Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Rug Iisus S PDF
Rug Iisus S PDF
- ndrumator duhovnicesc -
Editura Agaton
Cuvnt nainte
Rugciunea nencetat
Privegheati dar n toat vremea,
rugndu-v (Luca XXI, 36).
Cu arhieresti binecuvntri
Galaction
Episcopul Alexandriei si Teleormanului
28 februarie 2002
La Srbtoarea Sfintilor Cuviosi
Ioan Casian Romanul si Gherman din Dobrogea.
8
Ierodiaconul Cleopa
Ierodiaconul Paraschiv Cleopa, fostul profesor ateu Cristian Motyka,
nsufletit de o credint vie si lucrtoare, a nceput s tipreasc crti de
credint, care l-au ridicat duhovniceste deasupra multor duhovnici tritori ai
rugciunii lui Iisus. A vizitat de mai multe ori mnstirile din Sf. Munte
Athos si a luat legtur cu cei mai iscusiti duhovnici care l-au nsufletit si
mai mult si l-au ndemnat s scrie si l-au binecuvntat pentru acest scop.
Tritor n Mnstirea Raru, este nsufletitorul rnduielii duhovnicesti
rvnite de multe mnstiri si de multi monahi care aspir spre o viat mai
nalt, mai deosebit*. Martor ocular la multe minuni ale Icoanei Maicii
Domnului Fctoare de Minuni de la Mnstirea Raru, a scris cartea cu
minunile Maicii Domnului la aceast mnstire, carte care nsufleteste cu
rvna si cu dragostea de Dumnezeu, de Prea Curata Fecioar - ocrotitoare
si mijlocitoare a ntregului neam omenesc - si de Hristos, Fiul lui Dumnezeu
si Mntuitorul nostru, al tuturor.
Arhim. Ioan Larion Neagoe
Staretul Mnstirii Sihstria Raru
I. Valoarea si puterea
Rugciunii lui Iisus
Ritmul respiratiei
Sfntul Nichifor recomand ca dup concentrarea mintii, aceasta s
fie introdus n inim odat cu inspiratia aerului care intr n plmni. La
nceput, pentru a avea un mijloc (suport) de a introduce mintea n inim,
Sfntul Ioan Scrarul ne spune ca s se lipeasc rugciunea de respiratia
noastr.
Aceasta se realizeaz n doi timpi: cnd inspirm, s urmrim cu
mintea coborrea aerului n plmni si s spunem: Doamne Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, iar cnd expirm aerul s spunem:
miluieste-m pe mine, pctosul !. Acest lucru se face pentru a permite
mintii s se fixeze pe rugciune si s se ntoarc n inim.
34
Respiratia ofer ns o nlesnire doar din punct de vedere
psihologic nu si spiritual. Aceasta deoarece unirea mintii si a inimii poate fi
fcut numai cu lucrarea Duhului Sfnt. Primim har numai prin pocint si
prin mplinirea Poruncilor lui Dumnezeu. Atunci cnd mintea va intra n
cmara inimii si se va ntlni haric cu Mntuitorul Iisus Hristos, va simti o
bucurie duhovniceasc deosebit, asemenea omului care a plecat de la
casa Tatlui Ceresc, n tara pcatelor, si acum s-a ntors din nou acas.
Cnd mintea se afl n inim nu mai are nevoie s se ajute de
respiratie, dar ea nu trebuie s lncezeasc, ci s spun nencetat
rugciunea: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe
mine pctosul !. n acest fel, mintea nu mai este distras si rmne
invulnerabil la diferitele ispite si n fiecare zi i creste dragostea pentru
Dumnezeu si pentru aproapele.
Plnsul si lacrimile
Sfintii Printi spun c plnsul este de dou feluri: un plns este fr
lacrimi si altul cu lacrimi.
Plnsul fr lacrimi este ntristarea cea dup Dumnezeu. Aceasta,
dup Sfntul Apostol Pavel: lucreaz pocinta fr prere de ru spre
mntuire (II Cor.7, 10). Dac pcatul naste ntristare, trebuie s stim c
scrba, cea dup Dumnezeu pentru pcat, mistuie pcatul. Dac aceast
ntristare se face din inim, cu pocint, naintea lui Dumnezeu, ea mistuie
pcatele (Sfntul Ioan Gur de Aur). Plnsul fr lacrimi este venirea n
sine a fiului risipitor (Luca 15, 17), iar acest plns l pot avea toti oamenii.
Plnsul cu lacrimi este mbrtisarea Printelui Ceresc fat de cei ce
se ntorc la pocint spune Sfntul Grigorie Palama. Acest plns cu lacrimi
este un dar al lui Dumnezeu, care se d unora din mila Lui si pe care nu
toti pot s-l aib.
Asadar, trebuie s stim c suspinele din inim si mhnirea mintii
pentru pcatele svrsite alctuiesc plnsul fr lacrimi. Acest fel de plns,
la multi si de multe ori, s-a fcut nainte-mergtor spre plnsul cel de-al
doilea, care vine cu izvorul lacrimilor, celor spre pocint.
Despre fericitul plns cu lacrimi pentru pcate, Sfntul Ioan Scraul
zice: Lacrimile cele de dup Botez, mai mare lucrare au dect nsusi
Botezul. Cci Sfntul Botez face curtire si iertarea pcatelor ce s-au fcut
mai nainte de Botez, iar izvorul lacrimilor celor de dup Botez le curteste
si pe cele cu care ne-am ntlnit dup Botez.
Este de trebuint s artm si de cte feluri sunt lacrimile. Aceasta
pentru a ntelege c nu orice lacrim este spre folosul mntuirii sufletelor
noastre:
1) - Mai nti, sunt lacrimile care se nasc din dragostea pentru Dumnezeu,
care ngras si veselesc fata omului (Scara, Cuv.7, 7, Pateric, cap.6
f.99 verso).
2) - Al doilea fel sunt lacrimile cele din frica de Dumnezeu. Acestea usuc
pe om (Idem).
3) - Al treilea fel, sunt lacrimile care se nasc din pomenirea mortii (Scara
7, 36).
4) - Al patrulea fel de lacrimi sunt cele care se nasc din pomenirea
muncilor Iadului (Pateric, Cap.7,9 f.99, C.2, pentru umilint, f.85).
39
5) - Al cincilea fel de lacrimi sunt cele care i vin omului din cugetarea la
pcatele sale (Scara, cuv.7, 42).
6) - Al saselea fel de lacrimi sunt cele care-i vin omului din ntristare si din
inima ndurerat (Scara, cuv.7, 65).
7) - Al saptelea fel de lacrimi sunt cele care vin de la Dumnezeu si lacrimi
care vin din nevointa omului (Scara, cuv.7, 25).
Aceste lacrimi, amintite pn aici, sunt lacrimi bune, care aduc omului
curtire de pcate si mngiere de la Dumnezeu, dup cuvntul
Sfintei Scripturi care zice: Fericiti cei ce plng, c aceia se vor
mngia (Matei 5, 4).
8) - n afara acestor feluri de lacrimi, mai sunt lacrimile cele mijlocii, care
nici nu folosesc si nici nu osndesc pe om. Asa sunt lacrimile firesti,
cu care plng printii pe copii sau copiii dup printi, sau prietenul
dup prieten sau cineva dup rudenia sa.
Ascultarea
Fr un printe duhovnicesc, nimeni nu poate nainta si nici nu poate
duce o viat curat. De aceea, ucenicul trebuie s caute un duhovnic sporit
n Rugciunea lui Iisus, de care s asculte si s fie binecuvntat.
Duhovnicul l va ajuta pe ucenic, att cu cuvntul, ct si tainic, l va
mprtsi cu darurile rugciunii.
