Elaborarea Metodica N3

TEMA:Evaluarea și conceperea planului de tratament implanto-

protetic

1. Care sunt criteriile de alegere a unei restaurări implanto-protetice.

Edentații unidentare:
− la maxilă
− la mandibulă
Edentații parțiale
− la maxilă
− la mandibulă
Edentații totale
− la maxilă
− la mandibulă

2. Clasificarea restaurărilor implanto-protetice după Misch.

Misch împarte viitoarele restaurări implanto-protetice fixe (FP) in 3 clase:

FP-1 reprezinta o restaurare fixa ce inlocuieste numai coroana si avind aspectul unui dinte
natural. Acest tip de restaurare protetica e posibila doar in contextul unei oferte osoase
adecvate.
FP-2 este o restaurare implanto-protetica fixa,ce inlocueste atit coroana cit si o parte din
radacina. Conturul coroanei va aparea normal in jumatatea ocluzala/incizala, dar este alungit in
jumatatea gingivala, dind un aspect inestetic.
FP-3 este o restaurare implanto-protetica care spre deosebire de FP-2,va inlocui atit coroana
cit si o parte a gingiei fixe retrase in urma resorbtiei osoase.

Misch imparte restaurarile mobilizabile (RP) in doua categorii:

RP-4 reprezinta un overdenture cu sprijin exclusiv implantar,necesitind de obicei insertia a 5
implanturi la mandibula si 6-8 la maxila
RP-5 este o proteza mobilizabila cu sprijin mixt pe implanturi si
mucoasa, necesitind prezenta a 2-4 implanturi.

3. Tipuri de tratament implanto-protetic în caz de edentație unidentară.

Edentația unidentara
Este restaurata implanto-protetic printr-o restaurare fixa cu sprijin implantar,utilizindu-se
criterii dependente si independente de topografia edentatiei.
Latimea vestibulo-orala a crestei va trebui sa fie de minim 6mm. Dimensiunea mezio-distala a
coroanei din ceara va trebui sa fie minim 7mm.Implantul se va insera in dreptul centrului
viitoarei coroane,atit in sens vestibulo-oral,cit si meziodistal pentru a permite o directionare a
fortelor in axul lung al implantului. In sens gingivo-apical, extremitatea cervicala a corpului
implantului va fi plasata la minim 2 mm deasupra marginii gingivale libere.
Printre contraindicatiile locale ale restaurarii implanto-protetice unidentare se numara:
− ocluzia adinca
− bruxism
− distructii coronare importante ale dintilor naturali vecini ce recomanda si reconstructia lor
protetica, optindu-se pentru o punte clasica cu trei unitati.
Contraindicatiile generale:
− stari precanceroase
− endocrinopatii
− afectiuni granulomatoase
− boli sanguine
− obiceiuri vicioase
− tulburari psihologice etc

4. Tipuri de tratament implanto-protetic în caz de edentație parțială.

In restaurarea implanto-protetica a edentatiei partiale se recomanda solidarizarea implanturilor
multiple pentru o mai buna amortizare,exceptie facind unele edentatii frontale reduse.
Distanta dintre doua implante se calculeaza tininduse cont de faptul ca intre centrele a doua
implanturi adiacente trebuie sa fie 7mm.Distanta dintre un implant si dinte natural se
calculeaza din centrul implantului pina la fata proximala a dintelui care trebuie sa fie min 4mm.
Restaurarile protetice cu sprijin exclusiv implantar sunt preferate restaurarilor cu sprijin mixt.
Uneori se ajunge la necesitatea includerii in lucrare alaturi de implanturi si a unor dinti restanti,
cind e:
− imposibil insertia in os a unui numar suficient de implanturi, datorita unei oferte osoase
necorespunzatoare.
− posibilitatea insertiei implantului doar la o distanta mai mare de un dinte fata de dintii
restanti.
In cazul unui prognostic favorabil de 5-10 ani dintii sunt tratati si se prefera sa nu
fie inclusi in lucrare.
Daca totusi se includ se recurge la una din variantele terapeutice:
− punte demontabila cu prezenta unei cape la nivelul dintelui
− se unesc m.multi dinti adiacenti sau se adauga mai multe implante,conexiunea cu corpul de
punte cu dispozitive speciale de ancorare.
In edentatie frontala maxilara pentru planificarea tratamentului implanto-protetic se masoara
distanta de la suprafata proximala a dintelui pina la extremitatea laterala a canalului incisiv.
Daca distanta este mai mare sau egal cu 22mm se pot insera 3 implanturi. Daca este mai mare
sau egal cu 15 se pot insera 2, iar daca este mai mic de 15 se poate insera doar 1.
In edentatii maxilare posterioare deseori se recurge la diverse procedee de augumentare din
cauza deficitara a inaltimii osului.In privinta nr de implante ce vor fi inserate,ideal ar fi ca fiecare
dinte absent sa fie inlocuit cu un implant. Nr de implanturi posibile intr-o situatie clinica se
calculeaza prin masurarea distantei de la nivelul fetei distale a dintelui adiacent spatiului
edentat,pina in dreptul locului unde inaltimea osului disponibil masoara min 10mm.
In edentatie frontala mandibulara nr de implanturi se va determina prin masurarea lungimii
spatiului edentat.
In edentatie posterioara mandibulara este necesara insertia unor implante de 10mm.Cind
latimea crestei edentate deficitara necesita procedee de augumentare.
Spatiu edentat se analizeaza pe 2 segmente:
- de la fata distala a dintelui adiacent spatiului edentat pina la orificiu mentonier
- de la or.mentonier pina unde limita verticala a osului disponibil este de 12mm.
5. Tipuri de tratament implanto-protetic în caz de edentație totală.
Variante terapeutice implanto-protetice utilizate:
a. proteza detasabila fixa
b. supraproteza cu sprijin
− implantar
− mixt(implanturi si mucoasa)
In edentatie totala la maxila e importanta determinarea preimplantara a relatiilor
intermaxilare.
Dintre variantele terapeutice implanto protetice se poate instala:
− Proteza maxilara fixa detasabila,nr de implanturi necesare este cel putin 4,dar sunt preferate
6 implanturi.
− Supraproteza maxilara(overdenture-ul maxilar) care poate fi cu 2 sau cu 4 implante.
In edentatia totala la mandibula:
a. Proteza fixa detasabila:
− se indica utilizarea a 5 implanturi
− dispunerea colineara sau insertia implantelor de-a lungul unei linii curbe
− pirghia maxima va fi de o lungime si jumatate din distanta dintre cel mai anterior si cel mai
posterior implant.
− in structurii metalice va fi de 6 mm
b. Supraproteza cu 2 implanturi
c. Supraproteza cu 3 implanturi si atasamente sferice
d. Supraproteza cu 4 implanturi dispuse trapezoidal

