fonduri att din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele
administrate de aceasta ori n numele ei, ct i din bugetul de stat, constituie att infraciunea prevzut de art.
18' din Legea nr. 78/2000, ct i cea prevzut de art. 306 Cp., n concurs ideal.

4. Calitatea procesual a societii de asigurare. Prejudicii produse prin accidente de

autovehicule
nalta Curte de Casaie i Justiie dz. 1 din 15.02.2016 - Admitere Admite recursul n interesul
legii

n cazul asigurrii de rspundere civile pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea
de asigurare are calitatea de parte responsabil civilmente i are obligaia de a repara singur prejudiciul cauzat
prin infraciune n limitele stabilite n contractul de asigurare i prin dispoziiile legale privind asigurarea
obligatorie de rspundere civil.

5. Hotrri strine de condamnare.

nalta Curte de Casaie i Justiie dz.26 din 7.12.2015 - Admite recursul n interesul legii

Sanciunile/interdiciile aplicate n baza hotrrilor strine de condamnare, pronunate de autoritile

judiciare ale statelor membre ale Uniunii Europene care au transpus Decizia 2008/909/JAI al cror corespondent
n legea penal romn sunt pedepsele complementare/accesorii, nu pot fi puse n executare de autoritile
judiciare romne.
Sanciunile/interdiciile aplicate n baza hotrrilor strine de condamnare, pronunate de autoritile
judiciare ale statelor care nu au transpus Decizia 2008/909/JAI ori care nu sunt membre ale Uniunii Europene, al
cror corespondent n legea penal romn sunt pedepse complementare/accesorii, nu pot fi puse n executare de
autoritile romne, n afar de cazul n care statul emitent solicit n mod expres.

142
 6. Plngeri mpotriva ordonanei procurorului
nalta Curte de Casaie i Justiie dz.25 din 7.12.2015 - Admite recursul n interesul legii

ncheierea prin care judectorul de drepturi i liberti soluioneaz plngerea formulat de inculpat
mpotriva ordonanei procurorului prin care s-a prelungit msura preventiv a controlului judiciar este definitiv.

7. Aciunea civil - infraciuni de evaziune fiscal

nalta Curte de Casaie i Justiie dz.17 din 5.10.2015 - Admite recursul n interesul legii

n cauzele penale avnd ca obiect infraciunile de evaziune fiscal prevzute de Legea nr. 241/2005,
instana soluionnd aciunea civil, dispune obligarea inculpatului condamnat pentru svrirea acestor
infraciuni la plata sumelor reprezentnd obligaia fiscal principal datorat i la plata sumelor reprezentnd
obligaiile fiscale accesorii datorate, n condiiile Codului de procedur fiscal.

143
 SOLUII DE PRACTIC JUDICIAR
Opis alfabetic

20 Aplicarea unitar a legii. Sechestru asigurator

4 Arestarea preventiv - ncetare
10 Aplicarea legii mai favorabile:
- Circumstane atenuante
- 1 Pn la judecarea definitiv a cauzei
- 2 Dup judecarea definitiv a cauzei
9 Grup infracional organizat
10 Circumstane atenuante
6 Conducerea unui auto sub influena alcoolului
13 Contraband
4 Dispoziia de punere n libertate a inculpatului. ncetarea arestrii preventive
8 Evaziune fiscal: omisiunea evidenierii operaiunii comerciale
5 Evidene contabile duble
14 Fapta medicului de a primi pli suplimentare sau donaii de la pacieni
23 Furt calificat violare de domiciliu
9 Grup infracional organizat. Aplicarea legii penale mai favorabile
11 Infraciunea de cmtrie
12 Jurisdicie dublu grad n materie penal
22 Judector de camer preliminar
7, 9 Legea penal mai favorabil
24 Lipsire de libertate. Omor deosebit de grav
3 Mandat european de arestare
15 Msuri asigurtorii
6 Omor prin cruzimi. Tentativ
24 Omor deosebit de grav. Lipsire de libertate
17 Nerespectarea regimului de arme i muniii
18,19 Operaiuni cu produse susceptibile a avea efecte psihoactive
20 Sechestru asigurtor. Aplicarea unitar a legii
21 Viol. Achitare
23 Violare de domiciliu. Furt calificat

144
 SOLUII DE PRACTIC JUDICIAR

1. Aplicarea legii penale mai favorabile pn la judecarea definitiv a cauzei.

Loviri sau vtmri cauzatoare de moarte. Circumstana atenuant a provocrii
CCJ d.p. 796/2014. n cazul n care instana a aplicat inculpatului pedeapsa nchisorii de 3 ani, pentru
svrirea infraciunii de loviri sau vtmri cauzatoare de moarte, cu reinerea circumstanei atenuante a provocrii,
Codul penal anterior constituie legea penal mai favorabil n raport cu noul Cod penal, ntruct noul minim special de
6 ani al pedepsei nchisorii prevzut de art. 195 pentru infraciunea de loviri sau vtmri cauzatoare de moarte nu
poate fi redus, ca efect al reinerii circumstanelor atenuante a provocrii conform art. 76 alin. (1) din noul Cod penal,
sub 4 ani nchisoare.

2. CCJ d.p. 420/2014

Aplicarea legii penale mai favorabile dup judecarea definitiv a cauzei
Inaplicabilitatea extinderii efectelor recursului
n cazul n care unul dintre inculpai a declarat calea de atac a recursului guvernat de dispoziiile Codului de
procedur penal anterior, situaia juridic a coinculpatului care nu a declarat recurs poate fi examinat de instanele
competente prin prisma dispoziiilor legale referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile dup judecarea definitiv
a cauzei, neinmpunndu-se extinderea efectelor recursului cu privire la acesta.

3. CCJ d.p. 1332/2014

Mandat european de arestare. Executare.
Instana de judecat ca autoritate judiciar romn de executare, dispune execut rea mandatului european de
arestare emis de instana de judecat dintr-un stat membru al Uniunii Europene, care conform legislaiei naionale a
statului membru, constituie concomitent i mandat naional de arestare. n acest caz n care instana de judecat
emitent din statul membru al Uniunii Europene informeaz autoritatea judiciar romn de executare c mandatul
european de arestare, constituie, conform legislaiei statului membru, i mandat de arestare - condiie privitoare la
coninutul mandatului european de arestare prevzut n art. 86 alin. (1) lit. c din legea nr. 302/2004, referitoare la
indicarea existenei unei hotrri judectoreti definitive, a unui mandat de arestare preventiv sau a oricrei alte
hotrri judectoreti executorii avnd acelai efect, care se ncadreaz n dispoziiile art. 88 i art. 96" este ndeplinit
iar instana de judecat romn nu poate respinge cererea de executare a mandatului european de arestare cu
motivarea ca instana de judecat emitent nu a indicat n coninutul mandatului european de arestare, mandatul
naional de arestare.

4. Dispoziia de punere n libertate a inculpatului. ncetarea arestrii preventive

ncheierea de respingere a lurii sau prelungirii arestrii preventive nu va produce nici un efect asupra strii
legale de reinere, aceasta urmnd a nceta la momentul expirrii duratei pentru care a fost dispus.
-ncheierea prin care s-a dispus luarea sau prelungirea msurii preventive justific privarea de libertate dup
momentul expirrii duratei reinerii i pn la data soluionrii definitive a contestaiei formulate de inculpat, urmnd
ca, n cazul admiterii ei, acesta s fie pus pe ndat, n mod efectiv n libertate, iar n cazul respingerii, s fie n continuare
privat de libertate.
-ncheierea prin care s-a constatat ncetat de drept msura preventiv este executorie, inculpatul fiind de
ndat i efectiv pus n libertate ca efect al hotrrii instanei de fond.
-ncheierea prin care s-a dispus revocarea ori nlocuirea msurii preventive nu este executorie, dispoziia de
punere n libertate urmnd a-i produce efectele la data rmnerii definitive a hotrrii.

5. Evaziune fiscal. Executarea de evidene contabile duble. Dreptul de a nu contribui la

propria incriminare.
CCJ decizia 117/2014 Legea 241/2005, art. 9 alin. 1 lit. c Convenia pentru aprarea drepturilor
omului i a libertii fundamentale, art. 6.
1. Potrivit art. 9 alin. (1) lit. e din Legea nr. 241/2005, constituie infraciunea de evaziune fiscal executarea de
evidene contabile duble, folosindu-se nscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor, n scopul sustragerii de la
ndeplinirea obligaiilor fiscale. Executarea de evidene contabile duble presupune att executarea evidenei contabile
oficiale, ct i executarea evidenei contabile paralele. n cazul n care nu exist evidena contabil oficial, ci numai
evidene contabile paralele, nu sunt ntrunite elementele constitutive ale infraciunii de evaziune fiscal prevzut de art.
9 alin. 1 lit. e din Legea nr. 241/2005, ci elementele constitutive ale infraciunii de evaziune fiscal prevzut de art. 9

145
alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, constnd n omisiunea evidenierii n actele contabile ori n alte documente legale, a
operaiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, n scopul sustragerii de la ndeplinirea obligaiilor fiscale.

146
 2. n lumina jurisprudenei Curii Europene a Drepturilor Omului, dreptul de a nu contribui la propria
incriminare nu confer imunitate pentru infraciunea de evaziune fiscal prevzut de art. 9 alin. (1) lit. b din Legea nr.
214/2005 svrit prin omisiunea evidenierii n actele contabile a operaiunilor comerciale efectuate cu privire la
bunuri de provenien ilicit sau a veniturilor realizate din comercializarea unor astfel de bunuri. Infraciunea de
evaziune fiscal prevzut de art. 9 alin. (1) lit. b din Legea 241/2005 constituie o infraciune n sine, independen de
rspunderea penal pentru actele care au stat la baza realizrii veniturilor, iar dreptul de a nu contribui la propria
incriminare nu poate fi interpretat ca reprezentnd o form general de imunitate oferit oricror aciuni motivate de
dorina de a scpa de rspundere penal.

6. Conducerea unui autovehicul sub influena alcoolului

ICCJ, decizia 24/2015. Coninutul constitutiv al infraciunii prevzute de art. 336 alin. (1) Cp. civ. Ca
urmare a deciziei Z32 din 16.12.2014 a Curii Constituionale - o persoan care n momentul prelevrii
mostrelor biologice, are o mbibaie alcoolic de peste 0,80 g/l alcool pur n snge se pedepsete cu nchisoare de la un
an la 5 ani sau cu amend.
Momentul la care alcoolemia trebuie s depeasc 0,80 g/l alcool pur n snge pentru a exista infraciunea de
conducere a unui vehicul sub influena buturilor alcoolice este cel al prelevrii mostrelor biologice.

7. Aplicarea legii penale mai favorabile n cazul infraciunii continuate.

CCJ decizia 5/2014 Constat c nu este permis combinarea prevederilor din legi succesive n
stabilirea i aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la existena i sancionare ale infraciunii n
form continuat.

