Povestea Cerbului De parca-ar spune: "Nu vreau, nu!

"

A fost odata intr-o padure "-Nu vreau sa fiu la curtea voastra,

Un mos batran cu baba lui. Deodata cerbul a grait,
Traiau saraci ca vai de lume Tu, ma doresti ca pe-o podoaba,
In adancimea codrului. Ei sufletul mi l-au voit.

Mosneagul nu mai vrea nimica, Am fost ranit la vanatoare,

El numai moartea si-o dorea, Ei ranile mi-au vindecat
Dar baba ar fi vrut sa aiba Si in onoarea curtii tale
Un suflet tanar langa ea. M-as simte tare-ncatusat.

"Sa fie un copil cuminte, La curtea ta as fi o fiara,

Un suflet tanar, asta voi, O jucarie pentru pusti.
C-as vrea si eu s-aud cum sufla In viata lor sunt o lumina,
Si-o alta viata langa noi." Pe care tu n-ai s-o orbesti!

Asa ofta sarmana baba, Pleca pe ganduri vanatorul,

Dar mosul nu mai vrea nimic. Si se gandi ca nu-i de-ajuns
"Ce-mi trebuie o grija noua? Vesnic sa fii temut si tare,
Sunt prea batran si prea calic!" De maretia ta patruns.

Dar Cerul s-a-ndurat de baba Mai trebuie sa ai si-un suflet

Si-un pui de cerb i-a daruit. Cinstit si bland si iubitor,
Un pui de cerb cu stea in frunte, De vrei sa fii iubit de oameni,
Gonit din codru si ranit. Si de podoaba codrilor.

Si intr-o zi trecu pe-acolo

Feciorul unui imparat,
Cu cete de curteni cu arcuri
Si cu ogarii l-au vanat.

"-Da-mi mie cerbul tau, batrane,

Ca-ti dau pe el tot ce doresti!"
"-Nu! nu pot, de chiar mi-ai da pe dansul,
Comorile imparatesti!"

"-Te duc la curtea mea, mosnege,

Cu baba ta; va fac boieri!
Da-mi cerbul tau cu stea in frunte
Si-ti dau si cinste si averi!"

"-Nu-mi trebuie averi, nici cinste!

Sunt prea batran sa le primesc.
Dar, daca vrea sa vina cerbul,
Eu bucuros ti-l daruiesc!"

Atunci, minune fara seama;

Si-ntreaga lume ce vazu?
Vazu cum cerbul da din coarne,