Cerbul cu stea n frunte - Nicolae Labi

A fost odat, ntr-o pdure,

Un mo btrn cu baba lui
Triau sraci ca vai-de-lume,
n adncimea codrului

Moul n-atepta nimica

i numai moartea o dorea,
Dar baba ar fi vrut s aib
Un suflet tnr lng ea

"S fie un copil cuminte,

Un celu sau un pisoi,
C vreau s-aud i eu cum sufl
O alt via lng noi."

Aa ofta sraca bab,

Dar moul nu mai vrea nimic:
"Ce-mi trebuie o grij nou?
Sunt pre btrn i prea calic."

Dar domnul se-ndur de bab

i-un pui de cerb i-a druit.
Un pui de cerb, cu stea n frunte,
Gonit din codru i rnit.

Sgeata-i strpunsese gtul -

Din ran sngele-i curgea
i lacrimi mari picau din ochii
Frumoi, rotuzi ca o mrgea.

L-a srutat pe frunte moul,

Miloas baba l-a splat,
L-au ngrijit cu grij mare
i cerbul mi l-au vindecat.

Era frumos i blnd sracul,

Zburda mereu din loc n loc,
Venise ca o vraj nou
De tineree i noroc.

ntinereau vznd cu ochii

Moneagul i cu baba lui -
i se fcuse luminoas
ntunecimea codrului.

Dar ntr-o zi trecu pe-acolo

Feciorul unui mprat
Cu ceata de curteni, cu arcuri
i cu ogarii la vnat.

"D-mi mie cerbul tu, btrne,

i dau pe el tot ce doreti"
"Nu pot, i de mi-ai da pe dnsul
Comorile mprteti"

"Te duc la curtea mea, monege,

Cu baba ta, v fac boieri.
D-mi cerbul tu cu stea n frunte
i-i dau i cinste i averi"

"Nu-mi trebuie averi i cinste,

Sunt prea btrn s le primesc ;
Dar dac vrea s vin cerbul,
Eu bucuros vi-l druiesc."

Atunci, minune fr seamn,

ntreaga lume, ce vzu ?
Vzu cum cerbul d din coarne
De parc-ar spune: "NU vreau, nu!

Nu vreau s vin la curtea voastr

(Deodat cerbul a vorbit)
Tu m doreti ca o podoab,
Ei, sufletul mi l-au dorit

Tu m-ai rnit la vntoare,

Ei rnile mi le-au legat.
n strlucirea curii tale
Eu m-a simi nctuat.

La curtea ta, a fi o fiar,

O jucrie pentru proti.
n viaa lor sunt o lumin
Pe care tu n-ai s-o cunoti."

Plec, pe gnduri, voievodul

i se gndea c nu-i de-ajuns
S fii bogat, temut i venic
De mreia ta ptruns

Mai trebuie s ai un suflet,

Milos, i bun, i iubitor,
De vrei s fii iubit de oameni,
i de podoaba codrilor.