6. Proteza detașabilă fixă. Indicații. Avantaje. Dezavantaje

Avantaje:
a. lucrare fixă:
- cimentată;
- demontabilă.
b. lucrare pe termen lung;
c. lucrare cu o bună stabilitate;
d. se refac în procent crescut funcțiile alterate;
e. rezultate previzibile;
f. se oprește rezorbția osului și coborârea podelei sinuzale;
g. forțele se transmit fiziologic în interiorul osului.

Dezavantaje:
- vorbirea este ușor afectaă;
- fizionomia suferă adesea;
- realizarea stâlpilor de sprijin este adesea dificilă;
- eșecul implanturilor;
- fractura / descimentarea șuruburilor de fixare;
- fractura / descimentarea bontului protetic;
- fractura protezei;
- tratament de lungă durată și costisitor;
- mai multe etape chirurgicale.

Contraindicații:
a. ofertă osoasă deficitară;
b. boli ce contraindică operația;
c. alte afecțiuni generale ce pot genera contraindicații:
- temporare
- definitive

7. Supraproteza(overdenture). Avantaje. Dezavantaje.

Avantaje:
a. lucrare fixă:
▪ cimentată;
▪ demontabilă;
b. stabilizează osul crestei alveolare;
c. nu impune șlefuirea şi devitalizarea dinților restanți;
d. transformarea crestelor alveolare în proces neoalveolar;
e. ameliorarea funcțiilor alterate.

Dezavantaje:
• riscul fracturării lucrării protetice;
• riscul fracturării implantului;
• riscul apariției mobilității implantului;
• 2 intervenții chirurgicale;
• tratament de lungă durată;
• riscul fracturării bontului protetic;
• riscul deşurubării bontului protetic
• riscul fracturării/deşurubării șurubului de fixare al protezei;
• riscul descimentării.

8. Examenul complementar al pacientului în vederea protezării pe

implanturi.
După examinarea clinică a pacientului i se vor recomanda acestuia examene complementare:
− analize medicale generale individualizate – rezultatul lor ar putea temporiza tratamentul;
− radiografii dentare pentru stabilirea unui diagnostic precis şi pentru efectuarea corectă a
tratamentului pre- şi proprotetic.
Se vor indica radiografii pentru:
− procesul alveolar la nivelul dinţilor stâlpi;
− dinţii stâlpi (rădăcină, spatiul parodontal, coroană);
− crestele edentate;
− dinţii restanţi care ridică probleme (distrucţie coronară masivă, microproteze, modificări de
culoare, mobilitate, dureri, resturi radiculare dar au importanţă pentru proiectul protezei).
Radiografiile simple retroalveolare sunt cele mai bune deoarece arată în detaliu situaţia locală.
Se pot realiza şi radiografii panoramice pentru vizualizarea în ansamblu a ambelor maxilare.
Radiografiile care interesează ATM sunt necesare atunci când sunt semne clinice de afectare a
articulaţiei.
Fotografia
În cazurile grave în care sunt realizate modele documentare sunt necesare şi
diapozitive/fotografii pentru a ilustra gravitatea situaţiei şi complexitatea tratamentului. Este
bine ca fotografia, filmele sau înregistrarea video să se facă înainte de amprentare pentru a
demonstra exact starea clinică cu care se prezintă pacientul.
Amprentarea
Se va realiza în prima sedinţă de prezentare a pacientului la medic şi va viza ambele maxilare
înainte de efectuarea vreunui tratament preprotetic în afara unui detartraj supragingival. După
această amprentă se va realiza modelul documentar. În cazurile în care nu sunt necesare
extracţii dentare care să schimbe situaţia clinică această amprentă preliminară va folosi la
realizarea modelului de studiu. Modelele vor fi realizate din gips dur.
În funcţie de situaţiile individuale examinate, mai pot fi recomandate şi alte examene
paraclinice ca:
− kineziomandibulografia,
− electromiografia,
− iar pentru articulaţia temporo-mandibulară axografia computerizată