Universitatea AL.I.

Cuza, Facultatea de Economie si

Administrarea Afacerilor

INFLATIA

INTRODUCERE
CAUZELE INFLAIEI
COSTURILE INFLATIEI
*Avantajele inflatiei
INFLATIA PARTE DIN ISTORIA OMENIRII
POLITICA MONETARA IN ROMANIA
*Politici monetare de ultima ora
*Ce importanta are inflatia Romniei n aderarea noastra la UE?

- IASI -
2005
FEAA Macroeconomie Politica - Inflatia

INTRODUCERE

La nivelul percepie, ca fenomen economic, inflaia este receptat ca o

cretere generalizat (i de durat) a preurilor i de reducere a puterii de
cumprare a unitii moneare.
Chiar dac preurile nu cresc la absolut toate sortimentele i
categoriile de bunuri, totui procesul este prezent la marea majoritate a
acestora: bunuri de consum i de capital, salarii, preuri ale activelor reale,
financiare i monetare, preul banilor etc.
Se poate spune c inflaia reprezint fie o cretere produs n nivelul
general al preurilor dintr-o ar, fie o scdere a valorii banilor.Valoarea
banilor scade exact n proporia n care se majoreaz nivelul preurilor, dar
exist dou condiii importante care trebuie respectate n analiza acestui
fenomen. Prima ar fi c inflaia trebuie vzut ca proces ce se desfoar
de-a lungul unei perioade de timp, nicidecum ca o aciune punctual de
majorare a preurilor. Inflaia se refer la majorarea continu a preurilor de-
a lungul unei anumite perioade de timp. Aadar, atunci cnd analizm
inflaia, trebuie s studiem mai degrab procesul n ntregime i motivele
continuitii sau predestinaiile sale, deci s ne referim la o majorare
punctual n nivelul preurilor. Cel de-al doilea aspect const n faptul c
evaluarea unei creteri generale a preurilor nu este chiar att de simpl pe
ct ar prea. n orice ar dezvoltat, o asemenea evaluare necesit
dimensionarea unui indice al produselor reprezentaive, care se pondereaz n
funcie de importana fiecrui produs n bugetul gospodriei de nivel mediu.
Ca urmare, rata inflaiei se exprim prin creterea medie a acestor preuri,
dup ce s-au luat n calcul toate ponderrile considerate. n consecin, rata
astfel calculat devine o medie pe ara respectiv, deci ratele efective ale
inflaiei cu care se confrunt fiecare cetean la nivel individual, pot s difere
considerabil ntre ele.

CAUZELE INFLAIEI

Inflatia contemporana reprezinta un dezichilibru structurat

monetaro-real, care exprima existenta in circulatie a unei mase monetare ce
depaseste nevoile economiei, fapt ce antreneaza deprecierea banilor
neconvertibili in aur si a celor neconvertibili in general, ca si cresterea
durabila si generalizata a preturilor. In manuale si tratate, cauzele inflatiei

