POVESTEA PUIULUI DE CERB

A fost odat-ntr-o pdure

Un mo btrn cu baba lui
Triau sraci, ca vai de lume
n adncimea codrului.
Moneagul nu mai vrea nimica,
El numai moartea i-o dorea
Dar baba ar fi vrut sa aib
Un suflet tnr lng ea.
S fie un copil cuminte,
"Un suflet tnr asta voi.
C-a vrea i eu s-aud cum sufl
i-o alt via lng noi
Aa oft srmana bab
Dar moul nu mai vrea nimic
Ce-mi trebuie o alt grij?
Sunt prea btrn i prea calic..."
Dar cerul s-andurat de bab
i-un pui de cerb i-a druit,
Un pui de cerb cu stea n frunte
Fugit din codru i rnit.
L-a srutat pe frunte moul,
Miloasa bab l-a splat
L-au ngrijit cu grij mare
i cerbul mi s-a vindecat
Dar ntr-o zi, trecnd pe-acolo
Feciorul unui mprat
Cu cete de curteni cu arcuri
i cu ogarii la vnat.
D-mi mie cerbul tu btrne
C-i dau pe el tot ce doreti
Nu, nu pot, nici de mi-ai da pe dnsul
Comorile mprteti.
Te duc la curtea mea, monege
Cu baba ta, v fac boieri !
D-mi cerbul tu cu stea n frunte
i-ti dau i cinste, i averi
Nu-mi trebuie averi, nici cinste
Sunt prea btrn s le primesc.

Dar dac vrea s vin cerbul,

Eu bucuros i-l druiesc.
Atunci minune fr seamn
i-ntreaga lume ce vzu ?!
Vzu cum cerbul da din coarne
De parc-ar spune: Nu vreau, nu !
Nu voi s vin la curtea voastrDe-odat cerbul a grit
Tu m doreti ca o podoab
ei, sufletul mi l-au dorit.
Tu m-ai rnit la vntoare,
ei, rnile mi-au vindecat
i n onoarea curii tale
m-a simte tare-nctuat
La curtea ta a fi o fiar,
o jucrie pentru toi.
n viaa lor sunt o lumin...
Pe care tu nu o socoi
Plec pe gnduri vntorul
i se gndi c nu-i deajuns
Vajnic s fi temut i tare,
De mretia ta ptruns.
Mai trebuie s ai i suflet,
Cinstit i blnd i ierttor
De vrei s fii iubit de oameni
i de podoaba codrilor.