Echilibrul hidric al organismului

In practica medicala, unele dintre cele mai frecvente si mai importante probleme apar ca o consecinta a
disfunctiei sistemelor de control cu rol in mentinerea volumului lichidian al organismului.Astelf,
exista un schimb permnent de lichid si solvati intre organism si mediul extern,precum si intre diversele
compartimente ale organismului. De exemplu aportul lichidian este foarte variabil si trebuie echilibrat
ptr eleiminare egala de lichid,a.i. sa fie impiediacata cresterea sau reducerea volumului
compartimentelor lichidiene ale organismului. Aportul de apa din organism depinde de: necesitatile
organismului (statusul de hidratare) si temperatura mediului extern (intr-un climat uscat, cald, aportul
hidric creste pentru a contrabalansa pierderiile de apa ce au loc prin sudoratie)
Aportul de apa din organism provine din doua surse principale:
-alimentara(exogena),aprox 2100ml/zi: lichidele ingerate(1500ml/zi) si apa continuta de
alimente(600ml/zi)
-metabolica(endogena),aprox 200ml:apa formata in origanism prin oxidarea carbohidratilor
Astel, va fi asigurat un aport hidric total de aprox. 2300ml/zi
Pierderile zilnice de apa se desfasoara printr-o serie variabila de moduri. Avem astfel:
-pierderi insensibile de apa=pierderi ce nu sunt constientizate de individ chiar daca se produc
continu.De ex:prin evaporare la nivelultractului respirator si prin difuzie la nivel cutanat, aprox
700ml/zi. !pierderile la nivel cutanat sunt independente de sudoratie, si sunt impiedicate de stratul
cornos at tegumentului, bogat in colesterol. La persoanele ce sufera de arsuri pierderile pot ajunge si la
3-5l/zi.
-pierderi de apa prin sudoratie-variaza in funtie de activitatea fizica si temeperatura ambianta,
volumul normal e de 100ml/zi, dar poate ajunge si la 1-2l/ora
-pierderi de apa prin materiile fecale-100ml/zi, poate ajunge la cativa litrii / zi la pers cu diaree severa
-pierderi de apa la nivel renal-1400ml.Poate varia intre 0,5l la o pers deshidratata pana la 20 l la o pers
ce a ingerat cant mari de apa.
Volumul de apa in organism este mentinut constant, volumul de apa introdus in organism fiind
aproximativ egal cu cel eliminat din acesta.(2300 ml apa introdusa in organism si 2300 ml eliminata la
o temperatura de confort)
Aportul si drept urmare si cantitatea de apa ce va fi ulterior eliminata variaza de la un individ la altul,
in functie de obiceiuri,clima,activitate fizica. Reduceri minime ale continutului hidric (sub 1%)
declanseaza setea si diminueaza eliminarea de lichide. In sens contrar, incarcarea cu apa a
organismului diminueaza ingestia apei si mareste diureza. Aceste reactii se produc cu participarea
centrilor setei din hipotalamusul lateral si hormanilor antidiuretici si aldosteron.

Perturbari ale echilibrului hidric

Modificarile echilibrului hidric se pot datora fie unui bilant pozitiv hiperhidratare-, fie unui bilant
negativ-deshidratare.
A.Deshidratarile se clasifica in functie de:
1. Compartimentul interesat
2.De concentratia solutiei ce se va pierde (apa/apa ce contine si ioni de Na+)
1. In functie de compartimentul interesat, exista:
-deshidratari extracelulare: reducerea presiunii osmotice favorizeaza eliminarea apei din mediul
extracelular, fiind in conexiune de obicei cu pierderea Na plasmatic; pot aparea in caz de regim
alimentar cu restrictie sodata, varsaturi,diaree,fistule intestinale, transpiratii profuze etc.
-deshidratari predominant celulare: apar in febra si in retentiile sodate
-deshidratari globale:apar in suprimarea aportului de apa sau eliminarii masive a acesteia
2. In functie de concentratia de Na a solutiei ce se pierde,exista:
-deshidratare izotona: lichidul se pierde din plasma si apoi este este completat in spatiul
interstitial,neavand loc nici o schimbare majorain osmolaritatea LCE, neexistand de asemenea
modificari LIC; cauzele includ hemoragia,plasmoragia (exudarea plasmei prin pielea arsa) si pierderi
de lichide gastro-intestinale.
-deshidratare hipertona: initial,are loc pierderea apei din plasma, ce devine ulterior hiperosmotica;
aceasta crestere a osmolaritatii provoaca trecerea LIC in LEC; in final atat LIC cat si LEC sunt scazute
si osmolaritatea e crescuta; cauze:deficiente de apa
-Deshidratare hipotona: apare datorita pierderii de NaCl la nivel renal, pierdere datorata insuficientei
suprarenalei
B.Hiperhidratarile se clasifica in functie de:
1.Concentratia solutiei retinute
2.Compartimentul interesat
1.In functie de concentratia solutiei retinute,exista:
-hiperhidratare izotona:are loc expansiunea globala a LEC fara a avea insa loc o schimbare in
osmolaritatea compartimentelor LEC si LIC; apare la administrarea pe cale orala/parenterala a unui
volum mare de NaCl
-hiperhidratare hipotona:apa intra in plasma,provoaca o scadere a osmolaritatii plasmei si o migrare
a apei in spatiul interstitial,avand loc scaderea osmolaritatii fluidului interstitial; scaderea osmolaritatii
interstitiale determina trecea apei la LIC (din LEC); in final ambele compartimente sunt
crescute,osmolaritatea lor fiind redusa->cauze:ingestia mare apa si retentie renala a apei din cauza
sindromului de secretieinadecvata de hormon antidiuretic(SIADH)
-hiperhidratarea hipertona:cresterea osmolaritatii plasmatice face ca apa sa treaca din interstitiu in
plasma,initial crescand volumul plasmatic;cresterea in osmolaritate a LEC cauzeaza trecerea apei din
LIC; astfel are loc scaderea volumului LIC si cresterea volumului LEC,osmolaritatea ambelor
compartimente fiind crescuta. =>cauze:administrarea orala/parenterala a cantitati mari de lichid
hiperton,perfuzia venoasa a unei solutii saline hipertone
2. In functie de compartimentul interesat:
-hiperhidratari extracelulare:pot fi hipo/izo/hiper-tone
-hiperhidratari celulare: de obicei de tip mixt, cuplata cu o deshidratare extracelulara
-hiperhidratare globala:intoxicatie cu apa ->