Azi nu mă enervez

Ea: Doamne, azi în sfântă zi de sărbătoare, n-am să mă enervez orice s-ar întâmpla,
că-i cutremur, că se mişcă munţii, azi mă odihnesc, c-aşa-i dat de la Dumnezeu şi
Măicuţa Precista. Azi fără nervi, orice-ar fi. Azi stau şi eu şi beau cafeluţa asta
aicea, în linişte şi nu mă enervez.....Şi nu mă enervez....În altă zi ţi-aş fi spus, ţi-aş
fi spus cu altă ocazie, cum vrei să speli vasele, dacă n-au detergent, cum vrei să
facă clăbuc, dacă n-ai pus detergent, dar azi, azi în sfântă zi de sărbătoare, nu spun,
azi mă odihnesc. Azi, uite, beau cafeluţa asta....cu un gust ciudat. Are un gust
ciudat cafeaua asta. Vezi, în altă zi poate ţi-aş fi spus, că sigur mi-ai pus tu ceva în
cafea, c-aşa-ţi place ţie, ce ţi-ar mai plăcea să mă vezi moartă. Să mă duci pe
ultimul drum, nici c-o garoafă n-ai arunca în mine, nici cu ţărână, pomeni nu mai
spun şi parastase, dar azi...azi nu mă enervez. Azi nu spun că-i sfântă zi de
sărbătoare. Doamne ajută, nu mă enervez. Stau şi eu....da....poate că-n altă zi ţi-aş
fi spus aşa: puuuuune detergent, juma de sticlă, să speli două farfurii, că ne dau
banii afară din casă, să cumpărăm detergent în fiecare zi....dar azi nu spun....azi nu
spun, în sfântă zi de sărbătoare, mă odihesc. Mă odihnesc şi beau din cafeluţa asta
care are un gust...un gust ciudat, se poate să....da, e expirată, dar o beau aşa, că azi
nu mă enervez. Azi în sfântă zi de sărbătoare, beau şi eu o cafeluţă (bărbatul sparge
o farfurie din greşeală) Farfuria de la mama. Farfuria...de la mama. Eeee ăn altă zi
ţi-aş fi spus: vezi cum faci? Cu farfuria de la mama, că-i de la mama, nu de la mă-
ta, că mă-ta nici bună ziua nu ne dă, nu ne dă nimic, că nu ştiu ce v-am făcut şi
vouă şi familiei tale.....dar azi....azi, nu spun, nu mă enervez, azi în sfânta zi de
sărbătoare, mă odihnesc. (Bărbatul începe să arunci vasele de la spălat prin scenă,
unul câte unul) Ce ţi-ar mai plăcea, ce ţi-ar mai plăcea, ce te-ai mai tăvăli, să mă
vezi că mă enervez, dar azi nu, azi sfânta zi de sărbătoare nu mă enervez. (bărbatul
începe să arunce vase peste tot, după ce le-a aruncat pe toate se aşează la masă cu
ea şi îşi pune un pahar cu apă)â

Doamne iartă-mă. Nu ţi-e ruşine, nesimţitule, să-ţi pui numai ţie apă, în
sfânta zi de sărbătoare, că mă enervezi? Nu ai fost destul de egoist toată viaţa ta, să
nu-mi pui şi mie un pahar de apă? Să mă laşi aici cu limba uscată, că mi se usucă
gâtul de la atâta cafea, să nu-i dai tu şi lui nevastă-ta, lui nevastă-ta mă care te
iubeşte şi te lasă să faci ce vrei tu şi te învaţă ce trebuie, şi te lasă să te uiţi la
televizor, să vezi meciul, si tu mă laşi aşa cu gâtul uscat, să nu-mi pui şi mie puţină
apă, asta ţi-ai dorit toată viaţa, toată viaţa ta ţi-ai dorit să mă omori.

(El îi întinde paharul şi pleacă)

N-a că m-am enervat.