2
FEAA Macroeconomie Politica - Inflatia

sunt analizate pe rand (dupa principiul caeteris parsibus), fiecare dintre

acestea generand o forma specifica de inflatie.
Adesea inflatia este explicata doar prin emisiunea excesiva de semne
banesti (inflatia prin moneda). Economistul american M.Friedman afirma ca
inflatia este legata mai ales de oferta de moneda, suplimentarea acesteea
decurgand din deciziile agentilor economici specializati in sensul sporirii
activelor lor de (bani de credit).
Un loc aprte ocupa acele conceptii care considera drept cauza
principala (unica) a inflatiei insuficienta productiei (inflatia prin oferta).
Sporirea veniturilor, indeosebi a salariatilor, nu-i compensata printr-o
crestere corespunzatoare a productivitatii. Apare, astfel o penurie de bunuri
materiale si de servicii. Specialistii numesc un asemenea dezichilibru inflatie
reala.
Cresterea substantiala a creditului duce relativ repede la dezichilibrul
inflationist, la excesul de crestere nominala pentru bunurile de consum
(inflatie pe credit). In anumite conditii, profiturile cresc mai incet decat masa
economiilor disponibile ale inreprindelor. Ca urmare, guvernele cauta sa
promoveze programe proprii de investitii, pe seama bugetului.
O definire mai concisa ar fi aceea ca in anumite imprejurari inflatia
provine si primeste socul initial din partea cererii, alteori, din partea ofertei.
Nu putine sunt situatiile cand socul declansator al unei inflatii deschise l-a
constituit evolutia contradictorie a cererii si ofertei agregate sau masuri de
politica monetara insufficient corelata cu realitatile economice.Cresterea
nejustificata, fara fundament economic, a veniturilor banesti ale unor
categorii de agenti economici, deficitele bugetului de stat, si a conturilor care
reflecta relatiile economice cu strainatatea, sporirea costurilor si a masei
monetare, deprecierea monedei nationale si reducerea ofertei de bunuri
marfare pot fi tot atatea imprejurari care pot declansa, amplifica si intretine
procesul inflationist.
Inflatia, ca si bolile apare din motive diverse. Anumite procese
inflationiste provin din partea cererii, altele din partea ofertei.Dar o
caracteristica esentiala a inflatiei moderne este ca ele au o dinamica interna
si ca sunt greu de oprit dupa ce s-au declansat1

COSTURILE INFLATIEI
1
P. Samuelson, W. Nordhaus, Macroeconomie, Les Edition dOrganisation, Paris, traducerea a celei de-a
14-a editii, p.837-838.

3
FEAA Macroeconomie Politica - Inflatia

Generata de mecanismele de functionare ale economiei, inflatia are la

randul sau efecte ample, pe multiple planuri, asupra economiei si a
intereselor tuturor categoriilor de agenti economici, asupra categoriilor
populatiei, asupra climatului social-politic din interiorul tarii si a relatiilor
economice dintre partenerii apartinand unor economii diferite.
1.Devalorizarea monedei. In primul rand, inflatia constituie un atentat
la calitatea insasi a monedei.Cresterea preturilor interne se repercuteaza
asupra monedei nationale printr-o scadere a puterii sale de cumparare, pe
care piata schimburilor o va sanctiona, mai devreme sau mai tarziu, printr-o
devaluare sau depreciere. Exemplul cel mai apropiat si mai cunoscut este
devalorizarea cursului de schimb al leului din ultimii ani, cauzata in primul
rand de procesul hiperinflationist intern si de scaderea puterii sale de
cumparare.Desi uneori s-a incercat artificial controlul cursului de schimb si
folosirea lui ca ancora anti-inflationista pentru ca efectele se produc si
dinspre cursul de schimb spre rata inflatiei, este vorba de o inter-relatie
efectele dorite nu au putut rezista decat pe termen scurt, desigur, adevarul
economic iesind repede la iveala, ca orice adevar.
2.Un calcul economic eronat. Fiecare agent economic isi vede
calculele si estimarile afectate de procesul inflationist, drept pentru care
incearca sa-l anticipeze, ceea ce nu face decat sa-l intretina si sa-l accelereze.
3.Cresterea somajului. Intr-un univers concurential in care
competivitatea provne din calitatea produselor si din preturi, o inflatie
interna superioara celei a partenerilor comerciali handicapeaza produsele
nationale. Respectiva inseamna mai putine exporturi si mai multe
importuri.Aceasta pierdere de competivitate antreneaza o scadere o
productiei si deci pierderi de locuri de munca.
4.Sporirea veniturilor fixe si a economiilor. Veniturile fixe, chiar
reactualizate periodic, si economiile remunerate cu o rata a dobanzii relativ
negativa(inferioara retie inflatiei) sunt victimele certe si prime ale cresterii
continue a preturilor.

