DIABETUL ZAHARAT

FACULTATEA: de educatie fizica si sport MASTERAND: ANGHEL ALINA MARIETA

SPECIALIZAREA :KRRM , AN II
 DIABETUL ZAHARAT

Diabetul zaharat este un sindrom complex si eterogen, indus de tulburarea

genetica sau cistigata a secretiei de Insulina si/sau de rezistenta celulelor periferice
la actiunea insulinei, fapt care induce modificari profunde in metabolismul proteic,
glucidic, lipidic, ionic si mineral. Dereglarile mentionate stau la baza aparitiei unui
spectru larg de complicatii cronice, care afecteaza mai mult sau mai putin toate
tesuturile organice.
Diabetul zaharat de tipul 1: la ora actuala, afectiune autoimuna cu o etiologie
multifactoriala, produsa de o interactiune complexa a mai multor factori genetici
si de mediu, a caror consecinta este distructia progresiva a celulelor beta-
pancreatice (cele care sintetizeaza insulina) si, in final, deficitul absolut de Insulina
endogena.
Diabetul zaharat de tipul 2: sindrom eterogen al carei etiopatogenie implica atit
factori genetici, cit si de mediu, ale carui mecanisme intime moleculare nu sunt
inca elucidate. Se admite existenta a doua defecte metabolice majore: deficitul de
secretie beta-celulara si rezistenta tesuturilor-tinta la actiunea insulinei.
Diabetul zaharat secundar: altfel denumit, alte tipuri specifice de diabet, reuneste
un grup eterogen de afectiuni, care au in comun prezenta unei explicatii relativ
certe pentru aparitia diabetului.
Diabetul zaharat este o tulburare a capacitatii organismului de a transforma
carbohidratii (dulciurile si fainoasele, fructele, piinea si vegetalele) in energie,
pentru a da putere organismului.
Diabetul se caracterizeaza prin:
concentratie anormal de ridicata de glucoza in singe, precum si prin persistenta
ei in timp;
prezenta glucozei in urina;
producerea excesiva de urina;
o sete imperioasa;
 o foame exagerata;
pierdere in greutate.
Diabetul zaharat tip 2 este o boala cronica, ce nu poate fi vindecata cu mijloacele
actuale, dar poate fi controlata. Scopul este prevenirea de aparitiei si de progresie
a complicatiilor. Diabetul, tip 2 este o boala progresiva, motiv pentru care, in
timp, insulinoterapia devine necesara. Diabetul reprezinta un risc cardiovascular
major, frecvent se asociaza cu alti factori de risc (obezitatea, dislipidemiile,
hipertensiunea arteriala etc.) si necesita un control simultan al acestora. Pentru
reducerea riscului cardiovascular, este nevoie de cele mai multe ori de modificari
importante in stilul de viata, uneori greu de realizat. Pentru motivarea acestor
modificari si pentru asigurarea aderentei, este necesar ca la fiecare vizita sa se
abordeze acest subiect.
COMPLICATIILE CRONICE ale DZ tip 2 sunt:
Hipertensiunea arteriala.
Nefropatia diabetica insuficienta renala.
Retinopatia care, in fazele initiale, poate fi depistata doar prin
examinarea retinei prin dila-tare pupilara, (fiind posibila absenta
simptomatologiei), de aceea este necesar ca pacientul sa se controleze anual. Ca
tratament, singura metoda eficienta este fotocoagularea laser care, efectuata la
momentul oportun, impiedica progresia afectiunii, obligatorie fiind asigurarea
concomitenta a controlului glicemic.
Neuropatia diabetica.
Piciorul diabetic reprezinta una dintre cele mai frecvente complicatii, dar si cu
posibilitati multiple de prevenire.
Precocitatea diagnosticarii si introducerii asistentei medicale corespunzatoare se
impune pentru prevenirea complicatiilor diabetului, cu impact pe membrul
inferior si la aparatului cardiovascular, generand o disfunctionalitate multipla.
Strategia generala a managementului clinic in diabetul zaharat: managementul
clinic va fi intensiv si multifactorial prin metodele cunoscute ale programelor TEME:
 Programul Terapeutic se bazeaza pe optimizarea stilului de viata si pe
farmacoterapie.