8. CCJ d.p. 174/2014

Evaziune fiscal. Omisiunea evidenierii operaiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor
realizate, n scopul sustragerii de la ndeplinirea obligaiilor fiscale.
n conformitate cu dispoziiile art. 9 alin. 1 it. b din Legea nr. 241/2005, constituie infraciunea de evaziune
fiscal omisiunea, n tot sau n parte, a evidenierii, n actele contabile ori n alte documente legale, a operaiunilor
comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, n scopul sustragerii de la ndeplinirea obligaiilor fiscale.
Determinarea incorect de ctre inculpat a taxei pe valoarea adugat - calculat numai asupra marjei de
profit, iar nu asupra preului de vnzare al unor bunuri - n condiiile n care operaiunile de vnzare efectuate i
veniturile realizate sunt nregistrate n actele contabile ale societii, nu constituie infraciunea de evaziune fiscal prev.
de art. 9 alin. 1 lit. b din legea nr. 241/2005, stabilirea cuantumului corect al sumelor datorate cu titlu de tax pe
valoarea adugat fiind de competena organelor, fr ca fapta s poat fi inclus n sfera ilicitului penal.
n cazul nregistrrii n actele contabile a operaiunilor de vnzare efectuate a veniturilor realizate - avnd n vedere
faptul c organele fiscale au posibilitatea de a constata i valorifica operaiunile de vnzare efectuate, veniturile realizate
i sursa acestora, precum i de a stabili felul obligaiilor fiscale, cuantumul taxelor i impozitelor datorate bugetului
consolidat al statului - determinarea taxei aferente vnzrilor de bunuri neputnd constitui infraciunea de evaziune
fiscal prevzut de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005.

9. CCJ d.p. 609/2014

Aplicarea legii penale mai favorabile pn la judecarea definitiv a cauzei.
Grup infracional organizat. Infraciunea de splare a banilor.
1. Iniierea sau constituirea unui grup infracional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice form, a unui astfel de
grup n scopul comiterii infraciunii de splare a banilor, se ncadreaz n art. 367 alin. 1 din noul Cod penal.
2. Infraciunea de splare a banilor, prevzut de art. 29 alin. 1 din Legea nr. 656/2002 nu este condiionat de existena
unei hotrri de condamnare pentru infraciunea din care provin bunurile. n acest sens, potrivit art. 9 paragraf 5 din
Convenia Consiliului Europei privind splarea, descoperirea, sechestrarea i confiscarea produselor infraciunii i
finanarea terorismului, adoptat la Varovia la 16 mai 2005 ratificat prin legea nr. 420/2006, condamnarea
anterioar sau simultan pentru infraciunea predicat nu este o condiie a condamnrii pentru infraciunea de splare
a banilor.

10. CCJ d.p. 1074/2014

Aplicarea legii penale mai favorabile pn la judecarea definitiv a cauzei, nelciune -
infraciune continuat. Circumstane atenuante.
1. Infraciunea de nelciune n convenii, prevzut n art. 215 alin. 1,3,5 Cp. anterior, svrit n forma
continuat, conform art. 41 alin. 2 Cp. anterior, mpotriva aceluiai subiect pasiv, se ncadreaz n disp. art. 241 alin. 1
Cp. - varianta tip a infraciunii de nelciune cu aplicarea art. 35 alin. 1 din noul Cod penal referitor la infraciunea
continuat.

147
 2. Circumstana atenuant judiciar prevzut n art. 24 alin. 1 lit. a Cp. anterior nu poate constitui
circumstana atenuant judiciar conform dispoziiilor noului Cod penal, nefiind prevzut n legea penal nou i n
consecin, instana nu poate reine norma de incriminare prevzut n noul Cod penal i circumstana prevzut n
art. 74 alin. 1 lit. a Cp. anterior.

11. CCJ dosar 3050/2015

Infraciunea de cmtrie
PCCJ a cerut respingerea sesizrii prin care CA. Bucureti a solicitat pronunarea unei hotrri prin care s
se dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept:Dac poate fi reinut infraciunea de cmtrie art.3 alin. 1 din
Legea nr. 216/2011 sau a art. 351 Cp. n situaia n care aciunile de remitere efectiv a sumelor de bani au avut loc
nainte de intrarea n vigoare a normei de incriminare, iar activitatea de percepere a dobnzilor a avut loc dup
intrarea n vigoare a Legii nr. 216/2011." Nefiind ndeplinit una dintre condiiile de admisibilitate a sesizrii respectiv
ca de lmurirea respectivei chestiuni de drept s depind soluionarea pe fond a cauzei.
Instana - titular al sesizrii - nu a stabilit un mod complet ntreaga situaie de fapt, necalificnd drept aciuni
de remitere ori de percepere a dobnzilor toate aciunile / raporturile juridice dintre pri. Cade n sarcina instanei
care sesizeaz s identifice natura juridic a nscrisurilor ncheiate la 30 noiembrie 2011 i 27 septembrie 2012, adic
ulterior intrrii n vigoare a Legii nr. 216/2011 privind interzicerea activitii de cmtrie, date la care nu s-au realizat
nici remiteri efective vreunor sume de bani, nici activiti de percepere a dobnzilor, iar ulterior s dea eficien acestei
opiuni, fiind evident c nu le poate lipsi de semnificaie juridic i nici nu poate ncredina instanei supreme aceast
obligaie.
Concluzionnd, pentru argumentele expuse, apreciem c excede obiectului reglementat de art. 475 C.p.p. n
spea concret n care dezlegarea s-a solicitat, verificarea ndeplinirii condiiilor de tipicitate a infraciunii de cmtrie
inclusiv aceea care vizeaz identificarea elementului material i urmririi imediate ale acesteia, cu consecine asupra
determinrii momentului consumrii, respectiv al epuizrii infraciunii i stabilirea astfel a legii aplicabile.

12. CCJ 3158/2015

Dreptul la dublu grad de jurisdicie n materie penal
Raportnd art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenia European a Drepturilor Omului la prevederile art. 129
din Constituia Romniei, se observ c jurisprudena intern este ntrutotul n acord cu cea european, deoarece a
permis persoanei mpotriva creia s-a formulat o declaraie de vinovie i care a fost condamnat n prim instan s
se adreseze unei instane ierarhic superioare celei care a judecat cauza n fond, cu toate garaniile oferite de procedura
penal romn (posibilitatea readministrrii probelor, efect devolutiv total, reaprecierea cuantumului pedepsei etc).
Ca atare, sunt respectate att dispoziiile art. 129 din Constituia Romniei, ct i cele ale art. 2 din Protocolul
7 n ceea ce privete respectarea dublului grad de jurisdicie astfel: mpotriva inculpatului s-a pronunat o hotrre de
condamnare n prima instan, calea de atac a apelului are efect devolutiv total, acesta putnd critica att aspecte de
fapt, ct i de drept din hotrrea atacat, iar instana soluionnd apelul acestuia, poate pronuna o hotrre n sensul
art. 421 alin. 2 C.p.p. n conformitate cu dispoziiile procesuale incidente n momentul judecrii apelului.
Orice alt soluie care ar rezulta din interpretarea chestiunii de drept n discuie ar fi echivalent unei
adugri la lege i implicit ar conduce la o nclcare a principiului constituional al separaiei puterilor n stat, prev. de
art. 1 alin. 4 din legea fundamental.

13. PCCJ solicit admiterea sesizrii CCJ dosar 2265/1/2015 - privind contrabanda
1) Dac noiunea de contraband" folosit de legiuitor n dispoziiile art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 n
sintagma cunoscnd c acestea provin din contraband" se refer la infraciunea de contraband n sensul deferit de
art. 270 alin. 1, 2 din Legea nr. 86/2006 sau la noiunea de contraband n sens larg?
2) - n cazul n care se stabilete c textul prevzut de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 se refer la
infraciunea de contraband, care din cele dou modaliti urmeaz a fi avute n vedere: aceea prevzut de art. 270
alin. 1 sau aceea prevzut de art. 270 alin. 2 din Legea nr. 86/2006?
n contextul caracterizrii infraciunii prevzute de art. 270 alin. 3 din Codul vamal ca infraciune corelativ
ori form special de tinuire, noiunea de contraband" din sintagma cunoscnd c acestea provin din
contraband", ca i de altfel din sintagma cunoscnd c acestea sunt destinate svririi acesteia" se refer la
contraband ca fapt prevzut de legea penal, ca fapt tipic (singura trstur esenial a infraciunii pe care
trebuie s o ndeplineasc fapta de contraband trebuie s fie tipicitatea, fiind indiferente celelalte trsturi eseniale -
vinovia, caracterul nejustificat i cel imputabil).
Or, tipicitatea faptei de contraband (modelul legal de incriminare n raport cu care se verific corespondena
unei fapte concrete) este dat de art. 270 alin. 1 i 2 din Codul vamal.

148
 n concluzie, noiunea de contraband utilizat de art. 270 alin. 3 din Codul vamal se refer la fapta/ faptele
prevzute de art. 270 alin 1 i 2 din acelai cod, mai puin pragurile valorice prevzute n alineatul 2 al art. 270.
Concretiznd, noiunea de contraband", n raport cu sintagma cunoscnd c acestea provin din
contraband (...)", nseamn c bunurile/mrfurile care trebuie s fie plasate sub un regim vamal (singurele care fac
obiectul infraciunii prevzute de art. 270 alin. 3 din Codul vamal) s fi fost introduse n ar, prin orice mijloace, prin
alte locuri dect cele stabilite de controlul vamal ori s fi fost introduse n ar prin locurile stabilite de controlul vamal,
prin sustragere de la controlul vamal, indiferent de valoarea n vam a acestora, respectiv s fi fost nstrinate sub orice
form atunci cnd se aflau n tranzit vamal.

14. CCJ Decizia 19 din 04.06.2015

Fapta medicului de a primi pli suplimentare sau donaii de la pacieni
Fapta medicului angajat cu contract de munc ntr-o unitate spitaliceasc din sistemul public de sntate,
care are calitatea de funcionar public, n accepiunea dispoziiilor art. 175 alin. 1 lit. b teza all-a din Codul penal, de a
primi pli suplimentare sau donaii de la pacieni, n condiiile art. 34 alin. 2 din Legea nr. 46/2003 privind drepturile
pacientului, nu constituie o exercitare a unui drept recunoscut de lege avnd ca urmare incidena art. 21 alin. 1 teza I-a
din Cp.

15. Msuri asigurtorii

1 .Singurele bunuri viitoare asupra crora se poate institui o msur asiguratorie sunt sumele de bani
2. n toate cazurile msurile asigurtorii se dispun prin ordonan sau prin ncheiere, urinnd a fi, dup caz,
ridicate sau meninute, prin sentin ori decizie
3. Dei n practica instanelor de judecat s-au identificat soluii diferite ale problemei de drept supus analizei,
acestea nu sunt datorate existenei unui text de legal susceptibil de interpretare neunitar care s supun intervenia
CCJ, ci rezultatul unei greeli a aplicrii legii.
Necesitatea anulrii procesului verbal de constatare a contraveniei consecutiv soluiei de condamnare pentru
svrirea infraciunilor prevzute de art. 108 alin. 1 lit. b sau art. 110 alin. 1 lit. b din Legea nr. 46/2008 -Codul silvic.
Procesele verbale de constatare a contraveniei i aplicare a sanciunii contravenionale, se impun anulate
doar parial cu privire la calificarea faptei i aplicarea sanciunii contravenionale, cu consecina restituirii sanciunii
contravenionale aplicate.
O eventual anulare a procesului verbal de constatare a contraveniei n integralitatea sa ar lipsi de fundament
ntreaga urmrire penal privat de nsui actul care i-a justificat nceperea.