Dup cum n viata lumeasc experientele se mprtsesc din
generatie n generatie, la fel se ntmpl si n viata duhovniceasc.
Duhovnicul fiind detintorul darului Rugciunii lui Iisus, l va mprtsi
ucenicului su, pe msura cresterii sale duhovnicesti.
Ne facem asculttori, nu pentru a disprea ca persoan, ci pentru a
face s dispar rul slsluit n noi, pentru a ne elibera de vointa proprie si
pentru ca Hristos s se nasc duhovniceste n inima noastr. Ne facem
asculttori pentru a ne putea naste duhovniceste.
Ascultarea este necesar si datorit primejdiei de a cdea n pcate.
Avva Dorotei spune: Nu sunt mai ticlosi, nici mai lesne porniti spre
cdere dect aceia care nu au pe nimeni ca s-i povtuiasc pe calea
mntuirii. Crestinul care nu este povtuit de duhovnic, pe calea mntuirii,
cade usor n cursele vrjmasului.
La nceput, el are rvn spre post si priveghere, spre isihasm si alte
fapte bune crestine. Apoi, putin cte putin, potolindu-se acea rvn si
neavnd pe cineva care s-l sftuiasc si s-i aprind rvna, pe
neobservate se stinge rvna si cade n trndvie si se face rob vrjmasilor
si, care-si bat joc de dnsul, dup cum le este voia. Sfintii Printi spun c:
De vei vedea pe cel tnr urcndu-se la Ceruri, dup voia sa, trage-l de
picior n jos, cci altfel l va lua n stpnire diavolii.
Si n lume, crestinii pot s ajung la msuri nalte, duhovnicesti, si s
se umple de Lumina Dumnezeiasc, dar trebuie s se roage mai mult.
41
Cel care a czut n pcate mari nu mai poate s se roage, pentru
c a ndeprtat de la el Harul Duhului Sfnt. ns, pentru ntoarcerea sa,
trebuie s citeasc Scrierile Sfintilor Printi si crti duhovnicesti, prin care
Duhul Sfnt i va lumina mintea.
Cel care s-a lepdat de lume si a venit la mnstire, unde ascult si
ntreab pe printele su duhovnicesc, sporeste mult mai usor
duhovniceste, pentru c:
1) - n primul rnd, nu las fru liber imaginatiei si gndirii pentru a gsi
rezolvri lucrrilor pe care le face. n acest fel, si curteste mintea nu
numai de gndurile cele rele si complexe, ci chiar si de cele simple,
adunnd-o astfel mai mult spre Rugciunea lui Iisus.
2) - n al doilea rnd, se nvat s ntrebe si s asculte. Iar a ntreba pe
printele duhovnicesc, nseamn a te mntui. Unde exist ascultare, acolo
exist smerenie, care este izvorul ascultrii. Astfel, duhul mndriei,
diavolul, nu poate ptrunde si nu poate aduce nfricosare sufletului nostru.
n timpul urcusului duhovnicesc, n aceast sfnt lucrare, ascultarea
este absolut necesar.
Trebuie s ncepem s ne rugm cu binecuvntarea unui printe
sporit duhovniceste. Printele este cel care ne cluzeste, cel care
stabileste programul vietii noastre duhovnicesti si canonul. El ne ajut s
mergem pe calea mprteasc a mntuirii.
Printele duhovnicesc ne arat voia cea Sfnt a Lui Dumnezeu.
Crestinii care vor s sporeasc n Rugciunea lui Iisus, trebuie s mearg
ct mai des la mnstiri (s participe la slujbele de zi si de noapte, s se
spovedeasc si, dac pot s stea mai mult timp, s participe si la muncile
binecuvntate). Aici vor primi mari binecuvntri ceresti si si vor vedea mai
mult ca oriunde patimile si neputintele n lumina Harului Dumnezeiesc.
nselarea diavolilor
Armele diavolilor
Cnd ne rugm, diavolul lupt asupra noastr cu nversunare. De ce
ne rzboiesc diavolii si prin ce metode? Din Patericul Egiptean aflm:
L-au ntrebat pe avva Agathon fratii, zicnd:
54
- Care fapt bun ntru petrecere are mai mult osteneal ?
Zis-a lor avva Agathon:
- Iertati-m, dar socotesc c nu este alt osteneal mai mare ca
rugciunea ctre Dumnezeu. Cci totdeauna cnd voieste omul s se
roage, atunci voieste vrjmasul diavol s-l ntrerup pe el. Cci diavolul de
nimic altceva nu se mpiedic, fr numai de ctre rugciunea cea ctre
Dumnezeu. Si toat petrecerea pe care o va face omul rmnnd ntru
dnsa, dobndeste odihna, iar rugciunea, pn la suflarea de pe urm,
are trebuint de nevoint.
Sfintii Printi ne nvat c omul se gseste, dac nu ntotdeauna sub
stpnirea demonilor, atunci n orice caz sub nrurirea si permanenta lor
vrjmsie. Demonii se nvrtesc mereu n jurul sufletului nostru si ncearc
prin orice mijloace s fac pe cel credincios s pctuiasc, fie prin simtiri
cnd obiectul pcatului este aproape, fie prin imaginatie cnd obiectul
pcatului este departe, sau prin rzvrtirea trupului.
Tacticile dusmnoase ale celui ru sunt cel mai evident prezente n
timpul rugciunii. Cei care se angajeaz n acest rzboi duhovnicesc, vd
pe diavoli luptnd mpotriva lor, cu furie, la fiecare pas. i vd folosindu-se
de toate mijloacele, ca s le ntoarc mintea de la Dumnezeu. Sfntul
Marcu spune: Cnd diavolul vede c mintea se roag n inim, atunci
strneste ispite mari si rutcioase. El urste de moarte pe oameni si ura
lui creste atunci cnd vede c oamenii tind s devin ngeri trupesti prin
rugciune si s ocupe locul lor din Cer, de unde au czut ei. Scopul
Rugciunii lui Iisus este ca s-L aduc pe Mntuitorul nostru Iisus Hristos
n inimile noastre si mprtia lui Dumnezeu s lumineze scnteia harului
ce este acum acoperit de cenusa pcatului. Este mplinirea strigtului:
Vie mprtia Ta !.
Cnd ne pregtim pentru rugciune, diavolii, n acelasi timp, se
pregtesc de lupt si atac. ns, pustnicii sunt obisnuiti cu aceste ispite si
nu se nspimnt cnd acestia atac. Diavolul caut s distrug unitatea.
El ntruchipeaz spiritul distrugerii permanente si este nceptorul ereziilor.
Dumnezeu vrea s uneasc, iar diavolul vrea s despart. Dumnezeu vrea
ca s salveze, iar diavolul vrea ca s distrug. El vrea ca s-l fac pe om
s se rzvrteasc mpotriva lui Dumnezeu si mpotriva Dumnezeiestii
Biserici Ortodoxe.
Inima este ntunecat de norul pcatului si lucrarea diavolilor din ea.
Pe suprafata inimii (nu nluntrul ei, pentru c numai Energia Necreat a
Sfntului Duh, fiind necreat, poate fi unit cu sufletul) diavolul si-a
proclamat autoritatea si stpneste totul. Cteodat pustnicii si simt inima
ca pe o grdin zoologic. Toate patimile luntrice sunt animale ce url.
Sfntul Grigorie Palama spune c astfel omul care este sortit s devin fiu
al lui Dumnezeu, dup har, devine asemenea fiarelor slbatice. Prin
55
Rugciunea lui Iisus, atunci cnd mintea a asimilat preadulcele nume
al lui Iisus, ne strduim ca Mntuitorul Iisus Hristos s coboare n inim, n
toat Slava Sa si s alunge pe diavol, care, dup ce a acoperit harul ce-l
gseste acolo, ntunec din nou sufletul nostru, cu diferite patimi. Astfel,
sufletul este luminat de prezenta lui Hristos, primind har peste har.