*Avantajele inflatiei
Poate parea paradoxal, dar exista voci care sustin ca o anumita doza
de inflatie este tolerabila sau chiar dezirabila. Astfel, debitorii sunt favorizati
pentru ca rata inflatiei le diminueaza efortul de rambursare a imprumutului
sau de achitare a datoriilor. Investitia si consumul sunt stimulate prin
inflatie. Oricum, primii pot profita de procesul inflationist, in masura in care
reusesc, sa-l anticipeze corect.

4
FEAA Macroeconomie Politica - Inflatia

Aceste cazuri particulare nu pot totusi face uitata ideea conform careia
inflatia este rea prin definitie. Carecterul nefast al inflatiei este o necesitate
logica, iar eroarea multor rationamente macroeconomice (cum ar fi relatia
dintre inflatie si prosperitate) consta tocmai in a ignora definitiile si
conceptele logice pentru a crea pure abstractiuni se incearca a li se da un
continut empiric.

INFLATIA PARTE DIN ISTORIA OMENIRII

n secolul al XVI-lea, odat cu descoperirea i exploatarea resurselor

americane de aur i argint, cantiti enorme de metal preios au luat drumul
Europei. Rezultatul acestei creteri a cantitii de bani a fost o tendin de
cretere a preurilor n Europa. n mod analog, astzi, cnd vreun guvern
sporete cantitatea banilor de hrtie, rezultatul este o tendin de scdere a
puterii de cumprare a unitii monetare i preurile cresc. Numim aceasta
inflaie.
n secolul al XVIII-lea, cnd s-au fcut primele ncercri de a emite
bancnote cu statutul de mijloace legale de plat -- aadar note bancare ce
trebuiau acceptate n tranzaciile comerciale la rnd cu monedele de aur i
argint -- guvernele i naiunile au crezut c bancherii dein anumite secrete
care i fac capabili s creeze bogie din nimic. Cnd guvernele din secolul
al XVIII-lea ntmpinau dificulti financiare, guvernanii i imaginau c
numirea unui bancher iscusit n calitate de administrator al finanelor
guvernamentale este de ajuns pentru a-i scpa de toate problemele.
Civa ani nainte de Revoluia francez, cnd monarhia se afla n
dificulti financiare, regele Franei a cutat un asemenea bancher iscusit, ca
s-l numeasc ntr-o funcie important. Omul gsit era, din toate punctele
de vedere, diametral opus guvernanilor francezi de pn atunci. Mai nti, el
nu era francez, ci strin, un elveian din Geneva, pe nume Jacques Necker. n
al doilea rnd el nu era membru al aristocraiei, ci simplu om de rnd. i,
lucru chiar mai important n Frana secolului al XVIII-lea, nu era catolic ci
protestant. Aa c Monsieur Necker, printele celebrei Madame de Stal a
devenit ministru de finane, i toat lumea atepta de la el s rezolve
problemele financiare ale Franei. Dar, n ciuda ncrederii considerabile de
care s-a bucurat Monsieur Necker, cufrul regal a rmas gol -- cea mai mare
greeal a lui Necker fiind ncercarea sa de a sprijini financiar rzboiul de
independen al colonitilor americani mpotriva Angliei, fr a ridica
taxele. Cu siguran, nu aceasta era calea de rezolvare a problemelor
financiare ale Franei.