Programul Educational pregateste persoana pentru o aderenta corespunzatoare
la programul terapeutic si pentru a fi capabila sa se autoobserve si, eventual, sa se
autoingrijeasca.
Programul de Monitorizare asigura fluenta si structura controalelor specifice,
precum si o buna comunicare cu persoana.
Programul de Evaluari, prin audituri, reflecta rezultatele primelor trei programe
care vor fi apoi modificate corespunzator.
Programele TEME vor fi aplicate individualizat si flexibil, fiind adaptate vietii
persoanei.
Optimizarea stilului de viata
Optimizarea stilului de viata este o conditie esentiala si obligatorie pentru o buna
ingrijire a diabetului zaharat, fara de care si cele mai sofisticate si mai costisitoare
tratamente medicamentoase au o eficienta redusa.
SCOPUL este sporirea calitatii vietii si a sperantei de viata; prevenirea aparitiei
complicatiilor si a factorilor de risc cardiovascular.
OBIECTIVELE sunt:
Controlul greutatii: scaderea ponderala, mentinerea unei greutati optime,
prevenirea cresterii ponderale.
Controlul glicemic.
Controlul lipidic.
Controlul tensiunii arteriale.
COMPONENTELE DE BAZA sunt:
Alimentatia
Exercitiul fizic - kinetoterapia
Excluderea consumului abuziv de alcool.
 Excluderea fumatului (pentru fumatori).
Coabitarea cu stresul.
Kinetoterapia consta in exercitiu fizic adaptat. Prescrierea exercitiului fizic se face
individualizat in functie de: virsta, comorbiditate, complicatii, dupa o evaluare
anterioara globala clinica, paraclinica si a stilului de viata si dupa negocierea
metodelor cu pacientul. Beneficiile exercitiului fizic in diabetul zaharat tip 2 sunt:
Reducerea obezitatii ab-dominale.
Cresterea glucozei la nivelul muschiului scheletic.
Cresterea sensibilitatii la Insulina: reduce hiperinsulinemia, amelioreaza
controlul glicemic.
Preventia diabetului zaharat la persoanele din grupurile de risc.
Reducerea tensiunii arte-riale.
Ameliorarea spectrului lipidic.
Ameliorarea fibrinolizei.
Ameliorarea performantei cardiace.
Cresterea pragului pentru aritmiile cardiace.
Scaderea ponderala.
Cresterea tonusului psihic.
Creste rezistenta si flexibilitatea.
Imbunatateste performanta cardiaca.
Asigura starea de bine si amelioreaza calitatea vietii.
Ipotezele cercetarii, desprinse din cele precizate anterior si tinand cont de
urmatorii factori, sunt:
evaluarea completa a piciorului si a intregului membru inferior este esentiala, in
contextul aprecierii statusului clinic si functional general al pacientului, cu
influente in recuperarea eficienta a pacientului,
 precocitatea si corectitudinea aplicarii asistentei medicale complexe ce
amelioreaza semnificativ procesul de reabilitare,
sublinierea rolului deosebit al kinetoterapiei in cadrul complexitatii asistentei
medicale in DZ tip 2,
alegerea si modul de aplicare a metodelor kinetice de tratament sunt adaptate
in functie de particularitatile bolnavului si gradul afectarii,
incidenta crescuta a diabetului in Romania;
complicatiile severe asociate diabetului determina scurtarea sperantei de viata;
rolul important pe care il are kinetoterapia in traterea si prevenirea
complicatiilor devastatoare asociate diabetului,
kinetoterapeutul intervine activ in combaterea unor factori favorizanti implicati
in geneza diaberutui (reglarea greutatii corporale, combaterea dislipidemiilor).
Scopul acestui studiu consta in identificarea unor metode non-farmacologice,
reprezentate de alimentatie si exercitiul fizic in principal, prin care pacientii
diagnosticati cu diabet zaharat tip 2 sa-si mentina functia piciorului si
independenta pe o perioada cat mai lunga de timp.