Asadar, cu ct Domnul coboar mai mult n inim, cu att diavolul dispare
cu urlete si dureri. S ne amintim de ntmplarea cu tnrul ndrcit, cnd
Domnul a zis: Duh surd si mut, ti poruncesc: Iesi din el si s nu mai intri n
el. Si rcnind si zguduindu-l cu putere, duhul a iesit (Marcu 9, 25-26). Este
normal ca diavolul s strige, s urle si s rcneasc pentru c Domnul a
venit s strice lucrrile diavolului (1Ioan 3, 8). Sfintii Printi nvat c
precum la rsritul soarelui fiarele se ascund si fug n pesteri si n stnci, n
culcusurile lor, n acelasi fel diavolii fug si se ascund, cnd soarele harului
rsare n inima noastr.
Ei ursc pe oameni si continu s-i atace dinafara inimii, spre a obtine
victoria asupra credinciosilor, prin toate mijloacele, pentru ca apoi s se
rentoarc n inim. Cnd harul lui Dumnezeu este ascuns: Atunci se duce
si ia cu sine alte sapte duhuri mai rele dect el (Matei 12, 45).
Imaginatia este cea mai viclean arm a lui satan: s imagineze
trecutul si viitorul, s imagineze lucrrile cele bune, s le imagineze pe cele
rele. Multime de gnduri vin si preocup mintea, nct aceasta nceteaz
s mai mediteze la numele lui Iisus. Diavolul ncearc s fac pe om s nu
mai arate interes pentru Dumnezeu si s nu-si mai exprime dragostea. n
primul rnd l nduplec s cheme n minte tot felul de greseli pe care le-a
comis n viata lui, n trecutul ndeprtat si cel apropiat.
Rzboiul nevzut
Nicodim Aghioritul spune: Precum atunci cnd sunt chemati la rzboi,
oamenii las toat grija cea lumeasc, asa si crestinii nceptori n cele
duhovnicesti, las toat grija cea lumeasc pentru mpratul lor, Iisus
Hristos, si si caut un duhovnic iscusit. Adic nu mai stau la ndoial ntre
pretul acestei lumi ntregi, dac le-ar da-o cineva, si pretul sufletului
57
ndumnezeit pentru viata cea vesnic. Trebuie, deci, s aib un
duhovnic iscusit, deoarece n cele duhovnicesti, tot ceea ce nu este din
povtuire rnduit si sub ocrotirea smereniei, duce la nselare si la o mai
mare cdere dect patimile.
Deci, de ndat ce nceptorul duhovnicesc leapd faptele omului
celui vechi sau lucrurile contra firii, va da de rzboiul gndurilor. A nu avea
gnduri este cu neputint, precum cu neputint este a opri vntul cu o
bucat de pnz. Iar dac sunt vremuri fr furtun, aceasta este dup
rnduiala Prea nduratului Dumnezeu. Diavolul caut s-i aduc aminte de
cele vechi si s-i ntoarc iarsi dragostea spre acelea. Cel mai adesea
dau rzboi cu mintea gndurile si chipurile cele de rusine. Nvala de
gnduri rele nu trebuie, ns, s descurajeze pe nceptor. Toat grija lui
trebuie s fie aceasta: s nu primeasc nimic din cele ce i se nlucesc
mintii, ci tinerea de minte s-i fie Hristos, Maica Domnului si Sfnta Cruce.
Lupta nceptorului este lupta izbvirii de patimi, adic a nu lsa
pruncii babilonesti (gndurile rele) s intre si s se fac brbati, cci greu i
va mai putea scoate. Cum se arat, trebuie s-i loveasc de piatra Hristos,
prin Rugciunea lui Iisus, pentru ca s nu ajung cu dnsii pn la lupt
(Psalm 136, 9). Cei nceptori pot vedea cum numele Mntuitorului Iisus
Hristos i izbveste de asupreala diavolilor, ceea ce i datoreaz cu o mai
mare smerenie naintea lui Dumnezeu, care le ia sau le usureaz lupta lor.
Partea nceptorilor este de a usca spinii patimilor din pmntul inimii si de
a nu se sui cu mintea n vzduhul mndriei, pentru c acolo bat diavoli mari
si i rup aripile.
Mintea trebuie s fie de straj la portile simturilor, ca s nu intre focul
pcatelor n cetatea sufletului. Aceasta este partea ascetic sau
nevoitoare. Pentru unii, nevointa este mare, pentru altii usoar, pentru altii
tine toat viata, iar pentru cei care nu judec pe nimeni si au gnduri bune
pentru toti oamenii, Mntuitorul Iisus Hristos le spune c: fr de nevoint
intr n mprtia Cerurilor.
Toat lupta nceptorului const n atentia care nu trebuie s
adoarm, cci un vrjmas i va semna neghina n tarina inimii. Prin
urmare, pe msur ce se va usca pmntul inimii de mocirle, trebuie s fie
cu atentie mrit, cci altfel pinea lui va fi amar. Fr uscarea izvoarelor
rele, fr scoaterea patimilor din rdcin, iar locul lor ars cu lacrimi de
pocint, fr netezirea scurmturilor pe care le-au fcut diavolii patimilor,
nu este cu putint de a ajunge n ceata a doua, a lupttorilor celor sporiti.
Pn ce cu desvrsire n-am ntors mnia si pofta de la cele de aici,
unde zceau contra firii, nc nu am scpat de omul cel vechi, nc nu
avem sufletul fecioar si parte de crinul bunei vestiri a nasterii lui
Dumnezeu n noi.
58
Ceata nceptorilor st sub fericirea srciei desvrsite. Nu este
nimic de care s fie inima lor prins, nici chiar de ei nsisi. Ct despre
patimi, singura lor avutie au risipit-o si au ajuns sraci de avutia aceea si s-
au fcut ca un crin n pustie.
Celor din ceata sporitilor (treapta iluminrii), dup ce au fost ntriti n
Dragostea Dumnezeiasc si au deprins mestesugul luptelor duhovnicesti,
le ngduie Dumnezeu lupta cu diavolii. Cei ajunsi n aceast treapt a
desvrsirii crestine se afl sub semnul fecioriei, al celor care s-au ntors la
starea de copil fr de patim, cci prunc ni s-a artat nou Iisus Hristos,
iar copilul crestea si se ntrea cu duhul, umplndu-se de ntelepciune si
harul lui Dumnezeu era n El. Luceafrul de dimineat va rsri n inimile
lor (2Petru 1,19), cci Dumnezeu este Lumin. Iar Sfntul Prooroc Isaia
spune: Atunci lumina ta va rsri ca zorile si tmduirea ta se va grbi
(Isaia 58, 8).
Cei din ceata desvrsitilor, care au ajuns n treapta ndumnezeirii,
bat rzboi cu diavolul si l ard necontenit, cu sabia Duhului Sfnt
(rugciunea). Dar, nu spre diavoli au cei desvrsiti atintit privirea, ci toat
fptura lor, absorbit n Dumnezeu, se face ca un prjol, ntr-un rug
nearztor si fiind strmutati de Dragostea lui Dumnezeu cu mintea n patria
cereasc, ard pe stpnitorul lumii acesteia diavolul, n inim, cu sabia
de vpaie a Duhului Sfnt. Lumina Dumnezeiasc creste tot mai mult n
inima lor, iar pruncul Iisus se face brbat desvrsit si vine plecndu-si
capul sub mna zidirii Sale, artndu-le astfel smerenia Sa, ca pe un
Botez. Acum ns, vine si satana cu ispita sa: Nu cumva avem o prere
nalt, pentru ndrznirea pe care o avem fat de Dumnezeu ? Cu un
cuvnt: Nu cdem n mndrie? Pe toate acestea le arde ns ascultarea
desvrsit de Dumnezeu, care lumineaz pe cei desvrsiti, ca un soare
al drepttii. Si, precum Iisus Hristos s-a fcut asculttor, pn la moartea
pe Cruce, de Printele Su, asa si n cei desvrsiti, vointa lui Dumnezeu,
cea mai urias putere, poart chipul celei mai desvrsite lepdri de sine.