5
FEAA Macroeconomie Politica - Inflatia

Una dintre cele mai dramatice inflaii din istorie a fost cea cunoscut
de Reichul german, dup primul rzboi mondial. Ea nu s-a manifestat
deosebit de spectaculos n timpul rzboiului. Inflaia de dup rzboi este cea
care a adus cu sine catastrofa. Guvernul n-a afirmat: "Ne ndreptm ctre
inflaie." El s-a mulumit s mprumute bani, pe o cale extrem de ocolit, de
la banca central. Guvernul n-a trebuit s ntrebe banca central de unde ia
banii furnizai. Banca central pur i simplu i-a tiprit.
Pe termen lung, inflaia trebuie s nceteze odat cu prbuirea
monedei; se ajunge la o catastrof de felul celei petrecute n Germania
anului 1923. La 1 august 1914, valoarea dolarului era de 4 mrci i 20 de
pfenigi. Nou ani i trei luni mai trziu, n noiembrie 1923, dolarul era cotat
la 4,2 trilioane de mrci. Cu alte cuvinte, marca nu mai valora nimic. Ea
ncetase de a mai avea vreo valoare.
Destule cri descriu ce s-a ntmplat atunci. Vreme de mai muli ani,
germanii au crezut c nu sunt confruntai dect cu o inflaie temporar, care
nu va ntrzia s nceteze. Aa au crezut aproape nou ani, pn n vara lui
1923. Apoi, n cele din urm, au nceput s aib ndoieli. Cum inflaia
continua, oamenii au socotit mai nelept s cumpere tot ce era disponibil,
mai bine dect s-i pstreze banii n buzunar. Mai mult, i-au spus c nu e
bine s dea bani cu mprumut ci, din contra, c cel mai bun lucru e s fi
datornic. Aa c inflaia a continuat, auto-ntreinndu-se.
i ea s-a prelungit n Germania exact pn n 20 noiembrie 1923.
Masele luasr banii rezultai din inflaie drept bani adevrai, dar au sfrit
prin a constata c situaia se schimbase. Ctre finele inflaiei, n toamna lui
1923, fabricile germane plteau muncitorilor salariul zilnic n avans,
dimineaa. i muncitorul se prezenta la fabric cu soia, creia i ncredina
pe loc salariul -- toate milioanele pe care le primea. i doamna se grbea
spre cel mai apropiat magazin, ca s cumpere ceva, indiferent ce. Ea
nelesese lucrul pe care l tiau, de acum, cu toii -- c marca i pierde 50%
din puterea de cumprare peste noapte, de la o zi la alta. Banii se topeau n
buzunarele oamenilor ca ciocolata pe o sob fierbinte. Aceast ultim faz a
inflaiei germane n-a durat mult; dup cteva zile, ntreg comarul luase
sfrit: marca i pierduse orice valoare i o nou moned a trebuit introdus.
Alt caz este cel al Marii Britanii.Dup primul rzboi mondial, Marea
Britanie s-a rentors la paritatea antebelic a lirei fa de aur. Concret aceasta
a nsmnat o supraevaluare a lirei. Aa c a sporit puterea de cumprare a
fiecrui salariu. ntr-un regim de pia neobstrucionat, salariul nominal,
exprimat n bani, ar fi sczut pentru a compensa acest fenomen, fr ca
salariile reale ale muncitorilor s aib ceva de suferit. Nu avem timp, aici, s
discutm cauzele acestui proces. Dar sindicatele britanice nu erau dispuse s