16. Omor svrit prin cruzimi. Tentativ CCJ d.p. 84/2014

Omorul se consider svrit prin cruzimi atunci cnd fptuitorul a conceput i executat fapta n aa fel nct a produs
victimei suferine mari, prelungite n timp, care depesc cu mult suferinele inerente aciunii de ucidere.
Fapta de a arunca un proiectil inflamabil prin geamul unui imobil, provocnd arsuri persoanei aflate n imobil,
ntrunete elementele constitutive ale tentativei de omor, cu reinerea elementului circumstanial de agravare referitor
la omorul svrit prin cruzimi. Utilizarea unei substane inflamabile - de natur a cauza suferine suplimentare
victimei, ntruct n caz de incendiere, decesul nu survine instantaneu sau la scurt timp, ci dup o suferin prelungit,
de intensitate deosebit, determinat de arsurile corporale - se ncadreaz n noiunea de cruzimi".

17. Omorul deosebit de grav. Tlhrie. Nerespectarea regimului armelor i muniiilor

Inculpatul a ucis prin mpucare un taximetrist, folosind fr drept un revolver cu glon, apoi a sustras autoturismul i
portmoneul cu suma de aproximativ 500 lei.
T. Bihor s.p. 72/2010 a achitat (art. 10 lit. c C.p.p.) inculpatul, motivnd c faptele nu au fost comise de
inculpat.
CA. Oradea d.p. 21 /2011 a respins ca nefodat apelul procurorului.
Exist dubii cu privire la poziia obiectelor de pe care s-au ridicat probe biologice, situaie n care aspectul c ADN-ul
inculpatului este irelevant.
CCJ, d.p. 3412/2011 a admis recursul procurorului, a casat decizia i a trimis cauza spre rejudecarea apelului aceleiai
instane.
CA. Oradea d.p. 6/2013 a respins ca nefondat apelul procurorului. Urma papilar care aparine inculpatului
descoperit pe ua fa dreapta autoturismului nu dovedete c acesta a fost n maina victimei n mprejurarea
comiterii omorului cu o zi nainte, inculpatul a dovedit n ce mprejurri s-a aflat n maina victimei. La dosarul cauzei
nu a fost depus procesul-verbal de recoltare a probelor biologice ADN necesare efecturii raportului de expertiz.

149
 CCJ, dp. 3362/2013 a admis recursul declarat de PCA Oradea i a trimis cauza spre rejudecare la aceeai
instan.
CA. Oradea d.p. 157/2015 a admis apelul declarat de P.T. Bihor a schimbat termenul achitrii n art. 10 lit. c C.p.p.
Inculpatul nu a putut da o explicaie plauzibil cu privire la locul unde se afl hainele pe care le-a purtat n zilele de
10 i 11 februarie 2009.
Nicio prob din dosar nu fac dovada c inculpatul ar fi avut pistol. Persist ndoiala cu privire la vinovia inculpatului.
Dispoziiile art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenia European a Drepturilor Omului interzic urmrirea aceleai
persoane pentru svrirea aceleai fapte cu privire la care a fost pronunat o hotrre definitiv, indiferent de calificarea
juridic dat respectivei fapte.
Procesul-verbal de constatare a contraveniei i aplicare a sanciunii contravenionale, act administrativ ntocmit de
organul de constatare a contraveniilor silvice, va putea fi anulat doar parial cu privire la calificarea faptei i aplicarea
sanciunii contravenionale, cu consecina restituirii sanciuniicontravenionale eventual achitate.

18. Operaiuni cu produse succesibile a avea efecte psihoactive, altele dect cele prevzute de
acte normative n vigoare
Subiect activ al infraciunii prev. de art. 16 din Legea nr. 194/2011 poate fi operatorul prevzut de art. 2 lit. b care
are obligaia de a solicita de la autoritatea Naional Sanitar Veterinar i pentru Sigurana Alimentelor autorizaia
definitiv de art. 2 lit. b n vederea desfurrii de operaiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive.

19. CCJ Decizia 25/8X2015/3009/1/115/ CCJ rezolvarea de principiu a chestiunii de drept

Subiect activ al infraciunii prevzute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operaiunilor cu produse
susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele dect cele prevzute de acte normative, poate f orice persoan ilzic sau
juridic.
A considera c subiect activ al infraciunii prevzute de art. 16 din legea nr. 194/2011 este numai persoana care desfoar o
activitate comercial nregistrat conform legii ar nsemna c o mare parte a operatorilor - persoane fizice care efectueaz
operaiuni cu astfel de produse s nu poat fi sancionat penal, ceea ce nu corespunde inteniei legiuitorului.

20. Sechestru asigurtor. Aplicarea unitar a legii

Valoarea bunurilor asupra crora se dispun msurile asigurtorii, aceasta trebuie raportat la valoarea probabil a
pagubei. Bunurile mobile i imobile ce pot fi sechestrate asigurtor, acestea trebuie s existe n momentul dispunerii msurii
n patrimoniul suspectului sau inculpatului, respectiv a prilor responsabile civilmente.
Msurile asigurtorii se iau n cursul desfurrii procesului penal i au rolul de a mpiedica suspectul, inculpatul, respectiv
partea responsabil civilmente s ascund, s distrug, nstrineze ori s sustrag de la urmrirea penal bunurile care pot
face obiectul confiscrii speciale sau extinse de a garanta executarea pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori
respectarea pagubei produse prin infraciune.
i n procedura civil, msurile asigurtorii sunt msuri de indisponibilizare i conservare de natur s mpiedice partea
advers ca, n timpul procesului s distrug ori s nstrineze bunurile ce formeaz obiectul litigiului ori s-i diminueze
activul patrimonial. Ele au ca scop asigurarea creditorului asupra posibilitii de realizare efectiv a executrii silite dac va
obine titlu executoriu.
Aadar, msurile asigurtorii sunt mijloace procesuale, iar nu msuri de executare silit.
Singurele bunuri viitoare asupra crora se poate institui o msur asiguratorie sunt sumele de bani n toate cazurile
msurile de asigurtorii se dispun prin ordonan sau prin ncheiere, urmnd a fi, dup caz, ridicate sau meninute, prin
sentin ori decizie
Dei n practica instanelor de judecat s-au identificat soluionri diferite ale problemei de drept supus analizei, acestea nu
sunt datorate existenei unui text legal susceptibil de interpretare unitar care s impun intervenia naltei Curi de Casaie
i Justiie, cu rezultatul unei greite aplicri a legii.

21. Viol. Achitare

Prin folosirea de ameninri i violene, inculpatul a determinat o minor n vrst de 12 ani s
consume alcool i apoi mpotriva voinei ei, a ntreinut relaii sexuale cu aceasta.
T. Sibiu, s.p. 116/2010 a achitat (art. 10 lit. s C.p.p.) inculpatul, concluzionnd c fapta nu exist
CA. Alba Iulia d.p. 26 A/2011 a admis apelul procurorului, a desfiinat sentina penal i a condamnat inculpatul la 10 ani
nchisoare pentru viol.
CCJ, d.p. 3162/2012 a admis recursul declarat de inculpat, a casat n parte decizia atacat i a trimis cauza spre
rejudecare la aceeai instan.
CA Alba Iulia d.p. 61/2014 a respins ca nefondat apelul parchetului.

150
 Arestarea preventiv i trimiterea n judecat a inculpatului au fost nelegale, Iar soluia de achitare a inculpatului
este imputabil procurorului care a emis rechizitoriul
Declaraia prii vtmate nu se coroboreaz cu nici un mijloc de prob administrat n cauz. Soia inculpatului
care a adus partea vtmat i a asistat nemijlocit la violenele exercitate de soul su asupra prii vtmate, trebuia s fie
cercetat n calitate de complice la infraciunea de viol. Toate celelalte mijloace de prob sunt nepertinente (declaraii a trei
martori) sau neconcludente - a se vedea certificatul medico-legal i toate celelalte declaraii de martor.
Urmrirea penal a fost nelegal apreciat ca fiind complet, neexistnd probe necesare pentru trimiterea n
judecat a inculpatului.

22. CCJ 2370/1/2015

Judectorul de camer preliminar, investit cu soluionarea unei plngeri formulate mpotriva soluiei de
renunare la urmrirea penal, are posibilitatea ca, n urma admiterii plngerii, s schimbe soluia din renunare la
urmrirea penal n clasare, atunci cnd petentul invoc unul din temeiurile de drept care atrag ca i consecin imediat
pronunarea unei soluii de clasare, cu condiia de a nu se crea o situaie mai grea pentru persoana care a formulat
plngerea.

23. Furt calificat. Violare de domiciliu

n ipoteza n care mpotriva inculpatului a fost efectuat urmrire penal numai cu privire la infraciunea de furt
calificat, prevzut de art. 209 alin. 1 lit. i Cp. anterior, nu i cu privire la infraciunea de violare de domiciliu, nefiind
exercitat aciunea penal i cu privire la aceasta din urm infraciune, iar procurorul nu a precizat n mod explicit n actul
de sesizare c a considerat infraciunea de violare de domiciliu absorbit n cea de furt calificat, instana de judecat nu poate
legal proceda la schimbarea ncadrrii juridice, urmare intrrii n vigoare a noului Cod penal, din infraciunea de furt
calificat comis prin efracie, escaladare sau folosirea fr drept a unei chei adevrate ori a unei chei mincinoase prevzut
de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. i Cp. anterior, n cea de furt calificat comis prin efracie, escaladare sau prin folosirea
fr drept a unei chei adevrate
sau a unei chei mincinoase i prin violare de domiciliu prevzut de art. 228 alin.__art. 229 alin. 1 lit. d i alin.
2 lit. b Cp., cu aplic. art. 5 alin. 1 din acelai Cod, considerat lege mai favorabil ca urmare a limitelor de pedeaps.
2. n ipoteza n care o astfel de soluie este pronunat, potrivit noului Cod de procedur penal sanciunea
nclcrii normei de procedur este nulitatea relativ conf. art. 222 alin. 1 C.p.p., care dispus fiind n cursul judecii,
trebuie invocat de participantul ale crei interese procesuale proprii au fost vtmate, pn la urmtorul termen de
judecat cu procedura complet, conform art. 282 alin. 3 lit. c. Aceast nelegalitate se va acoperi n condiiile prevzute de
art. 282 alin. 5 C.p.p.

24. Omor deosebit de grav. Tentativ de omor. Lipsire de libertate.

n seara zilei de 30.09.2012, n jurul orei 2000, n apropiere de halta CFR Ticvaniu Mic, inculpatul a exercitat acte
de agresiune asupra a dou victime minore (una de 14 ani i a doua nvrst de 17 ani) prin lovirea repetat cu cuitul n
zone vitale - gt i toraco-abdominal, cauznd decesul minorei de 14 ani i punnd n primejdie viaa victimei de 17 ani.
T.Cara-Severin, s.p. 54/2013 a condamnat inculpatul la pedeapsa de 25 de ani nchisoare pentru omor
deosebit de grav, tentativ de omor i lipsire de libertate. Nu s-a putut reine c victimele ar fi fost violate de inculpat.
CA. Timioara, d.p. 142 A/2013 - a admis apelul declarat de P.T. Timioara i a modificat pedeapsa aplicat
pentru omor deosebit de grav din pedeapsa de 25 de ani nchisoare n detenie pe via.
CCJ, d.p. 3913 din 09.12.2013 a respins ca nefondat recursul inculpatului declarat mpotriva d.p. 142 A din
10.07.2013 a CA. Timioara.
S-a apreciat c resocializarea viitoare pozitiv a inculpatului (care a dat dovad de dispre total fa de valori
precum viaa i sntatea ori libertatea altor persoane, una dintre ele fiind practic un copil ce a fost ucis prin cruzimi n
circumstane de loc i timp ce o implicau i pe sora ei minor, iar ambele fiind imobilizate prin legare de un copac pentru a
nu opune rezisten i pentru a nu fugi) nu este posibil de ct prin aplicarea unor pedepse ferme.