Astfel, vointa noastr se face smerenie, cci dup cum ne spune Sfntul
Isaac Sirul: Desvrsirea este o prpastie de smerenie.
Dar are diavolul un duh duhul minciunii (cci al lui Dumnezeu este
Duhul Adevrului) si cu duhul minciunii ispiteste pe cei desvrsiti. Nu
cumva si iubesc viata viitoare? Si vicleanul diavol i arat ngeri de lumin
(2Corinteni 11, 14). Aici este bine-stiut o deosebire sigur ntre cele dou
duhuri. Ele au cte o lumin, ns lucrarea lor este diferit. Lumina Duhului
Sfnt e Lumina lui Hristos, care lumineaz pe tot omul ce vine n lume,
pentru c ne lumineaz s ne cunoastem cu adevrat ce suntem, fat de
sfintenia lui Dumnezeu. n Lumina Adevrului ne vedem multimea
pcatelor noastre. Pe msur ce sporeste Lumina lui Dumnezeu n noi,
vedem ct stricciune am fcut n vremea ntunericului necunostintei si al
59
pcatelor. Si astfel ne vedem cei mai mari pctosi. Sfintii sunt convinsi
de pcatele lor, de aceea, judecndu-se pe ei nsisi, vrednici de iad se vd,
dar mostenesc Raiul primind n dar mntuirea.
Diavolul minciunii are si el o lumin, ns la fel de mincinoas ca si el.
Pe cnd lumina cea adevrat ne arat pcatele noastre si din ele ne
smerim pn la Iad, duhul minciunii cu lumina lui ascunde pcatele din
ochii mintii noastre, pe care i-a nnegrit cu duhul mndriei, fcnd pe cel
care ptimeste aceasta s se cread fr de pcate si c este mntuit.
nselati sunt cei mndri, care nchisi n nestiinta lor sunt convinsi de
mntuirea lor, desi s-a ntrit n ei ntunericul cel mai dinafar al mndriei.
Privind viata sfintilor, ei se cred niste pctosi, convinsi de pcatele
lor, chiar dac fata le strluceste ca soarele. Cei desvrsiti nu simt numai
pcatele lor, ci c se afl n ei toate pcatele oamenilor (Galateni 6, 2-10).
n inima lor strbate durerea, sufer pentru durerile oamenilor, vor s se
jertfeasc pentru ei, vor s fie osnditi n locul lor. Aceasta este iubirea de
jertf, prjolul care aprinde cu darul Duhului Sfnt lumea, care cutremur
portile iadului si strneste mpotriv toat vlvtaia de ur sau ispita a
doua, prin durere.
Pe msura sporirii darurilor dragostei dumnezeiesti n noi, pe aceiasi
msur, diavolii aprind vpaia de ur asupra noastr. Dar, dac l rugm
pe Mntuitorul Iisus Hristos, El va lupta pentru noi crestinii, biruind ca un
Dumnezeu. Pe cel desvrsit, n timpul ncercrilor, l vor prsi prietenii si
i se vor face potrivnici, l vor huli, l vor osndi cei din casa lui, va fi dat n
minile vrjmasului. Viforul iadului va fi asupra lui, doar-doar l va desprti
de Dragostea lui Dumnezeu. Acesta este focul celei mai mari ncercri si
suferinte, n care l curteste Dumnezeu pe om, cnd nsusi El se ascunde,
din Dragostea sa Dumnezeiasc, si las s se prvleasc asupra lui
puhoaie de ur, care vor cuta s-l nghit. De Dragostea lui Dumnezeu,
ns, nimic nu-l mai desparte. El spune, mpreun cu Sfntul Apostol Pavel:
Cine ne va desprti pe noi de Dragostea lui Hristos? Necazul sau
strmtoarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de mbrcminte, sau
primejdia, sau sabia?
Precum este scris: Pentru Tine suntem omorti toat ziua, socotiti am
fost ca niste oi de njunghiere. Dar, n toate acestea, suntem mai mult
dect biruitori, prin Acela care ne iubeste. Cci, sunt ncredintat c nici
moartea, nici viata, nici ngerii, nici stpnirile, nici cele de acum, nici cele
ce vor fi, nici puterile, nici nltimea, nici adncul si nici o alt fptur nu va
putea s ne despart pe noi de Dragostea lui Dumnezeu, cea ntru Iisus
Hristos, Domnul nostru (Romani 8, 35-39). Iat ce trebuie s fie omul dup
fire un dumnezeu dup har (Psalm 91, 6).
60
S nu ne spimntm deci de acest rzboi mpotriva satanei cci
este un rzboi duhovnicesc al crui scop este mntuirea sufletului, iar
mntuirea sufletului trebuie s fie principala grij a crestinului. Acest rzboi
este lupta noastr, nu mpotriva crnii si a sngelui, ci mpotriva
stpnilor ntunericului acestui veac si mpotriva duhurilor ruttii de sub
cer (Efes. 6, 12). Cmpul de btlie este inima noastr Durata
rzboiului este toat viata noastr (Nicodim Aghioritul). Nu ne luptm
trupeste armele luptei noastre nu sunt trupesti (2Cor.10, 3-4). Stati deci
tari, avnd mijlocul vostru ncins cu adevrul si mbrcndu-v n platosa
drepttii, ncltati picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia pcii. n
toate luati pavza credintei, cu care veti putea stinge toate sgetile
arztoare ale vicleanului. Luati coiful mntuirii si sabia Duhului, care este
cuvntul lui Dumnezeu (Efes.6, 14-17).
Numai dup biruinta n acest rzboi (singurul rzboi sfnt!) vom putea
auzi Pacea Mea o dau vou si Slava Mea o dau vou. Celui ce va birui
i voi da s mnnce din pomul vietii care este n mijlocul Raiului lui
Dumnezeu nu va avea moartea cea de-a doua (a sufletului) i voi da s
sad cu Mine pe tronul Meu si va vedea un cer nou si un pmnt nou
(Apoc.2:7,11; 3:21; 21:1)
Rtcirea mintii
Iosif Sihastrul Vatopedinu ne nvat c rugciunea ciclic dinluntrul inimii
nu se teme niciodat de rtcire. Celelalte rugciuni presupun o oarecare
temere, deoarece apare foarte usor imaginatia.
Ct de mare este rtcirea mintii si ct de greu de nteles! Pentru c
atunci cnd harul se apropie de om, mintea - pasrea, cum i spune Avva
Isaac - caut s intre peste tot, s ncerce totul. ncepe cu zidirea lui Adam
si ajunge n profunzimi si nltimi, de unde dac Dumnezeu nu-i spune
ea nu se mai ntoarce.
Cnd se nmulteste harul, mintea este rpit n vederea cea
dumnezeiasc si inima se aprinde de iubirea cea dumnezeiasc si arde
toat de dragoste dumnezeiasc. Atunci, mintea se afl n ntregime unit
cu Dumnezeu, se topeste precum se topeste fierul cnd se apropie de foc.
Natura fierului nu se schimb, dar atta timp ct rmne n foc este una cu
focul, iar cnd se scoate din foc, revine din nou n starea lui natural de
material tare.
Atunci linistea domneste n minte si pacea se asterne n tot trupul.
Atunci omul se roag cu cuvintele lui si cu rugciuni alctuite de el si se
urc la vederea cea dumnezeiasc, fr ca mintea s fie nchis n inim.