Ca urmare, obiectivele cercetarii noastre au fost:
sa evalueze rezultatele tratamentului kinetic de cca 12 saptamani aplicat
pacientului cu neuropatie si arteriopatie incipienta din cadrul DZ tip 2,
identificarea exercitiilor cele mai potrivite pentru pacientii cu diabet, in
conformitate cu obiectivele propuse, si intensitatea lor din cadrul programului
kinetic aplicat in conformitate cu starea functionala a pacientului,
sa stabileasca indicatiile si contraindicatiile aplicarii programului kinetic in
cadrul asistentei medicale complexe (medicamentoase si kinetice) a pacientului,
sa alcatuiasca programul kinetic pe care pacientul va trebui sa-l urmeze la
domiciliu, reguli de igiena a piciorului ce trebuie bine explicate si invatate de
pacient in conditiile desfasurarii unui regim relativ normal de viata si munca.
PICIORUL DIABETIC
Sindromul de picior diabetic descrie un complex diferit de simptome si care difer
prin etiologie si mecanism patogenetic. Simptomele si rnile se pot complica pan
la amputarea extremittii.
Cauze
1. Neuropatie - aprox. 40% din cazuri
2. Angiopatie - aprox. 20%
3. Form mixt - aprox. 40%
Patogenez
In sindromul piciorului diabetic apar 2 mecanisme patogenetice principale:
- neuropatia periferic + infectie
- ischemia periferic
Polineuropatia diabetic periferic
Inervatia piciorului este autonom, motorie si senzitiv. Inervatia
autonom este asigurat prin sistemul vegetativ simpatic prin fibre nemielinizate.
Vasele contin receptori (vasoconstrictie) cat si receptori (vasodilatatie).
Deoarece receptorii predomin functional, tulburrile sistemului nervos
simpatic conduc la vasodilatatie.
Inervatia motorie periferic este asigurat de fibre -A. Aceste fibre au o
teac mielinic si prezint un diametru mai mare, avand transmiterea cea mai
rapid a semnalului electric dintre toti nervii periferici.
Impulsurile senzitive sunt transmise prin felurite tipuri de fibre. Fibrele -A
transmit sensibilitatea dureroas si termic iar fibrele -A sensibilitatea vibratorie
si tactil.
Tulburrile vasculare apar fie sub forma irigrii insuficiente a vaselor proprii
nervilor (vasa nervorum) din cadrul microangiopatiei diabetice, fie sub forma
tulburrilor functionale ale microcirculatiei tisulare.
 Diagnosticul de neuropatie periferica se pune pe seama anamnezei si a
examenului neurologic. Un test important este testul diapazonului, care poate fi
completat de msurtori ale vitezei de conducere nervoas si determinarea
pragului termic.
Semnele neurologice ale polineuropatiei diabetice:
a) modificri de tip senzitiv:
- temperatur
- vibratie
- tactil
- durere
b) modificri de tip motor:
- reflexe musculare modificate
- atrofia muschilor mici ai piciorului
- modificri consecutive ale pozitiei degetelor.
Macroangiopatia (arteriopatie cronic obliterant)
Complicatiile vasculare ale diabetului zaharat sunt responsabile de
morbiditatea si de scderea sperantei de viat a pacientilor. De-a lungul timpului
cauza principala de deces a trecut de la coma diabetic la bolile vasculare. Cele
mai afectate sunt vasele coronariene, cerebrale si ale extremittilor. Aproximativ
75% dintre diabetici mor astzi datorit complicatiilor vasculare, iar afectarea
arterelor mari si medii (macroangiopatia) detine rolul principal.
Patogenez
Inc nu s-au descoperit mecanismele specifice de instalare ale
aterosclerozei in cadrul diabetului zaharat. Toate modificrile de tip aterosclerotic
sunt identice cu cele aprute la pacientii non-diabetici. Exist totusi unele
particularitti:
- localizare cu precdere periferic
- afectare difuz
 Prezenta diabetului accelereaz procesul aterosclerotic alturi de ceilalti
factori de risc: hipertensiunea arterial, hipercolesterolemia, hipertrigliceridemie,
scderea HDL colesterolului, obezitatea si fumatul.
Diagnosticul arteriopatiei obliterante se pune pe baza anamnezei,
examenului clinic, examinrilor paraclinice neinvazive si angiografiei.
Stadializare (dup Fontaine)
Stadiul I:
- lipsa simptomelor
- lipsa pulsului periferic
Stadiul IIa:
- claudicatie intermitent la parcurgerea unei distante mai mari de 200m
Stadiul IIb:
- claudicatie intermitent la parcurgerea unei distante mai mici de
200m
Stadiul III:
- dureri in repaus
- modificri trofice incipiente
Stadiul IV:
- modificri trofice: ulcer, necroz, gangren.