6
FEAA Macroeconomie Politica - Inflatia

accepte ajustarea ratelor salariilor la noua putere de cumprare sporit a

unitii monetare; aa c salariile reale au crescut considerabil n urma
acestei msuri monetare. A rezultat o catastrof dureroas pentru Anglia, o
ar predominant industrial care trebuie s importe materii prime, bunuri
semifinite i mrfuri alimentare vitale, i s exporte produse manufacturate
pentru a plti ceea ce import. Odat cu ridicarea valorii internaionale a
lirei, preul bunurilor britanice a crescut pe pieele strine, iar vnzrile i
exporturile s-au redus. De fapt, practicnd aceste preuri, Marea Britanie s-a
auto-eliminat de pe piaa mondial.
n Marea Britanie, rezultatul impunerii de ctre sindicate a unor rate
salariale ridicate a fost cronicizarea omajului, prelungit ani de-a rndul.
Milioane de muncitori au rmas fr slujbe i cifrele de producie au sczut.
Experii nii erau contrariai. n aceast situaie, guvernul britanic a recurs
la o msur de urgen, pe care o considera indispensabil: a devaluat
moneda.
Aceeai msur -- devaluarea -- a fost adoptat de numeroase alte ri,
printre care Frana, Olanda i Belgia. O ar a recurs chiar de dou ori la
aceast msur ntr-un an i jumtate. Este vorba de Cehoslovacia. Era, am
putea spune, o metod camuflat de a nela puterea sindicatelor. Dar
succesul nu a fost cu adevrat pe msura ateptrilor.
Dup civa ani, oamenii, muncitorii, chiar i sindicatele, au nceput
s neleag ce se petrece. Au nceput s neleag c devalorizarea monedei
adusese dup sine reducerea salariilor reale. Sindicatele aveau puterea
necesar pentru a se opune. n numeroase ri ele au inserat o clauz
suplimentar n contractele salariale care stipula c salariile trebuie s
creasc automat, odat cu preurile. Aceasta s-a numit indexare. Sindicatele
deveniser contiente de importana indexrii. Aa c metoda sus-menionat
de reducere a omajului -- adoptat de Marea Britanie n 1931 i preluat
ulterior de majoritatea guvernelor mai importante -- aceast metod de
"vindecare a omajului" este astzi neputincioas.
In Romania ultimilor ani, potentialul inflationist s-a acumulat treptat
in anii economiei de comanda, dar el a explodat o data cu trecerea la
liberalizarea preturilor incepand cu ultima perioada a anului 1990. Este de
mentionat ca la potentialui mostenit de la economia de comanda, inflatia
galopanta din Romania a fost alimentata atat de procesele de autaintretinere
care o genereaza cat si de modul in care a fost proiectata si promovata
reforma economica intr-un context economic international nefavorabil
Desi, in ultimii ani, se observa o incetinire a ritmului inflatiei, un
procent de crestere a preturilor are o semnificatie tot mai ampla, iar efectele
asupra agentilor economici sunt de mai mare intindere.

7
FEAA Macroeconomie Politica - Inflatia

POLITICA MONETARA IN ROMANIA

Analiza inflatiei n Romnia, trebuie sa ia n seama att presiunile

inflationiste care actioneaza pe partea cererii, ct cele care se manifesta pe
partea ofertei. Astfel este posibila identificarea masurilor anti-inflationiste
care tintesc att controlul excesului cererii ct si temperarea factorilor care
determina inflatia prin costuri. Conditiile economice din Romnia au
mpiedicat banca centrala sa urmareasca n mod consecvent si sa realizeze
tintele de inflatie. n unele etape, ajustarea contului curent a impus adoptarea
cursului de schimb ca tinta intermediara a politicii monetare. n general,
atunci cnd moneda nationala se depreciaza, contribuind la restrngerea
deficitului de cont curent, presiunile inflationiste cresc. Teoretic, politicile
macroeconomice pot sa contracareze efectele inflationiste ale deprecierii
prin reducerea absorbtiei interne. n acest scop se poate utiliza, de exemplu,
rata dobnzii. Absorbtia interna este senzitiva la miscarile ratei dobnzii. O
crestere a ratei dobnzii poate reduce absorbtia, contracarnd astfel efectele
inflationiste ale deprecierii. De asemenea, politica fiscala, prin masuri
specifice, contibuie la reducerea absorbtiei sau la cresterea ei. ntr-o
economie cu probleme structurale, rolul ratei dobnzii trebuie nsa privit cu
mai multa precautie. Cresterea ratei dobnzii ar putea sa nu conduca,
automat, la atingerea efectului dorit n reducerea absorbtiei din cauza
selectiei adverse n relatiile dintre banci si clientii sau din cauza captivitatii
bancilor fata de marii debitori. n aceste conditii, o politica bazata n mod
mecanic pe rata dobnzii - fara a tine seama de problemele structurale ale
sistemului bancar- s-ar fi putut dovedi o nereusita.
Anul 1999 a fost edificator n ilustrarea presiunilor pentru adoptarea
cursului de schimb ca tinta intermediara a politicii monetare. Acest an a
reprezentat o ruptura ntr-un trend descendent al inflatiei. Cu numai un an
nainte, progresul n reducerea inflatiei a fost remarcabil. De la 151,4% n
anul 1997, cnd s-au liberalizat piata valutara si o serie de preturi anterior
administrate, inflatia a atins 40,6% n anul 1998. Trebuie remarcat nsa ca
aceasta reducere a fost realizata n conditiile unor progrese insuficiente pe
calea reformelor structurale. Desi produsul intern brut a scazut cu mai mult
de 7%, deficitul contului curent s-a nrautatit la peste 3 miliarde dolari, adica
7,1% din produsul intern brut. Mai mult, catre sfrsitul anului 1998, pe
fondul crizelor financiare n desfasurare n Asia de sud-est si aparitiei crizei
financiare din Rusia, finantarea externa a Romniei s-a diminuat. n plus,
serviciul datoriei externe a Romniei pentru anul 1999 se contura la nivelul
maxim atins vreodata 30% din totalul datoriei publice pe termen mediu si