Rugciunea mintii este fcut pentru a veni harul. Cnd vine harul,
mintea nu se mai mprstie. Si cnd mintea rmne pe loc, foloseste tot
felul de rugciuni, le ncearc pe toate.
Celelalte feluri de rugciuni nu sunt gresite, dar se poate cdea usor
n greseal, dac mintea nu s-a curtit pe deplin si primeste fel de fel de
65
imaginatii, n loc de vedere duhovniceasc. Dac pe malul mrii se afl
un izvor de ap curat, atunci cnd avem furtun pe mare, apa mrii se
amestec cu apa curat a izvorului. Orict de ntelept ai fi, nu poti s separi
apa curat. La fel se ntmpl si cu mintea, dac o expunem furtunii
gndurilor.
Si mai ia aminte la urmtoarele: Demonii sunt duhuri. Sunt nruditi cu
duhul nostru si cu mintea. Iar mintea este cea care hrneste sufletul
pentru c mintea aduce orice vedere si miscare mental n inim; iar inima
este nselat prin amestec si confuzie, asemenea izvorului care se vars n
mare. Atunci se ntunec si se nnegreste sufletul. Din momentul acela, n
locul vederii dumnezeiesti, el primeste continuu numai nchipuiri. n felul
acesta au aprut rtcirile si ereziile.
Cnd omul se umple de har si este mereu atent si nu se descurajeaz
niciodat, nu are ncredere n sine, ci are fric de Dumnezeu ct trieste,
atunci de se apropie cel ru ntelege imediat c se ntmpl ceva
nefiresc, ceva anormal. n aceast situatie, toate puterile sufletului cer de la
Dumnezeu ajutor. Caut pe Cel care a adus toate de la nefiint la fiint si
care tine totul. Numai Acesta este n msur s separe ape de ape.
Si, rugndu-te cu lacrimi, nselciunea dispare si nveti cum s fugi de
orice rtcire. Apoi, trind de multe ori astfel de experiente, devii ceea ce
se cheam un om practic si fr msur dai slav lui Dumnezeu si-I
multumesti pentru c ti deschide mintea ca s cunosti capcanele si
mestesugirile celui ru si s te feresti de ele.
Cel care va fi prins n rtcire, dac va face ascultare de un printe
duhovnicesc, poate s scape de rtcire si de diavol. De aceea vrjmasul l
sftuieste si se strduieste mereu s-l conving s nu se ncread n
nimeni, ci s primeasc numai propriile gnduri, s cread numai n
puterea lui de a distinge lucrurile si duhurile. ntr-un astfel de cuget
nesmerit si face cuib egoismul, mndria cea luciferic a tuturor celor
rtciti, care nu vor cu nici un chip s renunte la rtcirea lor.
Asadar, Domnul Hristos care este Lumina cea adevrat, s
lumineze si s ndrepte pasii tuturor celor rtciti care nu vor cu nici un chip
s renunte la rtcirea lor.
Treptele rugciunii
Rugciunea are mai multe trepte:
1) - Rugciunea oral este cea dinti treapt a rugciunii. Cnd ne
rugm cu limba, cu gura si cu buzele, suntem n treapta cea mai de jos a
rugciunii. Despre acest fel de rugciune, Duhul Sfnt ne zice: Cu glasul
meu ctre Domnul am strigat (Psalm 141,1) si aduceti Domnului roada
buzelor voastre (Romani 10, 13; 8, 15). Dac am fi multumiti s rmnem
numai n aceast treapt a rugciunii, atunci avem pomenirea lui
71
Dumnezeu numai n gura si pe limba noastr, iar cu mintea si cu inima
ne aflm departe de El (Isaia 29, 13). Totusi, si acest fel de rugciune este
necesar, pentru c astfel ncepem a ne nvta s ne rugm. Acest fel de
rugciune, pe care Sfintii Printi o numesc plugria sufletului, este
slavoslovie si rugciune ctre Dumnezeu, care se face prin cntarea de
psalmi de tropare, de canoane sau alte rugciuni care se afl n Ceaslov,
Acatistier si alte crti de slujb.
Rugciunea oral
si viata lucrtoare
Primul fel de rugciune este rugciunea cea mai de jos, adic
rugciunea vorbit sau rugciunea gurii. Desi este cea mai slab
rugciune, ea are temeiuri n Sfnta Scriptur: Cu glasul meu ctre
Domnul am strigat (Psalm 141, 1) Si L-am nltat pe El cu limba mea,
Aduceti Domnului roada buzelor voastre (Romani 10, 13; Galateni 4, 6).
Rugciunea gurii este nceputul rugciunii. Dup cum nici un lucru nu
este fr de nceput, afar de Dumnezeu, tot astfel si rugciunea are un
nceput. Pentru cei care sunt la nceputul rugciunii, Sfintii Printi le
rnduiesc acestora, ca mpreun cu lucrarea poruncilor lui Hristos, s ia
parte la cntarea ndelungat a psalmilor, a canoanelor si a troparelor,
statornicite de Duhul Sfnt spre slavoslovia lui Dumnezeu n Biseric si ca
rugciuni personale.
Aceast rugciune oral ne este lsat de Sfintii Printi numai pentru
un timp, ca apoi, treptat, s trecem la treapta lucrrii rugciunii mintii, iar nu
s petrecem n rugciunea cntat pn la sfrsit. Sfntul Grigorie Sinaitul
zice: Ce este mai copilros dect faptul c rostim cu gura rugciuni, ne
lsm ademeniti de o prere plin de bucurie, gndind despre noi c facem
ceva mare, mgulindu-ne numai pentru cantitate si hrnind prin aceasta pe
fariseul nostru cel dinuntru. Sfntul Grigorie zice c: Dac ne este
ngduit s cntm cu glasul, apoi pentru lenevirea si necunoasterea
noastr s-a fcut aceasta, cu scopul ca noi s ncepem si s ne ridicm
pn la adevrata rugciune (Sbornicul 2, 186).
ns, numai aceast cntare cu gura si cu glasul din afar, nu poate
elibera pe om de patimile cele dinuntru, dup cum spune un avva din
Pateric: dac lucrarea dinuntru, dup Dumnezeu, nu-i va ajuta omului,
atunci n zadar se osteneste n cele dinafar. Acest lucru l arat si Sfntul
78
Isihie Sinaitul, zicnd: Dac omul nu face voia lui Dumnezeu si legea
Lui nluntrul inimii sale, atunci nici n afar nu le va mplini cu usurint
(Filocalia, vol.4, p.85).
Sfntul Grigorie Sinaitul i sftuieste, pe cei care nu au sporit n
rugciunea tainic a inimii, urmtoarele: Unii ca acestia trebuie s citeasc
multe rugciuni, petrecnd nencetat n multe si felurite rugciuni. Chiar si
peste msur, pn cnd de la astfel de nevoint a rugciunii, plin de
durere, se va nclzi inima lor si va ncepe n ea lucrarea rugciunii
gnditoare cu mintea. Iar cine va gusta, n sfrsit, din acest har, trebuie s
fac rugciunea vorbit cu msur si s petreac mai mult n rugciunea
mintii din inim, dup cum ne-au poruncit Sfintii Printi. Iar Sfntul Grigorie
Sinaitul zice: Noaptea sau ziua de te va nvrednici Domnul si vei simti n
tine o rugciune curat si nerisipit, las toate pravilele tale si srguieste-te
din toat puterea s te lipesti de Domnul Dumnezeul tu, cu rugciunea din
inim, si El ti va da Lumina n inim cu lucrarea duhovniceasc.
