Pe strada Dublin.

Unul dintre multele mele regrete ar fi ca nu pot reciti cartile. Un film il pot revedea de mii de ori(cum
ar fi The lord of the rings) dar cartile nem. Cu exceptia acesteia. Pe Strada Dublin, scrisa de Samantha
Young. Am citit multe carti de genul acesta, presarate cu scene de sex in care detaliile nu lipsesc, ba
chiar abunda. Insa aceasta este diferita, protagonista este diferita, si poate ca faptul ca ma identific
putin cu ea m-a determinat sa imi placa asa mult.

Este pana la urma urmei, la baza, o carte erotica, dar scenele de sex nu sunt sufocante si sf precum in
alte carti pe care le-am lecturat. Cred ca lucrul ce mi-a placut cel mai mult este relatia dintre
personaje, autoarea umanizandu-le, dand o nota de normalitate, creand acel aer de asa decurg
lucrurile si in viata de zi cu zi. Poate ca tocmai aceasta naturalete a faptelor ii da farmec, autoarea
neincercand sa complice lucrurile atribuindu-le un aer prea incarcat sau incercand sa frapeze prin
extravaganta scenelor.

O carte in care frazele impletesc cu dibacie scenele de umor cu cele serioase, o carte ce iti da o stare
de relaxare, insa anumite pasaje te readuc la un ton grav.

Stiu ca o citisem anul trecut, iar cateva zile dupa terminare inca o purtam in minte, neputandu-mi sa
imi iau gandul de la ea. Acum am revenit la ea, traind cu aceeasi intensitate sentimentele de data
trecuta.