Moda femeilor din alte vremuri

Ne putem întreba cum erau orădencele din alte timpuri? Erau ele diferite de cele de
acum? Ne oprim puțin atenția asupra perioadei interbelice, care a fost una de emancipare a
femeii. Ea, femeia, reușește să se impună în domenii profesionale rezervate mai înainte
bărbaţilor. Orădencele se raliază rapid acestor noi tendințe. Astfel, devin preocupate de modă,
atât din dorinţa de frumos dar și pentru a-și etala statutul social. Tot acum, adaptându-se la
moda apuseană, fetele îmbracă pantaloni, fuste tot mai scurte şi își tund părul băiețește.
Presa vremii sancționează rapida transformare a modei feminine, probabil în ton cu
concepțiile vremii. Se fac comentarii cu privire la acest subiect delicat, în condițiile în care,
ținuta era considerată un indiciu al conduitei persoanei în cauză. Un asemenea exemplu este
articolul Tunse sau cu cosiţe? din revista Familia din anul 1926, care este înțepător la noile
tendințe în fashion. „ Le-am văzut cu toţii. Unse şi pomădate ca nişte chelneri sau calfe de
bărbieri. Mama şi fata, profesoara şi eleva... la fel. Tot aşa şi cu rochiile, scurte până peste
genunchi. Marfă de varieteu şi eleganţă de lupanar.” Cert este că părerile sunt împărţite: unii
preferă părul lung, alţii „ceafă goală”. Lungimea rochiei care lasă să se vadă genunchii
„obraznici şi provocatori” a scandalizat, mai ales daca se dansa pe marile hituri de charleston
ale vremii, când rochia lăsa să se vadă ceea ce până atunci era bine ascuns privirilor.
Dar, arta de a fi frumoasă înseamnă mai mult, iar pentru a o întreţine, femeile apelează
adesea la ajutoare precum coafor, croitoreasă, manichiuristă, instructori de gimnastică.
Preferințele vestimentare sau de tunsoare trec repede și vin altele, dar mentalitățile se
schimbă mai lent. Descoperim, astfel, că femeile din alte vremuri nu erau foarte diferite de
cele de astăzi: erau dornice să fie atrăgătoare și în ton cu moda.