Iar n caz de slbire sau de rtcire, trebuie s se apuce din nou s
rosteasc rugciuni multe cu gura si s citeasc mult din scrierile Sfintilor
Printi. Si s fac aceasta pn cnd se va nclzi iar n rugciunea
luntric.
Iar Sfntul Diadoh al Foticeii ne nvat: Cnd sufletul este plin de
rodurile sale firesti, si face cu glas mare si cntarea de psalmi si vrea a se
ruga mai mult cu gura, dar cnd se afl sub lucrarea Duhului Sfnt, cnt si
se roag ntru toat destinderea si dulceata numai cu inima (Filocalia
vol.1, p.367). Iar, cnd suntem apsati de mult tristete, trebuie s facem
rugciuni si cu glasul putin mai mare, lovind sufletul cu sunete n ndejdea
bucuriei, pn cnd norul greu se va mprstia de valurile melodiei
(Filocalia, vol.1, p.373).
Este adevrat si faptul c orice lucrare va face omul spre slava lui
Dumnezeu, aceasta este si are putere de laud lui Dumnezeu. Chiar si un
singur gnd despre Dumnezeu, rsrit si ntrit n mintea noastr, vine
totdeauna de la Dumnezeu n sufletele noastre. Apoi zice: Cel cu grij
sfnt poate, dup cum spune Sfntul Apostol Pavel, s le fac toate spre
slava lui Dumnezeu, fiindc fiecare lucru, fiecare cuvnt si fiecare miscare
a mintii are putere de laud. De aceea, dreptul de mnnc sau bea, sau
altceva de va face, toate acestea le face spre Slava lui Dumnezeu. Zice
Marele Vasile, n tlcuirea psalmului 118, la versetul: Gura mea am
deschis si am tras duh (v.131) c aici este vorba despre gura omului
luntric, prin care crestinul primeste cuvntul lui Dumnezeu, cel de viat
fctor, ca pe o pine ce se pogoar din Cer:
Sfntul Isaac Sirul, vorbind despre aceast rugciune, zice: Sfintii
Printi aveau obiceiul ca toate miscrile cele bune si lucrrile duhovnicesti
79
s le svrseasc cu rugciune. Si mai zice: Este cu cuviint s
cunoastem cum c toat grija mintii pentru cele bune ntru Dumnezeu si
toat cugetarea celor duhovnicesti, se consider ca rugciune si nluntrul
acesteia se cuprinde, ori de ai zice de vorbiri, de citiri, ori de glasuri ale
gurii spre slavoslovia lui Dumnezeu, ori grija cea cu mhnire ntru Domnul,
ori nchinciunile trupului, ori cntarea de psalmi, ori stihuri, ori altele din
celelalte prin care se face nvttura rugciunii celei curate.
Asadar, din Scrierile Sfintilor Printi vedem c este si o rugciune prin
fapte sau prin activitate, cnd omul se afl lucrnd fie cu mintea, fie cu
gura, fie cu trupul, orice fapt bun spre slava si plcerea lui Dumnezeu.
Toate aceste fapte bune se consider mai mult rugciune dinafar si mai
putin dinuntru, prin care omul slveste cu mintea si cu inima pe
Dumnezeu si cu care, cei mai rvnitori si iubitori de Dumnezeu, se silesc
spre a ajunge la o unire si mai profund cu El. Sfntul Serafim de Sarov,
artnd c n lucrarea faptelor bune din afar, intr si rugciunea vorbit,
zice astfel: Calea vietii celei lucrtoare o alctuieste postul, nfrnarea,
privegherea, ngenuncherile, rugciunea gurii si celelalte nevointe trupesti.
Acestea alctuiesc calea cea strmt si cu scrbe care, dup cuvntul lui
Dumnezeu, duc pe om la viata cea vesnic (Matei 7, 14) Apoi, artnd c
de la aceast viat lucrtoare din afar, a faptelor bune si a rugciunii cea
mai de jos, omul pseste pe treapta vietii contemplative si nalte, zice:
Fiecare om care doreste s nceap s petreac viat duhovniceasc,
trebuie s nceap de la viata cea lucrtoare si pe urm s ajung la cea
contemplativ cu mintea (Sbornicul 2, p.179).
Deci, viata lucrtoare ne ajut s ne curtim de patimile cele
pctoase si s ne ridicm la treapta desvrsirii celei lucrtoare, iar prin
aceasta ne croieste drum spre viata contemplativ cu mintea. Acest lucru l
adevereste dumnezeiescul Printe Grigorie Teologul, zicnd: De
contemplare se pot apropia, fr primejdii, numai cei desvrsiti n urma
ncercrilor.
Sfntul Ignatie Briancianinov, artnd cum trebuie evitat nselarea de
la diavoli, de ctre lucrtorii rugciunii mintii si a inimii zice: Rugciunea
fcut cu gura, oricine ar face-o nu va cdea n nselarea vrjmasului. De
aceea, mai nti de toate, trebuie s ne tinem tare de rugciunea fcut cu
gura, iar mai pe urm de cea a mintii, fcut cu smerenie. Rugciunea
oral este util si cnd mintea noastr este risipit si tulburat de gnduri,
n timpul activittilor zilnice sau cnd ne sculm din somn cu mintea risipit.
Atunci s cntm Doxologia, tropare si alte rugciuni ctre Dumnezeu si
Preacurata Sa Maic si ctre Sfinti. Vom observa atunci c mintea noastr
ncepe s se adune si ne putem concentra mai usor la rugciune.
Rugciunile care strbat ca fulgerul spre Cer, sunt rugciunile scurte,
stihuri din psalmi, din Acatiste si Prochimene:
80
Iisuse Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m !
Bucur-te Mireas, pururea Fecioar !
Bucur-te, bucuria noastr, acoper-ne pe noi de tot rul, cu
cinstitul tu acopermnt !
Cnd nu avem timp s citim canonul de rugciune, s spunem de
multe ori: Bucur-te Mireas, Pururea Fecioar! Iisuse, Fiul lui Dumnezeu,
miluieste-m! De asemenea, s ne rugm si ctre ceilalti sfinti la care
avem evlavie (Bucur-te Sfinte Ioane, naintemergtorule!, etc).
De cte ori ne rugm cu credint si smerenie: Doamne Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugciunile Preasfintei Nsctoare de
Dumnezeu si ale tuturor sfintilor Ti, miluieste-ne pe noi! Dumnezeu ne
miluieste si ne ntreste cu darul Su. Pentru c dup cum spune
Mntuitorul nostru Iisus Hristos: Si care tat dintre voi, dac i va cere fiul
pine, oare i va da piatr ? (Luca 1, 11). Cei ce cer si se roag cu
Rugciunea lui Iisus, slbesc puterea diavolilor si cutremur ntreg iadul.
Dar a rmne la aceast rnduial de rugciune, care se face numai
cu gura, cu limba si cu buzele si a nu ne sili s nvtm s ne rugm cu
mintea si cu inima, este o mare greseal si o mare pagub duhovniceasc
pentru sufletele noastre si, totodat, o abatere de la lucrarea dreapt a
rugciunii.
Dup o perioad de timp, n care vom creste duhovniceste, vom
nainta pe celelalte trepte ale rugciunii. Iar cnd rugciunea se va pogor
nluntrul inimii noastre, atunci cu usurint vom mplini poruncile lui
Dumnezeu.
Rugciunea mintii
si viata contemplativ
Vmile inimii
Vama imaginatiei
Sfntul Teofan Zvortul spune, despre rugciunea mintii din inim,
urmtoarele: n ordinea fireasc a desfsurrii puterilor noastre, n
trecerea de la cele dinafar la cele dinuntru, spre inim, prima vam care
poate vtma lucrarea rugciunii, ncercnd s opreasc mintea s se
pogoare n inim, este vama imaginatiei. De aceea, trebuie s ne ferim
de ea ct mai mult cu putint.