151
VARIA

152
 CRIMINALITATEA I MASS-MEDIA NTRE TRANSPAREN I OPACITATE

Jurnalist la Radio Romnia Actualiti Dr. Alexandru Ioan

Membru al Societii Romne de Criminologie i Criminalistic

Comunicare prezentat la Conferina Mondial de la Versailles n 2016

Navignd printre aisbergurile principiilor confidenialitii care opune uneori statul voinei de a-i face publice
modalitile lui de guvernare. ntre transparen i nevoia de securitate: comunicarea oficial, informaiile provenite
de la surse anonime sau wikileaks?
Motto: n Romnia funcioneaz 750 de televiziuni, 633 de posturi de
radio i 3.727 de reele de distribuie prin cablu477

Libertatea presei n Romnia

n Romnia, ara ultimului val de democraie european dup cderea Zidului Berlinului, libertatea presei
este garantat de Constituie. Capitolul II - Drepturile i libertile fundamentale, art. 30 - Libertatea de
exprimare. Paragraful (1) precizeaz: Libertatea de exprimare a gndurilor, a opiniilor sau a credinelor i
libertatea creaiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de
comunicare n public, sunt inviolabile.478 Aceast libertate o include i pe aceea de a nfiina publicaii (paragaf (3)).
n cuprinsul aceluiai articol (paragrafele (2) i (4)) legea fundamental interzice orice fel de cenzur i suprimarea
oricrei publicaii. n acelai timp, Constituia schieaz limitele acestei liberti n raport cu interesele de securitate
ale statului Sunt interzise de lege defimarea rii i a naiunii, ndemnul la rzboi de agresiune, la ur naional,
rasial, de clas sau religioas, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violen public
[paragraful (7)]. Libertatea de exprimare nu poate aduce atingere persoanei sub aspectul: demnitii, onoarei, vieii
particulare i dreptului la propria imagine (paragraful (6)) i nici bunelor moravuri, manifestrile obscene fiind, de
asemenea, interzise (paragraful (7)).
Libertatea presei este n strns corelaie cu dreptul la informaie stipulat n art. 31. Legea fundamental
precizeaz c dreptul persoanei de a avea acces la orice informaie de interes public nu poate fi ngrdit (1). Mai
mult dect att! Prin paragraful (2) autoritile publice, potrivit competenelor ce le revin, au obligaia de a asigura
informarea corect a cetenilor asupra treburilor publice i asupra problemelor de interes personal. Acest drept
se ntinde pn la sfera securitii naionale i pn la zona msurilor de protecie a tinerilor care nu pot fi
prejudiciate (paragraful (3)). n acelai timp, mijloacele de informare n mas, publice i private, sunt obligate s
asigure informarea corect a opiniei publice (paragraf (4)). Tot Constituia stabilete i autonomia serviciilor publice
de radio i de televiziune care trebuie s garanteze grupurilor sociale i politice importante exercitarea dreptului la
anten (paragraful (5)). Organizarea acestor servicii i controlul parlamentar asupra activitii lor se reglementeaz
prin lege organic. Legea audiovizualului nr. 504 din 11 iulie 2002 asigur cadrul legal special n care i desfoar
activitatea serviciile de radiodifuziune i de televiziune din Romnia.
Vorbind despre libertatea presei scrise din ara noastr, majoritatea specialitilor apreciaz c stocurile de
hrtie rmase disponibile dup 1989, preurile de producie, editare i desfacere relativ accesibile, precum i
publicitatea oferit de guvern au asigurat, pn la sfritul anului 2004, condiii favorabile independenei mass-media
romneti. Msura interzicerii cumprrii de ctre stat a spaiilor publicitare, adoptat n 2005 479, a devenit un
obstacol insurmontabil pentru presa independent i a condus la concentrarea mass-media sub umbrela a trei mari
trusturi de pres. Potrivit analistului i publicistului Bogdan Chirieac, acesta a fost momentul dispariiei

477
http://www.mediafax.ro/cultura-media/statistica-cate-televiziuni-si-radiouri-sunt-in-romania-9667326
478
Constituia Romniei, aprobat prin referendumul naional din 18-19 octombrie 2003 i intrat n vigoare la data de 29
octombrie 2003, data publicrii n Monitorul Oficial al Romniei a Hotrrii Curii Constituionale nr. 3 din 22 octombrie 2003
pentru confirmarea rezultatului referendumului naional din 18-19 octombrie 2003 privind Legea de revizuire a Constituiei
Romniei.
479
Hotarre nr. 411 din 05/05/2005, Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 424 din 19/05/2005 privind modificarea i
completarea Hotrrii Guvernului nr. 461/2001 pentru aprobarea normelor de aplicare a Ordonanei de urgen a Guvernului nr.
60/2001 privind achiziiile publice i pentru modificarea art. 3 din Hotrrea Guvernului nr. 841/1995 privind procedurile de
transmitere fr plat i de valorificare a bunurilor aparinnd instituiilor publice

153
independenei presei din Romnia, chiar dac patronii neag c ar interveni n actul redacional. Dar cea mai
dramatic scdere a libertii de exprimare i a libertii mijloacelor de informare n mas de la noi pare a se fi
produs n 2009. ntre cauzele care au condus la aceast situaie, Raportul480 Ageniei de Monitorizare a Presei
Active Watch enumer agresiunile fizice i ameninrile la adresa jurnalitilor sau a redaciilor, presiunile
autoritilor (anchete ale poliiei, ale parchetului, ale grzii financiare sau ale altor instituii ale statului cu scopul
intimidrii presei), presiunile politice i economice, blocarea accesului la informaiile de interes public, cenzura i
autocenzura, conflictele de munc i legislaia defectuoas. Printre concluziile raportului se evideniaz scderea
dramatic a pieei media pe fondul crizei economice care a condus la dispariia a aproximativ 4000 de locuri de
munc din pres, revenirea la dependena de stat i la antaj. n raportul pe 2015, cuvntul antaj apare frecvent. El
reflect unul dintre instrumentele prin care multe dintre autoritile centrale i locale evit n mod sistematic s
rspund la cererile de informaii. Adeseori, autoritile locale adopt prevederi prin care blocheaz accesul la
informaii, n loc s l faciliteze. Taxe exagerate sunt impuse pentru eliberarea de documente de interes public, iar
ziaritii i bloggerii locali trebuie s ndeplineasc uneori condiii restrictive pentru a obine acreditri de pres, care,
n practic, nici nu ar trebui s fie necesare. Un semnal de alarm care a devenit o permanen pentru media
romneasc se refer la stenogramele edinelor de Guvern din timpul Mineriadei din 1990 i stenogramele unor
comisii parlamentare referitoare la Revoluia din 1989 protejate de caracterul de secrete de stat. Instanele de
judecat dau de multe ori ctig de cauz celor care fac plngeri pentru nclcarea Legii accesului la informaii, ns
puini jurnaliti dispun de resursele necesare unor aciuni n instan. Implementarea Legii accesului la informaiile
de interes public are nevoie de o atenie urgent din partea Guvernului. Au aprut iniiative legislative care
mbuntesc accesul la informaii, ns acestea nu sunt nc adoptate.
Libertatea de exprimare este profund obturat de infiltrarea redaciilor de ageni sub acoperire ai serviciilor de
informaii. n 2015 a fost reconfirmat situaia din 2012 cnd, un caz similar, a fost confirmat i de SRI (detalii n
raportul FreeEx 2012). Mai mult, chiar fostul ef al SRI, George Maior, pe vremea cnd mai conducea aceast
instituie, a confirmat existena acestor practici ntr-un interviu la B1 TV pe 25 ianuarie 2015. Tot atunci, Maior a
jignit i ameninat deschis oponenii legilor Big Brother (jurnaliti, organizaii de drepturile omului, inclusiv pe
membrii Curii Constituionale!).
Jurnalistul Ctlin Tolontan (director al cotidianului Gazeta Sporturilor) a fost vizat de o operaiune de filaj n
perioada n care lucra la o anchet despre responsabilitatea Inspectoratului General pentru Situaii de Urgen (IGSU)
n incendiul de la clubul Colectiv. El avertiza atunci despre posibila muamalizare a cazului de ctre Ministerului de
Interne i IGSU. Ancheta Gazetei Sporturilor furniza informaii potrivit crora oameni din DGIPI, serviciul de
informaii al MI, ai crui lucrtori ar fi beneficiat de sponsorizrile de la asociaiile pompierilor. Desigur, ne putem
ntreba cum de a ajuns ca un subiect social s ajung n penia unui jurnalist de sport, dar aceasta este o alt
chestiune, i sunt de acord c ea nu poate fi trecut la capitolul etc!
Primarul municipiului Baia Mare, Ctlin Chereche, a obinut textul unui editorial cu o zi nainte ca acesta s
fie publicat n cotidianul local Graiul Maramureului. La numai patru ore dup transmiterea textului n reeaua
intern a redaciei, autorul a fost sunat de primarul Chereche, care i-a reproat coninutul acestuia. Ziarul a publicat
editorialul respectiv aa cum era programat, pe 24 februarie. n aceeai zi, publicaia a primit din partea primriei o
somaie s desfiineze pn pe 2 martie chiocurile de difuzare a presei pe care le deinea n ora.
n octombrie 2015, toate cele patru reele de televiziune prin cablu din Nvodari i-au ntrerupt emisia n timp
ce postul Antena 3 difuza o investigaie despre apropiai ai primarul Nvodarului. Oficiali de la firmele de cablu au
confirmat actul de vandalism, o tiere intenionat de fibr optic, dar nu au gsit vinovaii.
Forele de ordine continu s se comporte abuziv cu cetenii care protesteaz sau semnaleaz public abuzuri.
La sfritul lunii iunie 2015, reprezentani din Poliia Romn au chemat la secii pentru audieri sau au cutat la
domiciliu sau la locul de munc zeci de persoane care semnaser o petiie care critica mai multe instituii publice din
judeul Hunedoara pentru lipsa de reacie cu privire la gestionarea conflictelor i controverselor aprute din cauza
unei microhidrocentrale de pe Rul Alb. n coninutul petiiei se cerea inclusiv demiterea unui ef de inspectorat
judeean de Poliie.
n acelai timp, instanele continu s anuleze sanciunile forelor de ordine mpotriva protestatarilor panici

Romnul i sursele sale de informaii

480
Liana Ganea, Rzvan Martin, tefan Cndea, Maria Adriana Popa, Vlad Ursulean, Raportul FreeEx: Libertatea presei n
Romnia 2009, publicat de Agenia de Monitorizare a Presei, Active Watch, la 3 mai 2010, p.6. Documentul poate fi consultat i
pe internet la adresa de URL: http://www.activewatch.ro/uploads/
FreeEx%20Publicatii%20/Raport%20Freeex%20%203%20mai%202010.pdf