Examen clinic si paraclinic
Inspectie: se urmresc modificri ale culorii pielii (cianoza periferic sau
paloare), modificri de troficitate ale pielii si unghiilor. Se examineaz
intotdeauna comparativ ambele picioare.
Palpare: se examineaz toate pulsurile arteriale, temperatura si umiditatea
pielii.
Auscultatie: stenozele mai mari de 50% in regiunea superioar a coapsei
pot fi destul de bine localizate.
 Determinarea distantei de mers la care aparea durerea.
Sonografia doppler sau duplex.
Examinri radiologice si angiografice (Standard de aur)
Particularitatile programului kinetic in prevenirea si tratarea diabetului zaharat de
tip II
Exemplu unui program kinetic focusat pe imbunatatirea componentelor majore
ale fitnessului fizic, pentru pacientii diabetici de tip II
Obiective
Imbunatatirea: capacitatii de efort aerob, fortei si rezistentei musculare,
flexibilitatii, compozitiei si greutatii corporale.
Modul
- selectat in functie de scopul propus si de interesul pacientului;
- efort aerob -activitati ritmice si care implica grupe musculare mari ce
cresc FC si FR;
- forta si rezistenta musculara - exercitii de forta musculara;
- flexibilitatea -stretching static;
- greutate corporala -consum energetic.
Frecventa
- totala: 5 7 zile/saptamana;
- efort aerob - 4 - 7 zile/saptamana;
- forta si rezistenta musculara 2 - 3 zile/saptamana;
- flexibilitate - 4 - 7 zile/saptamana;
- compozitie/greutate corporala - 5 - 7 zile/saptamana.
Intensitate
- efort aerob -50-85% FC maxima;
- forta si rezistenta musculara -greutate ce permite 8-12 repetari;
- flexibilitatea - mentinerea peste 15-30 sec. la un punct imediat inferior
aparitiei senzatiei de disconfort;
Durata
- totala: acumularea 30min/zi;10-60min/sesiune, depinde de obictivele
stabilite, tipul de efort si de nivelul initial de fitness;
- efort aerob - 10-60min/sesiune;
- forta si rezistenta musculara -30-60min/sesiune;
- flexibilitate - 10-15min/sesiune;
- compozitie/greutate corporala 30min/zi.
Este necesara testarea initiala la efort a diabeticului daca:
- vechimea diabetului e mai mare de 10 ani,
- varsta pacientului este peste 30 de ani, apar semnele afectarii cardiovasculare
(testul se efectueaza la covor rulant, bicicleta ergometrica, dinamometru. Se
efectueaza cu intensitate submaximala dar nu mai mult de 60% din frecventa
cardiaca maxima teoretica)
Contraindicatii ale exercitiului fizic: cand glicemia este sub 80 mg% sau peste 300
mg%; in prezenta cetoacetozei; imediat dupa administrarea insulinei; in perioada
de varf a activitatii insulinice; seara tarziu
Indicatii:
controlul glicemiei inaintea programului de kinetoterapie,
fisarea subiectului,
verificarea glicemiei de 4 ori/ zi cand: creste intensitatea si durata
exercitiului.
In primele 2 saptamani de kinetoterapie: sedinta se desfasoara sub supraveghere,
aport de lichide inainte si dupa exercitiu, mica gustare sau glucagon la indemana,
incaltaminte protectoare, cresterea consumului de carbohidrati, scaderea dozei
de insulina.
Kinetoterapia in diabetul zaharat tip II
Pacientii tineri, neobezi cu o istorie familiala cu diabet de tip II pot
beneficia de programe de exercitii cu intensitate submaximala.
Pacientii de varsta mijlocie sau inaintata, obezi, cu o intoleranta la glucoza
de la slaba la moderata si rezistenta la insulina ar trebuie sa urmeze o terapie prin
efort de intensitate moderata in combinatie cu interventia dietara.
In cazul pacientilor la care se asociaza si complicatii mai severe ale
diabetului, antrenament va avea intensitate scazuta, asociat cu dieta si tratament
medicamentos.
