Craii Dianei (Brașov) – Cerbul
Am
Traia demult intr-o padure
Dm
Un mos batran cu baba lui
Am
Traiau saraci ca vai de lume
E Am
In adancimea codrului
Si mosul nu-si dorea nimica
El doara moartea-si astepta
Dar baba lui voia sa aiba
Un suflet tanar langa ea
Iar soarta se-ndura de baba
Si-un pui de cerb i-a daruit
Un pui de cerb cu stea in frunte
Gonit din codri si ranit
Sageata-i strapunsese gatul
Din rana sangele-i curgea
Si lacrimi mari cugreau din ochii
Frumosi, rotuzi ca o margea
Iar mosu-l saruta pe frunte
Miloasa, baba l-a spalat
L-au ingrijit cu multa mila
Si ranile i-au vindecat
Era frumos si bland, saracul
Zburda mereu din loc in loc
Venise ca o vraja noua
De tinerete si noroc
Intinereau vazand cu ochii
Mosneagul si cu baba lui
Si se facuse luminoasa
Intunecimea codrului
Am
-----------1-----
-------2----2---2
-----2---2----2--
-----------------
---0-------------
-----------------
Dar intr-o zi trecu pe-acolo
Feciorul unui imparat
Cu ceata de curteni, cu arcuri
Si cu ogarii la vanat
Da-mi mie cerbul, mai mosnege
Iti dau pe el tot ce-ti doresti
Iti dau averi, iti dau si cinste
Si-ostirile imparatesti
Nu vreau averi, nu vreau nici cinste
Sunt prea batran sa le primesc
Dar daca cerbul vrea sa vina
Eu tie azi ti-l daruiesc
Si ce sa vezi, minune mare
Intreaga oaste ce vazu
Cum cerbul nostru da din coarne
De parc-ar spune: Nu vreau, nu
Nu vreau sa merg la curtea voastra
Nu vreau sa merg la imparat
Voi m-ati ranit la vanatoare
Ei ranile mi-au vindecat
La curtea ta as fi o fiara
O jucarie pentru prosti
In viata lor sunt o lumina
Pe care tu n-ai s-o cunosti
Pleca, pe ganduri, voievodul
Si se gandi ca nu-i de-ajuns
Sa fii bogat, temut si vesnic
De maretia ta patruns
Mai trebuie sa ai un suflet
Milos si bun si iubitor
Ca sa poti fi iubit de oameni
Si de podoaba codrilor