154
 Consumul de media este determinat, n principiu, de nevoile publicului legate de informare, relaxare i de
umplere a timpului. Stringena de a fi la curent cu evenimentele i determin pe 96% dintre telespectatori i pe 73%
dintre cei care ascult radio s urmreasc emisiunile de tiri. 481 n Romnia, televiziunea este cel mai consultat
mediu de comunicare n mas 92% dintre ceteni privesc la televizor cel puin o or pe parcursul unei zile de
lucru. Situaia este favorizat de dezvoltarea infrastructurii de acces la canalele de televiziune. Aproape toi locuitorii
din mediul urban (99%) au cel puin un televizor n gospodrie i majoritatea covritoare are acces la serviciile
furnizorilor de televiziune prin cablu (82%).
n momentul de fa, n Romnia, 18 canale de televiziune emit n direct la nivel naional 482. Lor li se adaug
un numr cel puin egal de televiziuni de ni acoperind, de asemenea, ntregul teritoriu al statului romn. Peisajul
este completat de peste 20 de posturi de radio cu acoperire naional restul, pn la 106, emind la nivel local i/sau
deloc neglijabil pe internet. tirile sunt cel mai urmrit tip de program tv de ctre romni, acestea fiind urmate de
filmele artistice, emisiunile sportive i de telenovele, arat sondajul Influena media asupra comportamentului
electoral, realizat de CURS n anul 2007.483

ntre 3 i 4 ore
10% Peste 4 ore
22% Mai puin de 2
ore
43%

n medie 2-3
ore
25%

Grafic 1. Timp petrecut n faa televizorului

481
Nicoleta Fotiade, Mihai Popa, Evaluarea nivelului de competen n mass-media, studiu efectuat de Agenia de Monitprizare a
Presei, 2009, p.7. Formatul PDF poate fi consultat pe internet la adresa de URL: http://www.mma.
ro/BAZA%20DE%20DATE/Politic/CompetentaInMassMedia%20Studiu%20AMP_IMAS.pdf.
482
Vezi studiul Influena media asupra comportamentului electoral, Raport Final, Septembrie - Octombrie 2007, realizat de
Centrul de Sociologie Urban i Regional la solicitarea Consiliului Naional al Audiovizua-lului. Poate fi consultat i pe internet
la adresa http://www.cna.ro/IMG/pdf/Inf_media_elect_ CNA2007.pdf.
483
Ibidem.

155
 25

20

15

10

0
tiri-PRO TV
Observator- AntenaJurnal-TVR1tiri-Realitatea
1 TV
tiri - Antena 3 tiri-OTV ALTELE

Grafic 2. Emisiunile cele mai vizionate la televiziunile preferate

Studiul (rafinat i adncit n anii urmtori de alte cercetri cu aceast tem) relev c un sfert dintre romni
urmresc emisiunile de la televizor 2-3 ore zilnic, 22% din populaia Romniei aflndu-se n faa micului ecran peste
patru ore pe zi. Interesante sunt i datele referitoare la consultarea informaiilor de pe internet. Dac n 2007 trei
sferturi dintre romni nu foloseau niciodat internetul, iar 8% nu l accesau zilnic, dup numai doi ani, n 2009,
internetul reprezinta o surs important de informare n special pentru tinerii cu vrste cuprinse ntre 15 i 20 de ani
din mediul urban (aproape trei sferturi dintre respondenii cuprini n acest interval de vrst declar c navigheaz
pe internet aproape zilnic). Internetul este, de asemenea, plasat de cei mai muli dintre respondenii cu vrste
cuprinse ntre 15 i 20 de ani pe primul loc n ordinea ncrederii acordate informaiilor provenite pe diferite canale
media.
Cei mai multi dintre repondeni (68,7%) declar c urmresc la televizor, n primul rnd, programele de tiri.
Pe locul al doilea n preferinele lor sunt filmele artistice (6,4%), urmate de emisiunile sportive (cu 3,4%), de
telenovele (3,3%) i de talk-show-uri (2,9%)484.
La ntrebarea Ce informaii v intereseaz cel mai mult n cadrul tirilor?, 28% dintre repondeni au declarat
c prefer informaiile politice, 22% urmresc cu cel mai mare interes informaiile despre problemele sociale (pensii,
sntate, asigurri, migraie), 16 procente urmresc, cu acelai interes, toate tipurile de informaii, iar 12% au
declarat c urmresc, n principal, informaiile despre evenimente sociale (greve, manifestaii, inaugurri). n mod
paradoxal, doar 1% dintre cei chestionai spun c sunt interesai de informaiile referitoare la acte violente (crime sau
accidente).485

484
Ibidem.
485
Ibidem.

156
 Grafic 3. Programe de televiziune preferate486
Obiectivitatea programelor TV n Romnia
Interesant de relevat este faptul c, n anul 2009, 4 din 5 romni aveau ncredere n informaiile de la
televizor, depind media european care se situa la nivelul de 63%. Ciprioii erau singurii care puneau pe
informaiile prezentate de micile ecrane o baz mai mare dect romnii (81%) 487. Detalierea modului n care se
repartizeaz ncrederea telespectatorilor n tirile difuzate de canalele naionale de televiziune, efectuat n 2007
rmne valabil i astzi. Studiul arat c romnii aveau cea mai mare ncredere n informaiile prezentate de tirile
PRO Tv (22%), urmate de Antena 1 (21%) i TVR 1 (20%). Analizele ulterioare pe categorii de vrst, sex etc nu
evideniaz modificri semnificative ale acestor valori. n ceea ce priveste obiectivitatea programelor politice ale
televiziunilor, prerile sunt mprite. 34% dintre romni spun ca acestea sunt obiective, dar acelai procent este de
prere c sunt puin obiective. 11 persoane dintr-o sut cred c emisiunile politice nu sunt deloc obiective i doar 2%
sunt convinse c sunt foarte obiective. 488

Audienele posturilor de televiziune

n topul preferinelor publicului din Romnia se situeaz postul generalist de televiziune Pro TV. El este
urmat de alte dou canale de asemenea, generaliste: Antena 1 i KanalD. Ultimul nregistreaz o ascensiune
semnificativ de la nceputul lui 2016. Canalele de tiri Antena 3 i RomniaTV ocup locurile urmtoare iar postul
public de televiziune TVR 1 ocup abia poziia a 6-a.
Interesant de semnalat este faptul c principalele cinci posturi de tiri numai mpreun reuesc s nregistreze
o audien care s egaleze primul canal generalist, PROTV (o audien medie cumulat de 550-650.000 de
telespectatori pe zi (ex. lunile februarie i martie 2015), cu un maximum ce s-a apropiat de cifra de 1 milion n
prime time n februarie 2015, lider detaat fiind Antena3 489. Talk-show-urile sunt cele mai urmrite emisiuni oferite
de canalele de tiri. n luna octombrie 2015, dezbaterile produse de Antena 3 i Romnia TV deineau primele 13
poziii din clasament, lider fiind Sinteza Zilei a Antenei 3, cu 336.000 de spectatori (3,3 rating) n mediul urban 490.
Un fenomen interesant nregistrat n 2015 este reprofilarea emisiunilor lider de audien ale principalelor
posturi generaliste, Pro TV i Antena 1. Dou emisiuni axate anterior pe show-biz i scandaluri ntre vedete, printre
cele mai sancionate de ctre CNA au avut audiene record de peste 2 milioane de telespectatori 491 dup ce s-au
reorientat spre prezentarea unor cazuri sociale. Fenomenul este interesant i probabil c rspunde unei nevoi a
publicului de primi astfel de informaii care lipsesc din tirile mediilor tradiionale, anumite segmente sociale fiind
mai degrab ignorate de acestea.

Audienele posturilor de radio

Conform Studiului de Audien Radio de ctre IMASMarketing i Sondaje SA i GfK Romnia, la nivel
naional, pentru perioada septembrie-decembrie 2015, conduce Radio Kiss FM, cu peste 2 milioane de asculttori

486
Ibidem.
487
Cristian Bandea, Romnii i ciprioii, europenii cu cea mai mare ncredere n televizor, publicat n Curentul, la 30 iulie 2009.
Poate fi consultat i pe internet la adresade URL: http://www.sursadestiri.ro/stire-sc20389051.html.
488
Ibidem.
489
AUDIENE. Digi 24 trece peste Realitatea, pe toat luna martie. Toate posturile de tiri scad. Ci romni s-au uitat la
Antena 3, Romnia TV, B1, Realitatea i Digi, Petrior Obae, PaginadeMedia.ro, 01.04.2015
490
TALK-SHOW. Mihai Gdea, ca de obicei pe primul loc. Vine din urm Romnia TV: patru emisiuni n top 10, nou n top
20, Carmen Andronache, Paginademedia.ro, 09.11.2015
491
AUDIENE. Acces Direct, cifre record: peste 2,1 milioane de persoane, Iulia Bunea, Paginademedia.ro, 12.02.2016

157
zilnic. Radio Romnia Actualiti se situeaz destul de aproape (1,9 mil), locul 3 este ocupat de Radio ZU (1,7 mil),
urmat de Europa FM, cu peste 1,5 milioane de asculttori i de Pro FM (1,45 mil) 492. Clasamentul este aproape
identic cu cel reieit din sondajul pentru perioada aprilie-august 2015, cu excepia Pro FM, care se afla o poziie mai
sus n perioada anterioar493, dar a pierdut asculttori dup trecerea n proprietatea RCS&RDS.

700000
ProTV, 612000
600000
Antena1, 527000
500000
Romania TV, 206000
400000
Kanal D, 326000
TVR1, 143000
300000 Antena 3, 263000

200000

100000

0
ProTV Antena1 Kanal D Antena 3 Romania TV TVR1

Grafic 4 Televiziuni preferate n 2015

Situaia televiziunilor de tiri494

Cele 12 corporaii care controleaz mass-media din Romnia

492
Studiul de Audien Radio de ctre IMAS Marketing i Sondaje SA i GfK Romnia
493
Ibidem
494
http://i1.wp.com/www.radardemedia.ro/wp-content/uploads/2016/05/AUDIENTE-TV-GENERALE-RADAR-DE-MEDIA-
APRILIE-2016-2.jpg

158
 MediaPRO a fost fondat n septembrie 1990. n 1991, a lansat Mediafax prima agenie de pres
independent din Romnia; n 1993, PRO FM primul post de radio comercial din Romnia i, la 1 decembrie 1995,
postul de televiziune PRO TV. Cel mai mare juctor pe piaa media romneasc este, de fapt, compania CME din
Bermude.
Intact Media Group (creat n 1991) este cunoscutul trust media deinut de familia politicianului i omului de
afaceri Dan Voiculescu. Intact este unul din cele mai puternice trusturi de profil din Romnia i are un capital
integral romnesc.
Realitatea Media (din 2001) este urmaul grupului media Realitatea-Caavencu, fondat n mai 2006.
Adevrul Holding, aprut pe fundamentul ziarului Adevrul, fostul organ de pres al PCR Scnteia, a
fost nfiinat n anul 2006 de omul de afaceri Dinu Patriciu.
RCS & RDS este cel mai mare operator de servicii de telecomunicaii din Romnia i un juctor important n
mass media romneasc (precum i n afara rii). Principalul acionar este Cable Communications Systems
din Olanda, cu 94,15%, al crui acionar majoritar este omul de afaceri Zoltn Teszri.
Ringier AG este o companie media din Elveia, nfiinat n anul 1833.
RussMedia CEE GmbH (iniial Inform Media GmbH divizia est-european a grupului austriac Vorarlberger
Medienhaus, ce astzi face parte integral din portofoliul gigantului Russ Media)
Centrul Naional Media, un mini-trust media este mini-imperiul fraiilor Micula, unii dintre cei mai bogai
romni, proprietarii companiei European Drinks & Foods (Izvorul Minunilor, Frutti Fresh, Adria Cola etc.).
B1 TV Channel / Editura Evenimentul i Capital. Dei sunt societi diferite, au un numitor comun, citadela
media a fostului preedinte al Romniei, Traian Bsescu. n 2004, News Corporation din America (ce include
posturile FOX) a achiziionat 12,5% din pachetul de aciuni al postului. Azi, SC News Television (Romnia) SRL
deine 50% din acionariatul societii.
Medien Holden deine Romnia Liber, un ziar din Romnia fondat n anul 1877. n epoca comunist,
cotidianul era cel mai important dup Scnteia.
Sanoma Hearst Romnia (SHR) este o companie media prezent pe piaa din Romnia din anul 1999.
Are mai multe reviste i 12 site-uri de internet.
Edipresse AS Romnia este o companie media din Romnia, nfiinat printr-un parteneriat ntre grupul
Edipresse i Axel Springer AG.