Pentru ca s ajungem n chip multumitor, la adevratul loc dinuntru,
adic din inim, trebuie s tinem minte c cea mai simpl lege a rugciunii
este: s nu ne nchipuim nimic. Cugetarea la lucrurile sfinte si
nchipuirea lor sunt potrivite n vremea meditatiilor evlavioase, iar nu n
timpul rugciunii. Pentru c imaginatiile, orict de sfinte ar fi ele n timpul
rugciunii, tin luarea aminte afar de inim, iar atentia noastr trebuie s fie
nluntrul inimii.
Concentrarea atentiei n inim este punctul de plecare a unei
rugciuni fcute cum se cuvine si ntruct rugciunea este calea prin care
ne suim la Dumnezeu, abaterea atentiei de la inim este o abatere de la
aceast cale.
Cnd mintea noastr ncepe s se coboare n cmara inimii, pentru a
se ntlni acolo cu Mntuitorul Iisus Hristos, care se afl n inima noastr
de la Sfntul Botez (Galateni 3, 27) ncepe rzboiul nostru cu pcatele
noastre, cu oamenii pctosi si cu diavolii. Trebuie s ne rugm cu
smerenie, n orice loc, dar mai ales n Biseric, pn cnd darul lui
Dumnezeu se va pogor si va lumina mintea noastr si va alunga pe
demoni.
Vama ratiunii
Dac am trecut cu darul lui Dumnezeu de vama imaginatiei, vom
ajunge la vama ratiunii. De vama ratiunii este mai greu de trecut dect de
vama imaginatiei. Att gndurile omenesti, ct si gndurile provenite de la
diavolii arhiconi, care cunosc foarte bine Sfnta Scriptur, vor cuta s
ntrerup rugciunea noastr, prin diferite gnduri si cugetri teologice,
filozofice si pctoase.
91
De aceea, mintea noastr trebuie s se pogoare n inim cu o
singur cugetare: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-
m pe mine, pctosul. Mintea noastr poate fi cobort mai usor n inim
zicnd Rugciunea lui Iisus pe respiratie si concentrndu-ne atentia pe
cldura duhovniceasc care apare n inim. Si de aceast vam a ratiunii
trebuie s trecem fr s ne oprim ca s cugetm si astfel s ne putem
cobor cu darul lui Dumnezeu, cu mintea n inima noastr.
Cei care se opresc la aceast vam a ratiunii, ajung la al doilea chip
nendrepttit al rugciunii, care are ca trstur deosebit faptul c mintea
rmne n cap si vrea singur s pun rnduial si s le crmuiasc pe
toate cele din suflet. Din osteneala ei, ns, nu iese nimic. Mintea alearg
dup toate, ns nu poate nvinge nimic, ci sufer numai nfrngeri.
Acesta este cel de-al doilea chip al rugciunii si al lurii aminte si al
folosirii atentiei n vremea rugciunii. Cine doreste mntuirea, trebuie s fie
foarte atent si s observe vtmarea pe care si-o pricinuieste sufletului
oprindu-se la aceast vam a ratiunii. Acest chip nendrepttit al rugciunii
este, totusi, mai bun dect cel dinti. Cuviosul Teofan numeste acest fel de
rugciune: rugciunea mintii n cap.
Rugciunea inimii
Prin rugciunea inimii ntelegem unirea mintii cu inima sau coborrea
mintii n inim pentru a petrece acolo nencetat cu Hristos, prin rugciunea
cea de tain. Unirea mintii cu inima const n a uni gndurile duhovnicesti
ale mintii cu simturile duhovnicesti ale inimii. Atunci se zmisleste
rugciunea cea de foc a inimii, fr gnduri si fr imaginatie. Atunci se
face unirea duhovniceasc ntre Mire si mireas, ntre Hristos si inim.
Atunci Hristos vorbeste tainic n inima noastr si diavolii nu mai au nici o
putere asupra noastr.
Dup nvttura Sfintilor Printi, esenta lucrrii n vremea rugciunii
inimii este: de a sta cu mintea n inim si de a striga ctre Dumnezeu:
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine
pctosul ! (Sbornicul II, p.343-344).
Unii, n vremea lucrrii rugciunii, se opresc la imaginatie, altii la
lucrarea mintii. Dar, pasul cel adevrat l fac cei care, trecnd peste aceste
popasuri, ajung cu mintea n inim si se ascund n ea.
Dumnezeiescul Sfnt Printe, Isaac Sirul, spune c linistea si
cugetarea la moarte ne ajut la rugciunea inimii si la apropierea noastr
de Dumnezeu: Linistea s o iubim noi, fratilor, pn se va omor lumea din
inima noastr. Totdeauna s ne aducem aminte de moarte, c prin aceasta
ne putem apropia de Dumnezeu n inima noastr.
Sfntul Varsanufie, artnd c prin osteneal si durerea inimii se
agoniseste rugciunea inimii spune: Osteneste-te cu durere de inim s-ti
agonisesti cldura duhovniceasc si rugciunea, si Dumnezeu ti le va da
95
pe amndou. Numai s stii c uitarea le izgoneste pe acestea,
nscndu-se n noi din nepsare si din lene.
Sfntul Printe Isaac Sirul spune c cel nemilostiv nu-si poate curta
inima de patimi: Fie ntru tine, frate, totdeauna biruind cumpna
milosteniei, pn cnd vei simti acea mil pe care o are Dumnezeu ctre
lume. Cci inima nevirtuoas si nemilostiv niciodat nu se curteste. Iar,
n alt loc, artnd folosul simtirilor duhovnicesti ale inimii, zice: Inima care
a primit simtirea celor duhovnicesti si a vederii veacului viitor, se face cu
nestiint ntru pomenirea patimilor, tot n asa fel n care omul stul de
hrana bun se ngretoseaz de hrana proast care ar fi pus naintea lui.
Apoi arat c de nu va ur omul din inim pcatul, nu poate s se
izbveasc de el: Pn cnd nu ar ur din inim cu adevrat cineva pricina
pcatului, nu se slobozeste de dulceata lucrrii lui. Despre folosul cel mare
pe care l are omul din rugciunea fcut cu inima, zice: Cel ce voieste a
vedea pe Domnul nluntrul su, trebuie s lucreze ca s-si curete inima
prin necontenita pomenire a lui Dumnezeu, pentru c nfricostor este
dracilor si iubit de Dumnezeu si ngerilor Lui, cel ce cu rvn fierbinte caut
n inima sa pe Dumnezeu, noaptea si ziua.
Sfntul Isaac Sirul, artnd c cine va ajunge la petrecerea cu
rugciunea curat a inimii, ajunge la captul tuturor faptelor bune, zice:
Cnd se va nvrednici cineva de petrecerea nencetat n rugciunea
inimii, a ajuns la captul tuturor faptelor bune si de aceea s-a fcut locas al
Sfntului Duh. Dac cineva nu a primit cu adevrat darul Mngietorului,
nu poate s petreac n rugciunea aceasta si s o svrseasc cu
odihn.
Rugciunea curat
Progresul n rugciune se poate judeca dup obiectul rugciunii, dup
concentrarea mai mult sau mai putin desvrsit si dup starea de liniste a
sufletului care se roag. Dup Sfntul Isaac Sinul, progresul n rugciune
se msoar dup mputinarea cuvintelor si nmultirea lacrimilor (Fil. Rom. I,
pag. 144). Lacrimile din rugciunea ta, sunt un semn al milei lui
Dumnezeu, de care s-a nvrednicit sufletul tu n pocinta ta.
Sfntul Evragrie recomand ca mai nti s ne rugm ca s ne curtim
de patimi, n al doilea rnd ca s ne izbvim de nestiint si de uitare si n al
treilea rnd s ne izbvim de toat ispita si de prsire (a lui Dumnezeu).