8
FEAA Macroeconomie Politica - Inflatia

lung ceea ce a dat nastere si a consolidat anticipatiile ca Romnia ar putea

sa nu si onoreze serviciul datoriei externe.
n raport cu volumul platilor scadente si cu dimensiunea nesustenabila
a contului curent, cursul de schimb era supraevaluat. n aceste conditii,
banca centrala nu a avut alta alternativa dect sa se concentreze pe
managementul cursului de schimb, pentru realizarea ajustarii externe. Acest
lucru s-a nfaptuit prin punerea n practica a unui program special, realizat
mpreuna cu Guvernul si prezentat partidelor politice si societatii romnesti
n aprilie 1999. Daca n luna septembrie 1998, cursul de schimb era
supraevaluat cu circa 30%, n ultimul trimestru al anului s-a realizat o
depreciere reala cu circa 10%. Aceasta orientare a fost continuata n primul
trimestru al anului 1999, astfel nct pna n luna aprile 1999, cursul real de
schimb se mai depreciase cu nca 19%. Deprecierea masiva a determinat o
reducere semnificativa a deficitului de cont curent, ceea ce a permis evitarea
crizei financiare. Costul a fost o rata a inflatiei (54,8%) mai mare dect n
anul 1998.
n anul 2000, banca centrala a continuat tintirea cursului de schimb
din doua considerente. n primul rnd, s-a urmarit conservarea cstigurilor n
termenii controlului deficitului extern. n al doilea rnd, s-a urmarit
consolidarea rezervei valutare. Desi s-a redus fata de anul precedent, inflatia
a ramas totusi ridicata (40,7%). Impactul negativ al modificarii regimului
fiscal, al factorilor structurali cresterile salariale mai mari dect cresterea
productivitatii muncii, indisciplina financiara n sectorul de stat, ntrzierile
n restructurarea utilitatilor publice si disfunctionalitatile n functionarea
unor institutii financiare a fost amplificat de factori conjuncturali seceta
prelungita, cresterea pretului petrolului pe pietele internationale.
S-a sustinut n mod consecvent ideea ca politica monetara poate fi
eficienta n reducerea inflatiei doar daca reformele structurale progreseaza.
Efectele pozitive pe termen scurt ale ntaririi politicii monetare sunt reduse
sau chiar anulate daca amnarea reformelor structurale atinge o masa critica.
Aceasta idee este fundamentata nu doar de experienta Romniei din anii
1990 sau de studiile de specialitate realzate pe plan international, dar si de
analizele realizate n Banca Nationala a Romniei.
Pentru a atinge doua obiective competitivitatea internationala si
controlul inflatiei interne sunt necesare doua politici. Deprecierea n sine
nu poate sa mbunatateasca pozitia externa si, simultan, sa reduca inflatia
interna. A doua politica trebuie sa vizeze absorbtia interna. Reducerea
absorbtiei interne prin politici monetare sau fiscale este nsotita de contractia
cererii pentru bunurile necomercializabile si de controlul inflatiei, dar pretul
este un somaj mai ridicat. Politicile monetare sau fiscale care vizeaza