Efectele terapeutice ale kinetoterapiei la pacientii cu diabet de tip II includ
urmatoarele:
reducerea glicemiei si a nivelelor de insulina;
imbunatatirea profilului lipoproteinelor plasmatice;
cresterea sensibilitatii hepatice si periferice la insulina;
imbunatatirea concentratiei lipidelor din sange si ale lipoproteinelor;
ameliorarea profilului lipidic: scade trigliceridele si moderat LDL
colesterolul, creste HDL colesterolul;
favorizarea scaderii in greutate prin reducerea masei adipoase;
prezervarea masei lipsite de grasimi a corpului;
ameliorarea nivelului tensiunii arteriale;
efecte benefice pe sistemul cardiovascular;
ameliorarea performantei cardiace si cresterea pragului pentru aritmii;
asigurarea starii de bine si imbunatatirea calitatii vietii.
Tipuri de activitati
Efortul aerob poate include o serie de activitati ritmice, dinamice ce implica
grupe musculare mari si au drept scop imbunatatirea capacitatii de efort,
controlul greutatii si cresterea fortei musculare. Cele mai cunoscute activitati
aerobe sunt mersul rapid (energic), alergarea usoara.
Pentru imbunatatirea tonusului si a fortei musculare se pot utiliza exercitii de
crestere a fortei musculare executate cu ajutorul greutatilor usoare, la aparatele
de forta si care implica un numar mare de repetari. Este important de retinut ca in
timpul executiei acestui tip de exercitii, pacinetul sa evite manevra Valsalva
(torace blocat) care poate duce la cresterea pronuntata a presiunii sistolice a
sangelui, ce trebuie sa ramana sub 180 mm Hg in timpul efortului.
Un program de kinetic complex trebuie sa includa si exercitiile de flexibilitate
deoarece, practicarea lor cu regularitate conduce la realizarea activitatilor
functionale zilnice cu o siguranta si eficienta ridicata.
In designul unui program kinetic pentru pacientii diabetici, se vor lua in
consideratire toti parametri ce caracterizeaza efortul fizic si anume: frecventa,
intensitatea, durata si tipul de efort. Insumarea acestor variabile va determina
consumul energetic total si tipul de adaptare (de exemplu, forta musculara versus
rezistenta aeroba) la care se asteapta specialistul.
Freceventa sedintelor de exercitii
Anumite tipuri de activitati, cum ar fi cele aerobe, pot fi efectuate cu o frecventa
de 57 ori/saptamana, in timp ce altele, reprezentate de antrenamentele de
forta, sunt recomandate doar de 2-3 ori/saptamana.
Exercitiile aerobe cu intensitate usor-moderata si exercitiile de flexibilitate sunt
recomandate zilnic, iar cele cu intensitate crescuta trebuie urmate de exercitii mai
putin intense sau de o zi de repaus.
Programele axate pe dezvoltarea fortei necesita un interval de 24 de ore intre
sedinte pentru a se asigura refacerea organismului dupa efort, fiind recomandate
maxim trei sedinte saptamanale.
Intensitatea efortului
Efortul aerob cu intensitate moderata poate fi considerat acel tip de efort capabil
sa obtina o frecventa cardiaca de aproximativ 45-85% din FC maxima. Acest efort
este aproximativ echivalent cu mersul rapid sau joggingul moderat cu o viteza de
4-6mile/ora, pe care cei mai multi pacienti il pot executa in timp ce sunt capabili
sa intretina o discutie.
Greutatea ce poate fi ridicata de pacient de 8-12 ori este considerata o incarcare
moderata in cadul antrenamentului cu greutati.
Durata efortului
Pentru atingerea obiectivelor programului kinetic, durata recomandata este de
30 - 60 de minute, mergandu-se pe principiul intensitate scazuta, durata de efort
mai mare. Deoarece, uneori, este dificil pentru pacient sa sustina un efort pe o
perioada de timp asa de mare, aceasta poate fi fragmentata in sesiuni de
activitate intensa ce alterneaza cu sesiuni de intensitate redusa (de exemplu,
mersul rapid 2-10 min./alternant cu mers lejer 1-2 min). Totusi, in cazul
exercitiilor de forta, este nevoie de o perioada de 45-60 min. pentru a se putea
lucra toate grupele musculare importante cu perioade de repaus adecvate intre
seturile de exercitii.