Printre gratiile interesului de stat, documentele clasificate se scurg pe surse

Dintr-o att de mare varietate i abunden de mijloace de informare n mas, publicul din Romnia ar trebui
s se bucure de o informare complet, corect i oportun. Dar lucrurile stau chiar aa? O privire rapid peste
paginile publicaiilor tiprite sau on-line i peste site-urile live ale televiziunilor i radiourilor ne relev o
nregimentare a lor ct se poate de strict. Dei mass-media ar trebui s fie cinele de paz al democraiei, ani de-a
rndul s-a constatat o situaie paradoxal. n anii 2005-2006, n loc s releve gravele derapaje ale puterii de la litera i
spiritul legii, singura televiziune de tiri i current affairs din Romnia ataca virulent opoziia pentru fapte comise pe
vremea n care se aflase la putere. Este dreptul i ndatorirea presei s descopere i s fac publice toate neregulile
constatate n societate, indiferent de momentul n care s-au produs. Tot aa cum este obligaia magistrailor s
investigheze toate cazurile de nclcare a legii i s administreze justiia. i aceasta n condiiile n care chiar Curtea
Constituional a Romniei constatase c preedintele nu a nclcat grav constituia, ca i cnd, democraia ar
ngdui anumitor funcii sau persoane o anumit lejeritate n respectarea legilor rii. Concentrarea presei n minile
ctorva moguli a determinat aservirea mediei n jocurile de interese. De aceea, cel mai adesea, tunurile sunt puse
nu n slujba principiilor democraiei i ale statului de drept ci n aprarea propriilor obiective de atacurile concureei.
ntreptrunderea acestor interese n ntreaga clas politic conduce la imposibilitatea de a mai distinge doctrine sau
principii. La aceasta se adaug structurarea bolnvicios a eichierului politic romnesc de dup 1989. Atunci,
majoritatea activitilor ex-comuniti s-au mbarcat n formaiunile politice create n jurul celor cteva personaliti
politice dup capacitatea partidelor de a-i promova n structurile puterii, nicidecum dup convingerile lor politice.
Trecerea timpului a demonstrat c o sumedenie dintre politicienii i oamenii de afaceri din vrful ierarhiilor
romneti au aparinut serviciilor de informaii. Dar i din pres! Au fost identificai jurnaliti cu notorietate care au
activat n fosta securitate comunist iar alii, mai tineri chiar n serviciile de intelligence de dup 1989! Exist chiar i
cazuri de jurnaliti care s-au autodenunat ca fiind foti angajai ai unor astfel de structuri 495! n aceste condiii sunt
ct se poate de explicabile tirile senzaionale, cu rsturnri spactaculoase de situaie care au invadat i continu s

495
http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Stiri/JURNALIST+ROBERT+TURCESCU+OFITER+SUB+ACOPERIRE

159
alimenteze genericele emisiunilor de televiziune i paginile publicaiilor. n rzboaiele intereselor de grup caracterul
clasificat al informaiilor nu mai are nicio relevan dac acestea pot fi utile. i mai grav este c nimeni nu mai ine
cont de faptul c aceste informaii pot fi eseniale pentru sigurana statului. Pentru c, nu-i aa?, toate statele din lume
au secrete absolut justificate din prisma securitii lor iar un rzboi fratricid este duntor ntregii familii! Dar din a
face din orice informaie de interes public, un secret care s ascund interese personale sau ale unor entiti este cu
totul altceva! Autoritile sunt obligate s i prezinte transparent modalitile de guvernare, s explice publicului
deciziile adoptate i principiile n baza crora au luat respectivele hotrri. Obligaiile nu sunt ns ntotdeauna
respectate. De cele mai multe ori tcerea din jurul unor hotrri foarte importante este determinat de ilegalitile
care se ascund n spatele lor, de micile crdii de grup, nicidecum de grija pentru securitatea statului. i atunci cnd
prin diferite canale, prile ascunse ale acestor decizii ajung la suprafa, apariia unor expresii consacrate
confruntrilor militare de tipul: bomb, exploziv, ocant, rzboi total n titlurile din pres este ct se poate
de fireasc. nformaiile care fac ns referire direct la ilegalitile din sferele nalte sunt culese cel mai adesea din
surse anonime pentru c nimeni nu are curajul s se lupte cu sistemul. Din pcate, pentru Romnia astfel de
exemple nu sunt deloc puine. Bechtel, EADS, Microsoft sunt doar cteva dintre dosarele grele ajunse pe masa
magistrailor ca urmare a faptelor grave de corupie, dare i luare de mit mascate sub scutul secretizrii lor. i atunci
puterea ncearc din rsputeri s pun presei lactul la gur. Cea mai recent ncercare s-a produs n urm cu numai
un an cnd serviciile de informaii au readus n discuie un pachet de legi de tipul big brother. Cu acel prilej, ntr-o
emisiune televizat, eful SRI a recunoscut public prezena printre jurnaliti a unor ofieri acoperii 496,497. Desigur c
de la celebrul caz Wathergate ncoace, nimeni nu mai crede n infailibilitatea jurnalitilor detectivi care s poat
aduce la lumin secretele ascunse n documentele clasificate. i atunci, ne ntrebm n mod legitim, ct este de real
transparena informaiilor vehiculate n pres, ct credit le putem acorda? i apoi, n ce limite putem accepta
afirmaia c tcerea din jurul anumitor aspecte declarate cu caracter strict confidenial este vital pentru existena
statului de vreme ce, multe dintre acestea se dovedesc a fi doar perdele de fum pentru interese personale sau de grup?
Bibliografie
Constituia Romniei, aprobat prin referendumul naional din 18-19 octombrie 2003 i intrat n vigoare la data de
29 octombrie 2003, data publicrii n Monitorul Oficial al Romniei a Hotrrii Curii Constituionale nr. 3 din 22
octombrie 2003 pentru confirmarea rezultatului referendumului naional din 18-19 octombrie 2003 privind Legea de
revizuire a Constituiei Romniei
Hotarre nr. 411 din 05/05/2005, Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 424 din 19/05/2005 privind modificarea
i completarea Hotrrii Guvernului nr. 461/2001 pentru aprobarea normelor de aplicare a Ordonanei de urgen a
Guvernului nr. 60/2001 privind achiziiile publice i pentru modificarea art. 3 din Hotrrea Guvernului nr. 841/1995
privind procedurile de transmitere fr plat i de valorificare a bunurilor aparinnd instituiilor publice

Andronache, Carmen TALK-SHOW. Mihai Gdea, ca de obicei pe primul loc. Vine din urm Romnia TV: patru
emisiuni n top 10, nou n top 20, Paginademedia.ro, 09.11.2015
Bandea, Cristian Romnii i ciprioii, europenii cu cea mai mare ncredere n televizor, publicat n Curentul, la 30
iulie 2009. Poate fi consultat i pe internet la adresade URL: http://www.sursadestiri.ro/stire-sc20389051.html.
Bunea Iulia, AUDIENE. Acces Direct, cifre record: peste 2,1 milioane de persoane, Paginademedia.ro, 12.02.2016
Fotiade Nicoleta, Popa Mihai, Evaluarea nivelului de competen n mass-media, studiu efectuat de Agenia de
Monitprizare a Presei, 2009, p.7. Formatul PDF poate fi consultat pe internet la adresa de URL: http://www.mma.
ro/BAZA%20DE%20DATE/Politic/CompetentaInMassMedia%20Studiu%20AMP_IMAS.pdf.
Ganea Liana, Martin Rzvan, Cndea tefan, Popa Maria Adriana, Ursulean Vlad, Raportul FreeEx: Libertatea
presei n Romnia 2009, publicat de Agenia de Monitorizare a Presei, Active Watch, la 3 mai 2010, p.6.
Documentul poate fi consultat i pe internet la adresa de URL: http://www.activewatch.ro/uploads/
FreeEx%20Publicatii%20/Raport%20Freeex%20%203%20mai%202010.pdf
Obae, Petrior AUDIENE. Digi 24 trece peste Realitatea, pe toat luna martie. Toate posturile de tiri scad. Ci
romni s-au uitat la Antena 3, Romnia TV, B1, Realitatea i Digi, PaginadeMedia.ro, 01.04.2015
Influena media asupra comportamentului electoral, Raport Final, Septembrie - Octombrie 2007, realizat de Centrul
de Sociologie Urban i Regional la solicitarea Consiliului Naional al Audiovizualului. Poate fi consultat i pe
internet la adresa http://www.cna.ro/IMG/pdf/Inf_media_elect_ CNA2007.pdf.
Studiul de Audien Radio realizat de ctre IMAS Marketing i Sondaje SA i GfK Romnia

496
http://www.cotidianul.ro/george-maior-confirma-in-presa-sunt-ofiteri-acoperiti-ai-sri-255519/
497
http://www.evz.ro/george-maior-despre-legea-big-brother-este-importanta-stocarea-datelor-privind-convorbirile-personale-si-
corespondenta-electronica.html

160
http://www.cotidianul.ro/george-maior-confirma-in-presa-sunt-ofiteri-acoperiti-ai-sri-255519/
http://www.evz.ro/george-maior-despre-legea-big-brother-este-importanta-stocarea-datelor-privind-convorbirile-
personale-si-corespondenta-electronica.html
http://www.mediafax.ro/cultura-media/statistica-cate-televiziuni-si-radiouri-sunt-in-romania-9667326
http://i1.wp.com/www.radardemedia.ro/wp-content/uploads/2016/05/AUDIENTE-TV-GENERALE-RADAR-DE-
MEDIA-APRILIE-2016-2.jpg

161
 MODALITI DE IMPLEMENTARE A LEGISTAIEI UNIUNII EUROPENE N DOMENIILE
PROTEJRII BIODIVERITII I A COMBATERII TRAFICULUI CU ELEMENTE ALE VIEII
SLBATICE

- Seminar organizat de ctre Academia European de Drept (ERA) I Centrul de Studii Juridice din cadrul
Ministerului de Justiie din Spania la Madrid, 20 22.04.2016 -

HOW TO ENFORCE EU LEGISLATION ON BIODIVERSITY AND WILDLIFE TRAFFICKING

MADRID, 20 22.04.2016

POP GEORGE ION

Procuror Parchetul de pe lng Judectoria Dej

Acest seminar a fost organizat de ctre Academia European de Drept (ERA), n colaborare cu Centrul de
Studii Juridice din cadrul Ministerului de Justiie din Spania. Temele principale au fost traficul de animale slbatice
i exploatarea forestier ilegal, chestiuni care constituie o problem global cu impact semnificativ asupra mediului
nconjurtor, producnd n acelai timp efecte i pe plan economic i social. Participarea la acest seminar mi-a oferit
posibilitatea de a-mi face o imagine de ansamblu asupra legislaiei comunitare n domeniul exploatrii forestiere
ilegale i al traficului ilicit cu animale i plante slbatice i derivate ale acestora. Dintre personalitile care au
susinut prelegeri n cadrul seminarului a dori s le menionez pe Helge Elisabeth Zeitler (Policy Officer, DG
Environment, European Comission), Emily Unwin (Senior Lawyer, Climate and Forests, ClientEarth, Londra),
Matthias Keller (Presiding Judge, High Administrative Court, Aachen) sau Nicholas Crampton (former prosecutor,
Crown Prosecution Service, Norfolk).