9
FEAA Macroeconomie Politica - Inflatia

absorbtia interna induc si contractia cererii interne pentru bunurile

comercializabile, descurajnd importul si ncurajnd oferta de export.
Daca banca centrala si-ar modifica functia prin atenuarea sau
renuntarea la interventiile directe pe piata valutara, menite sa asigure o
depreciere controlata a cursului de schimb, este posibil ca leul sa se
aprecieze n termeni reali pe fondul unor intrari semnificative de capital. O
asemenea modificare de politica monetara ar avea un impact pozitiv n
sensul temperarii inflatiei. n acest caz nsa, att sectorul guvernamental, ct
si sectorul neguvernamental ar trebui sa raspunda n mod corespunzator.
Sectorul neguvernamental ar trebui sa reactioneze printr-o crestere a
productivitatii muncii suficienta pentru a compensa erodarea competitivitatii
externe ca urmare a aprecierii leului n termeni reali.
Sectorul guvernamental ar trebui sa reactioneze prin ajustari n
politica fiscala astfel nct aceasta sa contribuie la evitarea deteriorarii
contului curent extern.
Aceste schimbari de politica economica ar putea avea loc fara costuri
semnificative daca rigiditatile din economie s-ar atenua. n acest context,
trebuie subliniata importanta respectarii corelatiei dintre cresterea salariilor
si cresterea productivitatii muncii. Politicile care stimuleaza productivitatea,
incluznd disciplina financiara si celelalte reforme structurale, sunt, asa cum
este evidentiat de exercitiul econometric, sunt dezinflationiste.

*Politici monetare de ultima ora

De la 1 iulie 2005, Banca Nationala va trece la procesul de tintire a

inflatiei, data la care va anunta si banda de variatie (cu cat poate sa fie
depasit in sus sau in jos targetul stabilit) a inflatiei, pornind de la obiectivul
de 7%. Chiar daca BNR va avea la indemana mai multe parghii pentru
reducerea inflatiei, rolul capital il va juca tot cursul de schimb.
In afara continuarii procesului de dezinflatie, tintirea inflatiei
presupune o mai mare transparenta din partea bancii centrale si anuntarea
targetului de inflatie stabilit pentru un an de zile cu o banda de variatie
anuntata. Procesul de tintire a inflatiei presupune un singur obiectiv pentru
BNR: stabilitatea preturilor. Pentru realizarea acestui obiectiv, banca centrala
are la dispozitie un mix de politici economice care sa permita atingerea
obiectivului de inflatie. BNR va avea la dispozitie mai multe parghii pentru
reducerea inflatiei si desavarsirea procesului de tintire a acesteia.
Dupa cum a anuntat recent viceguvernatorul BNR, Cristian Popa,
banda de variatie a inflatiei in acest prim an ar putea fi ceva mai larga.

