Biletul 18

1.Afectiuni congenitale esofagiene( fistula traheo-esofagiana)

Este o malformatie prin care esofagul fara sa fie intrerupt, comunica lateral printr-o fistula cu traheea, si in
ansamblu imita forma literei H. Apare la aproximativ 4% din malformatiile esofagiene (9).
Fistulele congenitale izolate fara atrezie de esofag (fistula in H ) sunt rare. Diagnosticarea este adesea dificila, dar
este salvatoare pentru viata pacientului.
Desi fistula eso-traheala poate aparea la orice nil, majoritatea se gasesc in portiunea superioara a traheei si a
esofagului.
Simptomatologia este dominat de fenomenele respiratorii, reprezentate de obicei de chinte de tuse spastic, n
timpul alimentaiei i mai ales n timpul alimentaiei cu lichide.Fenomenele se datoresc trecerii alimentelor din
esofag n trahee i nuo-nscuii vor prezenta imediat dup natere, pneumopatii repetate.
Diagnosticul fistulei eso-traheale este dificil.Se poate apela la datele anamnestice, la descrierea chintelor de tuse ce
nsoesc alimentaia sugarului, dar de obicei datele oferite sunt insuficiente.Se apeleaz la metode endoscopice care
ar putea evidenia traiectul fistulos (poate fi chiar localizat topografic fistila),radiologice(cnd se administrez
substan de contrast pe cale oral ).
Diagnosticul diferenial al afeciunii se face cu refluxul gastro-esofagian,stenozele esofagiene congenitale, inele
vasculare compresive,disfagii neurologice.
Tratamentul este chirurgical.n funcie de sediul fistulei se utilizeaz abordul laterocervical drept(cel mai frecvent),
toracotomia dreapt(n localizrile joase) i chiar toracotomia stng(cnd exist dextropoziii aortice).

2.Formele atipice si mascate ale apendecitei

Forme topografice atipice
Apendicita pelvina; se insoteste de fenomene iritative ale organelor din bazin, simuland recto-colita, colita sau
pielonefrita.
. Apendicita retrocecala; apendicele fiind inconjurat de aderente, loul clinic nu este bine conturat si bolnavii se
prezinta in momentul constituirii unui abces.
. Apendicita subhepatica; prin sediul inalt si uneori profund al apendicelui, imbraca aspectul clinic al unei
suferinte gastro-duodenale sau hepato-biliare.
Forme atipice
. Forme apiretice; evolueaza spre perforatie in ciuda absentei febrei.
. Forma toxica; se caracterizeaza prin alterarea profunda a starii generale in contrast cu semnele locale mai slab
exprimate.
. Apendicita mascata de tratamentul cu antibiotice. Sub influenta antibioterapiei starea generala a copilului se
amelioreaza, persistand semnele locale. Dupa un interl liber starea generala se agraveaza, iar la interventie
frecvent se descopera peritonita secundara.
. Apendicita gripala. in cursul epidemiilor de gripa se constata o crestere importanta a numarului de apendicite.
Debutul este gripal, cu fenomene catarale nazo-faringiene, febra si stare generala alterata. in cate zile se instaleaza
semnele clinice ale apendicitei.

3. Chisturile si fisturile epidermice ale liniei mediane, Chistul canalului tireoglos

Fistule i chisturi cervicale mediane
Este vestigiu embrionar al canalului tireoglos.

Canalul tireoglos (Bochdalek) este o formaiune embrionar tranzitorie ce unete baza limbii (foramen caecum) cu glanda
tiroid.

Dac o mic poriune nu se oblitereaz, din acest loc se va forma ulterior un chist. Din vestigiile acestui canal apar cele mai
frecvente chisturi ale regiunii cervicale.
Chistul i are sediul strict pe linia median a gtului, deasupra cartilajului tiroid, ntre hioid i glanda tiroid.

Este relativ fixat la osul hioid prin traiectul su fistulos, ce se deschide n foramen caecum.

Chistul conine un lichid mucos, filant.

Traiectul fistulos trece obinuit sub osul hioid.

Chistul nu ader la tegument, dac nu este inflamat.

Avnd dimensiuni mici i fiind bine tolerat, tratamentul se neglijeaz adesea pn survine infecia chistului.

Procesele inflamatorii repetate duc cu siguran la fistulizare intermitent sau permanent.

Tratamentul este chirurgical.

Intervenia este recomandabil s se fac nainte de a se produce infecia chistului.

n timpul fazelor inflamatorii, operaia trebuie evitat, deoarece recidiva survine de regul.
Cu ocazia interveniei, chistul i traiectul su fistulos trebuie extirpate pn la baza limbii. Acest lucru este posibil
numai dac se rezec partea central a osului hioid.

4.Teratomul. teratoblastom
Sexul feminin este afectat mai frecvent.Anatomie patologic. Teratoamele sacrococcigiene rezult din
amestecul anormal al celulelor celor 3 straturi germinative embrionare (ectoderm, mezoderm, endoderm).
Anarhia celular i amestecul se produc n prima lun de via intrauterina cu ocazia formrii tubului neural.
Simptome Formaiunea tumoral se dezvolt i ia form rotunjit sau lobulat avnd consisten solid, chistic
sau mixt. Ca localizare se situeaz n regiunea sacrococcigian i poate avea dimensiuni foarte mari care fac
dificil naterea. Este acoperit de tegument de aspect normal uneori n tensiune. n toate cazurile de teratom
sacrococcigian tueul rectal este obligatoriu pentru a verifica o eventual extindere abdominal a tumorii. n
cazuri mai rare tumora poate fi situat lateral n masa fesier.Ecografia si examenul CT permit aprecierea
localizrii, dimensiunilor i a consistenei tumorii, precum i rsunetul asupra organelor vecine.Investigaiile
radiologice sunt importante: examenul radiologic simplu poate evidenia eventuale metastaze; urografia arat
eventuala compresiune asupra ureterelor i a vezicii urinare; clisma baritat arat compresiunea i dislocarea
colorectal.Diagnosticul nu comport dificulti deoarece tumora este evident de la natere. Se poate confunda
cu meningocelul sacrat dar acesta are dimensiuni mai mici i este mai sus situat. Trebuie difereniat de alte
formaiuni tumorale ce pot apare n regiune ca: limfangiom, hemangiom, chist pilonidal, lipom, abces fesier,
neurofibrom, ependimom.Evolutie Tumorile sacrococcigiene au un puternic potenial malign mai ales cele
imature dei la natere majoritatea sunt tumori benigne. Se apreciaz c proporia de benignitate ar fi la natere
de 9 la 1, ca dup 2 luni raportul spre malignitate s se inverseze. Tumorile cu prelungire pelviabdominal ridic
probleme de malignitate nc de la natere deoarece extirparea lor complet este rareori posibil.Tratamentul
este chirurgical.
*Teratom cu evolutie maligna, dezvoltat pe seama celulelor de tip embrionar.
Teratomele maligne (teratoblastoame) conin elemente ale carcinomului cu celule mari, care formeaz structuri
papilare sau cresc solid. Teratoblastul este caracterizat prin prezena unor elemente tumorale sinusoidale
endotermale. Astfel de tumori au un prognostic foarte nefavorabil.