Progresia efortului
Pacientii vor percepe schimbari fizice si psihologice la scurt timp dupa ce au
inceput un program de antrenament. Odata cu instalarea starii de antrenament ar
trebui sa fie capabili sa mentina intensitatea efortului o perioada mai mare de
timp, cu o scadere a senzatiei subiective de dificultate.
La debut este recomandata modificarea duratei efortului si mai rar intensitatea
efortului. Daca un pacient progreseaza normal se poate incerca variatia ambilor
parametri. In general, efortul ar trebui sa progreseze lent in timpul primelor 3-5
saptamani (de exemplu, 1-2 min. pe sedinta), mai rapid dupa 6-16 saptamani si sa
atinga un echilibru intre 17 si 24 de saptamani.
Kinetoterapia in tipul I de diabet
Pentru pacientii care prezinta tipul I de diabet, practicarea regulata a
exercitiului scade rezistenta la insulina, imbunatateste metabolismul glucozei si
reduce riscul bolilor cardiovasculare.
Inainte de alcatuirea unui program de exercitii, pentru pacientii cu diabet
de lunga durata (mai mult de 10 ani), trebuie acordata atentie marita procesului
de evaluare datorita faptului ca, acestia prezinta un risc mult mai mare de a
dezvolta complicatii. Modificarile in presiunea sangelui, din timpul exercitiului
fizic, cresc riscul unor alterari ale vaselor mici.
Pacientul trebuie instruit asupra realizarii incalzirii preefort si a revenirii
postefort precum si asupra evitarii hipoglicemiei din timpul si dupa efort.
La pacientii care incep un program de exercitii fizice o monitorizare corecta
a glicemiei este esentiala pentru ca, exista reactii individualizate la efort. In
functie de datele obtinute prin inregistrarea glicemiei in diferite momente ale
efortului fizic se pot recomanda modificarile corespunzatoare ale dietei si dozelor
de insulina. Cand exercitiul este efectuat sistematic si continuu, cu intensitate si
durata corespunzatoare, poate fi dezvoltata o anumita rutina ce contribuie la
prevenirea hipo/hiperglicemiei.
Reguli ce trebuie respectate pentru monitorizarea glucozei:
instruirea pacientilor in monitorizarea propriile niveluri de glucoza din
sange;
in cadrul programului de exercitii, nivelurile de glucoza trebuie verificate
inainte de inceperea efortului, la fiecare 15 minute in timpul exercitiului
(mai putin frecvent pentru pacientii antrenati), imediat dupa incetarea
efortului si la 4-5 ore dupa efort pentru a determina daca si cand trebuie
modificat planul de tratament necesar mentinerii glicemiei in limite
normale pentru a se evita episoadele hipo sau hiperglicemice;
interzicerea efortului pana in momentul normalizarii valorilor glicemiei,
daca exista o hiperglicemie severa, (glicemie peste 250mg/dl), sau
prezenta de corpi; cand glicemia are valori intre 180mg/dl-250 mg/dl se
poate practica un efort de intensitate scazuta;
monitorizarea glicemiei pana la 48 ore dupa un efort prelungit (pacientul
poate prezenta reactii hipoglicemice si in ziua urmatoare);
in perioada postefort se recomanda consumul de alimente bogate in
carbohidrati pentru a preveni hipoglicemia si pentru a favoriza refacerea
depozitelor de glicogen;
pentru sesiunile de exercitii de o intensitate mai mare sau o durata mai
lunga decat de obicei, in urmatoarele 24 de ore se recomanda un aport
caloric crescut. Scaderi minore ale dozei de insulina pot fi necesare, in
special cand administrarea unei gustari nu este posibila
 Tratamentul balneofizioterapeutic
Cuprinde termoterapia si cura hidrominerala. Termoterapia se aplica in
formele compensate si are rolul de a stimula procesele de ardere din organism, si
deci, consumul de glucoza sau al grasimilor de depozit.
Astfel, se prescriu bolnavilor: bai de lumina generale sau partiale, bai de
aburi, de aer cald, impachetari uscate, umede, cu parafina, etc. In cura
hidrominerala se folosesc: apele sufuroase (Olanesti, Calimanesti), ape sulfate
sodice (Karolvy-Vary) si ape alcaline (Slanic-Moldova etc.) ce combat tendinta
acidifianta a bolii.