(Fil. Rom. I. Pag. 80). Acestor trei feluri de rugciune, deosebite dup
cuprinsul lor, le corespunde cele trei faze ale urcusului duhovnicesc:
desptimirea, iluminarea si ndumnezeirea.
Rugciunea curat este rugciunea desvrsit, este rugciunea
pe care o face mintea care a ajuns la capacitatea de a alunga usor si
pentru mult vreme orice gnduri n vreme ce se roag. Prin rugciunea
inimii rugciunea curat se ntelege unirea mintii cu inima, sau coborrea
mintii n inim pentru a petrece acolo nencetat cu Hristos prin rugciunea
cea de tain. Printii cei duhovnicesti spun c rugciunea este respiratia
sufletului, fiindc prin ea omul respir n Duhul Sfnt. Prin aceast
respiratie a sufletului n Duhul Sfnt, ncepe n inima omului viata crestin. (
Sbornicul II, p. 423 428).
Unirea mintii cu inima, const n a uni gndurile duhovnicesti ale mintii
cu simtirile duhovnicesti ale inimii. Atunci se zmisleste rugciunea cea de
foc a inimii, fr gnduri si fr imaginatii. Atunci se face unirea
duhovniceasc ntre Mire si Mireas, ntre Hristos si inima noastr. Atunci
Hristos vorbeste tainic n inima noastr si diavolii nu mai au nici o putere
asupra noastr. Rugciunea desvrsit, este rugciunea curat, pentru c
nu mai are nici un obiect si nu mai foloseste nici un cuvnt, ci mintea
adunat din toate, este constient c se afl n fat cu Dumnezeu.
Dar la aceast rugciune ajunge crestinul numai dup ce a dobndit
libertatea de patimi. Pentru c nici mcar gndurile nevinovate nu mai
trebuie s tulbure mintea n vremea rugciunii desvrsite.
Domnul nostru Iisus Hristos ne-a spus: Strmt este poarta si ngust
este calea care duce la mprtia Cerurilor. Aceast cale strmt este
viata nevoitoare si ascetic n Dumnezeu spre care se ndreapt oricine
doreste n aceast lume mprtia Cerurilor. Viata ascetic naste n om
97
omorrea patimilor, iar omorrea patimilor naste nstrinarea mintii de
lume si de vrjmsia diavolilor. Sfntul Isaac Sirul artnd folosul simtirilor
duhovnicesti ale inimii zice: Inima care a primit simtirea celor duhovnicesti
si a vederii veacului viitor se face cu nestiint ntru pomenirea patimilor, tot
n asa fel n care omul stul de hrana bun se ngretoseaz de hrana
proast care ar fi pus naintea lui.
Cine reuseste s-si omoare patimile printr-o vietuire nevoitoare, n
sufletul su va strluci o raz dumnezeiasc, care nstrineaz mintea sa
de lumea aceasta si l ndeamn spre mpotrivirea si lupta cu diavolii. Iar
nstrinarea de lume si mpotrivirea si ura fat de diavoli, nasc ndejdea si
ncrederea n Dumnezeu. Din acea clip omul va cere ajutorul lui
Dumnezeu, pentru a-l birui pe diavol. Si cere ajutorul lui Dumnezeu
nencetat, deoarece diavolul nu nceteaz a purta rzboi cu omul pn n
ceasul mortii trupesti a acestuia. De aceea si omul cere lui Dumnezeu s-i
dea ajutorul si puterea pentru a se putea mpotrivi totdeauna la toate
atacurile diavolului si s se pzeasc astfel nevtmat de sgetile ascunse
si nfricosate. Iar Dumnezeu i va da ajutor mereu la cererea sa deoarece
spune: Cereti si vi se va da. Si astfel ajutorul permanent pe care l cere
omul de la Dumnezeu pentru a birui mereu pe neadormitul demon, nu este
altul dect cercetarea neadormit si nencetat a rugciunii mintii si a
inimii, care dac se va da omului de la Dumnezeu Tatl, va prinde rdcini
n inima curat, asa cum prinde rdcin smnta care cade n pmnt
bun. Iar smnta rugciunii ndulceste mintea, nclzeste inima si d
mngiere sufletului cu Harul ei dumnezeiesc. Asa nct, de acum, sufletul
ncepe s dea roade din rugciunea inimii mai nti 30, apoi 60 si la sfrsit
100. Acest lucru se ntmpl astfel deoarece rugciunea inimii, nu se d
omului la o msur desvrsit de la nceput. De multe ori Dumnezeu nu
ne d de ndat ceea ce cerem, pentru a ne arta noi struinta noastr
pn la sfrsit, devenind astfel mai fierbinti n rugciune ca la nceput.
La rugciunea curat ajunge mintea care nu mai are nici o
imaginatie, nici o idee, nici un gnd dect gndul fr form la Dumnezeu.
Acum mintea ne nu mai cere dect mila lui Dumnezeu, simtindu-l ca pe
Stpnul de a crui mil depinde. Dac i se cere celui ce se strduieste
dup desvrsire, s-si fac rugciunea nencetat, chiar dac o pomenire
ct mai deas a numelui lui Iisus nu exclude gndurile nevinovate, aceasta
se face ca un mijloc de mentinere a mintii n curtie (Sf. Marcu Ascetul, Fil.
Rom. Pag. 304) si pentru c nu poate ajunge nimeni la rugciunea curat,
dac nu s-a obisnuit s aib nencetat pe Dumnezeu n cuget (prin
Rugciunea lui Iisus), dac nu i-a devenit dulceat gndul la Dumnezeu.
De aceea rugciunea curat, este flacra care se ridic din ce n ce mai
des, din focul rugciunii nencetate.
98
Sfntul Isaac Sirul spune c atunci nceteaz din minte chiar si
miscarea rugciunii, cci mintea este rpit de dumnezeirea si mretia
Mntuitorului Iisus Hristos, a crui prezent o simte. Sfntul Marcu Ascetul
spune c starea aceasta se numeste deschiderea inimii, pentru faptul c
ea este strbtut de dragostea fat de Iisus (Fil. Rom. I pag. 299).
Sfntul Isaac Sirul arat care este semnul celor desvrsiti n
rugciunea inimii: Cnd se va misca pomenirea lui Dumnezeu n mintea
lui, ndat inima se porneste spre dragostea lui Dumnezeu, iar ochii lui
izvorsc lacrimi duhovnicesti cu ndestulare, cci dragostea are obiceiul de
a aprinde lacrimi din pomenirea celor iubiti. Unul ca acesta niciodat nu se
lipseste de lacrimi, fiindc nu-i lipseste niciodat prilejul care l aduce spre
pomenirea lui Dumnezeu, astfel nct si-n somn vorbeste cu Dumnezeu.
Cci dragostea are obiceiul de a lucra unele ca acestea n aceast viat.
Sfntul Isaac Sirianul, fiind ntrebat despre semnul celor ce sunt
desvrsiti n curtia inimii, care se face pe ct este cu putint omului pe
pmnt, ndeosebi prin rugciunea curat a inimii spune: Cnd va vedea
cineva c toti oamenii sunt buni si nu ar vedea pe cineva necurat, acela
este cu adevrat curat cu inima. Unul ca acesta mplineste cuvntul
Sfntului Apostol Pavel care zice: mai nalti dect pe sine a socoti pe toti
deopotriv cu inima curat (Filipeni 2,3). De asemenea, unul ca acesta
ajunge si la cuvntul care zice: Ochiul cel bun, nu va vedea pe cele rele
(Avraam 1,13).
***************************************
http://www.angelfire.com/space2/carti/
http://www.megaone.com/patristica/carti/
**************
APOLOGETICUM
2003
**************