LEGISLAIA RELEVANT. n cadrul prelegerilor i dezbaterilor s-a fcut trimitere de ctre vorbitori i
participani n special la urmtoarele reglementri:
Regulamentul Consiliului (EC) nr. 338/1997 din data de 09.12.2996 privind reglementarea comerului
comunitar cu specii de flor i faun protejate, publicat n JOUE din data de 03.03.1997;
Regulamentul Comisiei (EC) nr. 865/2006 pentru implementarea Regulamentul Consiliului (EC) nr.
338/1997 din data de 09.12.2996, publicat n JOUE din data de 19.06.2006;
Regulamentul Consiliului i Parlamentului European (EU) nr. 995/2010 din data de 20.10.2010 privind
obligarea operatorilor economici care comercializeaz material lemnos i produse din lemn pe piaa
comunitar, publicat n JOUE din data de 12.11.2010;
Regulamentul Comisiei (EU) nr. 607/2010 din data de 06.07.2012 de punere n aplicare a Regulamentul
Consiliului i Parlamentului European (EU) nr. 995/2010 din data de 20.10.2010, publicat n JOUE din data
de 07.07.2012;
Regulamentul Consiliului (EC) nr. 2173/2005 din data de 20.12.2005 de stabilire i reglementare a
regimului de licene FLEGT pentru importul de lemn i cherestea pe piaa comunitar, publicat n JOUE din
data de 30.12.2005;
Regulamentul Comisiei (EC) nr. 1024/2008 pentru implementarea Regulamentul Consiliului (EC) nr.
2173/2005 din data de 20.12.2005, publicat n JOUE din data de 18.10.2008;

162
 Convention on International Trade in Endangered Species of Wild Fauna and Flora (CITES), semnat la
Washington DC la data de 03.03.1973, amendat la Bonn la data de 22.06.1979 i la Gaboronne la data de
31.04.1983.
Aceste reglementri au constituit totodat baza de discuie din cadrul workshop-urilor, n cursul crora au fost
dezbtute i propuse soluii la diferite studii de caz. n anexele 1 i 2 ale acestui referat sunt cteva exemple de spee
dezbtute n cursul seminarului.

IMPACTUL ECONOMIC I SOCIAL AL INFRACIUNILOR CONTRA MEDIULUI. Prin

infraciuni contra mediului nconjurtor i biodiversitii nelegem n principal dou tipuri de activitate
infracional wildlife trafficking (traficul de via slbatic animale slbatice, plante i derivate ale acestora) i
illegal logging (exploatarea ilegal a pdurilor lemn, cherestea i derivate).
Infracionalitatea contra mediului este la nivel mondial o activitate criminal semnificativ, fiind a treia ca
importan din punct de vedere al ctigurilor ilicite dup traficul de narcotice i traficul de arme, valoarea acestor
ctiguri situndu-se ntre 8 miliarde i 20 miliarde dolari anual. Pe lng aceasta, este de notat i impactul devastator
pe care l are asupra mediului nconjurtor. Cteva exemple sunt relevante n acest sens. Astfel, populaiile de
rinoceri, localizate n state din sudul Africii, au sczut constant n ultimele decenii, ajungnd la circa 20000
exemplare. Cauza este amploarea vnatului ilegal al acestora. Dac n anul 2007 au fost nregistrai 15 rinoceri vnai
nelegal, n anul 2014 numrul acestora a crescut exploziv la 1200 exemplare, specia fiind ameninat cu dispariia.
De asemenea, populaia de elefani din vestul Africii a sczut cu 60% n ultimii 5 ani, de la 110000 exemplare la
44000 exemplare. Un alt exemplu sunt tigrii, care la nivel global au sczut de la 100000 la nivelul anului 1900 la
3500 exemplare azi. Explicaia principal pentru amploarea pe care a luat-o fenomenul vnatului ilegal al acestor
animale este creterea cererii de pri ale corpului acestor animale mai ales n zona Asiei de sud i China. Ca un
exemplu elocvent, valoarea pe aceste piee a cornului rinocerului alb este dublul greutii sale n aur. n general,
speciile afectate de aceste fenomene sunt animalele-totem n diferite culturi, precum erpi, primate mari, corali,
pisici, broate estoase, oprle, scoici etc.
Amploarea la nivel mondial i a altor activiti infracionale cu impact direct asupra mediului nconjurtor
este la fel de mare. Astfel, comerul ilegal cu lemn tropical (foarte valoros), msurat la nivelul primelor 10 state cele
mai mari productoare la nivel mondial, a ajuns la nivelul anului 2013 la cantitatea de 80 milioane metri cubi.
Totodat, activitatea de pescuit ilegal este estimat la valoarea de 11 26 miliarde tone anual, reprezentnd circa
15% din cantitatea pescuit la nivel mondial.
Cauzele acestor fenomene s-au revelat a fi multiple i, de multe ori, greu de contracarat. Astfel, n statele
surs, vorbim despre srcia omniprezent n rndul populaiei, lipsa de educaie, slaba autoritate a statului, faptul c
lupta mpotriva acestui fenomen nu este vzut ca o prioritate, lipsa de resurse ale statului n lupta contra celor care
desfoar astfel de activiti. n statele destinaie, vorbim despre cererea n cretere de astfel de produse, lipsa de
informare asupra consecinelor acestor activiti, controlul insuficient i slaba implicare a autoritilor n combaterea
acestor fenomene.
Efectele acestor activiti criminale sunt concrete i imediate ameninare direct asupra biodiversitii n
multe zone ale lumii, factor favorizant al schimbrilor climatice la nivel mondial (mai ales nclzirea global), dar i
ameninare asupra securitii alimentare. Este de notat faptul c acest tip de activitate infracional prosper mai ales
n statele srace, slabe, mcinate de srcie, corupie, crim organizat i terorism. De exemplu, ntr-un stat srac est-
african precum Tanzania, turismul n zona Parcului Naional Serengetti procur circa 500 milioane dolari anual, mai
mult de jumtate din veniturile din turism ale acestui stat. Dac fenomenul braconajului de animale mari din aceast
zon continu s se dezvolte, aceste venituri se vor reduce foarte mult n urmtorii ani, cu consecine dramatice
pentru Tanzania.
La nivelul Uniunii Europene, comerul relativ la ceea ce generic putem numi produse ale vieii slbatice
(animale, pete, lemn, derivate ale acestora) se ridic la circa 100 miliarde dolari anual, reprezentnd circa 20% din
piaa mondial de profil, UE fiind prin urmare un juctor de prim rang n domeniu. Trebuie spus c fenomenul
infracionalitii contra mediului nconjurtor se situeaz clar mpotriva principiilor pe care se sprijin acest bloc
comunitar dezvoltare durabil, supremaia legii, pace i stabilitate.
n principal, UE reprezint un important importator de astfel de produse, valoarea importurilor numai n ceea
ce privete animalele slbatice de pe lista CITES fiind n anul 2013 de 582 milioane euro. Totodat ns, statele UE
sunt i rute de tranzit pentru astfel de mrfuri dar i, ntr-o oarecare msur, exportatori pentru astfel de produse.
Statele UE import din SUA produse medicale naturiste, din statele din nordul i centrul Africii psri i
reptile vii, din China medicamente naturiste (ginseng, aloe, orhidee, alge marine), din statele Americii de Sud i
Centrale psri, reptile vii i derivate (piele i ou), iar din statele Asiei de Sud reptile vii sau derivate (estoase,
oprle, cameleoni, erpi, iguane, geko etc.). Importul ilegal cu astfel de produse a nregistrat o cretere constant n

163
ultimii ani, ceea ce se observ din cantitile confiscate de autoriti n perioada 2011 2014 la frontierele statelor
UE cca. 6000 reptile vii (erpi, oprle, crocodili), 9600 de derivate ale acestora, dar i 500 psri vii sau derivate
(mai ales psri de prad sau papagali).
Ca rut de tranzit, UE este o plac turnant pentru comerul ilegal mai ales cu filde i coarne de rinocer, din
statele Africii centrale sau de sud spre China sau alte state din zona Asiei de sud. Astfel, n perioada 2011 2014, la
graniele UE au fost confiscate circa 4500 piese din filde i 80 kg filde brut.
UE este i un exportator de produse ale vieii slbatice. Comerul ilegal cu anumite specii de ipari din Spania
spre China (unde este considerat o delicates foarte scump) a ajuns la cca. 20 milioane tone n 2014. Aceast specie
de ipar de sticl este mai valoros n China dect fildeul.

