Răspunderea juridică civilă are câteva caractere specifice, care o deosebesc de alte forme de

răspundere juridică.
Între acestea menţionăm următoarele:
- caracterul patrimonial, deoarece ea este în toate cazurile urmată de repararea prejudiciului cauzat,
recuperarea daunelor, plata clauzei penale, ceea ce determină însăşi esenţa răspunderii civile;
- baza răspunderii civile o constituie răspunderea delincventului în faţa pătimaşului. Aceasta reiese
din faptul că dreptul civil reglementează relaţiile dintre subiectele care se află pe poziţie de egalitate
juridică. În circuitul civil, neîndeplinirea obligaţiei de către un subiect duce la încălcarea dreptului
celuilalt. De aceea, sancţiunea patrimonială prevăzută de răspunderea juridică civilă are ca scop
restabilirea sau compensarea de către delincvent a dreptului încălcat al pătimaşului;
- alt caracter al răspunderii civile este că ea nu se declanşează din oficiu, ci numai la cererea
titularului dreptului subiectiv lezat, adică ea pune faţă în faţă pătimaşul faptei ilicite păgubitoare cu
autorul acestei fapte. Societatea se implică numai în măsura în care victima manifestă înteres
apelând la forţa de constrângere a statului;
-din principiul egalităţii juridice a subiectelor raportului civil se desprinde un alt caracter, care este
aplicarea unui volum egal de măsuri ale răspunderii civile faţă de diferiţi participanţi ai circuitului civil
pentru încălcări de acelaşi fel. Faptul se lămureşte prin aceea că, la aprecierea culpei, se are in vedere
gradul de diligenţă ce se poate pretinde autorului faptei ilicite. Aceasta înseamnă că se constată dacă
persoana aflată în situaţia autorului faptei ilicite a luat măsurile de precauţiune care erau posibile
pentru evitarea sau preîntâmpinarea prejudiciului pe care, în condiţii identice, ar fi trebuit să le ia
orice persoană. Deci, la aprecierea culpei delincventului nu se iau în vedere calităţile personale ale
acestuia şi nici un etalon general de diligenţă dar un etalon abstract »diligenta maximă în situaţia
respectivă;
- există o corelaţie dintre cuantumul răspunderii şi cuantumul prejudiciului sau al despăgubirilor.
Aceasta presupune o limită a răspunderii civile, care se manifestă prin caracterul compensatoriu ce ar
satisface dreptul pătimaşului de a-şi restabili situaţia materială existentă anterior, ceea ce este scopul
principal al răspunderii;
- aplicarea răspunderii nu exclude executarea obligaţiei în natură, în marea majoritate a cazurilor.
Excepţie poate fi cazul când, datorită unor circumstanţe obiective, creditorul pierde interesul pentru
executare.