10
FEAA Macroeconomie Politica - Inflatia

Comparand cu alte state in care s-a trecut prin acest proces de tintire a
inflatiei (si unde banda a fost de 1%), banda mai larga ar putea insemna
pentru Romania un plus sau un minus de 1,5% fata de obiectivul de 7%. In
acest context, ne putem astepta ca anul acesta inflatia sa oscileze in
intervalul 5,5% - 8,5%.
Principalele instrumente pe care BNR le va utiliza pentru dezinflatie
in acest an vor fi cursul de schimb, rezervele si volumul creditarii. Dupa cum
a apreciat guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, procesul de tintire a inflatiei
va avea ca unic instrument doar dobanzile bancare in momentul in care
ritmul anual de crestere a preturilor se va stabiliza in intervalul 2%-3%. Cum
va realiza insa banca centrala toate aceste obiective mai ales in contextul
majorarilor de preturi din lunile aprilie si mai? Dupa cum explica analistul
financiar Florian Libocor, administrarea/alinierea preturilor din ratiuni de
integrare in UE, economia reala nerestructurata si o imbunatatire partiala a
disciplinei in economie ar putea eroda efectele benefice ale tintirii inflatiei.
Cu toate acestea, evolutia cursului de schimb si aprecierea constanta a leului
vor avea cel mai puternic impact asupra procesului de dezinflatie.
Libocor considera chiar ca aprecierea leului ar putea sa diminueze si
presiunea pe inflatie generata de cresterile de preturi asteptate in lunile
aprilie si mai. Cum altfel ar mai putea BNR sa atinga un anumit nivel de
stabilitate a preturilor? Printr-un control atent al masei monetare, pastrarea
acesteia la un nivel relativ stabil, prin sterilizare si chiar prin controlul
creditelor pentru limitarea consumului. Dupa cum precizeaza Florian
Libocor, este posibil ca in ultima parte a anului sa existe iesiri de capitaluri
speculative, fapt care ar putea conduce la o depasire a inflatiei asumate
(orientativ, pana la 7,5%). In cazul fericit, in care nu ar exista aceste iesiri de
capital, inflatia ar putea inregistra o super-performanta de pana la un punct
procentual (orientativ, pana la 6,5%). Nivelul dobanzilor va continua sa
scada, cu atat mai mult cu cat BNR opereaza o noua scadere a dobanzii de
politica monetara, cel mai probabil pana la un nivel de 12%. In concluzie,
evolutia cursului de schimb va fi parghia principala prin care BNR va
controla in acest an inflatia. Ritmul si caracteristicile mediului economic vor
fi similare cu acelea ale unui alergator pe ultima suta de metri din cursa.

*Ce importanta are inflatia Romniei n aderarea noastra la

UE? Cum e posibil ca Fondul Monetar International sa ne

11
FEAA Macroeconomie Politica - Inflatia

dicteze sa nu marim salariile atta timp ct ne spune sa marim

preturile la utilitati?
n vederea aderarii la Uniunea Europeana, Romnia trebuie sa aiba o
economie de piata functionala, care presupune n primul rnd asigurarea
macrostabilitatii economice. Inflatia reprezinta unul din indicatorii
macroeconomici care reflecta starea de sanatate a unei economii. De aceea,
n vederea obtinerii statutului de economie de piata functionala (pe care
Romnia doreste sa l obtina n acest an prin Raportul de tara elaborat de
Comisia Europeana), Romnia si-a asumat angajamentul de asigura o rata a
inflatiei avnd nivelul cu o singura cifra.
De la data aderarii, Romnia va participa la Uniunea Economica si
Monetara si va trebui sa ndeplineasca si Criteriile de Convergenta de la
Maastricht. Unul dintre aceste criterii se refera explicit la existenta unei
stabilitati de durata a preturilor si a unei rate medii a inflatiei care sa nu
depaseasca un anumit nivel. Fondul Monetar International nu dicteaza
Romniei sa nu mareasca salariile, ci insista asupra unei politici
prevazatoare a cheltuielilor bugetare. Pentru mentinerea tendintei de crestere
a stabilitatii macroeconomice, masurile recente de ntarire a caracterului
restrictiv al politicii monetare trebuie sa fie nsotite de politici fiscale si
salariale prudente n sectorul public.
Uniunea Europeana sau Fondul Monetar International nu impun
preturile la utilitati, ci insista asupra faptului ca preturile la utilitati trebuie sa
acopere costurile de productie, dezvoltare si protectia mediului nconjurator.
Ca viitor actor al Pietei Unice a UE, Romnia va trebui sa aiba preturi
competitive.

12
FEAA Macroeconomie Politica - Inflatia

BIBLIOGRAFIE

1. Brailean Tiberiu Economie generala Ed. Institutului

european, Colectia Cursus.
2. Capital, Gabriela Tinteanu Moldoveanu.
3. Ciucur Dumitru, Gavrila Ilie, Popescu Constantin - Manual
universitar, Ed. Economica, Bucuresti 1999.
4. Internet.
5. Samuelson Paul, W. Nordhaus, Macroeconomie, Les Edition
dOrganisation, Paris, traducerea a celei de-a 14-a editii.
6. Stephen C.R. Munday Idei de avangarda in economie,
Ed.Codecs.

13