COMBATEREA FENOMENULUI WILDLIFE TRAFFICKING. Pentru combaterea acestui fenomen

au fost luate un mare numr de angajamente la cel mai nalt nivel, n cadrul unor organisme internaionale precum
ONU sau G7. Cel mai important n acest sens este CITES (Convention on International Trade in Endangered
Species of Wild Fauna and Flora), semnat la Washington DC n anul 1973 i intrat n vigoare n anul 1975. Iniial,
au fost 80 state semnatare, la acest moment fiind 182 membri state i organizaii internaionale (inclusiv UE i
toate statele UE). Scopul fundamental al acestei convenii este s se asigure c nicio specie de plante/animale nu este
ameninat cu dispariia ca efect al exploatrii sau comerului. Sunt vizate pentru a fi protejate cca. 35000 specii de
plante i animale pe cale de dispariie sau ameninate cu dispariia. Particularitatea CITES este c folosete
instrumente ale comerului internaional tip OMC pentru a proteja biodiversitatea n lume. Astfel, comerul cu
plante/animale este permis sau prohibit n diferite grade la nivel global, n funcie de gradul n care respectiva specie
este ameninat cu dispariia. n acest sens, acestea sunt clasificate de CITES n trei categorii Appendix I (cca 900
specii) specii ameninate cu dispariia, cu rare excepii (scop medical sau tiinific) comerul cu acestea fiind strict
prohibit; Appendix II (cca 34000 specii) specii care nu sunt ameninate cu dispariia, dar comerul cu acestea
trebuie atent monitorizat, pentru a nu ajunge n situaia de a fi ameninate; Appendix III (cca 150 specii) specii
asupra crora o parte a conveniei solicit protecia, fiind n pericol, comerul cu acestea fiind supravegheat. Aceste
clasificri sunt permanent actualizate, o specie putnd fi trecut dintr-o categorie n alta sau radiat de pe aceste liste,
n funcie de evoluiile nregistrate la momentul respectiv.
Instrumentele CITES sunt Conferina membrilor, care are loc o dat la 3 ani, procedndu-se aici n primul
rnd la actualizarea anexelor conveniei i la adoptarea de rezoluii, obligatorii pentru membri (cu o majoritate de
2/3); Comitetul permanent organism care aplic deciziile conferinelor i asigur funcionarea efectiv a
organizaiei n intervalul dintre conferine; Comitetul tiinific ofer suport de specialitate membrilor organizaiei;
Secretariatul CITES prin acesta se deruleaz comunicarea ntre membri i activitatea zilnic a organizaiei.
Obligaiile membrilor CITES sunt n principal urmtoarele interzicerea comerului privind speciile din
Appendix I (excepiile doar cu documente eliberate de CITES, pentru a fi monitorizate documente de export din
ara de origine i permis de import); autorizarea comerului cu speciile din Appendix II i III doar n condiiile
reglementate de CITES; sancionarea prin legea penal a comerului ilegal cu astfel de specii de plante/animale;
raportarea periodic ctre Secretariat a modului de implementare a CITES la nivel naional/regional.
Care este contribuia UE la CITES? UE a devenit membru al CITES n iulie 2015 (amendamentul
Gaboronne), iar separat cele 28 state membre sunt de asemenea semnatare al conveniei. CITES a fost implementat
n legislaia european prin Regulamentul Consiliului nr. 338/97, aplicabil direct n sistemul de drept al tuturor
statelor membre. Regulamentul conine 4 anexe (A, B, C i D) similare din punct de vedere al coninutului cu
Appendix I, II i III ale CITES. Mai mult, la nivelul Comisiei au fost adoptate Directivele 2009/147/EC i
92/43/EEC, care interzic sau reglementeaz strict comerul unui numr de specii de plante/animale strict protejate pe
teritoriul Uniunii. La data de 26.02.2016 Comisia a adoptat The new Action Plan against Wildlife Trafficking,
avnd ca obiective principale luarea de angajamente ferme i clare la nivel european n sensul combaterii
fenomenului braconajului i traficului cu specii slbatice protejate, monitorizarea aciunilor statelor membre n acest
sens i colaborarea mai strns, pe plan internaional a UE pentru combaterea acestor fenomene.
Raportat la CITES, conform Regulamentul Consiliului nr. 338/97, fiecare stat membru are o Autoritate de
management (care notific aspectele de punere n aplicare a Regulamentului i la nivelul Secretariatul CITES pe site-
ul organizaiei - www.cites.org), o Autoritate tiinific i organisme de implementare a Regulamentului Poliia,
Ministerul Public, Biroul Naional Interpol, autoritile vamale, serviciile i direciile sanitare i sanitar-veterinare.
n practic, la nivelul statelor membre, au fost identificate numeroase probleme n procesul de punere n
aplicare a Regulamentul Consiliului nr. 338/97, printre care cele mai des ntlnite sunt legislaia complicat,
structurat pe dou paliere la nivel comunitar i la nivel naional; reguli stricte n anumite state vs. reguli permisive
n alte state; implementarea diferit a legislaiei comunitare la nivelul statelor membre; reguli diferite la nivelul
acestora relativ la regimul sancionator al acestor fenomene (inclusiv la nivelul msurilor de confiscare special).

164
 Implementarea Regulamentul Consiliului nr. 338/97 a primit soluii diferite n statele membre. Astfel, n
Slovenia aplicarea acestuia este n sarcina unui comitet intersectorial (guvernamental) pentru prevenirea comerului
cu viaa slbatic, n Republica Ceh a Inspectoratului de Mediu la nivel naional, n Germania a unui comitet
permanent pentru conservarea speciilor i a biodiversitii din subordinea Asociaiei Federale pentru Conservarea
Mediului (BLANA), iar n Marea Britanie a National Wildlife Crime Unit Border Force CITES TEAM

COMBATEREA FENOMENULUI ILLEGAL LOGGING. Acesta vizeaz dou direcii principale

FLEGT Regulation i EU Timber Regulation (EUTR). FLEGT (Forest Law Enforcement Governance and Trade)
este materializarea EU Action Plan din 2003 a Comisiei Europene n domeniul proteciei mediului, viznd exclusiv
fenomenul defririlor i al comerului ilegal cu lemn la nivelul UE. Din FLEGT s-au dezvoltat dou direcii
adiacente pe de o parte, VPAs (Voluntary Partnership Agreement), inclusiv sistemul de licene pentru comerul cu
cherestea i, pe de alt parte, EUTR 2010 un set de prghii legislative pentru controlul comerului la nivelul UE cu
lemn i cherestea.
Baza legal a FLEGT o constituie 2 acte normative comunitare Regulamentul Consiliului (EC) nr.
2173/2005 i Regulamentul Comisiei (EC) nr. 1024/2008. Acesta este totodat baza legal pentru VPAs sistem
bilateral de nelegeri ale UE cu state tere pentru implementarea i dezvoltarea unui sistem de licene FLEGT pentru
comerul comunitar cu lemn i derivate ale acestuia. Lista acordurilor VPA este cuprins ntr-o anex a
Regulamentul Consiliului, fiind periodic actualizat. Cu titlu de exemplu, pn la acest moment UE a ncheiat astfel
de acorduri cu state exportatoare de mas lemnoas din vestul i centrul Africii i Asia de sud-est, precum Camerun,
Congo, Ghana, Liberia, Republica Centrafrican sau Indonezia, negociind astfel de acorduri cu state precum Gabon,
RD Congo, Honduras, Laos, Malayesia, Thailanda, Vietnam, Myanmar, Columbia, Ecuador, Peru etc.
Regulile FLEGT sunt guvernate de cteva principii. n primul rnd, sistemul de licene FLEGT trebuie
implementat n fiecare stat membru UE, iar o autoritate competent la nivel naional supravegheaz punerea n
practic a reglementrilor comunitare privind comerul cu material lemnos. Art. 4 din Regulamentul Consiliului arat
c importurile de material lemnos n UE este prohibit din statele tere n lipsa unei licene FLEGT, iar sanciunile
trebuie implementate n legislaia naional a fiecrui stat, trebuind a avea caracter efectiv, proporional i
descurajant. Licenele FLEGT sunt eliberate pe baza unor declaraii ale operatorilor economici de autoritatea
naional competent pe timp limitat (art. 5 din Regulamentul Consiliului). Cnd exist dubii raportat la o cerere de
eliberare a unei licene, autoritatea naional competent solicit relaii suplimentare de la autoritatea competent din
statul exportator pe baza acordului VPA. Din martie 2016 licenele FLEGT sunt emise i n format electronic de
autoritile naionale i arhivate tot n format electronic ntr-o baz de date unic la nivel comunitar, ceea ce poate
conduce n viitor la ntrirea modalitii de aplicare a sistemului de licene FLEGT de statele membre.
Cadrul legal al EU Timber Regulation (EUTR) este format din Regulamentul EU nr. 995/2010;
Regulamentul de implementare al Comisiei EU nr. 607/2012 privind autoritile de implementare la nivelul statelor
membre; Regulamentul de delegare al Comisiei Europene nr. 363/2012 privind regulile procedurale relativ la
autoritile de reglementare.
Principiile fundamentale ale EUTR sunt: lemnul sau cheresteaua cu licen CITES sau certificat FLEGT sunt
singurele recunoscute ca fiind conforme cu legislaia european n domeniu i, totodat, reglementrile EUTR
trebuie implementate i aplicate la nivelul fiecrui stat membru. Scopul principal al EUTR l reprezint prevenirea
recoltrii ilegale a lemnului i derivatelor sale i blocarea accesului acestuia pe piaa comunitar.
Fiecare stat membru UE are obligaia de a aplica EUTR la nivel naional, avnd totodat una sau mai multe
autoriti naionale responsabile cu aplicarea i implementarea EUTR. Art. 19 din Regulament arat c sanciunile la
nivel naional trebuie s file efective, proporionale i descurajante (effective, proportionate and dissuasive).
Raportat la comerul cu lemn recoltat ilegal, n Frana sanciunea administrativ este amenda de la 15000 euro, iar
sanciunile penale sunt amenda de la 100000 euro i nchisoare pn la 2 ani, inclusiv confiscarea materialului
lemnos. n Olanda, dac raportat la aceast activitate nu este reinut intenia, este sancionat administrativ cu
amend de la 20000 euro, iar dac este reinut intenia, este sancionat penal cu detenie de pn la 2 ani,
confiscarea lemnului i suspendarea licenei.
ntre sistemele FLEGT i EUTR exist o oarecare conexiune. Astfel, sistemul FLEGT este format din
angajamentele bilaterale ntre UE i state exportatoare de lemn i derivate (VPAs), avnd ca scop principal ntrirea
mecanismelor de exploatare legal a lemnului n statele exportatoare. n acelai timp, sistemul EUTR este un set de
reguli comunitare care urmrete ca lemnul i derivatele sale s fie legal exploatate pentru a avea acces pe piaa
comunitar. n acest sens, doar masa lemnoas cu licen FLEGT este recunoscut ca fiind legal exploatat i
eligibil a fi comercializat pe piaa comunitar.

165
 CONCLUZII. Infraciunile mpotriva mediului nconjurtor reprezint un fenomen cruia trebuie s i se
acorde toat atenia de ctre autoritile statale i supra-statale n sensul limitrii amplorii i efectelor sale. Pe lng
adevrul general valabil n sensul c trebuie depuse toate eforturile pentru a limita i sanciona un comportament care
ncalc legea (mai ales cea penal), acest tip de comportament infracional mai are o particularitate este un atentat
direct i ireversibil la bogia faunistic i floricol a lumii, la ecosistemele din diferite zone ale lumii, cu efecte
directe i de durat asupra ntregii planete. Ca exemplu, defriarea slbatic a pdurilor tropicale pentru
comercializarea de lemn i derivate, braconajul pe scar larg al animalelor carnivore i ierbivore mari din savana
african au efecte asupra echilibrului ecologic global, cu consecina unor schimbri climatice dramatice.
Date fiind acestea, la nivelul Uniunii Europene se contientizeaz tot mai mult necesitatea de a lupta contra
acestor fenomene infracionale, dar i imperativul de a coopera n aceast lupt, att n interiorul spaiului comunitar,
ct i cu state tere. Instrumente legislative, att la nivel comunitar, ct i la nivel internaional, exist, aa cum am
artat n acest referat. Totodat, autoritile publice naionale cu atribuii n combaterea acestor fenomene
infracionale (instane de judecat, Parchete, Poliie), ori organizaii internaionale i regionale precum INTERPOL
sau EUROPOL, obin an de an succese semnificative n lupta cu acest tip de criminalitate, de cele mai multe ori
transnaional.
ns, pentru limitarea semnificativ a acestui fenomen infracional, este necesar a se aciona n dou direcii
pe de o parte, o ntrire a cooperrii la nivel comunitar ntre autoritile naionale cu atribuii n combaterea acestor
fenomene (de la schimburi de informaii pn la aciuni comune), inclusiv pe linia armonizrii legislaiei naionale cu
cea comunitar i a aplicrii sale la nivelul fiecrui stat naional, iar pe de alt parte ntrirea autoritii statele n
statele exportatoare de astfel de produse ale vieii slbatice (mai ales din Africa i Asia), de cooperarea efectiv cu
aceste autoriti depinznd n proporie semnificativ succesul n combaterea acestor fenomene, dat fiind c obiectul
acestor activiti infracionale se afl mai ales n aceste state srace, slabe i mcinate de fenomene precum corupia
sau terorismul.

166